Asistentul poate alege să organizeze o gamă variată de activități, aproape nelimitată ca diversitate, care să includă muzică, dans, jocuri de rol, punerea în scenă a unor piese de teatru, lucru manual, excursii, competiții sportive, vizionarea de programe sau filme, plimbări, grupuri de discuții și multe altele. Scopul acestor activități este satisfacerea nevoilor asistatului sau stimularea acestuia în vederea atingerii obiectivelor stabilite, prin creșterea nivelului său de energie, a stimei de sine, îmbunătățirea stării de spirit sau cultivarea talentelor proprii. Astfel de activități recreative sau artistice contribuie la exprimarea emoțiilor și exteriorizarea sentimentelor asistatului. De asemenea, ele pot alunga plictiseala în rândul persoanelor vârstnice, al deținuților sau al copiilor și tinerilor aflați în instituții rezidențiale. Aceste activități pot preveni tensiunile în relații sau reduc riscul implicării în comportamente dăunătoare sănătății fizice ori mentale, precum consumul de substanțe sau delincvența.
De exemplu, prin intermediul jocurilor ce implică metode nonverbale de exprimare se pot canaliza sentimente sau comportamente greu de exprimat prin metode exclusiv verbale. Tipul de activitate ales trebuie să țină cont întotdeauna de particularitățile și interesele fiecărei persoane asistate. Aceste programe sunt potrivite pentru copii de diverse vârste, persoane cu diferite tipuri de boli sau dizabilități, adulți, vârstnici din instituții rezidențiale sau chiar deținuți. Spre ilustrare, o persoană paralizată parțial și afazică, care nu mai putea munci, a început să joace bridge, reușind astfel să reintre în viața socială și chiar să participe la competiții în care a avut succes.
În ceea ce privește discuțiile logice, acestea reprezintă un instrument esențial pe parcursul procesului de intervenție. În momentul în care clientul trebuie să ia decizii importante sau să aleagă între diferite alternative, asistentul poate facilita construirea unui raționament coerent pentru ușurarea acestor demersuri. Relația de sprijin oferă un cadru propice pentru antrenarea gândirii logice, necesare menținerii echilibrului emoțional. Totuși, utilizarea acestor metode nu este indicată în primele etape ale relației de sprijin, când accentul se pune pe ascultarea emoțiilor clientului. Ele pot fi aplicate însă cu succes după ce s-a stabilit o bază solidă de încredere emoțională.
Sistemul de recompensare este o abordare inspirată de behaviorismul clasic. Orice persoană are capacitatea de a învăța și a-și îmbunătăți performanțele dacă primește feedback adecvat despre rezultatele sale. Recompensa pentru un comportament pozitiv are efect stimulativ și încurajează repetarea acestuia. Cunoașterea modului în care funcționează procesul de învățare îi permite asistentului social să ofere recompense adaptate vârstei și intereselor clientului. Totuși, aceste recompense trebuie alese cu grijă pentru a avea semnificație personală pentru beneficiar. În schimb, pedepsele sunt considerate mai puțin eficiente pentru corectarea comportamentului deoarece indică doar ce nu este permis fără a oferi o alternativă constructivă.
De exemplu, pedepsele fizice sunt absolut interzise în orice relație profesională cu copiii, persoanele cu dizabilități sau cei cu o capacitate redusă de înțelegere. Valoarea motivațională atât a recompenselor cât și a pedepselor variază însă în funcție de percepția subiectivă a fiecărui client. Pentru a-i motiva pe beneficiari să adopte comportamente dorite, este recomandat ca aceștia să fie întrebați direct ce anume i-ar putea stimula. Sistemul de recompensare trebuie aplicat consecvent și în conformitate cu regulile stabilite anterior.