Fernando Magellan

Fernando Magellan s-a născut în nordul Portugaliei în data de 17 octombrie 1480 şi a decedat pe insula Mactan din Filipine la 27 aprilie 1521 la doar 40 de ani. A fost un navigator şi explorator portughez din epoca Marilor Descoperiri. Este cunoscut pentru prima circumnavigaţie din istorie-după ce a navigat către vest până la Moluce, descoperind în drumul său strâmtoarea care astăzi îi poatră numele.

În încercarea de a găsi o trecere spre vestul Americii, Magellan a trimis în recunoaștere, în Oceanul Pacific(denumire pe care chiar acesta a atribuit-o datorită apelor sale liniștite) nava Santiago, care a naufragiat în final.După mai bine de trei luni de la acest eveniment a luat hotărârea de a continua călătoria și a reușit să găsească strâmtoarea care astăzi îi poartă numele.

Au găsit acolo peisaje idilice, mirodenii, păsări viu colorate, băstinași care păreau pașnici. O primă escală a fost făcută pe insula Limasawa, unde s-a ținut prima liturghie din Filipine^⁠, o a doua pe Cebu^⁠ unde regele Rajah Humabon s-a convertit la creștinism împreună cu poporul lui.

Lapu-Lapu, regele micii insule Mactan, de lângă Cebu, a refuzat să se supună invadatorilor. Magellan a condus o expediție împotriva lui, estimând că șaizeci de bărbați în armură și înarmați cu archebuze îi vor putea învinge cu ușurință pe băștinașii dezbrăcați, de treizeci de ori mai numeroși. În timpul acestei bătălii de la Mactan, Magellan a căzut sub lovituri, împreună cu șase dintre tovarășii săi: rănit de o săgeată otrăvită, a murit pe 27 aprilie 1521.Cronica lui Antonio Pigafetta oferă detalii critice despre acest episod: războinicii Lapu-Lapu își făcuseră scuturi de lemn extrem de tare, rezistent la archebuze, și erau înarmați cu săgeți otrăvite, al căror venin avea un efect aproape imediat.

Întreaga călătorie este foarte bine cunoscută prin mai multe documente de epocă, dintre care, în primul rând, Jurnalul călătoriei lui Magellan, relatare completă a călătoriei de către Antonio Pigafetta, unul dintre supraviețuitori: manuscrisul original este pierdut, dar s-au păstrat patru copii (trei în limba franceză și una în limba italiană), cea mai completă fiind manuscrisul de la Yale.

Există și o serie de scrisori și mărturii, precum și povești și mărturii mai fragmentate dar valoroase, cum ar fi jurnalul de bord al lui Francisco Albo, relatarea lui Gines de Mafra, sau jurnalul de bord al timonierului genovez. Toate aceste documente au permis istoricilor să urmărească întregul periplu al flotei, în cursul său îndelungatei sale călătorii și să identifice diferitele locuri vizitate.

Nemulţumit că meritele sale nu erau recunoscute în Portugalia, Magellan a mai stat un an la Lisabona, hotărând apoi să-şi ofere serviciile regelui Spaniei, viitorul Carol Quintul. Miza nu era descoperirea insulelor, care deja erau cunoscute şi colonizate de portughezi, ci stabilirea unei poziţionări exacte care să permită delimitarea domeniilor rezervate Spaniei de cele ale Portugaliei, în corformitate cu Tratatul de la Tordesillas, cartografie pe care Magellan urma să o aranjeze în felul său, în favoarea regelui Spaniei. Profitând de statutul de nobil, şi-a obţinut oficial o nouă cetăţenie şi şi-a hispanizat numele (din Fernão de Magalhães în Fernando de Magallanes) în octombrie 1517.

La finalul expediției au reușit să ajungă în Insulele Moluce doar două nave Trinidad şi Victoria, care au fost încărcate cu condimente. La întoarcere nava Trinidad a picat pradă în mâinile portughezilor, iar Victoria, cu 60 de oameni la bord, a părăsit Insula Tidore pe data de 21 decembrie. Nava Victoria a acostat în sudul Spaniei pe 6 septembrie 1522, cu 18 persoane la bord, după o călătorie care a durat trei ani și a înregistrat un succes fără precedent, fiind prima navă care reușea la acel moment să înconjoare Pământul.

În urmă cu 500 de ani, celebrul explorator portughez, Fernando Magellan, pornea în aventura vieții sale, prima expediție în jurul lumii care avea să rămână pentru totdeauna în istorie.