omul de cameră

omul de cameră ţi-a confiscat viaţa personală

colombino pe piept ţi-a pus o telecomandă

cioburi de sticlă colorată 

- siguranţa zilei de mâine -

vezi, suntem pieile roşii în schimb

asta e tot, mărul a ajuns un simbol

scriu amintiri vagi despre gust,

eu am vândut sticlele goale

nu mai avem nimic în comun,

mi-ai lăsat cenuşă în păr existenţa

căţea sterilizată îmi spală bubele

vine imaginea

vine imaginea cea cu mulţi dinţi

"dacă te-aş muşca, dacă te-aş muşca"

zice hâda clănţănind nebuneşte 

eu nu mă tem, dar în timp ce clănţăne

mă franjurează într-o altă direcţie

şi nu vrea, ştim amândoi că nu vrea

şi de fiecare dată după ce pleacă

îmi întind hainele calde pe pat

ca pe un dat de pomană zilei de ieri