Ediţia a VII-a 2020

STUDIU INTRODUCTIV

Asociația Română de Drept Umanitar, filiala Prahova, ARDUPH, cu concursul instituțiilor statului român desfășoară ample activități de promovare a normelor dreptului internațional umanitar și a spiritului umanitar, de formare și educație în acest domeniu a tinerei generații.

Fiind conștientă de importanța pe care o are școala românească de drept internațional umanitar și de necesitatea cunoașterii în societate a normelor de drept umanitar, organizația neguvernamentală prahoveană s-a remarcat în ultimul deceniu printr-o prezență remarcabilă, reflectată în activitățile cultural-educative ale județului, în care s-au implicat cu responsabilitate specialiști în domeniu, alături de parteneri sociali, media și autorități administrative locale.

Ca de fiecare dată în ultimul deceniu, și anul acesta, la 14 mai ARDUPH organizează cea de - a VII-a ediție a „Zilei Dreptului Internațional Umanitar”, activitate în cadrul căreia realizatorii și participanții își propun să ateste, odată în plus, atașamentul României față de valorile și principiile dreptului internațional umanitar.

Ediția din 2020 este consacrată unei teme de actualitate ,,Rolul mass media în promovarea dreptului internațional umanitar”. Sunt analizate cu precădere: statutul corespondentului de război, al jurnalistului sau ziaristului- pentru care se utilizează în limba română ambii termeni consacrați-, aflat într-o zonă de conflict sau într-o situație similară, dar și construcția unei sfere publice sociale de încurajare a unor opinii cu privire la misiunile din teatrele de operații, precum și importanța tuturor mijloacelor de informare și de transmitere în masă a informației, nucleul unei societăți democratice transparente și responsabile.

Constituind o sursă de informare atât pentru autorități cât și pentru societatea civilă, mass media reprezintă un element esențial al democrației, nu odată fiind considerată a patra putere în stat. Prin intermediul acesteia sunt colectate, prelucrare, enunțate și lansate acțiunile de interes public național și internațional, astfel încât comunicarea mediatică să acționeze eficient în afirmarea și evoluția dreptului la libertate de exprimare.

Prevăzută în art. 30 din Constituția României, libertatea de exprimare este un drept fundamental al omului. Potrivit alin.1 al acestui articol: „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”. Acest text trebuie coroborat cu cel al alin.4 al art.31 din Constituție care prevede că: „Mijloacele de informare în masă, publice sau private sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice”.

Libertatea de exprimare este asociată cu ,,libertatea presei, libertatea cuvântului”, dar și cu dreptul la informație, cu „mijloacele de informare în masă” adică, cu mass media. În semnificația clasică, termenul ,,mass media”, formulat și ,,media” este la plural, provine din limba engleză și semnifică conform Dicționarului explicativ al limbii române ,,ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare și influențare a opiniei publice, cuprinzând radioul, televiziunea, presa, internetul etc.”; potrivit Oxford Wordpower Dictionary, semnifică mijloace de comunicare cu un mare număr de oameni, ziare, televiziune, radio, iar conform Larousse, mijloace de comunicare de masă (televiziune, radio, presă, cinema etc.).

Raportându-ne la diversitatea mijloacelor de comunicare în masă, constatăm și o diversitate de conținut care, potrivit Consiliului Europei: „Statele membre ar trebui să examineze măsurile care ar putea fi luate pentru ca un conţinut variat al mijloacelor de comunicare în masă care reflectă diferite puncte de vedere politice şi culturale să fie pus la dispoziţia publicului, ţinând cont de importanţa care se atribuie garantării independenţei editoriale a mijloacelor de comunicare în masă şi de interesul pe care măsurile adoptate pe o bază voluntară de către înseşi mijloacele de comunicare în masă poate de asemenea să-l prezinte”. Potrivit afirmațiilor, garantarea principiului independenței editoriale presupune ,,eliberarea de presiunea politică”, așa cum afirma P. Goss: „Independenţa poate fi măsurată ca fiind capacitatea unei opoziţii de a oferi o critică folositoare pentru guvernul aflat la putere”.

Astfel, mass media devine o susținătoare importantă a valorilor democrației, printr-o manifestare a principiului libertății editoriale, fapt ce îi conferă și rolul de ,,a patra putere” în stat întrucât, aceasta contribuie la asigurarea pluralismului ideologic, politic, socio-cultural, la asigurarea progresului în respectarea drepturilor omului. Acest principiu este parte integrantă a politicilor editoriale ale mass media, care asigură organizarea activității instituțiilor media. Astfel, funcționalitatea unei informări/publicații se realizează prin respectarea politicilor editoriale, întemeiate pe un set de principii și valori, cu relevanță în respectarea codului deontologic al profesiei de jurnalist/corespondent/ziarist.

În sens general, considerăm elocvent rolul pe care îl deține mass-media, întrucât acesta se poate manifesta sub mai multe aspecte: a) exercitarea dreptului la informare a cetățenilor, b) formarea opiniei personale și publice, c) dezvoltarea gândirii critice asupra acțiunilor factorilor de decizie, d) susținerea democrației și a statului de drept prin transparența evenimentelor și mediatizarea lor; e) ,,paznic al informațiilor”/,, câinele de pază” (watchdog) în statul democratic, întrucât aceasta veghează asupra realităților publice.

