Navigation

    Affiliations

    Activitatea recentă pe site

    AMINTIREA PLOII

    postat 5 mai 2012, 06:47 de emil marian

    Spre pătura de nori privesc îngândurată

    Şi amintirea-mi dulce mă duce-n altădată

    Când vorbele-ţi vibrante mă fermecau galante

    Şi-n lacrimile zilei mă sărutai , bărbate.

     

    Sub aburul de ploaie cântam foarte vioaie

    Speranţa mă-mbrăca, un verde înmugurea

    Izvorul meu de sânge se alerta a frânge

    Iar roşul din obraz se zbenguia în haz.

     

    Nici griul cenuşiu, nici ploaia repezită

    Nu ne oprea din vene iubirea dezmorţită

    Iar tunetul cel falnic degeaba încerca

    Cu toba lui năvalnic să rupă acea za.

     

    Cu hainele udate ne alergam cu şoapte

    Prin ploaia zbuciumată, noi mai cădeam prin baltă

    Eram ca doi copii, frumoşi, nebuni prin vii,

    Cu struguri ne-mbătam şi-apoi ne-mbrăţişam.

     

    Acum doar amintirea a mai rămas din noi

    Prin foile ucise de lacrimi şi de ploi

    Iar rănile deschise mi-alungă alte vise

    Realul mi-l aduce, iubirea mea se duce.

     

    Dar fulgerul din ceruri cu biciul mă tot ceartă

    Să nu gândesc aiurea căci viaţa mea nu-i moartă,

    Să iau crenguţa verde căzută printre vedre

    Să-mi văd iar fericirea, să-mi cânt din nou iubirea.

     

     Irina Nedelciu la 4 mai 2012

    Comments