VALENŢE EDUCATIVE ALE DREPTULUI INTERNAŢIONAL UMANITAR ÎN FORMAREA UNEI CULTURI A PĂCII
- PROIECT JUDEŢEAN CU PARTICIPARE INTERNAŢIONALĂ -
Ziua Dreptului Internaţional Umanitar
Ediţia a VII-a, 14 mai 2020
Lucrările de față apar la termenul prevăzut, dar care prin forța împrejurărilor sunt impregnate de o crudă și tristă realitate. Cu sau fără lumina tiparului, vor fi lansate la o dată sine die, atunci când restricțiile pandemiei vor înceta.
Preconizate să apară cu ocazia celebrării celei de-a VII-a ediții a Zilei Dreptului Internațional Umanitar, tematica tratată este specifică domeniului dreptului umanitar, vizând ,,Rolul mass media în promovarea principiilor umanitarismului” și ,,Corespondent de război - Statut și protecție internațională”. În acest context, vom identifica care este statutul și protecția internațională a reprezentanților mass media în caz de conflict armat.
Vremurile au decis altfel! Pandemia care a cuprins întreaga Planetă a pus în umbră războiul clasic. Ne aflăm în plin război chimic, în care militari și civili deopotrivă se confruntă cu un dușman invizibil, care ucide lent, dar sigur, ființa umană. A venit timpul în care regulile de drept internațional umanitar să fie regândite și actualizate în raport cu profilul noilor arme!
Și în războiul clasic și în cel chimic, avem nevoie de informații. Jurnaliștii sunt cei care își pun viața în pericol, în scopul furnizării de informații pentru opinia publică. Reglementări noi pentru această categorie care acționează în zone de pericol generate de conflicte armate, pandemii sau dezastre, sunt necesare în contextul actual.
Expoziţie "Fereastra spre Kandahar"
8 mai 2020
Corespondent de război Mario-Hadrian Balint - prof. asociat jurnalism, corespondent de război
Născut: 18 iulie 1970, Lugoj, jud. Timişoara.
Studii: Facultatea de jurnalism şi comunicare, Universitatea Tibiscus Timişoara; Master în ştiinţe militare şi informaţii/combaterea terorismului și Colegiul Național de Informații la Academia Națională de informații „Mihai Viteazul”; Curs MApN de corespondenți de război; Curs EBU de corespondenți de război la Scholsshexenagen, Germania.
Activitate: debut în presă la 26 aprilie 1988, în prezent corespondent special al SRR. Corespondent în conflictele din: Croația, 1991; Trasnistria, 1992; Kosovo și fosta Iugoslavie, 1999; Afganistan, 2002 - 2018, Irak, 2003 - 2010; corespondent în Republica Moldova, Iordania, Syria, Kuweit, Turcia și Tunisia. Autor sau coautor a: 16 lucrări, 4 albume de fotografie, 7 expoziții fotografice etc.; Organizator și instructor al Boot-camp-ului Hest pentru jurnaliști; profesor asociat jurnalism, alfabetizare media și științele comunicării.
Distincții: Medalia de Onoare a Statului Major General al Armatei
Lansăm astăzi online cea de-a doua expoziție fotografică în cadrul manifestărilor dedicate Zilei Dreptului Internațional Umanitar (14 mai).
Expoziția are ca autor corespondentul de război Mario Hadrian Balint și este intitulată „FEREASTRĂ SPRE KANDAHAR.” Imaginea de ansamblu a demersului jurnalistic are semnificația unei fereastre spre o altă lume. În primul rând „lumea” specifică statului Afganistan despre care jurnalistul spunea că: „este azi mărturia unui trecut cosmopolit. Imaginea oamenilor și culoarea pielii lor poartă urmele invaziilor, dar și ale carnagiilor și resurecțiilor.”
În al doilea rând „Lumea noastră a corespondenților, care am avut privilegiul de a face cunoștință cu spațiul politico-geografic denumit #cimitirul imperiilor#.”
„Oameni simpli, copii, afaceriști, talibani convertiți la principii democratice, maliki, polițiști. Pe toți i-am întîlnit acolo, departe de România. Despre toți am vorbit sau am scris în corespondențele transmise în țară. Pe toți, războiul de 40 de ani i-a marcat.
