Zavoianu Vali

Despre mine: 

    De profesie psiholog, cu formare post-universitară în terapia familiei şi psihologia resurselor umane.
    Până în luna august a anului 2010 şi-a desfăşurat cariera în România, când din raţiuni familiale a ales să locuiască în Spania, regiunea Asturias. 
    Scrie poezie de mai mulţi ani, neîndrăznind însă să publice până anul acesta. Şi-a făcut debutul literar în paginile ziarului „Naţiunea”, la „Colocvii Literare” şi totodată pe net, în cadrul mai multor grupuri dedicate poeziei. 
    Este iniţiator, autor moral şi administrator a doua grupuri importante de pe Facebook, ambele dedicate poeziei: Cenaclul literar „Gândul Zilei” (133 membri) şi Grupul „Generaţia în Blugi” (206 membri).


Zavoianu Vali










Pastel de primăvară

postat 12 aug. 2012, 08:23 de Adrian Gelu Radu

Se-aşează cerul în genunchi
Şi de pe tâmpla lui coboară
Un înger alb purtând pe trunchi
În loc de aripi, primavară.

Şi nori desculţi în plete-i zac
Înveşmântaţi în dalbă rouă
Să-i facă cerului pe plac
Ei se apucă blând să plouă.

Pământul râde-nlănţuind
Îngenuncheatul cer cu-o floare
Şi-l prinde-n braţe dănţuind
Spre-a îngerului încântare.

Se-ntinde cerul zâmbitor
Cu mâinile sub cap, pe norii
Ce-au mângâiat cu ploaia lor
Dansul pământului şi-al florii.

Pe tâmplă-i urcă ostenit
Îngerul alb cu nori în plete
Se va întoarce negreşit
Pământul iar să-l mai îmbete.

Beţie

postat 25 iul. 2012, 09:41 de Adrian Gelu Radu

Sunt beat de dorul tău iubito
Atât de beat de dorul tău
Sticla durerii am golit-o
Şi sticla cu păreri de rău.

Mă-nvârt năuc prin amintire
Şi nu mai ştiu dacă trăiesc
Sunt în sevraj fără iubire
Sunt beat şi nu mă mai trezesc.

Sunt beat de dragostea pierdută
Şi-atât de beat de lipsa ta
Mi-e suferinţa surdă, mută
Şi nu mai ştiu să ies din ea.

De ţi-aş mai bea sărutul dulce
Aş fi iubito iarăşi treaz
Pe pieptu-mi capul tău să culce
Şi să mă mângâi pe obraz.

Sunt beat de şoapta ta ...adio
Atât de beat de ce-am pierdut
Iubirea ta aş reclădi-o
De m-aş întoarce în trecut.

Îţi scriu cu sute de condeie
Să ierţi, să vii...să mă trezesc.
Întoarce-te-napoi femeie...
Mi-e dor de tine, te iubesc.

Vinovat

postat 24 iul. 2012, 03:05 de Adrian Gelu Radu


ea m-a iubit în felul ei cuminte
şi n-a cerut iubind, ceva în schimb
ce vinovat acum mi-aduc aminte
de liniştea-i plăpândă ca un nimb.

se linişteau furtunile din mine
când mâna-i pe obraz îmi poposea
ştia fără cuvinte să m-aline
şi fără să-i vorbesc ce simt ştia.

când tulburat de suferinţa zilei
uitam de ea scăldându-mă-n abis
strângea-n privire ca-n cutia milei
frânturi de-alint şi dor să-mi pună-n vis.

voiam s-o văd doar când simţeam durere
şi mă ierta că sunt aşa păgân
gustam flămând din buzele-i de miere
şi când plecam, scâncea să mai rămân...

o pedepseam pentru durerea-mi seacă
şi nu-mi păsa că poate îi e greu
şi-apoi strigam "mai lasă-mă şi pleacă"
şi-n loc să plece, rămânea mereu.

