Recorduri

Recorduri (absolute și nu numai):

Al doilea județ ca suprafață protejată natural.


Al patrulea județ ca număr de orașe, după Suceava, Hunedoara și Prahova (13 orașe: Baia Mare, Baia Sprie, Borșa, Cavnic, Dragomirești, Săliștea de Sus, Seini, Sighetu Marmației, Șomcuta Mare, Tăuții-Măgherăuș, Târgu Lăpuș, Vișeu de Sus)


Cel mai înalt catarg din Transilvania (ridicat în orașul Tăuții-Măgherăuș)


Singurul râu major care izvorăște și se varsă pe teritoriul aceluiași județ (Râul Lăpuș)


Cea mai înaltă construcție de lemn din Europa (biserica de lemn de la Săpănța)


Cea mai mică locuință din România (pe teritoriul administrativ al comunei Remetea Chioarului)


Orașul cu cele mai multe biserici din România, și, în același timp orașul cu cea mai mica rata de poluare (Borșa)


Cea mai înaltă cădere de apă din România (Cascada Cailor, în orașul Borșa)


Cel mai înalt și mai puternic torent din România (Pe teritoriul administrativ al comunei Repedea)


Cea mai lungă cale feroviară cu ecartament îngust din țară (în orașul Vișeu de Sus)


Singurele chei de andezit din România (Cheile Tătarului)


Singurul lac cu forma țării (Lacul Iezer)


Județul cu cele mai căutate stațiuni pe timp de iarnă, în același timp, județul cu unele dintre cele mai vechi stațiuni de iarnă. (de exemplu, Mogoșa și Borșa sunt printre cele mai vechi stațiuni dedicate sporturilor de iarnă, și printre cele mai căutate, la care, din 2001, se adaugă și orașul Cavnic)


Maramureșul, în perioada comunista, a fost unul dintre principalii exploatatori de minereu (neferoase la Borșa, Baia Sprie, Cavnic, Băiuț și Ilba. Auro-argintifere la Băița și Nistru. Sare la Ocna Șugatag și Coștiui), unul dintre principalele centre de exploatare și prelucrare a lemnului (Sighetu Marmației, Borșa, Vișeu de Sus și Târgu Lăpuș), un rol relativ important în agricultura nordica (Seini, Șomcuta Mare, Tăuții-Măgherăuș, Ulmeni)

Alte producții locale, ar fi făina (la Șomcuta Mare), manufactura/artizanat (la Ulmeni), Apicultura (la Dragomirești)


Orașul Tăuții-Măgherăuș este unul dintre cele mai importante centre industriale din Transilvania, datorită aeroportului internațional pe care îl deține.


Tăuții-Măgherăuș este primul oraș cu străzi numerotate (de la 1 la 161), adoptand această metodă în anul 2000, pe cand localitatea era comună. În prezent, există trei orașe cu străzi numerotate: Tăuții-Măgherăuș, Pecica, Sulina

Catargul de la Tăuții-Măgherăuș

Autoritățile locale din Tăuții-Măgherăuș au ridicat cel mai înalt catarg din Transilvania. Primarul orașului, Anton Ardelean, a precizat faptul ca pe acest catarg cu o înălțime de 27 de metri este arborat un drapel tricolor lung de noua metri si lat de sase metri, cu o suprafața de 54 de metri pătrați.

Râul Lăpuș

Afluent principal de dreapta al râului Someș, având o lungime de 112 km și o suprafață de recepție de 1875 km², se formează în Munții Țibleșului la confluența brațelor Izvorul Alb și Izvorul Negru. Bazinul său hidrografic definește, în partea sa superioară, limitele Țării Lăpușului, o Romanie populară, adică o unitate etnografică vecină a Maramureșului istoric.

Trece prin orașul Târgu Lăpuș și prin satele Lăpuș, Rogoz. Răzoare, Aspra, Remetea Chioarului, Săcălășeni. Formează chei în aval de satul Răzoare.


