PENTRU SUFLET

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-mă!

 

in iubire


"A iubi este însăşi legea vieţii, asa cum reiese din articolul legea iubirii. Este una dintre cele mai sublime acţiuni pe care o poate realiza o fiinţă umană. Iubirea poate să însoţeasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Dacă învăţăm plini de iubire (cu pasiune) vom memora şi vom înţelege mult mai uşor. Dacă ascultăm cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Dacă vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor căpăta o forţă neînchipuit de mare. Dacă vom adormi cu dragostea în suflet, somnul nostru va fi odihnitor şi profund ca al unui copil. Dacă vom gândi atunci când suntem plini de iubire, gândurile noastre vor căpăta profunzime şi strălucire. Gândurile care se clădesc prin iubire vor fi mai luminoase decât razele soarelui şi mai pătrunzătoare decât săgeţile lui Arjuna."

camara ta

Cămara Ta, Mântuitorul meu,
O văd împodobită
Şi îmbrăcăminte nu am
Ca să intru într-însa.
Luminează-mi haina sufletului meu,
Dătătorule de Lumină
Şi mă mântuieşte!

Nu-i singur Iuda vinovat


Nu-i singur Iuda vinovat…

de Costache Ioanid

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu…

Nu patru cue L-au pătruns,
când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu…

Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochii murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu…

Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă Şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu…

Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu…

Şi-acum Isus cel condamnat
azi El te-ntreabă :”Da sau nu ?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?”
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu ? Dar tu?…

Într-adevăr noi suntem cei ce-l rastignim în fiecare zi pe mântuitorul nostru prin pacatele noastre. Noi îi provocăm răni şi dureri când ne lepădăm de el, când urâm oamenii, când nu îndeplinim poruncile Sale....


cat de frumoase


calator


A venit un om la Domnul


A venit un om

A venit un om la Domnul
: / A venit cu jale grea. / :
: / "Omule, de poţi a spune
Cu ce foc vii tu la Mine?"
"Doamne, am venit la Tine
Fiindcă-mi este viaţa grea." / :

A venit un om la Domnul
: / A venit cu pas voios. / :
: / "Omule cu brâie pline
Cu ce gând vii tu la Mine?"
"Doamne, vin că e mai bine
Fiindcă e mai de folos." / :

A venit un om la Domnul
: / A venit din putregai. / :
: / "Om departe de căinţă
Cum vii astăzi la credinţă?"
"Doamne, cu recunoştiinţă
Pentru toate ce mi-ai dat." / :

Şi-a venit un om cu lacrimi
: / Şi Isus a tresărit. / :
 . : / "Doamne, într-o zi din viaţă
Te-am privit pe cruce-n faţă
Şi am plâns de dimineaţă
Şi-s nespus de fericit!" / : .

Cu noi este Dumnezeu

Întotdeauna Dumnezeu este alături de noi, la bine şi la greu, el e cel mai devotat prieten al nostru, el e cel ce ne cunoaşte chiar mai bine decât ne cunoaştem noi înşine.

iarta-ma Tu iar

Ai simţit vreodată nevoia să-ţi ceri iertare de la cineva, pentru greşeala/lile care vrând-nevrând s-au întâmplat şi nu mai e cale de întoarcere? ... Nu cred că e există cineva care să nu fi greşit -măcar un pic- ... Poate crezi că o greşeală mică nu contează prea mult ... ei bine contează ... Orice faptă pentru care simţi în adâncul sufletului tău că nu trebuia să o faci -e clar că nu trebuia să o faci! ... dar ce poţi să faci acum, timpul nu-l poţi întoarce pentru că asta e! -este ireversibil-, însă totuşi mai ai o şansă. Cel căruia i-ai greşit nu va aştepta niciodată mai mult de la tine decât un IARTĂ-MĂ din toată inima, nu vrea decât să vadă că îţi pasă şi de el.

Trebuie să recunoşti însă că ţi se pare foarte greu să-ţi ceri iertare ... cine?, EU să-i cer iertare de la ĂSTA?, ... De ce e atât de greu? – pentru orgoliul tău, pentru că te crezi CINEVA, pentru mândria ta care-ţi întunecă mintea.

Câte vorbe nu ne scapă în fiecare zi, minut,secundă, vorbe care la prima vedere ţi se par  obişnuite, şi într-adevăr sunt, dar pentru tine, pentru că TU te-ai obişnuit să-i superi pe ceilalţi, însă aceste vorbe pot distruge un biet suflet. Foarte rare sunt glumele noastre „nevinovate” care să nu conţină o jignire la adresa unei persoane. Oare de ce trebuie să fie aşa?

