3.1.9.1. Brăţările getice - din Geţia Carpatică în Scandinavia

website translator plugin

„În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară, care se întinde din Asia Mică până în Iberia şi din nordul Africii până în SCANDIA, ţara imensă a dacilor.” 
Dionisie Periegetul (138 d.H.)



Cele 13 brăţări getice din aur, care fac parte dintr-un grup de cel puţin 24 de piese similare, reprezintă cel mai mare tezaur cunoscut pe teritoriul României, din anul 1837 până în prezent, an în care a fost descoperit tezaurul de la Pietroasa, numit popular "Cloşca cu puii de aur". Cea mai interesantă brăţară getică este cea care, aşa cum s-a dovedit în urma analizei, a fost singura folosită, fiind purtată de o persoana importantă, un preot sau o preoteasă, într-un ritual care s-a perpetuat de-a lungul timpului. Primele manifestări ale unui ritual similar - depunere ritualică de ofrande - datează încă din paleolitic, perioadă în care era practicat cultul craniului ursului de peşteră. În acele vremuri, aşa cum s-a descoperit în diferite peşteri (cum ar fi cunoscuta Peşteră Drachenloch din Elveţia, dar şi în România - o peşteră din Bihor, unde o formaţiune de cranii, a căror vârstă ar depăşii 75.000 de ani, reprezentă cel mai vechi sit de acest gen), craniile şi oasele lungi erau aşezate într-un fel de casete de piatră, reprezentând ofrande de jertfă a primei vânători adusă unei Fiinţe Supreme. Peste milenii, pe vremea geţilor, metalul sfânt al acestor munţi - aurul - cules cu pioşenie dintre cârlionţii blănurilor de berbec cufundate în albia râurilor aurifere (acea mitică "lână de aur"), era dăruit înapoi muntelui, fiind îngropat la poalele Muntelui Godeanu, Kogaionul sacru al geţilor. Aurul era adunat şi prelucrat în tije ale caror terminaţii, prin ştanţare, gravare şi poansonare, erau lăţite şi transformate cu măiestrie în protome reprezentând capul de lup şi coame stilizate, primeau puteri magice - prin simbolistica Pomului Vieţii reprezentat sub forma brăduţilor sau a palmetelor, fiind apoi aşezat în casete formate din lespezi de piatră şi adus ofrandă Divinităţii.
Pomul Vieţii sub forma bradului (considerat de popoarele din sud-estul Europei ca arborele vieţii, iar la traci, sub raport mitic, bipolar: totdeodată arbore cosmic şi arbore terestru, arbore al vieţii şi arbore al morţii) este reprezentat pe botul şi coama lupului, iar sub forma palmetei (asociată în Orientul Mijlociu, încă din secolele VIII-VII î.e.n., cu Pomul Vieţii), este figurat într-un registru plasat în continuarea coamei, până la tijă; se face precizarea că sunt, în majoritate, 7 palmete. Şapte era un număr magic încă din neoliticul european, ambele Coloane ale Cerului descoperite în sanctuarul de la Căscioarele (datat în jur de 5000 î.e.n.) fiind încadrate între două rânduri de stâlpi, şapte la număr, ale căror resturi carbonizate s-au găsit în săpături.
La descoperirea brăţărilor getice din aur, au existat voci care au ridicat semne de întrebare asupra autenticităţii celebrelor brăţări. De ce în zeci de ani de săpături arheologii nu au descoperit măcar una, de ce au apătut toate dintr-o dată? Unul dintre contestatarii autenticităţii brăţărilor, expertul Radu Stanciu, a pus problema la modul superficial: "toate seamănă între ele, indiferent de greutate, modelul este acelaşi; ai putea spune că piesele sunt făcute ca la o maşina din care ies toate una după alta; este şi o grosolănie - un mic triunghi care vrea să fie un cap de şarpe ... nici o lucrătură, nimic, aşa ceva pe un arc absolut grosolan ... ". Alţi specialişti au susţinut cu argumente autenticitatea brăţărilor: au unghiurile atât de proaspăte ca şi cum ar fi fost făcute ieri, dar sunt acoperite cu un strat de depuneri minerale din sol, care atestă faptul că obiectele au stat vreme îndelungată în sol; acelaşi centru de producţie, dar mai multe mâini, cu siguranţă; aurul este nerafinat, meşterii nu au manifestat nici o preocupare pentru a obţine un aur de o calitate mai bună ... ce-au găsit în râu, ce-aveau, asta au folosit; tehnicile de producere a bijuteriilor se schimbă, iar în cazul nostru avem de-a face cu o tehnică excepţională, care azi, practic, nu mai poate fi accesibilă celor din Europa.
Chiar dacă admitem faptul că asemenea obiecte spiralate din aur, similare celor getice, nu au mai fost descoperite în România, se poate pune întrebarea dacă au fost descoperite în alte zone ale Europei. Şi dacă răspunsul este afirmativ, interesant ar fi să ştim din ce perioadă a istoriei datează?
Şi în situaţia în care nu ţinem cont de ultima brăţară getică din aur, confecţionată sub forma dragonului getic - cap de lup şi trup de şarpe, descoperită 
