Navigation

    Affiliations

    Activitatea recentă pe site

    Mihaela Aldea


    Despre mine: 

    Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Morbi vestibulum quam arcu, sed feugiat turpis. Sed urna felis, blandit non malesuada sit amet, laoreet in nisl. Etiam non elit purus, vel cursus turpis. Etiam a varius dui. Mauris accumsan nisl eget ipsum fringilla fermentum. Morbi eget imperdiet diam. Nam ultricies ullamcorper lacinia. Donec in suscipit eros. Mauris a gravida justo. In id quam at nisi tempus blandit. Cras in pulvinar augue. Proin at enim diam, ut convallis nibh. Aliquam convallis aliquet mi sit amet fermentum. Curabitur nec posuere risus.







    reflecţii...

    postat 16 mai 2012, 11:34 de emil marian

    cel care are frumosul în sine
    prin vene îi curge curat
    în suflet are cerul
    şi calcă pământul în vârful degetelor
    să nu-i omoare
    sămânţa de viaţă
    în priviri are zarea
    nu se poticneşte să privească
    siluete arcuite cu migală
    de linii curbe
    ce înţeapă frânt 
    atât de aproape 
    aude doar sunete
    în simfonia timpului
    zgomotelor le pune lacăt
    în fiecare secundă

    cel care are frumosul în sine
    ştie că nimic nu înecepe
    şi nimic nu sfârşeşte
    cu el

    Suflet de vânt ...

    postat 1 apr. 2012, 01:05 de Raul Marian

    suflet de vânt
    mă porţi biezmetic
    peste troieni de gânduri
    să descopăr o oază
    din care să pot 
    să respir 

    lumina verde 
    n-a apărut 
    cuvintele stau ghiduşe
    la răscruci ...
    miezul lor dulce
    caută fruct
    să îi poată da 
    puţină dulceaţă,
    smălţuit în 
    aşteptarea răsăritului

    mă las purtată
    de tine...

    Umbra

    postat 1 apr. 2012, 00:17 de Raul Marian

    am căutat 
    îndărătul meu
    să regăsesc urme...
    paşi hoinărind
    peste tâmple de timp
    ce-şi înalţă 
    coloane 
    să m-agaţe 
    pe mine de mine
    ca-ntr-o peşteră
    conuri de-un negru-opac
    cu-aceiaşi culoare
    şi-acelaşi miros
    venind din dureri de pământ
    sau din norii
    căzuţi printre ape

    mă uit peste umăr
    ceasu-i tecut de amiază

    Tacerea de inger nu minte...

    postat 16 feb. 2012, 01:03 de Raul Marian

    când, mult şi greu
    gândul înnopteză în suflet,
    pansează urme scrijelate
    de dincolo de furtună,
    dezgoleşte spectrul carnal cu care
    începe petrecerea împerecherii...
    cu un vals de sânge regesc între...
    două ventricole şi două atrii.
    inima despicată în formă de gheizer
    arcuire fierbinte peste tâmpla bolnavă.
    decupez urme de paşi înfipţi
    pe chip de gheaţă dorinţă
    efemeră clipă

    Tăcere de înger
    nu minte.

    Candva...

    postat 12 feb. 2012, 22:54 de Raul Marian

    Cândva, eram doar două arip(e)
    Mi-e teamă...pe când vom fi... două căderi
    Dintre un ieri, desenat cu câteva clipe
    Şi-un mâine, cântat de azi...nicăieri.

    Cândva, pluteam pe oceanul de rouă
    Al minusculului vis, mustind de culori...
    Însă, astăzi ucid albul in două...,
    Rămânând suspendată nesupusei candori.

    Cândva, eram eu... aceiaşi cu mine...
    Şi-aripă de vis, şi-aripă de gând.
    Cascade, azi au venit în neştire...
    Să-mi ucidă... nicăieri cu nicicând.

    Introspectie...

    postat 11 feb. 2012, 00:33 de Raul Marian

    Am rupt câte-o clapă la pian
    când neguri
    îmi fumează în fiecare zi
    aceiaşi sinapsă
    rămasă invalidă între doi neuroni,
    care joacă ping-pong...
    plictisiţi de gazdă
    şi, câteodată încheie
    un proces-verbal de predare-primire
    cu eu mă primesc pe mine
    mine primeşte pe -mă
    într-un tetraedru regulat
    în vârfurile căruia încolţesc idei
    ce-şi înfing rădăcinile
    în câte-o jumătate de retină,
    să mă văd mare şi răsturnată
    când mi se-ntâmplă să gândesc
    cu două dintre tarsienele
    ce mă dezechilibrează
    de pe axa -∞ +∞
    care, pentru mine nu-i dreaptă
    se arcuieşte până când
    simt alunecarea
    din vârful curbei lui gauss

    am uitat să număr clapele

    Evadare

    postat 11 feb. 2012, 00:18 de Raul Marian

    Ia-mă de mână!
    Străini, fugim odată cu toamna
    pe calea risipei
    de gânduri.
    prin foşnetul ocru,
    clipe trecute tiptil ţin umbră.
    salbă de oglinzi sparte
    ne aruncă în păcat,
    când două vise
    păşind pe negrul nopţii
    se mai ţin îmbrăţişate, de-un colţ de cuvânt...
    n-au apucat încă răsăritul
    din curcubeie de lacrimi
    se trezesc doar la apus
    atunci, înnoptarea ciocneşte
    cristaluri de amintiri...
    din veşnicia unei secunde
    aninată de geana-ti
    prelung căzută,
    pe portativul c-o singură notă...
    dintr-o simfonie
    fără sfârşit şi fără
    început.
    a uitat să facă primul
    pas.

