La o prim lectur poezia ni se prezint ca un pastel sumbru, dominat tema si viziune amurg violet crepuscul. Accentele violete ale amurgului de toamn ne fac s ne gndim la cum să ÃmbunătăÈiÈi rapid vederea cu vitamine vieii, btrne ea, marcat de melancolia trist a iminenei sfritului.
Aceast structur, pe lng poten tema si viziune amurg violet sentimentelor exprimate, mai are rol i n muzicalitatea textului monotonia recitrii parc n trans, halucinant. La nivel stilistic remarcm epitetul violet.
Cum se stie, orice stiinta dispune de concepte speciale cu care opereaza in procesul aprofundarii obiectului cunoasterii sale. Disciplina care se ocupa cu studiul literaturii, cu toate ramurile ei (istoria, teoria, critica literara), nu face exceptie de la aceasta regula, folosind o mare bogatie de termeni de specialitate, pentru a numi componentele unui aparat notional foarte complex, absolut indispensabil analizei, explicarii si valorizarii fenomenului literar.
Printre notiunile fundamentale care couceptualizeaza aspecte esentiale ale structurii operei literare sunt si acelea pe care le numim cu termenii motiv, tema si idee poetica. Sa vedem, succint, ce trebuie sa intelegem prin termenii mentionati, avand in vedere frecventa lor utilizare in practica receptarii textelor literare (in scoala si in afara eI) si unele mutatii teoretice survenite in definirea lor.
Definitii
De la inceput, se impune constatarea ca definirea esentei notiunilor corespunzatoare termenilor in discutie difera, intr-o anumita masura, de la o orientare teoretica la alta, fapt care ar putea deruta. Cu toate acestea, intre diversele puncte de vedere se pot identifica elemente comune sau complementare.
Motivul (fr. motif, it., motivo, germ. MotiV) are, in literatura, mai multe acceptiuni, si anume : 1. cauza a unei decizii sau actiuni volitionale a unui personaj" ; 2. cauza care a determinat scriitorul sa abordeze un anumit subiect" ; 3. element component al unei opere literare" (Dictionar de termeni literari, coord. Al. Sandulescu, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1976, p. 284). Cuvantul este preluat din terminologia artelor plastice si a muzicii, unde numeste o parte a subiectului compozitiei plastice sau muzicale, desemnand o idee cu forma definitiva, care prezinta sens vizual sau melodic. Pe noi ne intereseaza, aici, motivul ca parte componenta a operei literare. Considerat ca atare, retinem, in esenta, o definire traditionala si una moderna (structuralist-semiotica). in sensul traditional al termenului, motivul este un element cu grad de generalitate, care se repeta in diferite momente ale aceleiasi opere sau in creatii diferite, acumuland de fiecare data noi sensuri. Asemenea elemente intalnim, spre exemplu, in creatia eminesciana: codrul, teiul, lacul, luna, marea, cornul, somnul, visul s.a. in abordarea analitica structuralist-semiotica a operei, motivul este cea mai mica unitate semnificativa a textului (cel mai bun spatiu in care se poate observa un sens" - Roland Barthes; cea mai mica particula a materiei tematice" -Boris Tomasevski; fiecare cuvant din interiorul propozitiei poate constitui un motiv deosebit - PropP). Decupand, spre exemplu, textul poeziei Amurg violet de George Bacovia in unitati inteligibile din ce in ce mai mici, obtinem un numar de propozitii.
