Arhiva 2015-2017

10 ani de activitatehttp://samro.ro/

                    2007 - 2017
CUPRINS
Spiritul asociativ - Premisă și prioritate a managementului competitiv [Prof. Ovidiu Nicolescu]

Ședința Consiliului Director al SAMRO [Prof.Ovidiu Nicolescu, Prof. Dănuţ Dumitraşcu]
Chestionar SAMRO 2017 [Prof.Ovidiu Nicolescu, Prof. Ion Popa]

La zi în PI. Promovarea și siguranța invențiilor, transferul de tehnologie și licențierea [Prof. Mihail Țîțu]

- Lansare de carte: "Au coeur de la dimension culturelle du management" autori Prof. D. Zaiț (cap.6) și  Conf. Camelia Frățilă (cap.4). Sumar pentru cele 2 contribuții.
- Economic Conditions Snapshot 2017 [Prof. Rodica M. Cândea]

Episodul 6 - Inteligența emoțională la MBA-ul de la Yale (SUA) [Prof. Rodica M.Cândea] 

Spiritul asociativ – Premisă și prioritate a managementului competitiv

Deşi au trecut aproape trei decenii de la prăbuşirea comunismului în România, în continuare se menţine o reticenţă pronunţată îm ceea ce priveşte spiritul asociativ. Desigur, explicaţiile sunt multiple, în primul rând de ordin istoric. Numeroasele forme de organizare asociativă impusă – cooperativele agricole de producţie, cooperativele meşteşugăreşti, cooperativele comerciale, etc. – au lăsat răni şi amintiri dureroase, dificil de surmontat. În plus, renaşterea capitalismului în România, procesele de acumulare primitivă a capitalului s-au bazat pe abordări individualiste specifice acestor fenomene social-economice în orice ţară.

Paradoxal însă, economia modernă, ca şi economia bazată pe cunoştinţe spre care ne îndreptăm, se bazează pe un puternic spirit asociativ.

La nivel naţional şi teritorial, formele moderne de organizare a muncii – care vor predomina absolut în economiile performante în viitorul apropiat – clusterul, tehnopolul, platforma industrială, reţeaua de firme, polul de excelenţă, parcul industrial, incubatorul de afaceri, centrul de afaceri, ş.a. au la bază un amplu spirit asociativ.

La nivel internaţional, abordările integraţioniste cunosc o rapidă proliferare şi intensificare. Uniunea Europeană reprezintă cel mai cunoscut sistem integrat de state. Pe lângă aceasta s-au înfiinţat, funcţionează şi se dezvoltă Acordul American de Liber Schimb (NAFTA), Piaţa Comună a Sudului (MERCOSUR), Asociaţia Naţiunilor de Sud-Est (ASEAN), Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (CEDEO), Piaţa Comună din Caraibe (CARICOM), Spaţiul Asia-Pacific (APEC).

În cadrul managementului, indiferent de tipul organizaţiei implicate (companii, oraşe, regiuni, state, etc.) abordările de tip participativ – organisme manageriale colective, echipele de muncă, comunităţile de salariaţi, abordările stakeholderilor, responsabilitatea socială corporativă, etc. – cunosc o continuă proliferare şi intensificare.

Toate aceste evoluţii se reflectă în ultimii ani în cristalizarea şi utilizarea din ce în ce mai frecventă a conceptului de economie colaborativă, al cărui fundament este spiritul asociativ.

În opinia noastră, elementele menţionate ne conduc la două concluzii de esenţă pentru teoria şi practica managerială din România:

- spiritul asociativ reprezintă o premisă de neînlocuit pentru realizarea unui management performant şi sustenabil în toate tipurile de entităţi economico-sociale;

- promovarea conceptului, abordărilor şi celor mai bune practici manageriale, focalizate pe spiritul asociativ trebuie să reprezinte o prioritate pentru toţi cei care se ocupă de management şi în primul rând pentru învăţământul managerial.

