ACADEMIA ROMÂNĂINSTITUTUL DE SOCIOLOGIE
LABORATOR SOCIOLOGIA COMUNICĂRII ȘI A SPAȚIULUI PUBLIC
Embedded Files
Cercetător științific A. H. MARINESCUSociologia istoriei recente si cultura română contemporană[Cercetare fundamentală și aplicată în sociologie și în ștințele comunicării]
PATRIMONIUL CULTURAL ȘI ARTISTIC NAȚIONAL ȘI MEDIUL DIGITAL
Proiect de cercetare inclus în planul de cercetare al Institutului de Sociologie, Academia Română, Programul 2 de cercetare - TEMA 7'Patrimoniul cultural și artistic național și mediul digital. Istorie recentă, memorie culturală și rolul noilor tehnologii ale informării și comunicării în practicile sociale și culturale', Cercetător: CS (R1) Dr. Angelica Helena Marinescu Cercetarea propune o investigare teoretică și empirică, din perspectivă sociologică, a istoriei recente și istoriei artei românești, asupra a ceea ce semnifică fenomenul de virtualizare a operelor de artă și de digitalizare a patrimoniului cultural, în noul context care se definește între tehnologie, instituțiile de conservare a patrimoniului (muzee, arhive, colecții) și lumea artei contemporane. Pornind de la observația că mediul digital modifică modul în care resursele culturale sunt create, diseminate, păstrate și (re)utilizate, cercetarea ia în considerare rolul noilor tehnologii în redefinirea politicilor și practicilor sociale, culturale, educaționale, reprezentării artei în spațiul public și a medierii tehnologice a raportului/interacțiunii cu beneficiarii/utilizatorii.
CONFERINȚA SOCIETĂȚII SOCIOLOGILOR DIN ROMÂNIA, 30-31 OCT 2025 „Un secol de sociologie în România: Metamorfoze 2025”Panel "Tehnologiile și viețile noastre sociale"
Titlu Societate hipertext, hipermedia și patrimoniu digital. Metamorfoze ale practicilor de creație și consum cultural, sub impactul noilor tehnologii digitaleAngelica Helena MARINESCU
Rezumat Studiul propus este o investigare teoretică și empirică asupra a ceea ce înseamnă, din punct de vedere sociologic și al științelor informării și comunicării, fenomenul de digitalizare a operelor de artă din patrimoniul național, în contextul socio-cultural contemporan. Noile tehnologii digitale, de la comunicarea în rețea la noile platforme de comunicare socială, participă la crearea de „noi spații de creativitate și de producție economică și culturală” (Mathien, 2005, p. 7), explorând posibilități de colaborare inter-disciplinară, mediul digital modificând maniera în care resursele cultural-artistice sunt create, diseminate, păstrate și re-utilizate. Acest spațiu, care redefinește sfera culturală și artistică publică în raport cu suportul tehnologic căreia îi este circumscrisă (Grancher, 2003), dincolo de a fi o frontieră între real și virtual (Quéau, 1993, p. 26, Lévy, 1998, p. 13, Missonnier et Lisandre, 2003), este mai degrabă un spațiu de confluență (Jurgenson, 2012, p. 85, Bonenfant, 2011), un monism digital (Vial, 2013, Stimler et Vial, 2014). Sub impulsul și presiunea evoluțiilor tehnologice dinamice, instituțiile culturale sunt confruntate cu necesitatea luării în considerare a acestor practici tehnologice, de creație și consum cultural, ceea ce conduce la redefinirea politicilor culturale și patrimoniale a actorilor sociali implicați, la nivel european (a se vedea, de exemplu proiectul Europeana, europeana.eu/portal, 2008), și internațional. Pornind de la datele furnizate de INS privind patrimoniul cultural național, cercetarea ia în considerare acțiunile Ministerului Culturii, prin Institutul Național al Patrimoniului pentru