1.1.1. Studierea aşezării

FWT Homepage Translator


Faptul că terenul amplasat pe dealul Seimeni nu a fost afectat de lucrările agricole a permis păstrarea în mod unic a amprentelor locuinţelor circulare, cât şi a valurilor de pământ care delimitau spaţiul aferent fiecărei gospogării. Aceste detalii vor permite reconstituirea acestei aşezări cu mare fidelitate şi cu un minim de efort.

Pentru a delimita perimetrul vechii arii locuite, se face observaţia că unele amprente ale locuinţelor circulare au fost distruse prin extinderea localităţii Seimeni, iar altele au fost distruse prin eroziunea sau alunecarea solului, dar şi prin incidente accidentale (incendiere) iar alte locuinţe circulare noi au fost suprapuse peste cele vechi.
Am figurat în imaginea de mai jos:
- cu roşu - cele mai vizibile
- cu portocaliu - parţial sau total distruse
- cu galben - amprente posibile
- cu alb - cele distruse peste care au fost suprapuse altele
Dacă se pleacă de la considerentul că drumurile şi construcţiile mai mult sau mai puţin contemporane s-au suprapus peste o parte dintre amprentele locuinţelor circulare (acolo unde, pentru o continuitate logică, este firesc să le presupunem existenţa), se constată o suprafaţă a vechii arii locuite cu o lăţime aproape constantă de 250 de metri, care îmbracă lunca de pe malul Dunării ca o potcoavă, urmând forma dealului. 
În interiorul suprafeţei evidenţiate prin delimitare cu linie galbenă se remarcă absenţa amprentelor locuinţelor circulare exact în ariile ocupate de construcţiile moderne.

Am împărţit aria locuită în cinci zone, în general delimitate de ravenele rezultate în urma eroziunii în adâncime efectuată de apa de ploaie care s-a scurs pe versanţii dealului, şi al cărui efect s-a combinat cu alunecarea terenului:
Fiecare zonă am împărţit-o în ferme, iar în fiecare fermă există una-două locuinţe circulare semi-îngropate cu diametre cuprinse între 19 şi 24 metri. Astfel am identificat (cu aproximaţie):
- în prima zonă - 13 ferme
La una din ferme se observă amprenta unei mai vechi locuinţe (culoare albă) care a fost dezafectată - probabil datorită instabilităţii terenului, locuinţa fiind amplasată la marginea ariei locuite, pe o porţiune cu pantă accentuată - peste ea suprapunându-se alta, deplasată spre interiorul ariei locuite (posibil o locuinţă mai stabilă şi mai bine construită). În dreptul vechii amprente şi începând de aici, pe toată porţiunea de drum până la intrarea în localitate, se poate vedea pe street view pe partea stângă a drumului malul puternic erodat al terenului, iar pe partea dreaptă, terenul vălurit care coboară în vale - semn al unor severe alunecări de teren. 
- în a doua zona - 16 ferme
La două ferme se observă aceaşi practică de construire a locuinţelor mai noi peste cele vechi.
- în a treia zonă - 5 ferme
- în a patra zonă - 17 ferme
La trei ferme alăturate se observă amprentele locuinţelor noi construite peste cele vechi.
- în a cincea zonă - 7 ferme
Se remarcă faptul că pentru trasarea loturilor contemporane a fost utilizată vechea împărţire a terenului pe ferme, la nivelul solului, fostele valuri de pământ fiind suficient de vizibile şi chiar practice pentru a fi folosite şi azi în scopul delimitării loturilor.

Se pot sesiza spaţiile libere lăsate intenţionat între două valuri de pământ alăturate (figurate în culoare albă), pentru a permite deplasarea printre ferme.

Satele din complexul Karanovo (complex­ul Hamangia, înainte de mijlocul mileniului al V-lea î.e.n., a fost asimilat de cultura Karanovo, mai exact fazele V şi VI Gumelniţa) aveau un plan în care casele erau construite una lângă alta, cu poteci sau treceri foarte înguste între ele. Aceste aşezări nu s-au extins: locuitorii lor reparau vechile case ori le reconstruiau pe acelaşi loc. În unele cazuri, podelele şi cuptoarele au fost refăcute de 15-20 de ori. Perpetuarea planului aşezării şi a tradiţiilor arhitectonice poate fi bine observată la tellurile de la Goliamo Delcevo, Vinica şi Ovcarovo (nord-estul Bulgariei), unde s-au identificat mai mult de 20 de niveluri de habitat din fazele Karanovo IV-VI şi în aproape toate aceste nivele casele au rămas pe acelaşi loc.
(Marija Gimbutas - Civilizaţia Marii Zeiţe şi sosirea cavalerilor războinici)