Mi-am permis să vă prezint aceste reflecţii esenţiale pentru calitatea managementului autohton la început de nou an universitar, când membrii SAMRO încep un nou ciclu didactic anual, cu speranţa că ele pot fi utile, contribuind la diminuarea gap-ului dintre managementul din România şi managementul din ţările dezvoltate.

 Prof.univ.dr.Ovidiu Nicolescu

Președinte SAMRO/Președinte onorific CNIPMMR



 

Din activitatea comunității SAMRO 

Vă informăm că în data de 18.09.2017, a avut loc la ASE Bucuresti, ședința Consiliului Director al SAMRO. Găsiți atașate următoarele documente ale ședinței, pe care vă rugăm să le consultați:

1. Ordinea de zi a ședinței;

2. Informarea privind principalele activități derulate în perioada 30.05.2017 -18.09.2017;

3. Lista deciziilor adoptate în cadrul ședinței.

Vă informăm de asemenea că data alegerilor SAMRO la nivel central s-a stabilit pentru 4 noiembrie 2017 ora 11.00, la ASE București.

Preşedinte SAMRO,                                Secretar General SAMRO,

Prof.univ.dr. Ovidiu Nicolescu                Prof.univ.dr. Dănuţ Dumitraşcu



După cum știți, printre cercetările pe bază de chestionar realizate de SAMRO se numără și cea concretizată în publicarea anuală a raportului de cercetare Starea de sănătate a managementului din România”.

În vederea obținerii informațiilor necesare evaluării situației managementului din România în anul 2017, vă rugăm să răspundeți la următorul chestionar, într-o variantă îmbunătățită față de anul precedent. Pentru a-l completa, accesați:

Timpul necesar pentru parcurgerea chestionarului este de aproximativ 15 minute. Vă asigurăm de confidențialitatea informațiilor pe care le furnizați.

Va rugăm să distribuiți chestionarul, în vederea completării, cadrelor didactice din universitatea dumneavoastră.

Vă mulțumim pentru contribuția dumneavoastră la evaluarea şi perfecţionarea managementului!

Prof. univ. dr. Ovidiu NICOLESCU                                      Prof. univ. dr. Ion POPA



Proprietatea intelectuală: actualități și perspective


La zi în PI. Promovarea și siguranța invențiilor, transferul de tehnologie și licențierea

Prezint în continuare câteva aspecte teoretice pe care le consider extrem de relevante legate de  Promovarea și siguranța invențiilor, transferul de tehnologie și licențierea.         

Indiferent de formă, inovarea trebuie să confere noului produs o valoare adăugată intelectuală şi un avans tehnologic suficient  pentru a asigura şi succesul comercial.

Activele unei companii constituite din bunuri intangibile pot fi valorificate în scopul de a crește nu doar valoarea organizației ci și potențialul de dezvoltare al acesteia.

Brevetele de invenție pot fi puse în valoare prin transfer de tehnologie, prin licențiere. Brevetele ca active necorporale, intangibile, devin producătoare de profit, dacă sunt în concordanță cu cerințele clienților organizației care pune în valoare brevetul, dacă sunt capabile să formeze o piață nouă sau să dezvolte o piață deja existentă. Un studiu privind valorificarea bunurilor de proprietate intelectuală, studiu realizat în convergență cu Standardul Internațional de Contabilitate 38 (IAS 38) arată că brevetele de invenție pot deveni active necorporale de succes dacă ”se pot transfera ușor sub formă de licențe, dacă costurile de înregistrare și menținere în vigoare sunt foarte mici în raport  cu efectele economice ale aplicării lor au un număr mare de utilizatori (programele de calculator valorificate pe piata IT), efectele eventualelor litigii în instanțe nu afectează valoarea acestora”.