constituirea unui spațiu virtual dedicat patrimoniul culturalui si artistic muzeal (patrimoniu.ro, cimec.ro), în care se înscriu Muzeele aflate în Rețeaua Națională a Muzeelor din România (RNMR, muzee.org). Aceste resurse contribuie la crearea unor arhive patrimoniale naționale digitalizate (Ory-Lavolée, 2002) care devine patrimoniu digital (unesco.org, (Addison & al., 2013). In domeniul cultural si al politicilor patrimoniale (Paveau 2010), aceste metamorfoze sociale, tehnologice si culturale, se definesc,intre democratie si fractura numerica (Perriault, 2002, Jeanneret, 2005, p. 66-76), in legatura cu procesul de democratizare a culturii, accesul la operele arta fiind o cerință legitimă, în legătiră cu afirmarea drepturilor omului (Poulot, 1988, p. 332-341), si o obligație morală (Report of the Comité des Sages on Bringing Europe’s Cultural Heritage Online, Bruxelles, 2011). A doua parte a cercetarii analizeaza un proiect AFCN, constituirea unei Platforme pentru Patrimoniu (PPP) de către opt muzee, care propune tehnologii avansate (modèles 3D interactifs, réalité augmentée) (vxd.ro/PPP). Metodologia de cercetare calitativa include o analiza de tip socio-semiotic (Souchier, Jeanneret, Le Marec, 2003, p. 118) și interviuri semi-directive). De la interesul pentru virtualizarea operelor de artă (Marinescu, 2015), la tehnologiile avansate și aparitia noilor expoziții de tip imersiv (Doray, Bibaud, 1999, Noel-Cadet, 2004, p. 14), remarcăm modificarea raportului cu utilizatorul și redefinirea practicilor de consum cultural.Cuvinte-cheie patrimoniu digital, tehnologie, practici culturale
BibliografieAddison, C., L. De Luca, G. Guidi, S. Pescarin (eds). Digital Heritage International Congress (DigitalHeritage), 2013, Volume 1, IEEE Catalog Number: CFP1308W-USB, ISBN: 978-1-4799-3169-9, 10.1109/DigitalHeritage32292.2013 Bogdan, Fleury B., Walter J., dirs, Patrimoine, création, culture. À l’intersection des dispositifs et des publics, Paris, Éd. L’Harmattan, 2015Doray, P., Bibaud, J. 1999. Quel avenir pour les musées ou quelques points de repère ou sujet de l’usage des nouvelles technologies par les musées. CIRST, Université de Québec à Montréal, en ligne sur unites.ugam.ca.Grancher V. 2003. « Positionnement des musées face à l’émergence de nouvelles expressions et transversalités », Cycle de conférences World Wild Web 1994–2003 à la Fondation Cartier pour l'Art Contemporain, en ligne sur nomemory.org.Mathien, M. (ed.). 2005. La « Société de l’Information ». Entre mythes et réalités, Bruxelles : Etablissements Emile Bruylant, p. 66-76.Marinescu, A. H., 2015, « Digitalisation du patrimoine muséal. Les collections en ligne du Musée National d’Art de Roumanie », La Revue des Musées, Volume 1/2015, Institut National de Recherche et Formation Digitale, Ministère de la Culture, en ligne culturadata.ro/revista-muzeelor-volumul-1-2015-curatoriat/Noel-Cadet, N., 2004, Les expositions virtuelles comme outil de médiation, in Culture et recherche no 102, Dossier : Les usages des multimédias culturels.Ory-Lavolée, B. 2002. La diffusion numérique du patrimoine, dimension de la politique culturelle, Rapport à Mme la Ministre de la Culture et de la Communication, en ligne sur culture.gouv.fr/culture/actualites/rapports/ory-lavollee/ory-lavollee.pdfSouchier, E., Jeanneret, Y., Le Marec J. (eds.). 