Torentul de la Repedea

In comuna Repedea, de fapt în munții Maramureșului, silvicii ne spun ca exista cel mai înalt și mai rapid torent din România. Nu torent de descarcat… e vorba de pârâurile repezi, ce devin torenți la cea mai mică ploaie. Vinderelul ce vine ca afluent al râului Repedea, din munți, are o cădere de peste 1000 de metri altitudine, de la izvor la vărsare, ceea ce-l face, spun specialiștii, cel mai rapid torent din țară. Ce-i drept, Valea Repedea a produs dezastre de-a lungul anilor, de unde și amenajările silvice făcute pentru ruperea torenților, atât pe Vinderel cât și pe Repedea. Din păcate, apele amintite primesc sus, la munte, prinos de poluare tăcuta, invizibilă, de la mult discutata prospecțiune de uraniu care a fost „ecologizată”, în sensul ca s-au făcut lucrări, dar apa curge în continuare în vale… De unde indemnul nostru de a nu te spăla pe față în cel mai rapid torent din România, sau cel putin s-o faci sus, la izvor!

CFF Vișeu de Sus

Una dintre cele mai importante valori culturale şi tehnice ale țării, Mocănița de la Vişeu de Sus este ultima cale ferată forestieră cu abur din lume. Construită ca şi soluție tehnică mai favorabilă pentru transportul materialului lemnos decât cel pe apă, calea ferată forestieră funcționează şi astăzi, atât pentru rolul inițial, cât şi pentru transportul turiştilor.

Lucrările la linia ferată au încep în anul 1932 și s-au realizat după modelul austro-ungar, cu ecartament îngust.


Din anul 1932 CFF Vişeu de Sus funcţionează aproape fără întrerupere. De luni până sâmbătă, trenurile de producţie transport buşteni de pe Valea Vaserului la fabricile de prelucrare a lemnului din Vişeu de Sus. CFF Vişeu de Sus este singura din Europa care încă mai este folosită pentru transportul lemnului. Astăzi circulă din mai până în octombrie, în mod regulat, trenuri cu abur pentru turişti şi iubitori de căi ferate.


Programul de funcţionare şi tarifele le puteţi găsi la mersul trenurilor.

Cascada Cailor

Pentru a te bucura de susurul cascadei poți porni din stațiunea Borșa, fie pe jos, pe un traseu montan de o oră și jumătate, fie cu telescaunul, după care cobori de pe vârful pârtiei într-o drumeție de o jumătate de oră.

Cascada se află la altitudinea de 1300 m și se formează din apa care se adună de pe muntele Cailor într-o depresiune circulară glaciară, din cauza topirii zăpezii și a ploilor dese care alunecă pe versantul abrupt al Rezervației Piatra Rea revărsându-se peste Podul Cailor de la o înălțime de circa 90 de metri în mai multe trepte cu căderi succesive.

Denumirea cascadei provine de la o legendă în care se spune că o herghelie de cai încolțită de urși s-a aruncat în prăpastie. Bogăția pășunilor acelor locuri atrăgeau oile și caii, iar după această întâmplare păstorii ar fi vărsat lacrimile care au dat naștere Cascadei Cailor. Până și muntele și-a primit acest nume, ca și pârâul care coboară la vale. Pe noi ne-a cam prins ploaia, dar abia se pornise temătoare, așa că ne-am încumetat să ne continuăm drumul prin pădurea parfumată de brazi până în buza cascadei.

Dacă vremea este frumoasă, merită să zăbovești mai multe minute pentru peisajul mirific care ți se deschide în fața ochilor, fiind un loc ideal de relaxare.


Cheile Tătarului

Rezervația naturală declarată arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000[3] (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) se întinde pe o suprafață de 15 hectare[4] și se suprapune sitului Natura 2000 - Igniș[.

Cheile se întind pe o lungime de 700 sute de metri[6] și sunt singurele chei în andezit din țară. Stâncile înalte dau un aspectul sălbatic și deosebit de pitoresc zonei, dar cu toate acestea cheile sunt destul de puțin cunoscute ca și atracție turistică.

Prin chei curge pârâul Runcu. Pe același pârâu este în construcție un lac de acumulare cu baraj din anrocamente. Finalizarea acestui baraj va duce la acoperirea de ape a zonei cheilor.


Lacul Iezer

Lacul Iezer este un lac glaciar. Este localizat în munții Rodnei, sub vârful Pietrosu, la o altitudine de 1.825 m. Are suprafața de 3450 mp, adâncimea maximă de 2,5 m și lungimea de 84 m. Face parte din rezervația naturală ˝Pietrosu Mare˝. Lângă lac se găsește stația meteo „Pietrosu”. Este singurul lac care are forma României.