Cedarea licenței de fabricație reprezintă o formă a transferului de tehnologie, prin care o organizație dobândește dreptul de a utiliza cunoștințe tehnice brevetate ale unei alte firme (licențiator), în baza unui contract de licență. Tehnologia respectiva cuprinde trei componente principale: elemente materiale (mașini, utilaje, materiale, etc.); elemente informaționale (procedee, experiențe, deprinderi, etc.); elemente operaționale (funcții de producție, coordonarea producției, etc.).

Contractul de licență reprezintă acordul de voință al părților cu privire la transferul dreptului de folosință a brevetului și, respectiv plata prețului, stabilind drepturile și obligațiile reciproce. Între obligațiile licențiatorului este obligația de remitere, în baza căreia licentiatul primește dreptul de a exploata brevetul și obligația de garanție privind existența și validitatea dreptului transmis.    

Licențiatul va avea obligația de a exploata licența, exploatarea trebuind să fie serioasă, efectivă și reală, obligația de plată a prețului, licențierea fiind un contract cu caracter oneros. Referitor la drepturile părților contractante, în literatura juridică se face distincție între licența exclusivă și licența neexclusivă.

În primul caz, licențiatul are exclusivitate în utilizarea tehnologiei respective, care poate fi absolută (când nici deținatorul brevetului nu mai are drept de exploatare) sau atenuată.

În cel de-al doilea caz, licențiatorul poate vinde licența mai multor beneficiari. Contractul de licență nu poate fi sublicențiat fără acordul licențiatorului. Dacă, însă, licențiatul reprezintă un grup industrial, este permisă sublicențierea către propriile sale filiale. Avantajele licențierii internaționale constau în: accesul pe piețe externe dificil de penetrat, implicarea redusă cu resurse și risc scăzut, costuri reduse, îmbunătățirea calității livrărilor și serviciilor post-livrare. Limitările în licențierea internațională pot fi de natură temporală, teritorială, cantitativă, limitarea actelor de exploatare, a obiectului licenței sau limitarea la o singură organizație.

De obicei, obiectul transferului conține un pachet mai cuprinzător de elemente, respectiv: brevete, mărci de fabrică / comerț, drepturi de autor, specificații de produs și proces, proceduri de control al calității, programe de producție și instrucțiuni, sarcina obținerii anumitor performanțe, programe de formare tehnică și profesională, informații privind produsul și piața acestuia, principala componentă a transferului rămânând utilizarea brevetelor.

Pentru a afla mai multe detalii și pentru a clarifica anumite aspecte puteți accesa site-ul:

https://www.facebook.com/centrulpatlib.sibiu/

Sibiu, 12 octombrie 2017

Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu

Manager, Centrul PatLib OSIM-EPO din Sibiu

Prof. univ. dr. ing. și dr. ec.-mg., hab. Mihail Aurel ȚÎȚU

LANSARE DE CARTE

- Remarcăm apariția în Editura L'Harmattan, una dintre cele mai mari edituri din Franța, a cărții: 
Au coeur de la dimension culturelle du management 

"Volumul își propune să abordeze diferite aspecte ale influenței culturii asupra managementului unei organizații, pornind de la ideea-cheie - premisă a întregii construcții teoretice și metodologice a cărții - potrivit căreia cultura este o construcție socială care dă sens acțiunilor membrilor unei comunități." (conf. Camelia Frațilă)

În această lucrare sunt incluse două studii interesante semnate de autori români, D. Zaiț și Camelia Frațilă. Lucrarea este coordonată de Pierre Dupriez si Blandine Vanderlinden. Gasiți Cuprinsul și mai multe informații la:

DZ- l'Harmattan-Au coeur de la dimension culturel du management

Prin amabilitatea dlui prof. D. Zaiț și a dnei conf. Camelia Frățilă avem sumarele în limba română ale lucrărilor dânșilor:


Incoerenţe ale abordării interculturale ȋn management: cazul culturilor neomogene

Prof. D. Zaiț

Abordările tradiţionale privind dimensiunile interculturale ale managementului sunt dominant deterministe şi focalizate pe comparaţii ȋntre culture omogene. Abordările anterioare nu au considerat contradicţii şi incoerenţe care pot să apară ȋn cazul culturilor complexe şi neomogene sub diferite aspecte, ceea ce ridică multe probleme şi generează erori serioase, inclusiv sub aspect epistemologic. Se apreciază că membrii aceluiaşi grup, cu aceeaşi apartenenţă etnică, din aceeaşi ţară ȋmpărtăşesc ȋn mod necesar aceleaşi valori şi aceleaşi reprezentări. 