în mod absolut incredibil în anul 2017 la Optaşi-Măgura, judeţul Olt, există obiecte plurispiralice similare (pentru a nu spune aproape identice) care fac mândria muzeelor din întraga Scandinavie: brăţara spiralată cu capete de lup, confecţionată din aur şi datată între 200-300 e.n., aflată la Muzeul Naţional de Istorie din Stockholm, Suedia, brăţara din aur descoperită în Vittskövle, regiunea Sverige, Suedia, brăţara din aur masiv, confecţionată dintr-o tijă răsucită în spirală, la care fiecare capăt se termină cu un cap stilizat de lup, descoperită într-un mormânt din Valløby pe Stevns, Danemarca şi aflată în prezent în Muzeul Naţional din Copenhaga, Danemarca, inelele spiralate din aur, executate din tije răsucite şi lăţite spre capete prin prelucrare la rece pentru a sugera, similar brăţărilor getice, coama, terminate apoi cu protome realizate sub forma capului de lup, descoperite la Himlingøje, regiunea Præstø, Danemarca, datate între 150-320 e.n., precum şi cel descoperit la Nordrup lângă Ringsted, Danemarca, aflate în prezent în Muzeul Naţional din Copenhaga, Danemarca.
Toate aceste obiecte sunt datate între anii 0-400 e.n., mai probabil între 200-400 e.n.; începând cu anul 300, asemenea obiecte spiralate ajungeau şi în Norvegia.
Referitor la această perioadă, un savant de mare anvergură și cu o cultură istorică riguroasă - Carlo Troya (1784 ‒ 1858), în teoria migraţiei inverse a goţilor, expusă detaliat în lucrarea "Fasti Getici o Gotici" (în care una dintre secțiunile marii sale istorii este subintitulată în mod surprinzător "Faptele daco-geto-normande"), consemnează între evenimentele înregistrate din istoria dacilor două migrații esențiale spre nordul european: una după moartea lui Burebista, prin destrămarea imensului său imperiu, deci după anul 44 î.Hr., și alta după moartea lui Ermanaric cel Mare, fondatorul celuilalt mare imperiu al aceluiași neam, denumit ostrogotic de această dată, în anul 365 d.Hr., amplificându-se după moartea lui Attila din anul 453. Între cele două migrații, timp de aproape cinci secole, geţii s-au răspândit încetul cu încetul în regiunile de la Marea Baltică, au trecut apoi în Suedia, creând aici o nouă Ostrogoţie şi o nouă Vestrogoţie, deloc diferite de cele ce fuseseră atât de prospere la Dunăre şi la Pontul Euxin. 
Numindu-se dani, daci sau geți, aceștia își îngroașă rândurile prin alianțe confederate cu diferite alte triburi getice care apăreau și înaintau spre Baltica, aducând aici toate instituţiile lor şi numind "Dacia" totalitatea cuceririlor lor în Danemarca şi în Suedia, nume care timp de mai multe secole a fost amintit în actele publice şi oficiale ale ambelor regate. 
Pe harta Scandinaviei întocmită de cartograful german Martin Waldseemuller în anul 1541, bazată pe o hartă similară a lui Claudiu Clavus, apărută în 1425, Peninsula Iutlanda şi sud-estul Peninsulei Scandinave sunt denumite "DATIA", iar în cea mai exactă hartă a ţărilor nordice, care oferă detalii şi nume de locuri, Carta Marina, publicată în anul 1539 de către scriitorul suedez Olaus Magnus, peninsula Iutlanda apare cu numele de "DACIA - SIVE DENNEMARCA" (SIVE = o națiune, un corp mare de oameni uniți prin descendență comună, istorie, cultură sau limbă, care populează un anumit stat sau teritoriu).
În sprijinul acestei teorii, Profesorul Flemming Kaul - Arheolog la Muzeul de Istorie din Copenhaga, specialist în perioada fierului din epoca pre-romană spunea: "Se ştie că au existat contacte între lumea aceea şi cea de aici, mai ales prin partea sud-estică. Mărturii ale acestor contacte au fost descoperite încă din epoca bronzului, aşa că o vizită la rudele din nord nu este ex­clusă! E clar că dacii mai fuseseră aici cândva, cu­noş­teau drumurile şi aveau contacte. Se pare că dacii au venit fie prin Polonia şi au mers mai departe către Skatiski, peste Marea Baltică, fie au venit pe la graniţa Serbiei de astăzi cu Ro­mânia, prin Timişoara. Au fost poate războinici sau comercianţi. Ce este im­portant, însă, este că aceste urme există, deci, cu sigu­ranţă au trecut pe aici."
După ce a găsit urme de brăţări getice pe un şantier din Polonia, arheo­logul Marcin Rud­nicki a publicat, într-unul din­tre studiile sale recente, o hartă a prezenţei aces­tora în Polonia şi în împrejurimi. O hartă impre­sionantă, pe care privind-o, cu greu te poţi abţine să nu exclami: e plină Polonia de astfel de brăţări getice! ... şi gândul zboară spre marele 
Vasile Părvan, care scria în "Getica" sa: "Da­­cii nu sunt la Vistula o excepţie, ci ei sunt foarte numeroşi şi în legătură unii cu alţii". Cele mai multe dintre aceste descoperiri sunt reprezentate pe harta lui Marcin prin puncte negre, înghesuite în sud, în jurul Cra­coviei, şi în centrul ţării, în jurul Var­şoviei. Dar câteva dintre ele se găsesc în zone unde era greu de bănuit influenţa geţilor: la Marea Bal­tică, la Lalendorf, în Germania, sau lângă Gdansk, în Polonia, peste drum de Scandinavia, şi la doi paşi de Lituania. 
Robert Gindele crede că prezenţa getică din nor­dul continentului a fost consolidată mult după răz­boa­iele geto-romane, când mai multe grupuri de geţi s-au retras către nord din faţa trupelor romane, respec­tiv în perioada răz­boaielor marcomanice (160-180 d. Hr.), şi mai apoi, în urma pătrunderii masive a van­da­­lilor în spaţiul nord-vestic al României. 






























