Dacii



Antichitate


Epoca Pietrei

1.000.000-10.000: Paleolitic. Unelte de prund aparţinând culturi oldowaiană sau descoperit pe valea Dârjovului, Ripiceni, Valea Lupului.
10.000 ( 8.000)-7.000 ( 5.500).
Mezoliticul. Epocă de mijloc a pietrei. Îşi face apariţia: monoxila, arcul şi săgeata, domesticirea câinelui.
7000: Neoliticul. Revoluţia neolitică, Sedentarizarea populaţiei , domesticirea animalelor, agricultura, meşteşugurile casnice: divinităţi htoniene.
  • Cucuteni-Ariusd,
  • Gumelniţa,
  • Petreşti .
  • Cultura Cucuteni-Ariuşd: Estul Transilvaniei şi zona sudică a Moldovei. Aşezări întinse cu sute de locuinţe pe terasele apelor curgătoare, aşezările erau întărite uneori cu şanţuri şi valuri de apărare. Piesele ceramice din lut fin, erau decorate prin pictură cu culorile alb-negru-roşu, motive geometrice în spirală
3500-1150: Epoca bronzului: Un rol important l-au avut influenţele egeo-anatoliene, ca şi în neolitic. Triburi, caracter războinic, stratificare socială, veneraţie pentru zeităţi solare. Pătrunderea populaţiei indo-europene.
2000/1900-1700/1550: Epoca Bronzului timpuriu: Este continuată sinteza etno-lingvistică. Sunt produse le primele unelte şi arme din bronz, apar noi uniuni de triburi, se afirmă ideologia patriarhală.
  • Cernavodă II,
  • Cultura Glina: (Muntenia pe spatiul vechilor culturi Gumelnita -Cernavoda)
  • Cultura Monteoru:
  • Cultura Wietemberg
  • Cultura otomani
  • Năieni,
  • Periam,
  • Verbicioaia.
1150-106: Epoca fierului.Este strâns legată de sfârşitul regatului Hitit şi difuziunea treptată a fierului spre Europa.
Primele semne ale utilizării fierului provin din Sumer şi Egiptul Antic, unde în jurul anului 4000 î.Hr. s-au creat primele obiecte din fier meteoric. Între 3000 î.Hr. şi 2000 î.Hr. creşte numărul obiectelor realizate din fier topit în Anatolia, Egipt, Mesopotamia, Indus, Pakistan. În acestă perioadă se pare că fierul era utilizat în scop ceremonial, fiind un metal extrem de scump, mai scump decât aurul. Pentru prima oară o metalurgie sistematică a fierului apare în cadrul Imperiului Hitit însecolul al XIV-lea î.Hr. iar în India începând cu 1800 î.Hr. În jurul anului 1200 î.Hr. utilizarea fierului a devenit uzuală în Orientul Apropiat însă pentru o lungă perioadă de timp metalul dominant ramâne bronzul.
Fierul a fost introdus în Europa în jurul anului 1000 î.Hr., probabil din Asia Mică iar apoi s-a răspândit spre vest în următorii 500 de ani. Expansiunea greacă iar apoi cea a imperiului roman a a pus capăt epocii fierului; iar prin introducerea scrisului întregii preistorii.
Estul europei
Începutul mileniului I î.Hr. marchează începutul epocii fierului în Europa de Est. În stepele din nordul Mării Negre şi Mării Azov, în regiunea Munţilor Caucaz, epoca fierului începe o dată cu evoluţia culturii Koban şi culturii Novocerkassk. La aproximativ 800 î.Hr. acestă tehnologie s-a raspândit în cadrul culturii hallstattiene ca urmare a migraţiilor traco-cimeriene. Din cultura Hallstatt, tehnologia fierulului s-a raspândit spre vest o dată cu migraţia celtică din secolul VI î.Hr.
Europa Centrală
În Europa Centrală epoca fierului se împarte în două mari perioade: cultura Hallstatt (HaC and D) şi cultura La Tène (începând cu 450 î.Hr.). Perioada HaA şi B este considerată ca făcând parte din epoca bronzului. Epoca fierului se încheie în Europa Centrală după cucerirea romană.
1150-450: Prima epoca a fierului Hallstatt. După numele unei localităţi din Austria.

