start‎ > ‎

poezie2



Între rugăciune și cântec

Tristețe de final de anotimp
Când cerul e deodată cenușiu,
Lumina s-a retras într-un alt timp
Pe care îl ghicesc fără să-l știu.
E gol și-apăsător aici sub nori,
În zile scurte ce se trec la fel...
Parcă rămân în urmă uneori,
Tot eu, trăgând de mine, fără țel.
Și-mi zic că mâine e o nouă zi,
Din ceață și din fum născută iar
Să se repete sec, fie ce-o fi,
Cercând norocul, gologan murdar.
Aprind lumina-n colțul cu icoană,
Să lăcrimez, să cânt, să mă deșert.
Nimic nu va rămâne de pomană
Atât cât pot să rog, să sper, să iert!

15 noiembrie 2018, Sibiu, Vlad Pârău


Amânare târzie
 
Îmbrățișarea de lumină
Îmbracă toamna în culoare,
Gălbui fluid de zi senină
Ne-nnoadă pașii în visare...
Parcă mergi, parcă plutești
Prin dup-amiaza aurie
Cu peisaje sufletești
De o lentoare străvezie...
Și-n toate-i o tristețe lină
Ce-mplântă ghiara-n amintiri,
Ca amânare pentru-o vină
De care încă te mai miri.
Buimac pășești spre soare-apune
C-un zâmbet atârnând banal,
Ca frunza strălucirii brune
Ce-și joacă rolul de final.
Vlad Pârău, 6 noiembrie 2018, Sibiu


Delir nocturn

Vin ploile, se lasă-n burg tăcerea
Și tot mai liber pare caldarâmul...
Un vânt aruncă foi spre nicăierea,
Rămân copacii sluți să-și plângă crângul.
De prin alei nici pașii nu răsună,
Se rătăcește-arar câte-o umbrelă:
Ai vrea să spui cu Dorul împreună
O rugă într-a norilor capelă.
Vei fi mai slobod în lumea deșartă
De tot vacarmul care te-a durut,
Aruncă-n foc chitara ta cea spartă:
Pustiul cântă umbre din trecut.
Sub felinar se lasă ploaia rece
Și visele deșiră pânza nopții,
Doar un nebun prin uliți se petrece
Ca-n cimitir când se preumblă morții.
Vai, lumea a apus și ceasu-i spart!
În urmă se revarsă ape grele,
De-acum destinele ni se despart
Ca niște bălți cu bytum între ele...
Sibiu, 19 octombrie 2018


Galben luminos

Ca o mângâiere-n soare
Toamna se alintă-n joacă
Pe păduri fremătătoare
Presărând ceară opacă.
Zici c-o nevăzută mână
A pictat cu acuarelă
Ramurile ce se-ngână
Pe a cerului umbrelă.
Toate-n jur s-au pârguit,
Trec din viață în visare.
Pictorul a târguit
Pânza vieții viitoare.
Prin pierdutele alei
Calci pe opere de artă...
Cât dispreț pentru idei
Și cât preț pe-o frunză moartă?!

17 octombrie 2018, Sibiu


Din bucuriile Toamnei

Soarele se întrupează printre noi,
Un copac cu frunze de lumină
A primit cerescul său altoi
Și lucește pașnic prin grădină
Binecuvântând cu-a sa coroană
Ca o amintire, ca un rămas-bun,
Ființa ce se șterge către iarnă,
Unde toate visele apun…
Va mai fi cândva o înflorire,
Așteptată cu înfrigurare…
Vântul clatină a des-sorire
Frunzele părelnicului soare!

Sibiu, 12 octombrie 2018, Vlad Pârău

Simbolistă


Luna iar s-a împlinit

Crește , se-nfoaie,

Se-adapă din ploaie

Și lucește cernit.

Din geamul de-acasă

Ca pe-o fugară,

Veche, murdară,

O rog să iasă.

Mergi, lună, înapoi

Cu razele tale,

Ca false petale,

Că vin iarăși ploi!

