Critici Literari Despre Ion De Liviu Rebreanu

DeÈi apariÈia romanului a trecut aproape neobservatÄƒ,[11][12] el a fost elogiat de istoricul Nicolae Iorga Ãn 1906, dupÄƒ publicarea sa Ãn volum, apoi redescoperit Ãn 1937 de criticul George CÄƒlinescu, ajungÃnd sÄƒ dobÃndeascÄƒ Ãn timp o glorie care ameninÈÄƒ sÄƒ umbreascÄƒ nuvelistica lui Slavici.[13][14] ÃŽn opinia majoritÄƒÈii criticilor literari romanul Mara reprezintÄƒ o treaptÄƒ intermediarÄƒ Ãn evoluÈia romanului romÃnesc Ãntre Ciocoii vechi Èi noi (1862) de Nicolae Filimon Èi Ion (1920) de Liviu Rebreanu, fiind o operÄƒ de referinÈÄƒ a literaturii romÃne.[4][5][14][15]

Criticul C. StÄƒnescu constata cÄƒ majoritatea analizelor critice s-au concentrat asupra personajului Mara, care este construit atÃt de solid ÃncÃt toÈi criticii au simÈit un sentiment de siguranÈÄƒ profesionalÄƒ atunci cÃnd au vorbit despre el.[263] Din acest motiv, nicio analizÄƒ criticÄƒ, oricÃt de durÄƒ, nu a putut sÄƒ ÈtirbeascÄƒ prestigiul personajului.[248] Unii critici (Nicolae Iorga, Pompiliu Marcea, Magdalena Popescu) au considerat ÃnsÄƒ cÄƒ, prin frecvenÈa apariÈiilor Èi prin intensitatea preocupÄƒrilor, cei doi copii ai Marei ar fi personajele centrale ale romanului,[196][309] iar Nicolae Iorga a afirmat cÄƒ romanul ar trebui sÄƒ se numeascÄƒ Copiii Marei.[23][55][179][310] ContestÃnd acest punct de vedere, profesorul Nicolae Manolescu a susÈinut cÄƒ acest roman este Ãn primul rÃnd romanul Marei, ÃntrucÃt cei doi copii (mai ales Persida) nu sunt decÃt variante juvenile ale Marei Èi urmeazÄƒ, odatÄƒ cu vÃrsta, sÄƒ-i imite modul de gÃndire Èi de acÈiune.[311]

DOWNLOAD

FondatÄƒ Ãn 1994, Editura Muzeul Literaturii RomÃne propune lucrÄƒri filologice aparÈinÃnd atÃt scriitorilor, criticilor Èi teoreticienilor literari consacraÈi, cÃt Èi cercetÄƒtorilor tineri.

Atat Marin Preda cat si Liviu Rebreanu sunt cunoscuti in lumea intreaga prin operele lor, insa prin aceste doua mari capodopere (cum au fost numite de critici literari) au ajutat literatura romana sa faca un pas in dezvoltarea ei.

Verificati-va cunostintele in testul Ion de Liviu Rebreanu!

Verificati-va cunostintele in testul Morometii de Marin Preda!

Este prima capodopera in creatia lui Liviu Rebreanu si un punct de referinta in evolutia romanului romanesc. Eugen Lovinescu considera romanul o adevarata revolutie fata de: lirismul samanatorist, eticismul ardelean, atitudinea poporanista. Elita criticii literare a vazut in acest roman o capodopera de rascruce in reflectarea satului si a taranului roman. Intr-adevar, romanul aduce o imagine noua, autentica, obiectiva asupra realitatii rurale, respingand orice intentie de idilizare, de infrumusetare.

Unul dintre cele mai fascinante personaje din literature noastra .Obiect al unei bogate literaturi critice ,destinul lui Ilie Moromete ilustreaza o "tema fundamentale",care l-a preocupat indelung pe prozator :disparitia clasei taranesti.A interpreta evolutia sa din perspective "caracterului universal al experientei taranesti " inseamna al situa intr-o tesatura mai complicate de determinari ;categoric mai relevanta decat interpretarea pur factoriala .