2003. Lire, écrire, récrire. Objets, signes et pratiques des medias informatisées, Paris: Bibliothèque Publiques d’InformationsThe New Renaissance, Report of the Comité des Sages on Bringing Europe’s Cultural Heritage Online, Brussels, 2011, en ligne sur muzee.org/romania/final-report-cdS3.pdfJurgenson N., « When Atoms Meet Bits: Social Media, the Mobile Web and Augmented Revolution », Future Internet, 2012, 4, p. 83-91.Lévy P., Qu’est-ce que le virtuel ? (1995), Paris, La Découverte, 1998.Stimler N., Vial S., « Digital Monism: Our Mode of Being At The Nexus of Life, Digital Media and Art », Theorizing the Web 2014, New York, USA, 26 avril 2014.Vial S., « There is no difference between the “real” and the “virtual”: a brief phenomenology of digital revolution », Theorizing the Web 2013, The Graduate Center, City University of New York (CUNY), New York, USA, 1-2 mars 2013.Vial S., « Critique du virtuel : en finir avec le dualisme numérique », Psychologie clinique, nouvelle série, no. 37, 2014/1, p. 38-51
Titlu Societate hipertext, hipermedia și patrimoniu digital. Metamorfoze ale practicilor de creație și consum cultural, sub impactul noilor tehnologii digitaleAngelica Helena MARINESCU
Rezumat Studiul propus este o investigare teoretică și empirică asupra a ceea ce înseamnă, din punct de vedere sociologic și al științelor informării și comunicării, fenomenul de digitalizare a operelor de artă din patrimoniul național, în contextul socio-cultural contemporan. Noile tehnologii digitale, de la comunicarea în rețea la noile platforme de comunicare socială, participă la crearea de „noi spații de creativitate și de producție economică și culturală” (Mathien, 2005, p. 7), explorând posibilități de colaborare inter-disciplinară, mediul digital modificând maniera în care resursele cultural-artistice sunt create, diseminate, păstrate și re-utilizate. Acest spațiu, care redefinește sfera culturală și artistică publică în raport cu suportul tehnologic căreia îi este circumscrisă (Grancher, 2003), dincolo de a fi o frontieră între real și virtual (Quéau, 1993, p. 26, Lévy, 1998, p. 13, Missonnier et Lisandre, 2003), este mai degrabă un spațiu de confluență (Jurgenson, 2012, p. 85, Bonenfant, 2011), un monism digital (Vial, 2013, Stimler et Vial, 2014). Sub impulsul și presiunea evoluțiilor tehnologice dinamice, instituțiile culturale sunt confruntate cu necesitatea luării în considerare a acestor practici tehnologice, de creație și consum cultural, ceea ce conduce la redefinirea politicilor culturale și patrimoniale a actorilor sociali implicați, la nivel european (a se vedea, de exemplu proiectul Europeana, europeana.eu/portal, 2008), și internațional. Pornind de la datele furnizate de INS privind patrimoniul cultural național, cercetarea ia în considerare acțiunile Ministerului Culturii, prin Institutul Național al Patrimoniului pentru constituirea unui spațiu virtual dedicat patrimoniul culturalui si artistic muzeal (patrimoniu.ro, cimec.ro), în care se înscriu Muzeele aflate în Rețeaua Națională a Muzeelor din România (RNMR, muzee.org). Aceste resurse contribuie la crearea unor arhive patrimoniale naționale digitalizate (Ory-Lavolée, 2002) care devine patrimoniu digital (unesco.org, (Addison & al., 2013). In domeniul cultural si al politicilor patrimoniale (Paveau 2010), aceste metamorfoze sociale, tehnologice si culturale, se definesc,intre democratie si fractura numerica (Perriault, 2002, Jeanneret, 2005, p. 66-76), in legatura cu procesul de democratizare a culturii, accesul la operele arta fiind o cerință legitimă, în legătiră cu afirmarea drepturilor omului (Poulot, 1988, p. 332-341), si o obligație morală (Report of the Comité des Sages on Bringing Europe’s Cultural