Morţii vii

 


Pretutindeni unde există un suflet de om, la toate neamurile şi tradiţiile, există credinţa că Speranţa moare ultima. În mod particular la Creştini întâlnim cele trei virtuţi fundamentale: Credinţă, Speranţă şi Iubire, cu menţiunea că mai presus de toate este Iubirea, pentru că în alt loc al Sfintei Scripturi se spune că "Dumnezeu este Iubire". Interesant este însă faptul că Speranţa şi Credinţa sunt puse pe acelaşi loc cu Iubirea. Dar dacă Dumnezeu este Iubire, şi dacă ştim că Dumnezeu nu are nici început şi nici sfârşit, deducem că Iubirea nu moare niciodată. În mod analog, dacă Speranţa este pusă la un loc cu Iubirea, deducem că Speranţa nu moare niciodată.

 

Atunci de unde totuşi ideea că Speranţa moare, că ea totuşi moare, dar moare ultima? Vedem însă că până şi în această mentalitate se acceptă faptul că Speranţa este foarte puternică, aproape invincibilă, de vreme ce ea stă în picioare când toate celelalte mor, şi nu moare decât în dezastruoasa situaţie în care mai întâi toate celelalte au murit. Dar, spre deosebire de viziunea creştină, în care Speranţa, ca manifestare a Iubirii, nu moare niciodată, pentru că Iubirea este Dumnezeu şi Dumnezeu este Iubire, în dictonul "Speranţa moare ultima" este afişată o mentalitate terestră, lipsită de perspectiva divinităţii. Într-adevăr, într-o lume cu desăvârşire pământească şi decăzută, speranţa poate să moară. O astfel de lume nici pe Dumnezeu nu-L mai recunoaşte: "Dumnezeu a murit", după cum afirmă Nietzche.

 

Vedem deci că Speranţa nu moare în definitiv, ea moare doar la oameni, pentru că ei nu mai cred în ea. Însă ea rămâne - în afara lor. Dacă Duhul Sfânt îi părăseşte pe oameni, asta nu înseamnă că Duhul Sfânt a murit. Cu toate astea el este mort - în inima acelor oameni (şi NUMAI în inima lor).

 

Speranţa moare ultima... În zilele noastre tulburi, cineva s-a găsit să adauge acestui dicton străvechi o continuare: "Speranţa moare ultima, DAR VAI DE CEI CARE CONTINUĂ SĂ TRĂIASCĂ ÎN AFARA EI !".

 

Haideţi să vedem aşadar cine sunt aceşti morţi vii. Deocamdată, îi putem împărţi în 3 categorii, fiecare aparţinând unui univers de gândire distinct (tradiţia populară, era actuală a tehnologiei, mentalitatea Creştină):

 

1)Strigoii (cunoscuţi în limba de lemn globală ca "Zombie") - tradiţia românească veche îi recunoaşte

                                                                                                 drept slujitori "post-mortem" ai necuratului.

                                                                                                Aceştia, pe lângă relele fizice (atacuri

                                                                                                nocturne), sunt răspunzători şi de unele

                                                                                                "răutăţi la distanţă" - îmbolnăviri

                                                                                                misterioase sau moartea subită a celor vii.

                                                                                                Un om devine strigoi dacă a dus o viaţă

                                                                                                necurată, plină de fărădelegi.

2)Cyborgii - ne-am obişnuit cu ei de la desene animate sau din cărţi SF şi avem impresia că cyborg este un

                    organism uman condus de un creier robotic. Ei bine, ne înşelăm! Într-adevăr, cyborgul este un

                    organism care combină părţi biologice cu anumite componente robotice, dar un cyborg nu este

                    neapărat un robot care şi-a înlocuit multe din părţile electronice cu organe biologice. Dimpotrivă,

                    cyborg poate fi şi un om care şi-a inclus în organism chiar şi o singură componentă electronică.

