Din Gheorgheni pe Vârful Prișca/ Prisaca, în Munţii Giurgeu


Vasile Bouaru (Rădăuţi)

 

În vecinătatea oraşului Gheorgheni se pot face câteva trasee cu multe obiective geografice și istorice. Am pornit spre partea aflată la nord de oraş, către al doilea vârf ca altitudine din aceşti munţi, Prișca/ Prisaca, înalt de 1545 m (vezi harta, extras din Oliviu Marcu, Zoltan Ratz, Mircea Borda - Munții Giurgeului - Editura pentru Turism, București, 1974).



Din centrul oraşului Gheorgheni ne deplasăm cam 3 km înspre Lacul Roşu, spre ieşirea estică din oraş. Depăşim strada Cetăţii, pe partea stângă cum mergem, pe unde s-ar putea face de asemenea intrarea în traseul propus. Urcăm pe Valea Râului Belchin (Belcina, Becheni), pe drumul asfaltat 12C, care duce spre Lacul Roşu, până la intersecţia din imaginea 1 până zărim pe stânga, pe un stâlp, marcajul punct roşu, la marginea unui mic abrupt stâncos.


1








Părăsim drumul asfaltat şi ne înscriem pe poteca ce urcă la început destul de abrupt şi care are balustradă de lemn, urmând marcajul punct roşu (foto 2). Traversăm o pădure de pin, partea din dreapta noastră cum urcăm fiind spre şosea. Pe partea stângă pădurea este foarte rară. De mai sus avem perspectivă spre oraşul Gheorgheni (foto 3). Spre nord, zărim în ultimul plan în imaginea 4 Vârful Prişca. Valea care duce spre el se numeşte Cetăţii. Vom urca pe partea stângă geografic a văii iar unul din traseele de coborâre este pe partea dreaptă.


2
3
4


Marcajul apare destul de des pe copaci sau pe stâncăriile întâlnite în drum (foto 5). La câteva minute după ce am început urcuşul zărim printre copaci o capelă. Este locul unde a fost cetatea Both sau cetatea Hiripne, construită pe la 1500 (foto 6). Suntem la 914 m altitudine. Zidurile cetăţii nu se mai văd însă dacă vom cerceta atent zona vom găsi urme ale sale.


5


6














Continuăm traseul pe latura sudică a capelei, pe marcaj punct roşu. Ieşim într-o zonă deschisă de unde avem perspectivă spre traseul pe care îl vom urma. În dreapta în imaginea 7 se zăreşte traseul de creastă care merge deocamdată paralel cu drumul 12C apoi, spre stânga imaginii se vede creasta care ne va conduce spre Vârful Prişca. Traversăm câteva fâneţe şi zărim una din crestele pe care putem coborî de pe vârf, cu două capele foarte vechi, marcate cu săgeată galbenă, precum şi partea superioară a Parcului Dendrologic Csiky pe care îl vom străbate la coborâre, marcat cu săgeată roşie (foto 8). Avem vizibilitate şi spre partea sudică a Munţilor Giurgeu, spre partea cealaltă a Văii Belchin, unde zărim o creastă care coboară spre satul Valea Strâmbă (în ultimul plan în imaginea 9).


7

Urcăm o pantă lină şi înainte de a traversa o pădure privim spre înapoi (foto 10). Urmăm mai departe marcajul punct roşu (foto 11) care ne conduce la un jgheab pietros unde prima dată zărim câteva garofiţe crescute printre pietre (foto 12) după care urcăm acel jgheab (foto 13). Trecem pe lângă un gard, prăbuşit pe alocuri, apoi poteca urmează o porţiune aproape orizontală şi ne scoate la un drumeag (foto 14) desprins din strada Cetăţii, pe lângă care am trecut pentru a intra în traseu; dacă îl urmăm în amonte ne conduce spre Vârful Prişca.


10
11
12


















13

14

Vom urma acest drumeag în amonte câteva sute de metri doar, până întâlnim primul drumeag pe partea stângă care se desprinde din cel pe care urcăm (foto 15). Acesta reprezintă o scurtătură spre creastă care ne va conduce spre Vârful Prişca. Ne înscriem pe noul drumeag, tot pentru câteva sute de metri, traversând un pâlc de pădure. Drumeagul ne scoate într-o vastă poiană (foto 16).

