Tema si motive
Tema poeziei este iubirea neimplinita, care lasa in urma ei un gol sufletesc si o dorinta de evadare din realitate. Motivele literare prezente in text sunt: pasarea, geamul, luna, natura, mormantul, ochii, surasul. Pasarea este simbolul libertatii, al comunicarii si al inspiratiei poetice. Geamul este simbolul separarii dintre eul liric si lumea exterioara, dar si al posibilitatii de a privi dincolo de aparente. Luna este simbolul romantismului, al visului si al melancoliei. Natura este simbolul frumusetii, al vietii si al armoniei. Mormantul este simbolul mortii, al sfarsitului si al uitarii. Ochii si surasul sunt simboluri ale iubirii, ale atractiei si ale fericirii.
Figuri de stil
Poezia este plina de figuri de stil, care contribuie la crearea unei atmosfere lirice si la exprimarea sentimentelor eului poetic. Printre acestea se numara:
metafora: "Lacrime sirag" (v. 2), "Cernita zburatoare" (v. 8), "Maiestra zburatoare" (v. 16), "Al ochilor ei rai" (v. 20);
personificare: "Tainic trece vantul" (v. 3), "Falnic freamat vine" (v. 5), "Sufletul ce moare" (v. 15);
hiperbolă: "Ce-mi spui de vremea cand plangeam" (v. 4), "De un suspin nepieritor" (v. 9), "Mai trist ca totdeauna" (v. 24);
interogatie retorica: "O, pasare, ce-mi vii la geam / Si-mi canti din zori nebuna" (v. 1-2), "Ce mi-amintesti de vehiul dor" (v. 5), "Ce pierd pe lume" (v. 23);
epitet: "zori nebuna" (v. 2), "vehicul dor" (v. 5), "tainic trece" (v. 3), "falnic freamat" (v. 5), "cernita zburatoare" (v. 8), "maiastre zburatoare" (v. 16), "mandra fara vina" (v. 19), "mandre case-imparatesti" (v. 19), "ochilor ei rai" (v. 20), "surasul fara nume" (v. 21), "tanarul ei grai" (v. 22), "dulce cant" (v. 23);
aliteratie: "Ce-mi spui de vremea cand plangeam" (v. 4), "De un suspin nepieritor" (v. 9), "Mai bine canta-mi de noroc" (v. 10), "Mai bine adu tanar foc" (v. 11), "Ia-mi sufletul ce moare" (v. 15), "Alearga-n plaiuri oltentesti" (v. 18), "La mandre case-imparatesti" (v. 19), "Asculta tanarul ei grai" (v. 22), "Si fă-mi din tot un dulce cant" (v. 23);
anafora: "Mai bine" (v. 10-11), "La mandre" (v. 19-20);
paralelism: "Ia-mi cu tine dorul greu / Ia-mi sufletul ce moare" (v. 14-15).
Concluzie
In concluzie, poezia Cantec de Panait Cerna este o expresie a suferintei eului liric, care nu mai gaseste sens in viata dupa pierderea iubirii si care isi doreste sa scape de realitatea dureroasa prin intermediul artei si al imaginatiei. Poezia este construita pe o serie de contraste intre trecut si prezent, intre interior si exterior, intre viata si moarte, intre iubire si singuratate, intre libertate si inchisoare, intre natura si civilizatie, intre vis si realitate.
Referinte:
[Cântec (Cerna) - Wikisource]
a7a7d27f09