                    Mulţi oameni sunt în zilele noastre cyborgi fără măcar să o ştie: ai un picior amputat şi, în

                    locul lui, ţi-ai montat un picior electronic? Eşti cyborg! Eşti orb şi ţi-ai introdus un ochi

                    electronic? Eşti cyborg! Eşti cardiac şi ţi s-a introdus o inimă artificială? Eşti cyborg! Cel mai mare

                    pericol însă este acela al implantării la oameni a microcipurilor de identificare, pentru că oricine

                    va primi în corpul său o astfel de componentă (deşi de dimensiuni milimetrice) îşi va lua adio de

                    la condiţia umană, devenind cyborg. Se preconizează ca în aproximativ 10 ani implantarea de

                    astfel de chip-uri să fie obligatorie la oameni, pretutindeni pe Glob. Aplicarea acestui chip se va

                    face pe frunte sau pe mâna dreaptă, exact cum prevede Cartea Apocalipsei Sf. Ioan despre

                    semnul anti-hristului, care este 666. Evident, vom spune, care este legătura dintre microchip şi

                    fatidicul număr? S-a demonstrat că la baza funcţionării microchipului se află un sistem identic

                    codului de bare aplicat în comerţ pe fiecare produs. Acest cod cuprinde 3 elemente mai lungi

                    decât restul şirului de bare şi care sunt asociate de calculator numărului 6. Or, un microchip

                    care funcţionează pe baza numărului 666 şi care este implantat oamenilor pe frunte sau

                    pe mâna dreaptă devine exact "semnul fiarei" despre care ne vorbeşte Sf. Scriptură. Se spune

                    că oamenii nu vor fi constrânşi, însă vor fi "determinaţi" să primească implantul microchipului,

                    pentru că în condiţiile aplicării globale a acestui nou sistem, cei care vor rămâne "pe dinafară"

                    nu vor mai putea cumpăra nimic, nici măcar hrană, nu vor mai avea acces la sistemul medical

                    şi, practic, vor fi scoşi în afara societăţii. Primul pas către implantul microchipului este noul

                    sistem de carduri bancare ce înlocuieşte vechile carduri magnetice cu unele cu microchip

                    încorporat. Acest procedeu va fi folosit şi pentru o nouă generaţie de acte de identitate. Apoi,

                    la un moment dat, toate aceste multe carduri vor fi unificate într-un unic card cu microchip. De

                    aici înainte, calea va fi deschisă spre pasul final: convingerea populaţiei de a primi implantarea

                    în organism a unui microchip similar celor de pe carduri. Motivele invocate vor fi penibile, dar

                    convingătoare: 1)Pierderea repetată sau furtul cardurilor îşi va găsi soluţia definitivă în

                    implantarea microchipului în organism, pe principiul "ce-ai în cap nu-ţi ia nimeni!".

                    2) Aşa-zisul "motiv de securitate": oricine aren implantat microchipul poate fi şi este urmărit

                    şi localizat în fiecare moment. Astfel se spune că vor putea fi prinşi la timp rău-făcătorii şi

                    aşa-zişii "terorişti", copiii dispăruţi vor putea fi localizaţi iar oamenii bolnavi vor fi salvaţi

                    de microchipul în stare să apeleze singur serviciile de Ambulanţă în cazuri de forţă majoră.

                    Ceea ce nu se spune este că, pe lângă gravul atentat la viaţa privată (un purtător de microchip

                    poate fi permanent urmărit şi "citit" - fişa medicală, portofelul electronic, cazierul, actul de

                    identitate, toate se găsesc în microchip), microchipul permite unei tehnologii mai avansate

                    decât cea prezentată în mod oficial, dar la fel de reală şi concretă, să controleze parţial sau

                    total pe purtătorul de microchip implantat: să îi inducă stări de foame, sete, migrenă, oboseală,

                    dorinţă sexuală, dar şi stări dincolo de cele fizice, corporale - modificarea gândurilor, a memoriei,

                    alterarea voinţei şi a personalităţii, ajungându-se chiar şi la "teleghidare". Nimic nu va fi imposibil

                    de făcut cu şi în făptura celui care va fi acceptat implantarea microchipului. Pentru un astfel de

                    "om", într-adevăr, Speranţa a murit!

