SĂPTĂMÂNA A 5-A DUPĂ PAŞTI


DUMINICA A CINCEA DUPĂ PAŞTI
A SAMARINENCEI


SÂMBĂTĂ SEARA

 
LA VECERNIA CEA MICĂ

La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 4. Ale învierii, glasul al 4-lea. 
 
   Crucii Tale celei făcătoare de viaţă, neîncetat închinându-ne, Hristoase Dumnezeule, Învierea Ta cea de a treia zi o slăvim, că printr-însa ai înnoit firea omenească cea stricată, Atotputernice şi suirea la ceruri ne-ai arătat nouă, ca un singur bun şi de oameni iubitor.
 
    Oprirea lemnului neascultării o ai dezlegat, Mântuitorule, pe lemnul Crucii de voie pironindu-Te şi în iad pogorându-Te, Puternice, legăturile morții ca un Dumnezeu le-ai rupt. Pentru aceasta ne închinăm Învierii Tale celei din morți, întru bucurie, strigând : Atotputernice Doamne, slavă Ţie.
 
    Porțile iadului le-ai sfărâmat, Doamne şi cu moartea Ta împărăţia morții ai stricat şi neamul omenesc din stricăciune l-ai mântuit, viață şi nestricăciune lumii dăruind şi mare milă.
 
Alta a lui Anatolie.
 
    Veniţi să lăudăm, popoarelor, scularea Mântuitorului cea de a treia zi, prin care ne-am izbăvit din legăturile iadului cele nedezlegate şi nestricăciune şi viaţă toţi am luat, care strigăm : Cela ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat şi ai înviat, mântuieşte-ne pe noi cu Învierea Ta, Unule, Iubitorule de oameni.
 

Slavă… glasul al 6-lea.
 
    Lângă puțul lui Iacov, aflând Iisus pe samarineanca, a cerut apă de la dânsa, Cela ce acoperă pământul cu nori. O, minune ! Cel ce Se poartă, pe heruvimi, vorbea cu o femeie păcătoasă, cerând apă, Cel ce a spânzurat pământul peste ape. Apă căutând, Cel ce varsă izvoarele şi iezerele apelor, vrând să tragă cu adevărat pe aceea care era vânată de luptătorul vrăjmaş şi să adape cu apă vie pe aceea care era aprinsă rău de lucruri netrebnice; ca un îndurat şi de oameni iubitor.  


Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
Dogmatica, glasul al 4-lea.

 
    Fără de sămânţă ai zămislit şi ai născut negrăit pe Cel ce a surpat pe cei puternici de pe scaune, a înălţat pe cei smeriți şi a ridicat cornul unşilor Săi, al celor ce slăvesc Crucea lui Hristos, îngroparea şi slăvita Înviere. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, pe tine mijlocitoarea bunătăţilor celor atât de multe, cu cântări fără tăcere te fericim, ca pe ceea ce te rogi pururea să se mântuiască sufletele noastre.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii, glasul al 4-lea.
 
    Doamne, suindu-Te pe Cruce blestemul nostru cel strămoşesc l-ai pierdut. Şi pogorându-Te în iad, pe legaţii cei din veac i-ai slobozit, nestricăciune dăruind neamului omenesc. Pentru aceasta cântând, slăvim scularea Ta cea făcătoare de viață şi mântuitoare.
 
Apoi aceste stihiri, ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 4-lea.

    
Stih : Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.

Podobie : Cel ce eşti chemat…
 
    Fiul cel fără început din Tatăl, Dumnezeu fiind fără de ani, pentru milostivirea şi mântuirea omenească S-a făcut om, ca să dea acum raiul celui dintâi zidit, să izbăvească toată firea de înşelăciunea şarpelui şi chipul cel căzut să-l mântuiască, ca un lesne iertător. Pentru aceea Și-a făcut atunci Maică Născătoare pe Fecioara cea curată şi neîntinată, pe care, ca pe o anghiră şi liman, toți o fericim.
 
    Stih :
Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta.
 
    Pe Făcătorul tuturor L-ai avut întrupat în pântecele tău de Dumnezeu fericită, pe Cel ce după chip a înnoit pe omul cel căzut mai-nainte, pentru călcarea poruncii care s-a făcut prin şarpe; că pe Dumnezeu ai născut nouă negrăit şi ai mântuit din stricăciune cu naşterea ta, toată firea cea învechită. Pentru aceasta lăudăm şi slăvim darul tău, Fecioară, ceea ce nu ştii de mire; nu înceta a te ruga, ca să mântuiască sufletele noastre.
 
    Stih :
Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.
 
    Ca să ne descoperi nouă tuturor mulțimea milei tale şi noianul cel nehotărît al bunătăţii tale, toate păcatele robilor tăi le şterge; că ai putere peste făptură ca o Maică a lui Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi chiverniseşti cu puterea ta toate câte voieşti; pentru că darul Duhului Sfânt, Cel ce S-a sălăşluit arătat întru tine, împreună cu tine lucrează întru toate totdeauna, Preafericită.
 
Slavă… glasul al 8-lea.
 
   Când Te-ai arătat pe pământ, Hristoase Dumnezeule, prin rânduiala întrupării cea negrăită, auzind samarineanca cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, a lăsat vadra la puț şi a alergat spunând celor din cetate : Veniți de vedeţi un cunoscător al inimilor. Nu cumva Acesta este Hristos, pe Care Îl aşteptăm ? Cel ce are mare milă. 

Şi acum… glasul acelaşi.
 
   Înjumătăţindu-se praznicul, învăţând Tu, Mântuitorule, ziceau evreii : Cum ştie Aceasta carte, neînvăţându-se ? Necunoscând ei că Tu eşti Înţelepciunea Care ai alcătuit lumea, slavă Ţie.
 
Troparul învierii. Slavă… Şi acum… al praznicului. Ectenia mică şi otpustul.
 
TOT ÎN ACEASTĂ ZI
 
LA VECERNIA CEA MARE
 
    Citim :
Fericit bărbatul… catisma toată. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10 şi cântăm stihirile învierii 3, ale lui Anatolie 1, ale înjumătăţirii 3 şi ale samarinencei 3, singur glasul.

Stihirile învierii, glasul al 4-lea
 
   Crucii Tale celei făcătoare de viaţă, neîncetat închinându-ne, Hristoase Dumnezeule, Învierea Ta cea de a treia zi o slăvim, că printr-însa ai înnoit firea omenească cea stricată, Atotputernice şi suirea la ceruri ne-ai arătat nouă, ca un singur bun şi de oameni iubitor.
 
   Oprirea lemnului neascultării o ai dezlegat, Mântuitorule, pe lemnul Crucii de voie pironindu-Te şi în iad pogorându-Te, Puternice, legăturile morții ca un Dumnezeu le-ai rupt. Pentru aceasta ne închinăm Învierii Tale celei din morți, întru bucurie, strigând : Atotputernice Doamne, slavă Ţie.
 
   Porțile iadului le-ai sfărâmat, Doamne şi cu moartea Ta împărăţia morții ai stricat şi neamul omenesc din stricăciune l-ai mântuit, viață şi nestricăciune lumii dăruind şi mare milă.
 
Alta a lui Anatolie.
 
   Veniţi să lăudăm, popoarelor, scularea Mântuitorului cea de a treia zi, prin care ne-am izbăvit din legăturile iadului cele nedezlegate şi nestricăciune şi viaţă toţi am luat, care strigăm : Cela ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat şi ai înviat, mântuieşte-ne pe noi cu Învierea Ta, Unule, Iubitorule de oameni.
 
Alte stihiri ale înjumătăţirii praznicului, 3. Glasul acelaşi.
 
Podobie : Doamne, suindu-Te pe Cruce…

 
   Sosit-a înjumătăţirea zilelor, care se încep de la mântuitoarea Înviere şi se pecetluiesc cu dumnezeiasca cincizecime şi se luminează având strălucirile de amândouă părţile şi împreunându-le pe amândouă se laudă, arătând mai-nainte că vine slava stăpâneştii înălţări.
 
   Auzit-a şi s-a veselit Sionul, binevestindu-se Învierea lui Hristos şi fiii lui cei credincioşi s-au bucurat văzându-L pe Dânsul şi spălând prin Duhul întinăciunea uciderii lui Hristos, se găteşte să prăznuiască înjumătăţirea cea veselă a amândurora.
 
   Apropiatu-s-a vărsarea cea din-destul peste toţi, a Dumnezeiescului Duh, precum este scris. Sorocul o propovăduieşte, cel ce s-a înjumătăţit, al făgăduinţei celei nemincinoase ce s-a dat după moartea lui Hristos şi îngroparea şi Învierea de Dânsul, Ucenicilor, care însemnează arătarea Mângâietorului.
 
Şi ale samarinencei 3. Glasul 1, singur glasul.
 
   Venit-ai la puţ, Izvorule al minunilor, în ceasul al şaselea, să vânezi rodul Evei, care întru acest ceas a ieşit din rai prin amăgirea şarpelui; că s-a apropiat samarineanca să scoată apă şi văzându-o Mântuitorul a zis : Dă-Mi apă să beau şi Eu te voi sătura de apă săltătoare; iar înţeleapta alergând în cetate a vestit îndată popoarelor : Veniţi de vedeți pe Hristos Domnul, Mântuitorul sufletelor noastre.
 
Glasul al 2-lea.
 
   La puț dacă a venit Domnul, samarineanca ruga pe Cel milostiv : Dă-mi apa credinței şi voi lua apele scăldătoarei şi izbăvire şi bucurie. Dătătorule de viață, Doamne, slavă Ţie.
 
   Fiul şi Cuvântul Tatălui, Cel împreună fără început şi împreună veşnic, venind la puț Izvorul tămăduirilor, o femeie din Samaria a venit să scoată apă; pe care Mântuitorul văzând-o, a zis : Dă-Mi apă să beau şi mergi de cheamă pe bărbatul tău. Iar ea ca unui om grăind şi nu ca lui Dumnezeu, silindu-se să tăinuiască, a zis : Nu am bărbat. Şi Învăţătorul zise către dânsa : Adevărat ai zis : Nu am bărbat, că cinci ai avut şi acum pe care îl ai nu-ți este bărbat. Iar ea mirându-se de acel cuvânt şi alergând în cetate, striga către popoare, zicând : Veniţi de vedeţi pe Hristos, Care dăruieşte lumii mare milă.
 
Slavă… glasul al 6-lea.
 
   Lângă puțul lui Iacov, aflând Iisus pe samarineanca, a cerut apă de la dânsa, Cela ce acoperă pământul cu nori. O, minune ! Cel ce Se poartă, pe heruvimi, vorbea cu o femeie păcătoasă, cerând apă, Cel ce a spânzurat pământul peste ape. Apă căutând, Cel ce varsă izvoarele şi iezerele apelor, vrând să tragă cu adevărat pe aceea care era vânată de luptătorul vrăjmaş şi să adape cu apă vie pe aceea care era aprinsă rău de lucruri netrebnice; ca un îndurat şi de oameni iubitor. 

Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 4-lea.
 
   Proorocul David, care pentru tine este al lui Dumnezeu părinte, cu cântare pentru tine mai-nainte a glăsuit către Cel ce a făcut ție slăviri : Stătut-a Împărăteasa aproape dea-dreapta Ta; că pe tine Maică pricinuitoare vieţii te-a arătat, Dumnezeu, Care fără Tată din tine a Se face om a binevoit, ca iarăşi să zidească chipul Său cel stricat de patimi. Şi oaia cea rătăcită, prin munţi pierdută aflând-o, pe umeri ridicând-o, la Tatăl să o aducă şi după voia Sa cu puterile cereşti să o împreuneze şi să mântuiască, Născătoare de Dumnezeu lumea, Hristos, Cel ce are mare şi bogată milă.
 
Vohod : Lumină lină… prochimenul zilei.
 
LA LITIE
 
Stihirile hramului. Slavă… Şi acum… glasul al 3-lea.
 
   Să se bucure luminat astăzi cerul şi pământul, pentru că Hristos S-a arătat întrupându-Se ca un om, ca să scoată pe Adam din blestem cu tot neamul, şi minunat S-a făcut prin minuni. În Samaria venind a stătut înaintea femeii şi a cerut apă, El, Care îmbracă norii cu ape. Pentru aceasta toți credincioşii să ne închinăm Celui ce a sărăcit de voie pentru noi, prin sfatul cel plin de îndurare.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihiria învierii, glasul al 3-lea.

 
   Doamne, suindu-Te pe Cruce, blestemul nostru cel strămoşesc l-ai pierdut şi pogorându-Te în iad, pe legat cei din veac i-ai slobozit, nestricăciune dăruind neamului omenesc. Pentru aceasta cântând, slăvim scularea Ta cea făcătoare de viață şi mântuitoare.
 
    Apoi stihirile Paştilor, cu stihurile lor sau aceste stihiri ale învierii, precum este scris în cel grecesc.
 
    Stih :
Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.

 
   Fiind spânzurat pe lemn, Unule Puternice, toată zidirea o ai clintit; şi punându-Te în mormânt, pe cei ce locuiau în mormânturi i-ai înviat, nestricăciune şi viață dăruind neamului omenesc. Pentru aceasta cântând, slăvim scularea Ta cea de a treia zi.
 
    Stih : Pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.
 
   Poporul cel fărădelege, Hristoase, pe Tine dându-Te lui Pilat, a Te răstigni Te-a judecat, nemulțumitori către Făcătorul de bine arătându-se. Ci de voie răbdând îngropare ca un Însuți puternic ai înviat a treia zi, ca un Dumnezeu, dăruindu-ne nouă viață fără de sfârşit şi mare milă.
 
    Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
 
   Cu lacrimi ajungând femeile la mormânt, pe Tine Te-au căutat; iar neaflându-Te, plângând cu tânguire au strigat, zicând : Vai nouă, Mântuitorul nostru, Împăratul tuturor, cum Te-ai furat ? Şi ce loc ține trupul Tău cel de viață purtător ? Iar îngerul către dânsele a răspuns : Nu plângeți, a zis, ci mergeți de vestiți, că a înviat Domnul, dându-ne nouă bucurie, ca un Însuşi milostiv.
 
Slavă… glasul al 8-lea.
 
   Când Te-ai arătat pe pământ, Hristoase Dumnezeule, prin rânduiala întrupării cea negrăită, auzind samarineanca cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, a lăsat vadra la puț şi a alergat spunând celor din cetate : Veniți de vedeţi un cunoscător al inimilor. Nu cumva Acesta este Hristos, pe Care Îl aşteptăm ? Cel ce are mare milă.
 
Şi acum… acelaşi glas.
 
   Înjumătățindu-se praznicul, învățând Tu, Mântuitorule, ziceau evreii : Cum ştie Acesta carte neînvățându-se ? Necunoscând ei că Tu eşti Înţelepciunea, Cel ce ai alcătuit lumea, slavă Ţie.

Iar după cele rusești : Și acum... Ziua învierii...

Troparul învierii, glasul al  4-lea.
 
   Propovăduirea Învierii cea luminată, înțelegându-o de la înger ucenițele Domnului şi lepădând osândirea cea strămoşească, Apostolilor lăudându-se, au zis : Jefuitu-s-a moartea, sculatu-S-a Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
 
    Slavă… Şi acum… al înjumătăţirii, glasul al 8-lea. Înjumătăţindu-se praznicul… La Miezonoptică, canonul Sfintei Treimi din octoih, glasul al 4-lea. Apoi troparele : Cuvine-se cu adevărat a te lăuda… şi celelalte.

Duminică, a cincea săptămână după Paşti.
 
LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul… troparul învierii, de două ori. Slavă… Şi acum… al înjumătăţirii.
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Degrab ne întâmpină…

 
   Căutând la intrarea mormântului şi văpaia îngerului nerăbdând mironosiţele, cu cutremur s-au mirat, zicând : Au doar S-a furat Cel ce a deschis tâlharului raiul ? Au doar S-a sculat Cel ce şi mai-nainte de patimi a vestit Învierea ? Adevărat a înviat Hristos Dumnezeu, dăruind celor din iad viață şi Înviere.
 
   Înviat-ai ca un nemuritor din mormânt, Mântuitorule, şi împreună ai ridicat lumea cu puterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, zdrobit-ai întru tărie puterea morţii. Arătat-ai, Milostive, tuturor Învierea; pentru aceasta Te şi slăvim, Unule, Iubitorule de oameni.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat. Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se şi Crucea de voie pentru noi luând; prin care înviind pe cel întâi zidit, a mântuit de moarte sufletele noastre.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif…

 
   Din înălţimile cele de sus pogorându-se Gavriil şi la piatră venind, unde era Piatra vieţii, cu albe fiind îmbrăcat a strigat celor ce plângeau : Încetaţi voi de strigarea cea cu plângere, cele ce aveţi dea-pururea milostivirea. Că pe Care Îl căutaţi plângând, îndrăzniţi, că cu adevărat S-a sculat. Pentru aceasta strigaţi Apostolilor că a înviat Domnul.
 
   Cu sfatul Tău cel de voie Crucea ai răbdat, Mântuitorule, şi în mormânt nou oamenii cei muritori Te-au pus, pe Tine Cel ce cu cuvântul marginile ai aşezat. Pentru aceasta legându-se cel străin, moartea cumplit s-a prădat. Şi cei din iad toţi au strigat sculării Tale celei de viață purtătoare : Hristos a înviat, Dătătorul de viață, rămânând în veci.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Spăimânta-tu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând şi în minte a luat ploaia cea de pe lână, întru zămislirea ta cea fără sămânţă, de Dumnezeu Născătoare. Rugul cel nears în foc, toiagul lui Aaron ce a odrăslit. Şi mărturisind logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat : Fecioara naşte şi după naştere iarăşi rămâne fecioară.
 
    După,
Fericiţi cei fără prihană… troparele : Bine eşti cuvântat, Doamne… Soborul îngeresc… Şi îndată ipacoi, glasul al 4-lea.
 
   Cele ce au fost ale preaslăvitei sculării Tale, mai-nainte alergând mironosițele, au vestit Apostolilor, Hristoase, că ai înviat ca un Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
 
Apoi treptele.
 
ANTIFONUL 1, glasul al 4-lea.
 

   Din tinereţile mele, multe patimi se luptă cu mine, ci însuți mă sprijineşte şi mă mântuieşte, Mântuitorul meu.
 
   Cei ce urâți Sionul ruşinați-vă de Domnul. Că precum iarba de foc, aşa veți fi uscaţi.
 
Slavă… Şi acum…
 
   Prin Sfântul Duh tot sufletul viază şi cu curăție se înalță, luminează-se întru unimea Treimii, cu sfinţenie de taină.
 
ANTIFONUL al 2-lea.
 
   Strigat-am Ţie, Doamne, cu căldură dintru adâncul sufletului meu; şi mie să-mi fie spre auzire dumnezeieştile Tale urechi.
 
   Spre Domnul nădejdea tot cine şi-a agonisit, mai înalt este decât toți cei ce Îl întristează.
 
Slavă… Şi acum…
 
   Prin Sfântul Duh izvorăsc izvoarele darului, Care adapă toată făptura, spre rodire de viață.
 
ANTIFONUL al 3-lea.
 
   Inima mea către Tine Cuvinte să se înalțe şi nimica nu mă va amăgi, din frumuseţile lumii, spre râvna celor de jos.
 
   Precum are cineva dragoste spre maica sa, spre Domnul mai cu fierbinte dragoste dator suntem.
 
Slavă… Şi acum…
 
   Prin Sfântul Duh este bogăţia cunoştinței de Dumnezeu, a privirii la cele înalte şi a înţelepciunii. Că întru Dânsul toate dogmele părinteşti Cuvântul le descoperă.
 
Prochimen, glasul al 4-lea.
Scoală-Te, Doamne, ajută nouă şi ne mântuieşte pe noi pentru numele Tău.
Stih : Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit şi părinţii noştri ne-au spus nouă.
 
    Apoi, Toată suflarea… Evanghelia învierii, a 7-a, de la Ioan : Într-una a Sâmbetelor… Învierea lui Hristos văzând… Şi psalmul 50.
 
CANOANELE
 
    Al Paştilor, cu irmosul pe 4 şi al Născătoarei de Dumnezeu, pe 2.
  
CANONUL PAȘTILOR ; CANONUL NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU     Şi al înjumătăţirii praznicului pe 4 şi al samarinencei pe 4.
 
Canonul înjumătăţirii.
 
Facere a lui Andrei Criteanul.
 
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
 
Irmos : Marea ai închegat-o…
 
   Neamuri, bateți în palme, evrei plângeți, că Dătătorul de viață Hristos, legăturile iadului rupându-le, pe morţi i-a înviat şi bolile a vindecat cu cuvântul; Acesta este Dumnezeul nostru Cel ce dă viață celor ce cred în numele Lui.
 
   Minune ai arătat, apa în vin prefăcând, Stăpâne, Cel ce ai prefăcut în Egipt râurile în sânge şi pe morţi ai înviat, făcând aceasta a doua minune. Slavă, Mântuitorule, sfatului Tău celui nespus, slavă smereniei Tale, prin care ne-ai înnoit pe noi.
 
   Izvor pururea curgător al vieții celei adevărate, fiind, Doamne, Tu eşti Învierea noastră, voind Te-ai ostenit, Mântuitorule, şi de voie ai însetat, legilor firii supunându-Te şi în Sihar venind trupeşte, ai cerut la samarineanca apă să bei.
 
A Născătoarei de Dumnezeu.
 
    Tu una ai încăput pe Făcătorul tău în pântece, Născătoare de Dumnezeu şi cu trup L-ai născut precum nu se poate spune şi fecioară ai rămas, nicicum nestricându-se fecioria; pe Acesta roagă-L neîncetat, Curată, ca pe Fiul tău şi Dumnezeu, pentru turma ta.
 
Alt Canon, al samarinencei.
 
Facere a lui Iosif.
 
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
 
Irmos :

 
   Cel ce a bătut Egiptul şi pe muncitorul Faraon l-a înecat în mare, a mântuit din robie, pe poporul cel ce cânta ca Moise cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
 
   Cel îngropat S-a sculat şi prin Sine împreună a sculat neamul omenesc. Să se bucure toată făptura astăzi şi norii cei înţelegători, arătat să stropească dreptate.
 
   Cel ce ai luat Crucea de voie cu trupul, a treia zi ai înviat din morţi, cămările iadului deşertându-le, Începătorule al vieţii, Doamne, şi ai scos sufletele cele legate.
 
   Văzând mironosițele pe înger strălucind la faţă, de frică au fugit de la mormânt; Şi cunoscând scularea lui Hristos, s-au grăbit să spună Ucenicilor.
 
   Doamne, Cel ce acoperi cu ape cele mai pe deasupra, fiind apa vieţii, cinstitele Tale ape le-ai dat samarinencei care le cerea şi care a cunoscut milostivirea Ta.
 
Slavă… a Treimii.
 
   O, Treime, mântuieşte pe cei ce Te slăvesc pe Tine cu credinţă curată, Părinte, Fiule şi Duhule, ca un Făcător a toate şi ne dăruieşte nouă curăţire de păcate ca un prea bun.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu.
 
   Bucură-te, scaun de foc, bucură-te, sfeşnic cu totul de aur, bucură-te, norul luminii, bucură-te, palatul Cuvântului şi masă înţelegătoare, care ai purtat după vrednicie pe Hristos, Pâinea vieţii.
 
Catavasie : Ziua învierii…
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmos :

 
   Nu judecați, evrei, judecată fățarnică, zis-a Stăpânul învăţând când a venit în templu, precum este scris, înjumătățindu-se praznicul legii.
 
   Nu judecaţi, evrei, judecată făţarnică; că a venit Hristos de Care au spus proorocii, că va veni din Sion şi lumea la Sine va chema.
 
   De nu credeți cuvintelor, evrei, credeţi măcar lucrurilor Stăpânului. Pentru ce vă amăgiți, lepădându-vă de Cel Sfânt ? De Care a scris în lege Moise.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Unul din Treime fiind, Te-ai văzut făcându-Te trup, neschimbându-Ţi, Doamne, fiinţa, nici arzând pântecele cel nestricat al celeia ce Te-a cunoscut tot, fiind Dumnezeu şi foc.
 
Alt canon,
 
Irmos :

 
   Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, Cel ce dă rugăciune celui ce se roagă; că arcul puternicilor a slăbit şi cei slabi s-au încins cu putere.
 
   De voie Te-ai înălţat pe lemn, Cuvinte şi pietrele văzându-Te s-au despicat şi toată făptura s-a clintit şi morții din mormânturi ca din somn s-au sculat.
 
   Văzându-te pe Tine toate sufletele drepţilor cu sufletul mergând la iad, Cuvinte, din legăturile cele veşnice s-au dezlegat, slăvind cu laude puterea Ta cea mai presus de minte.
 
   Ce vă mirați ? Pentru ce căutaţi voi, femei, cu miresme la mormânt pe Stăpânul ? S-a sculat şi lumea împreună a ridicat îngerul, strălucind a zis mironosiţelor.
 
   Viață fiind Tu, Doamne, şi Izvor al nemuririi, ai şezut lângă puț, Îndurate, şi ai umplut de preaînţelepte apele Tale pe samarineanca, ceea ce cerea, care Te-a lăudat pe Tine.
 
Slavă… a Treimii :
 
   Un Dumnezeu peste toate în Treime se laudă, Tatăl şi Fiul şi Dumnezeiescul Duh, pe Care cu frică Îl slăvesc cetele cereşti, luminat strigând : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Zămislind precum nu se poate spune în pântecele tău pe Dumnezeul tuturor, Fecioară Maică, L-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, rămânând fecioară ca şi mai-nainte de naştere, dumnezeiască Mireasă.
 
Condacul înjumătăţirii, glasul al 4-lea :
 
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat…
 
   Praznicul legii înjumătățindu-se, Făcătorule a toate şi Stăpâne, către cei ce erau de față ai zis, Hristoase Dumnezeule : Veniți de scoateţi apa nemuririi. Pentru aceasta la Tine cădem şi cu credinţă strigăm : Îndurările Tale dăruieşte-le nouă, că Tu eşti Izvorul vieţii noastre.
 
ICOS
 
   Sufletul meu cel înţelenit cu fărădelegi şi păcate, adapă-l cu curgerile sângiurilor Tale şi-l arată roditor de fapte bune. Că Tu ai zis tuturor să vină la Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu, Preasfinte şi să scoată apa nestricăciunii cea vie şi care curăţeşte păcatele celor ce laudă slăvită şi dumnezeiască scularea Ta, dând, Bunule, celor ce Te cunosc pe Tine, Dumnezeu, puterea Duhului, Care S-a pogorât de sus cu adevărat peste Ucenicii Tăi, că Tu eşti Izvorul vieţii noastre.
 
Sedealna samarinencei, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat…
 
   Să se bucure cerul, să dănţuiască cele pământeşti, că Hristos arătându-Se din Fecioară ca un om, a izbăvit din stricăciune toată omenirea cu moartea Sa, şi cu minunile strălucind, femeii samarinence, care a cerut apă, i-a dat izvorul tămăduirilor, ca Cel ce însuşi este fără de moarte.
 
Slavă… Şi acum…
 
   Dătătorule de înţelepciune, Stăpâne, când a sosit praznicul legii, şezând în templu ai învăţat aşa, zicând către toţi : Veniţi cei însetaţi, beţi apa care Eu vă dau acum, prin care vă veţi îndulci cu toţii de viaţă şi desfătare dumnezeiască.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmos : Proorocul Avacum…
 
   De trebuie să vină Mesia, iată Hristos este Mesia, călcătorilor de lege; pentru ce nu credeţi Lui ? Iată a venit şi mărturisesc cele ce însuşi a făcut; că apa în vin o a prefăcut şi pe slăbănogul cu cuvântul l-a întărit.
 
   Neînţelegând Scripturile vă amăgiţi, evrei fărădelege, că cu adevărat a venit Hristos şi pe toţi i-a luminat şi întru voi a arătat multe semne şi minuni şi în zadar v-aţi lepădat de Viaţa cea adevărată.
 
   Un lucru v-am arătat şi iată, toţi vă miraţi, strigat-a Hristos către evrei şi a zis : Voi tăiaţi împrejur pe om sâmbăta, pentru ce dar pe Mine Mă mai clevetiţi, că am ridicat cu cuvântul pe cel slăbănog ?
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu cel necuprins, dumnezeiască Mireasă, Fecioară Maică curată, nu înceta rugându-te pentru noi, ca să ne izbăvim prin tine din necazuri, că la tine pururea scăpăm.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
   Auzit-am, Dumnezeule, auzul Tău şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat, Doamne, că de lauda Ta este plin pământul.
 
   Cerurile să se veselească, să prăznuiască toată făptura, că S-a sculat Domnul şi S-a arătat tuturor înţelepţilor săi Apostoli.
 
   Înghiţitu-s-a, moarte, puterea ta, murind Hristos şi cei morţi au ieşit din mormânturi ca din nişte cămări prin scularea Lui.
 
   Pentru ce vă tânguiţi, femei ? Pentru ce căutaţi cu miruri pe Cel fără de moarte ? Sculatu-S-a precum a zis, îngerul a grăit mironosiţelor.
 
   Samarinencei, Doamne, care a cerut apă, i-ai dat cunoştinţa puterii Tale, pentru aceasta în veci nu va înseta, lăudându-Te pe Tine.
 
Slavă… a Treimii :
 
   O, Treime mai presus de fiinţă, Părinte şi Cuvinte şi Dumnezeiescule Duh, întocmai de o putere, împreună fără de început, mântuieşte-ne pe toţi cei ce Te lăudăm pe Tine cu credinţă.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Rug nears pe tine te-a văzut dedemult puitorul de lege şi Daniil munte sfânt te-a cunoscut ceea ce una eşti Fecioară, Maică Stăpână.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmos :
 
   Cu minuni ai împodobit pe Apostolii Tăi, cu semne ai slăvit prin ucenici, în toată lumea slăvindu-i Mântuitorul nostru şi dându-le împărăţia Ta.
 
