The Latest Decalogue
Thou shalt have one God only; who
Would tax himself to worship two?
God's image nowhere shalt thou see,
Save haply in the currency:
Swear not at all; since for thy curse
Thine enemy is not the worse:
At church on Sunday to attend
Will help to keep the world thy friend:
Honor thy parents; that is, all
From whom promotion may befall:
Thou shalt not kill; but needst not strive
Officiously to keep alive:
Adultery it is not fit
Or safe, for women, to commit:
Thou shalt not steal; an empty feat,
When 'tis so lucrative to cheat:
False witness not to bear be strict;
And cautious, ere you contradict.
Thou shalt not covet; but tradition
Sanctions the keenest competition.
Decalog actualizat
Să ai un singur Dumnezeu – căci cine
S-ar canoni la doi să se închine?
Chipul lui Dumnezeu să nu îl vezi
În altceva – decât poate-n monezi:
Să nu îl blestemi pe dușmanul tău,
Căci un blestem nu-i face niciun rău:
Duminica-n biserică de ești,
Vei cultiva prietenii lumești:
Să îți cinstești părinții; deci pe toți
Prin care să parvii mai bine poți:
Să nu ucizi; dar nu-ncerca pe față
S-ajuți vreun seamăn să rămână-n viață:
Curvia e lipsită de temei
Și-n plus e și riscantă – la femei:
Să nu cumva să furi, că furi degeaba;
Dacă înșeli, mai bine îți faci treaba:
Să nu juri strâmb – ai grijă mare-aici;
Și fii atent pe cine contrazici.
Să nu râvnești pe lume opulența;
Dar datina permite concurența.
Be happy, precious five,
So long as I'm alive
Nor try to ask me what
You should be happy for;
Think, if it helps, of love
Or alcohol or gold,
But do as you are told.
I could (which you cannot)
Find reasons fast enough
To face the sky and roar
In anger and despair
At what is going on,
Demanding that it name
Whoever is to blame:
The sky would only wait
Till all my breath was gone
And then reiterate
As if I wasn't there
That singular command
I do not understand,
Bless what there is for being,
Which has to be obeyed, for
What else am I made for,
Agreeing or disagreeing?
– W. H. Auden, 1950 (Originally published in Harper's)
Te bucură, cvintet de preț, că-s viu,
Atâta vreme cât mi-e dat să fiu
Ci nu-ncerca să mă întrebi pe mine
De ce-ai avea motiv de bucurie;
Dacă te-ajută, te gândește la amor
Sau la alcool sau, poate, la avere,
Dar, rogu-te, să faci ce ți se cere.
Eu aș putea (ce tu nu poți, vezi bine)
Imediat găsi motive-o mie,
Privind spre cer, să urlu-ngrozitor
De furios și disperat ce sunt
Când văd lumea din jur de ce-i în stare,
Cerându-i cerului cu degetul s-arate
Spre cel ce-i vinovat de câte toate:
Cerul atunci ar aștepta tăcut
Pân-aș rămâne-n piept fără suflare
Și-apoi ar repeta de la-nceput,
De parcă nici n-aș fi eu pe pământ,
Acea unícă, singulară lege,
Pe care eu nu pot a o-nțelege,
Blagoslovind tot ce-i, că-i dat să fie;
Și la ce e, să fiu supus mi-e dat –
Nu pentru altceva am fost creat –
Chiar de-mi convine, nu-mi convine mie.
Traducere de
F l o r i n B i c a n
Voi toate cinci, o, fiți ferice
Atât cât mai trăiesc aice
Dar nu mă întrebați de ce
Ferice-ar trebui să fiți
Gândiți-vă, de vreți, la toate
Beție, aur... dragoste, în fine
Dar faceți-o cum se cuvine
Căci aș putea (voi nu puteți),
Să aflu lesne un motiv
Ca glasul către cer să-nalț
Cu disperare și năduf să strig
De cum îmi este dat să fiu
Cerându-i cerului cu-a lui lumină
Să-mi spună cine e de vină;
Prea bunul cer va sta puțin
Până ce glasu-mi va pieri
Și-atunci, ca și cum nici n-aș fi
Va spune iarăși vechea lui poruncă
Pe care nu am înțeles-o încă:
Să binecuvântezi tot ce-are ființă!
Pentru porunca asta sunt făcut
Să o urmez, și doar atât
De vreau sau nu de ea să am știință.
Traducere de
C ă t ă l i n C i o a b ă