3)Apostaţii - sunt cei care s-au lepădat de Dumnezeu şi de Dreapta Credinţă. Ei au refuzat de bunăvoie

                     răscumpărarea păcatelor pe care a adus-o Învierea lui Hristos-Dumnezeu şi care este primită

                     de fiecare Creştin la naştere prin Sfânta Taină a Sfântului Botez. De la ei harul Sfântului Duh s-a

                     retras şi, o dată cu el, Speranţa a murit. Apostaţii nu sunt neapărat numai ateii, cei care nu cred

                     deloc în Dumnezeu, dar şi cei care au părăsit Dreapta Credinţă (Ortodoxia) şi au adoptat o alta,

                     fie ea creştină sau păgână. Plecând din Dreapta Credinţă a lui Hristos, ai plecat şi din Hristos!

                     În acest sens, cel mai mare pericol actual îl constituie Ecumenismul, acel lup fioros care a

                     îmbrăcat paşnicul vestmânt de oaie. Sub pretextul minunat al frăţiei şi unificării tuturor

                     creştinilor, abuzându-se chiar de înseşi vorbele Mântuitorului, care Se ruga ca "Biserica Mea

                     să rămână Una, precum Eu şi cu Tatăl Una suntem", se încearcă de fapt forţarea unificării

                     de formă a tuturor Creştinilor tocmai pentru a se altera fondul Creştinismului: Dreapta Credinţă,

                     Ortodoxia. Fiindcă ceea ce propune Ecumenismul nu este o revenire a schismaticilor la Adevăr,

                     adică o Unire reală a Bisericii lui Hristos ci, dimpotrivă, o coborâre a Bisericii la nivelul

                     schismaticilor: să accepte Biserica "adevărurile" lor parţiale de credinţă şi să îşi relativizeze

                     Adevărul ei absolut de aşa natură încât toţi să ne integrăm cu drepturi egale într-o biserică

                     schizoidă a unei noi credinţe pseudo-creştine: ghiveciul de idei. Dar noi ştim că lucrul

                     amestecat miroase a rahat. N-am zis-o eu, o spun străbunii noştri! O uniune de adevăruri

                     parţiale duce la concentrarea minciunii şi la diluarea Adevărului. Împreună, credinţa va

                     fi mai puternică! De acord, dar care credinţă? Adevărul sau minciuna? În zilele de astăzi nu mai

                     luptă nimeni pentru Adevăr, şi sinceritatea celor care vin cu astfel de idei unificatoare este

                     îndoielnică, pentru că Unirea nu se poate face decât în Adevăr, iar nu în afara lui. Iisus a zis

                     să fim uniţi precum El este una cu Tatăl, adică după modelul dumnezeiesc, al unui Dumnezeu

                     Care a spus despre Sine "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa". Eu sunt Adevărul. Să fiţi uniţi ca Mine,

                     deci uniţi-vă în Adevăr, nu în minciună! Prin această afirmaţie Hristos Se face primul

                     anti-ecumenist. Spre deosebire de religia oficială din Imperiul Roman din vremea lui Iisus

                     Hristos, care era de fapt o colecţie de religii şi influenţe din toate teritoriile cucerite, un fel

                     de sincretism religios in dulcele stil ecumenist, Crestinismul a venit cu o noua conceptie:

                     dezicerea totala de paganism (religia anterioara) si primirea Adevarului Evangheliei

                     (Vestea cea Bună). Da, Creştinismul a venit ca un burete, dar nu ca acel burete care

