ALTfel Eminescu
volum colectiv, Ed. ASE, Bucureşti, 2002
Embedded Files
m-ai bruscat
m-ai bruscat pe asfalt
un turturel mort ca o pungă goală...
nu contează, târăsc după mine cu vuiet
toate lucrurile goale ale bulevardului
nu contează, scriu fără legături
un scris fără legături
(eu nu mai sunt eu, mi-ai lipit
guma ta mestecată pe umăr)
n-o să mai putem urca la balcon
nici n-o să mai intrăm împreună
în Catedrală, decât prin acoperiş
bolnavi pe funii de pene
separate imagini preţ de câteva stoluri
stăm în faţa unui cer şi nu ştim
îţi scriu disperarea
îţi scriu disperarea copiilor de la sfârşitul războiului
a ajuns la mine acum suntem toţi generaţia fără
codul de bare este singurul lucru corect
pe care l-am traversat impecabil ca un pieton
numai şi numai puţinuri numai şi numai puţinuri
avalanşa lor peste fiecare gură de aer pe care o cumpăr
(o crescătorie de melci este viaţa omului singur
o măsurare legănată a pământului)
îţi scriu disperarea are picioare lungi
omul de cameră mi-a împachetat drumul
înspre partea frumoasă a lumii
l-a făcut ghem pentru joacă pisicilor sale
Page updated
Google Sites
Report abuse