Brăţările de aur de la Sarmizegetusa Regia fac parte dintr-un context cultural unic, de la mijlocul secolului I î.Chr. (…) şi ocupă un rol esenţial în cadrul patrimoniului de simboluri al mitologiei dacice. Brăţările au fost realizate dintr-o singură tijă de aur, prelucrată la rece, ulterior decorată prin ştanţare, gravare şi poansonare. Terminaţiile lăţite ale brăţărilor au fost realizate sub forma unor protome zoomorfe, palmete şi coame stilizate. Greutatea pieselor de aur variază între 682 şi 1196 grame. În lumina acestor date, brăţările fac parte din inventarul material şi simbolic al unor ritualuri religioase.

Desen întocmit de Vladimir Brylynski, folosit şi de anchetatori:

Problema cultului craniului ursului de peştera este veche, iar de-a lungul timpului evolutia ideilor a trecut prin mai multe faze, de entuziasm exagerat sau de contestare totala. Pentru intelegerea acestor aspecte, incercam mai jos sa le prezentam sub forma unui mic istoric. 
Vom incepe cu binecunoscuta peştera Drachenloch, situata la 2.445 m altitudine in Alpii elvetieni, in care a facut sapaturi ample E. Bachler intre anii 1917-1923 (E. Bachler, 1940). Este o peştera de dimensiuni modeste de aproximativ 70 m lungime, care se compune din mai multe sali succesive. In a doua sala s-au descoperit un fel de ziduri din mici plachete de piatra (banuim ca de calcar) de aproximativ 80 cm inaltime, ale caror extremitati superioare se gaseau la o distanta de 40-60 cm de peretele din stanga, astfel dispuse fata de acesta incat formau impreuna un soi de caseta. In interiorul ei existau oseminte de urşi de peştera, mai ales cranii, intacte sau fracturate, dintre care unele erau grupate şi aparent plasate in aceeaşi directie.