                     înmagazinează mizeria minciunii din jur, ci ca buretele ce curăţeşte şi dezrădăcinează definitiv

                     minciuna! Însă dacă intenţiile satanice ale Ecumenismului sunt greu de observat atâta vreme

                     cât ne îndreptăm atenţia doar la unificarea Creştinilor (lucru doar aparent bun şi de dorit),

                     observând o mişcare identică în vederea unificării tuturor religiilor lumii într-o nouă religie,

                     misterioasă, dizolvantă şi cu "valori" modificate, relativizate, răsturnate, ne punem întrebarea

                     firească: Încotro? Ce anume va deveni această religie şi cui se va închina ea? Întronarea cui anume

                     pregăteşte ea? Pentru că un lucru este sigur: noua religie nu Îl va avea ca centru pe Iisus Hristos,

                     fiindcă o religie a tuturor popoarelor nu va putea să le mulţumească pe toate în acelaşi timp

                     decât dacă îi va desfiinţa pe "vechii" dumnezei şi va găsi pe altcineva în loc. CINE va fi acel

                     altcineva? Oricum, ne este clar că o astfel de religie va fi satanică şi anti-creştină, de vreme ce

                     nu-L va avea ca începătură pe Iisus Hristos. Fiindcă, oricât ne-am învârti noi după coadă,

                     Creştinism înseamnă Christ, şi nu altceva! Iar Hristos este Înviere. Cine nu recunoaşte Sfânta

                     Înviere, nici creştin nu este, fiindcă un Iisus fără Înviere nu mai este Dumnezeu, ci un simplu om,

                     iar credinţa în El nu ar mai duce nicăieri, cu atât mai puţin la Mântuire. Creştinismul înseamnă

                     Hristos şi înseamnă Cruce, adică Biruinţa asupra morţii şi răscumpărarea tuturor din păcat.

 

Iată aşadar cele trei categorii de morţi vii, pentru care, după cum spuneam la început, Speranţa a murit: strigoii, cyborgii şi apostaţii. Aceştia vor deveni "sfânta treime" a veacului nostru (iertată să-mi fie ironia macabră). "Omul nou" al epocii "New Age" este în egală măsură STRIGOI avant la lettre (pentru că e total aservit necuratului şi trăieşte în fărădelege, desfrânare şi nedreptate), CYBORG (pentru că are implantat microchipul în organism) şi APOSTAT (pentru că nu crede în Dumnezeu sau crede în dumnezeul Ecumenismului sau al noii religii mondiale care, mai devreme sau mai târziu, va fi recunoscut făţiş: satana).

 

Problema cea mare se pune însă în cazul Creştinilor Ortodocşi care sunt pe cale să piardă cămaşa lui Hristos, adică să piardă Sfântul Botez şi Duhul Sfânt să Se ia de la ei. Hristos ne-a numit pe noi fii ai Săi şi fraţi ai Săi mai mici. Prin Învierea Sa, El a desfiinţat robia păcatului şi ne-a adus o eră a libertăţii adevărate, în sensul spiritual. Însă cel care se însemnează cu semnul fiarei pierde atât calitatea de fiu al lui Hristos (adică nu mai este creştin), cât şi pe Hristos însuşi. La fel cum cei care şi-au vândut sufletul diavolului nu vor vedea Împărăţia Cerurilor, nici cei care se vor pecetlui cu semnul fiarei (microchipul implantat pe frunte ori pe mâna dreaptă va fi o adevărată "pecete", semnătura digitală, identitatea fiecărui individ) nu vor mai primi Mântuirea. O dată ce ai făcut pactul cu microchipul, vei câştiga toate avantajele materiale ale societăţii de consum, dar îţi vei pierde sufletul, vei pierde Duhul Sfânt şi Împărăţia Cerurilor. "Nu vă temeţi de cei care omoară trupul, iar sufletului nu au ce să îi facă, dar temeţi-vă de cei care pot omorî şi trupul şi sufletul şi să le azvârle în iad". Adevăratul Creştin este un luptător intransigent, care nu acceptă nici un compromis: "Nu puteţi sluji la doi domni, Lui Dumnezeu şi lui mamona". El este gata să îndure orice, inclusiv moartea (prin înfometare, căci cine nu are microchipul nu poate cumpăra hrană şi, în caz de boală, nu primeşte asistenţă medicală), de dragul Împărăţiei Cerurilor. Sfântul Apostol Pavel mărturisea că jertfa şi chinul pământesc sunt cu neputinţă de comparat cu bucuria viitoare a Împărăţiei Cerurilor. El nu era un simplu orator care să vorbească frumos şi fără acoperire faptică, de exemplu ca mine şi ca noi toţi. El era văzător cu Duhul şi lui îi arătase Dumnezeu încă din timpul vieţii Împărăţia Cerurilor, de aici şi focul cu care el o mărturisea, pentru că o văzuse. Iar argumentul suprem care îi întăreşte afirmaţiile e acela că el şi-a dat viaţa pentru Împărăţia pe care o predicase, fiind primul care să însoţească vorba cu fapta şi cu modelul personal de trăire şi jertfire. Mulţi creştini din vremurile de demult, mai cu seamă sfinţii, aveau regretul adânc că nu i-a rânduit Dumnezeu să trăiască în "vremurile din urmă" (epoca microchipului), fiind dornici să îşi dovedească până la capăt ataşamentul faţă de Dreapta Credinţă şi să pătimească pentru Hristos. La ei, nevoinţa şi moartea martirică erau râvnite mai mult ca orice, fiindcă aveau credinţa nezdruncinată că prin ele pot dobândi în mod sigur Împărăţia Cerurilor. Unica lor ţintă în viaţă era Împărăţia Cerurilor şi ei ne invidiau pe noi cei de astăzi, care vom trăi vremuri în care ocazia de a muri pentru Împărăţia Cerurilor va fi atât de prezentă pentru cei nepecetluiţi (moarte prin înfometare sau datorită Prigoanei ce va fi iniţiată împotriva celor nepecetluiţi, deveniţi dintr-o dată oponenţi ai noului regim, "duşmani ai păcii mondiale", "terorişti extremişti").