Sunt generații întregi care nu cunosc firescul păcii! Împreună cu militarii români prezenți în Asia din 2002, am participat la zeci de misiuni și am relatat zeci de povești extraordinare despre profesionalismul acestora, despre omenie, despre viață. Viața aia, adevărată, în care prețuiești, cum se cuvine, și apa de la robinet, și becul electric.”
„Fereastră spre Kandahar este o galerie de personaje despre care românii știu, deja, destule lucruri. Imaginile au fost expuse la Reșița și Botoșani. De această dată o oferim publicului cu ocazia Zilei Dreptului Internațional Umanitar cu ocazia celebrării celei de-a șaptea ediții.”
Fiecare imagine ne dezvăluie specificul unei culturi, difertă de a noastră, dar în care chipurile oamenilor exprimă aceleași sentimente și trăiri specifice oricărei ființe umane.
Fiecare imagine este în fapt o „fereastră” pe care jurnalistul o deschide pentru noi spre acea lumea islamică, plină de mister, aşa cum o regăsim în expoziţia următoare:
Vernisare expoziţie fotografică "Între violenţe, sufletul combatantului"
Prezentare autor
NICOLAE POJOGA
Date biografice şi profesionale:
Născut la 17 aprilie 1950 în comuna Ciuciuleni, raionul Nisporeni, Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Fizică şi Matematică la Universitatea de Stat din Chişinău în anul 1972. Apoi cursurile TOT (Trening Photojurnalism Trainers) SFFMPH din Sofia, Bulgaria în anul 2003. A urmat apoi, cursurile pentru jurnalişti-fotografi la Sarajevo, în cadrul proiectului olandez „Danish school of journalism”. Apoi, a petrecut o lună la Universitatea din Missouri în Columbia, a predat la Școala Superioară de Jurnalism.
Activitatea de creaţie şi-a început-o în anii 1980 în calitate de jurnalist-fotograf al presei scrise și la televiziuni, de corespondent special și expert în jurnalism în condiţii extreme, atât din ţară, cât şi de peste hotare. A filmat conflicte militare (prima experiență: revoluția din 1989 de la Bucureşti), demonstrații în masă, inundații, cutremure etc. O perioadă deosebită prezintă activitatea în zilele războiului de la Nistru din 1992.
A lucrat în bază de contracte pentru EPA Francfurt, Rom-Pres Bucureşti, Basa-Press Chişinău, Reuters, AP, BBC, Moldova-press (1989-1992). Fondator al Agenției de Fotojurnalism „Argus”, care în anii 1991-1993 a activat la Riga, Vilnius, Nagorno-Karabakh, Moldova și Rusia. A lucrat în calitate de jurnalist-fotograf, redactor, director de programe la ziare şi agenţii de noutăţi din Moldova (1993-1999). A colaborat cu ziarul „Nezavisimaia Moldova" (1999-2001), iar la Centrul pentru Jurnalism şi Situaţii Extreme a fost expert pentru Moldova la Moscova (2000-2004), lector superior la Facultatea de Jurnalism, Universitatea de Stat din Chişinău (2003-2006) şi la ULIM. Din 2006 pînă în prezent activează în calitate de lector-superior al Catedrei Multimedia la Academia de Muzică, Teatru şi Arte plastice.
În perioada anilor 1990-2007, a participat cu lucrările sale la expoziţii de fotografie în diferite orașe ale lumii: București (1990,1991,1992); Statele Unite ale Americii: Johnson, Vermont (2003), New York (2007); Craiova (2006); Sibiu (2007); Chișinău (2007).
Este membru al Uniunii Cineaștilor din Moldova şi al Artiştilor Fotografi din Republica Moldova, membru al Comisiei pentru Libertatea Presei.
Publicaţii: „Etica şi profesionalismul în fotografia de presă”, Editura Comitetului pentru libertatea presei, 2002; „Fotojurnalism in extreem situations”, Studii metodologice CPL, 2002, Chişinău; „Etica business-ului în mass-media”. Cercetare în cadrul proiectului SEENPM, Editura Centrului Professional Media în statele din Sud-Estul Europei Sofia, 2005.