La nivelul aceleeaşi ţări şi regiuni există ȋnsă diferenţe importante nesesizate direct şi explicit. Ȋn unele ţări sau regiuni, dimensiunea spaţială (suprafaţa) sau numărul de locuitori (populaţia) generează diferenţe culturale semnificative. Este cazul unor ţări mari (Rusia, China, SUA) sau regiuni de mari dimensiuni (Siberia, Texas, Tibet, Amazonia). 

Apar asemenea diferenţe şi ȋn ţări mai mici, pentru teritorii sau regiuni de mai mici dimensiuni ȋn care coexistă populaţii foarte diferite ȋn raport cu variabilele considerate ȋn abordările interculturale. România, cu ale sale regiuni istorice (Moldova, Transilvania, Ţara Românească), Bulgaria sau Serbia se găsesc ȋn asemenea situaţii. Cercetările tradiţionale consideră că ţara este o referinţă mai confortabilă şi că generalizările la acest nivel sunt soluţii uşoare şi acceptabile. Simplificările la care se recurge ȋn abordările interculturale sunt unele din slăbiciunile acestora. 

Studiul de faţă propune o abordare particulară a dificultăţilor care apar ȋn astfel de situaţii ca şi unele soluţii care ar putea fi apelate pentru a evita erorile care pot să apară. Sunt identificate şi analizate unele erori ale studiilor interculturale tradiţionale pentru a explora apoi relaţia dintre homogenitatea şi eterogenitatea culturale prin raportare particulară la cazul României. Pentru cercetarea interculturală ȋn asemenea situaţii, studiul propune recursul la o metodologie bazată pe folosirea cartogramelor bazate pe criterii specifice.

Reprezentări colective și practici sociale

Conf. Camelia Frățilă

În capitolul al IV-lea al volumului, autorii Pierre Dupriez și Camelia Frățilă își propun să identifice măsura în care teoria reprezentărilor colective și reflectarea lor în practici sociale poate conduce la o mai bună înțelegere a dimensiunii culturale a comportamentelor membrilor unei entități sociale și economice. La baza reflecției asupra acestei problematici s-a aflat un studiu realizat de o echipă mixtă de cercetători români și belgieni într-o întreprindere din România, cumpărată de un investitor occidental; obiectivul principal al studiului a constat în identificarea modului în care schimbările sunt percepute și selectate de către diferiți actori sociali, astfel încât să conducă la constituirea unui sistem de cunoștințe și valori capabile să confere sens și să justifice comportamentele în organizație. Cercetarea realizată a permis autorilor să ajungă la concluzia că ceea ce dă sens acțiunilor unui grup se exprimă în reprezentările colective ale acestuia.

Desigur, noțiunile nu sunt noi: conceptul de reprezentări colective a fost utilizat inițial de către Emile Durkheim (Durkheim, 1898)[1] și preluat de către Serge Moscovici (Moscovici, 1961), care și-a concentrat atenția asupra procesului de schimbare și a evoluției sistemului de cunoștințe. Ulterior, el a fost utilizat cu succes în psiho-sociologie.

P. Dupriez și C. Frățilă consideră că această abordare oferă un instrument util pentru înțelegerea modului în care membrii unui grup percep elementele din mediul lor social și le reinterpretează, prin intermediul reprezentărilor lor colective care dau sens și semnificație realității înconjurătoare. Punct de referință, aceste reprezentări facilitează comunicarea în interiorul grupului și construirea unei identități colective, o identitate care tinde să devină stabilă, dar nu imuabilă: percepția și selecția elementelor schimbării modifică sistemul de cunoștințe și de valori capabile să confere sens, ceea ce va conduce la apariția de noi practici sociale, la comportamente noi.

