Brânduşa de toamnă, Colchicum autumnale L.

József Frink (Ocna-Mureş) 

Numita popular - in diferitele regiuni ale tarii - ghicitoare, ghiocel de toamna, crinul matii este vestitoarea anotimpului diminetilor cetoase si desfrunzirii arborilor. Planta perena (perennis, in latina - durabil, vesnic), caracteristica asigurata de bulbotuberul aflat la aproximativ 10 cm in sol. Din aceasta tulpina metamorfozata subterana se dezvolta, in septembrie - octombrie, 2-3 flori, lungi de 20-30 cm, de culoare rozacee. Cele 3-4 frunze erecte, netede, lungi de 30-40 cm, late de 3-5 cm, lipsesc in perioada de inflorire, ele apar abia in primavara urmatoare. Fructul este o capsula voluminoasa, umflata, care apare de asemenea primavara, inconjurata de frunze.

Este o specie central-europeana, comuna in flora tarii noastre. Vegeteaza in pajisti mai umede din regiunea colinara si montana. Poate fi confundata cu brandusa de munte (Crocus heuffelianus Herbert), insa pentru un ochi atent diferenta este vizibila: specia din urma are petale violet-inchis maculate sub varf; frunzele liniare, subtiri, apar primavara, impreuna cu floarea.

Brandusa de toamna este extrem de otravitoare. Contine in toate tesuturile substanta toxica numita colchicina, cea mai mare cantitate fiind concentrata in bulbotuber si seminte. Colchicina ataca sistemul nervos central, paralizand musculatura si ducand in cele din urma la moarte prin asfixie (doza letala este de 1 mg/kg corp sau 5 g seminte). Toxicitatea plantei nu dispare prin uscare, ea persista si in fan, putand trece in laptele vitelor.

Substanta activa este folosita si in medicina, in special la fabricarea unor medicamente anticanceroase (citostatice), datorita proprietatilor de a stopa diviziunea celulara. Poporul a cunoscut din vremuri stravechi calitatile medicinale ale plantei, ea fiind si astazi utilizata in unele regiuni ale tarii la tratarea ranilor, degeraturilor si reumatismului.

Numele stiintific al plantei face referire la toxicitate. Numele de gen, Colchicum, vine de la provincia Colchis, situata pe tarmul estic al Marii Negre si la poalele Caucazului, cunoscuta din mitologia greaca ca fiind tinutul confectionarilor de otravuri. Legenda spune ca planta s-a nascut din picaturile ajunse pe pamant a otravii preparata in noua nopti de Medeea, fiica regelui tinutului.