În locul tău gol

Ca dulia fără bec

Norii vin și norii trec

Picurând tristeți pe wall...


28 iunie 2018, Sibiu, Vlad Parau.


GÂNDEȘTE MARE !
0.
Gândește mare, Românie Mare!
Nu sta cu glasul mic, sperând la mai nimic!
Nu trăi de azi pe mâine, nici doar pentru bani:
Gândește mare, peste suta de ani!
1.
Străbunicii noștri în Primul Război
Au plecat să lupte gândindu-se la noi;
Azi trăim în țara ce ne-au lăsat-o ei,
Dar unde e Unirea din fapte și idei?
2.
România noastră așa s-a construit
De cei ce și-au dat viața și-n urmă n-au privit
Nu-ntr-un blid și un culcuș nădejdea ei și-au pus:
Au vrut tot, pe totdeauna, stând cu fruntea sus!
3.
În Unire stă puterea, -i lucru dovedit
Că vrajba ne desparte și n-aduce profit.
Cu cearta de la vârf și revolta din maidan
Ne-au dezbinat dușmanii, robind al nostru Neam!
4.
Nu trăi pe împrumut și nu te mulțumi
Să n-ai la masă roată mulțime de copii!
România Mare nu e din lucruri mici,
Țintește cât mai sus să poți să te ridici!
5.
Mulți am fost și laolaltă am ținut ca frați
Din țărână pân-la ceruri fost-am ridicați!
Că din jertfă, nu din calcul ne-a venit Lumina,
Dar unde e Moldova, dar unde-i Bucovina?
6.
Române, ocrotește cu suflet oțelit
Familia, credința și zestrea ce-ai primit:
Rămânem în Unire la bine și la greu,
Avem în munți nădejdea și-n Bunul Dumnezeu!

 Vlad Parau, Brasov, 12 mai 2018


Prea devreme


Prea devreme înfloresc castanii

Și ne doare strălucirea lor,

O icoană cu contururi stranii

A luminii care naște Dor.


Prea devreme cade floarea ninsă

Și călcăm petale pe asfalt,

Frumusețea Raiului nestinsă

Noi o luăm în râs pe-un ton înalt.


Prea devreme raza ne-ncălzește

Ne trezim din gheață în pârjol,

Tot ce-i floare astăzi se grăbește

Dar nu leagă rod din trupul gol.


Prea devreme, Doamne, dintr-odată

Vine înflorirea peste noi,

N-apucăm sa dăinuim că, iată,

Ni se șterge urma în noroi...


Prea devreme înfloresc castanii,

Prea devreme cântă ciocârlia,

Lumânări florale pâlpâie-n litanii

Prea devreme ne-nrudim cu veșnicia!


21 aprilie 2018, Sibiu, Vlad Pârău



Gândul Mierlei


În amurguri târzii se aude

O mierlă pe casă cântând,

În cuget noi parc-am fi rude

Și-n viersul ce zboară arzând.


Înmărmurită luna se-arată

Sfioasă ca o stafie

Și mierla îi cântă pe dată

Durerea-i adâncă și vie.


Întreg universul se-oprește

Să plângă furat de o vrajă

Iar mierla nu se mai oprește

Ea cântă și-ntr-una veghează:


Își spune iubirea și dorul

Gonite din pieptul plăpând

Mierla rămâne, -și ia zborul

Doar sfâșietorul ei cânt.


Tot astfel poetul își plânge

Amarul și aripa frântă,

Însingurat el se strânge

Cu luna și-o binecuvântă.


24 aprilie 2018, Sibiu, Vlad Pârău


Despre Recunoștință


A fost odat-un Anticar

Ce vindea cărți pe un trotuar

Spre teatru, jos, lângă un zid

El zi de zi stătea timid

Dar lumea capu-și întorcea,

Vechi file numai el citea!

----------------------

Dar într-o toamnă cu parfum

Muri bătrânul, nu știu cum

Și oamenii-ntrebau de el

Sperând că-l vor găsi la fel,

Dar bulgări de pământ cădeau

Și cărțile se veștejeau.