şi bântuiam nebun printre fantasme
cătând iubirea-n paturi de femei
pe care le minţeam cu mii de basme
nesocotind mereu iubirea ei.

cu cât voiam căldura, mi-era rece
iubirea mea... era un surogat
şi bântuiam mereu sperând că-mi trece
alunecarea asta spre păcat.

tot singur mă simţeam, pe rând, cu toate
şi mă hrăneam cu pasiuni de-o zi
sperând că poate una, dintre toate
iubirea ce-o râvneam mi-o oferi.

am irosit atât de multe-n viaţă
şi-atât de mic mă simt şi vinovat
acum când stau cu mine, faţă-n faţă
mă simt doar un nimic....nu un barbat.

acum o rog să vină să m-alinte
şi-aş vrea să mă mai ierte înc-o zi
să mă iubească-n felul ei cuminte
şi să-mi dea şansa să o pot iubi,

că n-aş vrea să ajung să dau dreptate
acelor vorbe grele din trecut
că punem preţ cu-adevărat pe toate
abia când am pierdut tot ce-am avut.

Învinsul

postat 19 iul. 2012, 11:36 de Adrian Gelu Radu

s-a scurs în grabă timpul şi alb i-a nins pe tâmplă
şi visul de iubire de suflet i s-a prins
se-ntamplă că trec anii, cum veşnic se întâmplă
el s-a luptat cu visul şi a ieşit învins.

s-a despletit uitarea şi-n păru-i de rugină
şi-a prins trecute doruri şi flori de amintiri
acum la bătrâneţe nimic nu-l mai alină
doar visul mai e martor trecutei lui iubiri.

pe buze are gustul cuvintelor nespuse
şi-n palme mângâierea seninului din ea
îl răscolesc adesea dorinţele apuse
ar vrea să o revadă, s-o ţină-n braţe-ar vrea.

de s-ar întoarce timpul, ar vrea s-o mai iubească
şi să o scalde-n zâmbet ca ploile din cer
dar timpul nu se-ntoarce, e legea lui firească
rămâne numai visul, doar el nu-i efemer.

s-a scurs în grabă timpul şi-n alb l-a nins tristeţea
iubirea-n amintire azi îi zâmbeşte stins
trec anii peste toate şi vine bătrâneţea
el s-a luptat cu timpul şi a ieşit învins.

Resemnare

postat 4 iul. 2012, 14:39 de emil marian

Ce tumult pagan ma-ncearca
Murmurul prin suflet trece
Trupul tremura de parca
Mangaierea ta e rece. (Vali Zavoianu)

Nu e rece mangaierea
Nici privirea nu e rece
E ecoul din tacerea
Murmurului tau ce trece.(Iurie Osoianu)

Tu respiri numai dorinta
Dar straina-i adierea
Si mi-e fara de putinta
Sa-ti simt calda mangaierea.(Vali Zavoianu

Sunt barbat asa mi-e firea
Si instictul ancestral
Iar ca tu nu-mi simti iubirea
E pacatul tau stelar...(Iurie Osoianu)

Visul molcom si cuminte
Il destrami in crud suspin
Si un haos am in minte
Mi-e cand ploaie, cand senin.(Zavoianu Vali)

Da desigur sunt de vina
Ca nu pot a intelege
Visul tau ce tot suspina
Prins in a iubirii mreje.(Iurie Osoianu)

E o lupta cu dorinta
Eu credeam ca-i Paradisul
Imi semnezi acum sentinta
Si... s-a terminat cu visul.(Zavoianu Vali)

Trimite-mi un inger

postat 4 iul. 2012, 14:36 de emil marian

Trimite-mi un inger sa-mi spuna povesti
Din cerul senin ce ma-nvaluie bland
Sa-mi spuna ca astazi cu drag ma privesti
Si nu ma lasi singura tata nicicand.

Trimite-mi un inger de mult il astept
Sa-mi spuna din nou tot ce m-ai invatat
Sa pierzi un parinte e-atat de nedrept
Ca-n mintea mea tata esti numai plecat.

Trimite-mi un inger sa nu ma mai tem
Ca nu am putere sa trec peste tot
Caci tata adesea mi-e greu si te chem
Doar gandul la tine ma face sa pot.

Trimite-mi un inger sa-mi fie garant
Ca tatii nu-si lasa copiii nicicand
Sa nu ma mai simt un copil ambulant
Si pace sa-mi dea dorul asta flamand.