800: Cultura Basarabi (dupa un sat din Dolj). Cultura se intinde pe un spatiu foarte larg: sudul Transilvaniei, Banat, Oltenia, Muntenia, sudul Moldovei...azi se cunosc 350 de siteuri.

Geto-daci

Religie

Dacii obţinuseră deja un grad înalt de civilizaţie când au fost întâlniţi pentru prima dată de romani. Ei credeau în nemurirea sufletului şi considerau moartea ca o simplă schimbare de ţară. Conducătorul preoţilor avea o poziţie importantă ca reprezentant al zeităţii supreme, Zamolxis/Zalmoxis/Zalmoksha, pe pământ, fiind de asemena şi sfătuitorul regelui.
Criton (doctorul lui Traian) în Getica a spus că „Regii geţi au impus frică de zei şi concordie prin abilitaţi şi magie, bucurându-se astfel de un statut înalt”. Co-guvernarea preot-rege în Dacia (regele fiind în cele din urmă, mult mai puternic) este similară cu relaţia
  • Enaree-rege (la sciţi),
  • druid-rege (la celţi) şi
  • chakravartin-yogin (în India), urmând astfel un model comun în nordul Eurasiei al acelor vremuri.
În afară de Zamolxis/Zalmoxis (numit şi Gebeleizis de către unii dintre ei), dacii mai credeau şi în alte zeităţi,
  • Derzelas
  • Bendis,Bendis (Béndis, Mendis zeiţă sud-tracică, probabil o zeiţă a căsătoriei care veghea asupra legăturilor matrimoniale. Numele ei este derivat din indo-europeanul *bhendh-, „legătură”.
    Din secolul al V-lea a. C., Bendis era obiectul unui cult statal în Atena. În ceremonii numite Bendideia aveau loc două procesiuni, una formată din atenieni, alta din tracii bogaţi din Pireu. Templul zeiţei, Bendideion, era situat pe dealul Munychia. La începutul secolului al II-lea a. C., un templu consacrat lui Bendis sau Mendis exista pe ţărmul vestic al Hebrului. Ulterior, alt templu este menţionat lângă Ptolemais, în Egipt. De asemenea, cultul ei este atestat în Asia Mică, în Bithinia
    Pe reliefuri şi statuete mici, Bendis este reprezentată purtând veşminte trace şi cu un coif ascuţit (frigian). Adesea are o suliţă în mâna stângă şi o cupă sacrificială în mâna dreaptă. Însă pe diverse monezi ea apare fie ţinând două suliţe şi un pumnal, fie purtând două torţe sau o torţă şi o patera. A fost identificată cu Artemis sau cu Hecate. 

Societate

dacii erau împărţiţi în două clase sociale: aristocraţia, numită:
  •  pileaţi (pileati) sau tarabostes şi
  • agricultorii liberi, comaţii (comati);
un număr mic de izvoare istorice menţionează şi prezenţa sclavilor. Primii, care aveau dreptul să-şi acopere capul purtând o cuşmă şi formau o clasă privilegiată. Ceilalţi, care formau grosul armatei, erau ţărani şi meşteşugari şi purtau părul lung (capillati). Una din armele lor era "sica".
limba daca este o limbă indo-europeană, aparţinând limbilor tracice şi fiind astfel înrudită cu limba ilirilor. Ea a fost încadrată convenţional în grupa satem, conform acestei încadrări, ea înrudindu-se cu limba vechilor locuitori baltici şi cu idiomurile slave, dar, mai mult, cu limba iraniano-persană şi cu cea iraniano-scitică, precum şi cu sanscrita.

Coloniile Grecesti.