Heritage Online, Bruxelles, 2011). A doua parte a cercetarii analizeaza un proiect AFCN, constituirea unei Platforme pentru Patrimoniu (PPP) de către opt muzee, care propune tehnologii avansate (modèles 3D interactifs, réalité augmentée) (vxd.ro/PPP). Metodologia de cercetare calitativa include o analiza de tip socio-semiotic (Souchier, Jeanneret, Le Marec, 2003, p. 118) și interviuri semi-directive). De la interesul pentru virtualizarea operelor de artă (Marinescu, 2015), la tehnologiile avansate și aparitia noilor expoziții de tip imersiv (Doray, Bibaud, 1999, Noel-Cadet, 2004, p. 14), remarcăm modificarea raportului cu utilizatorul și redefinirea practicilor de consum cultural.Cuvinte-cheie patrimoniu digital, tehnologie, practici culturale
BibliografieAddison, C., L. De Luca, G. Guidi, S. Pescarin (eds). Digital Heritage International Congress (DigitalHeritage), 2013, Volume 1, IEEE Catalog Number: CFP1308W-USB, ISBN: 978-1-4799-3169-9, 10.1109/DigitalHeritage32292.2013 Bogdan, Fleury B., Walter J., dirs, Patrimoine, création, culture. À l’intersection des dispositifs et des publics, Paris, Éd. L’Harmattan, 2015Doray, P., Bibaud, J. 1999. Quel avenir pour les musées ou quelques points de repère ou sujet de l’usage des nouvelles technologies par les musées. CIRST, Université de Québec à Montréal, en ligne sur unites.ugam.ca.Grancher V. 2003. « Positionnement des musées face à l’émergence de nouvelles expressions et transversalités », Cycle de conférences World Wild Web 1994–2003 à la Fondation Cartier pour l'Art Contemporain, en ligne sur nomemory.org.Mathien, M. (ed.). 2005. La « Société de l’Information ». Entre mythes et réalités, Bruxelles : Etablissements Emile Bruylant, p. 66-76.Marinescu, A. H., 2015, « Digitalisation du patrimoine muséal. Les collections en ligne du Musée National d’Art de Roumanie », La Revue des Musées, Volume 1/2015, Institut National de Recherche et Formation Digitale, Ministère de la Culture, en ligne culturadata.ro/revista-muzeelor-volumul-1-2015-curatoriat/Noel-Cadet, N., 2004, Les expositions virtuelles comme outil de médiation, in Culture et recherche no 102, Dossier : Les usages des multimédias culturels.Ory-Lavolée, B. 2002. La diffusion numérique du patrimoine, dimension de la politique culturelle, Rapport à Mme la Ministre de la Culture et de la Communication, en ligne sur culture.gouv.fr/culture/actualites/rapports/ory-lavollee/ory-lavollee.pdfSouchier, E., Jeanneret, Y., Le Marec J. (eds.). 2003. Lire, écrire, récrire. Objets, signes et pratiques des medias informatisées, Paris: Bibliothèque Publiques d’InformationsThe New Renaissance, Report of the Comité des Sages on Bringing Europe’s Cultural Heritage Online, Brussels, 2011, en ligne sur muzee.org/romania/final-report-cdS3.pdfJurgenson N., « When Atoms Meet Bits: Social Media, the Mobile Web and Augmented Revolution », Future Internet, 2012, 4, p. 83-91.Lévy P., Qu’est-ce que le virtuel ? (1995), Paris, La Découverte, 1998.Stimler N., Vial S., « Digital Monism: Our Mode of Being At The Nexus of Life, Digital Media and Art », Theorizing the Web 2014, New York, USA, 26 avril 2014.Vial S., « There is no difference between the “real” and the “virtual”: a brief phenomenology of digital revolution », Theorizing the Web 2013, The Graduate Center, City University of New York (CUNY), New York, USA, 1-2 mars 2013.Vial S., « Critique du virtuel : en finir avec le dualisme numérique », Psychologie clinique, nouvelle série, no. 37, 2014/1, p. 38-51
Page updated
Google Sites
Report abuse