Filmografie: „Război şi pace în Moldova”, Studioul AVE-Film, 2004, documentar, redactor; „Eliminatorii” („Lichidatorii”), Fundaţia „Miliecontact”, 2007; 2012 ”Moara Eliptică”,de Andrei Moraru (AMTAP), regie și producere; 2017 ”Teatru și Pușcărie”, de Victor Galușca (Centrul de Arte ”Coliseum”, Moldova – NORLAM, Finlanda), producător; 2018 ”Toltrele Prutului”, de Victor Galușca (ADOF-CNC Moldova), producător; 2018 ”Lumea lui Zaharia Cușnir”, documentar de Elena Donciu, (ADOF-CNC Moldova), producător
Distincții: 2012 Medalia „Crucea Comemorativă, Participant la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității și independenței Republicii Moldova (1991-1992)”, Președintele Republicii Moldova; 2016 Medalia „Pentru Cooperare”, Ministrul Apărării al Republicii Moldova; 2016 Medalia „Vulturul de Aur”, Ministrul Afacerilor Interne al Republicii Moldova.
Prezentare expoziţie „Între violenţe, sufletul combatantului”
Expoziția cu tema „Între violențe, sufletul combatantului” lansată în mediul online în data de 3 mai (Ziua Mondială a Libertății Presei) deschide seria manifestărilor din cadrul celei de-a VII-a ediții a Zilei Dreptului Internațional Umanitar.
Col. (rez.) Andrei Covrig, colaborator constant al Asociației Române de Drept Umanitar - Filiala Prahova, ne-a facilitat contactul cu reputați jurnaliști din Republica Moldova, care au surprins pro-memoria, mărturii ale „conflictului transnistrean”.
Printre aceștia și fotograful-jurnalist Andrei Pojoga, căruia îi adresăm cele mai calde și frățești mulțumiri, pentru că a acceptat să fie prezent cu imagini document ce redau tragediile acelui război. Cu experiențe din alte zone fierbinți ale estului Europei (Vilnius, Riga, Nagorno-Karabah, Bosnia), fotojurnalistul surprinde în imaginile oferite multiple perspective asupra a ceea ce înseamnă războiul. Indiferent de perspectiva pe care încercăm să o prezentăm, este omniprezentă ideea de a informa decidenții militari și politici, opinia publică națională și internațională.
Cineva spunea că războiul este „lecția sângeroasă de geografie pe care Dumnezeu o predă oamenilor”. Cu siguranță nu Dumnezeu face asta, dar acest „conflict refulat” a reprezentat strigătul disperat al unui popor ,care își revendica dreptul la istoria, la viața și destinul său propriu. Așa lumea a aflat despre istoria Moldovei, de numele unor zone și localități cum ar fi: Tighina, Tiraspol, Dubăsari, Râbnița, Cocieri, Criuleni, Vadul lui Vodă, Bender, Coșniţa, Pohrebea, Doroţcaia, Speia, Tocmagiu, Mălăiești etc.
Expoziția fotografică prezentată online pe site-urile și paginile facebook ale organizatorilor are două părți.
Prima redă „grozăviile” războiului: violențe, suferințe, distrugeri, lipsuri și mizerie. Iar în această „nebunie” în care chiar și gloanțele rătăcite își aleg cu precizie ținta și fac victime, aproape nicio regulă nu se respectă, scapă cei „norocoși.”
Fotografii - vezi lista
A doua parte surprinde ipostazele profund umane ale combatantului care își dezvăluie sentimentele și trăirile cu gândul la familia și casele părăsite pentru apărarea gliei străbune. Cu prilejul altei expoziții se spunea în acest sens că „este o selecție care permite privitorului să mediteze asupra acestui conflict refulat colectiv. Să intre într-un segment suprarealist din spațiu-timp în care tinerii mureau în livezi în floare, oamenii își îngropau morții cu arma în spate, iar seara își aduceau caprele de pe deal.”
Fotografii - vezi lista
Fotografiile surprind viața în timp de război. Cu ochi de profesionist, dar cu sentimente umane. Ele nu poartă un nume.
Războiul a trecut, soluțiile nu au satisfăcut pe cei care și-au sacrificat viața, spațiul rămânând pe mai departe a rană deschisă pe harta Europei.