 

O dată ce ai pierdut Speranţa şi harul Sfântului Duh şi ai devenit un mort viu de tipul cyborg prin implantarea microchipului, trebuie să fii conştient că eşti un mort viu din toate punctele de vedere: eşti şi cyborg, eşti şi apostat, eşti şi strigoi. De ce eşti cyborg? Pentru că organismul tău conţine o componentă electronică. De ce eşti apostat? Pentru că ai primit o dată cu microchipul semnul fiarei, aflat în interiorul lui, şi deci te-ai lepădat de Hristos şi ai pierdut calitatea de creştin. De ce eşti strigoi? Pentru că microchipul va fi "documentul" tău electronic de apartenenţă la marea comunitate a celor fără Dumnezeu, unde vor domni desfrânarea şi necurăţia. Strigoii sunt cei care sunt "daţi necuratului". Iar noua împărăţie globală al cărui act de identitate va fi microchipul este metaforic desemnată ca "Desfrânata Babilonului" în Apocalipsa Sfântului Ioan. Aşadar, Speranţa moare ultima, dar vai celor care vor trăi după moartea ei!

 

În concluzie, să fim conştienţi de un lucru: acceptarea implantului microchipului sub orice formă şi sub orice pretext reprezintă lepădarea de Hristos şi pierderea Împărăţiei Cerurilor.

 