Potrivit Recomandării 23/2000 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei ,,organismele, (…), în domeniul mijloacelor de comunicare în masă trebuie să ofere un evantai de programe care să reflecte diversitatea societăţii şi opinia diferitelor grupuri politice, sociale şi culturale, inclusiv minoritate, şi să ofere o platformă de discuţie în serviciul unei reale democraţii”.

Existența principiilor media asigură de fapt garantarea libertății de exprimare, care potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO): ,,Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăţi democratice, o condiţie primordială a progresului democratic. După cum se poate observa, la baza principiilor editoriale se regăsesc ,,valorile editoriale”, cu rol în asigurarea veridicității informațiilor, a calității mesajelor, exactitatea datelor prelucrate și distribuite, integritatea editorială, confidențialitatea sursei de informare, precum și responsabilitatea profesioniștilor în domeniu. Aceste calități ocupă locuri semnificative în Ghidul valorilor editoriale elaborat de BBC, contribuind deopotrivă la garantarea libertății de exprimare, dar și la asigurarea rolului indispensabil pe care îl deține massmedia: ,,relaţie de putere, control social, influenţare socială construit pe tripartiţia: sursă - mesaj - ţintă”.

***

Care este rolul deținut de mass media în promovarea dreptului international umanitar? este o întrebare pertinentă care își găsește răspuns pornind de la premisa că, între libertatea de exprimare și dreptul la informație există un echilibru susținut de principiile și valorile editoriale.

În ultimul deceniu, este tot mai evidentă deschiderea către formarea opiniei publice, care în mod esențial este realizată prin intremediul mass media, mai exact a jurnaliștilor/corespondenților. Interesați de fenomenul războiului, încă din cele mai vechi timpuri și până în prezent, jurnaliștii/corepondenții de război sunt promotori direcți ai libertății de exprimare și informare care prin intermediul profesiei exercitate colectează, prelucrează și distribuie informații (mesaje) către public pentru a susține funcțiile media.

Relevanța activității mass media din perspectiva dreptului umanitar cuprinde trei dimensiuni. Prima dimensiune se referă la respectarea legislației internaționale în domeniu, cuprinsă în Convențiile de la Geneva și în Protocoalele adiționale, cu condiția ca fiecare stat să se fi angajat la respectarea acestor instrumente juridice internaționale. În acest caz pot fi denunțate încălcări ale drepturilor omului, descrierea suferințelor populației civile, rele tratamente aduse prizonierilor de război și altor entități sociale etc.

Cea de-a doua dimensiune presupune exercitarea dreptului la informație a publicului din teatrele de operații, de către persoane specializate, cărora trebuie să li se acorde garanții viabile: protecție fizică, libertate de mișcare și dreptul de a relata fapte, știri, opinii fără constrângere. Viabilitatea acestor garanții este susținută în contextul în care jurnaliștii în timpul conflictelor armate sunt: a) corespondentul de război, atașat al forţelor armate (beligeranți). Întâlnim în acest sens și așa numitul ,,embedded journalist - jurnalistul încorporat”. Conceptul „jurnaliști încorporaţi” a fost utilizat în limbajul mediatic și reprezentau acei jurnaliști care conform strategiei Pentagonului din 2003, erau antrenați să reziste condițiilor de război. Rolul acestora consta în transmiterea de ştiri, reportaje, interviuri etc. din războiul Coaliţiei conduse de SUA împotriva Irakului.

Consacratul specialist în materie, Jean Salmon, în „Dictionnaire de droit international public”, precizează: „jurnaliştii care se află în zona operaţiunilor militare, dispunând de permisiunea sau acceptul comandamentului forţelor militare, beneficiază de protecţia directă a acestora şi reflectă evenimentele din cadrul acţiunilor militare”.

b) jurnalistul independent sau ,,free-lance” este jurnalistul care se deplasează în mod autonom în statele unde se desfășoară conflicte armate și care potrivit art.79, al Protocolului din 8 iunie 1977 precizează în mod expres: ,,jurnaliștii care desfășoară misiuni profesionale periculoase în zonele de conflict armat sunt considerați persoane civile”.

Cea de-a treia dimensiune este cea educativă prin intermediul căreia se încurajează libertatea de exprimare, se propagă principiile și valorile umanitare, se stimulează noi practici instructive privind educația umanitară, se intensifică sistemul de protecție a drepturilor omului și se clădesc atitudini și stări de spirit, care creionează latura umană și artistică atât a mesagerului (jurnalistul/instituții de presă), cât și a receptorului (publicul). Dimensiunea educativă a mass media este justificată și prin formarea unor competenţe de: ,,selecţie valorică, analiză şi raportare critică la mesajele transmise”, sprijinind un comportament activ şi responsabil al viitorilor cetăţeni și ,,consumatorii de media”.