   Toate marginile pământului au luminat Ucenicii, cu minunile şi cu învăţăturile, şi în multe chipuri propovăduind, Hristoase Mântuitorule, cuvântul împărăţiei Tale.
 
   Laudă înălţăm împărăţiei Tale şi cântare aducem Ţie, Celui ce Te-ai arătat pe pământ pentru noi şi lumea ai luminat şi pe Adam l-ai chemat.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Făcutu-s-a pântecele tău masă sfântă, care are cereasca Pâine, din care tot cel ce mănâncă nu moare, precum a zis Hrănitorul tuturor, Născătoare de Dumnezeu.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
   Străluceşte-mi, Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine, Hristoase, mânecă duhul meu şi Te laudă pe Tine; că Tu eşti Dumnezeul nostru şi la Tine scap, Împăratul păcii.
 
   La sfântul Său mormânt ajungând de dimineaţă mironosiţele, au văzut un tânăr strălucind şi s-au spăimântat, înştiinţându-se de scularea Ta, Hristoase.
 
   Moartea s-a omorât, iadul s-a prădat, cei din legături s-au slobozit cu Învierea lui Hristos, să ne bucurăm şi să plesnim în mâini, prăznuind lumina.
 
   Apostoli săltaţi, îngeri dănţuiţi şi toți pământenii vă bucuraţi, că Domnul a înviat, stricăciunea s-a surpat şi întristarea a încetat, Adam dănţuieşte.
 
   Izvor al vieţii fiind Tu, Doamne, ai dăruit dedemult apa vieţii şi a cunoştinţei, femeii samarinence care o ceruse; pentru aceasta lăudăm îndurările Tale cele negrăite.
 
Slavă… a Treimii :
 
   Unimea cea în trei Feţe, Treimea cea de o Fiinţă, pe Tatăl, pe Cuvântul şi pe Duhul Sfânt, pe unul Dumnezeu nedespărţit în fire cinstim, pe Făcătorul şi Domnul şi Stăpânul a toate.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Pe tine uşă neumblată şi ţarină nearată şi sicriu care ai purtat mana; năstrapă, sfeşnic şi cădelniţă a Cărbunelui celui fără materie, te numim, Curată.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmos : Ca apele mării…
 
   Cel ce păzeşti toate marginile lumii, suitu-Te-ai Iisuse şi ai învățat în templu pe popoare cuvântul adevărului, înjumătățindu-se praznicul, precum striga Ioan.
 
   Deschis-ai buzele Tale, Stăpâne, şi ai propovăduit lumii pe Tatăl, Cel fără de ani şi pe Sfântul Duh, cum că eşti de aceiaşi fire cu amândoi păzind şi după întrupare.
 
   Lucrul Tatălui ai săvârşit, cu faptele ai adeverit cuvintele Tale, semne şi vindecări făcând, Mântuitorule; pe, slăbănogul îndreptându-l, leproşii curăţind şi morţii înviind.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Fecioară după naştere te lăudăm pe tine, fecioară şi maică te slăvim, pe tine, una curată dumnezeiască Mireasă fecioară, că din tine cu adevărat S-a întrupat Dumnezeu, vii făcându-ne pe noi.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
   Să nu mă înece pe mine viforul apei, nici să nu mă soarbă adâncul; că sunt aruncat întru adâncurile inimii mării răutăţilor mele. Pentru aceasta strig ca Iona : Să iasă din stricăciunea răutăţilor viaţa mea la Tine, Doamne.
 
   Pe Cruce Te-au pironit cei fărădelege şi cu suliţa Te-au împuns pe Tine, Hristoase, şi Iosif cel cu bun chip în mormânt nou Te-a îngropat, din care înviind cu slavă, împreună ai înviat, Mântuitorule, toată făptura care laudă puterea Ta.
 
   Încuietorile şi porţile iadului cu putere le-ai sfărâmat, Stăpâne, înviat-ai ca un Dumnezeu şi întâmpinând ai zis femeilor : Bucuraţi-vă ! Şi pe acestea le-ai trimis să spună Ucenicilor : S-a sculat Viaţa şi S-a văzut luminând marginile lumii.
 
   Pentru ce plângeţi ? Pentru ce aduceţi, femei, miresme ca unui mort ? S-a sculat Hristos, lăsând giulgiurile goale, strigat-a oarecând tânărul cel ce s-a arătat foarte strălucit. Mergând binevestiţi prietenilor scularea Lui.
 
   Izvorul vieţii cel îndestulat fiind Tu, Doamne, şi adâncul milei, Bunule, călătorind ai şezut lângă puţul jurământului şi către samarineanca ai strigat : Dă-Mi apă să beau, ca să iei şi tu apele iertării.
 
Slavă… a Treimii :
 
   Laud cu credință pe Tatăl, Cel fără de început şi pe Fiul, Cel împreună pe un scaun şezător şi pe Duhul cel de o fiinţă, Fiinţă una, o Fire, o slavă şi o împărăţie, pe Dumnezeu şi Făcătorul tuturor şi Țiitorul a toate, împreună cu puterile cele fără de trupuri.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Pe tine numai Fecioară, care ai născut şi ți-ai păzit pântecele nestricat, te lăudăm, Curată, scaunul Domnului, uşă şi munte, sfeşnic înțelegător, cămară cu totul luminată a lui Dumnezeu şi cort al slavei cu adevărat, sicriu, năstrapă şi masă.
 
CONDACUL praznicului, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Ca nişte pârgă…
 
   Cu credință venind la puț samarineanca, Te-a văzut pe Tine apa înţelepciunii, din care bând din-destul, împărăţia cea de sus a moştenit, ca ceea ce este în veci pururea lăudată.
 
ICOS
 
   Taine cinstite să auzim, cele ce s-au făcut în Samaria. Ioan pe noi ne învață cum a vorbit Domnul cu femeia, cerând apă. El, care a adunat apele întru adunările lor; Cel ce este împreună şezător pe un Scaun cu Tatăl şi cu Duhul; că a venit să caute chipul Său, ca Cel ce este în veci pururea lăudat.
 
SINAXAR 
ÎN DUMINECA SAMARINENCEI
 
Stih : Venind, femeie, să scoţi apă muritoare,
Ai scos apă vie, de suflet spălătoare.
 
    Tot în această zi, în Duminica a cincea după Paşti, prăznuim pomenirea Samarinencei.

   Pentru că în această zi Hristos S-a mărturisit că este Mesia. Şi pentru aceasta mi se pare că s-a pus în săptămâna înjumătăţirii celor cincizeci de zile. Mai ales că în Duminica cea mai-nainte de aceasta a făcut minune la scăldătoare. Iar în această zi venind la puţul pe care însuşi Iacov l-a săpat şi l-a dăruit lui Iosif fiului său. Venit-a adică lângă Sihar Domnul, fiind ostenit de cale şi a şezut aici la puţ, în ceasul al şaselea din zi. Iar o femeie din cetate, a venit să scoată apă, pe când Ucenicii se duseseră să cumpere bucate. Iisus văzând-o a cerut să-i dea apă; iar ea îi pune înainte, că nu se ating evreii de samarineni. Domnul însă o învaţă aducând la mijloc apa cea vie, pe care a arătat-o neîmpuţinată şi curăţitoare de păcate. Căci, Duhul se aseamănă mai totdeauna cu apa şi cu focul. Iar femeia întâmpinând că nu are El apă ca aceea, pentru că vadră de scos nu a adus şi puţul este adânc, aduce cuvântul la strămoşul Iacov, care însuşi a săpat puţul şi a băut din el şi oile lui, arătând prin aceasta prisosinţa izvorului şi cum că era de bună treabă şi rece. Hristos nu S-a arătat pe Sine mai mare decât Iacov, ca să nu spăimânteze pe femeie; ci iarăşi pentru apă a grăit zicând : că cel ce va bea din apa cea vie, nu va înseta niciodată. Şi femeia a cerut acea apă; iar El a zis, să-şi cheme pe bărbatul său, gândind la descoperirea unor lucruri ascunse. Iar ea s-a lepădat că nu are bărbat. Însă Cel ce ştie toate a zis : Bine ziseşi că nu ai, că cinci ai avut şi pe care ai acum al șaselea, (arătând că trăieşte cu acesta nelegiuit), nu-ţi este bărbat. Şi a răspuns femeia numindu-l prooroc. După aceea l-a întrebat şi de muntele unde se cade să se închine : În Garizim sau în Ierusalim ? Pentru că socoteau Samarinenii că Dumnezeu nu este pretutindenea desăvârşit; ci cum că numai acolo petrece Dumnezeu unde se închinau ei, adică în muntele Garizim, pentru că acolo s-a dat binecuvântarea de la Dumnezeu, sau pentru că acolo Avraam a zidit întâi lui Dumnezeu jertfelnic. Şi iarăşi precum Iudeii ziceau că, numai în Ierusalim se cade a se închina lui Dumnezeu, pentru aceea şi de pretutindenea la praznic se adunau acolo. Hristos a arătat că mântuirea lumii este din iudei, însă a adăugat că Dumnezeu este netrupesc şi cei ce s-au învrednicit a se închina Lui, nu se vor mai închina cu jertfe, ci cu duhul şi cu adevărul. Atunci a zis femeia : Auzim din Scripturi că va să vină Mesia, Care este Hristos. Iar Iisus a zis : Eu sunt. Ştiau Samarinenii de Mesia din cărţile lui Moise şi mai ales din aceasta : Că prooroc va ridica vouă Domnul Dumnezeu şi din altele multe. Iar sfârşindu-se vorba, au venit şi Ucenicii şi s-au mirat de o smerenie ca aceea, cum grăia cu o femeie, însă L-au rugat pe El să mănânce; iar El le-a grăit lor de hrana cea veşnică a mântuirii omeneşti şi cum că li se cade lor să secere ostenelile proorocilor. Apoi mergând femeia în cetate şi spunând cele ce se făcuseră pentru dânsa, toţi ridicându-se au venit la Hristos şi au crezut, zicând : Că nu şi-ar fi vădit femeia păcatul, de n-ar fi cunoscut vreun lucru mare. Şi rugându-se, L-a făcut de a petrecut la ei două zile. Şi fiind acolo, a făcut mai multe minuni, care pentru mulţime nu s-au scris în Evanghelie. Şi aceasta este samarineanca, pe care o a numit Hristos mai în urmă Fotini. Care şi cu cununa muceniciei s-a încununat în zilele Chesarului Neron, împreună cu şapte fii ai săi, după multă muncă şi strujire şi după tăierea sânilor şi după sfărâmarea mâinilor, i-a băgat trestii subţiri pe sub unghii şi o a adăpat cu plumb şi a suferit patimi şi munci fără de număr. Să se ştie că usnele puţului aceluia le-a adus de acolo cu cinste împăratul Iustinian şi în Biserica Sfânta Sofia le-a pus. Încă şi piatra pe care a şezut Hristos când a vorbit cu Samarineanca. Şi până acum stau amândouă în pridvor către răsărit despre partea stângă, pe unde se intră în Biserică.

  
Pentru rugăciunile muceniţei Tale Fotini, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos : Cuptorul haldeilor…

 
   Trupește Te-ai ostenit, Cel ce eşti odihna tuturor; de voie ai însetat, Izvorule al minunilor; apă ai cerut Iisuse, apa cea vie făgăduind.
 
   Cu samarineanca ai vorbit, Doamne, vădind nebunia evreilor celor fărădelege, că aceea a crezut că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, iar ei de Tine s-au lepădat.
 
   Apa vie cea săltătoare, apa nemuririi Te-ai făgăduit, Izvorule cel pururea viu, Mântuitorule, să le dai celor ce primesc cu credinţă pe Duhul Tău, Care din Tatăl purcede.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   În pântecele tău ai încăput pe Cuvântul cel neîncăput, din sânii tăi ai hrănit cu lapte pe Hrănitorul lumii. În braţele tale ai purtat pe Ţiitorul nostru, Născătoare de Dumnezeu, curată.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
    Nu ne da pe noi până în sfârşit, pentru numele Tău şi nu strica aşezământul Tău şi nu depărta mila Ta de la noi, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, Cel ce eşti prealăudat în veci.
 
   Cu cei fărădelege de voie Te-ai socotit, Hristoase Îndurate, în vremea dumnezeieștii patimi; şi acestea pământul văzându-le s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat prin voia Ta cea atotlucrătoare şi prin Tine Cel ce eşti necuprins de minte s-au sculat morții cei din veac.
 
   Cu sufletul pogorându-Te în părţile cele mai de jos ale iadului, ai scos cu vitejie pe toţi cei legaţi, pe cei ce din veac îi luase moartea, tiranul cel amar; care strigau către Tine, Hristoase Dumnezeule : Slavă rânduielii Tale celei înfricoşate.
 
   Pentru ce căutaţi cu cei morţi pe Cel ce viază în veci ? S-a sculat precum a zis. Iată precum vedeţi pânzele goale şi mormântul deşert, zis-a femeilor tânărul cel ce s-a arătat. Degrab mergând, spuneţi Apostolilor.
 
   Tu eşti Apa vieţii, strigat-a samarineanca către Hristos; deci, adapă-mă, Cuvinte, pe mine cea însetată totdeauna de dumnezeiescul Tău Dar, ca să nu mai fiu cuprinsă de setea necunoştinţei, Doamne Iisuse, ci să propovăduiesc slăvirile Tale.
 
Slavă… a Treimii :
 
   Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe dumnezeiescul Duh să slăvim, pe Treimea cea nedespărţită după fire şi despărţită după feţe; o Fiinţă împreună de o Fire, fără de început, Făcător şi Dumnezeu a toate, pe Care Îl laudă toate cetele cereşti.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   După naşterea cea minunată, ai rămas fecioară curată Sfântă, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta toate cetele îngereşti şi toate neamurile omeneşti, cu glasuri fără tăcere te lăută pe tine, încăperea cea curată a Celui neîncăput.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos : Îngerii şi cerurile…
 
   Veniți de vedeţi, popoare, pe Cel ce Se laudă pe scaunul slavei, cum Se huleşte de oamenii fărădelege şi văzându-L, lăudaţi pe Mesia cel mai înainte vestit de prooroci.
 
   Tu eşti cu adevărat Hristos Cel ce ai venit în lumea aceasta, de la Care este mântuirea şi iertarea păcatelor părinteşti, Tu eşti cu adevărat viaţa celor ce cred în Tine.
 
   Înjumătăţindu-se praznicul, precum este scris, a stătut Înţelepciunea lui Dumnezeu de faţă în templu şi a învăţat, că cu adevărat însuşi El era Mesia, Hristos, prin Care se face mântuirea.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cum ai născut, spune, pe Cel ce mai-nainte a strălucit din Tatăl fără de ani şi Care se laudă împreună cu Duhul Sfânt ? Cu adevărat precum ştie Însuşi, Cel ce bine a voit a Se naşte din tine, Născătoare de Dumnezeu.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
   Toate le-ai aşezat cu înțelepciunea Ta, Stăpâne, şi fundul pământului iarăşi precum ştii l-ai întărit, temelia lui înfigându-o pe ape nemărginite. Pentru aceasta toți strigăm cântând : Binecuvântați neîncetat lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălțați întru toți vecii.
 
   Moarte ai răbdat de voie, Unule, Cel ce eşti fără de moarte; iadul ai prădat, porțile cele de aramă le-ai sfărâmat, Împărate ceresc, şi ai scos pe cei ce erau legați acolo din veac, care laudă neîncetat puterea bunătății Tale.
 
   Înălțatu-Te-ai îndelung-Răbdătorule de voie pe lemn şi pietrele s-au despicat şi soarele s-a întunecat; catapeteasma templului s-a rupt, pământul s-a clintit şi s-a cutremurat iadul cel cu totul de batjocură şi pe toți legații i-a slobozit.
 
   Arătatu-Te-ai, Doamne, celor ce şedeau întru întuneric, Cel ce eşti Lumina cea neapusă şi Viața tuturor. Pentru aceasta, dacă Te-a văzut adunarea drepților, a săltat Cuvinte şi a strigat : Venit-ai ca să dezlegi din legături pe toți cei ce laudă puterea Ta.
 
   Şezut-ai aproape de puț, în ceasul al şaselea, Mântuitorule, şi samarinencei i-ai dat apa cea vie şi râurile cunoştinței, pentru multa milostivire, cu care împreună toți cântând strigăm : Binecuvântați neîncetat lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
 
 
Binecuvântăm pe Tatăl…

A Treimii :

   Pe Tatăl, Cel fără de început, pe Fiul, Cel împreună fără de început să-L lăudăm, şi pe Duhul Sfânt, un Dumnezeu pe aceste trei, neamestecat, nedespărțit, Făcător tuturor, o Stăpânie şi putere de sine stăpânitoare şi să strigăm : Binecuvântați neîncetat lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălțați întru toți vecii.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cu cărbunele s-a curăţit Isaia mai-nainte propovăduind pe Cărbunele cel înţelegător, ce S-a întrupat mai presus de gând din tine, Fecioară; Care arde toate păcatele oamenilor cele uscate şi pentru milostivire îndumnezeieşte firea noastră, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
 
Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos : Străin lucru este maicilor…
 
   Praznicul evreiesc înjumătățindu-se, Te-ai suit, Mântuitorul meu, în templul Tău şi învăț-ai pe toți; iar evreii se mirau şi ziceau : De unde ştie Acesta carte neînvățându-se ?
 
   Râuri de daruri izvorând Mântuitorul, săvârşea minuni şi semne, gonind bolile şi tămăduind neputinţele; dar evreii se întărât-au pentru mulțimea minunilor Lui.
 
   Pe evreii cei neplecați mustrându-i Mântuitorul meu, striga : Nu judecaţi cu făţărnicie, ci judecaţi dreaptă judecată, că legea porunceşte şi sâmbăta să se taie împrejur tot omul.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Încăput-ai în pântecele tău Fecioară Maică, pe Unul din Treime pe Hristos, Dătătorul de viață, pe Carele Îl laudă toată făptura, de Carele se cutremură scaunele cele de sus, pe Acela roagă-L, Preafericită, să mântuiască sufletele noastre.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
   Făcut-a tărie cu braţul Său, pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi, Dumnezeul lui Israil întru care ne-a cercetat pe noi, Răsăritul cel dintru înălţime şi ne-a îndreptat pe noi pe calea păcii.
 
   Iată S-a văzut Hristos, Viaţa tuturor, spânzurat de voie pe lemn şi acestea văzând pământul s-a clintit şi multe trupuri ale sfinţilor, care adormiseră, s-au sculat arătat şi temniţa iadului s-a deşertat.
 
   Frumos din mormânt ca un mire din cămară ai ieşit, stricând tirania morţii, Hristoase şi sfărâmând încuietorile iadului cu dumnezeiasca putere şi cu lumina Învierii Tale cea înţelegătoare ai luminat lumea.
 
   Să stăm acum toţi cete duhovniceşti şi să strigăm : Domnul a înviat, să se bucure pământul, să se veselească cerul, norii să pice ploile dreptăţii, nouă celor ce prăznuim luminat şi lăudăm pe Hristos.

   Viaţa celor ce vieţuiesc izvorul bunătăţilor, Domnul, Cel ce izvorăşte din-destul apa învăţăturilor, a strigat către femeie : Dă-Mi apă să beau, ca să-ţi dau şi Eu apa ceea ce usucă izvoarele păcatelor tale.
 
Slavă… a Treimii :
 
   Lumină una nedespărţită este Unimea cea întreit strălucitoare, Tatăl, Cel fără de început, Fiul şi Duhul Dumnezeire una, viață şi Făcător al tuturor; pe Acesta să-L lăudăm credincioşii împreună cu cei fără de trupuri, cu cântări întreit sfinte, slăvindu-L cu sfinţenie.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Ceea ce ai fost lăcaş Luminii, Curată, luminează vederile sufletului meu cele întunecate prin multe meşteşugirile vrăjmaşului şi mă învredniceşte să văd luminat cu inimă curată, Lumina ceea ce a strălucit din tine mai presus de gând.
 
LUMINÂNDA Paştilor.
 
   Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzându-o, Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.
 
Slavă… a samarinencei :
 
   În Samaria ai venit Mântuitorul meu, Atotputernice, şi cu femeia vorbind ai cerut apă ca să bei, Cel ce ai izvorât evreilor apă din piatră netăiată, pe care la credință Ta o ai adus; şi acum se îndulceşte în veci de viață în ceruri.
 
Şi acum… a înjumătăţirii.
 
   Înjumătăţindu-se praznicul, ai venit, Iubitorule de oameni, în templu şi ai zis : Cei cuprinşi de sete veniţi la Mine şi scoateţi apă vie şi săltătoare, prin care veţi dobândi toţi hrană şi dar şi viață nemuritoare.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 8 şi cântăm aceste stihiri ale învierii, glasul al 4-lea.
 
   Cel ce Crucea ai suferit şi moartea şi ai înviat din morţi Atotputernice, Doamne, slăvim Învierea Ta.
 
   Cu Crucea Ta, Hristoase, din blestemul cel dedemult ne-ai mântuit şi cu moartea Ta pe diavolul, care muncea firea noastră l-ai surpat şi întru scularea Ta de bucurie toate le-ai umplut. Pentru aceasta strigăm Ţie : Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.
 
   Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, îndreptează-ne pe noi la adevărul Tău şi ne mântuieşte din cursele vrăjmaşului; Cel ce ai înviat din morţi, scoală-ne pe noi cei căzuţi prin păcat, tinzând mâna Ta, Iubitorule de oameni, Doamne, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi.
 
   Din sânurile Părintelui Tău neosebindu-Te, Unule-Născut, Cuvinte al lui Dumnezeu, ai venit pe pământ pentru iubirea de oameni, om făcându-Te fără schimbare şi Crucea şi moartea ai răbdat cu trupul, Cel ce eşti fără patimă cu Dumnezeirea; şi înviind din morţi, nemurire ai dăruit neamului omenesc, ca un Însuţi Atotputernic.
 
Alte stihiri ale lui Anatolie.
 
   Moarte ai primit cu trupul, nouă nemurire lucrând, Mântuitorule; şi în mormânt Te-ai sălăşluit, ca să ne slobozeşti pe noi din iad, înviindu-ne împreună cu Tine; pătimind adică ca un om, dar înviind ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm : Slavă Ţie, Dătătorule de viață, Doamne, Unule, Iubitorule de oameni.
 
   Pietrele sau despicat, Mântuitorule, când s-a înfipt Crucea Ta în locul Căpăţânii. Înfricoşatu-s-au portarii iadului, când Te-ai pus în mormânt ca un mort; pentru că stricând puterea morţii, tuturor celor morţi nestricăciune le-ai dăruit, cu Învierea Ta Mântuitorule, Dătătorule de viață, Doamne, slavă Ţie.
 
Alte stihiri ale samarinencei, glasul al 3-lea, singur glasul.
 
    Stih :
Încordează şi bine sporeşte şi împărăteşte, pentru adevărul şi blândeţile şi dreptatea Ta.
 
   Să se bucure astăzi luminat cerul şi pământul, că Hristos S-a arătat întrupându-Se ca un om, ca să scoată din blestem pe Adam cu tot neamul şi minunat S-a făcut prin minuni, în Samaria venind şi stând înaintea femeii, a cerut apă, Cel ce îmbracă norii cu ape. Pentru aceasta toţi credincioşii să ne închinăm Celui ce a sărăcit de voie pentru noi, după sfatul cel plin de milostivire.
 
Glasul al 6-lea,
 
    Stih :
Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea.
 
   Aceasta zice Domnul către samarineanca : De ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce zice ție : Dă-mi apă să beau, tu ai fi cerut de la Dânsul şi ţi-ar fi dat să bei, ca să nu mai însetezi în veac, zice Domnul.
 
Slavă… glasul acelaşi.
 
   Izvorul cel începător de viață, Iisus Mântuitorul nostru venind la puţul patriarhului Iacov, a cerut apă să bea de la femeia samarineancă; iar ea zicând că nu au împărtăşire evreii cu dânşii, Înţeleptul Ziditor a adus-o cu cuvinte dulci mai vârtos spre cererea apei celei pururea veşnice. Care şi luându-o, tuturor a propovăduit zicând : Veniţi de vedeţi pe Dumnezeu, Cunoscătorul celor ascunse, Care a venit trupeşte să mântuiască pe om.
 
    Şi acum…  Prea binecuvântată eşti… Slavoslovia cea mare, ecteniile şi otpustul. Apoi ceasul întâi şi otpustul desăvârşit. Slavă… Şi acum… stihira evangheliei, glasul al 7-lea.
 
   Iată întuneric şi de dimineaţă şi ce stai la mormânt, Marie, mult întuneric având în minte ? De ce întrebi unde s-a pus Iisus ? Ci vezi Ucenicii împreună alergând, cum prin giulgiu şi prin mahramă, au semuit Învierea şi şi-au adus aminte de scriptura cea pentru aceasta; cu care şi prin care şi noi crezând, Te lăudăm pe Tine, Dătătorule de viață, Hristoase.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile, glasul al 4-lea.
 
   Prin lemn Adam din rai a fost lepădat; iar prin lemnul Crucii tâlharul în rai s-a sălăşluit. Că acela gustând, a lepădat porunca Celui ce l-a făcut, iar acesta împreună răstignindu-se, a mărturisit pe Dumnezeu Cel ce Se tăinuia strigând : Pomeneşte-mă întru împărăţia Ta.
 
   Cel ce Te-ai răstignit şi ai înviat, ca un puternic din mormânt a treia zi şi pe Adam cel întâi zidit, l-ai înviat Unule, Nemuritorule; şi pe mine mă învredniceşte ca să mă întorc la pocăinţă, Doamne, din toată inima mea şi cu credinţă fierbinte pururea să strig Ţie : Pomeneşte-mă, Mântuitorule, întru împărăţia Ta.
 
   Cu adevărat a înviat Hristos şi mărturiseşte mormântul, călcătorilor de lege, că cele de îngropare ale Sale lăsându-le, a înviat a treia zi; piatra s-a pecetluit şi străjerii înaintea mormântului au stătut; iadul s-a prădat, moartea s-a omorât. Nu s-a furat Hristos; credeţi dar împreună cu noi Învierea Lui.
 
   Pe Cel ce a înviat din morţi şi puterea iadului a prădat şi s-a arătat femeilor mironosiţe, zicându-le : Bucuraţi-vă ! Credincioşii să-L rugăm, ca să izbăvească din stricăciune sufletele noastre, strigând pururea către Dânsul, cu glasul tâlharului celui de bine cunoscător : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta.
 
    Apoi din canonul samarinencei, Cântarea a 4-a pe 4 şi din canonul înjumătăţirii, Cântarea a 6-a pe 4. După vohod, troparele învierii şi al înjumătăţirii.
Slavă… condacul samarinencei. Şi acum… al înjumătăţirii. Prochimenul. Apostolul : Din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. CHINONICUL : Trupul lui Hristos primiţi şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi. Aliluia. Sau : Lăudaţi pe Domnul din ceruri...





LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

Întru aceeaşi Duminică a Samarinencei,

 SEARA

La Doamne strigat-am… Punem stihirile pe 6 şi cântăm trei stihiri ale înjumătăţirii, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Bucură-te Cămara…

 
   Arătatu-s-a astăzi preasfântă Înjumătăţirea cea strălucită şi veselă, a Învierii Mântuitorului, ca o amiazăzi luminoasă, luminând lumea cu dumnezeieştile daruri ale sculării lui Hristos. Şi revărsând minunile, străluceşte semnele nestricăciunii şi arată mai-nainte suirea la înălţime; însemnează venirea cea mult dorită a Duhului şi prăznuirea cea prealuminată a preacinstitei Cincizecimi. Pentru aceasta şi dăruieşte sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Ca un râu al dumnezeieștii slave, înjumătăţindu-se praznicul, Domnul dăruind tuturor curgerile milostivirii, strigă : Cel însetat să vină la Mine cu căldură şi să bea. Că fiind însuşi Izvorul milostivirii şi noianul bunătăţii, izvorăşte lumii iertare, spală greşelile şi curăţeşte bolile; mântuieşte pe cei ce prăznuiesc Învierea Lui, acoperă pe cei ce cinstesc cu dragoste slăvită înălţarea Lui, şi dă sufletelor noastre pace şi mare milă.
 
   În mijlocul templului stând, Dumnezeu şi Domnul cel necuprins (că Dumnezeu era din fire, deşi om făcându-Se pentru noi, S-a arătat cuprins cu trupul), tuturor izvorăşte cuvinte de viață curgătoare zicând : Curăţiţi-vă sufletele şi vă răcoriţi de arşiţa patimilor; nici un om să nu se lipsească de băutură. Că dumnezeiescul dar dăruiesc, al vieţii celei mai bune şi nemuritoare şi se va face părtaş împărăţiei celei de sus şi se va proslăvi împreună cu Mine, Ziditorul.
 
Şi de la Minei 3.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
   Înjumătăţindu-se praznicul, mai-nainte de patimă şi de slăvită Învierea Ta, Doamne, ai învăţat, Bunule, în templu pe evreii cei neplecați şi pe farisei şi cărturari şi ai strigat către dânşii : Cel însetat să vină la Mine şi să bea; şi cel ce crede întru Mine, râuri de apă vie ale Dumnezeiescului Duh vor curge din pântecele Lui. O, negrăită înţelepciune ! O, lauda Ta ! Cel ce toate le umpli, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 4-lea.
 
   Crucii Tale celei făcătoare de viață, neîncetat închinându-ne, Hristoase Dumnezeule, Învierea Ta cea de a treia zi o slăvim, că printr-însa ai înnoit firea omenească cea stricată, Atotputernice, şi suirea la ceruri ne-ai arătat nouă, ca un bun şi de oameni iubitor.
 
    Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în ceruri, am ridicat ochii mei.
 
   Aş vrea cu lacrimi să şterg, Doamne, zapisul păcatelor mele şi să-Ţi plac în cealaltă vreme a vieţii mele prin pocăinţă, dar vrăjmașul mă amăgeşte şi luptă pe sufletul meu. Doamne, mai-nainte până ce nu pier cu totul, mântuieşte-mă.
 
    Stih : Miluieşte-ne, pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
 
   Cel ce Te proslăveşti întru pomenirile sfinţilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, fiind rugat de dânşii, trimite-ne nouă mare milă.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
   Înjumătăţindu-se praznicul Învierii Tale, Hristoase şi al dumnezeieştii veniri a Sfântului Tău Duh, adunându-ne lăudăm tainele minunilor Tale, întru care trimite-ne nouă mare milă.
 
Troparul praznicului : Înjumăţindu-se praznicul… Şi otpustul.

LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul..., troparul înjumătăţirii.
 
După întâia Catismă, sedealna învierii, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Degrab ne întâmpină…

 
   Căutând la intrarea mormântului şi văpaia îngerului nerăbdând mironosiţele, cu cutremur s-au mirat zicând : Au doar S-a furat Cel ce a deschis tâlharului raiul ? Au doar S-a sculat Cel ce şi mai înainte de patimi a vestit Învierea ? Adevărat a înviat Hristos Dumnezeu dăruind celor din iad viață şi Înviere.
 
   Cercetează Doamne, smeritul meu suflet, cel ce şi-a cheltuit toată viaţa în păcate şi ca pe păcătoasa primeşte-mă, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.
 
Mucenicina :
 
   Astăzi au venit oştile îngereşti întru pomenirea mucenicilor să lumineze gândurile credincioşilor şi să veselească lumea cu darul; Dumnezeule milostivindu-Te pentru dânşii, dăruieşte-ne nouă mare milă.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Zid nebiruit eşti nouă creştinilor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că la tine scăpând, rămânem nevătămaţi şi iarăşi greşind te avem rugătoare. Pentru aceasta mulţumind strigăm către tine : Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine.
 
După a doua Catismă, sedealna. Glasul al 8-lea.
 
Podobie : Pe înţelepciunea…


   Înţelepciunea, Cuvântul Tatălui, Cel ce a şi dat Apostolilor cuvântul lui Dumnezeu, ca să propovăduiască marginilor lumii venirea Lui pe pământ, se ocăra de amăgitorii evrei, în nebunia lor, foarte defăimându-se ca un îndrăcit şi înşelător, Care fără de răutate către dânşii strigă : Nu judecați asupra Mea judecată fățarnică, călcători de lege. Deci, către Dânsul să strigăm : Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeule, iertare de greşeli trimite celor ce laudă cu credinţă slava Ta cea neasemănată.
 
    Slavă… Şi acum… tot aceasta. Apoi, Învierea lui Hristos... şi psalmul 50. Canonul praznicului înjumătăţirii cu irmoasele pe 8, glasul al 4-lea   
CANONUL ÎNJUMĂTĂȚIRII PRAZNICULUI     şi ale Mineiului pe 4.    MINEIELE BISERICII ORTODOXE     Condacul, icosul şi luminânda praznicului.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile, glasul al 4-lea.
 
   Cel ce Crucea ai suferit şi moartea şi ai înviat din morţi, Atotputernice Doamne, slăvim Învierea Ta. De două ori.
 
   Oaie sunt a turmei Tale celei cuvântătoare şi alerg la Tine, Păstorul cel bun, caută-mă pe mine cel rătăcit, Dumnezeule, şi mă miluieşte.
 
Mucenicina :
 
   Cine nu se va spăimânta, Sfinţilor Mucenici, văzând nevoința cea bună, cu care v-ați nevoit ? Cum fiind cu trup, aţi biruit pe vrăjmaşul cel fără de trup, mărturisind pe Hristos şi cu Crucea într-armându-vă ? Pentru aceasta după vrednicie v-aţi arătat dracilor izgonitori şi barbarilor împotrivitori. Rugaţi-vă neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea :
 
   Înjumătăţindu-se praznicul Paştilor, Te-ai suit în sfinţitul templu, Mântuitorul nostru, şi stând în mijlocul poporului, i-ai învăţat pe dânşii cu îndrăzneală şi ai zis : Eu sunt lumina lumii; cel ce urmează Mie, nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieţii celei nemuritoare.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 3-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…

 
   Plecând cerurile Te-ai pogorât Mântuitorul meu şi trup din Fecioară fără schimbare ai luat, izvorându-mi iertare.
 
    Stih : Iar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai înainte de veci a făcut mântuire în mijlocul pământului.
 
   Tot eşti întru Dumnezeu Tu, Cuvinte, vrând să mă scoţi din greşeli, pe mine cel pierit, Te-ai unit cu mine, Iubitorule de oameni.
 
    Stih : Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, pe care o ai câştigat din început.
 
   Tu ai venit, Împărate, Înţelepciunea cea mare, prin care Tatăl a făcut lumea prea înțelepţeşte, împreună cu Sfântul Duh.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
   Să ne curăţim vistieriile gândurilor şi să ne luminăm strălucirile sufleteşti şi să vedem pe Hristos, Viața, venind în templu pentru mulţimea bunătăţii, ca să biruiască pe vrăjmaşul şi să mântuiască neamul nostru, prin patima Crucii şi prin Înviere; către Care să strigăm : Doamne, Cel ce eşti necuprins, slavă Ţie.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canonul înjumătăţirii, Cântarea a 7-a.

 




MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI


Luni a cincea săptămână după Paşti.
 
SEARA
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile înjumătăţirii 3, glasul 1.
 
Podobie : Ceea ce eşti bucuria…

 
   Făcătorul tuturor şi Dătătorul de viață, Cuvântul cel împreună veşnic cu dumnezeiescul Părinte, de voie luând trup din Fecioară şi făcăndu-Se om, a izvorât tuturor ca un bun, învăţăturile negrăitei înţelepciuni.
 
   Praznicul evreiesc înjumătățindu-se, Hristoase, în templu ai stătut de față, Tu, Stăpânul legii, învăţând cu stăpânire; pe cărturari mustrând, precum este scris şi spăimântându-i cu înţelepciunea cuvintelor Tale şi cu arătările minunilor.
 
   Dătătorul înţelepciunii şi Dăruitorul celor bune, Cel ce izvorăşte ape dumnezeieşti, din izvorul cel pururea curgător, strigă : Veniți la Mine cei însetați de scoateţi apa vieţii şi râuri, zice, vor curge din pântecele vostru, de daruri dumnezeieşti.
 
Şi de la Minei 3.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
   Când ai venit în templu, Hristoase Dumnezeule, înjumătățindu-se praznicul, atunci ai învăţat, strigând către popoare : Cel ce crede întru Mine, de va şi muri, viu va fi. Iar evreii scrâşneau cu dinţii, împreună cu fariseii şi cu saducheii şi cu cărturarii, zicând : Cine este Acesta, Carele grăieşte hule ? Nesocotind că Tu eşti Cel ce Te slăveşti mai-nainte de toți vecii, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 4-lea.
 
   Oprirea lemnului neascultării o ai dezlegat, Mântuitorule, pe lemnul Crucii de voie pironindu-Te şi în iad pogorându-Te, Puternice, legăturile morţii ca un Dumnezeu le-ai rupt. Pentru aceasta ne închinăm Învierii Tale celei din morți, întru bucurie strigând : Atotputernice Doamne, slavă Ţie.
 
    Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în ceruri, am ridicat ochii mei.
 
   Cine înviforându-se şi alergând la limanul acesta nu se mântuieşte ? Sau cine bolnăvindu-se şi năzuind la această casă de doctorie, nu se tămăduieşte ? Făcătorule al tuturor şi Tămăduitorule al bolnavilor, Doamne, mai-nainte până ce nu pier desăvârşit, mântuieşte-mă.
 

    Stih : Miluieşte-ne, pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
  
Mucenicina :
 
   Cela ce ai primit răbdarea Sfinţilor Mucenici, primeşte şi de la noi laudă, Iubitorute de oameni, dăruindu-ne nouă cu rugăciunile lor mare milă.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 3-lea, a lui Ghermano.
 
   Înjumătățindu-se praznicul, slăvim pe Cel ce a lucrat mântuire în mijlocul pământului; şi în mijlocul a doi tâlhari Viața pe lemn S-a spânzurat. Ci către cel ce hulea, a tăcut, iar către cel ce a crezut, a strigat : Astăzi cu Mine vei fi în rai ! Pogorâtu-S-a în mormânt şi a prădat iadul şi a înviat a treia zi, mântuind sufletele noastre.

 Şi otpustul.

LA UTRENIE
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif…

 
   Cu sfatul Tău cel de voie Crucea ai răbdat, Mântuitorule, şi în mormânt nou oamenii cei muritori Te-au pus, pe Tine Cela ce cu cuvântul marginile ai aşezat. Pentru aceasta legându-se cel străin, moartea cumplit s-a prădat; şi cei din iad toți au strigat sculării Tale celei de viață purtătoare : Hristos a înviat, Dătătorul de viață rămânând în veci.
 
   Gândeşte, suflete, cum va să stăm înaintea Judecătorului, la judecata cea înfricoşată ! Că se vor pune scaune groaznice şi faptele fiecăruia se vor vădi; atunci Judecătorul va fi neîmblânzit, acolo focul împreună stând, cumplit învăluindu-se, ca o mare sălbăticită, vrând să acopere marginile pământului. Toate acestea socoteşte-le, suflete al meu, şi suspină mai-nainte de sfârşit.
 
Mucenicina :
 
   Cu sângiurile mucenicilor Tăi celor din toată lumea, ca cu o porfiră şi vison, biserica Ta împodobită fiind, printr-înşii strigă către Tine, Hristoase Dumnezeule : Poporului Tău trimite îndurările Tale, pace obştii Tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Taină înfricoşată şi minune preaslăvită, cum Fecioara Te-a purtat pe Tine, Făcătorul tuturor şi după naştere iarăşi a rămas fecioară ? Cel ce Te-ai născut dintr-însa, întăreşte credința, pe păgâni îi îmblânzeşte şi lumea o împacă, ca un iubitor de oameni.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Pe Înţelepciunea…
 
   Apa înţelepciunii şi a vieţii izvorând lumii, pe toți chemi, Mântuitorule, să scoată apele cele de mântuire; că dumnezeiască legea Ta primindu-o omul, stinge cu dânsa cărbunii înşelăciunii. Drept aceea în veci nu va înseta, nici va mai înceta de sațiul Tău, Stăpâne, Împărate ceresc. Pentru aceasta slăvim puterea Ta, Hristoase Dumnezeule, iertare de greşeli cerând să trimiți din-destul robilor Tăi.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
    Învierea lui Hristos văzând…
Psalmul 50. Canonul praznicului înjumătăţirii, glasul al 8-lea, cu irmosul pe 8    
CANONUL ÎNJUMĂTĂȚIRII PRAZNICULUI     şi al Mineiului pe 4.   MINEIELE BISERICII ORTODOXE      Condacul, icosul şi Luminânda praznicului.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile, glasul al 4-lea.
 
   Cu Crucea Ta, Hristoase, din blestemul cel dedemult ne-ai slobozit pe noi şi cu moartea Ta pe diavolul, care muncea firea noastră, l-ai surpat şi întru scularea Ta de bucurie toate le-ai umplut. Pentru aceasta strigăm Ţie : Cel ce ai înviat din morți, Doamne, slavă Ţie. De două ori.
 
   Spală-mă cu lacrimile mele, Mântuitorule, că m-am spurcat cu multe păcate. Pentru aceasta şi cad înaintea Ta, Milostive. Greşit-am, miluieşte-mă Dumnezeule.
 
Mucenicina :
 
   Îngerilor părtaşi v-ați făcut Sfinţilor Mucenici, în privelişte pe Hristos bărbăteşte propovăduind. Că toate cele frumoase din lume ați părăsit ca şi cum n-ar fi fost, iar credinţa ați ţinut ca o ancoră tare. Pentru aceasta şi gonind înşelăciunea, izvorâți credincioşilor darurile tămăduirilor, rugându-vă neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
 
   Doamne, mai-nainte de preacinstită Crucea Ta, praznicul înjumătățindu-se. Ai intrat în templu, pe evrei cu îndrăzneală învăţând cele ale lui Moise, prin Tine în lege aşezate. Iar ei spăimântându-se de taina cea negrăită a înţelepciunii Tale, Hristoase, gândeau din pizmă asupra Ta viclenie. Cum ştie Acesta carte neînvățându-Se ? Neştiindu-Te pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…

 
   Sfârşit fiind Tu şi început şi înjumătățirea, la Înjumătățirea praznicului ai stătut în templu, Hristoase al meu, izvorându-mi mie iertare.
 
    Stih : Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, pe care ai câştigat-o din început.
 
   Auzit-a Sionul, dumnezeiască puterea Învierii Tale, Cuvinte, şi s-a bucurat cu fiii săi, lăudându-Te pe Tine, Cel îndurat.
 
    Stih : Iar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai-nainte de veci a tăcut mântuire în mijlocul pământului.
 
   Lumină din Tatăl ai strălucit, Cuvinte, dar în anii cei mai de pe urmă, Te-ai arătat ca un om, dându-mi iertare de greşeli.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
   Înjumătățindu-se praznicul Paştilor, Te-ai suit în sfinţitul templu, Mântuitorul nostru, şi stând în mijlocul poporului, i-ai învăţat pe dânşii cu îndrăzneală şi ai zis : Eu sunt lumina lumii; cel ce urmează Mie, nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieţii celei nemuritoare.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canon, Cântarea 8-a.
 



MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

Odovania Înjumătățirii Praznicului

SLUJBA ÎNJUMĂTĂȚIRII PRAZNICULUI CINCIZECIMII

Marţi a cincea săptămână după Paşti.
 
SEARA
 
    La Vecernie, după psalmul de seară, catisma de rând. La
Doamne strigat-am… punem stihirile praznicului înjumătăţirii pe 6. Slavă… Şi acum… a praznicului. (Cele cântate la însuşi praznicul). La stihoavnă stihirile. Slavă… Şi acum… a praznicului şi cealaltă slujbă a praznicului, seara şi dimineaţa neschimbată, afară de vohodul cel mic şi paremii.
 
LA LITURGHIE
 
    Fericirile praznicului din amândouă canoanele, Cântarea a 9-a, pe 8. Prochimenul, Apostolul şi Evanghelia zilei; Chinonicul praznicului. Şi aşa se sfârşeşte praznicul înjumătăţirii. Iar slujba Sfântului din Minei se cântă la Pavecerniţă.
 
A se vedea Miercuri la înjumătăţirea praznicului.


JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

MIERCURI SEARA
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6.
 
Şi cântăm trei stihiri ale samarinencei, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Cel ce eşti chemat…

 
   Aflând Hristos pe samarineanca lângă puț, a cerut de la dânsa să bea, însetat fiind de îndreptarea şi de mântuirea ei; care lucru s-a şi cunoscut, împlinindu-se prin fapte, că pe aceasta care scotea băutură, însuşi o a tras de la băutură şi o a umplut de băutură vie şi ea a vestit cetăţenilor : Iată Acela Care S-a zis dedemult în lege : Mesia Hristos S-a arătat ca un om, descoperind cele negrăite ale gândurilor celor ascunse.
 
   Iată Mesia Hristos S-a arătat pe pământ, zis-a celor din cetate samarineanca, de Carele S-a scris în Lege dedemult, că va să vină prooroc mare, Dumnezeu şi om; Acesta cele făcute de mine, le-a vădit şi cele ascunse întru adâncul inimii mele, toate mi le-a spus precum le-am făcut. Pentru aceasta alergând toată cetatea, a găsit cuvintele ei cu totul adevărate; şi de acel lucru s-a minunat şi cu vederea s-a încredinţat.
 
   Pe Tine Cel ce ai umblat oarecând în rai în ceasul al şaselea, ca un Stăpân şi Dumnezeu, Te-a văzut fiica strămoaşei iarăşi în ceasul al şaselea, şezând unde era izvor de apă şi puț săpat. Şi cerând apă dintr-însul, ca să o adăpi cu apa vieţii cea săltătoare, aceasta s-a şi făcut. Că bând ea din-destul din apa Ta cea de viață aducătoare, a propovăduit şi în cetate îndestularea apei aceleia.
 
Şi de la Minei 3.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 3-lea.

 
   Venit-ai la puţ, Izvorule al minunilor, în ceasul al şaselea să vânezi rodul Evei. Care în acest ceas a ieşit din rai prin amăgirea şarpelui ; că s-a apropiat samarineanca să scoată apă şi văzând-o, Mântuitorul a zis : Dă-Mi apă să beau şi Eu te voi sătura de apă săltătoare; iar înţeleapta alergând în cetate, a vestit îndată popoarelor : Veniţi de vedeţi pe Hristos Domnul, Mântuitorul sufletelor noastre.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 4-lea.
 
   Porțile iadului le-ai sfărâmat, Doamne, şi cu moartea Ta împărăţia morţii ai stricat şi neamul omenesc din stricăciune l-ai mântuit, viață şi nestricăciune lumii dăruind şi mare milă.
 
    Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în ceruri, am ridicat ochii mei.
 
   Ceata Apostolilor cu Duhul Sfânt o ai luminat, Hristoase; spală printr-înşii şi întinăciunea noastră cea din păcat, Dumnezeule, şi ne miluieşte pe noi.

    Stih : Miluieşte-ne, pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
  
Mucenicina :
 
   Având îndrăzneală către Mântuitorul, sfinţilor, rugaţi-vă neîncetat pentru noi păcătoşii cerând sufletelor noastre iertare de greşeli şi mare milă.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
   La puţ dacă a venit Domnul, samarineanca ruga pe Cel milostiv : Dă-mi apa credinţei şi voi lua apele scăldătoarei spre mântuire şi bucurie. Dătătorule de viață, Doamne, slavă Ţie.
 
Troparul, glasul al 4-lea : Propovăduirea Învierii cea luminată… Şi cu al Născătoarei de Dumnezeu.

LA UTRENIE
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 3-lea.
 
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat…

 
   Cel ce Te-ai răstignit de voie pentru noi şi Te-ai socotit între cei morți, Dătătorule de viață, şi ai înviat a treia zi, Hristoase Dumnezeul nostru, ai sfărâmat cu puterea Ta stăpânirea morții şi cu scularea Ta pe toți cei ce erau în iad i-ai înviat. Pentru aceasta lăudând, cinstim toți scularea Ta, Cel ce eşti fără de moarte, Doamne.
 
Podobie : Degrab ne întâmpină…
 
   Luminători ai arătat marginilor lumii pe Ucenicii Tăi, Mântuitorule, strălucind cu propovăduirea Ta şi luminând sufletele noastre. Şi printr-înşii ai întunecat rătăcirea idolească, luminând lumea cu învăţăturile ortodoxiei. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre.
 
Mucenicina :
 
   Cu Crucea într-armându-se mucenicii Tăi, au biruit vicleniile vrăjmaşului începătorului răutăţii, Hristoase Dumnezeul nostru. Strălucit-au ca nişte luminători, povățuind pe oameni şi dăruind tămăduiri celor ce se roagă cu credinţă. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Fecioară cu totul fără prihană care ai născut pe Preabunul Dumnezeu, roagă-L neîncetat cu Apostolii, ca să ne dea iertare de greşeli şi îndreptare vieții mai înainte de sfârşit, celor ce cu credinţă şi cu dragoste după datorie te lăudăm pe tine, ceea ce eşti preafericită.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 6-lea.
 
Podobie : Puterile îngereşti…

 
   Precum ai deschis credincioasei samarinence izvorul Dumnezeirii Tale, Doamne, şi ai turnat peste dânsa cunoştința de Dumnezeu, adăpându-o cu băutura primită lui Dumnezeu, şi acum trimite-ne nouă tuturor iertare de greşeli, Preabunule.
 
    Slavă… Şi acum… tot aceasta. Învierea lui Hristos… Psalmul 50. Canonul samarinencei cu irmosul pe 8   
CANONUL SAMARINENCEI     şi al Mineiului pe 4.   MINEIELE BISERICII ORTODOXE      Condacul şi icosul şi Luminânda samarinencei.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile, glasul al 4-lea.
 
   Din sânurile Părintelui Tău neosebindu-Te, Unule-Născut, Cuvinte al lui Dumnezeu, ai venit pe pământ pentru iubirea de oameni, om făcându-Te fără schimbare şi Crucea şi moartea ai răbdat cu trupul, Cel ce eşti fără de patimă cu Dumnezeirea; şi înviind din morți nemurire ai dăruit neamului omenesc, ca un Atotputernic. De două ori.
 
A Apostolilor.
 
   Pe Ucenicii cei necărturari, Duhul Tău cel Sfânt învăţaţi i-a arătat, Hristoase Dumnezeule, şi cu buna întocmire a limbilor, cea mult glăsuitoare, înşelăciunea a surpat, ca un Atotputernic.
 
Mucenicina :
 
   Cum nu ne vom mira de nevoinţele voastre, Sfinţilor Mucenici; că cu trup muritor fiind îmbrăcaţi, aţi biruit pe vrăjmaşii cei fără de trupuri ? Nu v-au înfricoşat pe voi îngrozirile tiranilor, nu v-au spăimântat năvălirile muncilor. Cu adevărat după vrednicie v-aţi mărit de la Hristos; rugaţi-vă neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
   Fiul şi Cuvântul Tatălui, Cel împreună fără de început şi împreună veşnic, venind la puţ, Izvorul tămăduirilor, o femeie din Samaria a venit să scoată apă; pe care Mântuitorul văzându-o a zis : Dă-Mi apă să beau şi mergi de cheamă pe bărbatul tău ! Iar ea ca unui om grăind şi nu ca lui Dumnezeu, silindu-se să tăinuiască, a zis : N-am bărbat. Şi Învăţătorul zice către dânsa : Adevărat ai zis : N-am bărbat, că cinci ai avut şi acum pe care ai nu-ţi este ţie bărbat. Iar ea mirându-se de acel cuvânt şi alergând în cetate, striga către popoare, zicând : Veniţi de vedeţi pe Hristos, Carele dăruieşte lumii mare milă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile samarinencei, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Ca pe un viteaz…

 
   Tu fiind izvorul şi noianul bunătăţii şi Vistierul vieţii, Unule mult-Îndurate, ai strigat vorbind către femeia samarineancă : Dă-Mi apă să beau, ca să iei iertare ! Lăudăm multă milostivirea Ta, prin care mântuieşti tot neamul omenesc, pentru multă bunătatea Ta.
 
    Stih : Încordează şi bine sporeşte şi împărățeşte pentru adevărul şi blândețile şi dreptatea Ta.
 
   Veniţi de vedeţi om, care şezând astăzi lângă puţ, mi-a spus toate câte am făcut, că prooroc este prea-adevărat şi prea mare; de vreme ce ştie toate cele ascunse şi cele arătate. Ci dăruieşte-mi apă vie, pe care o ai dat celor însetaţi, ca să nu mai însetez iarăşi în veci, Iubitorule de oameni.
 
    Stih : Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea.
 
   Izvorul cel pururea curgător, Viaţa cea fără de moarte, Râul cel nedeşertat şi nestricăcios, călătorind a şezut aproape de puţ, după ce a trimis pe Ucenicii Săi pentru bucate şi vorbea cu femeia ce scotea apă, vrând să o vâneze şi să lumineze ochii sufletului ei.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 3-lea.
 
   Să se bucure astăzi luminat cerul şi pământul, că Hristos S-a arătat întrupându-Se ca un om, ca să scoată din blestem pe Adam cu tot neamul şi minunat S-a făcut prin minuni, în Samaria venind şi stând înaintea femeii a cerut apă, Cel ce îmbracă norii cu ape. Pentru aceasta toți credincioşii să ne închinăm Celui ce a sărăcit de voie pentru noi, după sfatul cel plin de milostivire.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canonul samarinencei, Cântarea a 7-a.

 


VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

Joi a cincea săptămâna după Paşti.
 
SEARA
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6, trei ale samarinencei glasul al 4-lea.
 
Podobie : Doamne, suindu-Te…
 
   Arătatu-s-a samarineanca şi a grăit celor din Sihar : Vedeţi pe Iisus, Mesia de Care mai-nainte a scris Moise în Lege, că va veni. Că pe pământ S-a arătat pentru milostivire şi cu mine a vorbit la puţ ca un om. Cu adevărat Acesta este Hristos, Carele era să vină în lume.

   Cei din cetate bând din apa cea dulce, care curgea din gura cea dulce a femeii, s-au grăbit să alerge la puţul cel ce izvorăşte această apă cu îndestulare şi să vadă acel Izvor pururea curgător, Care răcoreşte sufletele cele ce se topesc de sete.
 
   Văzând pe Izvorul cel de un chip şi de un fel cu alcătuirea omenească, cei din cetate strigau către femeie : De acum nu pentru vorba ta noi credem; căci am cunoscut cu adevărat că Acesta este scăparea şi veşnica mântuire a lumii.

 
Şi de la Minei 3.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
   Lângă puţul lui Iacov, aflând Iisus pe samarineanca, a cerut apă de la dânsa, Cel ce acoperă pământul cu nori. O, minune ! Cel ce se poartă spre heruvimi, vorbea cu o femeie păcătoasă, cerând apă, Cel ce a spânzurat pământul peste ape. Apă caută, Cel ce varsă izvoarele şi iezerele apelor, vrând să tragă cu adevărat pe aceea care era vânată de luptătorul vrăşmaş şi să o adape cu apă vie pe aceea care era aprinsă rău spre lucruri netrebnice; ca un îndurat şi de oameni iubitor.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira Crucii, glasul al 4-lea.
 
   Totdeauna având Crucea Ta spre ajutor, Hristoase, lesne călcăm cursele vrăjmaşului.
 
    Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în ceruri, am ridicat ochii mei.
 
A învierii :
 
   Doamne, suindu-Te pe Cruce, blestemul nostru cel strămoşesc l-ai pierdut. Şi pogorându-Te în iad, pe legaţii cei din veac i-ai slobozit, nestricăciune dăruind neamului omenesc. Pentru aceasta cântând, slăvim scularea Ta cea făcătoare de viață şi mântuitoare.

    Stih : Miluieşte-ne, pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
 
Mucenicina :
 
   Jertfe însufleţite, arderi întregi cuvântătoare, mucenici ai Domnului, junghieri desăvârşite ale lui Dumnezeu, oile cele cunoscătoare de Dumnezeu şi de Dumnezeu cunoscute, al căror staul este necălcat de lupi, rugaţi-vă ca să ne paştem şi noi împreună cu voi la apa odihnei.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
   Acestea a zis Domnul către samarineanca : De ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce zice ție : Dă-Mi apă să beau, tu ai fi cerut de la Dânsul şi ți-ar fi dat să bei, ca să nu mai însetezi în veac, zice Domnul.

LA UTRENIE
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Degrab ne întâmpină…

 
   Pe Cruce Te-au pironit evreii pe Tine, Mântuitorule, prin care ne-ai chemat pe noi din păgâni pentru milostivire, Hristoase Dumnezeul nostru; tinsu-Ţi-ai palmele pe dânsa din voia Ta, primit-ai a Ţi se împunge cu suliţa coasta Ta; slavă mulţimii îndurărilor Tale, Iubitorule de oameni.
 
Mucenicina :
 
   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta pe muncitori au surpat, zdrobit-au şi ale dracilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… a Crucii Născătoarei de Dumnezeu.
 
   Pe Cruce înălţat dacă Te-a văzut preacurata Maica Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu, ca o Maică tânguindu-se, a zis : Ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiul meu ! Cum Te împărtăşeşti cu moartea Cel ce eşti viaţa tuturor, vrând să înviezi pe cei morţi, ca un îndurat.
 
După a doua Catismă, sedealna praznicului, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Degrab ne întâmpină…
 
   Venind samarineanca după obicei să scoată apă din puţul cel pământesc şi stricăcios, scos-a apa cea vie; căci a aflat Izvorul şezând unde era săpat izvorul şi puţul lui Iacov, care adăpa pe cei înfierbântaţi de arşiţă.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Învierea lui Hristos..., şi Psalmul 50.
 
CANOANELE

    Al samarinencei cu irmosul pe 8
  
CANONUL SAMARINENCEI      şi al Mineiului pe 4.    MINEIELE BISERICII ORTODOXE    Condacul, icosul şi Luminânda samarinencei.
 
LA LAUDE
 
Stihirile, glasul al 4-lea.
 
   Dat-ai semn celor ce se tem de Tine, Doamne, cinstită Crucea Ta, cu care ai biruit căpeteniile întunericului şi stăpâniile şi ne-ai dus pe noi la fericirea cea dintâi. Pentru aceasta slăvim rânduiala Ta cea iubitoare de oameni, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre. De două ori.
 
   Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, povăţuieşte-ne pe noi la adevărul Tău şi ne izbăveşte din cursele vrăjmaşului, Cel ce ai înviat din morți, scoală-ne pe noi cei căzuți prin păcat, tinzând mâna Ta, Iubitorule de oameni, Doamne, pentru rugăciunile Sfinților Tăi.
 
