Maria Margos Gherasim

 
Maria Margos, poeta culorilor strabune
 In luna martie 2008, bacauanii aveau sa primeasca in sinul comunitatii, o noua artista inedita, Maria Margos, pictorita naiva ce lansa in paginile ziarelor locale titluri de genul “Un bacauan, cistigatorul Salonului National al Artei Naive”. Ea avea sa cistige Marele Premiu,  oferit de Centrul de Cultura "George Apostu". Tot ziarele aveau sa remarce” A fost un Salon vizibil mai ridicat ca valoare decit in anii trecuti. “.
   Asa avea sa intre in cultura locala si nationala cea care s-a dedicat in ultima vreme culorilor, penelului si pinzelor pentru pictura. Maria M. vine din satul Popesti, comuna Gaiceana, acolo unde viata satului se afla inca in limitele unor trairi zilnice stravechi.
   Oamenii mina dimineata vacile si oile la pascut, apoi cu sapa in spinare pornesc spre munca cimpului, ca in vremurile mioritice. Din nefericire in noua Europa, Romania intra cu o traditie populara pe cale de desmembrare. Dispar multe din obiceiurile satului contemporan: claca, hora, balul, biza la priveghi, furatul miresei, trasul pe grapa a nasilor la nunta, bocitul… Artista vine sa renasca pe pinza aceste fermecatoare traditii populare firesti cindva pe meleagurile satesti.
   Tablourile ei sunt incarcate de atmosfera fireasca a vietii zilnice. Gardurile vechi, cu motive populare, aplecate sub greutatea timpului, babele care sporovaiesc birfele satului, incondeietorii de oua si femeile ce osindesc prin munca la pregatirea de paste, iata universul stravechi natal, asezat la casa lui pe pinzele policrome.  Compozitii bine organizate, culori unice lucrate cu truda si indelunga atentie, subiecte pe masura, nascute parca din suflarea Mariei, datatoare de viata a lumii ce a fost si mai este inca… Este interesant cum in numai un an, artista s-a integrat vietii de atelier. Printre “profesori” se remarca pictorita Catinca Popescu si regretata Viorica Cocioiu. In atelierele lor, a putut intelege cite putin din mirajul picturii. Dar fara un trecut petrecut ani de zile in mijlocul frumosului, Maria avid experienta de: fotograf, prelucrator de imagini artistice pe calculator, organizator de cursuri de manechine si fotomodele, desenator tehnic, nu ar fost nicicind straina artelor vizuale, tinind cindva chiar daltile de sculptura in mina, faurind inca din tinerete imagini plastice in lemn.
   Locul natal al artistei este essential in preocuparile sale. Via isi atirna  pe spalieri strugurii pina tirziu in toamna, cind frunzele ruginii inrosesc mustul tras din cada, in butoaiele bine facute si infundate. Satul Popesti incepe cu apele unei impresionante balti pescaresti, o atmosfera de delta marginasa, pescarusi, lebede, rate salbatice, lisite, giste, chicotind si certind suparate pestii argintii ce se infoaie prin aer in jurul cirdurilor de zburatoare. Satul intins pe mai bine de patru kilometrii isi poarta drumul pietruit printre case de paianta modernizata, ori relicve  de lemn mohorit stind intr-o rina sub povara timpului si a uitarii, caci multi tineri au plecat care incotro, odata cu schimbarea destinelor in noua civilizatie mondiala. Citeva mici bodegi si chioscuri reprezinta economia moderna de piata. In rest ogoare, pasuni si o viata dependenta de cele citeva animale de curte. Dincolo de sfirsitul satului incepe o minunata padure de deal, drumul ducind printre dolmene si menhire naturale, arbori si stinci vrajiti a fi statui pornite pe calea viselor si basmelor din vechime si pina astazi.
   Numele oamenilor vorbesc parca de o poveste a locului: Veta, Timizica, Romita, Victoria, Iordache, Costica, Ionel, Nicu, Aneta, Maria, Natalia, Petrica, ei sunt integrati profund unui singur fel de a fi, de a trai intens viata satenilor, povestilor cu vraji si miracole, credinte si un umor inascut. Maria nu putea fi prea departe de sufletul lor, astfel ca le-a prins in pictura sa trasaturile si caracterele, obiceiurile si osindele zilnice.
   Poate intr-o zi urmasii personajelor amintite mai sus vor vorbi in basmele lor despre cea care le-a pictat mamele, ori bunicii, casele si traditiile. Maria M.  si-a inceput ziua viitoarei vieti odata cu prima pensula pusa pe pinza. Alaturi de ea vom incepe , sau continua sa fim un simbure de traditie si istorie.
   Galeriile din: Pitesti, Bucuresti, Galati, Bacau au avut deja pe simeze lucrarile sale. Premiul obtinul la “Salonului National al Artei Naive”  oferit de Centrul de Cultura "George Apostu", a fost un excelent inceput de cariera. Desigur  ea va continua o arta destinata unui popor unic, poporul de tarani pirduti printre minunile unei naturi nemuritoare.
 

Comments