2.1. Explorarea sitului

FWT Homepage Translator


În luna iunie 2014, împreună cu soţia şi fiul cel mic am iniţiat o campanie pentru explorarea dealului de la Seimeni. 

Variabilele cunoscute indicau o aşezare întemeiată în epoca neolitică:
- amplasarea pe coama unui deal;
- apropierea faţă de un curs de apă curgătoare;
- distanţa mică (aproximativ 5 km) faţă de necropola neolitică.
Însă dimensiunile foarte mari ale locuinţelor circulare (diametre de peste 20 m) sugerau că au fost ridicate la sfârşitul epocii bronzului - începutul epocii fierului. Era o dovadă de continuitate a unei aşezări pe o perioadă de câteva milenii, însă nu se cunoştea cu certitudine perioada în care a fost abandonată.

Un tur de recunoaştere a furnizat imagini incredibil de sugestive:










DESCOPERIRI LA SEIMENI

Prima descoperire făcută în perimetrul vechii aşezări de pe coama dealului Seimeni a confirmat bănuiala că localitatea ar fi supravieţuit până în epoca fierului.
Pornind de la presupunerea că în mijlocul locuinţei ar trebui să fie poziţionată vatra (de formă poligonală cu latura de cel puţin 1 m) împreună cu un inventar casnic format din unelte, vase pentru gătit sau pentru păstrat proviziile, am efectuat o săpătură în mijlocul unei locuinţe circulare.




La o adâncime foarte mică (aproximativ 15 cm) am descoperit o amforă getică, fixată în solul nisipos al locuinţei. Această descoperire plasează continuitatea aşezării până în a doua vârstă a fierului - La Tene - care pe teritoriul României începe la o dată discutabilă: 450/350 îen. În perioada sec. IV-III îen, pe ambele maluri ale cursului inferior al Dunării trăiau geţii. 










În interiorul unei alte locuinţe circulare aflată în imediata apropiere, fiul meu, Sebastian, a descoperit ceramică specifică perioadei getice, provenind de la vase pentru păstrarea proviziilor.



În interiorul unei locuinţe circulare am descoperit o platformă amenajată din resturi de tegule (ţigle de mari dimensiuni), conducte din ceramică şi vase pentru provizii. 







Deasupra platformei au fost aşezate scoici.

În interiorul altei locuinţe circulare am descoperit faptul că peretele exterior fusese întărit cu piatră spartă, iar interiorul locuinţei a fost finisat cu cărămizi din pământ uscat la soare şi apoi tencuit (în fotografiile inserate se poate observa tencuiala albă).


   



Într-o vatră pentru foc amenajată lângă o locuinţă circulară pe un strat de piatră spartă, se poate observa startul de cărbune.




Aceste descoperiri confirmă ipoteza că amprentele discoidale reprezintă urmele unor locuinţe circulare semi-îngropate de mari dimensiuni şi datează aria locuită la a doua vârstă a fierului La Tene.


Datorită faptului că la construirea pereţilor exteriori nu s-au folosit blocuri de piatră (fiind deficitară în zonă) ci au fost ridicaţi folosindu-se umplutură de pământ amestecat cu piatră spartă - iar solul este foarte nisipos (constatare efectuată cu ocazia cercetării pe teren), 
este posibil ca amprentele care se pot vedea cu uşurinţă folosind Google Earth, dar şi pe teren, la faţa locului, să reprezinte ultimul nivel de locuire, cel mult, în cazul amprentelor suprapuse, şi cel anterior. Prin săparea locuinţelor cu diametre tot mai mari şi, foarte posibil, prin modificarea poziţiei valurilor de pământ care delimitau gospodăriile, suprafaţa terenului era de fiecare dată remodelată, urmele vechilor locuinţe circulare ştergându-se tot mai mult. Însă dovezile arheologice ar putea fi readuse la lumină printr-o cercetare amănunţită a nivelurilor de locuire care coboară până la perioada neolitică. Tot cu ocazia cercetării pe teren s-a constatat că doar eliminându-se startul vegeral gros de aproximativ 15 cm, se ajunge la ultimul nivel de locuire (cel mai recent - corespunzător civilizaţiei getice)



Însă, urmând a fi detronat de pe poziţia unui sanctuar neolitic la nivelul unei aşezări neolitice, Seimeniul se răzbună fulgerător şi următoarea descoperire a produs uluire:

INEL SGILAR DIN BRONZ, GRAVAT CU SIMBOLURI VINCA-TURDAŞ

În interiorul unei locuinţe circulare amplasată în prima zonă, la o adâncime de 25-30 cm, am descoperit un inel sigilar aflat într-o stare perfectă de conservare. Inelul are diametrul de 20 mm iar sigiliul are forma octogonală cu laturile de 3 şi 6 mm, dispuse alternativ. Pe sigiliu sunt gravate imagini ideografice dintre care două sunt identice cu semnele Vinca-Turdaş (unul se regăseşte pe plăcuţa circulară descoperită la Tărtăria în 1961 de cercetătorul clujean Nicolae Vlassa), iar al treilea este un simbol religios vechi de 12.000 de ani - bucraniul. Inelul se află într-o stare foarte bună de conservare datorită faptului că, prin baterea bronzului, se obţine la exterior un strat dur, similar celui obţinut prin extrudare, care nu corodează uşor. În plus, solul nisipos de pe dealul Seimeni este foarte permeabil, nereţinând umezeala. Cuprul din compoziţia bronzului nu reacţionează cu apa, dar reacţionează încet cu aerul atmosferic. În urma acestei reacții, pe suprafața cuprului se formează un strat de cupru oxidat cu nuanţe verzui . În contrast cu oxidarea fierului la aer umed, acest strat de oxid se oprește din coroziune. Din această cauză, obiectele din bronz care au stat mult în pământ au acea culoare "brun antic".