Mucenicia :
 
   Cinstită este moartea sfinţilor tăi, Doamne, că de sabie şi de foc şi de frig fiind sfărâmaţi şi-au vărsat sângele, având nădejde spre Tine, ca să-şi ia plata ostenelii; şi au răbdat şi au luat de la Tine, Mântuitorule, mare milă.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
   Izvorul cel de viață începător, Iisus Mântuitorul nostru venind la puţul patriarhului Iacov, a cerut apă să bea de la samarineanca; iar ea zicând că nu au împărtăşire evreii cu dânşii, Înţeleptul Ziditor o a adus pe dânsa cu cuvinte dulci, mai vârtos spre cererea apei celei pururea veşnice, pe care şi luând-o, tuturor a propovăduit, zicând : Veniţi de vedeţi pe Cunoscătorul celor ascunse şi Dumnezeu, Carele a venit cu trupul să mântuiască pe om.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 4-lea.
 
Prodobie : Ca pe un viteaz…

 
   Venind cu vadra la puţ să scoată apă şi lăsând vadra fără de apă, a alergat singură în cetate samarineanca, strigând că a aflat Izvorul cel de viață curgător din-destul, de unde a scos apa mântuirii şi cu dânsa şi-a răcorit inima cea topită de patimi.
 
     Stih : Încordează şi bine sporeşte şi împărăţeşte, pentru adevărul şi blândețile şi dreptatea ta.
 
    Zis-a Mântuitorul către samarineanca : Adevărat ai zis că nu ai bărbat după lege astăzi, că cinci ai avut mai-nainte şi acum pe care ai, nu-ţi este bărbat, ci străin după lege. Iar ea grăbindu-se a strigat către cei din cetate : Văzut-am om, care mi-a spus mie toate câte am făcut în taină.
 
     Stih : Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea.
 
   Alt pârâu de viață izvorâtor din puţul cel ceresc a scos samarineanca, aflându-L pe El turnat lângă puţul, din care avea obicei de scotea altă apă stricăcioasă şi pământească. Un astfel de Izvor cu totul nou S-a arătat în inima ei săltător, răcorind arşiţele patimilor sale.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
   Când Te-ai arătat pe pământ, Hristoase Dumnezeule, prin rânduiala întrupării cea negrăită, auzind samarineanca cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, a lăsat vadra la puț şi a alergat spunând celor din cetate : Veniți de vedeți un cunoscător al inimilor. Nu cumva Acesta este Hristos, pe Carele aşteptăm ? Cel ce are mare milă.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canonul samarinencei. Cântarea a 8-a.




SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI


Vineri a cincea săptămână după Paşti
 
SEARA
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile samarinencei 3, glasul 1.
 
   Venit-ai la puț Izvorule al minunilor, în ceasul al şaşelea, să vânezi rodul Evei, că Eva într-acest ceas a ieşit din rai prin amăgirea şarpelui; că s-a apropiat samarineanca să scoată apă, pe care văzându-o Mântuitorul, a zis : Dă-Mi apă să beau şi Eu te voi sătura de apă săltătoare. Iar înțeleapta alergând în cetate a vestit îndată popoarelor : Veniți de vedeți pe Hristos Domnul, Mântuitorul sufletelor noastre.
 
Glasul al 2-lea.
 
   La puț dacă a venit Domnul, samarineanca ruga pe Cel milostiv : Dă-mi apa credinței şi voi lua apele scăldătoarei, mântuire şi bucurie. Dătătorule de viață, Doamne, slavă Ţie.
 
   Fiul şi Cuvântul Tatălui, Cel împreună fără de început şi împreună veşnic, venind la puț Izvorul tămăduirilor, o femeie din Samaria a venit să scoată apă; pe care Mântuitorul văzându-o, a zis : Dă-Mi apă să beau şi mergi de cheamă pe bărbatul tău ! Iar ea ca unui om grăind şi nu ca lui Dumnezeu, silindu-se să tăinuiască, a zis : N-am bărbat. Şi Învăţătorul zice către dânsa : Adevărat ai zis ; n-am bărbat, că cinci ai avut şi acum pe care ai nu-ți este ție bărbat. Iar ea mirându-se de acel cuvânt şi alergând în cetate, striga către popoare, zicând : Veniți de vedeţi pe Hristos, Carele dăruieşte lumii mare milă.
 
De la Minei 3.
 
Slavă… glasul al 6-lea.
 
   Lângă puțul lui Iacov, aflând Iisus pe samarineanca, a cerut apă de la dânsa, Cel ce acoperă pământul cu nori ! O, minune ! Cel ce Se poartă pe heruvimi, vorbea cu o femeie păcătoasă, cerând apă, Cel ce a spânzurat pământul peste ape. Apă caută, Cel ce varsă izvoarele şi iezerele apelor, vrând să tragă cu adevărat pe ceea ce era vânată de luptătorul vrăjmaş şi să o adape cu apă vie pe aceea care era aprinsă rău spre lucruri netrebnice, ca un îndurat şi de oameni iubitor.
 
Şi acum… glasul al 6-lea.
 
   Proorocul David care pentru tine este al lui Dumnezeu părinte, cu cântare pentru tine mai înainte a glăsuit, către Cel ce a făcut ție slăviri. Stătut-a Împărăteasa aproape dea-dreapta Ta; că pe tine Maică pricinuitoare vieții te-a arătat, Dumnezeu, Carele fără tată din tine a Se face om bine a voit; ca iarăşi să zidească chipul Său cel stricat de patimi. Şi oaia cea rătăcită, prin munţi pierdută, aflându-o, pe umeri ridicându-o, la Tatăl să o aducă şi după voia Sa cu puterile cereşti să o împreuneze şi să mântuiască, Născătoare de Dumnezeu lumea, Hristos, Cel ce are mare şi bogată milă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile învierii, glasul al 4-lea.
 
   Crucii Tale celei făcătoare de viață, neîncetat închinându-ne, Hristoase Dumnezeule, Învierea Ta cea de a treia zi o slăvim, că printr-însa ai înnoit firea omenească cea stricată, Atotputernice, şi suirea la ceruri ne-ai arătat nouă, ca un singur bun şi de oameni iubitor.
 
     Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.
 
    Oprirea lemnului neascultării o ai dezlegat Mântuitorule, pe lemnul Crucii de voie pironindu-Te şi în iad pogorându-Te, Puternice, legăturile morții ca un Dumnezeu le-ai rupt. Pentru aceasta ne închinăm învierii Tale celei din morți, întru bucurie strigând : Atotputernice, Doamne, slavă Ţie.
 
     Stih : Pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.
 
   Porțile iadului le-ai sfărâmat, Doamne, şi cu moartea Ta împărăţia morții ai stricat şi neamul omenesc din stricăciune l-ai mântuit, viață şi nestricăciune lumii dăruind şi mare milă.
 
    Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
 
   Doamne, suindu-Te pe Cruce, blestemul nostru cel strămoşesc l-ai pierdut. Şi pogorându-Te în iad, pe legații cei din veac i-ai slobozit, nestricăciune dăruind neamului omenesc. Pentru aceasta cântând, slăvim scularea Ta cea făcătoare de viață şi mântuitoare.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
   Când Te-ai arătat pe pământ, Hristoase Dumnezeule, prin rânduiala întrupării cea negrăită, auzind samarineanca cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, a lăsat vadra la puț şi a alergat spunând celor din cetate : Veniți de vedeți un cunoscător al inimilor; nu cumva Acesta este Hristos, pe Carele aşteptăm ? Cel ce are mare milă.


LA UTRENIE
 
După întâia Catismă, sedealna învierii, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Degrab ne întâmpină…

 
   Căutând la intrarea mormântului şi văpaia îngerului nerăbdând mironosițele cu cutremur s-au mirat, zicând : Au doar S-a furat Cel ce a deschis tâlharului raiul ? Au doar S-a sculat Cela ce şi mai-nainte de patimă a vestit Învierea ? Adevărat a înviat Hristos Dumnezeu, dăruind celor din iad viață şi Înviere.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat. Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se şi Crucea de voie pentru noi luând; prin care înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat…

 
   Să se bucure cerul, să se veselească cele pământeşti, că Hristos arătându-Se din Fecioară ca un om, a izbăvit din stricăciune toată omenirea cu moartea sa şi cu minunile strălucind, femeii Samarinence cerând El apă, i-a dat izvorul tămăduirilor, ca Cel ce însuşi este fără de moarte.
 
    Slavă… Şi acum… tot aceasta. Învierea lui Hristos… şi psalmul 50. Canoanele, al samarinencei, cu irmosul pe 6,   
CANONUL SAMARINENCEI     al hramului Sfântului pe 4 şi al mineului pe 4.    MINEIELE BISERICII ORTODOXE     Condacul, icosul şi Luminânda praznicului.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile învierii glasul al 4-lea.
 
   Cela ce Crucea ai suferit şi moartea şi ai înviat din morți, Atotputernice Doamne, slăvim Învierea Ta.
 
   Cu Crucea Ta, Hristoase, din blestemul cel dedemult ne-ai mântuit şi cu moartea Ta pe diavolul, care muncea firea noastră, l-ai surpat şi întru scularea Ta de bucurie toate le-ai umplut. Pentru aceasta strigăm Ţie : Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.
 
   Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, îndreptează-ne pe noi la adevărul Tău şi ne izbăveşte din cursele vrăjmaşului; Cel ce ai înviat din morţi, scoală-ne pe noi cei căzuţi prin păcat, tinzând mâna Ta, Iubitorule de oameni, Doamne, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi.
 
   Din sânurile Părintelui Tău neosebindu-Te, Unule-Născut, Cuvinte al lui Dumnezeu, ai venit pe pământ pentru iubirea de oameni, om făcându-Te fără schimbare şi Crucea şi moartea ai răbdat cu Trupul, Cel ce eşti fără de patimă cu Dumnezeirea; şi înviind din morţi, nemurire ai dăruit neamului omenesc, ca un însuţi Atotputernic.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
   Izvorul cel începător de viață, Iisus, Mântuitorul nostru, venind la puţul patriahului Iacov, a cerut apă să bea de la femeia samarineancă, iar ea zicând că nu au împărtăşire evreii cu dânşii, Înţeleptul Ziditor o a adus pe dânsa cu cuvinte dulci, mai vârtos spre cererea apei celei pururea veşnice. Care şi luând-o, tuturor a propovăduit, zicând : Veniţi de vedeţi pe Dumnezeu, Cunoscătorul celor ascunse, Care a venit cu trupul să mântuiască pe om.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 4-lea.
 
Podobia : Ca pe un viteaz…

 
   Pe Izvorul cel pururea curgător, văzându-L că şade lângă puţ, femeia ceea ce purta greutatea multor patimi, a cerut să ia apa vieţii cea tămăduitoare, care se vărsa dintr-acel Izvor ca un pârâu; care o a şi luat în dar de la Cuvântul şi nu mai aleargă la puţul cel pământesc şi stricăcios.
 
    Stih : Încordează şi bine sporeşte şi împărăţeşte pentru adevărul şi blândețile şi dreptatea ta.
 
   Obiceiurile evreieşti urmând femeia şi punând înainte neîmpărtăşirea lor cu dânşii, la cererea băuturii apei, Hristos, înţeleptul Făcător, prin cuvinte dulci o a adus să ceară apa dumnezeiască, băutura cea de viață izvorâtoare. Din care bând ea, a adus râurile şi în cetate.
 
    Stih : Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea.
 
   Nici vadră nu ai şi puţul este prea adânc; deci, de unde vrei să-mi dai apă nestricăcioasă ? Samarineanca a strigat către Tine, Hristoase, socotindu-Te ca un om, iar nu Dumnezeu : şi mirându-se de cuvintele Tale, pe care cu vorbe prea dulci adăpându-o, o ai făcut de Te-a mărturisit pe Tine, Dumnezeu al tuturor făpturilor.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
   Acestea zice Domnul către samarineanca : De ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce zice Ţie : Dă-Mi apă să beau, tu ai fi cerut de la Dânsul şi ţi-ar fi dat ţie să bei, ca să nu mai însetezi în veac, zice Domnul.
 
Troparul învierii şi al Născătoarei ele Dumnezeu. Ecteniile, ceasul întâi şi Otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
    Fericirile din canon, Cântarea a 9-a Prochimenul, Apostolul : Din Faptele Apostolilor; Evanghelia de la Ioan. Chinonicul praznicului.







SĂPTĂMÂNA A 6-A DUPĂ PAŞTI

DUMINICA | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI
A ORBULUI
 
SÂMBĂTĂ SEARA
 
LA VECERNIA CEA MICĂ
 

La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 4. Ale învierii glasul al 5-lea. 


   Prin cinstită Crucea Ta, Hristoase, pe diavolul l-ai ruşinat şi prin Învierea Ta boldul păcatului l-ai stricat şi ne-ai mântuit pe noi din porţile morţii, slăvimu-Te pe Tine, Unule-Născut.

   Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere S-a adus, înfricoşatu-s-au de aceasta boierii iadului şi s-au ridicat porţile cele de durere; că a intrat Împăratul slavei, Hristos, zicând celor din legături : Ieşiţi, şi celor din întuneric, descoperiţi-vă.
 
   Mare minune ! Ziditorul celor nevăzute, pentru iubirea de oameni cu trupul pătimind, a înviat, Cel fără de moarte. Veniţi seminţiile neamurilor, Acestuia să ne închinăm, că cu milostivirea Lui din rătăcire izbăvindu-ne, în trei Ipostasuri pe un Dumnezeu a lăuda ne-am învăţat.
 
Alte stihiri ale lui Anatolie.
 
   Închinăciune de seară aducem Ție, Luminii celei neînserate, Ceea ce la sfârşitul veacurilor, ca într-o oglindă prin trup ai strălucit lumii şi până la iad Te-ai pogorât, şi întunericul cel de acolo l-ai stricat şi lumina Învierii neamurilor ai arătat, Dătătorule de lumină, Doamne, slavă Ţie.

 Slavă, glasul al 5-lea.
 
   Doamne, trecând pe cale, ai aflat pe un orb din naştere şi mirându-se Ucenicii, Te-au întrebat pe Tine, zicând : Învățătorule ! Cine a greşit, acesta, sau părinţii lui, de s-a născut orb ? Iar Tu, Mântuitorul meu, ai zis către dânşii : Nici acesta a greşit, nici părinţii lui; ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu întru dânsul. Mie mi se cade să lucrez lucrurile celui ce M-a trimis pe Mine, pe care nimeni nu poate să le lucreze. Şi acestea zicând, scuipând jos şi tină făcând, a uns ochii lui, zicând către dânsul : Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului. Iar el spălându-se s-a făcut sănătos şi a strigat către Tine : Cred Doamne, şi s-a închinat Ţie. Pentru aceasta strigăm şi noi : Miluieşte-ne pe noi.

Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu : Dogmatica, glasul acelaşi.
 
   Pe Fecioara cea preacinstită şi lui Dumnezeu plăcută, cea mai cinstită decât Heruvimii să o slăvim, că Făcătorul tuturor vrând să Se facă om, S-a sălăşluit într-însa precum nu se poate spune. O, lucruri străine şi taine preaslăvite ! Cine nu se va mira auzind aceasta ? Că Dumnezeu om S-a făcut şi n-a fost schimbare într-însul; şi uşile fecioriei deschizând, micşorare într-însa nu s-a lăsat, precum grăieşte proorocul : Că om printr-însa nu va trece niciodată, fără numai însuşi Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce are mare milă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii, glasul al 5-lea.
 
   Pe Tine, Mântuitorul Hristos, Cel ce Te-ai întrupat şi de ceruri nu Te-ai despărțit, în glasuri de cântări Te slăvim. Că Crucea şi moartea ai primit pentru neamul nostru, ca Domnul cel iubitor de oameni, prădând porţile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre.
 
Alte stihiri podobnice ale Preasfintei Născătoarei de Dumnezu, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Bucură-te cămară…

 
    Stih : Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.
 
   Bucură-te pecetea proorocilor, propovăduirea grăitorilor de Dumnezeu Apostoli. Că pe Cel ce este adevărat Dumnezeu, L-ai născut nouă întrupat, mai presus de gând şi de cuvânt; prin Carele luând bun neamul cel dedemult şi dobândind desfătarea raiului, pe tine pricinuitoarea unei asemenea străluciri cu cântări te cinstim şi prin tine, Preasfântă, rugătoarea cea bineprimită, ne îmbogăţim cu dobândirea cea pururea veşnică a vieţii Fiului tău, Cel ce dă din-destul mare milă.
 
    Stih : Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta.
 
   Bucură-te cer cuvântător întru care Dumnezeu întrupându-Se S-a sălăşluit. Năstrapă a dumnezeieştii mane, sfeşnic al Soarelui, munte umbrit al lui Dumnezeu, cămară întru care Dumnezeu a încăput, masă dătătoare de viaţă, sfeşnice de aur, raiule purtător de lumină; rug nears, sicriule al sfinţeniei, scară cerească, norule cel însufleţit, toiagule cel ce ai odrăslit din rădăcina lui Iesei, Fecioară pe Hristos roagă-L, să dea sufletelor noastre mare milă.
 
    Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.
 
   Bucură-te ceea ce ai zămislit negrăit pe Fiul lui Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi L-ai născut pe Dânsul după ce a luat trup din sângele tău cu adevărat, precum suntem noi; Carele are şi suflet înţelegător şi însuşi stăpânitor şi fără de nici o lipsă S-a îmbrăcat în Adam, pentru mila şi bunătatea cea negrăită. Pentru aceasta în două firi se vesteşte nouă Hristos, arătând întru Sine lucrarea amândurora; pe Carele roagă-L, să dea celor ce te laudă pe tine, mare milă.
 
Slavă… glasul al 8-lea.
 
   Soarele dreptății cel înţelegător, Hristoase Dumnezeule, Carele pe cel lipsit din pântece de lumină, l-ai luminat după amândouă, cu preacurată atingerea Ta şi ochii noştri cei sufleteşti luminându-i, arată-ne fii ai zilei, ca, cu credinţă să strigăm către Tine : Mare este şi negrăită milostivirea Ta spre noi, Iubitorule de oameni, slavă Ţie. 

Şi acum… glasul al 5-lea.
 
   Biserică şi uşă eşti, palat şi scaun al Împăratului, Fecioară cu totul cinstită, prin care Izbăvitorul meu Hristos Domnul, celor ce dormeau întru întuneric S-a arătat, Soarele dreptăţii fiind; vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său, cu mâna Sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit îndrăzneală ca o Maică către Dânsul, roagă-L neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre.
 
Ectenia mică şi otpustul.
 
TOT ÎN ACEASTĂ ZI
 
LA VECERNIA CEA MARE
 
    Fericit bărbatul… Catisma toată. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10 şi cântăm stihirile învierii 3, ale lui Anatolie 4 şi două samoglasnice ale orbului, repetând una.
 
Stihirile învierii, glasul al 5-lea.
 
   Prin cinstită Crucea Ta, Hristoase, pe diavolul l-ai ruşinat şi prin Învierea Ta boldul păcatului l-ai stricat şi ne-ai mântuit pe noi din porţile morţii, slăvimu-Te pe Tine, Unule-Născut.
 
   Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere S-a adus, înfricoşatu-s-au de aceasta boierii iadului şi s-au ridicat porţile cele de durere; că a intrat Împăratul slavei Hristos, zicând celor din legături : Ieşiţi, şi celor din întuneric, descoperiţi-vă.
 
   Mare minune ! Ziditorul celor nevăzute, pentru iubirea de oameni cu trupul pătimind, a înviat Cel fără de moarte. Veniţi seminţiile neamurilor, Acestuia să ne închinăm, că cu milostivirea Lui din rătăcire izbăvindu-ne, în trei Ipostasuri pe un Dumnezeu a lăuda ne-am învăţat.
 
Alte stihiri ale lui Anatolie.
 
   Închinăciune de seară aducem Ție, Luminii celei neînserate, ceea ce la sfârşitul veacurilor, ca într-o oglindă prin trup ai strălucit lumii şi până la iad Te-ai pogorât, şi întunericul cel de acolo l-ai stricat şi lumina Învierii neamurilor ai arătat, Dătătorule de lumină, Doamne, slavă Ţie.
 
   Pe Începătorul mântuirii noastre, pe Hristos să-L lăudăm, că El din morţi înviind, lumea din rătăcire s-a mântuit. Se bucură ceata îngerilor, fuge înşelăciunea dracilor. Adam cel ce a căzut s-a sculat, diavolul s-a surpat.
 
   Cei de la straje erau învăţaţi de cei fărădelege : Acoperiţi scularea lui Hristos şi luaţi arginţi şi ziceţi : Că noi dormind, din mormânt S-a furat mortul. Cine a văzut ? Cine a auzit ? Pe mort să-L fure vreodată, mai vârtos pe Cel cu smirnă uns şi gol, pe Cel ce Și-a lăsat şi în mormânt cele de îngropare ale Sale ? Nu vă amăgiţi, evreilor; învăţaţi-vă graiurile proorocilor şi cunoaşteţi, că însuşi este cu adevărat Mântuitorul lumii şi Atotputernic.
 
   Doamne, Cela ce iadul ai prădat şi moartea ai călcat, Mântuitorul nostru, Cela ce ai luminat lumea cu cinstita Cruce, miluieşte-ne pe noi.
 
Alte stihiri ale orbului, glasul al 2-lea.

   Cel ce s-a născut orb, zicea în cugetul său : Oare eu pentru păcatele părinţilor m-am născut fără de ochi ? Oare eu pentru necredinţa limbilor m-am născut întru arătare ? Nu pot a mai întreba când este noapte, când este zi; nu-mi mai pot răbda picioarele poticnirile de pietre. Că n-am văzut soarele strălucind, nici în față pe Cel ce m-a zidit pe mine. Ci mă rog Ţie, Hristoase Dumnezeule, caută spre mine şi mă miluieşte. De două ori.
 
   Trecând Iisus din templu, a aflat pe un om orb din naştere şi făcându-i-se milă, a pus tină pe ochii lui şi a zis către dânsul : Mergi de te spală în Siloam şi spălându-se a văzut, înălțând slavă lui Dumnezeu. Iar vecinii lui ziceau către dânsul : Cine a deschis ochii tăi, care nimeni din cei ce văd n-a putut să-i vindece ? Iar el strigând a zis : Un om ce se cheamă Iisus, Acela mi-a zis de m-am spălat în Siloam şi am văzut. Acesta este cu adevărat, de Carele a zis Moise în lege, Hristos Mesia; acesta este Mântuitorul sufletelor noastre.
 
Slavă… glasul al 5-lea.
 
   Doamne, trecând pe cale, ai aflat pe un orb din naştere şi mirându-se ucenicii, Te-au întrebat pe Tine, zicând : Învățătorule ! Cine a greşit, acesta, sau părinţii lui, de s-a născut orb ? Iar Tu, Mântuitorul meu, ai zis către dânşii : Nici acesta a greşit, nici părinţii lui; ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu întru dânsul. Mie mi se cade să lucrez lucrurile Celui ce M-a trimis pe Mine, pe care nimeni nu poate să le lucreze. Şi acestea zicând, scuipând jos şi tină făcând, a uns ochii lui, zicând către dânsul : Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului. Iar el spălându-se s-a făcut sănătos şi a strigat către Tine : Cred Doamne, şi s-a închinat Ţie. Pentru aceasta strigăm şi noi : Miluieşte-ne pe noi.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   În Marea Roşie chipul miresei celei neispitite de nuntă s-a scris oarecând, acolo Moise despărţitor al apei, iar aici Gavriil slujitor al minunii. Atunci adâncul l-a trecut pedestru neudat Israil, iar acum pe Hristos L-a născut fără de sămânţă Fecioara. Marea după trecerea lui Israil a rămas neumblată, iar cea fără prihană, după naşterea lui Emanoil a rămas nestricată. Cela ce eşti şi mai înainte ai fost şi Te-ai arătat ca un om, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
 
La Litie, stihira hramului.
 
Slavă… glasul al 4-lea.
 
   Toată viața sa orbul noapte socotindu-o, a strigat către Tine : Doamne deschide-mi vederile, fiul lui David Mântuitorul nostru, ca şi eu împreună cu toţi să laud puterea Ta.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
Glasul acelaşi.

 
   Caută spre rugăciunile robilor tăi ceea ce eşti cu totul fără prihană, potolind pornirile asupra noastră cele rele, din tot necazul mântuindu-ne pe noi. Că pe tine una te avem ancoră tare şi nemişcată şi a ta folosinţă am dobândit; să nu ne ruşinăm, Stăpână, cei ce te chemăm pe tine. Grăbeşte spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credinţă : Bucură-te, Stăpână, ajutătoarea tuturor, bucuria şi acoperământul, şi mântuirea sufletelor noastre.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile învierii, glasul al 5-lea.
 
   Pe Tine, Mântuitorul Hristos, Cel ce Te-ai întrupat şi de ceruri nu Te-ai despărţit, în glasuri de cântări Te slăvim. Că Crucea şi moartea ai primit pentru neamul nostru, ca Domnul cel iubitor de oameni, prădând porțile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre.
 
    Apoi de vei vrea, să cânţi stihirile Paştilor cu stihurile lor.  Slavă… glasul al 8-lea. (A se vedea după Slava de la Laude).  Soarele dreptăţii…Şi acum… Ziua învierii…
 
Sau stihirile învierii, precum este în cel grecesc.
 
     Stih :
Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.
 
   Împungându-Se coasta Ta, Dătătorule de viață, izvoare de iertare tuturor ai izvorât de viață şi de mântuire. Şi cu trupul moarte ai primit, nemurire nouă dăruindu-ne. Şi sălăşluindu-Te în mormânt, ne-ai mântuit pe noi împreună cu Tine, înviindu-ne întru slavă ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm : Iubitorule de oameni, Doamne, slavă Ţie.
 
     Stih : Pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.
 
   Străină este răstignirea Ta şi pogorârea în iad, Iubitorule de oameni. Că prădându-l pe dânsul, pe cei legați dedemult împreună cu Tine i-ai înviat întru slavă ca un Dumnezeu. Raiul deschizându-l, a-l lua pe dânsul i-ai învrednicit. Pentru aceasta şi nouă celor ce slăvim scularea Ta cea de a treia zi, dăruieşte-ne curăţire păcatelor, raiului locuitori a fi învrednicindu-ne, ca un un Însuți milostiv.
 
    Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
 
   Cela ce pentru noi cu trupul patimă ai luat şi a treia zi din morți ai înviat, patimile noastre cele trupeşti vindecă-le şi ne ridică din greşelile cele cumplite, Iubitorule de oameni, şi ne mântuieşte pe noi.
 
Slavă… glasul al 8-lea.
 
   Soarele dreptății cel înţelegător, Hristoase Dumnezeule, Carele pe cel lipsit din pântece de lumină, l-ai luminat după amândouă, cu preacurată atingerea Ta şi ochii noştri cei sufleteşti luminându-i, arată-ne fii ai zilei, ca, cu credinţă să strigăm către Tine : Mare este şi negrăită mitostivirea Ta spre noi, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Fecioară ceea ce nu ştii de mire, care pe Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primeşte-le, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care tuturor dăruieşti curățire de greşeli, acum rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te să ne mântuim noi toți.
 
Troparul învierii, glasul al 5-lea.
 
   Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, Carele S-a născut din Fecioară spre mântuirea noastră, să-L lăudăm credincioşii şi să ne închinăm. Că bine a voit a se sui cu trupul pe Cruce şi moarte a răbdat şi a sculat pe cei morți, întru slăvită Învierea Sa.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Bucură-te uşa Domnului cea neumblată, bucură-te, zidul şi acoperământul celor ce aleargă la tine. Bucură-te, limanul cel neînviforat şi neispitită de nuntă. Ceea ce ai născut cu trup pe Făcătorul tău şi Dumnezeu, nu lipsi a te ruga pentru cei ce laudă şi se închină naşterii tale.
 
    La Miezonoptică cântăm canonul Sfintei şi de viață Făcătoarei Treimi, din octoih, glasul al 5-lea. Apoi troparele :
Cade-se cu adevărat… după obicei. Şi celelalte.
 
Duminică a şasea săptămână după Paşti.
 
LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul… troparul învierii.
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…


   Crucea Domnului să o lăudăm, sfântă îngroparea Sa cu cântări să o cinstim şi Învierea Lui să o proslăvim. Că împreună a sculat pe cei morţi din morminte ca un Dumnezeu, prădând stăpânia morţii şi tăria diavolului şi celor din iad lumină a răsărit.
 
Slavă…
 
   Doamne, mort Te-ai numit, Cela ce ai omorât moartea. În mormânt Te-ai pus, Cela ce ai deşertat mormânturile. Sus ostaşii au străjuit mormântul, jos pe morţii cei din veac i-ai înviat; întrutot Puternice şi necuprinsule Doamne, slavă Ţie.
 
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Bucură-te, munte sfânt şi de Dumnezeu umblat ! Bucură-te rug însufleţit şi nears ! Bucură-te ceea ce una eşti pod lumii către Dumnezeu, care treci pe cei morţi la viaţa veşnică ! Bucură-te, nestricată Fecioară, care fără ispită bărbătească ai născut pe mântuirea sufletelor noastre.
 
După a doua Catismă, sedealna glasul al 5-lea.
 
   Doamne, în mijlocul celor osândiţi Te-au pironit pe Tine călcătorii de lege şi cu sulița coasta Ta au împuns-o, Milostive ! Şi îngropare ai primit, Cela ce ai stricat porțile iadului şi ai înviat a treia zi. Alergat-au femeile să Te vadă pe Tine şi au vestit Apostolilor scularea. Preaînălţate, Mântuitorule, pe Carele Te laudă îngerii, binecuvântate, Doamne, slavă Ţie.
 
Slavă…
 
   Străină este taina Ta, Mântuitorul meu ! Lumii s-a făcut mântuire. Înviind din mormânt cu dumnezeiască cuviinţă, pe cei stricaţi împreună i-ai ridicat ca un Dumnezeu; Cela ce eşti Viaţa tuturor, Doamne, slavă Ţie.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Neispitită de nuntă Maică, de Dumnezeu Născătoare curată, care întristarea Evei întru bucurie o ai întors, lăudămu-te credincioşii şi ne închinăm ţie, că ne-ai scos pe noi din blestemul cel dedemult. Şi acum roagă-te neîncetat, cu totul lăudată Preasfântă, ca să ne mântuim noi.
 