Însă a venit vremea Bucuriei, pentru cei rămaşi în picioare. Precipitarea tuturor acestor evenimente nefericite îi poate deznădăjdui doar pe falşii creştini, fiindcă cei care cunosc Cuvântul Sfintei Evanghelii se bucură de apropierea Împărăţiei Cerurilor, căci aceste manifestări arată împlinirea semnelor după care sutem învăţaţi să vedem că "Împărăţia este aproape, bate la uşi". Toate aceste lucruri trebuie să se întâmple şi sunt prevăzute în Planul lui Dumnezeu de Mântuire, deşi nu de la Dumnezeu vin, ci de la vrăjmaşul satana.  Prin adeverirea lor nu putem decât constata că toate profeţiile şi cuvintele Mântuitorului stau în picioare şi se plinesc în totalitate. Şi cine nu se bucură când ştie că va răsări Soarele Dreptăţii, chiar dacă ştie că va trebui ca mai înainte să treacă prin cea mai cumplită noapte? Noaptea nu mai are nici o importanţă în comparaţie cu măreţia clipei pe care o trăim - venirea Împărăţiei Cerurilor. Chiar şi chinurile şi nenorocirea întunericului nu vor dura mult. În Cartea Apocalipsei Sfântului Ioan se spune că stăpânirea întunericului va dura doar 3 ani şi jumătate. Şi chiar de ar fi durat o veşnicie, cine îl poate speria pe adevăratul Creştin, care nu cunoaşte frica de suferinţă şi nici de moarte, care a văzut moartea călcată în picioare şi pe Hristos Înviat, care a văzut minunile sfinţilor şi minunile săvârşite pentru cei ce slujesc Domnului, care a văzut pe poporul ales trecând prin mijlocul mării şi fiind săturat cu mâncare din Cer în mijlocul pustiului ?! Cei ce L-au cunoscut pe Dumnezeu nu se mai tem de nimic şi pot mărturisi ca Făt-Frumos în faţa fiarei de zmeu: "De nimic pe lume nu mă tem, afară de Bunul Dumnezeu!". Să nu ne temem că nu vom avea ce mânca sau unde locui, căci pe cele ale lumii nu le vom avea, dar vom avea cele mai presus de lume: harul Duhului Sfânt. "Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!"; "Iată, eu cu voi sunt în toată vremea, până la sfârşitul veacurilor!". Hristos va fi cu noi şi multe minuni se vor face şi vom vedea că tot ceea ce credeam înainte de neînvins, în frunte cu moartea, va fi depăşit, prin lucrarea Sfântului Duh! Că unde s-a înmulţit păcatul, acolo a prisosit şi mila Domnului. Nu vom fi singuri. Vom fi mulţi cei care vom refuza desfiinţarea libertăţii şi care vom lua calea pribegiei, ascunzându-ne la sate şi prin munţi! Şi va fi Hristos cu noi: "Hristos în mijlocul nostru! - Este şi va fi!".

 

Cei care vor alege să devină cyborgi prin primirea implantului să nu creadă că vor pierde numai calitatea de creştin, iar că în rest le va fi bine. Dimpotrivă, din punct de vedere strict tehnic, îi aşteaptă vremuri grele: vor fi monitorizaţi pretutindeni, putând fi identificaţi prin satelit chiar dacă s-ar ascunde în centrul pământului. Nu vor mai avea libertate şi vor trăi în teroare permanentă. Cel mai mic gest, cea mai inofensivă acţiune care ar putea fi interpretată ca fiind împotriva regimului va atrage ca pedeapsă blocarea microchipului, adică excluderea oricărei posibilităţi de trai a individului: condamnarea la moarte prin expulzare din comunitatea în care nu mănânci dacă nu ciripeşti (chip-chip! Microchip!). Iar cei care vor avea microchipul blocat vor trăi o dublă dramă: deşi vor pierde toate "avantajele" implantului, nu vor recupera condiţia de creştin, fiindcă pecetea fiarei va rămâne în ei, chiar şi nefuncţională (dar lepădarea o dată produsă, chiar dacă ai îndepărta mijlocul fizic -microchipul- , ar rămâne pe viaţă la nivel spiritual). Poate că nu vor fi consideraţi îndeajuns de "periculoşi" pentru a li se aplica "pedeapsa capitală", dar prezenţa chipului în organism va fi suficientă pentru aplicarea de alte pedepse: de la provocarea unei migrene şi până la tulburări ale creierului, suferinţă fizică sau instabilitate emoţională, foame provocată la comandă, nimic nu va fi imposibil tiranului care te torturează din interior şi care acţionează în chiar corpul tău. În faţa unui astfel de mecanism perfect al terorii, Hitler şi Stalin s-ar fi tăvălit în chinuri de ciudă că ei nu l-au avut! Şi dacă pedepsele posibile tehnic din partea sistemului satanic ar fi singurele pedepse, tot ar fi bine! Dar cei care vor purta pecetea fiarei vor suporta toate plăgile trimise de Îngerul Domnului, încât vor implora moartea să-i ia, dar aceasta nu va veni. Toate aceste lucruri sunt arătate cu lux de amănunte în Cartea Apocalipsei Sfântului Ioan. O astfel de suferinţă ca aceea ce se va abate asupra celor pecetluiţi cu semnul fiarei se spune că nu a mai fost, nu este şi nici nu va mai fi vreodată! Toate acestea ne fac să credem că pentru cyborgii noii ere Speranţa cu adevărat a murit!