657: Este întemeiată Histria. Histria ( 657 sau 625) după numele grecesc Istros ( sau trac) al Dunării. Oraşul este întemeiat pe ţărmul unui mic golf ( azi lacul Sinoe). Histria, Olbia , Callat, Tomis, Mesembria, Apollonia,

"Regatele Dace"

Apariţia proprietăţii private a determinat diferenţierea socială după avere care a condus la stratificarea societăţii dacice şi la apariţia claselor sociale Tarabostes (Pileati) si Comati. Primii reprezentau aristocraţia militară şi sacerdotală, iar ceilalţi producătorii liberi, marea masă a populaţiei (agricultori, meşteşugari). Stratificarea socială a fost însoţită de apariţia primelor triburi şi uniuni de triburi, conduse de şefi militari, Regi. Principalele triburi daco-getice sunt:
  • apulii în zona Alba Iulia;trib dacic, care locuiau în zona Mureşului mijlociu, cu centrul la Apulon, aşezare cunoscută azi sub numele de Piatra Craivii, aflată în apropiere de Alba Iulia.
  • burii pe malurile Oltului;
  • carpii în Moldova Centrală;
  • costobocii în nordul Moldovei şi în Maramureş;
  • crobyzii şi tryzii în Dobrogea.
Fiecare trib stăpânea un teritoriu cu o aşezare mare, fortificată numită "dava", având rol de centru administrativ. Dovezile arheologice, precum şi izvoarele narative, atestă existenţa unor puternice uniuni de triburi conduse de "basilei" (regi) pe întreaga durată istorică a Antichităţii.
  • Astfel, in sec. al IV-lea î. Hr. este atestată uniunea de triburi condusă de "rex Histrianorum", care se opune sciţilor.
514: Geţii din Dobrogea se opun treceri armatei persane spre nordul Mării Negre. Episodul este amintit de către istoricul grec Herodot în anul 430 î.h . Primele informaţi scrise despre geţi.
450-106. Cea de-a doua vârstă a fierului, perioada La Tene. După numele unei plaje din Elveţia.
339: Sciţii pătrund în Dobrogea şi sunt înfrânţi de armata macedoneană condusă de Filip al II-lea, care îşi extinde dominaţia până la Dunăre.
335. Confruntare între armatele macedonene conduse de Alexandru Macedon şi daci. Prima informaţie precisă despre geţii din stânga Dunării o avem de la Ptolemeu, regele de mai târziu al Egiptului, întemeietorul dinastiei Lagide, care l-a însoţit în anul 335 î. Hr. pe Alexandru Macedon în expediţia sa împotriva tribalilor şi geţilor. Relatările lui Ptolemeu au fost păstrate în opera lui Arrian, scriitor grec din secolul al II–lea d.Hr., ce a ocupat diferite demnităţi în Imperiul Roman. Pornind pe firul naraţiunii lui Arrian, aflăm că oastea macedoneană, formată din 30.000 de soldaţi, trece pe lângă oraşul Philippi, apoi pe lângă masivul Orbelon, după care trece râul Nestos, şi după zece zile ajunge în munţii Haemus unde are loc prima confruntare cu tracii, aceştia încercând cu ajutorul căruţelor de luptă prăvălite de pe munte să destrame formaţia falangei, însă Alexandru contracarează cu abilitate. Modificându-şi planul iniţial, Alexandru renunţă la debarcarea pe ostrov, îndreptându-şi atenţia asupra geţilor de pe malul Nordic. Cu ajutorul corăbiilor de pe fluviu, dar şi a monoxilelor care erau din belşug "deoarece locuitorii zonei le foloseau la pescuitul în Istru sau când merg unii la alţii pe fluviu", dar şi cu ajutorul unor burdufuri umplute cu paie, Alexandru trece Dunărea noaptea, împreună cu 1.500 de călăreţi şi 4.000 de pedestraşi, înaintează de-a lungul fluviului prin holdele de grâu şi îşi organizează armata în două corpuri: pedestrimea care forma falanga şi cavaleria pentru a apăra flancul stâng al falangei. La început geţii acceptă lupta în camp deschis, dar mai apoi se refugiază într-o aşezare fortificată la o parasangă de Istru. Aceştia abandonează fortificaţia fără luptă, pentru a nu fi încercuiţi, deoarece "fortificaţia nu era bine întărită".
294: Confruntare între Dromihetes şi Lisimah,rege macedonian. În urma confruntărilor, regele grec este luat prizonier de către daci şi dus la Helis ( cetate care nu a fost identificată) . Între cei doi se încheie pace şi se stabileşte frontiera , fluviu Dunării. Fiica lui Lisimachos devine potrivit lui Diodor din Sicilia şi Pausanias , soţia lui Dromichaites . Regele macedonean este eliberat.
200: Regele dacilor Oroles ( „ Vulturul”) înfrânge pe bastarni germanici care atacă Transilvania. Oroles era conducătorul unei uniuni de triburi din estul Transilvaniei ( probabil sudul Moldovei). A luptat împotriva bastarnilor, împiedicându-i să intre în Transilvania ( Pompeius Trogus).180: Regele get Rhemaxos apără Histria în faţa unui comandant militar trac sudic Zoltes.