15


16










De aici ne abatem spre dreapta, pe una din potecile care urcă pe lângă un firav curs de apă (foto 17). Urcuşul devine ceva mai accentuat însă efortul este răsplătit de frumuseţea peisajului. Prin ierburile înalte din această poiană zărim adesea garofiţe pe care fac popas tot felul de insecte (foto 18).



17
18

Privim spre sud (foto 19). Mai sus, unde panta este mai mare, întâlnim mulţi clopoţei (foto 20). Trecem pe lângă obârşia pârâului pe unde am urcat, o zonă mlăştinoasă şi suim o pantă şi mai mare, dar scurtă. Aceasta ne scoate din nou la drumul pe care l-am părăsit, cel din imaginea 14 (foto 21).


19
20

21


O dată ajunşi pe acest drum, îl vom urma până în vârf. Peisajul ne lasă făra cuvinte (foto 22). Suntem la 1200 m altitudine. Spre vest zărim una din crestele pe care putem coborî din Vârful Prişca, pe care se află două capele, marcate cu săgeată galbenă iar în depărtare zărim satul Lăzarea şi un pâlc de pădure, marcat cu săgeată verde, la care de asemenea se poate ajunge de pe altă creastă care coboară tot din Vârful Prişca (foto 23). În ultimul plan, în imaginile 23 sau 24, se zăresc Muntii Gurghiului. Între noi şi acei munţi se află vasta Depresiune a Giurgeului, locul unde se înregistrează cele mai scăzute temperaturi din ţară. De partea cealaltă, înspre nord-est zărim frumoşii munţi ai Hăşmaşului (foto 25).


22
23
24

Mergem mai departe urmând drumeagul de creastă. Zărim o stână, într-o vale pe partea dreaptă cum urcăm (foto 26). Drumul de creastă este lejer şi traversează pe alocuri mici pâlcuri de pădure (foto 27).


26
27





Trecem din nou prin vecinătatea unei stâne (foto 28). Majoritatea stânelor întâlnite sunt de vaci. Găsim marcajul pe pietre. Trecem pe lângă tufe de ienupăr, apar şi ceva jnepeni. Într- asemenea mică încrengătură uscată a crescut o lumânărică (foto 30).


28


30











Ne apropiem de vârf dar drumul mai şi coboară în câteva şei nu foarte adânci (foto 31). Mai sus ajungem la o intersecţie de la care putem urma ambele drumeaguri pentru că acestea se unesc mai sus (foto 32). Natura ne oferă un minunat spectacol, un nor cumulonimbus în formă de nicovală (foto 33); este extrem de mare şi prevesteşte furtuni cu descărcări electrice.


31
32


33















Urmăm mai departe drumeagul pe care apare marcajul (foto 34) şi ajungem în vecinătatea altor stâne, unde caii pasc liberi (foto 35).



34

35







De aici urcuşul devine ceva mai accentuat (foto 36) şi trecem pe lângă ultima stână de pe parcurs. Privim spre înapoi, către Hăşmaş (foto 37). Ceva mai sus ieşim într-o vastă poiană, de unde zărim vârful destul de aproape (foto 38).



36
37
38

Nu mai avem mult iar traseul pare să fie mai lejer (foto 39). În dreapta noastră cum urcăm zărim în depărtare Cheile Bicazului (foto 40 https://sites.google.com/site/romanianatura66/home/carpatii-rasariteni/hasmas/cheile-bicazului-din-muntii-hasmas-imagini-reprezentative ).


39
40

Ajungem la liziera pădurii, unde întâlnim iar marcajul (foto 41). Tot de acolo privim spre înapoi (foto 42). Ceva mai sus intersectăm alt drumeag însă vom merge pe cel care urcă (foto 43).


41
42

43




Panta nu este foarte mare iar din loc în loc găsim merişoare (foto 44). Mai mergem câteva sute de metri şi ajungem pe vârf (foto 45): Prişca, la 1545 m, al doilea pisc al Muntilor Giurgeului.




44
45

De la intrarea în traseu şi până aici am făcut 4 ore. Găsim aici o masă cu bancă, pentru popas (foto 46).

46

Avem privelişte doar spre sud, în partea nordică vârful este împădurit. De la est spre vest avem imaginile 47, 48 şi 49.


47
48
49


Date istorice despre acest vârf vom afla undeva mai jos, la una din capelele marcate cu săgeata galbenă în imaginile 8 sau 23; vor fi perzentate pe traseul 3, Gheorgheni - Muntele Csobot.




Donează