Contribuind la identificarea a ceea ce „conferă sens” actorilor unui grup social, relația dintre reprezentările colective și practicile sociale permite o mai bună înțelegerea a acțiunii umane în interiorul unei comunități sociale, economice, a dimensiunii culturale a acesteia.

- DURKHEIM Émile, « Représentations individuelles et représentations collectives », Revue de Métaphysique et de Morale, 1898, tome 6, mai.

- MOSCOVICI Serge, La psychanalyse, son image et son public, Paris, PUF, 1976, (1ère édition : 1961).


[1] Durkheim a folosit conceptul de “reprezentări colective ”, concept pe care l-au păstrat și autorii capitolului. În lucrări mai recente, în special din domeniul psiho-sociologiei, este utilizată noțiunea de ”reprezentări sociale”.


- A apărut:

Economic Conditions Snapshot, September 2017 (McKinsey Global Survey results)




  
Episodul 6: INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ LA MBA-ul DE LA YALE (SUA)

Înainte de introducerea rubricii "Inteligența emoțională, comportament și performanță managerială" în Newsletter, la o întâlnire a Consiliului Director al SAMRO am solicitat părerea colegilor cu privire la oportunitatea rubricii. Un coleg a întrebat: "Ce legătură au competențele emoționale și inteligența emoțională cu managementul !?" Întrebarea "suna" ca un vot negativ pentru introducerea rubricii.

De atunci am avut ocazia să discut cu mai mulți membri SAMRO pe tema inteligenței emoționale și ce ar trebui să știm noi, dascălii și practicienii din domeniul managementului, în legătură cu acest domeniu. Rezultatul acestor discuții au fost primele 5 episoade de până acum.

În acest episod mă voi referi la părerile exprimate într-un număr din Bloomberg Businessweek: 
Din 2013, la admiterea în programul de MBA de la Yale (SUA), candidații sunt testați cu privire la capacitatea lor de a-și înțelege și administra propriile emoții, adică dacă:
-Sunt conștienți de propriile emoții și de cauza lor?
-Sunt conștienți de propriile limitări și calități ca lideri?
-Sunt în măsură să administreze emoțiile negative și să își revină repede când sunt nervoși sau stresați?
-Se pot adapta armonios la realitățile în continuă schimbare?
-Se pot focaliza asupra propriilor obiective și sunt în măsură să identifice care sunt pașii care îi conduc spre realizarea acestora?
-Pot să conștientizeze emoțiile interlocutorului și să înțeleagă ce le-a determinat?
-Sunt capabili să fie convingători?
-Sunt capabili să rezolve stări conflictuale în mod pozitiv?
-Preferă să lucreze singuri sau în echipă?
-Pot face față la solicitări multiple, conflictuale?
-Sunt interesați să audă punctele de vedere ale celorlalți și să le asculte pentru a le înțelege și nu pentru a le combate? etc.
Un obiectiv al acestor testări este și obținerea unei baze de pornire pentru dezvoltarea acestor competențe pe parcursul anilor de studiu.

Concluzia pe care o putem trage este că toate aceste competențe emoționale sunt importante pentru orice candidat/absolvent de MBA la Yale. Situația prezentată mai sus nu este însă singulară ci o regăsim și în alte mari școli de business din lume. Și în managementul românesc această temă și-a găsit locul, deocamdată timid, atât ca subiect abordat la masterate cât și în domeniul practicii manageriale. 
(va urma)

Prof. Rodica M. Cândea




Notă

Toate contribuțiile din partea colaboratorilor la Newsletter sunt incluse așa cum sunt primite de la autori, fără vreo intervenție asupra textului.




Coordonator comunicare: Dr. Rodica M. Candea, Cercetător științific I, Prof. univ. asociat la Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca

Membru fondator SAMRO