Mai blânzi decât liniştea ochilor
volum colectiv, Ed. TIM, Reşiţa, 2007
Mai blânzi decât liniştea ochilor
volum colectiv, Ed. TIM, Reşiţa, 2007
Mă înalţ
Mă lungesc Doamne
spre Tine
ca un copil
Mă înalţ pe vârfuri
ca să văd
zilnic
Pe cer ca pe masă
un abur
de pâine.
Nuieluşa de alun
Doamne, eu ştiu că ai lăsat fericirea în lumea aceasta
Pentru fetiţa care bate cu băţul în pământ
Şi pentru câinele care fuge speriat
Şi bucuros.
Poate poate chiar pentru jordiţa netedă de alun
Care acum scrie ca o dezmierdare a mâinilor mici
Semne pe pământul ud în jurul ligheanului vechi
Vişiniu-mohorât.
Ne este bine nouă aici în soarele serii
O pală de vânt înfioară prosopul şi aerul tot
Miroase a blană udă de câine şi a sare
Uscată pe tălpi.
Lemnul crucii
Lemnul crucii
Fă-mi-l, Doamne,
Verde nuia.
Fă-l să crească în mine,
În nisipul mărunt
Care sunt.
Fă-l Doamne,
Încă o dată, axul-inimă
De iesle adevărată.
Turnul alb
Acum aş vrea
Să ne luăm de mână.
Turnul bisericii toarce din nori
Un fir galben de lână.
După omul cel mic
Aleargă omul cel mare.
Amândoi sunt prieteni şi păşesc
Pe pământ ca pe mare.
Eşti aproape
Când eşti prea aproape
Fulgerul decolorează
Animalele câmpului.
Deschid ochii de lapte,
Mă văd încremenit
În iarba de staniol.
Sunt cu legăturile desfăcute,
Am leandri şi crini,
Meri, portocali şi smochini.
Stau dez-amăgit
La marginea cerului
Oglindit în lacul cenuşiu
- Doamne, ştim că nu am om,
Dar... trebuie să fiu.
Botez
Când eşti în apă
Vezi lumea
Ca printr-o apă.
( Dar nu înţelegi asta )
Abia ţâşnind
Transparenţa te contopeşte
Complice.