Beautiful massive silver bracelets with endings shaped as snake heads, Iron age period, 5th century BC, found in a so called "princely grave" in Kruševica village, at Golija mountain, south-western Serbia.
Collection of Museum in Kraljevo.
Burial mound from Kruševica contained hoard of silver and golden jewelry, necklaces, bracelets, fibulae and pendants, and the most common motif on them is snake, it's heads or whole animal.
Princely graves are typical examples of Iron age Balkan cultures. They are buried under massive artificial mounds and are famous for valuable grave goods, amazing pieces of golden and silver jewelry made in local workshops, and imported objects from ancient Greece and eastern Mediterranean region
(sursa: ArcheoSerbia)

Hair ring shaped as a snake, gold, middle Bronze age, around 1500 BC, found in Velika Vrbica, vicinity of Kladovo, eastern Serbia.
Collection of National Museum of Serbia in Belgrade
(sursa: ArcheoSerbia)

Greek gold bracelet | Hellenistic period; 4th - 3rd century BC
(sursa: christies)

Lupul nemuritor (dragonul cu cap de lup şi trup de şarpe) reprezentat pe o diademă elenistică, datată între 250-150 î.e.n., atribuită culturii greceşti şi aflată în prezent la Staatliche Antikensammlungen, München:

The Museum of Historical Treasures of Ukraine, Kiev, bracelet, gold and enamel, 4thc BC
(sursa: flickr)






(sursa: Istoricul zilei)

CENTRAL EUROPEAN BRONZE AGE GOLD HAIR ORNAMENTS
(sursa: royalathena)



Prof. Flemming Kaul - Arheolog la Muzeul de Istorie din Copenhaga, specialist în perioada fierului din epoca pre-romană:
Se ştie că au existat contacte între lumea aceea şi cea de aici, mai ales prin partea sud-estică. Mărturii ale acestor contacte au fost descoperite încă din epoca bronzului, aşa că o vizită la rudele din nord nu este ex­clusă! E clar că dacii mai fuseseră aici cândva, cu­noş­teau drumurile şi aveau contacte. Dacă ne referim strict la legătura dintre Dacia şi zona scan­dinavică, aceste cupe cred că sunt unul dintre cele mai elocven­te exemple ale legăturilor. Nu ştiu dacă putem vorbi de o migraţie, dar cu siguranţă ele atestă nişte relaţii cla­re între Dacia şi Danemarca. Cam în aceeaşi peri­oa­dă avem multe similitudini şi în ceramica desco­pe­rită la noi, foarte asemănătoare cu cea din cultura Poie­neşti. Este greu de spus dacă a fost o migraţie ma­sivă, pentru că nu avem evidenţe clare. Se pare că dacii au venit fie prin Polonia şi au mers mai departe către Skatiski, peste Marea Baltică, fie au venit pe la graniţa Serbiei de astăzi cu Ro­mânia, prin Timişoara. Au fost poate războinici sau comercianţi. Ce este im­portant, însă, este că aceste urme există, deci, cu sigu­ranţă au trecut pe aici.

Sarmatian Gold Bracelet, 1st Century BC/AD


An Ostrogothic gold bracelet. Migration period, circa late 5th-early 6th century A.D. 3 in. (7.5 cm.) wide max.