(function(v,d,o,ai)ai=d.createElement('script');ai.defer=true;ai.async=true;ai.src=v.location.protocol+o;d.head.appendChild(ai);)(window, document, '//a.vdo.ai/core/autorii/vdo.ai.js');
apoi un numar de sintagme si de cuvinte: Amurg de toamna violet/ Doi plopi, in fund, apar in siluete -/ Apostoli in odajdii violete -/ Orasul tot e violet./ Amurg de toamna violet/ Pe drum e-o lume lenesa, cocheta; / Multimea toata pare violeta,/ Orasul tot e violet./ Amurg de toamna violet/ Din turn, pe camp, vad voievozi cu plete;/ Strabunii trec in palcuri violete,/ Orasul tot e violet". Una din unitatile sintagmatice semnificative care se repeta, simetric, la inceputul fiecarei strofe, este Amurg de toamna violet", alcatuita din trei cuvinte din acelasi camp semantic (amurg, toamna, violeT), fiecare cuvant constituind - daca ne e permisa expresia - cate un micro-motiv, adica mici unitati de sens, care vor reliefa, impreuna cu alte cuvinte ale contextului, motivul principal al poeziei. Motivul si cuvantul merg paralel (precizeaza si Leo Spitzer, unul din reprezentantii de seama ai stilisticii secolului nostrU); din cuvintele preferate de catre un poet pot fi deduse motivele sale predilecte si invers (L. Spitzer, Stilistica e linguistica", in Critica stilistica e storia del linguaggio, Bari, 1954, p. 36, apud Sanda Golopentia-Eretescu, Reliefarea motivului in poezia lui G. Bacovia", in Studii de poetica si stilistica, E.P.L., Bucuresti, 1966, p. 251). Exemplul din Bacovia ni se pare potrivit pentru a remarca elementele de convergenta, de complementaritate existente intre conceptia clasica si cea moderna, privind notiunea de motiv literar si, vom vedea, aceea de tema. Cuvintele amurg, toamna, violet (cum spuneam, din acelasi camp semantiC), cele mai mici unitati inteligibile, deci motive, in viziune structuralist-semiotica, datorita semantismului lor interferent, sunt asociate intr-o sintagma unitara-semantic: Amurg de toamna violet". Aceasta sintagma, repetandu-se in diferite momente ale textului bacovian, impune, impreuna cu alte constructii, precum Orasul tot e violet", o stare lirica generalizatoare: insingurarea (depresiva), ca motiv literar, in sensul traditional al termenului. Deosebirile dintre cele doua moduri de a intelege motivul nu sunt chiar atat de fundamentale, cum credea Boris Tomasevski, care singur ajungea de altfel la constatarea ca multe din motivele poeticii comparative isi pastreaza insemnatatea lor de motive si in poetica teoretica" (B. Tomasevski, Teoria literaturii. Poetica, Univers, Bucuresti, 1973, p. 255).
Motivele literare pot fi explicite (numite printr-un cuvant, o sintagma, o propozitie, un personaJ), cum e motivul mioarei nazdravane din Miorita, sau implicite (sugerate de imaginile poetice, ca in Buna Vestire de Tudor ArghezI); centrale (care, atunci cand se repeta insistent, apar ca laitmotive, cum este cel ilustrat de versul Veniti: privighetoarea canta, si liliacul e-nflorit", din poezia Noaptea de mai de Al. MacedonskI) si secundare (de exemplu, motivul fantanii, din balada Mesterul Manole, sau motivul maicutei batrane, din MioritA). De subliniat faptul ca motivul literar, ca element al structurii artistice, are o functie estetico-poetica, contribuind deci la motivarea artistica a elementelor constitutive ale intregului, ale sistemului integrator pe care il constituie opera. Cand motivul este conceput ca sinteza a unui datum existential, a unei experiente de viata, se da cale libera interpretarilor extralite-rare, putand fi cercetat ca element extraestetic, cum au procedat, de exemplu, Jung (ca arhetipurI), Bachelard (ca elemente materiale ale imaginatieI), Frye (drept cicluri ale naturiI), Durand (ca miturI). Avand in vedere acest fapt, se constata ca motivele literare capata note particulare in functie de gen, specie, curent literar, unul si acelasi motiv putand circula de la un gen la altul, de la un curent la altul. Cel care le confera nota inconfundabila este creatorul. Motivul Zburatorului, de pilda, se intalneste in creatii literare romanesti diverse ca specie si viziune artistica (I. Heliade Radulescu, M. Eminescu, T. Arghezi s.a.), la fel, motivul carpe diem (traieste clipa"), in cunoscuta Oda I a lui Horatius, in Faust de Goethe, Lacul de Lamartine s.a.), exemplele putand continua.