 514 Expeditie a persilor condusi de Darius
 339Confruntare in Dobrogea intre sciti si Filip al II-lea al Macedoniei
 335 Confruntare intre Alexandru cel Mare si traci din nordul Dunari
 294 Confruntare intre Dromihetes si Lisimah. Helis.
 200 Oroles infrange pe bastarni care atacasera Transilvania.

BUREBISTA

Dacia în timpul lui Burebista. În prima jumătate a secolului I î.Hr. dezvoltarea societăţii dacice, întărirea aristocraţiei tribale militare şi transformarea ei în clasă politică au determinat trecerea la organizarea de tip statal. Burebista, care îşi începe domnia în anul 82 î.Hr. Conform istoricului Iordanes, Burebista a moştenit o puternică uniune tribală, care s-a transformat în stat odată cu supunerea treptată a tuturor triburilor şi uniunilor de triburi geto-dace către autoritatea centrală. La acest proces de unificare nu au contribuit numai factori interni (aristocraţia tribală şi masa războinică, puterea şi iscusinţa lui Burebista), ci şi cei externi (creşterea ameninţărilor celţilor şi romanilor). Unificarea triburilor geto-dace s-a realizat pe 2 căi:
  •  Pe cale paşnică, când şefii de trib acceptă supunerea faţă de Burebista de bună voie, şi pe cale războinică, când se doreşte
    păstrarea puterii tribale de către unii conducători locali (cetatea Tyras a fost arsă din temelii). Desigur, creşterea puterii militare a lui Burebista a determinat supunerea de bunăvoie a multor uniuni tribale geto-dacice. Strabonscria că, ascultându-l pe Deceneu, geto-dacii "s-au lăsat înduplecaţi să taie viţa de vie şi să trăiască fără vin". 
  • Unificarea triburilor geto-dacice se termină pe la 60 î.Hr.-59 î.Hr, când Burebista începe campania împotriva celţilor. În munţii Orăştieiva fi centrul statului dac format de Burebista. Aici el formează cetăţi de piatră, cele mai importante fiind: Costeşti, Blidaru,Capalna si Sarmisegetuza, ultima transformată, până la urmă, chiar în capitală a regatului.

Luptele cu celţii. 

Pericolul cel mai apropiat de centrul statului geto-dac al lui Burebista era reprezentat de celţi. În anul 60 î.Hr. sau 59 î.Hr., regele Daciei porneşte o campanie fulgerătoare împotriva boilor, tauriscilor şi anarţilor, pe care-i distruge. Rezultatul a fost o masivă migraţie a celţilor spre vestul Europei. În teritoriile cucerite de Burebista, pe malul stâng al Dunării mijlocii au apărut aşezări geto-dace. În aceeaşi campanie au fost zdrobiţi foarte probabil şi scordiscii aşezaţi mai la sud, la gura Tisei. Hotarele Daciei s-au extins astfel până la confluenţa râului Morava cu Dunărea Mijlocie.