Chiar dacă, de nenumărate ori, mass media a fost criticată pentru cutezanța de a exercita libertatea de informare utilizând mijloace și forme dezagreabile, provocând controverse între grupuri sociale/politice/culturale, specialiști în domeniu și public, constatăm, cu stupoare, că pentru dreptul internațional umanitar, mass media promovează modele de comportament, contribuie la asumarea unor roluri sociale, furnizează un vocabular științific și simbolic axat pe conținuturile dreptului internațional, care dezvoltă orizontul cunoașterii normelor de drept umanitar în rândul comunităților umane.

De altfel, remarcăm rolul central al mass media, așa cum precizează prof. univ. emerit, Mihai Coman, fondator al Facultății de Jurnalism și științele comunicării a Universității din București, în lucrarea Introducere în sistemul mass media, ,,apare ca o forță în egală măsură conservatoare și inovatoare, stabilizatoare și dinamizatoare, păstrătoare a unor valori tradiționale și generatoare de noi valori”.

***

Interesul acordat problematicii dreptului umanitar rezidă din conștiința colectivă a reprezentanților Asociației Române de Drept Umanitar, filiala Prahova de a acorda momente incontestabile actorilor statali și nonstatali prin acțiuni desfășurate în spiritul umanitarismului, vizând totodată un demers științific de natură socio-juridică.

Demersul științific al acțiunilor noastre constă într-o prezentare teoretică și practică a principiilor, valorilor și normelor de drept internațional umanitar în viziunea mass media; evidențiind astfel, protecția juridică a profesioniștilor media (jurnaliști/corespondenți/ziariști/ jurnaliști-fotografi) în contextul dreptului războiului.

Lucrarea ilustrează liantul interinstituțional, între reprezentanți ai mediului academic, reprezentanți ai unor entităţi instituţionale locale, naţionale şi internaţionale, precum: Consiliul Judeţean Ploieşti, Centrul Transdisciplinar de Drepturile Omului-SNSPA, Inspectoratul Şcolar Județean Prahova, Colegiul Național Pedagogic ,,Regina Maria” Ploieşti, Biblioteca Judeţeană ,,Nicolae Iorga”, conlucrând la unitatea dintre decidenţii politici şi factorii sociali.

Contribuind semnificativ la promovarea și respectarea dreptului internațional umanitar, lucrarea de față ocupă un loc binemeritat în formarea oricărui specialist în domeniu. Tema consacrată ,,Rolul mass media în promovarea principiilor și valorilor umanitare” este abordată din perspectiva dimensiunii trans şi pluri disciplinară, care îmbină analiza științifică a libertății de exprimare și dreptul la informație cu principiile şi valorile umanitare de bază, cunoştinţele de valoare privind statutul și protecția juridică a corespondenților de război, mijloacele de colectare, procesare a informației din teatrele de operații, cu scopul formulării unor opinii publice pertinente asupra activității unor experți militari, combatanți, diplomați, etc. aflați în misiuni de pace sau război.

Transpunerea principiilor, valorilor editoriale și practicile jurnalismului pe timp de conflict armat ne ghidează către întrebarea de cercetare: Este suficient sistemul de protecție garantat prin Convențiile de la Geneva și Protocoalele adiționale privind profesioniștii media în caz de război?

Un răspuns complet îl regăsim la prof. emerit Dietrich Schindler, care definește starea generală a Dreptului Internațional Umanitar: ,,Remarcabilă dezvoltare și persistentă violare”; dezvoltarea ,,se caracterizează prin două tendințe contradictorii. Prima evidențiază un enorm progres: dreptul internațional umanitar a devenit una dintre cele mai cuprinzătoare ramuri reglementate ale dreptului internațional. Acest succes contrastează cu tendința secundă, reprezentând violările grave continue ale dreptului umanitar și creșterea înspăimântătoare a actelor inumane de cruzime comise în recentele conflicte armate. Dezastrele umanitare legate de ostilitățile armate au devenit una din problemele majore ale timpului nostru”.

Afirmația demonstrează faptul că protecția umanitară a persoanelor implicate în conflictele armate, în cazul nostru corespondenții de război, este limitată, cu repercursiuni multiple asupra libertății de exprimare a mass media în context național și internațional. Și totuși, evoluția relațiilor internaționale, necesitatea respectării normelor de consolidare a securității în lume prin promovarea dreptului umanitar, subliniază aportul considerabil pe care îl deține mass media în raportarea cu responsabilitate a respectării normelor de drept internațional umanitar prevăzute în Convențiilor de la Geneva, în Protocoalele adiționale.

Tezaur al umanității, aceste instrumentele juridice internaționale, sunt după afirmația prof. univ. dr. Dumitru I. Mazilu ,,esenţiale în dobândirea, menţinerea şi consolidarea dreptului la pace a fiecărui individ, rezultând de aici în mod indirect dezvoltarea normală a naţiunilor şi realizarea obiectivelor de progres şi civilizaţie ale întregii umanităţi”.

Pentru literatura juridică, publicația răspunde condiţiilor ştiinţifice, de specialitate în materie de drept, oferind puncte de vedere ale unor experți militari și civili, momente de reflecție asupra problematicii umanitare. Prin implicarea profundă și evidentă a coautorilor, lucrarea este structurată pe trei capitole:

Capitolul I - Partea introductivă ilustrează o pledoarie-argumentativă, care deschide orizonturi noi către responsabilizarea statelor ,,de a respecta și de a face să fie respectat DIU” cu precădere, rolul deținut de jurnalistul/corespondentul de război, în promovarea, cunoașterea și respectarea dreptului internațional, un profesionist de excepție al mass media.