După Fericiţi cei fără prihană… Troparele învierii : Soborul îngeresc… şi celelalte. Şi îndată :
 
IPACOI
 
   De îngereasca vedere spăimântându-se cu mintea şi cu dumnezeiasca sculare luminându-se la suflet mironosiţele, Apostolilor au binevestit : Vestiţi între neamuri Învierea ! Domnul împreună lucrând cu minunile şi dăruindu-ne nouă mare milă.
 
Apoi : TREPTELE
 
ANTIFONUL 1, glasul al 5-lea.

 
   Când mă necăjesc, ca David cânt Ţie, Mântuitorule : Izbăveşte sufletul meu de limba vicleană.
 
   Viaţa pustnicilor fericită este, a celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor.
 
Slavă… Şi acum…
 
   Cu Duhul Sfânt se ţin toate cele văzute, împreună şi cele nevăzute, că Însuşi Stăpânitor fiind, din Treime, Unul este cu adevărat.
 
ANTIFONUL al 2-lea.
 
   La munţi, suflete, să ne ridicăm, mergi acolo, de unde vine ajutorul.
 
   Mâna Ta cea dreaptă şi de mine, Hristoase, atingându-se, de toată înşelăciunea să mă păzească.
 
Slavă… Şi acum…
 
   Sfântului Duh teologhisind să-l zicem : Tu eşti Dumnezeu, viaţa, dorirea, lumina, mintea; Tu bunătatea, Tu împărăţeşti în veci.
 
ANTIFONUL al 3-lea.
 
   De cei ce mi-au zis mie, în curţile Domnului să intrăm, de multă bucurie umplându-mă, rugăciune înalţ.
 
   În casa lui David, cele înfricoşate se lucrează, ca acolo este focul care arde toată mintea cea spurcată.
 
Slavă… Şi acum…
 
   În Sfântul Duh este vrednicia cea începătoare de viață de la care tot ce viază se însufleţeşte, precum în Tatăl împreună şi în Cuvântul.
 
Prochimen, glasul al 5-lea :
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, că Tu împărățeşti în veci. (de trei ori; a doua oară cu stihul :)
Stih : Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
 
Toată suflarea să laude pe Domnul…
 
Evanghelia a 8-a, a învierii, de la Ioan. Învierea lui Hristos… de trei ori, psalmul 50.
 
CANOANELE
 
    Al Paştilor cu irmosul pe 6 şi al Născătoarei de Dumnezeu pe 2.    
CANONUL PAȘTILOR ; CANONUL NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU     Apoi al orbului pe 6.

CANONUL orbului,
 
Facere a lui Iosif.
 
Cântarea 1-a, glasul al 5-lea,
 
Irmos :
 
   Pământul peste care niciodată nu a strălucit, nici l-a văzut soarele, adâncul pe care nu l-a văzut gol lăţimea cerului, Israil neudat l-a trecut, Doamne, şi l-ai adus pe dânsul în muntele sfinţeniei Tale, pe cela ce lăuda şi cânta cântare de biruinţă.
 
   Răstignire de voie primind cu trupul, Mântuitorule, ai izvorât binecuvântare şi viață lumii, Stăpâne, Cela ce însuți eşti cu totul binecuvântat şi a toate Făcător. Pentru aceasta bine Te cuvântăm, Te lăudăm şi Te slăvim, strigând şi cântând cântare de biruinţă.
 
   În groapă dedesubt Te-a pus pe Tine mort, Hristoase, Iosif cel cu bun chip şi a prăvălit piatră peste uşa mormântului, îndelung-Răbdătorule; dar ai înviat întru slavă şi lumea împreună o ai sculat, care Te laudă şi cântă cântare de biruinţă.
 
   Pentru ce aduceţi voi miresme cu lacrimi ? A zis cinstitelor femei îngerul cel ce s-a arătat; Hristos S-a sculat ! Alergaţi de spuneţi văzătorilor de Dumnezeu ucenici celor ce tânguiesc şi plâng, ca să sălteze şi să dănţuiască luminat.
 
   Minuni preaslăvite făcând Mântuitorul, a vindecat şi orb din naştere, cu tină ungându-l şi zicându-i : Mergi şi te spală în Siloam, ca să mă cunoşti pe Mine Dumnezeu, Carele umblu pe pământ şi trup am purtat, pentru milostivirea îndurărilor.
 
Slavă… a Treimii :
 
   O Ființă în trei Staturi cinstind credincioşii, să slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul cel drept, Făcător şi Domn şi Mântuitor al tuturor, un Dumnezeu nezidit; strigând împreună cu cei fără de trupuri : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Împărate.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   În pântecele tău cel ce nu ştie de nuntă, S-a sălăşluit Domnul, Curată, pentru milostivirea îndurărilor, vrând să mântuiască pe omul cel stricat de meşteşugirile vrăşmaşului; deci, pe Dânsul roagă-L să mântuiască cetatea aceasta de toată robia şi de năvălirea vrăjmaşilor.
 
Catavasie.
 
   Mântuitorului Dumnezeu, Celui ce a povățuit pe popor prin Marea Roşie, cu picioare neudate şi pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-i cântăm, că S-a proslăvit.
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmos :
 
   Inima mea ceea ce se clăteşte de valurile vieţii, întăreşte-o, Doamne, la liman lin îndreptând-o ca un Dumnezeu.
 
   Inimile celor ce se clătesc le-ai întărit, clătind tot pământul, îndelung-Răbdătorule, cu cinstită răstignirea Ta, pe care ai răbdat-o cu trupul.
 
   În mormânt nou Te-a pus pe Tine, Îndurate, Iosif cel cu bun chip, dar a înviat a treia zi din morți, înnoindu-ne pe noi.
 
   Pentru ce ca pe un mort căutaţi pe Domnul ? Înviat-a precum a zis, grăit-a către femei îngerul, Cel ce a strălucit cu chip dumnezeiesc.
 
   Pe orbul cel din naştere care a venit la Tine oarecând l-ai vindecat, Îndurate, care a slăvit rânduiala Ta şi minunile.
 
Slavă… a Treimii :
 
   Lui Dumnezeu, Tatălui, Celui fără de început, să ne închinăm şi Fiului şi Dumnezeiescului Duh, Firii celei întreit nezidite şi în trei Fețe, Unuia Dumnezeului tuturor.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Din pântecele tău cel fecioresc ai născut pe Dumnezeu întrupat. Pe Carele roagă-L, Preasfântă Stăpână, să se milostivească spre noi.
 
Catavasia :
 
   Cu puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte gândul meu ca să laud şi să slăvesc înălțarea Ta cea mântuitoare.
 
Condacul şi icosul Paştilor. Apoi sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Pe Înţelepciunea…
 
   Stăpânul şi Făcătorul tuturor trecând, a aflat şezând în cale pe un orb, plângând şi zicând : N-am văzut în viață soarele strălucind, nici luna lumina luminându-şi, pentru aceasta strig către Tine : Cela ce Te-ai născut din Fecioară ca să luminezi toate, luminează-mă ca un milostiv, ca să strig căzând către Tine, Hristoase Dumnezeule : Iertare de greşeli, dăruieşte nouă pentru mulțimea milei, Iubitorule de oameni. De două ori.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmos :

   Auzit-am, Doamne, auzul Tău şi m-am temut, înțeles-am rânduiala Ta şi Te-am proslăvit, Unule, Iubitorule de oameni.
 
   Jertfindu-Te, Mântuitorul meu, Cela ce eşti Viaţa, pe mine cel omorât prin lemn m-ai înviat pentru mare mila Ta; pentru aceasta Cuvinte, Te slăvesc pe Tine.
 
   Petrecând luminat împreună cu Ucenicii, Doamne, le-ai zis lor : Mergeţi de propovăduiți pretutindenea Învierea Mea.
 
   Adeverind, Doamne, scularea Ta cea din mormânt celor ce Te iubeau pe Tine, Hristoase, multe zile ai petrecut cu dânşii, bucurie făcându-le lor.
 
   Deschis-ai ochii celui ce se născuse orb din pântece, Doamne, zicându-i : Mergi de te spală şi vei vedea, slăvind Dumnezeirea Mea.
 
Slavă… a Treimii :
 
   Treime ceea ce eşti întocmai cinstită şi fără de început, nedespărţită după fiinţă şi despărţită în fețe, mântuieşte pe toţi cei ce Te slăvesc pe Tine cu credinţă şi cu frică.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Naşterea ta cea mai presus de fire o slăvim, Preacurată, fericindu-te pe tine cu credinţă, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca pe ceea ce eşti Născătoarea Dumnezeului tuturor.
 
Catavasia.
 
   Auzit-am, Doamne, auzul puterii Crucii Tale, că raiul s-a deschis printr-însa şi am strigat : Slavă puterii Tale, Doamne.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmos :
 
   Ticălosul meu suflet, cel ce se luptă noaptea cu întunericul patimilor, întâmpinându-l, miluieşte-l. Şi străluceşte întru mine Soare înţelegător, zile luminate ca stelele, ca să-mi despartă noaptea de lumină.
 
   Înălțatu-Te-ai pe lemn, Îndurate, şi împreună ai înălţat pe toţi oamenii şi pe vrăjmaşul şarpe l-ai omorât şi ai înviat zidirea mâinilor Tale, ca Cel ce Însuţi eşti Dumnezeul tuturor.
 
   Pusu-Te-ai în mormânt, Cela ce de voie Te-ai făcut mort, Împărate fără de moarte şi toate împărăţiile iadului le-ai deşertat, pe cei morţi cu Învierea Ta ridicându-i.
 
   Pe Tine, Cuvinte, Cela ce ai făcut minuni mari pe pământ, poporul cel fărădelege Te-a omorât. Dar Tu însuţi, Doamne, puternic fiind, precum ai zis, ai înviat din morţi, Hristoase.
 
   Deschizând ochii celui ce nu vedea lumina cea simţitoare, l-ai luminat şi vederile cele sufleteşti şi l-ai plecat să Te slăvească cunoscându-te pe Tine, Făcător, Carele Te-ai arătat om pentru milostivire.
 
Slavă… a Treimii :
 
   Treime în Unime şi în Treime, Unimea toţi credincioşii să o lăudăm : Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul cel drept, pe un Dumnezeu, Făcător a toate cu adevărat.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cum ai născut ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, Fecioară Maică curată, necunoscând ispită de bărbat ? Cum ai hrănit pe Cela ce hrăneşte făptura ? Precum însăşi ştie Făcătorul tuturor şi Dumnezeu.
 
Catavasia :
 
   Mânecând strigăm către Tine, Doamne : Mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmos :
 
   Precum ai izbăvit, Doamne, pe proorocul din fiară şi pe mine dintru adâncul patimilor celor neoprite mă scoate, rogu-mă, ca să adaug a privi la Biserica Ta cea Sfântă.
 
   Răstignindu-Te împreună cu tâlharii, Stăpâne, ai mântuit de tâlharii cei vicleni şi de patimile cele de suflet pierzătoare, Iubitorule de oameni, Doamne, pe toţi cei ce laudă cu un glas răstignirea Ta şi Învierea.
 
   Pusu-Te-au mort fără suflare în mormânt, Hristoase, pe Tine, Cela ce dai suflare de viață tuturor celor morţi. Dar ai înviat, Doamne, deşertând toate mormintele, Cuvinte, cu dumnezeiască puterea Ta.
 
   După sculare ai zis prietenilor, Hristoase : Şedeţi în Ierusalim, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus nebiruită şi cu tare ajutor.
 
   Tină făcând, ai uns ochii celui orb din naştere şi i-ai dăruit lui să vadă, lăudând, Cuvinte, puterea Ta cea preacurată, cu care ai mântuit lumea.
 
Slavă… a Treimii :
 
   Unime, Ceea ce eşti în trei Feţe : Părinte cel nenăscut, Fiule cel născut şi Duhule cel purces, întreit Sfinte Doamne, o Fiinţă şi o Putere, mântuieşte pe tot poporul Tău.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Slăvirile tale, Curată, cine le va spune ? Că ai născut cu trup mai presus de fire pe Dumnezeu, Cel ce a izbăvit lumea prin tine din tot păcatul, Fecioară, cu totul fără prihană.
 
Catavasia :
 
   Înconjuratu-m-a adâncul, groapă s-a făcut mie chitul; iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni, şi m-a mântuit dreapta Ta, Doamne.
 
Condac, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi…
 
   La ochii sufletului fiind orbit, la Tine, Hristoase, vin ca şi orbul cel din naştere, cu pocăinţă strigând către Tine : Tu celor din întuneric eşti Lumina cea prealuminoasă.
 
ICOS
 
   Dăruieşte-mi izvorul înţelepciunii celei negrăite, Hristoase, şi al cunoştinţei celei de sus, Cela ce eşti Lumina celor din întuneric şi Îndreptătorul celor amăgiţi. Ca să povestesc cele ce a învăţat dumnezeiasca carte a Evangheliei păcii, adică minunea cu orbul. Că fiind orb din naştere, a câştigat ochii cei simțitori şi cei ai sufletului, cu credință strigând : Tu celor din întuneric eşti lumina cea prealuminoasă.
 
SINAXAR
ÎN DUMINICA ORBULUI
 
Stih :
Dătătorul luminii, Cel ce din lumină străluceşti,
Orbului din naştere, Cuvinte, astăzi ochi dăruiești.

 
    Întru această Duminică, a şasea după Paşti, prăznuim minunea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ce a făcut cu orbul cel din naştere.

   Care şi aceasta prin apă s-a făcut, ca şi cea cu samarineanca şi cu slăbănogul. Lucru a fost aşa : Hristos grăind către iudei şi arătându-Se pe Sine întocmai cu Tatăl şi zicând : Eu sunt şi mai-nainte de Avraam, aceia au aruncat cu pietre asupra lui. Iar El ducându-se de acolo, a aflat pe un orb împiedicându-se, că aşa se născuse, numai chipul şi semnele ochilor având. Atunci apostolii Domnului L-au întrebat : Rabi, cine a greşit, acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb, Mântuitorul a răspuns : N-a greşit nici acesta nici părinţi lui ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu, adică ale Mele, că nu era cuvântul pentru Tatăl. Iar aceea ce a zis ca să se arate, este a dovedirii, iar nu a pricinii. Şi aceasta zicând Hristos, a scuipat pe pământ şi a făcut tină şi a uns locurile ochilor lui şi i-a poruncit să meargă la fântâna Siloamului să se spele, ca să arate că Acela este Carele a luat din început ţărână din pământ şi a făcut pe om. Şi cum că ochiul cel prea stăpânitor poate să dea celor ce sunt în trup şi ceea ce nu este. Arătând că Acela este Carele dă mişcare şi puteri sufleteşti. Şi nu l-a uns cu apă, ci cu scuipare, ca să ştie, că tot darul din scuiparea gurii a fost. Şi l-a trimis la Siloam, ca să aibă multe mărturii acelei vindecări. Căci pe mulţi a întâmpinat mergând, fiindu-i ochii mânjiţi cu tină. Şi zic unii că după ce s-a spălat n-a căzut acea tină, care s-a făcut din scuipare, ci cu adăogirea umezelii s-a prefăcut spre zidirea ochilor. Siloam, care trimis se tâlcuieşte, era o fântână afară de cetatea Ierusalimului. Şi se spune că pe vremea lui Iezechie, neprietenii înconjurând cetatea şi luând Siloamul, se întorsese apa de acolo îndărăt; iar ei au săpat gura puţului şi groapa înlăuntru spre scoaterea de apă; şi dacă se trimitea cineva acolo cu porunca proorocului Isaia, ieşea apă şi scotea; iar de vrea cineva din neprieteni să scoată, se opreau vinele apei şi dintru acela aşa se făcea. Deci ca să arate şi Hristos că de la Dumnezeu este pentru aceea a trimis pe orbul acolo şi îndată a căpătat lumina. Iar alţii au înţeles, că Siloam se tâlcuieşte trimis şi pentru orbul acesta ce s-a trimis de Hristos şi care după ce s-a spălat, prin o putere negrăită şi-a recăpătat vederile. Vecinii şi cunoscuţii văzându-l că vedea bine, se îndoiau. Iar el se mărturisea că el este orbul cel mai dinainte şi fiind întrebat de pricinuitorul vederii, a mărturisit pe Hristos, Tămăduitorul patimilor. Dar Fariseii auzind acea minune proslăvită, au hulit pe Mântuitorul, ca pe Cel ce nu păzea sâmbăta. Că sâmbăta a făcut, precum avea obicei şi acea minune cu orbul. Şi s-a făcut pricire între dânşii, unii zicând că Iisus este de la Dumnezeu, pentru minunile ce făcea, iar alţii că nu este de la Dumnezeu, căci nu păzea sâmbetele. Însă cei ce nu aveau cunoştinţă bună pentru Dânsul, au întrebat pe orbul : Tu ce zici de Dânsul ? Iar el L-a mărturisit că este Prooroc, lucru mai cinstit la dânşii. Dar ei iarăşi n-au crezut că find acela orb, Hristos i-ar fi dăruit vindecare. Ci a chemat şi pe părinţii lui necrezând pe vecini. Şi mai vârtos vrând să acopere minunea, mai mult o a scos la arătare, mărturisind părinţii lui toate. Şi pentru că se temeau ca să nu-i gonească din sinagogă, au aruncat lucru pe vârsta lui. Şi iar au zis către orbul : Mulţumeşte lui Dumnezeu, că de la Dânsul este vindecarea, iar nu de la Hristos, că păcătos este, deoarece strică sâmbăta. Iar el vrând să arate în faptă că Hristos este Dumnezeu, a zis : Nu ştiu aceasta; un lucru ştiu, că am fost orb, iar acum printr-Însul văd. Şi iarăşi au zis lui. Cum ţi-a deschis ochii tăi ? Iar el supărându-se n-a spus toate cu amănuntul, ci a scurtat, zicând : Că de nu ar fi fost de la Dumnezeu, nu ar fi făcut o minune ca aceasta. Şi întâi adică l-au ocărât ei că s-a mărturisit că este ucenic al Lui şi pentru că a zis, că nimenea n-a deschis ochii vreunui orb din naştere. Pentru că orbi şi alţii au vindecat, iar orb din naştere nimenea. Deci, ocărându-l pe dânsul, l-au gonit departe din sinagogă. Iar după aceea l-a aflat Iisus şi i-a zis lui : Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu ? Iar el înştinţându-se cine este şi cum că este Cela ce grăieşte cu el şi cum că printr-Însul a văzut, s-a închinat şi s-a făcut Lui ucenic, mărturisind facerea de bine.
 
   Cu mila Ta cea nemăsurată, Dătătorule de lumină, Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, Amin.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
   Rugăciunea tinerilor stingătoare de foc s-a arătat, răcoritoare de cuptor, propovăduitoare de minuni, nearzând nici mistuind pe cântăreţii de laude ai Dumnezeului părinţilor noştri.
 
   Răstignindu-Te Tu pe lemn, Mântuitorule, soarele s-a stins, pământul s-a cutremurat, toată făptura s-a clintit şi morţii din mormânturi s-au sculat.
 
   Sculându-Te Tu din morți, Împărate, sufletele cele ce dormeau acolo împreună s-au sculat, slăvind puterea Ta, prin care legăturile morții s-au dezlegat.
 
   La mânecare a venit ceata femeilor, să Te ungă pe Tine cu miresme; iar văzându-Te că Te-ai sculat, Doamne, se bucurau împreună cu Sfinţii Ucenici; pentru care dă-ne nouă curăţire de rele.
 
   Cu tină ai uns ochii orbului şi i-ai poruncit să meargă la Siloam şi spălându-se a văzut, slăvindu-Te cu laude pe Tine, Hristoase, Împărate al tuturor.
 
Slavă… a Treimii :
 
   Pe Tatăl, Cel fără de început şi pe Fiul, Cel împreună fără de început şi pe Duhul Cel Preasfânt, cu laude să slăvim : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule, Împărate al tuturor.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   După naştere fecioară te-ai arătat curată, că ai născut pe Dumnezeu, Cel ce a înnoit firea cu puterea Sa, Preacurată; pe Carele roagă-L să ne mântuiască pe noi toţi.
 
Catavasie.
 
   Cela ce în cuptorul cel cu foc pe tinerii cei cuvântători de laude i-ai mântuit, bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Adunarea îngerilor şi a oamenilor, lăudaţi pe Împăratul şi Făcătorul a toate. Cântaţi-L preoţi, leviţi binecuvântaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
 
   Cetele îngereşti văzându-Te pe Tine spânzurat pe Cruce, Hristoase, Împărate a toate şi toată făptura schimbată, cu frică s-au spăimântat lăudând iubirea Ta de oameni.
 
   Iadul văzându-Te pe Tine jos a suspinat şi a dat degrab pe morții ce ţinea acolo din veac, care cu laude slăvesc, Hristoase, iubirea Ta de oameni.
 
   Făcând minuni prea-mari, Hristoase, de voie Te-ai înălţat pe Cruce şi cu morţii Te-ai împreunat, Cel ce ai omorât iadul şi pe toţi cei legaţi i-ai dezlegat cu vitejia Ta.
 
   Celui orb ce a venit la Tine, Hristoase, i-ai deschis ochii, poruncindu-i lui să meargă la puţul Siloamului, să se spele şi să vadă şi Dumnezeu pe Tine să Te propovăduiască, Carele Te-ai arătat în trup, spre mântuirea lumii.
 

Binecuvântăm pe Tatăl…

A Treimii :

   Treime nedespărţită, Unime neamestecată, Dumnezeule al tuturor şi Ziditorule a toate, pe cei ce Te slăvesc pe Tine cu laude şi cu credinţă se închină Stăpâniei Tale, mântuieşte-i de toate încercările.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Fecioară preacurată de Dumnezeu dăruită, roagă totdeauna pe Fiul tău, ca să nu mă ruşineze în ziua judecăţii, ci să mă împreune cu oile cele alese.
 
Catavasia : Să lăudăm, să bine cuvântăm…
 
   Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai-nainte de veci, Fiul şi Dumnezeu şi în anii cei mai de pe urmă, din Fecioară Maică S-a întrupat; preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
 
Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Că ţi-a făcut ţie slăvire cel Puternic, arătându-Te Fecioară curată după naştere, ca pe ceea ce fără de sămânţă ai născut pe Făcătorul tău. Pentru aceasta pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
 
   Pe lemnul Crucii Te-ai pironit, Hristoase Dumnezeule, şi ai biruit toate căpeteniile vrăjmaşului cele potrivnice şi blestemul cel dintâi l-ai pierdut, Mântuitorule. Pentru aceasta, după datorie toţi Te fericim.
 
   Dacă Te-a văzut iadul pe Tine, Cuvinte, cu sufletul jos a suspinat şi de frică a slobozit pe toţi morţii care au cunoscut puterea stăpânirii Tale; pentru aceasta după datorie Te fericim.
 
   Poporul evreilor văzând că face semne şi minuni uimitoare, din pizmă a omorât pe Cel ce a prădat iadul cu Învierea Sa şi pe toţi i-a sculat ca un puternic.
 
   Sculatu-Te-ai din morţi precum ai zis, Dătătorule de viaţă, şi Te-ai arătat după Înviere, Sfinţilor Ucenici, Cel ce ai făcut semne şi ai deschis ochii orbilor; cu care împreună în veci Te slăvim.
 
Slavă… a Treimii :
 
   Lumină pe Tatăl cinstesc, Lumină pe Fiul slăvesc, Lumină şi pe Duhul cel drept laud; o Lumină nedespărţită, în trei Feţe cunoscută, Dumnezeu, Împăratul a toată făptura.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Arătându-te mai desfătată decât cerurile, Fecioară curată, ai încăput trupeşte pe Dumnezeu cel necuprins şi L-ai născut spre mântuirea tuturor celor ce te laudă pe tine cu credinţă neîndoită.
 
Catavasia :
 
   Pe tine Maica lui Dumnezeu cea mai presus de minte şi de cuvânt, care ai născut negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii cu un gând te slăvim.
 
Luminânda Paştilor.
 
   Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzându-o. Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.
 
Slavă… a orbului.
 
   Ochii mei cei înţelegători, care sunt orbiţi de păcatul cel întunecat, luminează-i Doamne, smerenie punându-le, Îndurate, şi-i spală cu lacrimile pocăinţei.
 
Şi acum…
 
Podobie : Femei auziţi…
 
   Trecând Mântuitorul nostru, a aflat pe un orb fără de ochi şi scuipând pe pământ şi făcând tină, l-a uns şi l-a trimis să meargă la Siloam să se spele. Şi el spălându-se, a venit văzând lumina Ta, Hristoase al meu.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 8 şi cântăm stihirile învierii, glasul al 5-lea.
 
   Doamne, pecetluită fiind groapa de cei fărădelege, ieşit-ai din mormânt, precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu; n-au cunoscut cum Te-ai întrupat îngerii Tăi fără de trup; n-au simţit când ai înviat, ostaşii cei ce Te-au străjuit. Că amândouă s-au pecetluit de către cei ce ispiteau şi s-au arătat minunile celor ce se închină cu credinţă Tainei. Pentru aceasta celor ce o lăudăm, dă-ne bucurie şi mare milă.
 
   Doamne, încuietorile cele veşnice zdrobindu-le şi legăturile rupând, din mormânt ai înviat, lăsând cele de îngropare ale Tale, întru mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile. Şi ai mers mai-nainte în Galileia, Cela ce ai fost străjuit în peşteră. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluieşte-ne pe noi.
 
   Doamne, femeile au alergat la mormânt, să Te vadă pe Tine, Hristoase, Cela ce ai pătimit pentru noi şi venind au aflat înger şezând pe piatră, de frică răsturnată fiind şi către dânsele a strigat, grăind : A înviat Domnul; spuneţi Ucenicilor, că a înviat din morți Cel ce mântuieşte sufletele noastre.
 
   Doamne, precum ai ieşit din mormânt pecetluit, aşa ai intrat şi la Ucenicii Tăi, uşile fiind încuiate, arătându-le lor patimile trupului, care le-ai primit, Mântuitorule, îndelung răbdând. Căci ca Cela ce eşti din sămânţa lui David, răni ai răbdat; iar ca un Fiu al lui Dumnezeu, lumea ai mântuit. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel ne cuprins, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
 
Alte stihiri ale lui Anatolie, acelaşi glas.
 
   Doamne, Împărate al veacurilor şi Făcătorul tuturor, Cela ce pentru noi răstignire şi îngropare cu trupul ai primit, ca pe noi pe toți din iad să ne slobozeşti. Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
 
   Doamne, minunile Tale cele preastrălucite cine le va spune ? Sau cine va vesti tainele Tale cele înfricoşate ? Că întrupându-Te pentru noi, precum însuți ai voit, tăria puterii Tale ai arătat. Că, cu Crucea Ta tâlharului raiul ai deschis şi cu îngroparea Ta încuietorile iadului ai zdrobit şi cu Învierea Ta toate le-ai îmbogăţit, Milostive, slavă Ţie.
 
   Mironosiţele femei la mormântul Tău ajungând foarte de dimineaţă, Te-au căutat cu miresme să Te ungă pe Tine, Cuvântul cel fără de moarte şi Dumnezeu; şi graiurile îngerului în urechi luând, s-au întors cu bucurie, să vestească Apostolilor luminat, că ai înviat Viața tuturor şi ai dăruit lumii curățire şi mare milă.
 
Altă stihiră a orbului, glasul al 8-lea.
 
Stih : Caută spre mine şi mă miluieşte…

 
   Cela ce Te-ai întrupat pentru milostivirea milei, Hristoase Dumnezeule, pe cel lipsit de lumină din pântece, pentru milostivirea îndurărilor cea negrăită, l-ai învrednicit dumnezeieștii străluciri, ungând cu tină vederile lui cu degetele Tale cele ziditoare; Însuți şi acum, Dătătorule de lumină, luminează şi simţirile noastre cele sufleteşti, ca Cel ce Însuți eşti bogat dăruitor.
 
Slavă… glasul al 8-lea.
 
   Cine va spune puterile Tale, Hristoase ? Sau cine va număra mulţimile minunilor Tale ? Că precum Te-ai văzut îndoit pe pământ pentru bunătatea, îndoite şi tămăduirile ai dat celor bolnavi. Căci ai deschis nu numai ochii cei trupeşti ai celui orb din naştere, ci şi pe cei sufleteşti. Pentru aceasta Te-a mărturisit pe Tine Dumnezeu tăinuit în trup şi Carele dai tuturor mare milă.
 
    Şi acum… Prea binecuvântată eşti… Doxologia cea mare, ecteniile, ceasul întâi şi otpustul. Apoi, Slavă… Şi acum…
 
Stihira Evangheliei, glasul al 8-lea.

 
   Lacrimile Mariei nu în zadar s-au vărsat cu căldură, că iată, s-a învrednicit şi de îngeri ce o învăţau şi de vederea Ta, o Iisuse. Ci încă cele pământeşti cugetă, ca o femeie neputincioasă. Pentru aceasta s-a şi oprit a se atinge de Tine, Hristoase. Dar s-a trimis propovăduitoare Ucenicilor Tăi, cărora bunele vestiri a spus, vestindu-le suirea la moştenirea părintească. Cu care învredniceşte-ne şi pe noi arătării Tale, Stăpâne Doamne.
 
    VEZI : Iar slujba Sfântului, ce se va întâmpla în Duminica aceasta, se cântă la Pavecerniţă.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile, glasul al 5-lea.
 
   Tâlharul pe Cruce pe Tine Dumnezeu crezându-Te, Hristoase, Te-a mărțurisit curat din inimă, strigând : Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta.
 
