Povestea fotografiei

1839 este anul oficial al nașterii fotografiei.

Pe 9 ianuarie, francezul Louis-Jacques-Mandé Daguerre își prezenta invenția la care lucrase în ultimii ani (împreună cu Joseph Nicéphore Niépce) în fața Acadermiei Franceze de Științe. Știrea, de senzație, a ajuns foarte curând și în presa românească: pe 16 februarie 1839 publicația „Albina Românească” anunța în paginile sale inventarea dagherotipiei, iar în următorul an - 6 octombrie 1840 - aflăm de primul român (mai exact moldovean) care experimentase dagherotipia: Teodor Stamati, profesor de fizică și matematică la Academia Mihăileană din Iași. Tot în 1840 Petrache Poenaru avea inițiativa de a dota la Colegiul Sf. Sava din București cu un aparat de fotografiat, pentru catedra de științe.

Dagherotipul era un proces fotografic dificil și costisitor, astfel încât un număr redus de persoane își permiteau imortalizarea într-o fotografie. Din acest motiv avem astăzi păstrate puține fotografii din această perioadă. În urma unui proces laborios se obținea imaginea - foarte clară și detaliată - pe o plăcuță de cupru argintată. Exemplarul era unic, nu se putea multiplica, era inversat și era foarte fragil. De aceea, fotografia dagherotip se livra sigilată într-o casetă de piele cu paspartu și geam, frumos decorată. Fotografia dagherotip este asemănătoare unei oglinzi argintii (în epocă i se spunea „oglinda cu memorie”), care apare când pozitiv când negativ, în funcție de unghiul în care este privită, și de cum este luminată încăperea.