Foarte bună e TĂCEREA la momentul potrivit. Decât să vorbeşti mult şi nepotrivit – mai bine TACI. Sau dacă tot vrei să vorbeşti, încearcă să spui ceva constructiv, nu destructiv şi o să vezi că NU MAI AI CE SĂ SPUI... pur şi simplu te pierzi. Uşor ne mai este a vorbi cele rele, dar greu a vobi cele bune.

Şi revenind de unde am plecat, cred că prima persoană de la care îmi doresc să-mi cer iertare este MAMA pentru ca ea este prima persoană pe care am cunoscut-o şi căreia i-am greşit în multe chipuri, că de aş sta să mă gândesc la toate aş putea scrie o carte întreagă. Or fi fost şi bucurii printre aceste multe supărări, eu nu ştiu doar ea ştie. Şi totuşi mă simt iertat, de ce? – pentru felul cum se poartă cu mine, pentru bunătatea şi blândeţea ei pe care nu le-am mai întâlnit decât la mama ei. Următorul ar fi TATA -straşnic om- , apoi fraţii, rudele, prietenii, colegii şi străinii.

Până acum însă am vorbit de lume, dar în primul rând cred că pe Tatăl nostru cel ceresc îl supăr în fiecare secundă şi de aceea simt că trebuie să-i cer iertare, să-i spun că nu mai fac, să-i spun:

„Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă Dumnezeul meu:

Pentru gândul nesfinţit;

Pentru patima-n priviri;

Pentru vorba fără har;

Doamne iartă-mă Tu iar.

Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă Dumnezeul meu:

Pentru timpul meu trecut;

Fără rodul ce l-ai vrut;

Fără dragostea cu jar;

Doamne iartă-mă Tu iar.

Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă Dumnezeul meu:

Pentru felul meu firesc,

Printre oameni când păşesc;

Pentru traiul în zadar;

Doamne iartă-mă Tu iar.

Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă Dumnezeul meu:

Pentru nevegherea mea,

De-a rămâne-n voia ta;

Pentru tot ce-a fost murdar;

Doamne iartă-mă Tu iar.

Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă Dumnezeul meu:

Dar iertarea ce mi-o dai,

Îmi păstrează-al păcii har

Şi mă duce iar şi iar

Doamne-n Veşnicul Hotar.”

Cât de măreţ este acest cuvânt -„iartă-mă”-, acesta este arătarea prin fapte a smereniei noastre, păcat e e auzit atât de rar în zilele noastre. La cât greşim noi, în fiecare clipă ar fi nevoie să auzim acest cuvânt: iartă-mă că te-am jignit!, iartă-mă că nu te-am ajutat deşi am putut!, iartă-mă că te-am nedreptăţit!, iartă-mă că te-am bârfit!, iartă-mă Doamne de toate greşalele mele!

Tine minte: Dacă nu ierţi, nu ţi se iartă!


Iarta-ma


Nu lasa Maicuta sa pierim pe cale


Sub o salcie


Cui sa ma plang"


