Vitalie Vovc


PE30 - 1ère Couv

Paysages écrits 
N° 30 / Octobre 2018


 

defileul fulgilor de nea

 

s-a dat dezlegare la alb

şi au pornit

legiuni de fantasini

din susul dezgolit

fulgi de pelegrini

sacrificaţi negreşit

autoanihilare totală

rece peste patimi

peste fierbintele facerii

gheaţă peste verdele ţepos

şi intrepid de tânăr

peste brazda deschisă

voluptuos în aşteptarea seminţei

 

ave terra! morituri te salutant!

 

s-a dat dezlegare la alb

şi a început anotimpul jertfelor

ce pregătire solemnă

în iureşul domol al

morţii la viitorul imediat

certitudine aleatorie

de sfârşit prin topire

ce pădure perfidă

ascunsă-n ambuscada mugurilor

gata să-nghită seva

marelui anonim

 

ave silva! morituri te salutant!


s-a dat dezlegare la alb

şi tu stai zgribulit

şi încotoşmănat

urmărind coborârea peste noi

a uitării de sine

imaculate până la atingerea

ta cu ciubota

şi ei cad şi cad

şi nu mai ajung ciubote

şi nu mai încălzesc

cojoace

 

până la un timp

până la un timp

un anotimp anume

 

ave hominis! morituri vos salutant!

 

va veni o zi când acest alb se va răzbuna 

pentru toate durerile şi toate topirile

şi toate molimele

şi toate fierbinţelile

şi toate-ncolţirile

şi toate scurgerile inutile

şi vor îngheţa toţi zeii

şi dumnezeii

şi vor fi toţi un cristal

de o simetrie perfectă

un zero absolut

un punct de non retur şi de non început

 

şi se va lega totul la alb



 

le défilé des flocons de neige

 

on a délié le blanc

et des légions de fantassins

se sont élancées

du haut dénudé

flocons de pèlerins

sacrifiés immanquablement

autoannihilation totale

froid sur des passions

sur l’ardeur de la création

glace sur le vert poignant

et intrépidement jeune

sur le labour ouvert

voluptueusement dans l’attentede la semence

 

ave terra! morituri te salutant!

 

on a délié le blanc

et la saison des sacrifices a commencé

quels solennels préparatifs

dans cette chevauchée paisible

de la mort au futur immédiat

certitude aléatoire

de fin par la fonte

quelle perfide forêt

cachée dans l’embuscade des bourgeons

prêts à engloutir la sève

du grand anonyme

 

ave silva! morituri te salutant!


on a délié le blanc

et tu restes transi

et emmitouflé

observant la descente sur nous

de l’oubli de soi

immaculé avant de le toucher

avec ta botte

et ils tombent et tombent

et il n’y a plus assez de bottes

et les fourrures

ne tiennes plus chaud

 

jusqu’à un temps

jusqu’à un temps

jusqu’à une saison certaine

 

ave hominis! morituri vos salutant!

 

le jour viendra où tout ce blanc se vengera

pour toutes les douleurs

et toutes les fontes

et tous les maux

et toutes les chaleurs

et toutes les poussées

et toutes les coulées inutiles

et tous les dieux gèleront

et les divinités

et tous ne seront qu’un cristal

d’une symétrie parfaite

un zéro absolu

un point de non retour et de non commencement

 

et tout sera lié au blanc

  
 

confesiunea lingurei

 

şi dacă în locul sărutului atât de french,

premonitoriu pentru alte stări de paroxism

extatic, nu v-aţi alege decât cu o imersiune ritmică

în saliva abundentă şi violentă

prin finalitatea ei pur digestivă?

 

cum aţi fi dacă aţi rămâne vidaţi

de esenţa scheletului vostru concav?

 

de câte ori aţi fost plonjaţi în fierbinţeli

lichide fără a atinge temperatura exploziei,

căci de fiecare dată se gaseşte o gură

să vă sufle-n suflet înainte de a-l înghite avar?

cât timp aşteptaţi, aliniaţi în obscuritatea sertarelor,

înainte ca o mână aleatorie să vă scoată din anonimatul

pluralităţii doar pentru a-şi satisface chemările intestinale

pentru ca mai apoi, odată supţi, linşi, spălaţi, clătiţi, uscaţi,

să vă pună

la locul vostru cel de toate zilele?

 

şi o ultimă întrebare: aveţi coadă?