Cucerirea litoralului Mării Negre. 

După campania împotriva celţilor, Burebista a acordat mare atenţie zonei istro-pontice, unde primejdia romană era în creştere. În anii 73 î.Hr.-72 î.Hr. cetăţile greceşti pontice sunt cucerite de generalul roman Terentius Varro Lucullus. Cetăţile se răscoală împotriva guvernatorului Antonius Hybrida. Hybrida a organizat o expediţie, dar a fost înfrânt de greci, aliaţi cu bastarnii şi geţii. Burebista hotărăşte apoi să supuna cetăţile de pe litoralul Pontului Euxin (Marea Neagră). În 55 î.Hr. cucereşte oraşul grecesc Olbia de la gurile Bugului, apoi Tyras. Au urmat apoi Histria, Tomis, Mesembria. Întregul litoral pontic şi teritoriul până la munţii Haemus(Balcani) se afla sub stăpânirea lui Burebista. De aici, Burebista a organizat expediţii până în Macedonia şi Illiria. Devine astfel "cel dintâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia", cum îl numeşte o inscripţie greacă contemporană.

Relaţiile cu Roma

Cuceririle istro-pontice ale lui Burebista au pus statul dac în conflict cu Roma. Aceasta n-a intervenit însă imediat din cauza situaţiei interne, care culminase cu războiul civil dintre Cezar şi Pompei (49 î.Hr.). În primăvara anului 48 î.Hr, când luptele dintre Cezar şi Pompei se dădeau în peninsula Balcanică, Burebista l-a trimis pe Acornion ca delegat cu o misiune pe lângă Pompei. În schimbul ajutorului militar, Pompei recunoştea vastele hotare ale Daciei. Acesta este însă înfrânt la Pharsalos şi se refugiază în Egipt, unde este ucis. După această victorie Cezar plănuia o campanie împotriva Daciei. Îşi concentrase în anul 44 î.Hr. o mare armată pe malul de est al Mării Adriaticei. Este însă asasinat în acelaşi an.

Moartea lui Burebista şi destrămarea statului dac

Burebista este înlăturat şi ucis de aristocraţia nemulţumită de creşterea puterii acestuia. Moartea lui Burebista a provocat mari transformări şi tulburări. Regatul dac se destramă în 4, mai apoi în 5 state. Centrul din Transilvania va fi condus după moartea lui Burebista de marele preot Deceneu.
Moartea lui Burebista a avut drept efect destrămarea regatului său, ale cărui limite fuseseră: în nord: Carpaţii Păduroşi, în est: Pontul Euxin, în sud: munţii Haemus, în vest: confluenţa râului Morava cu Dunărea Mijlocie. După moartea lui Burebista continuitatea vieţii politice se menţine în Sud-Vestul Transilvaniei, în zona fortificată a Sarmisegetuzei. Puterea în stat a fost preluată de Deceneu. Acesta era rege, mare preot şi judecător suprem. Sub Deceneu, statul dac are un caracter teocratic (religios)
.82-44:Burebista. Uneşte toate triburile daco-gete cu ajutorul marelui preot Deceneu. După Strabon regatul condus de Burebista avea o armată de circa 200.000 de ostaşi.
82. Se declanşează campania de unificare religioasă şi politică a dacilor. Şeful politic este Burebista, iar şeful religios este Deceneu.
62-61: Răscoala cetăţilor greceşti pontice, armata romană condusă de C. Antonio Hibrida sunt învinse de armatele geto-bastarne trimise de Burebista lângă Histria.
50-48: Campaniile răsăritene ale regelui Dac, cucerirea cetăţi celtice de la Alobrix, unde este edificată o davă cu ziduri de piatră , asedierea coloniilor Olbia, Histria, Odessos, Mesembria, şi supunerea pe cale paşnică a coloniilor Tyras, Tomis, Callatis, Dionysopolis şi Apollonia. Inscripţia din Dionysopolis ( Balcic) spune :” Cel dintâi şi cel mai mare dintre regi din Tracia, stăpân al tuturor ţinuturilor de dincoace şi dincolo de fluviu”
48: Campanie sudică a lui Burebista care „ trece plin de îndrăzneală Dunărea” şi învinge pe „ celţi… amestecaţi cu traci şi iliri ( Strabon)
48-44: Campanie militară a lui Burebista în vest unde cu ajutorul armatei sale de 200.000 de oameni „ a nimicit pe de-a întregul pe boi aflaţi sub conducerea lui Cristasiros şi pe taurisci” ( Strabon)Este apogeul statului dac condus de Burebista.
44: O conjuraţie a aristocraţiei tribale duce la moartea lui Burebista. După moartea lui Burebista imensul stat dac condus de el dispare.