----------------------

Un om sărac și-a amintit

De masa cu cărți de citit

Și-a pus puținii-i bani în joc

Ca să răscumpere-acel loc,

Dar i s-au dat numai trei luni

Cu iarna-n prag nu faci minuni...

---------------------

Și într-o zi, neanunțat,

Întregul vis s-a spulberat:

Au fost trimiși câțiva malaci

Să-ncarce cărțile în saci...

În urmă locul e curat,

Dar împăratu-i dezbrăcat!

----------------------

Azi, în orașul cultural,

Nu vezi nimic original:

Totu-i tras la indigo,

Să iasă banu-i mai mișto!

Din festival în iarmaroc,

Lectura n-are-n urbe loc!


11.04.2018, Sibiu, Vlad Parau


Poezie, caut Cântec!


Cu creionul de lemn din copilărie

Scrijelesc omătul alb de pe hârtie,

Licoarea inspirației o sorb din pahar

Și mă simt ca-n poza de abecedar.

Primăvara asta s-a întors zăpada...

Azi mă simt precum Șeherezada:

În lumea-n care peste tot plătești,

Iată că te poți salva și prin Povești,

Să țeși versuri, slove, poezie,

Fluierând în vânt o meodie...

Rufele pe sârmă, viața-n portativ:

Iată cum întâmpini Anotimpul Emotiv!

Din cafea sorbi-vei inspirația

Și-o să lași în cană zațul, divinația;

Astfel, și din vers trăgând tăria,

Lași în fundul cupei bucuria!

Va veni, cu cântec, cerșetorul

Să ghicească-n praf de vise, viitorul!


Sibiu, 21 martie 2018, Vlad Pârău.


Pacea Albului Etern


Frumusețea nu cunoaște anotimp,

N-are pricină, "de ce" și ghimp;

Ea se naște, se regenerează

Din ochi de copil, inimă trează.

Ce dacă ninge când e primăvară?

Caută Lumina-n suflet, nu afară.

Candela din piept dacă lucește

Gerul lumii se mai îmblânzește!

Pacea află în zăpezi veșminte,

Cântul în tăceri naște cuvinte.

Albul neatins în jur să-l lași

Ca ecoul urmelor de pași

Presărate-n lume, anonim

De-adierea unui serafim...


Sibiu, 21 martie 2018, Vlad Pârău.


Poezie despre Lună, nevinovată.

Munții din Lună se văd mai aproape decât Făgărașii,
Totu-i să urci fără să numeri pașii,
A doua lună plină se numește albastră”
Urci pe ea și privești planeta noastră,
Până rătăcești cu totu-adresa
Și cauți în stele să citești viitorul, presa...
Să nu fie multă muncă în zadar,
Pozezi luna de acasă și o bagi în buzunar
Sau o pescuiești cu undița din lac
Și ți-o agăți la piept, să-ți fie de leac!
Câte nu se pot face cu Luna!
Doar că ea nu stă, face pe nebuna
Într-una!
Un copil credea că are ochi și se uită la noi,
Dar cine-a urcat atât de sus nu privește înapoi...
Pleoapa iubitei s-a închis de noapte bună;
Nu mai am prin ce privi cerul cu lună,
Iată, firmamentul s-a stins ca instalația de brad
Nici stele nu mai lucesc, se-aud lacrimi cum cad,
În visul ăsta negru cobor cu înaintașii:
E noapte, e rece, au apus undeva Făgărașii...

Sibiu, Vlad Pârău


Bucuria Poveștilor


Bucuria Poveștilor stă în taina Cuvintelor

Rostite și descântate doar de suflete curate!

Sunt cuvinte fermecate, bat în poarta inimii

Așteptând a fi jucate de cei mai isteți copii,

Care dau putere vorbii și în minte o așază

Ca să crească o Poveste cum nu se imaginează!

E povestea ce se spune doar în șoaptă la ureche

Ca să umple de minune ponosita lume veche!