SELANDIA DACIA ÎN ANUL 200 e.n. - PRIMII REGI DANEZI
În jurul anului 200 e.n., o familie conducătoare din Insula Sjælland - denumită în trecut Selandia Dacia - a dominat părţi mari din estul Danemarcei, creând astfel o structură de putere ierarhică extrem de centralizată. Zona din jurul oraşului Himlingøje a fost primul exemplu al unui centru de putere în care o singură familie dinastică, timp de mai multe generaţii, şi-a asumat o poziţie puternică şi dominantă în raport cu zonele învecinate. Prin căsătorii de alianţă au fost atraşi conducători influenţi din tot sudul Scandinaviei astfel încât, pe termen lung, această familie a pregătit drumul pentru înfiinţarea monarhiei în Danemarca.
Primele cercetări arheologice, efectuate încă din anul 1830 la vest de biserica din Himlingøje au adus la lumină morminte impresionant de bogate. Cele mai timpurii dintre morminte erau amplasate sub movile mari de pământ, fapt extrem de neobişnuit pentru acea perioadă. În inventarul arheologic figurează un inel din aur executat dintr-o tijă, mai mult sau mai puţin spiralată, ale cărei capete uzate se terminau cu coame şi capete de lup. Un alt mormânt bogat este al unei femei cu vârsta cuprinsă între 40-50 de ani, care se afla, evident, în vârful aristrocraţiei din estul Selandiei în jurul anului 200 e.n., care a fost înmormântată cu două inele şi două brăţări, toate din aur, executate sub forma dragonului cu trup de şarpe şi cap de lup, dar şi cu un colier lung din perle de argint, sticlă şi chihlimbar, asemănător celor confecţionate în sud-estul Europei.
De asemenea, săpăturile efectuate în Piața Heminggrow au evidenţiat aspecte neaşteptate ale vieţii şi ale morţii din perioada dominaţiei acestei familii bogate din Selandia. Mormântul unui tânăr de aproape 20 de ani conţine un bogat inventar, menit să-l însoţească în viaţa de după moarte, dar ceea ce este neobișnuit, trupul lui era parţial descărnat înainte ca înmormântarea să fi avut loc. Mai exista carne pe oase atunci când a fost pus în pământ, într-o oarecare măsură în partea anatomică dreaptă. Peste capacul sicriului se afla scheletul complet al unui câine, ucis cu ocazia funeraliilor stăpânului. Dar nu era un câine obișnuit. Arăta ca un câine ciobănesc, însă experţii zoologi au constatat că era o rasă de ciobănesc asemănătoare cu maremmano toscan şi komandorul maghiar; această rasă de câine, originară din sud-estul Europei, era semnificativă în perioada epocii fierului.
Necropola descoperită în Piața Heminggrow a fost utilizată între a doua jumătate a secolului al II-lea și până la sfârșitul secolului al III-lea. Prin urmare, se evidenţiază existenţa unei tradiții dinastice clare prin practica acestor înmormântări. Dar se pare că existenţa acestei dinastii, căreia au aparţinut persoanele înmormântate, a durat doar pe parcursul unei generaţii, cel mult două. În acea perioadă, familia conducătoare a stabilit contacte permanente cu Marea Baltică și nordul Poloniei, până în regiunea Mării Negre. Din timpuri străvechi au existat, de asemenea, contacte între nordul Europei, prin zona poloneză, până la Dunărea de Mijloc și, nu în ultimul rând, către Renania.
Săpăturile la aceste importante situri arheologice au continuat şi după anul 1830, însă cercetări sistematice au avut loc 
doar în anii 1940, continuând în anii 1970 și 1980, până în prezent. 
Astfel, în luna septembrie a anului 2017, o echipă de arheologi de la Muzeul Kroppedal a descoperit într-un mormânt din localitatea Ølstykke, Insula Sjælland, Danemarca un inel din aur masiv (16 grame) care prezintă trei capete de dragoni (cap de lup şi trup de şarpe). Situl conţinea şi alte piese de interes arheologic. Inelul se aseamănă cu alte piese similare descoperite la Himlingøje, regiunea Præstø, Danemarca şi datate între 150-320 e.n.
În genealogia casei regale din Danemarca, întocmită de Fundația pentru Genealogia Medievală (FMG), înființată în 2001 cu scopul de a promova studiul genealogiei și prosopografiei pentru perioada anterioară anului 1500, precum și pentru publicarea rezultatelor acestor studii, regii din Danemarca sunt înregistrați din surse france Carolingiane, inclusiv Annales regni Francorum, Annales Fuldenses și operele lui Einhard, pentru cea mai mare parte a secolului al IX-lea. Acest studiu face referire la lucrarea "BREVIS ISTORIA REGUM DACIE", scrisă de Svend Aggesen între anii 1185-1202, reprezentând una dintre primele încercări de a scrie o istorie coerentă a Danemarcei, care acoperă perioada anilor 300-1185.
Studiul prezintă o serie interesantă de reprezentanţi ai regalităţii daneze, ale căror nume fac referire la Dacia:
Godefrith regem Daciæ, Carolus filius Canuti, regis Dacie, Sophia regine Dacie sau Sophia Danorum Regina, Kanutus dux Dacie, Guineburgis sive Indeburgis de Daciarex Daciæ Waldemarus, Iuttam [uxor] Ericus rex Dacie, Abel ducem Daciæ, Abel rex Dacie, Christoforus rex Daciæ.
De altfel, după anul 878, odată cu semnarea tratatului de pace dintre Alfred cel Mare şi Guthrum - regele vikingilor danezi - Danemarca, fără a-şi pierde numele, s-a numit şi Dacia; tot Dacia s-au numit posesiunile danezilor din afara Danemarcei.