 

Însă foarte important este să nu uităm un lucru. Orice ecuaţie, oricât de sofisticată şi de geniu ar fi ea, dacă are o singură greşeală, cât de mică, întregul rezultat se prăbuşeşte. La fel şi sistemul satanic, degrabă va pieri, ca o împărăţie ce este construită pe nisip şi nu are ca fundament "Piatra din capul unghiului" - pe Iisus Hristos. Constructorii ei au neglijat cel mai important "amănunt", care le dă peste cap toate calculele şi le face de ruşine intenţiile: că există Dumnezeu, şi că Dumnezeu este deasupra lor şi nimeni nu Îl poate învinge. Ei se joacă în ţărână, ca nişte copii alienaţi la o groapă cu nisip, dar degrabă va veni Marea -IHTIS- şi le va nărui toate castelele. Piatra neglijată de constructori, piatra cea mai de seamă, le va sfărâma toată lucrarea. Vor pieri ca un miraj în deşert. La fel cum orice raţionament care pleacă de la premise false nu poate ajunge la Adevăr, tot astfel şi construcţia "Lumii Noi", care pleacă de la minciună, se va surpa din interior şi nici urmă nu va mai fi din ea, întocmai ca din cetăţile nepocăite ale Sodomei şi Gomorei. Vom trăi şi vom vedea lucrurile acestea împlinindu-se.

 

Cea mai mare speranţă a noului sistem satanic este ca noi să cunoaştem aceste consecinţe groaznice care se pot abate asupra noastră şi să îngenunchem fără luptă şi fără preget. Să ne predăm toţi fără cel mai mic efort de a fi învinşi. Omul laş, omul fricos, trădătorul, istericul, paranoicul, bipedul speriat care este gata să-şi vândă şi ţară, şi casă, şi familie, şi suflet pentru un pic de căldurică vremelnică, acesta este cetăţeanul perfect al noului regim. Habar n-aveţi ce mare serviciu şi cât de mult ajutor la înscăunarea cât mai rapidă îi aduce sistemului omul fără de minte care spune: "cine sunt eu să mă împotrivesc? Dacă alţii mai mari n-o fac, atunci să mă grăbesc şi eu să-mi asigur viitorul. Scapă cine se strecoară!". Dacă fiecare om renunţă, întreaga omenire renunţă şi îngenunchează ruşinos. Schimbarea începe cu primul om care a ales calea cea dreaptă. Pentru Hristos toţi suntem la fel de importanţi, de la cel mai de seamă şi până la cel mai umil. Credeţi că cei care au luptat în munţi ani de zile împotriva instaurării comunismului în România nu erau conştienţi că puterea imperiului-continent este infinit mai mare decât a lor? Şi cu toate astea, ei au ales calea apărării Credinţei şi au intrat din munţi în sinaxare, din temniţe în sinaxare, din "raiul comunist" în paradisul autentic al Împărăţiei Cerurilor. Ei sunt acei puţini fericiţi care au spălat ruşinea unui neam întreg de orbi îngenuncheaţi.

