ISTORIC

valea moldovei


                  Urme care dovedesc existenţa unor aşezări umane încă din epoca prefeudală s-au identificat în comuna Valea Moldovei nu departe de Căminul Cultural, unde s-a constituit situl arheologic ”Necropola Tumulară” datat în secolul III-IV după Hristos

   Galerie de fotografii din "Monogafia Comunei            Valea-Seacă" , întocmită de Dumitru Tinu şi tipărită în 1938

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                  Comuna s-a dezvoltat într-o zonă cu mare trafic comercial, în apropiere de drumurile comerciale ce legau Moldova de Transilvania şi Maramureş.

                 Nu se ştie cine a stăpânit aceste ţinuturi până la zidirea Mănăstirii Slatina, dar probabil localităţile Valea Moldovei şi Mironu făceau parte din domeniul domnesc.

                După întemeierea Mănăstirii Slatina de către Alexandru Lăpuşneanu în anul 1558, Valea Seacă şi Mironu trec în proprietatea mănăstirii, iar apoi în timpul stăpânirii austriece şi ulterior desfiinţării iobăgiei, prin  anii 1876-1878,  moşia a fost vândută boierului Victor Stârcea.

                Evenimentele care au marcat evoluţia social economică a comunei Valea Moldovei:

1.     Perioada 1774-1918, când au loc :

-         colonizarea localităţilor şi ridicarea gradului de civilizaţie;

-         apariţia infrastructurilor(biserică şi şcoală);

-         apariţia evidenţei cadastrale;

-         apariţia de noi meşteşugari şi organizarea acestora în bresle.

2.     Perioada 1918-1945, când se remarcă :

-         scăderea numărului populaţiei şi a efectivelor de animale prin evacuări şi achiziţii de război;

-         stoparea tăierilor masive de pădure;

-         dirijarea populaţiei spre agricultură şi creşterea animalelor;

3.     Perioada 1945- 1989, când apar :

-         reţele rutiere comunale, forestiere, asfaltarea, reţeaua electrică, mijloace de comunicaţie;

-         naţionalizarea pădurilor în anul 1948;

-         reforma agrară;

-         colectivizarea;

-         apariţia fenomenului de migrare a populaţiei de la sate la oraşe.

4.     Perioada 1989- până în prezent :

-         desfiinţarea colectivizării;

-         retrocedarea terenurilor cu vegetaţie forestieră , tăieri masive de pădure;

-         încetarea activităţii unor unităţi economice şi apariţia şomajului;

-         migrarea populaţiei de la oraş la sat şi orientarea spre agricultură şi creşterea animalelor;

                 Până în anul 1967 comuna Valea Moldovei a avut denumirea de Valea Seacă. În perioada 1968-2003 comuna şi-a schimbat denumirea în Valea Moldovei având în componenţa sa şi localitatea Capu Cîmpului, care în prezent a revenit la statutul de comună.

                 Satele componente ale comunei, Valea Moldovei şi Mironu, au un istoric îndepărtat şi diferit.

 Satul Valea Moldovei 

                     Localitatea Valea Moldovei, sub denumirea veche de Valea Seacă, este atestată documentar, pentru prima dată, într-un hrisov din timpul lui Alexandru Vodă din anul 1453 prin care se confirmă stăpânirea logofătului Mihail asupra acestui sat.

                      Se crede că singurele urme istorice ar fi cele cinci movile de pe islazul comunal, unde ar fi fost îngropaţi oştenii lui Ştefan cel Mare după bătălia de la Baia din 14 decembrie 1467. Locuitorii din Valea Moldovei au găsit urme de lănci, săgeţi, bucăţi de zale şi monede vechi din epoci anterioare ceea ce dovedeşte că pe aceste locuri s-au purtat lupte .

           De asemenea se are în vedere că în tradiţia satului a rămas ca amintire faptul că la botul Dealului Iancului, unde au locuit până nu demult familiile Borşan, ar fi fost prima aşezare a vetrei de sat, denumit până azi Todireşti. În acest loc s-au găsit urme care dovedesc că a existat şi o biserică, ceea ce înseamnă că acolo a fost o aşezare cu mai multe familii.

                       Se mai ştie că din cauza unor evenimente sociale(năvăliri, neînţelegeri cu stăpânii, bătălii) sau poate din cauza inundaţiilor oamenii s-au mutat în comuna Găineşti, astăzi sat component al comunei Slatina. Se pare că o parte din aceste familii s-au mutat spre pădure, în zona vestică a satului actual Valea Moldovei, unde se spune că s-au găsit urmele unei biserici sub pădure, pe pământul unde astăzi locuieşte familia Pomohaci Gheorghe. A doua biserică a fost lângă  casă parohială existentă, iar a treia este cea actuală.

                       Din spusele bătrânilor se crede că ar fi fost o aşezare pe locul numit „ Chilia arsă”  în pădure, sau probabil un călugăr ar fi avut acolo o chilie care din motive necunoscute ar fi ars. Astăzi, în acest loc numit Arşiţa, locuitorii comunei au ridicat un Schit de călugări.

                 În timpul boierului Stârcea au fost aduşi de către arendaşii moşiei oameni din Ardeal pentru muncă, care erau agricultori şi crescători de animale, în special oi.

                 În perioada stăpânirii austriece (1876-1878) au fost colonizaţi germanii, repatriaţi apoi în 1941.

                 Numele iniţial al satului Valea Moldovei a fost Valea Seacă, nume dat după denumirea pârâului ce străbate satul de la vest la est. Numele nou de Valea Moldovei, a fost dat în în 1967, după noua împărţire administrativ teritorială.

 Satul Mironu 

                Satul Mironu îşi are numele de la un locuitor numit Miron, meşter fierar, aşezat în zona centrală a satului actual.

               Se pare că primul locuitor a fost numit  „Ivan”,    probabil venit din Putna, ( probabil huţan) de la care vine numele de familie Ivanovici .

                 Celelalte familii s-au aşezat în mijlocul satului lângă Miron, meşterul fierar, la care veneau locuitorii din Valea Moldovei să-şi repare uneltele agricole. Aceştia spuneau: ”merg la Miron” şi aşa a rămas numele satului de Mironu.

                 Aici au fost aduşi ţigani lingurari din Muntenia pentru a lucra pe moşia arendaşilor, dar astăzi  majoritatea ţiganilor sunt muzicanţi. Satul Mironu a avut în continuare o evoluţie istorică legată de cea a satului Valea Moldovei.