   Pe Cela ce pe lemnul Crucii a înflorit viața neamului nostru şi a uscat blestemul cel din lemn; ca pe Mântuitorul şi Făcătorul cu un glas să-L lăudăm.
 
   Răstignindu-Te Tu, Hristoase, în mijlocul a doi tâlhari osândiţi, unul hulindu-Te s-a osândit după dreptate. Iar altul mărturisindu-Te în Rai s-a sălăşluit.
 
   La ceata Apostolilor venind cinstitele femei, au strigat : Hristos a înviat ! Ca Stăpânului şi Făcătorului să ne închinăm Lui.
 
    Şi din canonul orbului, Cântarea 6-a. Apostolul : Din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. Chinonicul :
Trupul lui Hristos primiţi… Sau : Lăudaţi pe Domnul din ceruri…



LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI

Întru aceeaşi Duminică a şasea săptămână după paşti.
 
SEARA
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 : trei ale praznicului şi trei de la Minei.
 
Stihirile praznicului, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Bucură-te cămara…

 
   Lumină întregimii mădularelor omeneşti şi ochi al trupului lumii acesteia, fiind Tu, Dumnezeule şi Cuvinte; Făcător de obşte al ochilor şi Ziditor cunoscându-Te, şi acuma din amestecarea tinei şi a scuipatului, ai luminat ochii orbului, cu degetele Tale, cele ce fac şi tina şi vederea; care dobândindu-o cel ce se cunoştea mai-nainte între cei născuţi, că nicicum nu vedea soarele, Te-a văzut pe Tine Soarele cel dulce, văzând chipul Celui ce ne-a zidit pe noi, pentru milostivirea cea negrăită.
 
   De mădulare şi de întregimea organelor trupului omenesc fiind bogat, cel ce mai-nainte a ieşit orb din pântecele maicii sale, credea că nici a avut ochi de vreme ce nu din vreo sminteală avea lipsa lor; fără care picioarele şi cele mai multe mădulare trupeşti îşi sfărâmase pentru împiedicările de pietre. Care prin Tine şi această îmbogăţire dobândind, Te-a văzut pe Tine, Lumina lumii şi Dătătorul luminilor; Dumnezeu şi Stăpân al făpturilor vestindu-Te şi Făcător a toată lumea.
 
   Cum că orbul acela căruia s-au deschis ochii nicicum n-ar fi văzut mai-nainte, sub tulburare erau cărturarii cei ce orbiseră pentru paza legii sâmbetelor, care voiau să orbească deschiderea ochilor aceluia cea din ziua sâmbetei, cu întunecările slovei. În care străluceşte Soarele cel dulce, Hristos, înnoind a se lucra sâmbăta; Carele luminând umbra acesteia şi acoperământul ridicându-l înlături, a răspândit acelora atâta lumină ca şi orbii sa vadă pe Dumnezeu, Făcătorul luminilor şi Domnul sâmbetelor.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
   Cel ce s-a născut orb, zicea în cugetul său : Oare eu pentru păcatele părinţilor m-am născut fără de ochi ? Oare eu pentru necredinţa limbilor m-am născut întru arătare ? Nu pot a mai întreba când este noapte, când este zi; nu-mi mai pot răbda picioarele poticnirile de pietre. Că n-am văzut soarele strălucind, nici în faţă pe Cel ce m-a zidit pe mine Ci mă rog Ţie, Hristoase Dumnezeule, caută spre mine şi mă miluieşte.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii, glasul al 5-lea.
 
   Prin cinstită Crucea Ta, Hristoase pe diavolul l-ai ruşinat şi prin Învierea Ta, boldul păcatului l-ai stricat şi ne-ai mântuit pe noi din porţile morţii. Slăvimu-Te pe Tine, Unule-Născut.
 
    Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.
 
   Doamne, a păcătui nu încetez, învrednicindu-mă iubirii Tale de oameni, nu cunosc; birueşte-mi nepriceperea mea, Cela ce eşti unul bun şi mă miluieşte.
 

    Stih : Miluieşte-ne, pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
 
Mucenicina :
 
   Toate cele pământeşti defăimându-le şi asupra muncilor bărbăteşte îndrăznind, nu v-aţi lipsit de fericita nădejde. Ci moşteni împărăţiei cerurilor v-aţi făcut prealăudaţi mucenici; având îndrăzneală către Iubitorul de oameni Dumnezeu, cereţi pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
   Trecând Iisus din templu, a aflat pe un om orb din naştere şi făcându-i-se milă, a pus tină pe ochii lui şi a zis către dânsul : Mergi de te spală în Siloam şi spălându-se a văzut, înălţând slavă lui Dumnezeu. Iar vecinii lui ziceau către dânsul : Cine a deschis ochii tăi, care nimeni din cei ce văd n-au putut să-i vindece ? Iar el strigând, a zis : Un om ce se cheamă Iisus, Acela mi-a zis de m-am spălat în Siloam şi am văzut. Acesta este cu adevărat, de care a zis Moise în lege, Hristos Mesia; Acesta este Mântuitorul sufletelor noastre.

LA UTRENIE
 
Troparul învierii.
 
După întâia Catismă, sedealna învierii, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…

 
   Crucea Domnului să o lăudăm, sfântă îngroparea cu cântări să o cinstim şi Învierea Lui să o proslăvim. Că împreună a sculat pe cei morți din mormânturi ca un Dumnezeu, prădând stăpânia morții şi tăria diavolului şi celor din iad lumină a răsărit.
 
   Toţi să priveghem, credincioşilor, şi să întâmpinăm pe Hristos cu mult untdelemn şi cu candele luminoase, ca să ne învrednicim a fi înlăuntrul cămării; că cel ce va rămâne afară de uşi, în zadar va striga către Dumnezeu, miluieşte-mă.
 
Mucenicina :
 
   Doamne, dorind mucenicii Tăi de paharul patimii Tale, au părăsit frumuseţea lumească şi îngerilor părtaşi s-au făcut. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, dă sufletelor noastre pace şi mare milă.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cu îngerii cele cereşti, cu oamenii cele pământeşti, strigăm ție, Născătoare de Dumnezeu, cu glas de bucurie : Bucură-te, uşă mai desfătată decât cerurile ! Bucură-te, ceea ce singură eşti mântuirea pământenilor ! Bucură-te, cinstită ! Bucură-te, cea plină de dar, care ai născut pe Dumnezeu întrupat.
 
După a doua Catismă, sedealna glasul al 5-lea.
 
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…

 
   Mai-nainte de răstignirea şi scularea Ta, Îndurate, trecând Tu, a strigat către Tine cu căldură cel orb din naştere : Fiul lui David miluieşte-mă ? Dă-mi lumina ochilor ca să Te văd şi eu pe Tine. Ale cărui vederi ungându-le cu tină din scuipare, Cuvinte, i-ai dat lumină ca să vadă luminat.
 
Slavă… Şi acum… iar aceasta. Învierea lui Hristos… Psalmul 50.

CANOANELE

    Al orbului cu irmoasele pe 8    CANONUL ORBULUI    şi al Mineiului pe 4.    
MINEIELE BISERICII ORTODOXE      Condacul, icosul şi Luminânda orbului.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile, glasul al 5-lea.
 
   Doamne, pecetluită fiind groapa de cei fărădelege, ieşit-ai din mormânt, precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu; n-au cunoscut cum Te-ai întrupat îngerii Tăi cei fără de trup, n-au simţit când ai înviat ostaşii cei ce Te-au străjuit. Că amândouă s-au pecetluit de către cei ce ispiteau şi s-au arătat minunile celor ce se închină cu credinţă tainei. Pentru aceasta celor ce o lăudăm, dă-ne bucurie şi mare milă. De două ori.
 
   Vai mie, că m-am asemănat smochinului celui neroditor şi mă tem de blestem şi de tăiere; ci Tu, Lucrătorule cel ceresc, Hristoase Dumnezeule, sufletul meu cel înțelenit arată-l roditor şi mă primeşte ca pe fiul cel desfrânat şi mă miluieşte.
 
Mucenicina :
 
   Binecuvântată este oastea Împăratului ceresc; că de au şi fost pământeni purtătorii de chinuri, dar s-au sârguit să ajungă la vrednicia îngerească; trupurile defăimându-le şi prin patimi s-au învrednicit cinstei celor fără de trupuri. Pentru rugăciunile lor, Doamne, trimite-ne nouă mare milă.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
   Toată viața sa orbul noapte socotindu-o, a strigat către Tine : Doamne, deschide-mi vederile, Fiul lui David, Mântuitorul nostru, ca şi eu împreună cu toți să laud puterea Ta.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira praznicului, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Cuvioase Părinte…

 
   Orbire s-a arătat orbul celor ce socoteau că văd, întunecând şi mințile şi sufletele şi gândul celor ce vedeau grabnică luminarea vederilor lui. Şi chemându-l ei l-au întrebat cu mânie : Cum de vezi acum ca unul din din cei ce văd lumina, orb fiind tu din naştere şi şezând pe căi şi cerând ? Iar el a arătat pe Cel ce i-a dat lumina şi a făcut luminile în lume, din care se propovăduieşte Fiul lui Dumnezeu fără de început, Carele în vremile cele din urmă S-a arătat om din Fecioară de la Dumnezeiescul Duh, pentru milostivire.
 
    Stih : Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău.
 
   Ca o sarcină şi ca o povară grea de pământ se vedea celor din lume, orbul umblând şi pe ulițe picioarele sfărâmându-şi cu toiagul ca şi cu o vedere îmbogățit fiind. Pentru aceea a alergat la Dătătorul de lumină, de la Carele a luat a privi lumina şi a vedea cu ochii săi pe Făcătorul, Cel ce a zidit dintâi din pământ firea omenească, după asemănarea şi după chipul Său. Şi acum cu tină şi cu scuipare a luminat vederile lui şi i-a dat să vadă soarele, pentru iubirea de oameni.
 
    Stih : Paşii mei îndreptează-i, după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege.
 
   Pe Cuvântul Tatălui asemenea la chip cu zidirea omenească L-a văzut orbul, după ce a văzut lumina, prin care a văzut şi pe Soarele cel purtător de lumină şi începător zilelor, bucurându-se ca şi ceilalţi oameni, aşa curând de acea vedere, prin care s-a văzut umblând drept şi mergând fără de poticnire pe cărări şi cunoscând pe Fiul lui Dumnezeu Cel ce l-a luminat. Carele S-a întrupat pentru milostivirea cea prea multă şi făcându-Se om, a rămas Dumnezeu precum a fost; şi luând ceea ce n-a fost, a păzit unirea acestora neamestecată.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
 
   Doamne, trecând pe cale ai aflat pe un orb din naştere şi mirându-se Ucenicii, Te-au întrebat pe Tine, zicând : Învăţătorule ! Cine a greşit, acesta sau părinţii lui de s-a născut orb ? Iar Tu, Mântuitorul meu, ai zis către dânşii : Nici acesta a greşit, nici părinţii lui, ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu întru dânsul. Mie Mi se cade să lucrez lucrurile Celui ce M-a trimis pe Mine, care nimenea nu poate să le lucreze. Şi acestea zicând, scuipând jos şi tină făcând, a uns ochii lui, zicând către dânsul : Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului ! Iar el spălându-se, s-a făcut sănătos şi a strigat către Tine : Cred Doamne, și s-a închinat Ţie. Pentru aceasta strigăm şi noi miluieşte-ne pe noi.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canonul orbului, Cântarea a 4-a.
 




MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI

Luni a şasea săptămână după Paşti

SEARA
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6, ale praznicului trei şi de la Minei trei.
 
Stihirile praznicului, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Bucură-te cămara…

 
   Cu gura şi cu sufletul şi cu gândul, pe Cel ce i-ai dat lui din tină şi din scuipare ca un Ziditor luminile ochilor şi vederea cea deobşte, L-a mărturisit cel ce mai-nainte era orb; că este Făcător făptuirilor a toată lumea, Tocmitor şi Chivernisitor, Carele S-a întrupat numai pentru milostivirea către făptură; şi L-a propovăduit că este Dumnezeu Atotputernic; a cărui râvnă şi vorbă care era către dânşii, nicicum nesuferind cărturarii să audă sau să vadă, L-au judecat să se izgonească din sinagogă; ei cei ce orbiseră la vederile sufletului şi ale trupului mai mult decât cel ce fusese orb din naştere.
 
   Semn de biruinţă vitejească asupra celor ce vedeau, cu tărie a ridicat orbul, că deşi fusese orb, pe Făcătorul şi Ziditorul a toate L-a văzut, văzându-şi luminarea ochilor, ceea ce se făcuse prin scuipare; şi numai din aceasta cunoscând pe Cel ce l-a luminat, că este fiu al lui Dumnezeu şi Stăpân a toată lumea. Pe Carele văzându-L cei orbiţi cu răutatea pizmei, nicicum nu L-au cunoscut, măcar că multe lucruri de minune de acest fel, vedeau făcându-se de Dânsul, numai cu cuvântul.
 
   Cum că orbul acela căruia s-a deschis ochii, nicicum n-ar fi văzut mai-nainte, sub presupunere erau cărturarii cei ce orbiseră pentru paza legii sâmbetelor, care voiau să orbească deschiderea ochilor aceluia cea din ziua sâmbetei, cu întunecările slovei. În care străluceşte Soarele cel dulce, Hristos, înnoind a se lucra sâmbăta; Carele luminând umbra acesteia şi acoperământul ridicându-l în lături, a răspândit acelora atâta lumină, ca şi orbii să vadă pe Dumnezeu, Făcătorul luminilor şi Domnul sâmbetelor.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
   Soarele dreptăţii cel înţelegător, Hristoase Dumnezeule, Carele pe cel lipsit din pântece de lumină, ai luminat după amândouă, cu preacurată atingerea Ta; şi ochii noştri cei sufleteşti luminându-i, arată-ne fii ai zilei, ca, cu credinţă să strigăm către Tine : Mare şi negrăită este milostovirea Ta spre noi, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile învierii, glasul al 5-lea.
 
   Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere S-a adus, înfricoşatu-s-au de aceasta boierii iadului şi s-au ridicat porțile cele de durere; că a intrat Împăratul slavei, Hristos, zicând celor din legături : Ieşiţi şi celor din întuneric, descoperiţi-vă.
 
    Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.
 
   Doamne, de frica Ta mă tem şi a face rău nu încetez. Cine nu se teme la judecată de judecător ? Sau cine vrând să se vindece, mânie pe doctor, precum eu ? Îndelung-Răbdătorule, Doamne, milostiveşte-Te spre neputinţa mea şi mă miluieşte.
 
    Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare.
 
Mucenicina :
 
   Cu pavăza credinţei îmbrăcându-se şi cu semnul Crucii pe sine-şi întărindu-se, la munci bărbăteşte au alergat, sfinţii Tăi, Doamne, şi înşelăciunea şi semeţia diavolului au surpat. Pentru rugăciunile lor, trimite ca un Dumnezeu atotputernic, lumii Tale pace şi sufletelor noastre mare milă.
 
Slavă… Şi acum..., glasul al 8-lea.
 
   Cel ce Te-ai întrupat pentru milostivirea milei, Hristoase Dumnezeule, pe cel lipsit de lumină din pântece, pentru milostivirea îndurărilor cea negrăită, l-ai învrednicit dumnezeieştii străluciri, ungând vederile lui cu tină cu degetele Tale cele ziditoare : Însuţi şi acum Dătătorule de lumină, luminează şi simţurile noastre cele sufleteşti, ca Cela ce eşti bogat dătător de daruri.

LA UTRENIE
 
Troparul învierii.
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 5-lea :
 
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…

 
   Doamne, mort Te-ai numit, Cela ce ai omorât moartea. În mormânt Te-ai pus, Cela ce ai deşertat mormânturile. Sus ostaşii au străjuit mormântul, jos pe morţii cei din veac i-ai înviat; întrutot Puternice şi necuprinsule, Doamne, slavă Ţie.
 
   Judecătorul şezând şi îngerii stând înainte, trâmbiţa răsunând şi văpaia arzând, ce vei face, suflete al meu, înfătişându-te la judecată ! Că atunci răutăţile tale se vor arăta, greşelile cele ascunse se vor vădi. Pentru acesta mai-nainte de sfârşit strigă către Judecătorul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine şi mă miluieşte.
 
Mucenicina :
 
   Străluceşte astăzi pomenirea mucenicilor, că are lumină din cer, ceata îngerilor se veseleşte şi neamul omenesc împreună prăznuieşte. Pentru aceea se roagă Domnului să se miluiască sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Maică a lui Dumnezeu, Preasfântă, zidul creştinilor, mântuieşte după obicei, pe poporul tău, care strigă către tine cu dinadinsul; stai împotriva vrăjmaşilor şi a gândurilor celor mândre, ca să strigăm ție : Bucură-te, ceea ce eşti plină de Dar.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…

 
   Văzut-a orbul cel ce nu vedea din naştere, pe Soarele cel mare cum că vede prin scuiparea Celui ce a zidit mai înainte alcătuirea omenească; pentru aceasta şi mulțumire din suflet a înălţat lui Dumnezeu, văzând chipul Acestuia, Carele a zidit pe om după asemănarea Ziditorului.
 
Slavă… Şi acum..., tot aceasta.
 
    Învierea lui Hristos… psalmul 50. Canonul praznicului cu irmosul pe 8   
CANONUL ORBULUI     şi al Mineiului pe 4.    MINEIELE BISERICII ORTODOXE     Condacul, icosul şi Luminânda praznicului.
 

LA LAUDE
 
Stihirile, glasul al 5-lea.
 
   Doamne, încuietorile cele veşnice zdrobindu-le şi legăturile rupând, din mormânt ai înviat, lăsând cele de îngropare ale Tale întru mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile. Şi ai mers mai înainte în Galileea, Cela ce ai străjuit în peşteră. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluieşte-ne pe noi. De două ori.
 
   Mulţimile greşelilor mele trece-le, Doamne, Cela ce Te-ai născut din Fecioară şi şterge toate fărădelegile mele, dându-mi gând de întoarcere, ca un Iubitor de oameni, rogu-mă şi mă miluieşte.
 
Mucenicina :
 
   Mucenicii Tăi, Doamne, urmând cetele îngereşti, au răbdat muncile ca şi cum ar fi fost fără de trupuri, numai singură nădejdea având în minte, desfătarea bunătăţilor celor făgăduite. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostru, dăruieşte lumii Tale pace şi sufletelor noastre mare milă.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
   Cine va spune puterile Tale, Hristoase ? Sau cine va număra mulțimile minunilor Tale ? Că precum Te-ai văzut îndoit pe pământ pentru bunătatea, îndoite şi tămăduirile ai dat celor bolnavi. Că ai deschis nu numai ochii cei trupeşti ai celui orb din naştere, ci şi pe cei sufleteşti. Pentru aceasta Te-a mărturisit pe Tine Dumnezeu tăinuit în trup şi Carele dai tuturor mare milă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Cuvioase părinte…

 
   Strălucirea cea purtătoare de lumină văzându-o, că a strălucit arătat, sâmbăta, orbului celui purtător de lumină, cei ce se hrăniseră în legile lui Moise, orbiţi fiind la minte se uitau ca prin negură şi nu cunoşteau umbra care acoperea legile; şi pentru aceasta nu vedeau ei pe Făcătorul lumii şi Ziditorul sâmbetei cu cuvântul Cel ce a luminat ochii orbului prin spălare şi prin acea nouă facere de tină cu scuipat; cu care amestecându-ne, Îl vedem pe Dânsul, Dumnezeu, mustrând orbirea fariseilor, prin vederea cea de la Dumnezeu.
 
    Stih : Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău.

 
   Răsărit-a zori de ziuă, adică lumină ochilor orbului celui cu multă durere, ce petrecea întru întunericul nopţii nevederii, care s-a spălat cu dumnezeiasca poruncă în apele puţului Siloam; de unde purtător de lumină prea nou s-a văzut, vădind negura întunericului cea făcătoare de noapte a legiuitorilor cărturari şi luminând nevederea lor cea întunecoasă, cu strălucirile cele de lumină purtătoare; prin care orbirea cea mai dinainte a slovei celei umbroase se luminează, prin strălucirile celei luminoase care se dau nouă de la Cuvântul.
 
    Stih : Paşii mei îndreptează-i, după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege.
 
   Suitu-s-a la înălţimea suirii celei de lumină purtătoare, luminându-se cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu, orbul cel ce pătimise întunecare trupească şi sufletească, luminându-se peste tot de la Cuvântul cu îndoite vărsări de lumină. Că măcar că era mai înainte orb la amândouă, dar a cunoscut pe Dătătorul de lumină şi Făcătorul luminii, Cel ce a strălucit din mormânt a treia zi şi pământul a luminat cu Învierea Sa. Din care a strălucit oamenilor celor ce erau ţinuţi întru întuneric, lumina cea de a doua zidire, pentru mare mila Sa.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
    Soarele dreptăţii cel înţelegător, Hristoase Dumnezeule, Carele pe cel lipsit din pântece de lumină, l-ai luminat după amândouă, cu preacurată atingerea Ta; şi ochii noştri cei sufleteşti Iuminându-i, arată-ne fii ai zilei, ca, cu credinţă să strigăm către Tine : Mare este şi negrăită milostivirea Ta spre noi, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
 
    CADE-SE A ŞTI : Că de se va întâmpla Sfântul Apostol Ioan Teologul, Miercuri la odovania praznicului Paştilor, Marţi seara la Vecernia cea mică punem stihirile Apostolului pe 4. Slavă… a Apostolului, Şi acum… a praznicului. La Stihoavnă stihirile Apostolului cele de la stihoavna Vecerniei celei mari, cu stihurile lor. Slavă… a Apostolului, Şi acum… a praznicului. Troparul Apostolului, Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, a învierii : Toate tainele tale... şi otpustul. La Vecernia cea mare, după psalmul cel obişnuit, cântăm Fericit bărbatul… Starea 1-a. La Doamne strigat-am... punem stihirile pe 10; ale orbului 6 şi ale Apostolului 4. Slavă… a Apostolului, Şi acum… a orbului. Vohod, prochimenul zilei şi citirile Apostolului. La Litie stihira hramului şi ale Apostolului, Slavă… a Apostolului, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu : La Stihoavnă stihira învierii de la rând, apoi stihirile Paştilor cu stihurile lor, Slavă… a Apostolului, Şi acum… Ziua învierii... La binecuvântarea pâinilor, troparul Apostolului, de două ori şi : Născătoare de Dumnezeu… odată. Nefiind priveghere, citim Miezonoptica zilei şi celelalte după rânduială. La Dumnezeu este Domnul… troparul învierii de două ori, Slavă… a Apostolului, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu şi sedelnele la rând. După polieleu, sedelnele, Antifonul şi Evanghelia Apostolului. Învierea lui Hristos… Stihira Apostolului. Canonul Paştilor cu irmoasele pe 6; al Apostolului pe 4 şi al orbului pe 4. Catavasia : Mântuitorului Dumnezeu… iar Canonul înainte-prăznuirii se lasă şi-l cântăm Marţi mai-nainte. După Cântarea a 3-a condacul şi icosul Apostolului, ipacoi a Paştilor, Slavă… sedealna Apostolului, Şi acum… a orbului. După Cântarea a 6-a condacul şi icosul Paştilor. La a 9-a Cântare : Ceea ce eşti mai Cinstită… nu cântăm. Luminânda Paştilor, a Apostolului şi a orbului. La laude, stihirile Apostolului pe 4 şi stihirile Paştilor. Slavă… a Apostolului, Şi acum… a Paştilor : Ziua învierii… Slavoslovia cea mare şi troparul. Ceasurile după obicei. Fericirile din canonul Paştilor. Cântarea a 3-a şi din al Apostolului Cântarea a 6-a. Prochimenul Paştilor şi al Sfântului. Apostolul şi Evanghelia zilei şi a Sfântului. Chinonicul Paştilor şi al Apostolului. Tot aşa se pune slujba la aflarea capului Botezătorului Ioan.
 


MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI

Odovania praznicului Paştilor.

Marți a şasea săptămână după Paşti.
 
SEARA
 
    La odovania praznicului Paştilor. După ce binecuvintează preotul, cântăm Hristos a înviat... cu stihurile lui. Apoi citim psalmul cel obişnuit şi Catisma.  La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile orbului, glasul al 2-lea, singur glasul.
 

   Cel ce s-a născut orb, zicea în cugetul său : Oare eu pentru păcatele părinţilor, m-am născut fără de ochi ? Oare eu pentru necredinţa limbilor m-am născut întru arătare ? Nu pot a mai întreba când este noapte, când este zi; nu-mi mai pot răbda picioarele poticnirile de pietre. Că n-am văzut soarele strălucind, nici în față pe Cel ce m-a zidit pe mine. Ci mă rog Ţie, Hristoase Dumnezeule, caută spre mine şi mă miluieşte.
 
Glas acelaşi.
 
   Trecând Iisus din templu, a aflat pe un orb din naştere şi făcându-i-se milă, a pus tină pe ochii lui şi a zis către dânsul : Mergi de te spală în Siloam şi spălându-se a văzut, înălțând slavă lui Dumnezeu. Iar vecinii lui ziceau către dânsul : Cine a deschis ochii tăi, pe care nimenea din cei ce văd n-a putut să-i vindece ? Iar el strigând a zis : Un om ce se numeşte Iisus, Acela mi-a zis de m-am spălat în Siloam şi am văzut. Acesta este cu adevărat de Carele a zis Moise în lege, Hristos Mesia; Acesta este Mântuitorul sufletelor noastre.
 
Glasul al 4-lea.
 
   Toată viața sa orbul noapte socotindu-o, a strigat către Tine : Doamne, deschide-mi vederile, Fiul lui David, Mântuitorul nostru, ca şi eu împreună cu toți să laud puterea Ta.
 
Glasul al 5-lea.
 
   Doamne, trecând pe cale, ai aflat pe un orb din naştere şi mirându-se Ucenicii, Te-au întrebat pe Tine, zicând : Învățătorule ! Cine a greşit, acesta, sau părinţii lui, de s-a născut orb ? Iar Tu Mântuitorul meu, ai zis către dânşii : Nici acesta a greşit, nici părinții lui, ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu întru dânsul. Mie mi se cade să lucrez lucrurile Celui ce M-a trimis pe Mine, care nimeni nu poate să le lucreze. Şi acestea zicând, scuipând jos şi tină făcând, a uns ochii lui, zicând către dânsul : Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului. Iar el spălându-se s-a făcut sănătos şi a strigat către Tine : Cred Doamne, şi s-a închinat Ţie. Pentru aceasta strigăm şi noi : Miluieşte-ne pe noi.
 
Glasul al 8-lea.

   Soarele dreptăţii cel înţelegător, Hristoase Dumnezeule, Care pe cel lipsit din pântece de lumină, l-ai luminat după amândouă, cu preacurată atingerea Ta şi ochii noştri cei sufleteşti luminându-i, arată-ne fii ai zilei, ca, cu credință să strigăm către Tine : Mare este şi negrăită milostivirea Ta spre noi, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
 
Acelaşi glas.
 
   Cela ce Te-ai întrupat pentru milostivirea milei, Hristoase Dumnezeule, pe cel lipsit de lumină din pântece, pentru milostivirea îndurărilor cea negrăită, l-ai învrednicit dumnezeieștii străluciri, ungând cu tină vederile lui cu degetele Tale cele ziditoare; însuți şi acum, Dătătorule de lumină, luminează şi simțurile noastre cele sufleteşti, ca Cela ce însuți eşti bogat dăruitor.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
   Cine va spune puterile Tale, Hristoase ? S-au cine va număra mulțimile minunilor Tale ? Că precum Te-ai văzut îndoit pe pământ pentru bunătatea, îndoite şi tămăduirile ai dat celor bolnavi. Că ai deschis nu numai ochii cei trupeşti ai celui orb din naştere, ci şi pe cei sufleteşti. Pentru aceasta Te-a mărturisit pe Tine Dumnezeu tăinuit în trup şi Carele dai tuturor mare milă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii, glasul al 5-lea.
 
   Pe Tine, Mântuitorul Hristos, Cel ce Te-ai întrupat şi de ceruri nu Te-ai despărţit, în glasuri de cântări Te slăvim. Că Crucea şi moartea ai primit pentru neamul nostru, ca Domnul cel iubitor de oameni, prădând porţile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre.
 
Apoi stihirile Paştilor cu stihurile lor :

    Stih : Să învie Dumnezeu şi sa se risipească vrăjmaşii Lui.
 
   Paştile cele sfinţite astăzi nouă s-au arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile Hristos Mântuitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.
 
    Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
 
   Veniţi de la vedere femei binevestitoare şi ziceţi Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie, ale Învierii lui Hristos; veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca un mire ieşind.
 
    Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
 
   Mironosiţele femei foarte de dimineaţă stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morți ? Ce plângeți pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.
 
    Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
 
   Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile; Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit; Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm; o Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut zicând : Propovăduiți Apostolilor.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :
 
   Ziua învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viață dăruindu-le.

    Hristos a înviat… o dată. După : Sfinte Dumnezeule… şi Tatăl nostru… Troparul învierii : Pe Cuvântul cel împreună fără de început… Slavă… Şi acum… A Născătoarei de Dumnezeu şi otpustul.
    La pavecerniţă, după Sfinte Dumnezeule..., şi Tatăl nostru… condacul orbului, Slavă… Şi acum… condacul Paştilor : De Te-ai şi pogorât în mormânt… La Miezonomtică, Catisma după obicei. După Sfinte Dumnezeule… cel dintâi troparul învierii : Pe Cuvântul cel împreună fără de început… Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu : După al doilea Sfinte Dumnezeule… Condacul Paştilor : De Te-ai şi pogorât… Doamne, miluieşte, de 12 ori şi otpustul. Rugăciunea morţilor, nu o citim.