Moartea lui Burebista şi destrămarea statului dac

Burebista este înlăturat şi ucis de aristocraţia nemulţumită de creşterea puterii acestuia. Moartea lui Burebista a provocat mari transformări şi tulburări. Regatul dac se destramă în 4, mai apoi în 5 state. Centrul din Transilvania va fi condus după moartea lui Burebista de marele preot Deceneu.
Moartea lui Burebista a avut drept efect destrămarea regatului său, ale cărui limite fuseseră: în nord: Carpaţii Păduroşi, în est: Pontul Euxin, în sud: munţii Haemus, în vest: confluenţa râului Morava cu Dunărea Mijlocie. După moartea lui Burebista continuitatea vieţii politice se menţine în Sud-Vestul Transilvaniei, în zona fortificată a Sarmisegetuzei. Puterea în stat a fost preluată de Deceneu. Acesta era rege, mare preot şi judecător suprem. Sub Deceneu, statul dac are un caracter teocratic (religios)

.82-44:Burebista. Uneşte toate triburile daco-gete cu ajutorul marelui preot Deceneu. După Strabon regatul condus de Burebista avea o armată de circa 200.000 de ostaşi.
82. Se declanşează campania de unificare religioasă şi politică a dacilor. Şeful politic este Burebista, iar şeful religios este Deceneu.
62-61: Răscoala cetăţilor greceşti pontice, armata romană condusă de C. Antonio Hibrida sunt învinse de armatele geto-bastarne trimise de Burebista lângă Histria.
50-48: Campaniile răsăritene ale regelui Dac, cucerirea cetăţi celtice de la Alobrix, unde este edificată o davă cu ziduri de piatră , asedierea coloniilor Olbia, Histria, Odessos, Mesembria, şi supunerea pe cale paşnică a coloniilor Tyras, Tomis, Callatis, Dionysopolis şi Apollonia. Inscripţia din Dionysopolis ( Balcic) spune :” Cel dintâi şi cel mai mare dintre regi din Tracia, stăpân al tuturor ţinuturilor de dincoace şi dincolo de fluviu”
48: Campanie sudică a lui Burebista care „ trece plin de îndrăzneală Dunărea” şi învinge pe „ celţi… amestecaţi cu traci şi iliri ( Strabon)
48-44: Campanie militară a lui Burebista în vest unde cu ajutorul armatei sale de 200.000 de oameni „ a nimicit pe de-a întregul pe boi aflaţi sub conducerea lui Cristasiros şi pe taurisci” ( Strabon)Este apogeul statului dac condus de Burebista.
44: O conjuraţie a aristocraţiei tribale duce la moartea lui Burebista. După moartea lui Burebista imensul stat dac condus de el dispare.

