Program 2018‎ > ‎

Abstracte conferinte

Ionel Bota (istoric) / Modelul Oravița. Un oraș al multiculturalismului din Mitteleuropa

Conştiinţa de sine a locuitorului din Oravița, un habitat din Mitteleuropa al României actuale, a creat de-a lungul istoriei un veritabil „bewusstwerdung”, alimentat de un mental colectiv eterogen, construct al convieţuirilor interetnice şi anticipator al  modelului european de multiculturalitate activă. Modelul de europenitate, plecând de la câştigurile iluministe, unde componentele imaginii erau geografice, culturale, politice şi de civilizaţie, domină în structurările, pe registre de evoluție, ale propriei istorii, într-un oraș care și azi păstrează parfumul imperial de odinioară. Trebuie doar să știi să-l simți, cum l-au mai simțit Heraut Berry (1441-1443), Andrea Badoaro (1572), Henry Bloemt (1634, 1650), Andrea Gromo și G. Brankovici (și ei din secolul XVI), J. H. Zedler (1747), J. J. Ehrler ori J. Thünmann (1774), F. Griselini (1777), C. Gerhard (1789), Raicevich (1790), anonimul din 1793, memorandumul contelui Gyulay,  Charles Colville Franclaud (tot pentru secolul XVIII), ambasadorul lui Napoleon la Constatinopol, Ed. Thouvenel (1806), Raymond Warnier, 1815, baronul de Haussez (1830), prinţul Anatol Demidov (1840), J. Paget şi artistul G. Hering (1845), doamna A. de Carlowitz şi contele Waisbach (1848), William Rey (1849), fraţii Albert şi Arthur Schott (1845), Appert (1853), generalul prusac A. Jochums (1854), anonimul din 1857, Kunisch (1861), von Berg (1860), Michael G. Quin, Karl Koch, Wilhelm Hamm (tot pentru veacul XIX), Lindenberg (1906), Meyer Lexicon (1909). O întreagă imagologie care pleacă de la un localism creator, tradiţiile convieţuirilor între etniile provinciei au creat, în zona clivajelor mentale, un tip uman specific, orăvițeanul e un „Urmensch”, autohtonul întemeietor de civilizaţie „Kulturgebrüder”, creatorul de civilizaţie „Kulturschöpfer”, moştenitorul purtător de civilizaţie „Kulturträger”. Adică tiparul uman al orăviţeanului multiculturalităţii active în conceptul european actual.

Simona Avram (promotor cultural) / Modelul cultural al Lugojului

 Lugojul în ipostaza de construcție urbană, nu de cetate, este rezultat al experimentului amplu ce a creat în sec  XVIII Banatul ca teritoriu colonizabil și modelat după​ gândirea Vieneză. Timiș​oara, oraș liber regesc și Lugojul se dezvoltă ca spații urbane în timpul reformelor Mariei Terezia și ale​ lui Iosif​ al II-lea. În acest fel, cultura Lugojului este una urbană în acest secol ; e una multiculturală și intercult​urală și de asemeni multiconfesională și uneori interconfesională. In sec al XIX-lea​, în timpul revoluț​iei de la 1848 și apoi al dualismului​ Austro-Ungar 1867 se formea​ză un spirit modern, un civism dublat de activitatea comunității breslelor și  se conturează​ aspecte ale culturilor etno-naț​ionale - maghiara, germana și romană. In perioada interbelică​, după​ primul ră​zboi mondial și unire se consolidează etnocultura română î​n cadrul comunității majoritare și se pă​strează un echilibru între aceasta și culturile germană, maghiară, evreiască, conservându-se un dialog intercultural.După 1945 modelul cultural urban rezistă din ce în ce mai greu și își pierde tot mai clar statutul cultural multietnic. Apar elemente noi de construcție urbană și elemente noi de cultura și artă. Deceniul 1990 -2000, un deceniu al tranziției​, reprezintă o căutare a identită​ții, în modelele trecutului preferând firesc o consolidare a tradiț​iei și o modernizare a limbajelor culturale. Pentru toate perioadele voi prezenta exemple din arhitectură, stiluri, curente, artisti plastici, muzicieni, scriitori. Modelul cultural al Lugojului este dominat de limbaje multiple, spațiu fertil pentru creația artistică, este dimamic deși are permanent tendințe conservatoare.

Sorina Jecza (manager cultural) / Modelul TRIADE: o instituție ”visătoare”

Prezentarea va lărgi această definire contradictorie  a modelului pe care a crescut fundația Triade: lipsa unei experiențe anterioare – sau întreruperea acesteia pe toată durata comunismului – au făcut ca, încă de la constituirea din anul 2000, fundația să-și creeze propriile mecanisme de funcționare și sistemul de dezvoltare, în mod organic, din aproape în aproape, prin pași mărunți. În devenirea sa, Triade, nevoită să acționeze într-un sistem guvernat de instituții, a trebuit să se acomodeze la acest sistem instituțional – angajări, legislație, proiecte etc -, dar a făcut-o cu mijloacele personale și foarte individualizate de care dispunea. S-a creat, astfel, acest binom aparent contradictoriu, dar extrem de eficient, tocmai prin faptul că premergea unor modele axate pe persoană (industriile creative de mai târziu). Am numit acest model instituțional cu un epitet aparținând non-funcționalității – i-am spus instituție ”visătoare”