Amplasarea locuinţelor în interiorul ariei locuite este similară cu planul unui sat din epoca bronzului mijlociu, descoperit şi studiat la Corrstown. 
După cum se observă, în jumătatea nordică a ariei ocupate de acest sat locuinţele sunt amplasate în grupuri mici de două sau trei locuinţe, în timp ce în jumătatea de sud, locuinţele sunt amplasate în rânduri de trei până la cinci locuinţe. Locuinţele au formă ovală cu dimensiuni cuprinse între 8 şi 15-16 metri.
                                       (sursa: THE VILLAGE PEOPLE: AN EARLY HISTORY OF NEIGHBOURLY DISPUTES)

Şi la Seimeni, ca şi la 
Corrstown, locuinţele sunt amplasate în grupuri mici de câte două locuinţe:
dar există şi aliniamente de trei până la cinci sau chiar mai multe locuinţe:
Aceste aliniamente erau favorabile organizării apărării ariei locuite în cazul unui atac.


Se mai poate observa la Seimeni, ca şi la Corrstown, continuitatea activităţilor economico-sociale în aceeaşi arie locuibilă a satului, prin suprapunerea locuinţelor noi peste cele vechi:

O altă observaţie care se poate face este faptul că locuinţele care se suprapun au diametre mai mari faţă de cele suprapuse; aceeaşi observaţie se poate face şi în cazul locuinţelor apropiate, grupate două câte două. Acest fapt demonstrează tocmai continuitatea desfăşurării activităţilor unei aşezări în interiorul aceluiaşi perimetru, dar şi evoluţia locuinţelor circulare de la neolitic spre epoca bronzului (în cazul 
Corrstown) sau chiar epoca fierului (în cazul Seimeni). Acestea au devenit tot mai mari pentru ca membrii unei familii tot mai extinse să poată trăi împreună.

Alte exemple:
În aşezarea de la Turlough Hill, provincia Clare, locuinţele sunt dispuse în jurul unui tumul circular masiv - în partea de vest, în timp ce la est, locuinţele sunt dispuse în jurul unui spaţiu adâncit, circular:
Aceeşi observaţie se poate face şi la Seimeni, în punctul cel mai înalt al tell-ului existând un tumul al cărui diametru este aproximativ egal cu cel al locuinţelor circulare semi-îngropate:

Locuinţele sunt dispuse în jurul tumulului format, se pare, din piatră arsă şi zgură:

În planul aşezării din epoca bronzului mijlociu de la Reading Bussines Park, culoarea verde reprezintă o mare movilă formată din piatră arsă:

Conform materialului publicat de Archaeology News from Past Horizons, iniţial s-a încercat definirea satului în perioada neolitică şi epoca bronzului în funcţie de numărul de gospodării. Un număr de 20 de gospodării era suficient pentru a considera aria locuită un sat. O abordare mai flexibilă, care este şi recomandată, consideră că satul neolitic sau din epoca bronzului este format din oamenii care au ales să trăiască împreună, într-o singură comunitate, pentru a-şi proteja identitatea. Este posibil ca aceşti oameni să migreze în altă parte, părăsind vechile locuinţe şi ridicând altele noi, dar ducând cu ei "satul". Sau să locuiască o parte din an în locuinţe dispersate pe o arie mai mare şi să se adune pentru a locui împreună o altă parte din an, dar această populaţie reprezentând totuşi, şi-ntr-un caz, şi-n celălalt, un sat. Satul tinde să dezvolte structuri sociale complexe în scopul de a combate solicitările impuse de traiul în grupuri mai mari. Acestea puteau lua diferite forme, cum ar fi împărţirea populaţiei în grupuri cu diverse responsabilităţi pentru rezolvarea diferitelor tipuri de probleme sau creşterea coeziunii grupului prin participarea la diferite serbări sau manifestări comune. 
O mare aşezare descoperită în Mullaghfarna, County Sligo, este compusă din 150 de locuinţe circulare. Perioada de locuire începe la sfârşitul neoliticului şi continuă în epoca bronzului. 
Cel mai mare sit complet excavat, cu locuinţe din epoca bronzului mijlociu, a fost descoperit la Corrstown, Portrush, şi este format din peste 70 de locuinţe ovale utilizate simultan, grupate în grupuri mici, conectate între ele printr-o reţea de drumuri şi alei. Spre final, în sat mai erau utilizate în jur de 30-40 de locuinţe. 
Un aspect interesant al satelor din perioada neolitică şi epoca bronzului este că toate activităţile zilnice se desfăşurau în interiorul ariei locuite, fiecare grup de locuinţe sau locuinţa individuală reprezenta un mediu propice pentru manifestarea inovaţiilor colectivităţii. Nu există dovezi pentru a susţine desfăşurarea activităţilor satului în exteriorul ariei locuite, prin dispersarea populaţiei, pentru a considera evoluţia cronologică a satului în locaţii diferite din punct de vedere geografic. 
În Marea Britanie şi în Irlanda, când un sat şi-a încetat existenţa, generaţiile ulterioare nu au încercat să "resusciteze" acel sat prin reaşezarea în acelaşi perimetru, aria respectivă rămânând din acel moment nelocuită. Acest fapt este în contradicţie cu Europa de Vest, unde localităţile ulterioare au înglobat nucleul iniţial neolitic, apoi localitatea s-a dispersat şi iar s-a închegat în jurul nucleului; iar acest ciclu s-a repetat pe durata epocii bronzului şi în prima vârsta a epocii fierului.