Hristos a inviat


tie maica-ti cer


Despre Maica Domnului de Pr. Dumitru Staniloaie
Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu care S-a nascut ca om nu dupa legile firii obisnuite; El S-a nascut depasind legile oarbe ale nasterii obisnuite a oamenilor, si de aceea El a putut sa fie fara de pacat si a putut sa moara nu pentru pacatele Lui, ci pentru pacatele noastre. Astfel, Crucea lui nu ar avea nici un rost. De aceea, in mod logic, refuzand nasterea Lui din Fecioara, refuzam si valoarea Crucii. Noi vedem valoarea Crucii in faptul ca El nu e un om de rand, care s-a nascut in mod obisnuit dupa legile oarbe ale acestei existente, ci El este Fiul lui Dumnezeu care Si-a luat trup din Fecioara Maria. Or, daca ea este trupul din care Si-a luat El trupul Lui, pe care l-a transfigurat si pe care l-a inviat, el nu putea sa lase trupul ei sa putrezeasca, sa se strice, sa se corupa asa cum sunt trupurile celorlalti oameni. Daca El a inviat, El a vrut sa dea o doavada ca si noi vom invia, dar in mod special si in primul rand va invia ea.  Noi vom afla la sfarsit, cand toata randuiala, toate legile lumii acesteia se vor shimba, insa a voit sa arata ca nu numai El, ca Fiul lui Dumnezeu facut om, a inviat, ci ca invie si cineva dintre oameni - o reprezentanta a oamenlilor, si anume aceea din care Si-a luat El sangele Lui, trupul Lui, viata Lui omeneasca. E propriu Ortodoxiei sa nu o prezinte pe Maica Domnului niciodata separata de Hristos, cum se intampla in Occident cu tablourile Madonei. Totdeauna este in legatura cu Iisus Hristos. De aceea ea este cel mai aproape de El. Cine poate fi mai aproape de fiul ei decat o maica ? El se face fiul unei mame, iubeste o mama omeneasca asa cum o iubim noi pe mama noastra, asculta rugaciunile ei cum ascultam noi rugaciunile mamei noastre. Ea palpita pentru tot ce palpita El. El a venit ca sa ne iubeasca pe noi, sa Se rastigneasca pentru noi, deci nu poate sa nu ne iubeasca si ea pe noi, nu poate sa nu aiba si ea toate durerile pe care le are El pentru nenorocirile noastre. Nu poate sa nu sara si ea in ajutorul nostru, cum vine El in ajutorul nostru, dar numai de la El este toata puterea ei. El este Mantuitorul, ea este numai cea care din legatura cu El primeste si ea putere sa ne ajute in diferite necazuri, in diferite greutati. De aceea este bine sa ne rugam - asa cum face Biserica, cum fac si credinciosii - si Maicii Domnului, cerandui nu ca sa ne mantuiasca, ci ca sa ne scape din diferite nevoi, sa ne ajute in diferite greutati, sa-L roage pe Fiul ei sa ne mantuiasca. El nu e singur, El are o mama dintre noi; si avand o mama dintre noi, ne are pe toti aproape. Si ea, avandu-L pe El ca Fiu si iubindu-l ca Fiu, iubeste tot ce iubeste si El. Iar El, intrucat S-a facut fratele nostru, atunci ea este intr-un anumit fel si mama noastra, mama tuturor fratilor Lui. De aceea mare ascultare are ea la rugaciunea pe care i-o adresam ei. Sa o facem aceasta cu toata inima, cu toata convingerea. Sa nu-l socotim pe Hristos venit om si ramas separat de oameni, ramas singur, ci in legatura cu noi, mai ales prin mama Lui.

durerosss


Sfinte Dumnezeule


Lumina Lina - divina interpretare

Aceasta interpretare divina are forta de a schimba caractere, de a apropia de Dumnezeu, de a linisti suflete... de a aminti ca mai avem o sansa...
Lumina lina a Sfintei Slave a Tatalui Ceresc Celui fara de moarte a Sfantului Fericitului Iiisuse Hristoase venind la apusul soarelui vazand lumina cea de seara. Laudam pe Tatal pe Fiul pe Sfantul Duh Dumnezeu. Vrednic esti in toata vremea a fi laudat de glasuri cuvioase. Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viata, pentru aceasta lumea Te mareste, Te mareste!

Cine este Dumnezeu


Videoclip YouTube


Videoclip YouTube


Cuvine-se cu adevarat


Bucura-te


Patimile Domnului


Tatal nostru


lume inselatoare

lume



Fericirile


Fericirile sunt cuprinse în Sfânta Liturghie ortodoxă în riturile slav şi româneasc, în practica monastică bizantină, în Obedniţă şi în alte slujbe. În contextul Sfintei Liturghii, ele alcătuiesc antifonul al treilea. În timpul cântării celui de-al treilea antifon se face Vohodul mic.

Fericirile din Sfânta Liturghie încep cu o frază luată din Evanghelia după Luca 23,42:

Întru Împărăţia Ta când vei veni, pomeneşte-ne pe noi, Doamne.

Şi continuă:

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiţi cei curaţi cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, ca a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi veţi fi voi când va vor ocărî şi va vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri. 

Se încheie cu:

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin.

În Sfânta Liturghie există diferite tropare ce se citesc între aceste versete, în funcţie de rânduiala din Tipic. Aceste tropare pot fi citite la obedniţă când tipicul prevede că aceasta se face în locul Liturghiei.

Când rânduiala tipiconală nu prevede nici Liturghie nici Obedniţă, atunci Fericirile se reduc la următoarele versuri:

Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta.
Pomeneşte-ne pe noi, Stăpâne, când vei veni întru Împărăţia Ta.
Pomeneşte-ne pe noi, Unule Sfinte, când vei veni întru Împărăţia Ta.

Hristos a inviat!


moartea- cel mai puternic predicator


Cea mai frumoasa cantare ortodoxa Iubi-te-voi Doamne

Ascultand asemenea cantece liturgice, nu mai poti sa ramai in carapacea ta, ci devii, pentru prima oara, poate, mandru ca esti crestin.

o alta interpretare




Videoclip YouTube


lume'nselatoare

Comments