Harta Localitatilor unde au fost descoperite obiecte care confirmă existența scrisului la Vechea Civilizatie Europeana


Cultura Vinča - Turdaș

1. Tărtăria (România)
2. Turdaș (România)
3. Parța (România)
4. Lepenski Vir - Vršac (Serbia)
5. Jela (Serbia)
6. Vinča (Serbia)
7. Gradesnica (Bulgaria)
8. Nova Zagora (Bulgaria)
9. Slatino (Bulgaria)
10.Sitagroi (Grecia)
11.Miercurea Sibiului (România)
                                                                           (sursa: Harald Haarmann și povestea „Descoperirii Scrisului” !)






ÎN AŞEZAREA DE LA SEIMENI SE PRODUCEA BRONZ

Bronzul este un aliaj de cupru (în cantitate majoritară) şi alte trei elemente principale: staniu, zinc şi plumb, cel mai bine reprezentat fiind staniul (15%). Precizarea referitoare la acest metal, în sensul modern al termenului, nu este valabilă pentru bronzul antic. Analiza compoziţiei chimice a numeroase obiecte de podoabă antice a demonstrat că multe dintre ele sunt, de fapt, din alamă, având un conţinut ridicat de zinc (peste 20%) şi unul mic de staniu şi plumb, de aceea un termen mai indicat pentru metalul din care acestea au fost confecţionate este acela de ”bronz antic”.

În perimetrul aşezării de la Seimeni, în interiorul locuinţelor circilare semi-îngropate, am descoperit fragmente din materiile prime necesare confecţionării bronzului antic.
staniu sau cositor, cu aspect de topitură:

plumb:

Plumbul este un metal care în taietura proaspată are luciul cenusiu-albastrui; acesta dispare în aer curat, când metalul se acoperă cu un strat subţire cenusiu de oxid de plumb, iar în condiţii de umezeală, se acoperă cu un strat alb de carbonat bazic de plumb. Aspectul fragmentului de plumb indică faptul că a fost topit şi, în urma căderii accidentale pe sol, s-a întărit; de asemenea, stratul alb de carbonat bazic de plumb are o grosime foarte mare, ceea ce este o dovadă a faptului că fragmentul de plumb a stat un timp îndelungat în pământul umed. 

Movila existentă pe dealul de la Seimeni, în cel mai înalt punct, este alcătuită, în principal, din zgură, iar aceste dovezi arheologice sugerează faptul că s-au produs cantităţi foarte mari de bronz.



Un fragment, care prezintă aceeaşi culoare gri-verzui ca şi inelul sigilar, ar putea reprezenta o porţiune dintr-o toartă a unui vas din bronz:


Faptul că am descoperit obiecte fabricate din bronz, că există dovezi ale producerii bronzului în mari cantităţi, cât şi descoperirea unor fragmente din materia primă necesară fabricării bronzului, dar nu am descoperit nici un obiect antic de fier, ar data aşezarea de la Seimeni undeva, la sfârşitul epocii bronzului, în intervalul 1600/1500 î.e.n. - 1100 î.e.n.




Obiectele au fost predate la Muzeul Naţional de Istorie a României 




Într-o vizită ulterioară la Seimeni, am cules dintr-un drum practicat peste deal pe direcţia E-V, mai multe fragmente ceramice. Acestea se aflau la suprafaţă, înfipte în pământ, în şanţul efectuat de roţile maşinilor.



Explorarea sitului cu ajutorul programului Google Earth

Într-o imagine street view se pot observa pe partea stângă a drumului trei amprente ale locuinţelor circulare, dintre care una are amplasat în interiorul ei un stâlp din beton pentru înaltă tensiune.



Se poate observa valul de pământ ridicat pe circumferinţa locuinţei circulare şi adâncimea mai mare de 1 m până la care a fost excavat pământul (este posibil să fi fost mult mai adâncă atunci când a fost executată excavaţia).
Street view din DJ223

Mergând pe street view în dreapta, se mai poate observa cel puţin o amprentă de locuinţă circulară (a 60-a - care nu este reprezentată în materialul publicat în anul 2010) în dreptul stâlpului din grinzi zăbrelite. Este posibil ca drumul şi construcţiile ridicate pe partea dreaptă a lui să fi distrus o parte a locuinţei circulare.



La baza râpei care coboară pe stânga spre Seimeni, pe partea stângă a sensului de coborâre, se poate observa o altă amprentă de locuinţă circulară (a 61-a - care nu este reprezentată în materialul publicat în anul 2010).



Sus, pe malul râpei, este amplasată prima amprentă de locuinţă circulară dintre cele grupate pe coama dealului (care nu se poate observa din acest street view).



În altă imagine street view se poate observa pe partea dreaptă a străzii Principale o amprentă de locuinţă circulară, în apropierea intersecţiei cu DJ223.
Street view din strada Principală


La 100 m pe sensul de mers spre localitatea Seimeni, pe partea stângă se observă o altă amprentă de locuinţă circulară:
Street view din strada Principală






Alte materiale:
Comments