Caracter puteric ,natura complexa ,inteligenta iesita din comun ,Ilie Moromete (al carui prototip este Tudor Calausu ,tatal autorului )"simbolizeaza lumea taraneasca in valorile ei durabile".Comentatorii romanului au remarcat spiritual independent al personajului ,ironia ,darul de a descoperi dimensiunile inedited ale lucrurilor .Exista o lume in care personajul se lupta cu alde Tudor Balosu ,Jupuitul sau Aristide ca sa isi achite datoriile ,sa-si pastreza independenta materiala ,dar si o alta lume ,nevazuta ,la care foarte putini au acces ,in care darul sau de povestitor ,calmul,perspicacitatea ,omenia ,il situeaza in centrul tuturor .Timpul interior ,masura unei ecuatii alcatuite cu migala de Ilie Moromete ,trebuie sa ramana multa vreme sursa de bucurii profunde ,de aceea desfasoara un intreg arsenal de subtilitati si eschive (uneori de un effect sarcastic necrutator ),ca presiunea evenimentelor sa nu-l tulbure .Contemplarea lumii,acceptarea ei ,"lupta pentru apararea vechilro bucurii ",aveau sa sfarseaca in momentul producerii unor lovituri imprevizibile.Pana atunci descoperirea unui cod existential care exedia intr-un plan second fapte posibil dominant ,ca sa raman seninatatea si ,prin ea , puterea .Trama epica se axeaza ,asadar,pe episoade semnificative din eforturile pentru achitarea foncierei ,pregatirea viitorului celor trei fii si a celor doua fiice ,gasirea unei solutii pentru trimiterea lui Nicolae la scoala .Pastrarea neatinsa a lotului de pamant primit dupa razboi inseamna libertate ,independenta de actiune,o conditie a vechilor "bucurii":discutii prelungite in poiana fierariei lui Iocan ,ceasurile de visare ciudata de pe stanoaga podisei ,drumurile incarcate de mari sperante la munte ,senzatia ca lumea-I nu poate determina in nici un fel reactiile ,discutiile cu oamenii inteligenti cum era Cocosila .Atacurile decisive vor veni din interiorul familiei (fuga lui Achim ,Nica ,Paraschiv cu caii si oile ,neintelegerile cu Catrina ,convingerea ca trebuie sa il trimita pe Niculaie la scoala) si il inconjoara treptat cu immense teritorii ale singuratatii ,il izoleaza,fiindca jocul lui este de neinteles .Catrina nu-I intelege suceala ,calmul("Esti mort dupa sedere si tutun"),Guica il crede un spoliator ,iar la instigarea ei ,cei trei baieti din prima casatorie ,un tata nedrept .Darurile firii sale deosebite gasesc apreciere in ochi prietenilor din fieraria lui Iocan,cu care discuta politica,dar si ai primarului Aristide ,de la care este nevoit sa se imprumute cu bani.Bucuria libertatii interioare ,a spiritului insetat de contemplare ,nu trebuie atinsa de indivizi ca Jupuitul(cel cu foncierea),Aristide sau Tudor Balosu ,ci sa se reverse in spiritele celor ca Dumitru lui Nae sau Cocosila ,Tugurlan .Fata de primii ,o permanenta circumspectie ,pentru a evita capcanele ,ca sa biruie inteligenta in fata asaltului prostiei si patimii posesiunii,un joc complicat pana la epuizarea "victimei " in panza nuantelor,a finetilro psihologice(celebre scene cu foncierea,Tudor Balosu,cu seful de post).Cand insa un nevoias ca Tugulan ii cere un imprumut ,subtilitatile sunt lasate la o parte pentru a nu-l jigni.

