start‎ > ‎poezie2‎ > ‎

jucaria

Lumea asta-i o jucărie stricată

 

Lumea asta-i o jucărie stricată,

O bicicletă cu o singură roată,

O pasăre cu o aripă frântă,

Un ciob rupt dintr-o icoană sfântă.

Lumea asta-i o jucărie stricată:

Când o vezi mai frumoasă şi mai minunată,

Când te pierzi în ea şi vrei să crezi că există

Se face mică, îngenunchează şi se întristă.

Lumea asta-i o jucărie stricată,

E o minune ce a fost odată.

Cineva a rupt-o pe jumătate

Şi acum şade mohorâtă la raftul de vechituri aruncate.

Lumea asta-i bunica din tabloul de pe perete,

Ea ştie că a fost odată cea masi mândră dintre fete;

Este frumoasa fără corp şi corpul fără frumoasă,

E femeia adulteră alungată afară din casă;

E o Şegerezadă într-un aprozar,

Fără poveşti şi fără sultan,

Zâmbind silit şi strâmb prentru un dinar;

E un Don Quijote fără Dulcineea,

Rămas în căutare încă de pe vremea aceea;

E un Pinocchio fără Greierul-Conştiinţă,

Îşi ascunde nasul într-un ocean de neputinţă;

E un Robinson fără insulă, o insulă făr’ de Robinson,

Trăieşte o libertate încătuşată, cerşind un minut de abandon.

Lumea asta este o Ţară goală de Neam,

Este o Evă fără Adam,

Este un Adam fără Dumnezeu,

Lumea asta sunt eu.

Păşesc şchiopătând şi-mi acopăr trupul gol;

Caut mustul de demult; Totu-n jur e alcool;

Simt amar în gât un măr putred cu vierme,

O Împărtăşanie luată înainte de vreme,

O adolescenţă prost începută,

Copilăria pierdută.

Lumea asta e o Albă-ca-Zăpada într-o livadă de meri,

Un ciob de oglindă-oglinjoară ce se crede realitate din răspurteri.

Lumea asta-i o jucărie stricată.

Nimic nu e mai frumos decât să o crezi fermecată,

Să te uiţi la ea milostiv şi umil

De la înălţimea unui stat de Copil;

Să te-mbraci în ea, să trăieşti în ea,

Să iei lumea asta asupra ta;

Să te naşti şi să mori;

Să te răstigneşti uneori;

Să te uiţi pe tine în toate cele ale ei

Şi să nu te ceri înapoi, să nu te mai iei.

Nimic nu e mai frumos decât să te pogori în toate

Şi să dai viaţă unei jucării stricate.

Nu te îndoi, nu te ascunde, nu te mira. E adevărat!

Lucrul ăsta deja s-a întâmplat.

A fost odată un Gepetto care s-a răstignit şi a înviat.

De atunci, orice jucărie stricată e mai uşor de vindecat.

Trezeşte-te, ridică-te, umblă în zori -

Te cheamă Gepetto în grădina cu flori,

Sub pomul rotat, cu umbră de Cruce,

Acolo unde-ntr-o zi aminte-ţi vei aduce

De o lume frumoasă, pe jumătate uitată,

Cea crezută cândva pe vecie stricată.

Comments