04.07.2012, Zavoianu Vali

Dincolo de cuvinte

postat 27 iun. 2012, 17:59 de emil marian

Scriu astăzi despre noi și începuturi
Ești în sfârșit aici și îmi e bine
Cuvintele devin pe rând tributuri
Ce leagă tot destinul meu de tine.

În tâmple îmi pulsează tot pământul
Și dincolo de noi și de tandrețe
Cuvintele își pierd discernământul
Dând formă la atâta frumusețe.

Atât de-acut mă-nvăluie dorința
În feluri tot mai neînchipuite
Cuvintele-și declară neputința
De-a-nveșmânta fiorii mei,iubite...

Scriu astăzi despre noi și în cerneală
Am strecurat întreaga-mi tulburare
Cuvintele se-nchină cu sfială
Atât de mult iubesc, încât mă doare.

27.06.2012, Zavoianu Vali

Anormalitate

postat 23 iun. 2012, 14:27 de emil marian

Ce bazar și lumea asta
La ce lucruri s-a ajuns
Să te bucuri de napasta
Semenilor pe ascuns.

Și să râzi de neputință
Să faci haz de toate cele
Și în loc de-ngăduință
Să arunci cuvinte grele.

A ajuns pasăre rară
Să te bucuri, să ajuți
Mai degrabă faci să doară
Și pe alții îi asmuți.

De e rost cumva de sânge 
Se adună zeci de ulii
Victima pierdută plânge
Dar nu se-opresc nesătulii.

Mușcă tot și rup cu dinții
Doar așa-s satisfăcuți
Și înjură de toți sfinții
Doamne...și-s atât de mulți.

Unii îți zâmbesc, netoții
Și-ți vorbesc frumos. E-un joc...
Ei stau pregătiți cu toții
Să te spânzure pe loc.

Cineva spunea cu jale
Că e treabă mult mai grea
Să aduni pe orice cale
Oameni "pro" pentru ceva.

Și că cel mai simplu iată
Tot mai des pot fi găsiți
Și se-adună laolaltă
Oameni "contra" și-nrăiți.

Cum să poată-n ei să-ncapă
Câte-un dram de omenie?
De invidie ei crapă
Și de ură, dușmănie.

Și-și spun oameni, cu mândrie
Și pretind cu toții stimă
Ei, care-ar mânca de vie
O ființă. Mă deprimă...

Nu știu sincer unde mergem
Către ce ne îndreptăm
De-om ajunge să culegem
Ceea ce azi semănăm,

E păcat...ne cresc copiii
Într-o anormalitate
Și le oferim mizerii
În loc de umanitate.

22.06.2012, Zavoianu Vali

 

Filosofie simpla

postat 19 iun. 2012, 10:43 de emil marian

Un muritor a vrut odata
S-ajunga mai presus de Timp
Si-n setea lui nemasurata
S-a catarat pana-n Olimp.

Cand a ajuns sfarsit la poarta
Locasului de zei umbrit
A inteles ca alta-i soarta
De simplu om...si a murit.

Nu te mai imbata cu vise
Esti doar un neam de muritori
In loc sa bati la porti inchise
Traieste, pana-ajungi sa mori.

20.06.2012, Zavoianu Vali

Speranță

postat 18 iun. 2012, 15:20 de emil marian

E limpede tot cerul și-i lumină
Dar strada plină-i de imagini sumbre
Ar trebui să fie zi senină
Și totuși este doar o zi cu umbre.

Pe chipuri trece-anapoda tristețea
Și-n pleoape-n loc de zâmbet curge cerul
Se mistuie din oameni frumusețea
Dispare fără urmă tot misterul.

Cu rânjet hâd te-ntampină la poartă
Un munte de probleme și necazuri
Ai da la schimb cu totul a ta soartă
Și-ai accepta orice, fără de nazuri.

De te-ai opri o clipă insă, umbră
Să poți privi in sus cu încântare
Ai ști că astăzi soarta ta cea sumbră
E numai fum in lumea schimbatoare.

E limpede tot cerul și-i lumină
Și-as vrea tu umbră să gasești speranță
Ar trebui să fie zi senină
Și intr-o zi va fi, cu siguranță!

19.06.2012, Zavoianu Vali

1-10 of 168

Comments