Cu toate neîmplinirile existente la nivelul presei naționale și internaționale, conținutul argumentativ oferit de Col. (r.) prof. univ. dr. Dumitru CODIȚĂ, Președinte ARDUPH, ne determină să conștientizăm ,,sacrificiul suprem, pe care jurnaliștii și corespondenții de război îl fac pentru a prezenta imaginea barbarismelor care se pot petrece în timp de conflict armat”. Totodată, în acest cadru, este adus un elogiu corespondenților de război, fiind caracterizați în mod expres ca având virtuți precum: ,,inteligență, inițiativă și curaj, ei, fiind cei care aleg din evoluția unui conflict, imaginile cele mai reprezentative pentru a conștientiza consecințele nefaste ale războaielor și a justifica necesitatea aplicării devizei: „Caritate în mijlocul luptelor!”, sub care acționează instituțiile umanitare”.

Viziunea umanitară a prof. univ. dr. Valentin Stelian Bădescu este susținută de un argument-avertisment ,,spiritul umanitar salvează omenirea, avertisment că Ziua DIU va merge mai departe!”, iar acest lucru va putea fi înfăptuit prin ,,solidaritate și cooperare globală”. Lansarea unei unități mondiale pleacă de la premisa că ,,umanitatea trebuie să facă o alegere. Vom merge pe calea dezbinării sau vom adopta calea solidarității globale? Dacă alegem dezbinarea, aceasta nu va prelungi doar criza, ci va duce probabil la catastrofe și mai grave în viitor. Dacă alegem solidaritatea globală, aceasta va fi o victorie nu numai împotriva coronavirusului, ci și împotriva tuturor epidemiilor și crizelor viitoare care ar putea asalta omenirea în secolul XXI”. Desprindem așadar, un mesaj optimist, concentrat descoperirii unor soluții durabile, care să potențeze o perspectivă armonioasă a societății.

Actualitatea evenimentelor pune în valoare notări pertinente ale unor specialiști în domeniul dreptului internațional umanitar, făcând referire la necesitatea procesului ,,maturizării conștiinței umanității”, dovadă vie a apărării de ,,catastrofele tragice provocate de război”. Impactul direct al maturității umanitare este susținut de capacitatea desăvârșită a tuturor actorilor implicați în procesul umanitar, de deciziile pertinente adoptate atât pe timp de pace, cât și pe timp de război. Așa cum afirma unul dintre coordonatorii edițiilor anterioare ,,construcţia legală a păcii impune salvgardarea securităţii globale şi naţionale prin reafirmarea plenară a spiritului şi forţei creatoare a tuturor cetăţenilor, condiţie sine qua non (...) a educaţiei în spiritul păcii şi umanităţii”.

Capitolul al II-lea intitulat Rolul mass media în promovarea Dreptului Internațional Umanitar cuprinde aspecte de natură teoretică referitoare la buna guvernare a dreptului comunicării şi la informație în timpul conflictelor armate, relația dintre mass media și dreptul umanitar, reglementări de natură juridică privind statutul corespondenților de război, acţiuni instituţionale care garantează protecția juridică a corespondenților de război prin respectarea drepturilor omului.

Realizând o incursiune asupra conținutului prezentat, remarcăm o varietate de opinii personale referitoare la rolul și importanța mass media în promovarea și respectarea dreptului internațional umanitar.

Articolul elaborat de prof. univ. dr. Constantin Iordache și drd. Claudia Nacu se referă la: ,,Cerinţa bunei guvernări, care necesită adoptarea în consecinţă a principiului transparenţei, lucru materializat prin dezvoltarea unei culturi a comunicării şi cuprinderea activităţilor de informare şi relaţii publice”, în concordanță cu interesele respectării securității naționale.

În ceea ce privește articolul ,,Reflectarea mediatică a activităților de drept internațional umanitar”, al căror autoare sunt prof. univ. dr. Filofteia Repez și drd. Maria-Magdalena Popescu, remarcăm evidențierea dimensiunii bipolare a relației dintre media și dreptul umanitar, acestea distingând ,,acoperirea mediatică a conflictelor și a intervenției în favoarea victimelor; rolul pe care jurnaliștii îl au în relația cu militarii și guvernele în misiunea de a reflecta cu acuratețe toate aspectele implicate”. Totodată, în articol este subliniat rolul deținut de profesioniștii media ,,rol critic în informarea publicului despre evenimentele care pot trece neobservate. Transmisiunile mediatice sunt vitale în formarea opiniei publice despre ceea ce se întâmplă pe timp de război și pot fi folosite ca dovezi în cadrul cercetărilor și proceselor, și, de aceea, aceste transmisiuni trebuie să fie făcute cu cea mai mare acuratețe. Redarea adevărului este o problemă etică și profesională, iar dreptul la informare este cel mai puternic argument al jurnaliștilor în lupta cu cenzura militară pe timpul conflictului. Pe de altă parte, oficialii media care au acces la zonele de luptă pot fi evacuați odată cu civilii dacă prezența lor poate pune în pericol securitatea operațiunii respective”. Caracterul moral și etic al mesajului transmis consolidează unul dintre principiile mass media, responsabilitatea editorială cu scopul de a asigura echilibrul social, printr-o relaționare pozitivă, solidară.

