Cabana Noica, Păltiniș

Emil Cioran, 22 decembrie 1980, Paris

urcând către cămăruța lui Noica

sigla de pe vremuri a Cabanei
„OJT Sibiu, Stațiunea Păltiniș, Casa de odihnă 12“

„Singurătatea lui Noica zece luni pe an, vreme de zece ani, a fost înspăimântătoare. Cabana se afla în pădure şi erau săptămâni de iarnă – când viscolea şi drumurile îşi pierdeau contururile – în care ai fi putut crede că eşti singur pe altă planetă. Câte spaime trebuie să-şi fi înfrânt acest om trecut de 70 de ani, trăind aşa, cu un singur rinichi, cu mâncare puţină, cu apa încălzită într-un ibric pe sobă, înconjurat de zăpezi în pustiul muntelui! Ce încredere oarbă în destinul lui, adică în obligaţia lui de a înţelege lumea şi de ai reda, sub forma ultimului „tratat de ontologie“ al Europei, imaginea exactă! Dar asta e: la Păltiniş, Noica găsise unghiul din care fiinţa îi poza.“ (Gabriel Liiceanu)

„Nu mă aflu în casa mea, dar sunt ca și în casa mea, care e și a altora.“

în interior

fotografii de F l o r i n C ă l i a n
noiembrie, 2020

Google Sites

Report abuse