 




la confession de la cuillère


et si au lieux du baiser si french
prémonitoire pour d’autres états de paroxysmes extatiques
vous n’auriez droit qu’à une immersion rythmique
dans la salive abondante et violente
par sa finalité purement digestive ?


comment seriez-vous si vous restiez vidés
de l’essence de votre squelette concave ?


combien de fois avez-vous été plongés dans des chaleurs liquides
sans atteindre la température d’explosion,
car, à chaque fois, il se trouve une bouche
pour vous souffler dans l’âme avant de vous avaler goulument ?
combien de temps attendez-vous, alignés dans l’obscurité des tiroirs,
qu’une main aléatoire ne vous sorte de l’anonymat de la pluralité
juste pour satisfaire ses appels intestinaux
pour qu’après, une fois sucés, léchés, lavés, rincés, séchés,
vous remettre
à votre place de tous les jours ?



et une dernière question : avez-vous une queue ?
  
  
 

când va veni la tine

 

iar dacă va veni la tine să-ţi spună că sunt un hoţ,

să nu-l alungi, ci să-l crezi.

ia apoi un sac cât mai mare şi vino până la mine

să recuperezi ce ţi-am furat,

am să-ţi torn vin, am să te pun la masă şi vom bea, şi vom mânca,

şi la plecare am să-ţi pun în traistă cămaşa de pe mine

de ruşine să nu ieşi din casa mea cu sacul gol.

 

şi dacă va veni la tine să-ţi spună că sunt un minciunos,

să nu-l alungi, ci să-l crezi.

adună o armată de justiţiari – avocaţi, grefieri, judecători şi călăi

– şi veniţi cu toţii la mine,

şi vom bea vin din acela care se bea

doar la ultima masă.

şi am să vă mai spun o minciună,

şi va fi într-atât de frumoasă,

încît veţi pleca convinşi că mi-aţi

rupt, cu carne şi oase,

mărturia supremă, adevărul sublim,

dulce ca o fatală cupă cu venin.

 

şi dacă va veni la tine să-ţi spună că sunt un asasin,

să nu-l alungi, ci să-l crezi.

ia-ţi un topor sau o puşcă, sau un tun

şi vino la mine să te răzbuni.

şi, când voi scăpa de primul tău glonte,

am să iau un urcior cu vin bun

şi am să te chem să stăm în ambuscadă,

vom sta tupilaţi în acea iarbă,

numai bună de fân pentru vaci,

până ni se vor împleti rădăcinile-n barbă

şi vom umple câmpia cu paragină dalbă.

şi când va trece victima-n preajmă

am să-l întrebăm cu smerenie:

„ce mai faci, omorâtule, ce mai faci?”

 

iar dacă va veni la tine să-ţi spună ca sunt un om bun,

să nu-l crezi. alungă-l!

căci ce poate avea bun un tip

ce bea vin cu fiştecare

care-i bate la uşă?


 

lorsqu’il viendra vers toi

 

mais s’il vient vers toi te dire que je suis un

voleur, ne le chasse pas, crois-le.

prends par la suite le sac le plus gros et viens chez

moi récupérer ce que je t’ai volé,

je te verserai du vin, je te mettrai à table et on boira, et on mangera,

et à ton départ je te mettrai dans ta besace ma chemise

de honte que tu ne sortes de chez moi les mains vides.

 

et s’il vient vers toi te dire que je suis un menteur,

ne le chasse pas, crois-le.

réunis une armée de justiciers – avocats, greffiers, juges et

bourreaux et venez tous chez moi,

et on boira de ce vin que l’on ne boit

que pendant le dernier des repas.

et je vous raconterai encore un

mensonge, et il sera tellement beau,

que vous partirez convaincus que vous

m’avez arraché, avec la chair et les os,

l’aveu suprême, la vérité sublime, douce

comme une fatale coupe de venin.

 

et s’il vient vers toi te dire que je suis un

assassin, ne le chasse pas, crois-le.

prends une hache ou un fusil, ou un canon

et viens chez moi te venger.

et, lorsque j’échapperai à ta première balle,

je prendrai une cruche avec du bon vin

et je t’emmènerai attendre en embuscade,

nous resterons cachés dans cette herbe-là

toute bonne pour les foins pour les vaches,

jusqu’à ce que les racines ne s’entremêlent avec nos barbes 

et nous remplirons le champs avec de l’herbe blanche

et quand la victime passera dans les parages

nous lui demanderons en toute humilité:

«comment ça va, le tué, comment ça va?»

 

mais s’il vient te dire que je suis quelqu’un de bien,

ne le crois pas ! chasse-le !

car que peut avoir de bon un type

qui boit du vin avec quiconque

frappe à sa porte ?



Traduction du roumain par l’auteur 

Extraits de et voici ce qui s’est réellement passé…/și în realitate s-au întâmplat următoarele…, Editura Vinea, 2018, Bucarest.