În continuare, dr. Iuliu-Octavian Vladu și drd. Tomiță Zăvoianu analizează efectele conflictelor armate în viziunea mass media, afirmând că: ,, Mass media se interferează uneori în procesul de gestionare a unei crize, lucru care determină atât efecte pozitive, cât şi negative: să blocheze, să accelereze sau să îndrepte investigaţia spre o pista falsă. Acesta este motivul pentru care mass media trebuie sprijinită să contribuie la rezolvarea cât mai repede a crizei sau a conflictului, iar acest lucru depinde de viteza şi maniera în care actorii implicaţi gestionează criza din punctul de vedere al comunicării publice”.

Inspirată dintr-o experiență profesională emerită, cercetarea științifică a prof. univ. dr. Dumitru Codiță susține rolul hotărâtor al odiseei umanitare, ,,drumul parcurs de dreptul internațional umanitar actual, început (...) în urmă cu peste 150 de ani şi care are ca punct de pornire Convenția pentru ameliorarea situației militarilor răniți din armatele în campanie. Aceasta (...) a însemnat încununarea eforturilor lui Dunant, apoi a „Comitetului celor Cinci”, actualul Comitet Internațional al Crucii Roșii (CICR), de a mișca lucrurile în afirmarea valorilor umanitarismului”. Conținutul articolului definește ,,statutul jurnalistului și protecția de care aceasta categorie de persoane beneficiază în conformitate cu tratatele internaționale actuale”. O precizare importantă, ,,care se impune a fi menționată, este aceea că respectarea reglementărilor cu privire la personalul cu răspunderi media, implică o mare doză de arbitrariu, ca urmare a prezenței lor într-o zonă de mare pericol, cum sunt conflictele armate”.

Studiul ,,Protecția juridică a ziariștilor, profesioniștilor media și asociaților acestora în contextul conflictelor armate” se referă la protecția juridică a profesioniștilor media, fiind evidențiate reglementările juridice în domeniu: „persoanele care urmează forțele armate regulate, dar care nu fac parte din acestea, cum ar fi: corespondenții, reporterii și personalul auxiliar al acestora, în cazul reținerii lor de către forțele inamicului se bucură de statutul de prizonieri de război, cu condiția de a avea asupra lor permisul eliberat de către organele responsabile ale forțelor armate pe care le urmează”, (Convenția de la Geneva din 27 iulie 1929). Relevante sunt și elementele cheie ale rolului deținut de jurnaliști în conflictele armate, precum și evoluția ulterioară a libertății la informație, sunt justificate de însemnătatea profesiei de jurnalist: ,,Profesia de ziarist presupune în prezent să se țină seama de riscul care trebuie asumat pe câmpul de luptă, de identificarea tuturor factorilor de risc. În orice izbucnire a unui conflict armat, prima victimă este adevărul. De aceea, este important ca ziariștii să facă reportaje imparțiale și veridice privind situația din zonele de conflict pentru a face cunoscut adevărul de către lumea întreagă. Ei devin în aceste condiții ținta unor atacuri violente, numărul celor care și-au pierdut viața în zonele de conflict în ultimele decenii fiind impresionant. De altfel, reducerea incertitudinii în zona de conflict pentru un ziarist, pentru viața lui presupune aplicarea unui mecanism de gestiune a riscului, atât pe plan individual, cât și pe plan instituțional”.

Articolul drd. Andrei Nicolae și drd. Georgiana Andreea Nicolae se remarcă prin analiza pertinentă a dreptului la informație în contemporaneitate ținând cont de impactul acestuia față de contextul politic și social al comunităților umane. Se disting „ideologii” care militează pentru respectarea și apărarea drepturilor omului afirmate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene: „valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, ale libertăţii, ale egalităţii şi ale solidarităţii”. Fiind ,,apreciate ca valori esențiale pentru umanitate”, drepturile omului ,,au fost imediat înglobate și sub o formă de ocrotire juridică aparte. Adăugarea lor în legile fundamentale, în Constituțiile statelor, a însemnat certificarea acestora și generarea mecanismelor legale subsidiare pentru garantarea, protejarea și exercitarea lor”.

Articolul Alexandrei Bucur-Ioan, expert European Asylum Support Office (EASO) pune accentul pe informațiile deținute de media în ,,monitorizarea eventualelor încălcări ale drepturilor omului ce au loc în zonele de conflict armat”. De asemenea, autoarea atrage atenția asupra faptului că „prezentările mediatice pot influența publicul în ceea ce privește atitudinea față de diverse acțiuni politice”, chiar atunci când ,,guvernele folosesc propaganda mass media controlată de stat și eficacitatea presei pentru a obține sprijin public pentru campaniile lor militare”. Un exemplu elocvent fiind teatrele de operații din Irak (1991), unde ,,influența mass-media a fost una covârșitoare, acțiunile militare fiind considerate de publicul larg ca salvatoare de vieți, având un scop de echilibru într-o societate în care drepturile fundamentale ale omului erau încălcate sistematic”.