 

Condiţia Creştinului este aceea a eroului luptător în faptă şi în cuget. Noi nu ne temem de nimic, şi cel mai puţin de moarte, pentru că Tatăl nostru este Iisus Hristos, cel mai mare erou al tuturor timpurilor, Care a răbdat totul şi a luat asupra Sa totul, Care a ales Crucea, deşi în juru-I erau toate legiunile de îngeri care ar fi putut la o simplă poruncă să-L scape de toţi asupritorii, El a ales jertfa, a murit îmbrăţişându-Şi creaţia de la înălţimea Sfintei Cruci şi a înviat zdrobind moartea, nu doar pe a Lui, ci pe a tuturor oamenilor, în frunte cu Adam şi Eva pe care i-a scos din osândă prin pogorârea la iad premergătoare Învierii. Trebuie să avem în cuget şi în simţiri un Creştinism autentic, asumat în mod real, să ne cunoaştem Scripturile şi să credem în ele, să făptuim faptele cerute de Domnul şi să rămânem "sluga" credincioasă care bine a privegheat şi cu cinste a apărat Via Tatălui, şi nu mai avem nevoie de nimic. Vom birui în frunte cu Iisus Biruitorul şi porţile iadului nu vor putea să zdrobească Adevărata Biserică, cea pătimitoare, a lui Hristos! 

 

Singura concluzie este următoarea: să ne silim să intrăm pe poarta cea strâmtă, că largă este calea care duce spre pierzanie şi mulţi vor fi cei care vor merge pe ea! Şi încă ceva: dacă deja sunt atâţia cei care abia aşteaptă să se încoloneze ca dobitoacele necuvântătoare şi să primească pecetea fiarei, cum odinioară stăteau vitele să fie marcate cu fierul roşu, de ce am face parte şi noi dintre ei? Că doar nu e "cool" să fii cu turma, trebuie să fii original, trebuie să fii rebel, să fii tu însuţi, aşa ne-a învăţat pe noi proteveu'!

 

Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia Cerurilor! Întoarceţi-vă la Hristos, Cel Ce a zdrobit porţile iadului şi moartea cu moarte a călcat-o, iar Hristos va fi cu voi şi vă va da Viaţă! Rămâneţi în Duhul Domnului, cu cele trei virtuţi fundamentale: CREDINŢĂ, SPERANŢĂ, IUBIRE !

 

În rest, de nimica să nu vă temeţi. Bucuraţi-vă! Împărăţia Cerurilor, Patria noastră, bate la uşi!

 

 

 

P.S.: Dezmăţul lui Santa Klaus (cunoscut de unii sub numele de "sărbătoarea Naşterii Domnului") bate şi el la uşi. Vedeţi să faceţi tot posibilul să vă umpleţi de căciuliţe cu coarne, care mai de care, de la Cârcotaşi, Milka, Coca-Cola etc. ! Habar n-aveţi cât se bucură Tatăl Minciunii când, în Sfânta Seară de Ajun, la ora la care copiii merg cu colindul să vestească Minunea Naşterii Domnului, pe căpşoarele lor de îngeri vor străluci nişte coarne de toată frumuseţea!

 

P.S. 2: Ataşez mai jos linkurile şi citatele (în limba engleză) de la Wikipedia care arată faptul că cyborg este un om care a suferit implanturi "bionice" (adică robotice) şi, de asemenea, că acceptarea implantului microchipului în organismul uman transformă automat fiinţa umană respectivă în cyborg. Dacă până şi Wikipedia, o sursă care aparţine sistemului şi este cât se poate de cenzurată în ceea ce priveşte "subiectele sensibile" a recunoscut acest lucru, trebuie să nu mai stăm pe gânduri şi să înţelegem o dată că nu trăim într-o lume roz care ne doreşte binele şi care vrea pace şi securitate pentru noi! (cred că până şi propaganda sovietică era mai lesne digerabilă decât propaganda infectă care ni se bagă pe gât zi de zi în, nu-i aşa, "lumea liberă")

 

1) "Generally, the term "cyborg" is used to refer to a man or woman with bionic, or robotic, implants."

 

            link: http://en.wikipedia.org/wiki/Cyborg#Individual_cyborgs

 

2) "Many people could be making the transition to cyborg sooner than they thought. Applied Digital Solutions leads in the development of the human implant RFID chip. This in effect turns all chipped people or organisms into cyborgs, which is also a source of discomfort to some. The critics of this movement claim that chipping people is an invasion of privacy ."

 

            link: http://en.wikipedia.org/wiki/Cyborg#Cyborg_proliferation_in_society