Tema (fr. theme, lat. lit. thema, gr. thema, subiect" de discutie, de tratat intr-o lucrarE) constituie un alt element structural al operei literare, aflat intr-o indestructibila relatie functionala cu motivul. in acceptiune traditionala, prin tema se intelege un aspect dintre cele mai generale ale realitatii surprinse artistic in opera literara, cum ar fi: natura, dragostea, destinul, geniul, patriotismul, razboiul, avaritia etc. in acest sens, numarul temelor apare ca limitat, aceleasi teme intalnindu-se in intreaga literatura. in acceptiune moderna, tema reprezinta o schema foarte generala spre care conduc situatiile si motivele dintr-o opera sau din mai multe si care primeste, in fiecare opera, o culoare si o interpretare particulare (B. Tomasevski, op. cit., p. 251). Conceptul de tema, spune Tomasevski, este unul de insumare, de unificare a materialului lexical al lucrarii" (p. 254); Motivele se coreleaza intre ele, constituind tesatura tematica a lucrarii" (p. 255). Utila atat din punct de vedere teoretic, cat si aplicativ este distinctia operata de Tomasevski intre fabula si subiect: Fabula este totalitatea motivelor in legatura lor cu logica temporal-cauzala, iar subiectul -totalitatea acelorasi motive in aceeasi succesiune si legatura in care sunt date in lucrare" (p. 255). Asadar, motivul este, in aceasta acceptiune, cea mai mica unitate semnificativa a textului, iat tema reprezinta unitatea semantica a diverselor elemente ale operei, care are un anumit grad de generalitate. Sa retinem ca motivul, in cadrul sistemului operei, reprezinta un instrument de reliefare a temei. Astfel, motivele Amurg de toamna violet" si Orasul tot e violet", din citata poezie a lui Bacovia, reiterate, sugereaza si pun in relief tema: o ipostaza a naturii intr-un anumit moment -toamna. Sau, in Miorita, motive precum complotul, mioara nazdravana, testamentul, maicuta batrana si celelalte pun in evidenta tema mortii.
Atunci cand se au in vedere relatiile intrinseci ale temei cu celelalte elemente componene ale operei, analiza se inscrie in limitele investigatiilor estetico-poetice {intrinseca), iar atunci cand se urmareste circulatia temelor in literatura, cercetarea devine de tip comparatist-tematologic {extrinseca), deopotriva indreptatita, ca toate celelalte demersuri aplicate fenomenului literar.
Ideea poetica (fr. idee, lat. lit. ideA) este un termen al carui inteles a suferit mutatii in timp, incepand cu acceptiunea neoplatoniciana (Plotin si, mai apoi, Marsilio FicinO) de obiectivare a Ideii transcendente pe plan poetic, continuand cu aceea de subiectivizare, de reprezentare interioara a existentei, de mai tarziu si, in fine, cu nuantarile din ultima vreme ale teoriei literare moderne. Astazi, continua sa se foloseasca termenul in sensul de conceptie de baza care modeleaza atitudinea scriitorului fata de tema abordata, ceea ce, dupa opinia noastra, vizeaza, numai un aspect al procesului comunicarii literar-artistice, si anume doar relatia autor-opera, neglijand celelalte aspecte, precum relatia opera-cititor, contextul creatiei, contextul receptarii. Teoria receptarii (Hans Robert JausS), relativ recenta, prin revitalizarea unor opinii mai vechi, subliniaza faptul ca opera literara este receptata de fiecare cititor in felul sau, potrivit propriului orizont de asteptare (sensibilitate, disponibilitati imaginativ-reflexive, experienta de viata, cultura s.a.). Opera insasi, ne atrage atentia Umberto Eco, prin specificul structurii sale (compozitie, limbaj etC), are calitatea de a fi deschisa multiplelor interpretari. in lumina acestor adevaruri, prin ideea operei trebuie sa intelegem semnificatiile profunde implicate in structura sa, dezvaluite, actualizate, concretizate" (IngardeN) de cititor in procesul intim al lecturii. Atat timp cat opera nu intra in contact direct cu cititorul, ideea poetica, inteleasa ca factor structuram de imagini si sensibilitate, ramane o virtualitate. Ea devine obiect estetic numai intalnindu-se cu cititorii.
Revenind la poezia lui Bacovia, asa-zisa idee, sugerata de logica" relatiilor intratextuale, ar putea fi, in lectura unuia dintre cititori, ca toamna, cu amurgurile ei violete, este, pentru poetul insingurat, un simbol al drumului spre moarte, un simbol al destramarii interioare. Altui cititor poezia ar putea sa-i reveleze o semnificatie ceva mai nuantata sau, poate, una mai restrictiva, nu insa total diferita.
Este necesar ca in practica analizelor literare scolare sa se utilizeze, curent, in locul cuvantului idee termenul semnificatie a operei, mai potrivit pentru natura estetico-poetica a actului creatiei (care nu conceptualizeaza elemente gnoseologice preexistentE) si al celui de receptare (care, de asemenea, nu decodifica discursuri denotative, informatii logico-descriptive, ci informatii infralogico-emotionalE).
d0d94e66b7