Drd. Denis-Roxana Gavrilă prezintă un eveniment abominabil care a marcat istoria omenirii, genocidul armenilor. Conduși de ,,ura rasială, ideologică sau religioasă”, conducătorii de la acea vreme au săvârșit primele exterminări sistematice în masă a unei populaţii din istoria modernă. Articolul solicită din partea cititorului responsabilitate în elucidarea mesajului educativ: ,,dacă aceste atrocități nu vor mai fi repetate, înseamnă că documentele istorice și juridice și-au îndeplinit rolul, ajungând la inimile și mințile generațiilor prezente și viitoare”.

Un conținut de excepție al publicației îl deține Capitolul al III- treilea, Relatări cu și despre jurnaliști aflați în misiune periculoasă, care consfințește reflectarea mediatică a conflictelor transpusă în simbolistica jurnalistului: imaginea, lumina și culoarea trăirilor lăuntrice, atribute esențiale ale activității mass media. Autorii acestui capitol sunt depozitarii unor trăiri realiste și incandescente de pe câmpul de luptă, unde ,,războiul de salon a murit” și a lăsat locul ,,conflictului de la TV”, unde omul este captivat de trăirile simultane ale morții și vieții.

Remarcant este și studiul Dr. Lidia Prisac prin descrierea cu minuțiozitate a flagelului militar din istoria recentă a Republicii Moldova. Martori ai evenimentelor dramatice alături de combatanți au fost reporterii de război a căror ,,poveste trăită de aceștia rămâne, în primul rând, o sursă de reconstituire istorică, iar mărturiile lor pot fi exploatate atât ca reconstituire/completare a unei istorii dramatice, cât și ca reflecție asupra momentului de istorie de acest gen”. Relatările trăirilor întunecate ,,se regăsesc într-un lexic al șocului și al evenimentului traumatic”, unde ,,fenomenul războiului rămâne în conștiința supraviețuitorilor și a posterității ca momente dramatice și de discontinuitate în evoluția unei comunități și, nu în ultimul rând, în biografia individuală”.

Un protagonist de elită al presei moderne îl reprezintă corespondentul de război, Mario Hadrian Balint în care relatările jurnalistice personale sunt ,,pe cât de spectaculoase, pe atât de sincere și cinstite faţă de realitatea dură” din Irak- Baghdad, Kosovo. Cu preţul unor sacrificii personale autentice, acesta ne reliefează scenariul dur la care este supus corespondentul de război, situațiile de criză întâlnite, dar și încălcarea frauduloasă a normelor de drept internațional umanitar: ,,Teoretic, există reguli care ar trebui să protejeze jurnaliştii şi lucrătorii media, dar ele nu sunt respectate”.

Cunoscut jurnalist și editor, președinte al Asociației pentru fotografie documentară, Nicolae Pojoga oferă imaginea desăvârșită a jurnalistului contemporan, simbol al eticii jurnalistice și al libertății presei în lucrări valoroase precum: „Etica şi profesionalismul în fotografia de presă”, „Fotojurnalism in extreem situations”, „Război şi pace în Moldova”, ,,Album de război” promovând totodată activitatea jurnalistică în teatrele de operații. Contribuția sa de excepție este o mărturie vie a devotamentului față de profesia de jurnalist, așa cum îl descrie Vitalie Ciobanu, ,,meseriaș (...) în care valoarea o dă deopotrivă experiența și talentul”. Finețea slovelor alese cu migală, imortalizarea momentelor înspăimântătoare, forța artistică a relatării stărilor sufletești, determină ca, transpunerea realității dureroase să devină o ,,narațiune fotografică”, unde se ,,va citi frica, teroarea, disperarea oamenilor, încrâncenarea de pe chipurile moldovenilor care și-au apărat țara, care au trăit clipă de clipă coșmarul războiului”.

Un studiu care merită evidențiat se referă la elogierea înaintașilor noștri, prin retrăirea clipelor de glorie din istoria națională de către dr. Valentin-Stelian Bădescu, descoperindu-ne ,,destine frânte din țara Muscelului”. Parafrazându-l pe marele istoric Nicolae Iorga: ,,ca om al vremii mele și, evident, pentru vremea mea”, este necesar să fim conștienți că: ,,Trecutul, prezentul şi viitorul trebuie înţelese laolaltă, sunt cuvinte care denumesc aceeaşi evoluţie a umanităţii” și fără de care nicicând o națiune nu va putea dăinui.

O altă lucrare interesantă este cea prezentă de Carmen Nichifor, prof. arte-vizuale, care realizează o incursiune istorică a activității corespondenților de război din primul și cel de-al doilea război mondial, potențând spiritul jurnalistic în condiții de conflict armat în relație cu arta. Cele două personaje emblematice reliefate Elena Caragiani – Stoenescu, corespondent de război și pilot de avion pe front, Roland Dorgelès (Laurent Lecavelé) scriitor și corespondent de război, joacă un rol important în creionarea unui ,,jurnal de război- „un roman pitoresc“, (...) în care moartea şi viaţa se înfruntă permanent, suferinţa şi oroarea se împletesc cu gluma şi speranţa”.