LA UTRENIE
 
    Face preotul începutul după obicei :
Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă… Şi cântăm : Hristos a înviat… cu stihurile lui şi cei 6 psalmi. La Dumnezeu este Domnul..., troparul învierii : Pe Cuvântul cel împreună fără de început… De 2 ori. Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…
 
   Crucea Domnului să o lăudăm, sfântă îngroparea cu cântări să o cinstim şi Învierea Lui să o proslăvim. Că împreună a sculat pe cei morţi din mormânturi ca un Dumnezeu, prădând stăpânia morţii şi tăria diavolului şi celor din iad lumină a răsărit.
 
Slavă…
 
   Doamne, mort Te-ai numit, Cela ce ai omorât moartea. În mormânt Te-ai pus, Cela ce ai deşertat mormintele. Sus ostaşii au străjuit mormântul, jos pe morţii cei din veac i-ai înviat; întrutot Puternice şi necuprinsule, Doamne, slavă Ţie.
 
Şi acum…
 
   Bucură-te, munte sfânt şi de Dumnezeu umblat ! Bucură-te, rug însufleţit şi nears ! Bucură-te, ceea ce una eşti pod lumii către Dumnezeu, care treci pe cei morţi la viaţa cea veşnică ! Bucură-te, nestricată Fecioară, care fără ispită bărbătească ai născut mântuirea sufletelor noastre.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună..

 
   Cel ce este împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, Carele Se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, pentru iubirea de oameni S-a îmbrăcat în firea noastră şi bolile gonind de la oameni ca un Dumnezeu, a luminat şi vederile celui lipsit de lumină din pântecele maicii sale.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
    Învierea lui Hristos… de trei ori. Psalmul 50. Canonul Paştilor cu canonul pe 6,    CANONUL ÎNVIERII     al orbului pe 4    CANONUL ORBULUI     şi al înainte-prăznuirii înălţării pe 4.

Canonul înainte-prăznuirii,
 
Facere a lui Iosif :
 
Cântarea 1-a, glasul al 5-lea,
 
Irmos : Calul şi călăreţul…

 
   Sus la Tatăl, Hristos S-a suit şi a dus trupul pe care l-a luat de la noi. Pe Dânsul să-L slăvim astăzi cu laude, cântându-i cântare de biruinţă.
 
Slavă…
 
   Cărţile dumnezeieştilor Scripturi şi propovăduirile înţelepţilor grăitori de cele dumnezeieşti, sfârşit au luat cu adevărat, că după sculare Stăpânul S-a suit cu slavă la cele cereşti.
 
Şi acum…
 
   Pământul cu taină dănţuieşte şi cele cereşti de veselie se umplu întru înălţarea lui Hristos, Celui ce a împreunat cu Darul cele ce erau despărţite mai dedemult şi a stricat oprirea ce s-a făcut prin Eva.
 
Catavasie :

   Mântuitorului Dumnezeu, Celui ce a povățuit pe popor prin Marea Roşie, cu picioare neudate şi pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-i cântăm, că S-a proslăvit. 
Cântarea a 3-a,
 
Irmos : Cela ce ai întărit…
 
   Legând cu moartea Ta, Cuvinte, pe moarte, ai înviat din morţi a treia zi cu adevărat şi Te-ai suit cu slavă la cele cereşti, Mântuitorule, lăudând cei fără de trupuri rânduiala Ta cea negrăită.
 
Slavă…
 
   Venit-ai la cei de pe pământ, Hristoase, fără de trup şi îmbrăcându-Te în trup, ai răbdat Crucea. Şi înviind din morţi Te-ai suit cu slavă la Părintele Tău, Începătorul luminii, împăcând toate.
 
Şi acum…
 
   Căutând, Hristoase, oaia cea rătăcită pe pământ, o ai împreunat, Cuvinte, cu cele nerătăcite şi suindu-Te la ceruri, ai şezut întru slavă dea-dreapta Părintelui Tău; slavă milostivirii Tale.
 
Catavasie : Cu puterea Crucii Tale, Hristoase…
 
Condacul şi icosul orbului, apoi sedealna, glasul 1.
 
Podobie : Mormântul Tău…
 
   Deschis-ai ochii Celui ce s-a născut din pântece fără ochi, Hristoase, arătând evreilor, Mântuitorul meu, slava Ta cea negrăită şi cum că eşti Lumina tuturor; dar ei orbiţi fiind la minte de pizmă, gândind asupra Ta vicleşug, se sileau să Te omoare pe Tine, Dătătorul de viață.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
   Născutu-Te-ai precum Tu însuți, Mântuitorule, ai voit, arătatu-Te-ai precum iarăşi Tu însuţi ai socotit şi ai pătimit ca un om, iar ca un Dumnezeu ai înviat. Înălţatu-Te-ai la ceruri cu slavă şi ai ridicat firea omenească şi cu slavă o ai înfrumuseţat.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmos : Dumnezeiască pogorârea Ta…
 
   Firea noastră cea osândită mai-nainte pentru păcat, Împărate a toate, S-a miluit prin întruparea Ta, lăudând cu frică scularea Ta şi dumnezeiasca înălţare.
 
   Minunatu-s-au cetele celor fără de trupuri, văzându-Te pe Tine, Hristoase, purtând trup pământesc şi suindu-Te pe nor şi la ceruri înălţându-Te.
 
Slavă…
 
   Văzând hainele Tale roşite, Hristoase, Împărate a toate, întru suirea Ta s-au spăimântat puterile îngereşti şi cu frică şi cu bucurie s-au închinat Ţie.
 
Şi acum…
 
   Să batem în palme, că Domnul după ce a înviat din morţi S-a suit la ceruri, plecându-i-se îngerii, ca Făcătorului şi Dumnezeului nostru.
 
Catavasie : Auzit-am auzul puterii Tale…
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmos : Cel ce Te îmbraci…
 
   Dezlegând Hristos osândirea omenirii, a înviat şi S-a înălţat la cele cereşti, cu şederea cea împreună cu Tatăl cinstind pe cei ce i-a iubit.
 
Slavă…
 
   După Înviere făcând bucurie Ucenicilor Tăi, Hristoase, Te-ai suit sus la Părintele Tău, de Carele nu Te-ai despărţit, măcar că şi cu oamenii ai petrecut.
 
Şi acum…
 
   Umbrele legii celei mai de înainte şi propovăduirile grăitorilor de cele dumnezeieşti plinindu-le, Hristoase, Te-ai înălţat, norul ridicându-Te pe Tine, Mântuitorule, la cele cereşti.
 
Catavasie : Mânecând strigăm către Tine…
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmos : Pe marea cea tulburată…
 
   Străină vedere Te-ai arătat îngerilor, chip de om purtând întru înălţarea Ta cea înfricoşată, Iubitorule de oameni, pentru aceasta cu frică Te lăudăm pe Tine.
 
Slavă…
 
   Domnul tuturor cu slavă S-a înălţat luminat, la Părintele Său cel fără de început; toată făptura acum prăznuieşte, dănţuind.
 
Şi acum…
 
   Toată limba să strige astăzi întru strigare : Hristos S-a înălţat întru dumnezeiesc glas de trâmbiţă la ceruri, pe care nu le-a părăsit.
 
Catavasie : Înconjuratu-m-a adâncul…
 
Condacul şi icosul Paştilor.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos : Cel preaînălţat Domnul…
 
   Rupând paretele cel din mijloc al vrajbei, Doamne, prin Crucea şi patima Ta, de nori fiind purtat, Te-ai suit cu slavă la Părintele Tău, Cel fără de început.
 
   Cutremurându-se au strigat puterile : Ridicaţi porţile, venit-a Hristos, purtând trup pământesc şi pe veliar cu dumnezeiasca patimă l-a omorât.
 
Slavă…
 
   Pentru ce-Ţi sunt hainele roşite, Iubitorule de oameni ? Întrebau dumnezeieştile puteri. Teascul acum am călcat, strigat-a Hristos, înălțându-Se.
 
Şi acum…
 
   Cu laude împreună slăvind răstignirea Ta şi scularea Ta, Hristoase, luminat prăznuim cinstită înălţarea Ta în veci.
 
Catavasie : Cela ce în cuptorul cel cu foc…
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos : Ţie Făcătorului…
 
   Pe Tine, Cela ce eşti Lumină din Lumină, nor luminos Te-a ridicat din muntele Măslinilor, privind toţi dumnezeieștii Tăi Ucenici şi lăudându-Te pe Tine întru toţi vecii.
 
   În palme să batem, precum zice psalmistul, înviat-a Hristos Dumnezeul nostru şi S-a suit de unde S-a pogorât la noi pentru iubirea de oameni, împăcând cele învrăjbite dedemult.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Cântând David, a strigat : Hristos S-a suit pe heruvimii Săi şi a zburat arătat pe aripile cetelor celor înţelegătoare, pe care Îl preaînălţăm întru toți vecii.
 
Şi acum…
 
   Arătatu-Te-ai Ucenicilor, după ce ai înviat din mormânt şi i-ai suit pe dânşii în Muntele Măslinilor, Hristoase, de unde nor luminos ridicându-Te, Te-a suit la cele de sus cu slavă.
 
    Catavasie : Să lăudăm bine să cuvântăm, pe Fiul şi Dumnezeu, Cel ce S-a născut din Tatăl mai-nainte de veci.

În loc de : Ceea ce eşti mai cinstită… cântăm pripelile Paştilor.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos : Isaie dănţuieşte…
 
   Sfințită prăznuire toată făptura prăznuieşte astăzi arătat întru înălţarea Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu; prin care într-un chip negrăit ai adus la Părintele Tău firea pe care ai luat-o de la noi, Tu cela ce eşti neschimbat.
 
   Ca un Dumnezeu ai sfărîmat porţile iadului şi încuietorile, Mântuitorule, şi înviind din morţi ai alergat la ceruri, cetele îngereşti strigând cu spaimă : Ridicaţi porţile.
 
   De suirea Ta cea dumnezeiască mirându-se dumnezeieștii Ucenici, au venit arătat îngerii, strigând către dânşii : Acesta pe Carele vedeţi suindu-Se la ceruri, va să vină cu slavă ca să judece pe toți.
 
Slavă…
 
   Pacea care ai dăruit, Hristoase, Ucenicilor, când Te-ai suit la cele de sus, trimite-o şi nouă din-destul, ținând pe toți întru dragoste; ca într-un glas pe Tine, Mântuitorule, să Te slăvim.
 
Şi acum…
 
   Căruţă purtătoare de lumină a Soarelui celui înţelegător, tu ai fost cu adevărat, Preacurată şi fără de prihană, prin care cei ce şedeau întru întuneric, au văzut lumina cunoştinţei; după datorie slăvindu-te.
 
Catavasie : Pe tine, Maica lui Dumnezeu…
 
Luminânda.
 
   Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzându-o. Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire. De două ori.
 
Slavă… Şi acum… a orbului.
 
   Ochii mei cei înţelegători, care sunt orbiţi de păcatul cel întunecat, luminează-i, Doamne, smerenie punându-le, Îndurate, şi mă spală cu lacrimile pocăinței.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 8 şi cântăm stihirile orbului 4 şi ale Paştilor 4.
 
Stihirile orbului, glasul al 2-lea, singur glasul :

 
   Cel ce s-a născut orb, zicea în cugetul său : Oare eu pentru păcatele părinţilor m-am născut fără de ochi ? Oare eu pentru necredinţa limbilor m-am născut întru arătare ? Nu pot a mai întreba când este noapte, când este zi; nu-mi mai pot răbda picioarele poticnirile de pietre. Că n-am văzut soarele strălucind, nici în față pe Cel ce m-a zidit pe mine. Ci, mă rog Ţie, Hristoase Dumnezeule, caută spre mine şi mă miluieşte.
 
   Trecând Iisus din templu, a aflat pe un om orb din naştere şi făcându-i-se milă, a pus tină pe ochii lui şi a zis către dânsul : Mergi de te spală în Siloam şi spălându-se a văzut, înălțând slavă lui Dumnezeu. Iar vecinii lui ziceau către dânsul : Cine a deschis ochii tăi, pe care nimenea din cei ce văd n-au putut să-i vindece ? Iar el strigând a zis : Un om ce se numeşte Iisus, Acela mi-a zis de m-am spălat în Siloam şi am văzut. Acesta este cu adevărat, de Carele a zis Moise în lege, Hristos Mesia; Acesta este Mântuitorul sufletelor noastre.
 
Glasul al 4-lea.
 
   Toată viața sa orbul noapte socotindu-o, a strigat către Tine : Doamne, deschide-mi vederile, Fiul lui David, Mântuitorul nostru ca şi eu împreună cu toți să laud puterea Ta.
 
Glasul al 5-lea :
 
   Doamne, trecând pe cale, ai aflat pe un om orb din naştere şi mirându-se Ucenicii, Te-au întrebat pe Tine, zicând : Învăţătorule ! Cine a greşit, acesta, sau părinţii lui, de s-a născut orb ? Iar Tu, Mântuitorul meu, ai zis către dânşii : Nici acesta a greşit, nici părinţii lui, ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu întru dânsul. Mie Mi se cade să lucrez lucrurile Celui ce M-a trimis pe Mine, pe care nimeni nu poate să le lucreze. Şi acestea zicând, scuipând jos şi tină făcând, ai uns ochii lui, zicând către dânsul : Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului. Iar el spălându-se, s-a făcut sănătos şi a strigat către Tine : Cred Doamne, și s-a închinat Ţie. Pentru aceasta strigăm şi noi : Miluieşte-ne pe noi.
 
    Apoi stihirile Paştilor cu stihurile lor.
Slavă… Şi acum..., glasul al 5-lea : Ziua învierii… Apoi, Hristos a înviat… o dată. Slavoslovia cea mare. Troparul învierii : Pe Cuvântul cel fără de început… cu a Născătoarei de Dumnezeu, otpustul şi ceasul 1.
 

La ceasuri, troparul învierii şi condacul Duminicii orbului.
 
LA LITURGHIE

 
    Fericirile din canonul Paştilor, Cântarea a 3-a şi a 6-a. După Vohod, troparul învierii;
Slavă… condacul orbului, Şi acum… condacul Paştilor. Prochimenul Paştilor, Apostolul şi Evanghelia zilei. Chinonicul : Trupul lui Hristos luaţi… Şi se face otpustul cu Crucea ca în ziua de Paşti. Aşa se face odovania praznicului Sfintei şi de viață purtătoarei învierii lui Hristos.
    CADE-SE A ŞTI : Că de se va întâmpla pomenirea Sfântului Ioan Teologul în Joia înălţării, la vecernia cea mică, punem stihirile praznicului pe 4, cele de la vecernia cea mare,
Slavă… a apostolului. Şi acum… a praznicului. La stihoavnă, stihirile apostolului cu stihurile lor de la stihoavna cea mare. Slavă… a apostolului. Şi acum… a praznicului. Troparul apostolului şi al praznicului şi otpustul.     La Vecernia cea mare, punem stihirile praznicului pe 6 şi ale apostolului pe 4. Slavă… a apostolului. Şi acum… a praznicului. Vohod, prochimenul zilei şi citirile praznicului şi ale Sfântului. La litie stihirile praznicului şi ale apostolului. Slavă… a apostolului. Şi acum… a praznicului. La stihoavnă stihirile praznicului. Slavă… a apostolului, Și acum… a praznicului.     La utrenie, troparul praznicului de două ori. Slavă… a apostolului. Şi acum… a praznicului. După catisme, sedelnele praznicului. După polieleu sedelnele apostolului. Slavă… cea după polieleu. Şi acum… a praznicului. Evanghelia praznicului, Învierea lui Hristos… şi stihira praznicului. Canonul praznicului, cel dintâi cu irmosul pe 6 şi al apostolului, pe 4. Şi iar al doilea canon al praznicului, pe 4. Catavasie : Cu dumnezeiescul nor... După Cântarea a 3-a, condacul, icosul şi sedealna apostolului, Slavă… Şi acum… a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului. La Cântarea a 9-a : Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm. Luminânda praznicului, Slavă… a apostolului. Şi acum… a praznicului. La laude, punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi ale apostolului 3; Slavă… a apostolului, Şi acum… a praznicului, Slavoslovia cea mare.     La Liturghie Fericirile din canonul praznicului, Cântarea a 3-a pe 4 şi din canonul apostolului, Cântarea a 6-a pe 4. Apostolul şi Evanghelia şi chinonicul întâi ale praznicului, apoi ale apostolului. Iar slujba sfântului Arsenie se lasă şi se cântă când va socoti cel mai mare.



JOI
SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI

PRĂZNUIM ÎNĂLŢAREA DOMNULUI DUMNEZEU ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

MIERCURI SEARA
 
LA VECERNIA CEA MICĂ
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 4, glasul al 6-lea.


   Domnul S-a înălţat la ceruri, ca să trimită lumii pe Mângâietorul. Cerurile au gătit scaunul Lui, norii suirea Lui; îngerii s-au mirat, văzând om mai presus de ei. Tatăl aştepta pe Acela, pe Carele Îl are în sânuri deapururea, Duhul Sfânt a poruncit tuturor îngerilor săi : Ridicați, domni, porţile voastre ! Toate neamurile plesniţi cu mâinile, că S-a suit Hristos, unde era mai-nainte.
 
   Doamne, de înălţarea Ta s-au mirat heruvimii, văzându-Te pe Tine Cela ce eşti Dumnezeu, suindu-Te pe nori, Carele şezi pe dânşii. Slăvimu-Te pe Tine, că bună este mila Ta, slavă Ţie.
 

   În munţii cei sfinţi, văzând Înălţarea Ta, Hristoase, Cela ce eşti raza slavei Tatălui, lăudăm chipul feţei Tale cel strălucit; închinămu-ne patimilor Tale, cinstim Învierea, slăvim lăudată Înălţarea Ta; miluieşte-ne pe noi.
 

   Doamne, Apostolii dacă Te-au văzut pe Tine pe nori înălţându-Te, Dătătorule de viață, Hristoase, s-au umplut de întristare şi cu suspinuri şi lacrimi plângând, ziceau : Stăpâne, să nu ne laşi sărmani pe noi robii Tăi, pe care din milostivire ne-ai iubit ca un îndurat; ci trimite, precum Te-ai făgăduit nouă, pe Preasfântul Tău Duh, să lumineze sufletele noastre.

 Slavă… Şi acum… acelaşi, glas.

   Doamne, Apostolii dacă Te-au văzut pe Tine pe nori înălţându-Te, Dătătorule de viață, Hristoase, s-au umplut de întristare şi cu suspinuri şi lacrimi plângând, ziceau : Stăpâne, să nu ne laşi sărmani pe noi robii Tăi, pe care din milostivire ne-ai iubit ca un îndurat; ci trimite, precum Te-ai făgăduit nouă, pe Preasfântul Tău Duh, să lumineze sufletele noastre.
 
LA STIHOAVNĂ  

Stihirile glasul 1, singur glasul :

 
   Suindu-Te la ceruri, de unde Te-ai şi pogorât, nu ne lăsa pe noi sărmani, Doamne; să vină Duhul Tău, aducând pace lumii; arată fiilor omeneşti lucrurile puterii Tale, Doamne, Iubitorule de oameni.
 

    
Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.

   Suitu-Te-ai, Hristoase, la Părintele Tău, Cel fără de început, Cela ce nu Te-ai despărțit de sânurile Lui cele necuprinse şi adăugire întru lauda cea întreit  Sfântă n-au luat puterile, ci un Fiu şi după întrupare Te-a cunoscut pe Tine, Doamne, Unul-Născut din Tatăl. Întru mulţimea îndurărilor Tale, miluieşte-ne pe noi.
 

    
Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.

   Îngerii Tăi, Doamne, au zis Apostolilor : Bărbaţi Galileeni, ce staţi uitându-vă la cer ? Acesta ce S-a înălţat de la voi la cer, este Hristos Dumnezeu; Acesta iarăşi va să vină, în ce chip L-aţi văzut pe Dânsul mergând la cer; să-i slujiţi Lui întru sfinţenie şi întru dreptate.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
   Născutu-Te-ai precum Însuți ai voit, arăta-Te-ai precum Însuţi ai socotit, patimit-ai cu trupul, Dumnezeul nostru; din morți ai înviat călcând moartea; înălțatu-Te-ai întru slavă, Cel ce toate le plineşti şi ai trimis nouă pe Dumnezeiescul Duh, ca să lăudăm şi să slăvim Dumnezeirea Ta.



     Stihira întâia a stihoavnei Vecerniei celei mari. După :
Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Şi după Tatăl nostru…
 
Troparul, glasul al 4-lea.
 
   Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Duh, încredințându-se ei prin binecuvântare, că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.
 
Ectenia mică şi otpustul
 
TOT ÎN ACEASTĂ ZI
 
LA VECERNIA CEA MARE
 
    Catismă nu citim, ci îndată după psalmul de seară. La
Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10 şi cântăm cinci stihiri, repetându-le, glasul al 6-lea, singur glasul.
 
   Domnul S-a înălţat la ceruri, ca să trimită lumii pe Mângâietorul. Cerurile au gătit scaunul Lui, norii suirea Lui; îngerii s-au mirat, văzând om mai presus de ei. Tatăl aştepta pe Acela, pe Carele Îl are în sânuri deapururea, Duhul Sfânt a poruncit tuturor îngerilor săi : Ridicați, domni, porţile voastre ! Toate neamurile plesniţi cu mâinile, că S-a suit Hristos, unde era mai-nainte. De două ori.
 
   Doamne, de înălţarea Ta s-au mirat heruvimii, văzându-Te pe Tine Cela ce eşti Dumnezeu, suindu-Te pe nori, Carele şezi pe dânşii. Slăvimu-Te pe Tine, că bună este mila Ta, slavă Ţie. De două ori.
 

   În munţii cei sfinţi, văzând Înălţarea Ta, Hristoase, Cela ce eşti raza slavei Tatălui, lăudăm chipul feţei Tale cel strălucit; închinămu-ne patimilor Tale, cinstim Învierea, slăvim lăudată Înălţarea Ta; miluieşte-ne pe noi. De două ori.
 

   Doamne, apostolii dacă Te-au văzut pe Tine pe nori înălţându-Te, Dătătorule de viață, Hristoase, s-au umplut de întristare şi cu suspinuri şi lacrimi plângând, ziceau : Stăpâne, să nu ne laşi sărmani pe noi robii Tăi, pe care din milostivire ne-ai iubit ca un îndurat; ci trimite, precum Te-ai făgăduit nouă, pe Preasfântul Tău Duh, să lumineze sufletele noastre. De două ori.
 

   Doamne, după ce ai săvârşit taina rânduielii, luând pe Ucenicii Tăi, la muntele Măslinilor Te-ai înălţat şi iată tăria cerului ai străbătut, Cel ce pentru mine Te-ai suit acolo de unde nu Te-ai despărţit, trimite pe Preasfântul Tău Duh să lumineze sufletele noastre. De două ori.
 

Slavă… Şi acum… acelaşi glas :
 
   De sânurile Părinteşti nedespărţindu-Te, preadulce Iisuse şi cu cei de pe pământ împreună locuind ca un om, astăzi din Muntele Măslinilor Te-ai înălţat întru slavă şi firea noastră cea căzută înălţându-o cu milostivire, o ai pus să şadă împreună cu Tatăl. Pentru aceasta cetele cereşti ale celor fără de trupuri, de minune spăimântându-se, s-au mirat cu frică şi de cutremur fiind cuprinse, au mărit iubirea Ta de oameni; cu care şi noi aceşti de pe pământ slavoslovind pogorârea Ta la noi şi Înălţarea cea de la noi, ne rugăm, zicând : Cela ce prin Înălţarea Ta ai umplut de bucurie nemărginită pe Ucenicii Tăi şi pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, învredniceşte-ne şi pe noi bucuriei aleşilor Tăi, cu rugăciunile lor, pentru mare mila Ta.
 
Vohod : Lumină lină…
 
Prochimenul zilei şi citirile.
 
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 2, versul al 2-lea.
 
   Așa zice Domnul : Fi-va în zilele cele de apoi arătat muntele Domnului şi casa lui Dumnezeu pe vârfurile munţilor; şi se va înălţa mai presus de dealuri. Şi vor veni la dânsul toate neamurile. Şi vor merge multe popoare şi-şi vor zice : Veniţi să ne suim în muntele Domnului şi în casa Dumnezeului lui Iacov; şi ne va spune nouă calea Sa şi vom merge pe dânsa.
 
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 62, versul al 10-lea.
 
   Așa zice Domnul : Mergeţi şi treceţi prin porţile Mele; gătiţi calea Mea şi faceţi cale poporului Meu şi pietrele de pe cale le daţi în lături; ridicaţi semn întru neamuri, că iată Domnul a făcut de s-a auzit până la marginile pământului. Ziceţi fetei Sionului : Iată Mântuitorul tău vine, având plata Sa cu Sine şi lucrul Lui înaintea feţei Lui. Şi-l va numi pe el popor sfânt, mântuit de la Domnul; iar tu te vei numi cetate căutată şi nepărăsită. Cine este acesta care a venit din Edom ? Roşala hainelor lui din Vosor ? Acesta înfrumuseţat în haina Sa, strigă cu mare tărie : Eu sunt Cel ce grăiesc dreptate şi judecată de mântuire. Pentru ce-ţi sunt hainele Tale roşii şi îmbrăcămințile Tale ca de călcare de lin, pline de stropitură ? Linul am călcat Însumi şi din neamuri nu este bărbat ca Mine. De mila Domnului mi-am adus aminte, bunătăţile Domnului voi pomeni; lauda Domnului întru toate, cu care ne răsplăteşte nouă. Domnul este Judecător bun casei lui Israil; aduce nouă după mila Sa şi după mulţimea dreptăţii Sale. Şi a zis : Au nu poporul Meu este, fiii nu se vor lepăda; şi le-au fost spre mântuire în tot necazul lor. Nu sol, nici înger, ci însuşi Domnul i-a mântuit pe ei, pentru că i-a iubit şi Și-a făcut milă de ei. Însuşi i-a izbăvit şi i-a ridicat şi i-a înălţat întru toate zilele veacului.
 
Din proorocia Zahariei citire :
Cap. 14, versul al 4-lea :
 
   Așa zice Domnul : Iată va veni ziua Domnului şi vor sta în ziua aceea picioarele Lui pe Muntele Măslinilor, în preajma Ierusalimului, despre răsăritul soarelui. Şi în ziua aceea va ieşi apă vie din Ierusalim, jumătate de dânsa în marea cea de sus şi jumătate în marea cea de jos. Vara şi primăvara va fi aşa. Şi va fi Domnul, Împărat peste tot pământul. În ziua aceea va fi un Domn şi numele lui Unul, Carele va înconjura tot pământul şi pustia, de la Gava până la Remmon, în preajma Ierusalimului despre miazăzi şi se va înălţa şi în locul său va petrece, de la poarta lui Veniamin, până la locul porţii celei dintâi şi până la poarta unghiurilor şi până la turnul lui Anameil şi până la teascurile împăratului şi vor petrece într-însul şi anatema nu va mai fi şi vor locui în Ierusalim fără de grijă.
 
LA LITIE,

Stihirile glasul 1, singur glasul :

 
   Suindu-Te la ceruri, de unde Te-ai şi pogorât, nu ne lăsa pe noi sărmani, Doamne; să vină Duhul Tău, aducând pace lumii; arată fiilor omeneşti lucrurile puterii Tale, Doamne, Iubitorule de oameni.
 
   Suitu-Te-ai, Hristoase, la Părintele Tău, Cel fără de început, Cela ce nu Te-ai despărțit de sânurile Lui cele necuprinse şi adăugire întru lauda cea întreit  Sfântă n-au luat puterile, ci un Fiu şi după întrupare Te-a cunoscut pe Tine, Doamne, Unul-Născut din Tatăl. Întru mulţimea îndurărilor Tale, miluieşte-ne pe noi.
 
   Îngerii Tăi, Doamne, au zis Apostolilor : Bărbaţi Galileeni, ce staţi uitându-vă la cer ? Acesta ce S-a înălţat de la voi la cer, este Hristos Dumnezeu; Acesta iarăşi va să vină, în ce chip L-aţi văzut pe Dânsul mergând la cer; să-i slujiţi Lui întru sfinţenie şi întru dreptate.
 
Glasul al 4-lea.
 
   Când ai venit pe Muntele Măslinilor, Hristoase, ca să săvârşeşti bunăvoinţa Tatălui, s-au spăimântat îngerii cei cereşti şi s-au cutremurat cei de sub pământ; iar Ucenicii au stătut înainte cu bucurie şi cu cutremur, când ai grăit către dânşii. De altă parte norul ca un scaun se gătea aşteptând şi cerul se arăta că şi-a deschis porţile cu frumuseţea şi pământul îşi descoperea ascunzătorile ca să se cunoască pogorârea lui Adam şi iarăşi suirea lui. Şi când paşii se înălţau precum şi mâinile şi gura mult binecuvânta, precum se auzea, norul Te-a ridicat şi cerul înlăuntru Te-a luat. Acest lucru mare şi preaslăvit ai lucrat, Doamne, spre mântuirea sufletelor noastre.
 
   Firea lui Adam, care se pogorîse în cele mai de jos laturi ale pământului, Dumnezeule, înnoindu-o întru Tine Însuţi, o ai ridicat astăzi mai presus de toată stăpânia şi puterea; şi pentru că o ai iubit, o ai pus să şadă împreună şi pentru că Te-ai milostivit spre dânsa, o ai împreunat cu Tine. Pentru că o ai împreunat, împreună ai pătimit şi pentru că Tu cel fără patimă ai pătimit, împreună o ai şi preaslăvit. Iar cei fără de trupuri au zis : Cine este Acest bărbat frumos ? Nu numai om, ci Dumnezeu şi om, că amândouă este pe cât se vede. Pentru care mirându-se îngerii, care zburau în haine albe împrejurul Ucenicilor, iar alţii stând au strigat : Bărbaţi Galileeni, Acesta, Carele S-a dus de la voi, este Iisus Omul-Dumnezeu şi Dumnezeul-Om iarăşi va să vină Judecător viilor şi morţilor şi dăruind celor credincioşi iertare de păcate şi mare milă.
 
