Mă înalţ

Mă lungesc Doamne

spre Tine

ca un copil

Mă înalţ pe vârfuri

ca să văd

zilnic

Pe cer ca pe masă

un abur

de pâine.

Nuieluşa de alun

Doamne, eu ştiu că ai lăsat fericirea în lumea aceasta

Pentru fetiţa care bate cu băţul în pământ

Şi pentru câinele care fuge speriat

Şi bucuros.

Poate poate chiar pentru jordiţa netedă de alun

Care acum scrie ca o dezmierdare a mâinilor mici

Semne pe pământul ud în jurul ligheanului vechi

Vişiniu-mohorât.

Ne este bine nouă aici în soarele serii

O pală de vânt înfioară prosopul şi aerul tot

Miroase a blană udă de câine şi a sare

Uscată pe tălpi.

Lemnul crucii

Lemnul crucii

Fă-mi-l, Doamne,

Verde nuia.

Fă-l să crească în mine,

În nisipul mărunt

Care sunt.

Fă-l Doamne, 

Încă o dată, axul-inimă

De iesle adevărată.

Turnul alb

Acum aş vrea

Să ne luăm de mână.

Turnul bisericii toarce din nori

Un fir galben de lână.

După omul cel mic

Aleargă omul cel mare.

Amândoi sunt prieteni şi păşesc

Pe pământ ca pe mare. 

Eşti aproape

Când eşti prea aproape

Fulgerul decolorează

Animalele câmpului.

Deschid ochii de lapte,

Mă văd încremenit

În iarba de staniol.

Sunt cu legăturile desfăcute,

Am leandri şi crini,

Meri, portocali şi smochini.

Stau dez-amăgit

La marginea cerului

Oglindit în lacul cenuşiu

- Doamne, ştim că nu am om,

Dar... trebuie să fiu.

Botez

Când eşti în apă

Vezi lumea

Ca printr-o apă.

( Dar nu înţelegi asta )

Abia ţâşnind

Transparenţa te contopeşte

Complice.