Realitatea crudă a războiul este nuanțată și în articolul asist. univ. dr. Elena Marinică, unde este pusă în valoare ,,responsabilitatea pe care trebuie să și-o asume societatea contemporană față de generațiile viitoare privind interrelaționarea dintre dreptul internațional al drepturilor omului și dreptul internațional umanitar”. Astfel, se remarcă faptul că mass media este promotoarea unui angajament social, că ea ,,reușește să modeleze activ, uneori oglindind realitatea cu imparțialitate, dar alteori unilateral, influențând astfel opinia publică”. Prin misiunea ei se desăvârșește pactul global al solidarității și cooperării în spiritul păcii și umanității.

În continuare, prof. univ. dr. Constantin Iordache și drd. Sebastian Epure se concentrează în studiul pe care ni-l supun atenției, asupra participării formațiunilor medicale în cadrul misiunilor umanitare și asupra istoricului aderării României la Convenţia de la Geneva, devenit ,,fapt juridic internaţional la 30 noiembrie 1874. În iulie 1876 a fost fondată „Societatea de Cruce Roşie a României”. Existența SCRR a favorizat ,,organizarea unor formaţiuni sanitare care să vină pentru ajutorarea celor care-şi făceau datoria pe câmpul de onoare” și evidențierea unor personalități naționle de renume din lumea medicală: ,, primul Consiliu General al Societăţii de Cruce Roşie, din care au făcut parte: Dimitrie Ghica, preşedinte; Carol Davila, vicepreședinte; medicul Nicolae Kretzulescu, ctitorul Şcolii de chirurgie de la spitalul Colţea; C.A. Rosetti, Ion Ghica, medicii militari Androcle Fotino şi Iuliu Al. Theodor”. Dincolo de reglementărilor de la acea vreme care priveau, organizarea și funcționarea SCRR, autorii și-au îndreptat atenția și asupra activității reporterilor de război: Prin intermediul reporterilor de război ai Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, Secţia din Iaşi a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie a obţinut informaţii despre prizonierii români din lagărele din străinătate şi a organizat ajutorarea acestora cu alimente, îmbrăcăminte şi medicamente”.

* * *

Privind cu respect la încercările la care este supusă omenirea și cu încredere asupra unui viitor pacifist, publicația de față ne îndeamnă să valorificăm în egală măsură rolul deținut de mass media în promovarea principiilor și valorilor umanitare, prin acțiunile curajoase și destoinice ale corespondenților de război în vederea garantării libertății de exprimare și a dreptului la informație a comunităților umane. De altfel, precizăm necesitatea adaptării reglementărilor juridice în materia dreptului umanitar, mai ales, în cazul jurnaliștilor de război și chiar adoptarea unor noi intrumente juridice care să răspundă realităților contemporane, așa cum preciza prof. univ. dr. Ionel Cloșcă: ,,la tipurile de conflicte armate specifice secolului XXI”, la revizuirea ,,normelor de protecție umanitară a posibilelor victime”.

Desigur, protecţia oferită profesioniștilor media prin intermediul normelor de drept internaţional umanitar se dovedeşte a fi încă imperfectă, nepregătită să corespundă noilor situații cu care se confruntă omenirea în prezent. Cu toate acestea, trebuie să fim optimiști și să recunoaștem progresele realizate în dreptul internațional umanitar privind statutul, protecția și pregătirea corespondenților/jurnaliștilor în zone de conflict, în primul rând datorită educației și formării lor în domeniul dreptului internațional umanitar, chiar prin formarea ad-hoc a ziariștilor care merg în misiuni ce implică un risc. Să nu uităm că ei reprezintă ,,discipoli ai memoriei colective”, fiind angajați în slujba umanității, fără de care omenirea n-ar fi capabilă să construiască o ,,cultură media responsabilă și responsabilizatoare”.

Irina Moroianu ZLĂTESCU

Elena Roxana VIȘAN

Argument: Misiune în preajma pericolelor

„O altă particularitate în Mosul (Irak) este aceea că violența nu are limite.

Luptătorii ISIS nu fac nicio diferență între populația civilă,

armata irakiană și jurnaliști.

Sunt genul acela de oameni gata să moară,

care sunt deci capabili de absolut orice.”

(Lukas Menget, corespondent de război)

Asociația Română de Drept Umanitar - Flilala Prahova (ARDUPH) este inițiatoarea Legii 177/2013, prin care s-a adoptat celebrarea Zilei Dreptului Internațional Umanitar. Alegerea datei de 14 mai este legată de ratificarea de către țara noastră a Convențiilor umanitare de la Geneva (12 august 1949). Începând cu 2014, asociația noastră a marcat fiecare ediție, prin organizarea de manifestări pentru promovarea dreptului umanitar.

Ziua Dreptului Internațional Umanitar,Ediția a VII-a, 14 mai 2020.

