Boboci de lebădă, lișită, rață, trandafir (și gunoaie) în mai 2019, Lacurile/ Parcul Văcărești, în București

Ică Vasile Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București

Veneam la „pescuit” pe Lacurile Văcărești până să se facă Parcul. Mă strecuram departe de pescari, mă așezam la baza stufului. Întindeam o undiță scurtă, de obicei fără momeală în ac, lăsat să fie la vreo 15 centimetri adâncime.

Primii curioși care apăreau erau stârcii galben/ crem/ portocalii, pitici sau înalți, care se așezau fix pe vargă. Spre deosebire de ei, stârcii albi nu veneau niciodată pe undiță. O mișcare dacă făceam și tot pe tăcute cum apăreau și dispăreau. Când să fac o poză?! Alte păsărui frumos colorate se strecurau printre și pe firele de stuf, stăteau câteva secunde să mă privească, apoi își vedeau de ale lor.

Dacă acul de la undiță era auriu, se prindeau, în ordine, somnul negru țepos, bibanul multicolor, regina cu solzi albastru negru ca penele de păun, câte un cărășel minuscul. Știuca se juca cu acul, îl trăgea departe și, dacă nu eram atent, trăgea și undița. Țestoasele se jucau și ele cu acul. Treceau pe marginea oglinzii șerpi de apă, șobolani. Câte o găinușă roșie se ivea de niciunde. Lișițele erau și ele curioase, dar nu prea tare. În schimb, de multe ori, mă speriam de câte o rață care mă „ataca” brusc, cu pui cu tot; și tot ele făceau hărmălaie și fugeau! Rar, câte o vidră își scotea mustățile și traversa un ochi de apă.

Acum, în mai 2019, în locuri pe unde erau buruieni și picior de pescar călca extrem de rar sau deloc, sunt alei cu vegetația tăiată pe margine și poteci... Rațele nu mai cuibăresc (doar o familie cu boboci am găsit), se pare că pentru ele extensia de somn negru țepos este dăunătoare puilor. O fi bine așa?   


Stânjenei de baltă. 




Lișițe.