Dragoş Dragomirescu (cercetaș) / Un model de educație tradițional: Cercetășia

Modelele de educație tradiționale și-au avut și încă-și mai au o poziție solidă pe scara valorilor sociale. Societățile datorează acestor sisteme însuși dezvoltarea și maturizarea lor. Dar iată că a venit ceasul când constatăm  erodarea și pierderea de viteză a ceea ce a dat roade  timp de generații. Se schimbă sistemul de valori? Se schimbă abilitățile tinerilor? Trebuie găsite alte metode pedagogice? Iată câteva întrebări la care nu ne va fi ușor să răspundem și pentru faptul că la rândul nostru și noi suntem într-un iureș al schimbărilor. Vă propun să analizăm un model de educație tradițional și simplu totodată, care a rodit mai bine de un secol: cercetășia. Astăzi nici ea nu se simte prea bine. Dar dacă vom înțelege de ce, poate vom reuși să găsim răspunsuri  și la problemele altor modele de educație mai mari: învățământul liceal, universitar sau doctoral.

Lucian Vasile Szabo (jurnalist)  / Modele de prezentare a corupției la Mihai Eminescu și Ambrose Bierce

Prezentul studiu analizează relația dintre jurnalism și literatură la doi dintre cei mai importanți oameni de cultură ai lumii: americanul Ambrose Bierce și românul Mihai Eminescu. Cei doi nu s-au cunoscut, însă îi leagă preocuparea lor pentru literatura fantastică, meditațiile profunde la soarta lumii, dar și experiențele concrete din viața social-politică, cele reflectate în articole de ziar. Cei doi au fost în primul rând jurnaliști de opinie, activând și în postura de corespondenți parlamentari. Este un domeniu unde corupția este la ea acasă. A. Bierce și M. Eminescu se vor ocupa de două mari afaceri suspecte. În România, despre răscumpărarea căii ferate Roman-Galați-București-Vârciorova (Afacerea Strousberg) a relatat Mihai Eminescu, iar despre cazul Huntington (calea ferată Central Pacific) în Statele Unite a scris Ambrose Bierce. Analizele lor rămân și astăzi un model în ceea ce privește modul de a comunica publicului larg fapte de corupție profunde.

Claudiu Mesaroş (filosof)  / De ente: model, exemplar, ins

Caracterul inteligibil al noțiunilor teoretice și etice în filosofia clasică depinde cum grano salis de două condiții: receptivitatea subiectului și instanțierea noțiunii. Cu alte cuvinte, studiul și înțelegerea depind de calitatea noastră și de cantitatea conceptului: nu putem înțelege, în sensul de a asuma, a însuși, a intui, niciun concept, fie el din științele naturale, fie din etică și morală, dacă, pe de o parte, subiectul nu se ridică la o condiție de receptare potrivită conceptului și, pe de altă parte, dacă conceptul nu poate fi particularizat cultural, într-o expresie receptă, un model reprezentabil. Voi ilustra prezentarea pornind de la pretenția lui Toma din Aquino că înțelegerea naturii unui lucru particular nu este facilitată de sensul unei judecăți adevărate (cum ar fi un enunț științific) ci de posibilitatea numirii complete a determinărilor sale concrete.

Françoise Pamfil (arhitect)  / Model 

În arhitectură cuvântul are cel puțin două înțelesuri pe cât de bogate pe atât de diferite. Într-o primă instanță semnatică model trimite la - să-i spunem -  un fel de genealogie profesională și mai ales la relația maestru - discipol. Ea trăiește în lumi unde puterea exemplară este atât perceptibilă cât și încurajată și recunoscută. Dar, model înseamnă de asemenea și o clădire emblematică, cu o arhitectură care prin modul său de gândire inovator, răstoană reguli și inventează noul. În această descriere modelul merită și trebuie urmat iar aspirația specifică e a deveni model.

Un al doilea teritoriu fertil al cuvântului model este cel asociat unui element care prin diferite reguli și iterații se repetă altfel decât modulul. Există modele de locuințe, tipizări și standardizări dar sunt și modele stereotomice, compoziționale, de organizare internă, de fațadă, texturi și chiar elemente a căror identitate devine un model în ansamblul obiectului arhitectural.

Atitudinea arhitecturală față de astfel de modele este fie  utilizarea critică, fie  chiar chestionarea/ problematizarea lor - iar aspirația specifică constă în propunerea de noi modele / alternative

Cum îți alegi un model?

Trebuie să rezonezi cu el.

Cum chestionezi un model?

Înțelegându-l critic.

Cum devii model?

Prin intensitatea și valoarea exemplară a ceea ce faci

gen propriu și capodoperă

modele procesuale în arhitectură

Intervenția propusă reprezintă o dublă incursiune arhitecturală în maparea relației maestru-discipol și în observarea unor modele arhitecturale. Ceea ce au în comun oamenii și clădirile luate în discuție este tocmai procesul lor generativ.