Colier din aur care prezintă aceleaşi părţi componente ca şi brăţările getice (tijă, coamă, protomă executată sub forma capului de lup), descoperit la Nousis, Finlanda. Colierul are o greutate de 201 grame şi a fost datat în epoca de fier.






(sursa: historiska)

Colier din aur, în greutate de 227 grame, alcătuit din tijă, coamă şi protomă executată sub forma capului de lup, descoperit în localitatea Etelhem, Insula Gotland, Suedia, datat între anii 1 î.e.n - 399 e.n., aflat în prezent la Muzeul Național de Istorie Stockholm.


Bracelet featuring stylized snake heads; Gold; Öland, Ås, Näsby; Late Roman Iron Age (approx. 200-300 AD); National Historical Museum, Sweden:
(sursa: fairyfiligree)

Brățară de aur masivă din mormânt în Valløby pe Stevns, Danemarca:

(sursa: pinterest)

(sursa: google)

Inel pentru deget, Himlingøje, regiunea Præstø, Danemarca:



Fingerring



Inelul de la Nordrup lângă Ringsted, Danemarca (replică, originalul, din aur, este expus la Muzeul Național din Copenhaga)


Inelul de la Nordrup lângă Ringsted, Danemarca - originalul din aur, expus la Muzeul Național din Copenhaga:
(sursa: flickr)

Snake RingViking
(sursa: google)

armring, Dräkt och personlig utrustning, romersk järnålder
(sursa: Gå till föremålets sida)

fingerring, Dräkt och personlig utrustning, Sverige, Skåne, romersk järnålder


Scandinavian Pre-Viking Gold Ring with Beast Heads
(sursa: timelineauctions)

Bracelet, Silver, Hoard find, Eskilstuna, Södermanland, Sweden:

(sursa: historiska)

Gold bracelets, hollow pin-heads, and earrings from a tomb at Schoeckingen, Germany Diameters: 5.4 - 6.2 cm; 1.9 - 3 cm; 1.2 - 1.3 cm
Gold bracelets, hollow pin-heads, and earrings from a tomb at Schoeckingen, Germany Diameters: 5.4 - 6.2 cm; 1.9 - 3 cm; 1.2 - 1.3 cm
(sursa: lessingimages)

Penannular brooch with animal-headed end knobs, Bronze, gilded, Grave find, Björkö, Adelsö, Uppland, Sweden:

Penannular brooch with animal-headed end knobs; Bronze, silver; The brooch is covered with thin silver plates and decorated with niello work. At the centre of the brooch is a large animal face in Borre-style depicted en-face. The end-knobs are shaped as heads of beasts grinning and showing their teeth; Roma kloster, Roma, Gotland, Sweden:



(sursa: historiska)

(sursa: historiska)


Viking age /Stockholm Museum
(sursa: pinterest)

(sursa: pinterest)

Viking period Rare 2 silver twisted bracelets with snake heads (wisdom's symbol)
(sursa: ebay)

Ribbon-like bracelet with beast-head ends. 11th century. Bronze. Diameter 8-6,5 cm
Bracelet with beast-head ends. 12th -13th century. Bronze. Diameter 8-6,7 cm

Arm Ring, 9th-11th century (Medieval), Serbia and Montenegro (?) (Place of Discovery)
(sursa: art.thewalters)

Arm Ring, 9th-11th century (Medieval), Serbia and Montenegro (Place of Discovery)
(sursa: art.thewalters)

