start‎ > ‎poezie2‎ > ‎

cearsaf

Poemul Lunii pe cearşaf


Lună, bulgăr de zăpadă

Învelit în curcubee,

Obraz de etern nomadă

Şi nostalgică femeie,

Te-ai oprit din drum pe-o culme

De adânc-oceanic cer,

Fluturând uşor spre lume

Gene lungi, surâs stingher...

Între-Apus şi Răsărit

Pe tăpşanele celeste,

Pasul tău, de vals vrăjit,

Sângerează fără veste.

C-a pierdut, pe-un vârf al scării

Dintr-un templu sau palat,

Un condur de bal mascat.

Şi-a venit un om al străzii;

L-a găsit, l-a confiscat.

Şi-l păstrează-ascuns în sac;

Dar de-şi bea minţile coapte

Povesteşte, cam buimac,

Că ţi-a fost amant o noapte

Şi atunci ţi l-a furat.


Lună, bulgăre de ceară

Învelit în curcubee,

Tu te-arăţi la chip fecioară -

Însă-n fiecare seară

Un poet te vrea femeie...

Comments