Dragi copii, frumos e jocul când mai râzi, dar și înveți

Cum și-au potcovit norocul caii verzi de pe pereți,

Dar de vrei, viteaz sau zână, să fii mândru ca-n Povești,

Bucuria o descoperi doar atunci când dăruiești:

Dai bolnavului slujire și părinților respect,

Sau flămândului mâncare, celui gol o haină-n piept;

N-ai ce da, te dai pe tine, sau oferi o vorbă bună

Ca să simtă cei de-alături bucurie dimpreună!

Însă vorba cea mai bună e cu suflet picurată

Când spui celui ce e singur o Poveste fermecată.

Îndrăzniți să țeseți vise, s-aveți Basmul prieten sfânt,

Cu credința-n Adevărul ce se naște din Cuvânt!

5.12.2017, Vlad Pârău.


Dezlegare la Pace


Cea dintâi ninsoare sfios vine din soare

Te-nvăluie-n lumină cu albu-i fără vină

Plutesc prin aer fulgii în dansul nelumesc

Ca îngeri fini de gheață ce-n ceruri se nuntesc.

Coboară-n lume-o pace de dincolo de noi,

Văzduhul se desface în reci petale moi.

Și zarzări și magnolii din Rai trimit odoare

Să-mbrace-n alb pămâmtul cum cerul tot e-n floare.

Și-n suflet ni se coace un mugur neștiut

Căci Primăvara lumii în iesle S-a născut...


5.12.2017, Vlad Pârău



Culoarea sângerează în tablou


Azi îmi iau rămas-bun de la vară,

Rămas-bun unui cântec fericit

Și dorului cioplit pe o chitară! -

În mine azi o frunză a murit...


Azi îmi iau rămas-bun de la vară.

Un prieten a plecat spre orizont,

Ducând cu el parfum de-odinioară

Dintr-un oraș prea vechi și, poate, mort!


Atunci când frunza de foc

Lasă un gol în loc

Un vis s-a desprins din nou...

Toamna și-un apus noroc

E tot ce rămâne-n joc,

Culoarea sângerează în tablou!

Prietenia ne-a rămas

Precum cheița-n vechiul ceas,

Dar o vom acorda cândva din nou!


Azi îmi iau rămas-bun de la vară.

E încă soare, cer albastru, sus!

Atâta pace parcă ne-nconjoară

Că nu simțim cum timpul ni s-a dus!


Azi îmi iau rămas-bun de la vară:

Zâmbesc și cânt spre clipa de final!

În lume-atâtea pierderi se repară,

Un anotimp pierdut? Îmi e egal!


Atunci când frunza de foc

Lasă un gol în loc

Un vis s-a desprins din nou...

Toamna și-un apus noroc

E tot ce rămâne-n joc,

Culoarea sângerează în tablou!

Prietenia ne-a rămas

Precum cheița-n vechiul ceas,

Dar o vom acorda cândva din nou!


Azi îmi iau rămas-bun de la vară:

În inimă o poamă mi s-a copt!

Miroase-a must și prea devreme-i seară

Și-s putrede poemele de rost...


Azi îmi iau rămas-bun de la vară,

Dar cântecul pe care l-am trăit

În alte piepturi poate-o să tresară,

Gelos pe mine că l-am părăsit!

Pe-un alt maidan de patimi se strecoară:

Va colinda el singur, pierdut sau regăsit!


Vlad Pârău, Sibiu, octombrie 2017



Inscripție pe o vitrină


Iubito,azi nu ti-am adus nimic

Decat o fila veche intr-un plic

Cu-o poezie scrisa cu cerneala

Sfios lasata-n cutia postala.

Nu-ti picur vorbe,dar iti scriu cuvinte

Ca peste timp sa iti aduci aminte

Nostalgic am gravat pe un inel

O declaratie fara drept de apel,

Dar lacrimile-au curs pe el potop

Si a ramas acolo-n geam la shop

Pe unde "Ma gandesc la ea non-stop"!

14 februarie 2017, Vlad Pârău






*

*

*

*

*

*

*


*


*

*

*

*

*



*




se reactualizează periodic

***