Bracelet, 1st century B.C., Celtic
http://www.metmuseum.org/art/collection/search/464960 Celtic, Bracelet, 1st century B.C., Copper alloy, Overall: 2 11/16 x 2 9/16 x 1/4 in. (6.8 x 6.5 x 0.7 cm). The Metropolitan Museum of Art, New York. Gift of J. Pierpont Morgan, 1917 (17.191.255)
(sursa: metmuseum)

Cercel mare cap animal – Poiana Galaţi:


Very Scarce Authentic Viking Period silver ring dated to around 800 AD.
(sursa: ebay)

Aurul și argintul antic al României expozitie temporara Dacian Silver

Brăţară dacică având terminaţiile în formă de cap de lup, databilă între secolele I a.Chr. şi I p.Chr., fiind realizată în ateliere din spaţiul locuit de către geto-daci, recuperată din oraşul austriac Salzburg:

Viking Silver Bracelet with Animal Head Terminals; Antiquities - Anglo-Saxon and Viking:






Armring af guld fra Niløse i Kongsted sogn på Sjælland
(sursa: Mændene)

A MAGNIFICENT ANCIENT VIKING GOLD RING HAVING A HEAVY SOLID SHANK WITH FOUR SPIRALS TERMINATING TO FORM THE SPECTACULAR BEZEL SOLID 22-24KT, CIRCA 10TH/11TH CENTURY AD
(sursa: trinityantiques)





Gold bracelet, from Bilje, Macedonia. Height 4.9 cm, length 11.2 cm, Naturhistorisches Museum, Vienna, Austria
Gold bracelet, from Bilje, Macedonia. Height 4.9 cm, length 11.2 cm
(sursa: lessingimages)

Acâş- Săcueni are typical Dacian bracelet of Hallstatt Age

Dacian gold bracelet Simleul Silvaniei (Crasna River (Tisza)

Gold bracelet Săcueni(Bihor County) Dacian-Hallstattian

Dacian bracelet from North of Danube (unknown find spot).
(sursa: Dacian bracelets)

(sursa: pinterest)




10th - 12th century. Bronze with green patina. Knurled, wrapped with fine wire cord bracelet. The open ends with stylized dragon head state symbol
(sursa: pinterest)









Brăţară getică din argint, cca 100 e.n., Sălaj, România:

Bijuterii din argint dacice, secolul I î.e.n., lângă Târgu Mureş:

Braţări getice din argint descoperite pe malul Dunării, la Tekija/Transdierna, Serbia.
(sursa: ArcheoSerbia)

Viking Silver Ring 950 - 1100 A. D., Ipswich, Suffolk, Marea Britanie:
(sursa: ancientpoint)
VIKING SILVER FINGER OR TOE RING, 800-1000 A.D. WOUND FROM A SINGLE TAPERED

Viking Silver Coiled Wire Ring Pair

Bijuterii din argint dacice, secolul I î.e.n., lângă Târgu Mureş:

Inel pentru braț, replică din argint a inelului pentru braţ găsit în tezaurul Cuerdale. Tezaurul Cuerdale este considerat a fi îngropat între anii 903 - 910 d.Hr., imediat după ce vikingii au fost izgoniți din Dublin în 902 d.Hr.
(sursa: pinimg)

Saxon 'Adjustable Double-Looped' Finger Ring, Circa 6th-9th century AD, Provenance: from an old English collection
(sursa: time-lines)

Bijuterii din argint dacice, secolul I î.e.n., lângă Târgu Mureş:

Brăţară dacică din argint databilă în secolul I a.C. (prin amabilitatea PÎCCJ Alba Iulia):

BALTIC VIKING SILVER PLAITED BRACELET Circa 9th-11th century AD.
(sursa: i.pinimg.com)

Viking Gold Plaited Bracelet with Ornamented Terminals:
(sursa: timelineauctions)

Viking Twisted Bracelet with Zoomorphic Terminals:
(sursa: timelineauctions)

Prabuty (provincia Pomorskie), Zbigniew Krysiński, Polonia, tezaur datat între 1050-1060 e.n.:




VIKING SILVER FOUR-STRAND TWISTED BRACELET, 10th-11th century AD:
(sursa: timelineauctions)

Ancient Latvian jewelry — ethnographic bracelets
(sursa: pinimg)





Comments