Urmasi lui Burebista

Însă activitatea politico-statală continuă în zona munţilor Şureanu cu centrul la Cogaionon , unde au domnit : Deceneu, Comosicus, Corylios, Duras, Diurpaneus. În estul Daciei după anul 44, este localizat regatul lui Dicomes ( rudă, chiar frate cu Burebista.)
31: Dicomes rege al geţilor (a doua jumătate a sec. I îen), a cărui stăpânire includea, pe lângă câmpia Munteniei, sud-estul Transilvaniei şi sudul Moldovei şi care a stăpânit după moartea lui Burebista.
26: Izvoarele menţionează în Banat sau Oltenia un alt rege dac duşman al Romei Cotiso, care devastează ţinuturile romane.
27-14: Domnia lui Augustus. În ultimi 10 ani ai domniei Dobrogea intră sub directa supraveghere militară a Romei, rămânând nominal dependentă de regatul clientelar al Traciei. Cetăţile greceşti sunt legate de imperiu printr-un tratat militar „ foedus”
85-86: Armatele regelui Duras , pătrund în provincia Moesia. Daci sunt respinşi de însuşi împăratul Domiţian ( 81-96). El organizează în zonă două provincii consulare: Moesia Superior şi Moesia Inferior. Domiţian se retrage apoi în Iliricum , unde pune la cale invadarea Daciei
87: Tapae (1). Cornelius Fuscus. Generalul Cornelius Fuscus trece Dunărea în fruntea a 5 sau 6 legiuni,. Romani sunt atacaţi prin surprindere la Tapae. Una dintre legiuni este distrusă în întregime. Cornelius Fuscus moare în timpul luptei . Stindardele romane au fost capturate de dacii. Numele legiuni distruse de daci era Legio V Alaude. Dezastrul armatei romane este recunoscut de către mai mulţi autori antici latini: Tacitus, Marţial, Iuvenal)
87-106: Decebal-Diurpaneus. Decebal este ajutat de un vice rege Vezina ( Dio Cassius), avea un sfat şi o cancelarie şi posibilitatea să trimită solii. În fruntea cetăţilor se aflau comandanţi militari. Întinderea regatului stăpânit este mult mai mică decât cea din timpul lui Burebista: Transilvania, zonele nord estice până la Tisa superioară, Banatul , Oltenia, Muntenia de vest şi partea sudică a Moldovei.
88-89: Tapae : O armată romană condusă de Tetius Iulianus, trece Dunărea şi pătrunde în Dacia prin Banat. Lupta are loc tot la Tapae. Dar romani deşi învingători nu pot specula victoria , deoarece, marcomani şi cvazi îi înving în Pannonia.
89: Pace între Domiţian şi Decebal. Prevederile Foedusului: Regele dac devenea client al imperiului roman. El primea bani , meşteri şi instructori militari romani. Prin acest tratat Dacia se angaja să apere limesul Dunărean.
98-116: Traian. Domnia împăratului de origine hispanică Traian. A fost adoptat de Nerva in 97

101-102 şi 105-105: Războaiele daco-romane.