    Poemul ochilor tai...

    postat 8 feb. 2012, 09:17 de Raul Marian

    Am alergat desculţă, prin labirinturi albe, de gânduri
    Să strâng polenul verde, aşezat pe tăcutele-ţi şoapte.
    Să-l amestec în tonuri, cu pulberea iubirii de-adâncuri
    Dar ochii tăi, au luat clorofila luminii din noapte.

    Am fugit apoi, fredonând imnuri, pe o strună de harpă,
    Să desluşesc din pupilele-ţi negre, virgine poeme
    Dar atâta culoare cântă...sub negre-ţi gene, în grabă
    Încât, şi timpul buimac s-a oprit într-un timp, să-i contemple.

    Am păşit îmbătată, de miresme de irişi-poveste
    Să pot fura de la iarba târzie în treacăt, savoare
    Dar mi-este teamă de ziua, când iarna retinii loveşte
    Şi totul îngheaţă în jur, şi verde-n priviri pun zăvoare.

    Paradox...

    postat 8 feb. 2012, 09:13 de Raul Marian

    îmi place starea de vid...
    sufletul are concediu
    dar eu, îl etalez pe tarabă.
    dă bine la negustorii de kitschuri.
    sunt mioapă
    văd frumos doar aproape,
    aud când muzica prinde zgomot de manea,
    folosesc întruchipări de cuvinte...
    cu formă cool,
    zgâriind întregul autohton
    pentru care cărturarii
    au murit, dând viaţă.
    zâmbesc...
    ieri mi-am pus doi
    canini din fildeş...
    îmi apără imaginea
    intransigentă.

    iubesc efectul de turmă
    şi transhumanţa
    obedienţii nu pierd niciodată
    îşi aşteaptă doar rândul
    dacă nu astăzi,
    mâine.

    gândesc, când nu gândesc
    că pot gândi... deşi coerentă,
    unii se uită ca la urs
    atunci, devin anormal de normală.
    aş putea compara fenomenul cu...
    percepţia iubitului...
    deşi îl iubeşti, nu-l poţi vedea
    mintal.
    sau când, pentru cea mai mare durere
    lacrimile intră in criză
    pentru c-au plâns prea mult...
    când au luat împrumut
    sentimente vremelnice de la F.M.I.

    sunt atât de obosită când mă odihnesc.

    Sybilla...

    postat 7 feb. 2012, 23:27 de Raul Marian

    Străbătând din timpuri pustii si neguri de vreme
    Încărcată de mituri, de poveşti, de legende…
    Sybilla ne ţese-n umbre, lumini de dileme
    E cea, care uninversuri de clipe transcende.

    Priveşte sfios tăcerea, atât de pierdută…
    Poteci işi astupă, clipind, cărări işi croieşte.
    Din freamăt de codru işi face trista redută,
    Cu foşnet de iarnă şi alb, tăcând iţi grăieşte.

    Îmbrăcată in mantie de vis si mistere
    Pe umerii fragezi acum, o istorie poartă…
    Zăreşte prin hău, în alte lumi paralele
    Pământenii, recreând-o mirific prin artă.

    Privirea-i blajină se conturează cu taine
    Rostind sintagme albastre, surori in surdină
    Atâtea frumuseţi ne răscoleşte prin craine
    Adevăr relativ va ieşi, când ea suspină.

    Şi printre arbori străvechi, de păduri milenare
    Din amintiri adormite, doar vânt povesteşte...
    Ca povestea, rătăcind prin inepţii seculare
    Să ne răstălmăcească azi, din ceea ce este.

    Doar o dumbravă fiindu-ţi aproape agnată
    Te urmează cu gemete pierdute, pe tine,
    Scriind pe-o frunză volantă, de vânt o diadă
    Noi muritorii, să nu te vedem o neştine.

    Natura din jur, cu plecăciuni să se închine
    Pe trunchiuri de arbori laşi scrijelit, câte-o soartă
    Aşa văd eu, Sybillo, povestea cu tine
    Caci alte mistere, nu stiu pe und’ te poartă.

    Aş vrea să fii, la vară, dezgolită-ntr-o floare,
    Să te-adulmec şi să iţi ghicesc plânsul din gând
    Din polenu-ţi albastru pigmentează-mi izvoare,
    Putând s-ajung la tine cu ochii închişi, oricând.

    Îţi caut inocenţa pe-al geţilor vechi munte,
    Pe-o Cruce de Cer, prin lumi cufundate-n mister...
    Te invoc prin valuri de gând, veşnic tăcute,
    Sybillo, pentru mine atât, misterul ţi-l cer...

    ( inspirata din pictura domnului Mihai Catruna)

    1-10 of 22

    Comments