Tematică generală: ROLUL MASS-MEDIA ÎN PROMOVAREA DREPTULUI INTERNAȚIONAL UMANITAR

Principalele activități: expunere cu privire la statutul corespondentului de război în conformitate cu prevederile dreptului internațional umanitar; mărturii de la fața locului (prezentare 2-3 jurnaliști); lansarea catalogului „Corespondent de război. Statut și protecție internațională”; expoziție fotografică „Corespondent de război în misiune”,autor Mario - Hadrian Balint; lansare de carte „Rolul mass-media în promovarea dreptului internațional umanitar”

Celebrarea Zilei Dreptului Internațional Umanitar din acest an este dedicată profesiei de corespondent de război, o categorie de persoane relativ puțin numeroasă, dar a cărei prezență în zonele de conflict poate influența crucial decizia politico-strategică și opinia publică, în direcția condamnării violențelor și distrugerilor care însoțesc de regulă războiul.

Jurnalistul sau corespondentul de război, fie că este militar sau civil, și-a asumat nobila, dar riscantă misiune, de a prezenta războiul prin ochii și trăirile omului, cum nu ar reuşi să redea o filmare a unei drone sau din satelit. Războiul văzut de sus nu poate reda sentimente! Tehnologia oricât de avansată nu poate reda expresia feței, în timp ce jurnalistul aflat la fața locului, foarte aproape de evenimente le trăiește în timp real și redă acea clipă, care rezonează cu sentimentele personale și de compasiune, specifice ființei umane.

Scopul prezentului demers este acela de a evidenția rolul pe care mass-media îl are în promovarea, cunoașterea și respectarea dreptului internațional. De asemenea, se are în vedere sporirea vizibilității eforturilor, uneori până la sacrificiul suprem, pe care jurnaliștii și corespondenții de război îl fac pentru a prezenta imaginea barbarismelor care se pot petrece în timp de conflict armat. Faptul că în perioada 2007-2017, un număr de aproximativ 750 de corespondenți de război și-au pierdut viața, demonstrează riscurile enorme pe care le presupune această profesie.

Prin alegerea acestei tematici, organizatorii urmăresc, să supună atenției responsabililor naționali și internaționali, dar și opiniei publice, aspectele cu privire la reglementarea statutului reprezentanților mass-media într-o zonă de conflict, din perspectiva dreptului internațional umanitar. Cu inteligență, inițiativă și curaj, ei aleg din evoluția unui conflict, imaginile cele mai reprezentative pentru a conștientiza consecințele nefaste ale războaielor și a justifica necesitatea aplicării devizei: „Caritate în mijlocul luptelor!”, sub care acționează instituțiile umanitare. Pentru riscurile, în mod conștient asumate, merită respectul nostru!

Prin intermediul imaginilor fotografice, informațiilor și reportajelor de la fața locului, care arată ce înseamnă războiul, demersul jurnalistic are ca finalitate limitarea consecințele acestui fenomen.

Este de domeniul evidenței faptul că fotografia are capacitatea de a schimba mentalități. Corespondentul de război poate prezenta cele mai inedite ipostaze ale ființei umane, prinsă în văltoarea luptelor sau suportând consecințele acestuia, precum și distrugerile cauzate bunurilor materiale, unele din ele aflate sub protecție internațională. Prin intermediul fotografiei, corespondentul de război ne transferă în zona de conflict și ne pune în contact, metaforic vorbind, cu victimele de război și să realizăm drama prin care trec!

Convențiile umanitare adoptate la Haga și la Geneva, la care au aderat majoritatea statelor, conțin numeroase prevederi referitoare la această categorie de persoane.

Cunoașterea și aplicarea prevederilor instrumentelor juridice internaționale specifice domeniului umanitar, atât pe timp de pace cât și în caz de conflict armat, de către militari dar și de civili, are un impact major asupra protecției acestei categorii de persoane, care își asumă riscul de a prezenta războiul, fiind cât mai aproape de locul în care se confruntă părțile aflate în conflict.

După 1989, când România și-a exprimat dorința de a accede în structurile euro-atlantice, Armata noastră a fost prezentă în numeroase zone de conflict. Fie că a acționat sub egida NU sau a unor organisme regionale cum ar fi NATO sau UE, operațiunile de pace la care a participat au probat înaltul profesionalism, umanismul, și responsabilitatea militarilor români.

Catalogul, ne introduce prin imaginile selectate de autor, într-un univers special, care demonstrează contribuția militarilor Armatei române la restabilirea păcii în două din zonele cele mai fierbinți ale planetei: Iraq și Afganistan. Militar și jurnalist, autorul evidențiază acele ipostaze în care forțele armate se implică pentru a aduce starea de normalitate în comunitățile locale din zona de responsabilitate. Apartenența la componenta misiunii care se ocupă de relațiile civili-militari (CIMIC) este prezentă în majoritatea imaginilor alese. Atmosfera pe care acestea o crează, arată sentimentul robust și reconfortant, că implicarea militarilor români la operațiunile de menținere a păcii este una necesară și eficientă.

Asociația Română de Drept Umanitar - Filiala Prahova adresează grațioase mulțumiri generozității jurnalistului și omului Mario Hadrian Balint, cu care a răspuns invitației noastre de a-și împărtăși experiența de viață trăită într-un teatru de operații și acceptarea ca acest catalog să apară în „Colecția - Cartea ARDUPH, nr. 18”.

Președinte ARDUPH,

Col. (r.) prof. univ. dr. Dumitru CODIȚĂ