101-102: Primul război daco-roman: Circa 150.000 de soldaţi romani însoţiţi de maşini de război trec Dunărea pe la Viminacium ( Kostolak: azi) pe un pod dublu de vase, debarcă la Lederata apoi Centum Putea iar de acolo „ am pornit spre Berzobis, apoi spre Aizis” . La Tibiscum se face joncţiunea cu cea dea doua armată romană. Pe parcursul traseului romani se ridică poduri şi castre solide. Potrivit lui Xiphilin, Decebal trimite prin aliaţi săi buri , un mesaj ( o mare ciupercă scrisă cu litere latine) prin care cerea ca romani să se retragă.
  • 101: Tapae. Prima bătălie. Daci sunt înfrânţi iar romani ocupă Ţara Haţegului.
  • 101-102 : Iarna. Diversiunea Moesiană. Profitând de îngheţul Dunării, daci şi aliaţi lor roxolani şi bastarni trec Dunărea şi atacă garnizoanele romane din Mosia Inferioară. Împăratul Traian fuge de-a lungul Dunării şi se confruntă în trei bătălii cu invadatorii. Ultima se desfăşoară la Adamclisi. ( unde în 109 se va ridica un monument)
  • 102: >>>Primăvara Traian reia campania. Trupele romane străbat Muntenia şi pătrund în Transilvania prin pasul Bran. ( ocupând „ munte după munte” .M: Laberius Maximus ( guvernatorul Moesiei) ocupă o cetăţuie puternică ( probabil Căpâlna) din estul masivului Şureanu, unde o capturează pe sora regelui dac, după care este distrusă marea aşezare de la Feţele Albe în aproprierea Sarmisegetusei Regia
Pacea: Banatul, Ţara Haţegului, Oltenia, Muntenia, sudul Moldovei şi sud-estul Transilvaniei intrau sub administraţia romană. Daci predau armele şi maşinile de război romane. Dărâmau zidurile cetăţilor. Nu mai primeau fugari în imperiu. Renunţau la orice independenţă în politica externă, trebuind să aibă prieteni şi duşmani comuni cu statul roman . Cei doi ani de pace sunt destinaţi, de ambele tabere, pregătirilor pentru război. Traian construieşte podul de pe Dunăre de la Drobeta din piatră ( arhitect sirianul Apolodor din Damasc) 
Premise: Decebal nu se împacă cu gândul înfrângeri şi acţionează potrivit noi reorientări de strategie. Reface acropola de la Costeşti, consolidează alte cetăţi, primeşte noi transfugi romani, specialişti în fabricarea maşinilor de război. Pedepseşte pe şefi triburilor dace care s-au predat duşmanului înainte de pacea de la 102
105: Decebal întinde o cursă comandantului roman Cneius Pompeius Longinius , fost guvernator imperial al Moesiei Superior şi Pannonia. Acesta este prins. Decebal propunându-i lui Traian eliberarea prizonierului în schimbul retrageri garnizoanelor romane la sud de Dunăre ( act terorist antic imbecil, Longinius se sinucide ca într-o telenovelă proastă)
105-106. Al doilea război daco-roman.
105. Vara: Traian soseşte cu armata sa la Drobeta şi trece podul lui Apolodor din Damasc împreună cu armata sa.
106 :vara: :Începe asediul Sarmisegetusei Participă Legiunea II Audri , legiunea IV Flavia Felix, un detaşament din legiunea a VI Ferrata. Primul atac roman este respins de daci. Asediatori atacă cetatea cu maşini de război, şi construiesc o fortificaţie ( agger) paralelă cu cetatea asediată . Distrug de asemenea conductele care aprovizionează Sarmisegetusa cu apă . 

Decebal se sinucide. 

Centurionul Tiberius Claudius Maximus taie capul şi mâna dreaptă regelui dac ducându-le lui Traian. Trădătorul Bicilis arătase romanilor unde era ascuns , într-un vad de râu Sagetia , tezaurul lui Decebal. Se zice că acest tezaur a redresat finanţele romane. După Ioannes Lydus 165.000 kg aur şi 331.000 kg argint: Dar este posibil ca adevărata comoară să nu fie niciodată găsită. „ Trădarea” lui Bicilis fiind doar o momeală a lui Decebal. După victoria asupra dacilor , 
  • Roma a trăit o sărbătoare de 123 de zile, s-au ucis în arene peste 10.000 de animale, şi tot în arene au luptat 10.000 de gladiatori pentru a bucura poporul roman. Sinuciderea lui Decebal este descrisă şi de istoricul Casius Dio, care o descrie ca un act disperat şi mândru al regelui dac de a nu cădea viu în mâinile romane. 
  • Provincie frontalieră Dacia , este apărată iniţial de 3 legiuni: 
  • Legiunea a XIII-a Germina ( staţionată la Apulum)
  • Legiunea a IV-a Flavia Felix ( în munţi Şureanu, Ţara Haţegului, Banat) orient. Guvernarea lui Scaurianus este caracterizată printr-o urbanizare accelerată, prin apariţia a numeroase aşezări civile: civitas, vici şi canabae, ultimele în preajma castrelor unde existau legiuni. : De remarcat că multe dintre oraşele romane se dezvoltă pe vetrele aşezărilor dacice: Ampelum, Drobeta, Napoca, Potaisa.. Ulterior Traian desemnează în fruntea provinciei Dacia pe senatorul consular Caius Avidius Nigrinus, discipol a lui Tacit şi viitor candidat la tronul imperial . Numirea noului guvernator ester făcută în contextul războaielor partice.