OLIMPIADA NAȚIONALĂ
„LECTURA CA ABILITATE DE VIAȚĂ”
Clasele V-VIII
OLIMPIADA NAȚIONALĂ
„LECTURA CA ABILITATE DE VIAȚĂ”
Clasele V-VIII
Stimați participanți,
Este o adevărată bucurie și un privilegiu pentru noi să fim, în acest an, gazdă pentru o nouă competiție națională, Olimpiada „Lectura ca abilitate de viață” – eveniment care aduce împreună nu doar cei mai buni cititori, ci și cele mai vii spirite. Mai mult decât un concurs, această olimpiadă este o sărbătoare a cuvântului scris, a gândirii critice și a talentului, a reflecției personale și a dialogului cu ceilalți.
Urez, în numele echipei de organizare, un călduros bun-venit atât elevilor participanți, cât și dumneavoastră, cadrelor didactice care le ghidați pașii în această lume a cărților. Lectura înseamnă, așa cum știm, mai mult decât învățare. Ea presupune deschidere, empatie, curajul de a înțelege lumea și de a ne înțelege pe noi înșine. Abilitățile de viață cultivate prin lectură sunt acelea care ne însoțesc dincolo de sălile de clasă, în toate rolurile pe care le avem în societate.
Poate părea surprinzător, dar lectura are o strânsă legătură cu matematica, disciplină pe care eu o predau. Așa cum un exercițiu matematic cere rigoare, logică și perseverență, tot așa și lectura presupune disciplină, coerență și o gândire structurată. Matematica ne oferă un limbaj al preciziei, lectura – un limbaj al înțelegerii, iar acolo unde se întâlnesc, se naște gândirea critică, acea competență esențială în formarea noastră, a tuturor.
Avem încredere că această olimpiadă va fi o demonstrație strălucită de talent, de curiozitate, de perseverență și de creativitate. Suntem nerăbdători să vă descoperim ideile, vocile, perspectivele și să învățăm unii de la alții. În același timp, sperăm ca acest eveniment să fie și un prilej de apropiere – între elevi, profesori și, în general, între noi toți, beneficiari direcți sau indirecți, care credem în puterea educației.
Vă primim cu inimile deschise și cu dorința sinceră ca aceste zile să fie pentru fiecare dintre participanți o experiență memorabilă, bogată în emoție, cunoaștere și prietenie. Vă dorim tuturor să aveți curajul ideilor proprii, bucuria de a le exprima liber și înțelepciunea de a le asculta pe ale celorlalți. Încrederea în propriul parcurs se clădește tocmai din astfel de momente – când vă confruntați cu provocări, vă puneți întrebări, dar mergeți mai departe, convinși că lectura, gândirea și dialogul sunt esențiale în formarea unui om.
Prof. dr. Daniel Alexandru ION
Inspector Școlar General,
Inspectoratul Școlar Județean Dolj
Tresar, eu sunt cel care ajunge la mine,/căci acum tot eu cu alţi ochi privesc. (Samuel Beckett)
Scrisul şi desenul au la bază gestul ca martor/rezultat al tensiunii şi relaxării ritmice a mâinilor (aşadar, ritm şi ecou), iar lectura – cu toate variatele ei tipuri, de la lectura textului la lectura imaginii – este, mai întâi, o formă de a vedea , apoi de a înţelege şi, în final, de a fi. Gestul reclamă un subtil joc cu linia (element plastic şi caligrafic deopotrivă) care traduce dinamismul interior şi devine o modalitate de a da formă ideilor, gândurilor, de a face vizibilă lumea noastră interioară desenată de întâlnirile cu lectura. Cel care citeşte, se găseşte mereu în ipostaza de a fi împreună cu, acea tensiune interpretativă care îl determină să ia în posesie textul sau imaginea, să le interiorizeze, să le dea sens şi apoi, la rândul lui, să creeze sens.
Lectura reclamă întotdeauna simbolistica dublului care se traduce atât prin relaţia creator-receptor, cât şi prin legătura dintre lumea noastră interioară plurală şi viaţă. Şi aceasta este, poate, definiţia armoniei ca principiu ordonator al universului. Armonia este secţiunea de aur, e spirala ca o continuă promisiune a dezvoltării, a descoperirii sinelui şi a lumii prin lectură – cuvânt şi imagine.
Lectura şi cele şase niveluri ale ei pot fi simbolizate de spirală ca formă primordială: cu fiecare nivel, cu fiecare cerc, se adaugă o nouă achiziţie, iar aceasta înseamnă o nouă înţelegere a lumii/a lumilor. Când citeşti, de fapt te citeşti, te deschizi apoi spre celălalt, trasezi, cu creta, o linie între tine şi tine, între tine şi viaţă. Linia curbă (pe care spirala o cheamă) este o reprezentare idealizată a realităţii, mişcare şi sugestie a mişcării interioare, amprenta colorată a stărilor noastre afective. Cititorul de acum este îmblânzitorul modern de semne, devine el însuşi amprenta-spirală a lumii pe care o locuieşte şi care îl locuieşte, la rândul ei. Lumea/viaţa este o permanentă rescriere a treptelor pe care, interior, le urcăm, un traseu ce promite a se desfăşura infinit, vertical şi care primeşte culori-esenţă, mărturii ale tuturor cuvintelor şi imaginilor de sub piele, cu ritmul şi vocile lor.