Ilie Moromete exercita asupra celor din jur fascinatie ,marturisita ,o terapeutica de tip aparte ,prin magia cuvantului .Intors dintr-o calatorie la munte ,unde fusese sa vanda porumb ,povesteste ,cu inflexiuni neobisnuite si o regizare neasteptata a efectelor,ce s-a intamplat.Nu castigul il urmarea,ci altceva ,un lucru neinteles de cei trei fii care "au inceput sa murmure ca a omorat caii si caruta de pomana ,si ca si-a batut joc de munca lor ".Si cu acest prilej exista un limbaj aparte ,un meta limbaj in care evenimentele propiei existente iau alte dimensiuni .Interesanta asadar ,opinia lui Eugen Simion,care vede in Ilie Moromete "un narrator simbolic" ."Naratorul simbolic" nu este altceva decat naratorul mitic.al carui ceremonie creeazao iluzie initiaticaa intamplarilor initiatica a intamplarilor exemplare ,care nu vin de oriunde si trec spre oriunde ,ci ordoneaza lumea,ii dau coerenta ,o fac accesibila.Strategia oralitatii ,de alt tip decat la Creanga sau Sadoveanu ,accentueaza subtextul presuasiunii .

Cuvintele fac lumina in cele mai incurcate ganduri :"avea uneori obiceiul -semn de batranete sau poate nevoia de a se convinge ca si cele mai intortocheate ganduri pot capata glas-de a se retrage pe undeva prin gradina sau prin spatele casei si de a vorbi singur".Cand l-a intrebat cineve de ce vorbeste singur ,a raspuns ca "asta e din pricina ca n-are cu cine discuta ,cu sensul ca nimeni nu mrita sa-I asculte gandurile".

Moromete incearca sa plaseze schimbarile din viata satului in "schimbarea vesnica a lumii " de parca nu iese ceva .

Dupa cu se vede cele doua personaje au de-a face in romane cu un singur lucru "PAMANTUL'',in opinia altor critici literari ca de exemplu: Eugen Lovinescu vedea in Ion "expresia instinctului de stapanire a pamantului in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o cazuistica stransa, o vointa imensa, George Calinescu considera ca "viclenia instinctuala, caracteristica oricarei fiinte reduse, i-a determinat actiunile". Tot George Calinecu afirma: Ion a batjocorit o fata, a impins-o la spanzuratoare si a ramas cu pamantul.Prin Ion,eroul romanului cu acelasi nume,Liviu Rebreanu a creat un personaj de referinta in literatura romana,care va suscita mereu noi introspectii in adancimiile fiintei umane.

Pe cand Ilie Moromete este vazut de mari critici literari ca fiind primul taran din literatura romana care se lupta sa-si pastreze pamantul. Moromete cel vechi, omul adunarilor linistite, traia in sculptura naiva a lui Din Vasilescu. Moromete tragic, omul unei civilizatii care piere, traieste de aici inainte .

ÃŽn secolul al XX-lea, s-a afirmat o strÄƒlucitÄƒ generaÅie de scriitori interbelici: prozatorii Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu ÅŸi Mircea Eliade (celebru mai ales ca istoric al religiilor), poeÅii, filosofii ÅŸi dramaturgii Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, George Bacovia, criticii literari ÅŸi esteticienii Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, ÅŸi George CÄƒlinescu, cunoscut ÅŸi ca romancier.

Liviu rebreanu aprecieri critice - Mai jos o sa aveti mai multe rezultate pentru cautarea Liviu rebreanu aprecieri critice. Puteti gasi foarte multe referate accesand categoriile din partea dreapta despre Liviu rebreanu aprecieri critice. Uita-te mai jos si o sa gasesti cele mai relevante rezultate pentru cautarea Liviu rebreanu aprecieri critice. Alege cel mai bun referat din aceasta cautare si descarca gratuit. In cazul in care nu gasiti referatul Liviu rebreanu aprecieri critice va rugam sa efectuati o cautare dupa un singur cuvant cheie. Avem o baza de date care creste pe zi ce trece si suntem siguri ca daca nu acum, in viitorul apropiat cu siguranta o sa adaugam referatul Liviu rebreanu aprecieri critice.

d0d94e66b7