Marea Peşteră de la Ponorici, din Munţii Şureanu, în anul 1884 şi în prezent

Donează

Peşterile de la Ponorici   (sursa textului este la, poziţia 29) (traducere făcută de Christian Megulete din București)

De la pătrunderea râului Olt în trecătoarea Turnu-Roşu trebuie să străbatem din nou întinsul nostru lanţ muntos sudic care include munţii Cibinului şi ai Sebeşului, întrucât aceste lanţuri muntoase puternic ramificate sunt în principal compuse din şisturi cristaline, în care nu sunt cunoscute peşteri. Dar, o dată cu apariţia munţilor din calcar cretacic din partea vestică şi sud-vestică a munţilor Sebeşului din comitatul Hunedoara, de la obârşia şi cursul mijlociu al Streiului până în valea maghiară a aceluiaşi râu  [Schielfluss = tot Strei, în maghiară], începe deja o zonă bogată în peşteri, pe care dorim să o explorăm dinspre nord înspre sud.

Dacă coborâm din trenul Simeria - Petroşani în staţia Pui şi traversăm Streiul unificat, pe malul său drept se ridică în apropiere o regiune deluroasă de origine terţiară, care se înalţă înspre est şi închide valea Füzest [Fizeşti]. Din această vale, pe sub pădurile de la Ponorici pleacă spre est o altă vale laterală cu multe meandre, în care pe ambii versanţi apar stânci calcaroase terţiare care se întind până la confluenţa de ape unde încep primele case ale sătucului Ponorici.

Întreaga zonă înconjurătoare a Ponoriciului, aflată la aproape 1000 m deasupra nivelului mării, acoperă calcarele cretacice care se întind pe direcţia Sud-Est până dincolo de Crivadia, în valea Streiului.

Dinspre Est, în valea Ponoriciului vine o vale laterală mai scurtă, însă care, înainte de vărsarea în valea principală, mai lungă, este închisă printr-un baraj natural, astfel că apa nu avea unde să curgă, şi trebuia să-şi facă drum pe sub acesta. Şi apa din valea mai lungă poate curge la suprafaţă numai până în acest punct, şi când a ajuns aici, unde se află sătucul sau grupul de case care compun aşezarea Ponorici, va găsi drumul barat pe toate părţile prin munţi de calcar; negăsind aici nici un debuşeu, apa se pierde într-o crăpătură în stânci şi, după un parcurs subteran de circa 5 km, reapare mai jos, la începutul văii Luncanilor *), dintr-o peşteră mare.

La Ponorici sunt cunoscute trei peşteri mai mari, din care cea mai mare este numai cu puţin mai mică decât Peştera Bolii. Deoarece şi acestea îşi datoreză cel puţin parţial existenţa acestei ape, intrările acestor peşteri se află la circa 100 m deasupra albiei actuale a râului, astfel că aceasta şi-a avut  ieşirea iniţială pe aici, croindu-şi abia mai târziu albia sa actuală.

Ȋntr-una dintre aceste peşteri [Cioclovina Uscată] au fost găsite şi oase de Ursus Spaeleus, iar noi datorăm relatarea despre acestea, precum şi descrierea mai precisă a zonei harnicelor observaţii ale d-lui Johann v. Csató, care a publicat rezultatele în cel de-al VI-lea Anuar al Asociaţiei Muzeelor Transilvane **)

*)  Această peşteră de la Luncani ar merita o cercetare specială, dar ne lipsesc orice alte date despre ea. Chiar şi menţiunea că pârâul de la Ponorici ar ieşi pe aici, la o cercetare mai precisă a orografiei zonei pe harta specială devine oarecum îndoielnică.

**) Anuarul Asociaţiei Muzeelor Transilvane, nr.VI, Cluj 1873, pag.107 f., apoi referinţa la resturile urşilor de peşteră : E.m.e.e.uj folyam, I kötet, V.szam, pag.129, Cluj 1874-76.


Peştera/ intrarea Ponorici, vedere dinspre amontele văii.  Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).

Peştera/ intrarea Ponorici, vedere dinspre interior.  Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti), Mihaela Giurgiu.

Valea Ponorici, vedere de la Peştera/ intrarea PonoriciFoto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).

Peştera Ponorici - Cioclovina cu Apă (Munţii Şureanu), a treia ca lungime din ţară în anul 1973; cartată de Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” BucureştiGalerii parcurse de râuri, cu forme care arată evoluţia în timp a masivului. Hartă publicată în Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti, 4, 1976.

Peştera Cioclovina Uscată, intrarea naturalăFoto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti), Mihaela Giurgiu.

Peştera Cioclovina Uscată, intrarea artificialăFoto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti), Mihaela Giurgiu.


vezi şi
1975     Peştera Ponorici - Cioclovina cu apă Munţii Şureanu   7916   hartă în Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti, 4, 1976, pagina 242 (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti); Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti, 14, 1996; Atlas des grandes cavités mondiales, 1986; cartările începute în 1972 au făcut, un an mai târziu, ca această peşteră să devină a treia ca dezvoltare totală din ţară; mai multe articole la   (informaţie de la)


Donează