Fernando Magellan s-a născut în nordul Portugaliei în data de 17 octombrie 1480 şi a decedat pe insula Mactan din Filipine la 27 aprilie 1521 la doar 40 de ani. A fost un navigator şi explorator portughez din epoca Marilor Descoperiri. Este cunoscut pentru prima circumnavigaţie din istorie-după ce a navigat către vest până la Moluce, descoperind în drumul său strâmtoarea care astăzi îi poatră numele.
În secolul al XV-lea, faptul că Pământul este rotund era ştiut încă din Antichitate. În secolul al III-lea î.e.n, Eratostene (geograf, matematician si astronom libanez cu studii in Egipt) a măsurat chiar circumferinţa Pământului cu un grad de precizie remarcabil. Chiar dacă scrierile grecilor, cu excepţia celor ale lui Aristotel, îşi pierduseră autoritatea, această idee a persistat de-a lungul Evului Mediu. Tratatul Sferei de Johannes de Sacrobosco, scris la Paris, în 1224, fusese pe larg mediatizat în toate cercurile de oameni de ştiinţă, fără ca Biserica să-l cenzureze. Primul glob pământesc cunoscut, adică cel mai vechi care s-a păstrat, este cel făcut la Nuremberg de către Martin Behaim în 1492.
Tot la acea vreme, în Europa se dezvoltase o atracţie pentru condiment exotice, ceea ce a favorizat, în plus faţă de interesul geografilor, pe exploratori şi pe negustori. Magellan era convins ca Molucele (insule cu mirodenii) se găsesc în jumătatea de glob care revenea coroanei Spaniei în conformitate cu Tratatul de la Tordesillas, prin care castilienii şi portughezii îşi împărţiseră lumea în 1494. El credea că poate ajunge prin vest la insulele cu mirodenii, de care se apropiase deja în timpul călatoriei la Malacca (Malaezia) din 1511-1512. Înainte de a începe călătoria către insulele Moluce, singurul loc de unde putea obţine cuişoare, Magellan a primit scrisori de la unul dintre prietenii personali, portughezul Francisco Serrao, care era acolo din 1512. Acest proiect de a ajunge prin vest la insulele cu mirodenii, susţinut în cele din urmă de Coroana Spaniolă, a fost motorul ocolului Pământului şi după cum sublinia Pierre Chaunu, “Niciodată lumea nu a fost atât de mare ca după călătoria lui Magellan.”
A studiat cărţile şi planisferele din biblioteca regală şi birourile Casei Indiei, unde a descoperit o hartă de Martin Behaim, din 1492, care semnala un loc de trecere la sud de Brazilia şi un glob de Johannes Schoner, realizat în 1515, care arăta şi el această trecere către 40 de grade latitudine sudică. S-a întâlnit cu cosmograful Rui Faleiro, cu care împărtăşea convingerea că va putea ajunge în Moluce ocolind America prin vest.
La 22 martie 1518, Carol I i-a numit pe Magellan şi pe Faleiro căpitani, pentru ca ei să plece în căutarea insulelor mirodeniilor şi, în iulie, i-a ridicat la rangul de comandori ai Ordinului Santiago. Regele acorda
monopolul asupra rutei descoperite, pe o perioadă de zece ani
numirea ca guvernatori ai ţinuturilor şi insulelor pe care le vor întâlni, cu 5% din câştigurile nete care ar fi implicate
a douăzecea parte din câştigurile călătoriei
dreptul de a percepe o mie de ducaţi din călătoriile următoare, plătind doar o taxă de 5% pe profit
concesiunea unei insule pentru fiecare, cu excepţia celor mai bogate şase, de la care nu ar primi decât o cincisprezecime
Expediţia era finanţată în principal de către Coroană şi avea cinci carace ( vase caracterizate printr-o cocă rotunjită) înarmate şi echipate cu provizii pentru doi ani de călatorie.
Flota a ridicat ancora de la Sevilla la 10 august 1519, dar a trebuit să aştepte până la 20 septembrie pentru a ridica pânzele şi a pleca din Sanlucar de Barrameda, cu 237 de oameni în cinci nave „Trinidad”, nava amiral, comandată de către Magellan, „San Antonio”, „ Conception”, „Santiago” şi „Victoria”. Echipajele erau formate din oameni de mai multe naţionalităţi. Paul Teyssier scria: ‚‚ ...în afară de spanioli, erau printre ei portughezi, italieni, greci şi chiar francezi. Astfel, se poate vorbi, într-un sens, de un personal paneuropean.”
Reproducere a caracei „Victoria” la muzeul Nao Victoria din Punta Arenas, Chile.