Un fenomen similar cu cel întâlnit în Marea Britanie şi Irlanda a avut loc şi la Seimeni, unde, coama dealului a fost locuită din neolitic şi până la începutul epocii fierului, activităţile satului desfăşurându-se pe întreaga perioadă în aceeaşi arie locuibilă. La începutul epocii fierului, vechea vatră a satului a fost părăsită în favoarea zonei amplasată de jur-împrejurul dealului, la baza lui, care oferea posibilitatea extinderii prin dispersarea populaţiei. Astfel, se evita pericolul unui asediu din partea duşmanilor, populaţia fiind blocată într-un spaţiu limitat şi lipsit de resurse, în primul rând de apă potabilă. 
Este posibil ca motivul care, dacă nu a cauzat cel puţin a accelerat părăsirea vechii suprafeţe locuite, să fie acelaşi care îi determină azi pe unii localnici să evacueze locuinţele. Seimeniul alunecă încet în apele Dunării, datorită faptului că o parte din localitate a fost întemeiată pe un strat de aluviuni, într-o zonă care era acoperită de apele fluviului în preajma mileniului al V-lea îen. Iar alunecarea acestui strat de aluviuni antrenează deplasarea spre albia fluviului a altor aluviuni mai vechi depuse la baza dealului, provocând astfel şi degradarea dealului şi, implicit, a vechiului nucleu locuit de pe coama lui.
Aceste alunecări de teren au existat şi în perioada când au fost construite marile locuinţe circulare semi-îngropate (sec. IV-III îen). Pe măsură ce au fost construite case cu dimensiuni tot mai mari, acestea au devenit tot mai instabile. 
După cum am tratat acest subiect şi în materialul publicat în anul 2010: POSIBIL SANCTUAR GETIC ÎNCHINAT CULTULUI SOLAR (SAU NEOLITIC - FIIND PREZENT MOTIVUL ŞARPELUI) LÂNGĂ LOCALITATEA SEIMENI, PE MALUL DUNARIIse pot observa câteva amprente discoidale amplasate (sau aflându-se în poziţia actuală datorită alunecării terenului) la marginea zonei de surpare.


Dar cel mai bun exempu pentru a vizualiza efectele eroziunii asupra ariei locuite şi, implicit, asupra amprentelor locuinţelor circulare se află chiar la limita de nord a dealului. Într-o captură Google Earth din anul 2005 se observă cum terenul aflat sub o amprentă discoidală a alunecat, ca urmare a lucrărilor de execuţie a străzii Principale care ocoleşte dealul Seimeni.
Într-o filmare street view se observă conturul amprentei care s-a menţinut neafectat, ceea ce sugerează consistenţa diferită a terenului din interiorul amprentei discoidale (podeaua din pământ bătătorit a locuinţei circulare semi-îngropate), comparativ cu terenul din exterior.

Pericolul reprezentat de alunecarea terenului este dublat de necesitatea construirii altor locuinţe în locul celor evacuate. Noile construcţii afectează iremediabil dovezile locuirii încă din neolitic şi este posibil ca în câţiva ani acest sit să fie distrus în totalitate. 
Prin intermediul programului Google Earth, se poate observa cum o parte din amprentele locuinţelor circulare au fost distruse prin extinderea localităţii Seimeni, iar o altă parte prin construirea drumului Cernavodă - Dunărea, care ocoleşte prin sud-est localitatea Seimeni.
Astfel, numai în ultimii şase ani , construcţiile moderne s-au extins, distrugând una dintre amprente.


Una dintre amprentele discoidale prezintă o structură similară unei spirale executată din val de pământ:






... asemănător acestei spirale megalitice:




Comments