Hartă reprezentând traseul prin strâmtoare
Pe 21 octombrie, Magellan a găsit un cap care marca intrarea în strâmtoare, cap pe care el l-a denumit cap Virgenes (capul Fecioarei în limba spaniolă). A început explorarea, și a identificat o trecere spre vest. Labirintul de fiorduri, înconjurat de stânci „amenințătoare”, în ape „sinistre”, i-a luat peste o lună să le traverseze; relatările arată că în timpul trecerii strâmtorii, marinarii au văzut multe fumuri în interior. Tierra del Humo (în traducere „Țara Fumurilor”), care apare pe hărțile de după călătorie, a devenit mai târziu Tierra del Fuego (Țara de Foc). Strâmtoarea numită mai întâi „canalul Tuturor Sfinților”, a luat puțin mai târziu numele de strâmtoarea Magellan în cinstea navigatorului.
În încercarea de a găsi o trecere spre vestul Americii, Magellan a trimis în recunoaștere, în Oceanul Pacific(denumire pe care chiar acesta a atribuit-o datorită apelor sale liniștite) nava Santiago, care a naufragiat în final.După mai bine de trei luni de la acest eveniment a luat hotărârea de a continua călătoria și a reușit să găsească strâmtoarea care astăzi îi poartă numele.
Au găsit acolo peisaje idilice, mirodenii, păsări viu colorate, băstinași care păreau pașnici. O primă escală a fost făcută pe insula Limasawa, unde s-a ținut prima liturghie din Filipine, o a doua pe Cebu unde regele Rajah Humabon s-a convertit la creștinism împreună cu poporul lui.
Lapu-Lapu, regele micii insule Mactan, de lângă Cebu, a refuzat să se supună invadatorilor. Magellan a condus o expediție împotriva lui, estimând că șaizeci de bărbați în armură și înarmați cu archebuze îi vor putea învinge cu ușurință pe băștinașii dezbrăcați, de treizeci de ori mai numeroși. În timpul acestei bătălii de la Mactan, Magellan a căzut sub lovituri, împreună cu șase dintre tovarășii săi: rănit de o săgeată otrăvită, a murit pe 27 aprilie 1521.Cronica lui Antonio Pigafetta oferă detalii critice despre acest episod: războinicii Lapu-Lapu își făcuseră scuturi de lemn extrem de tare, rezistent la archebuze, și erau înarmați cu săgeți otrăvite, al căror venin avea un efect aproape imediat.
Întreaga călătorie este foarte bine cunoscută prin mai multe documente de epocă, dintre care, în primul rând, Jurnalul călătoriei lui Magellan, relatare completă a călătoriei de către Antonio Pigafetta, unul dintre supraviețuitori: manuscrisul original este pierdut, dar s-au păstrat patru copii (trei în limba franceză și una în limba italiană), cea mai completă fiind manuscrisul de la Yale.
Există și o serie de scrisori și mărturii, precum și povești și mărturii mai fragmentate dar valoroase, cum ar fi jurnalul de bord al lui Francisco Albo, relatarea lui Gines de Mafra, sau jurnalul de bord al timonierului genovez. Toate aceste documente au permis istoricilor să urmărească întregul periplu al flotei, în cursul său îndelungatei sale călătorii și să identifice diferitele locuri vizitate.
Pictură murală ce reprezintă bătălia de la Mactan
Nemulţumit că meritele sale nu erau recunoscute în Portugalia, Magellan a mai stat un an la Lisabona, hotărând apoi să-şi ofere serviciile regelui Spaniei, viitorul Carol Quintul. Miza nu era descoperirea insulelor, care deja erau cunoscute şi colonizate de portughezi, ci stabilirea unei poziţionări exacte care să permită delimitarea domeniilor rezervate Spaniei de cele ale Portugaliei, în corformitate cu Tratatul de la Tordesillas, cartografie pe care Magellan urma să o aranjeze în felul său, în favoarea regelui Spaniei. Profitând de statutul de nobil, şi-a obţinut oficial o nouă cetăţenie şi şi-a hispanizat numele (din Fernão de Magalhães în Fernando de Magallanes) în octombrie 1517.
La finalul expediției au reușit să ajungă în Insulele Moluce doar două nave Trinidad şi Victoria, care au fost încărcate cu condimente. La întoarcere nava Trinidad a picat pradă în mâinile portughezilor, iar Victoria, cu 60 de oameni la bord, a părăsit Insula Tidore pe data de 21 decembrie. Nava Victoria a acostat în sudul Spaniei pe 6 septembrie 1522, cu 18 persoane la bord, după o călătorie care a durat trei ani și a înregistrat un succes fără precedent, fiind prima navă care reușea la acel moment să înconjoare Pământul.
În urmă cu 500 de ani, celebrul explorator portughez, Fernando Magellan, pornea în aventura vieții sale, prima expediție în jurul lumii care avea să rămână pentru totdeauna în istorie.
Monument în memoria lui Magellan la Punta Arenas(Chile), pe coasta Strâmtorii Magellan