   Când Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase Dumnezeule, privind Ucenicii, atunci norii Te ridicau pe Tine cu trupul; porţile cereşti s-au ridicat, ceata îngerească se bucură cu veselie şi puterile cele mai de sus strigau, zicând : Ridicaţi domni porţile voastre şi va intra Împăratul slavei. Iar Ucenicii spăimântându-se, ziceau : Nu Te despărţi de noi, Păstorule bune, ci trimite-ne Duhul Tău Cel Preasfânt, ca să îndrepteze şi să întărească sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… acelaşi glas :
 
   Doamne, taina cea ascunsă din veac şi de neamuri, plinindu-o ca un Bun, ai venit cu Ucenicii Tăi în Muntele Măslinilor, având şi pe ceea ce Te-a născut pe Tine, Făcătorul şi Ziditorul tuturor; că se cădea aceleia, care întru patima Ta ca o Maică a fost mai mult decât toți întru durere, să se îndulcească întru slava trupului Tău, cu covârşitoare bucurie; căreia şi noi împărtăşindu-ne, întru suirea Ta la ceruri, Stăpâne, slăvim mila Ta cea mare ce s-a făcut spre noi.

LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea, singur glasul.
 
   Născutu-Te-ai precum Însuți ai voit, arăta-Te-ai precum Însuţi ai socotit, patimit-ai cu trupul, Dumnezeul nostru; din morți ai înviat călcând moartea; înălțatu-Te-ai întru slavă, Cel ce toate le plineşti şi ai trimis nouă pe Dumnezeiescul Duh, ca să lăudăm şi să slăvim Dumnezeirea Ta.
 
     Stih :
Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
 
   Înălțându-Te, Hristoase, din muntele Măslinilor, puterile văzându-Te, strigau una către alta : Cine este Acesta ? Şi a zis către dânsele : Acesta este Cel puternic şi tare, Acesta este Cel puternic în războaie; Acesta este cu adevărat Împăratul slavei şi pentru ce-i sunt hainele Lui roşite ? Din Vosor vine, care este trupul. Iar Tu ca un Dumnezeu, şezând dea-dreapta slavei, ai trimis nouă pe Duhul Sfânt, ca să îndrepteze şi să mântuiască sufletele noastre.
 
     Stih :
Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
 
   Înălțatu-Te-ai întru slavă din Muntele Măslinilor, Hristoase Dumnezeule, înaintea Ucenicilor Tăi şi ai şezut dea-dreapta Tatălui, Cela ce toate le umpli cu Dumnezeirea şi ai trimis lor pe Duhul Sfânt, să lumineze şi să întărească şi să sfinţească sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
   Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă, ca să ridice chipul lui Adam cel căzut şi să trimită pe Duhul Mângâietorul, ca să sfinţească sufletele noastre.
 
Troparul, glasul al 4-lea.
 
    Înălţatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru… De trei ori. Şi binecuvântarea pâinilor. Iar de nu este priveghere, după : Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule..., şi după : Tatăl nostru… troparul praznicului odată şi otpustul. La Pavecerniţă şi la Miezonoptică, troparul şi condacul praznicului. Iar rugăciunea morţilor nu o citim. Ci Doamne miluieşte ! de 12 ori şi otpustul.

 
În Joia înălţării.
 
LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul… troparul praznicului, de trei ori. După întâia Catismă, sedealna, glasul 1.
 
Podobie : Piatra fiind pecetluită…
 
   Îngerii mirându-se de suire străină şi Ucenicii spăimântându-se de înălţare înfricoşată, suitu-Te-ai cu slavă ca un Dumnezeu şi porţile s-au ridicat Ţie, Mântuitorule. Pentru aceasta puterile cereşti s-au mirat, strigând : Slavă pogorârii Tale, Mântuitorule, slavă Împărăţiei Tale, slavă Înălţării Tale, Unule, Iubitorule de oameni.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 3-lea.
 
Podobie : De frumuseţea fecioriei Tale…

 
   Dumnezeu, Cel mai-nainte de veci şi fără de început, firea omenească pe care o a luat, Dumnezeu făcându-o cu taină, astăzi S-a înălţat. Îngerii mergând înainte, Îl arătau Apostolilor mergând la ceruri cu slavă multă; iar ei închinându-se Lui, ziceau : Slavă lui Dumnezeu Celui ce S-a înălţat.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.

După polieleu, sedealna, glasul al 5-lea.

 
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…

 
   Pogorându-Te din cer la cele de pe pământ şi împreună sculând ca un Dumnezeu chipul lui Adam, cel ce zăcea jos în temniţa iadului, l-ai ridicat, Hristoase, la ceruri cu înălţarea Ta şi împreună şezător pe scaunul Părintelui Tău l-ai făcut; ca un milostiv şi de oameni iubitor.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
Apoi treptele.
 
Antifonul 1 al glasului al 4-lea.

 
Prochimen, glasul al 4-lea :
Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
 
Toată suflarea… Evanghelia învierii, a treia de la Marcu. Învierea lui Hristos… şi psalmul 50.
 
Slavă… glasul al 2-lea :
 
   Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Milostive, curățeşte mulţimea păcatelor noastre.
 
Şi acum…
 
   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,
Milostive, curățeşte mulţimea păcatelor noastre. 

Apoi stihul : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta…
 
Şi cântăm această stihiră, glasul al 6-lea, singur glasul.
 
   Astăzi puterile cele de sus văzând în ceruri firea noastră, se mirau de suirea minunată şi nu se pricepeau, zicând una către alta : Cine este Acesta Carele vine ? Şi văzând pe Stăpânul lor, porunceau să ridice porţile cereşti. Cu care împreună să lăudăm neîncetat, pe Cel ce iarăşi va să vină de acolo cu trupul, ca un Judecător al tuturor şi Dumnezeu Atotputernic.
 
CANOANELE
 
Cel dintâi cu irmosul pe 8 şi al doilea cu irmosul pe 6.
 
Canonul întâi,
 
Facere a lui Ioan Monahul,
 
Cântarea 1-a, glasul al 5-lea,
 
Irmos :

 
   Mântuitorului Dumnezeu Celui ce a povăţuit pe popor prin mare, cu picioare neudate şi pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia unuia să-i cântăm, că S-a proslăvit.
 
   Să cântăm toate popoarele lui Hristos Celui ce S-a înălţat cu slavă pe umerii heruvimilor şi pe noi împreună ne-a pus a şedea dea-dreapta Tatălui, cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.
 
   Pe Hristos, Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni, cetele îngereşti văzându-L cu trupul în cele de sus, se mirau şi cu un glas cântau cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.
 
   Lui Dumnezeu Celui ce S-a arătat în muntele Sinai şi legea a dat lui Moise văzătorului de Dumnezeu, Celui ce S-a înălţat cu trupul din Muntele Măslinilor, Aceluia toți să-i cântăm, că S-a proslăvit.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Preacurată Maica lui Dumnezeu roagă neîncetat pe Dumnezeu Cel ce S-a întrupat din tine şi din sânurile Părintelui nu S-a depărtat, să mântuiască din toată primejdia pe toți cei ce i-a zidit.
 
Alt canon,
 
Facere a lui Iosif.
 
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
 
Irmos :

 
   Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duh şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.
 
   Înviat-ai a treia zi, Cela ce eşti din fire fără de moarte şi Te-ai arătat celor unsprezece şi tuturor ucenicilor şi ai alergat, Hristoase, la Tatăl pe nor şezând, Făcătorule a toate.
 
   Strigă de față David cel de Dumnezeu insuflat, cântând : Suitu-S-a Domnul la cele cereşti întru strigare şi în glas de trâmbiţă şi a ajuns la Părintele, Începătorul luminilor.
 
Slavă…
 
   Lumea cea învechită în multe păcate, Doamne, înnoindu-o cu patima Ta şi cu scularea Ta, Te-ai suit şezând pe nor la cele cereşti; laudă slavei Tale.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Pe Stăpânul tuturor L-ai născut, cu totul fără prihană, Stăpână, pe Cel ce a primit patimă de bunăvoie şi S-a suit la Părintele Său, pe Carele nu L-a părăsit, măcar că a şi luat trup.
 
Catavasie :
 
   Cu dumnezeiescul nor acoperit fiind gângavul, a spus legea cea scrisă de Dumnezeu. Că scuturând tina de pe ochii minții, vede pe Cel ce este şi se învaţă cunoştinţa Duhului, cinstind cu dumnezeieşti cântări.
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmos :
 
   Cu puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte gândul meu ca să laud şi să slăvesc Înălţarea Ta cea mântuitoare.
 
   Suitu-Te-ai, Dătătorule de viață, Hristoase, la Tatăl şi ai înălţat neamul nostru, Iubitorule de oameni, cu negrăită milostivirea Ta.
 
   Cetele îngereşti, Mântuitorule, văzând firea omenească înălţându-se împreună cu Tine, neîncetat mirându-se, Te lăudau pe Tine.
 
   Se spăimântau cetele îngereşti, Hristoase, văzându-Te pe Tine cu trupul înălţându-Te şi lăudau sfântă Înălţarea Ta.
 
   Firea omenească, Hristoase, cea căzută prin stricăciune o ai ridicat şi cu suirea Ta o ai înălţat şi împreună cu Tine pe noi ne-ai preaslăvit.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Roagă neîncetat Curată pe Cela ce a ieşit din coapsele Tale, ca să mântuiască din înşelăciunea diavolului, pe cei ce Te laudă pe Tine, Maica lui Dumnezeu.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
   Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i şi întru dumnezeiască slava Ta, cununilor slavei învredniceşte-i.
 
   Ridicaţi porţile cereşti ! Iată a venit Hristos, Împăratul făpturii, trup pământesc purtând, puterile cele mai de jos ziceau celor mai de sus.
 
   Căutând, Hristoase, pe Adam cel amăgit cu înşelăciunea şarpelui, dacă Te-ai îmbrăcat într-însul, Te-ai suit şi ai şezut dea-dreapta Tatălui, ca Cel ce eşti împreună pe scaun şezător, lăudându-te îngerii Tăi.
 
Slavă…
 
   Pământul prăznuieşte şi dănţuieşte, bucură-se şi cerul astăzi, întru înălţarea Făcătorului făpturii, Celui ce cu voia S-a arătat, a împreunat cele depărtate.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Ceea ce ai născut pe stricătorul morţii, pe Însuşi Dumnezeu cel fără de moarte, Fecioară Maică curată, pe Acela roagă-L pururea, să omoare patimile cele ce mă omoară pe mine şi să mă mântuiască.
 
Catavasia :
 
   Rupt-a legăturile pântecelui celui sterp şi ocara cea nerăbdată a celei bine roditoare, singură rugăciunea proorociţei Ana dedemult, a celei ce purta duh umilit către Cel puternic şi Dumnezeul cunoştinţelor.
 
Sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Pe Înţelepciunea…
 
   Şezând pe norii cerurilor şi lăsând pace celor de pe pământ, Te-ai suit şi ai şezut dea-dreapta Tatălui, ca Cela ce eşti de o Fiinţă cu Dânsul şi cu Duhul; că de Te-ai şi arătat în trup, dar neschimbat ai rămas, pentru aceea aştepţi sfârşitul săvârşirii, ca să vii pe oământ să judeci toată lumea. Drepte Judecătorule, Doamne, milostiveşte-Te spre sufletele noastre, iertare de greşeli dăruind robilor Tăi ca un Dumnezeu milostiv.
 
Slavă… Şi acum… iar aceasta.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmos :
 
   Auzit-am auzul puterii Crucii Tale, că raiul s-a deschis printr-însa şi am strigat : Slavă puterii Tale, Doamne.
 
   Înălțatu-Te-ai întru slavă Împărate al îngerilor şi pe Mângâietorul de la Tatăl l-ai trimis nouă; pentru aceasta strigăm : Slavă, Hristoase, Înălţării Tale.
 
   Când S-a suit Mântuitorul cu trupul la Tatăl, s-a mirat de Dânsul oştile îngereşti şi au strigat : Slavă, Hristoase, Înălţării Tale.
 
   Puterile îngereşti au strigat către cele mai de sus : Ridicaţi porţile lui Hristos, Împăratul nostru, pe Carele Îl lăudăm împreună cu Tatăl şi cu Duhul.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Fecioara a născut şi cele ale maicilor nu le-a cunoscut, ci Maică este şi Fecioară a rămas; pe care lăudându-o, strigăm : Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
   Cela ce şade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus, Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată şi a mântuit pe cei ce strigă : Slavă, Hristoase, puterii Tale.
 
   Iisus, Dătătorul de viață, luând pe cei ce i-a iubit, în Muntele Măslinilor S-a suit şi i-a binecuvântat şi şezând pe nor la sânurile Tatălui a ajuns, pe care nicicum nu le-a părăsit.
 
   Lumea toată cea văzută şi cea nevăzută prăznuieşte întru bucurie; îngerii săltează şi oamenii laudă neîncetat înălţarea Celui ce S-a împreunat cu noi cu trupul pentru bunătate.
 
Slavă…
 
   Stricând puterea morţii ca Cela ce eşti fără de moarte, Doamne, nemurire tuturor ai dăruit, Iubitorule de oameni, şi Te-ai înălţat întru slavă, privind cinstiţii Tăi Ucenici, Iisuse Atotputernice.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Fericit s-a făcut pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană, că te-ai învrednicit a încăpea întru tine negrăit, pe Cela ce a deşertat pântecele iadului cu preaslăvire. Pe Carele roagă-L să ne mântuiască pe noi cei ce te lăudăm pe tine.
 
Catavasie :
 
   Împărate al împăraţilor, Unule dintr-unul Însuţi, Cuvinte, Cela ce ai ieşit din Tatăl cel nepricinuit, pe Cel întocmai puternic, Duhul Tău cel adevărat, Apostolilor L-ai trimis, ca un Făcător de bine celor ce cântă : Slavă puterii Tale, Doamne.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmos :
 
   Mânecând strigăm către Tine, Doamne : Mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
 
   Umplând toate de veselie, Milostive, la puterile cele de sus cu trupul ai venit.
 
   Puterile cele îngereşti văzându-Te pe Tine înălţându-Te, strigau : Ridicaţi porțile Împăratului nostru.
 
   Apostolii văzând pe Mântuitorul înălțându-Se, cu cutremur strigau : Slavă Ţie, Împăratului nostru.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Fecioară după naştere te lăudăm pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, că tu pe Dumnezeu Cuvântul, lumii cu trup L-ai născut.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
   Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta; că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu, Cel ce este peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, dăruind pace tuturor celor ce te laudă.
 
   După ce ai omorât moartea cu moartea Ta, Doamne, luând pe care i-ai iubit, Te-ai suit în Muntele cel sfânt al Măslinilor şi de acolo ai alergat, Hristoase, la Părintele Tău, pe nor şezând.
 
   Străină este naşterea Ta, străină Învierea Ta, străină şi înfricoşată este şi dumnezeiască Înălţarea Ta din munte, Dătătorule de viață; pe care închipuindu-o Ilie, în căruţă cu patru cai s-a suit, lăudându-Te pe Tine, Iubitorule de oameni.
 
Slavă…
 
   Privind Apostolii, le-au zis lor îngerii : Bărbaţi Galileeni, pentru ce vă miraţi de înălţarea Dătătorului de viață, Hristos ? Acesta va veni iarăşi pe pământ să judece toată lumea, ca un Judecător prea drept.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cel ce te-a păzit pe tine Fecioară nestricată după naştere, Hristos S-a suit la Tatăl, Născătoare de Dumnezeu, pe Carele nu L-a părăsit, măcar că a şi luat din tine trup cu minte şi însufleţit, pentru mila cea negrăită.
 
Catavasie :
 
   Dezlegătoare curăţire de păcate, luaţi roua Duhului cea cu foc insuflată, o fii prealuminaţi ai Bisericii ! Că acum din Sion a ieşit legea, Darul Duhului, Cel în chip de limbi de foc.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmos :
 
   Înconjuratu-m-a adâncul, groapă s-a făcut mie chitul, iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni, şi m-a mântuit dreapta Ta, Doamne.
 
   Săltat-au Apostolii pentru nădejdea Duhului, văzând pe Făcătorul astăzi la înălţime ridicându-Se şi cu frică au strigat : Slavă Înălţării Tale.
 
   Înainte au stătut îngerii, Hristoase, strigând Ucenicilor Tăi : În ce chip ați văzut pe Hristos suindu-Se cu trupul, iarăşi va să vină drept Judecător al tuturor.
 
   Dacă Te-a văzut pe Tine, Mântuitorul nostru ridicându-Te la înălţime cu trupul, Puterile cereşti au strigat, zicând : Mare este, Stăpâne, iubirea Ta de oameni.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Pe tine rug nears şi munte, scară însuflețită şi uşă cerească, după vrednicie te slăvim, Marie, ceea ce eşti lauda dreptcredincioşilor.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
   Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintru dânsa.
 
   Să pice norii de sus nouă veselie veşnică, că Hristos pe nor ca pe heruvimi şezând la Părintele Său S-a suit astăzi.
 
   Cu asemănarea trupului arătându-Te, cele depărtate mai dinainte le-ai adunat întru una, Iubitorule de oameni şi Te-ai înălţat, Îndurate, la cele cereşti privindu-Te Ucenicii Tăi.
 
Slavă…
 
   Pentru ce sunt hainele roşite, ale Celui ce S-a împreunat cu grosimea trupului ? Ziceau sfinţii îngeri, văzând pe Hristos purtând dumnezeieştile semne ale cinstitei patimi.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Lăudăm Fecioară zămislirea, cântăm şi negrăită naşterea ta, prin care ne-am izbăvit din stricăciune şi din răutate, Curată, şi din întunecată încuietoarea iadului.
 
Catavasie :
 
   Curăţire şi mântuire, Stăpâne Hristoase, ai strălucit nouă din Fecioară; că precum din pântecele fiarei celei din mare ai scos pe proorocul Iona, aşa ai venit să scoţi din stricăciune pe Adam cel căzut cu tot neamul.
 
Condac, glasul al 6-lea, podobia însăşi.
 
   Plinind rânduiala cea pentru noi şi cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, nicidecum despărțindu-Te, ci rămânând nedepărtat; şi strigând celor ce Te iubesc pe Tine : Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră.
 
ICOS
 
   Cele pământeşti pe pământ lăsându-le şi cele din ţărână, ţărânii dându-le, veniţi să ne trezim şi la înălţime să ne ridicăm, ochii şi gândurile să ne înălţăm noi ceşti muritori vederile împreună şi simţirile spre porţile cereşti; să ne socotim că suntem în Muntele Măslinilor şi că privim la Cel ce mântuieşte, pe nor fiind El. Că de acolo Domnul la ceruri a alergat, acolo şi Iubitorul de a dărui a împărţit Apostolilor Săi daruri mângâindu-i pe dânşii ca un Părinte şi întărindu-i povățuindu-i ca pe nişte fii şi zicând către dânşii : Nu Mă voi despărți de voi; Eu sunt cu voi şi nimenea împotriva voastră.
 
SINAXAR
 
În Joia înălţării.
 
Stih :
Tu, Cuvinte, dea-dreapta Părintelui şezând,
Ucenicilor adeverirea credinţei eşti arătând.

 
    Tot în această zi în Joia a şasea după Paşti, prăznuim înălţarea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

   De vreme ce petrecând cu ucenicii, mai-nainte de patimă, le-a făgăduit venirea Duhului Celui Preasfânt, spunându-le : De folos lucru este să mă duc Eu, că de nu mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni. Şi iarăşi : Când va veni Acela, va învăţa pe voi tot adevărul. Şi după Învierea din morţi arătându-Se lor, patruzeci de zile, nu împreună, ci deosebi petrecând, a mâncat cu dânşii şi a băut, arătându-le mai dovedit Învierea. Mai pe urmă multe pentru împărăţia lui Dumnezeu făgăduindu-le, le-a poruncit să nu se depărteze de la Ierusalim, ci acolo să petreacă aşteptând venirea Preasfântului Duh şi cu Acela să se boteze. Pentru că cu apă numai odată a fost botezul mai-nainte, de la Ioan Botezătorul Domnului. Şi le-a poruncit să petreacă în Ierusalim, ca să se propovăduiască întâi acolo Evanghelia ca nu cumva lesne să se defaime depărtându-se în locuri străine. Afară de aceasta datori erau să se gătească de acolo ca nişte ostaşi cu armele Duhului şi aşa să meargă la război asupra vrăjmaşilor lui Hristos. Fiindcă sosise vremea înălţării, i-a suit pe dânşii în Muntele Măslinilor, care se cheamă aşa, fiindcă mulţi măslini erau sădiţi într-însul. Şi le-a spus lor şi de propovăduirea cea mai de pe urmă, încă şi de împărăţia Lui cea neajunsă, cea din veacul viitor, pentru că vedea că vrea să-L întrebe pe El, fiind acolo şi preacurata Maica Lui. Şi le-a pus lor îngeri înainte ca să le arate înălţarea la cer. Şi privind ei, S-a înălţat din mijlocul lor, ridicându-L un nor şi aşa trimiţând îngeri înainte, poruncea unul altuia, să ridice porţile cereşti, până S-a suit şi a şezut dea-dreapta Tatălui şi a îndumnezeit trupul, prin care noi ne-am împăcat, stricându-se vrajba cea dedemult însă îngerii în chip de bărbaţi au stătut înaintea Apostolilor, zicând : Bărbaţi Galileeni, ce staţi de vă miraţi uitându-vă la cer ? Acesta, pe Carele vedeţi cu trup, adică pe Iisus Dumnezeu, Acesta iarăşi va veni în vederea tuturor cu trupul, însă nu ca întâi, ca un sărac şi cu tăcere, ci cu slavă mare, precum Îl vedeţi acum de îngeri petrecându-Se. Atunci Apostolii părăsind a se uita, s-au întors din Muntele Măslinilor, care este aproape de Ierusalim ca la două mii patruzeci de paşi, sau ca o cale de sâmbătă. Se zice aşa pentru că Moise lege a pus, ca atâţia paşi să umble sâmbăta. Pentru că şi Cortul Mărturiei, atâţia paşi era departe de tabăra iudaică. Numai atâta puteau să meargă sâmbăta să se închine acolo, iar să nu facă călătorie mai multă. Pentru aceea şi calea sâmbetei s-a chemat. De aici se pare unora, că şi înălţarea lui Hristos a fost sâmbătă, dar cu greşeală. Întorcându-se Apostolii s-au suit în foişor întru care se adunau ei cu mironosiţele femei şi cu Maica Cuvântului, petrecând în post şi rugăciune, aşteptând pogorârea Duhului Sfânt precum era făgăduinţa.
 
   Cel ce Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi, acum şi pururea şi în vecii vecilor : Amin.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
   Cela ce în cuptorul cel cu foc, pe tinerii cei cuvântători de cântare i-ai mântuit, binecuvântat eşti Dumnezeul Părinţilor noştri.
 
   Cela ce Te-ai înălţat pe nor luminos şi ai mântuit lumea, binecuvântat eşti Dumnezeul Părinţilor noştri.
 
   Pe umeri ridicând, Mântuitorule, firea cea rătăcită şi înălţându-Te, la Dumnezeu şi Tatăl o ai adus.
 
   Cela ce Te-ai suit cu trupul la Părintele cel fără de trup, binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Firea noastră cea omorâtă prin păcat ridicându-o, la însuşi Părintele Tău, Mântuitorule, o ai dus.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cel ce Te-ai născut din Fecioară, pe care o ai făcut să fie Născătoare de Dumnezeu, binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
   N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbăteşte călcându-o, se bucurau cântând : Prealăudate, Domnul părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
 
   Nor luminos Te-a ridicat pe Tine, Doamne, Carele eşti lumină, înălţându-Te Tu de pe pământ mai presus de gând şi cetele cereşti Te-au lăudat împreună cu Apostolii, zicând : Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
 
   Cu mâinile toţi să plesnim, bucurându-ne întru înălţarea lui Hristos şi să strigăm : Suitu-S-a Domnul în glas de trâmbiţă şi a şezut dea-dreapta Tatălui, ca Cela ce este împreună pe scaun şezător în veci.
 
Slavă…
 
   Cântând marele Moise dedemult striga : Să se închine îngerii cereşti lui Hristos Celui ce se suie ca Împăratului tuturor; Căruia strigăm : Doamne şi Dumnezeule al Părinţilor, bine eşti cuvântat.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   O, minuni preaslăvite ! Cum ai încăput pe Dumnezeu cel neîncăput, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită ? Carele cu trupul a sărăcit şi cu slavă multă la cele cereşti S-a înălţat astăzi şi a înviat pe oameni.
 
Catavasia :
 
   Cu un glas a răsunat versul organelor, a cinsti chipul cel făcut de aur şi neînsufleţit; iar Darul Duhului cel purtător de lumină, cinsteşte a striga : Treime una, Cea întocmai puternică şi fără de început, bine eşti cuvântată.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Pe Fiul şi Dumnezeu Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci şi în anii cei mai de pe urmă, din Fecioară Maică S-a întrupat, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
 
   Pe Hristos, Dătătorul de viață, Cel ce a zburat în două firi la ceruri cu slavă şi împreună cu Tatăl a şezut, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toți vecii.
 
   Pe tine Cel ce ai izbăvit făptura din robia idolească şi slobodă o ai pus înaintea Părintelui Tău, Mântuitorule, Te lăudăm şi Te preaînălţăm întru toți vecii.
 
   Pe Cel ce cu a Sa pogorâre a surpat pe luptătorul împotrivă şi cu a Sa suire a înălţat pe om, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Mai presus decât heruvimii te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, Curată, purtând în pântecele tău pe Cel ce şade pe dânşii; pe Carele noi oamenii, împreună cu cei fără de trupuri Îl preaslăvim întru toţi vecii.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
   Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum săvârşită; pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Arătatu-s-a Apostolilor minţile cele fără de trupuri la înălţare şi au zis : Ce staţi de priviţi mirându-vă ? Acesta ce Se suie la cele cereşti, iarăşi va să vină să judece pe oamenii cei de pe pământ, fiind însuşi Judecător.
 
   Să dăm slavă lui Dumnezeu şi cu o întocmire de laudă să strigăm, să cântăm, să dănţuim şi în mâini să plesnim. Suitu-S-a Dumnezeul nostru de pe pământ la ceruri, îngerii şi arhanghelii lăudându-L pe Dânsul ca pe Stăpânul şi Făcătorul tuturor.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Ridicatu-s-a mai presus de îngeri firea noastră cea căzută dedemult şi s-a pus pe scaunul cel dumnezeiesc mai presus de gând; veniţi să prăznuim şi să strigăm : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Iată Fiul tău, Născătoare de Dumnezeu, prădând cu Crucea Sa moartea, a înviat a treia zi şi Ucenicilor Săi arătându-Se, a alergat la cele cereşti, cu care împreună închinându-ne ţie, te lăudăm şi te slăvim întru toţi vecii.
 
Catavasie : Să lăudăm, bine să cuvântăm…
 
   Dezleagă legăturile şi stâmpără văpaia, chipul cel în trei străluciri al dumnezeieștii Stăpânii. Tinerii cântă şi binecuvintează toată zidirea cea făcută, pe unul Mântuitorul şi a toate Făcătorul, ca pe un Făcător de bine.
 
La Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm ci pripelile :
 
   Pripeală : Măreşte sufletul meu pe Hristos, Dătătorul de viață, Cel ce S-a înălţat de pe pământ la cer.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Pe tine Maica lui Dumnezeu cea mai presus de minte şi de cuvânt, care ai născut negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii cu un gând te slăvim.
 
   Pe Tine Mântuitorul lumii, Hristos Dumnezeu, Apostolii văzându-Te, dumnezeieşte înălându-Te, cu frică săltând Te-au slăvit.
 
   Trupul Tău cel îndumnezeit, Hristoase, văzându-l îngerii la înălțime, îşi făceau semn zicând unii către alţii : Cu adevărat Acesta este Dumnezeul nostru.
 
   Pe Tine, Hristoase Dumnezeule, văzându-Te cetele celor fără de trupuri suindu-Te pe nori, strigau : Ridicaţi porţile Împăratului slavei.
 
   Pe Tine Cela ce Te-ai pogorât până la cele mai de jos ale pământului şi pe om l-ai mântuit şi cu suirea Ta l-ai înălţat, Te slăvim.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, că pe Carele L-ai născut, văzându-L astăzi înălţându-Se de pe pământ, împreună cu îngerii L-ai slăvit.
 
     A doua pripeală : Îngerii văzând suirea Stăpânului, s-au mirat, cum S-a ridicat cu slavă de pe pământ la cele de sus.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
   Tot neamul pământesc să sălteze cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige : Bucură-te preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată pururea Fecioară.
 
   O, darurile celei mai presus de pricepere ! O, taină înfricoşată ! Că Cela ce stăpâneşte toate, de pe pământ suindu-Se la cele cereşti, a trimis Ucenicilor pe Duhul Sfânt, Carele a luminat mintea lor şi ca de foc i-a făcut cu Darul.
 
   A zis Domnul cetelor Ucenicilor : Voi să şedeți în Ierusalim şi Eu vă voi trimite alt Mângâietor, Carele şade pe scaun împreună cu Tatăl şi este cinstit întocmai cu Mine, pe Carele Mă vedeţi înălțându-Mă şi pe nor luminos purtându-Mă.
 
   Ridicatu-s-a arătat mai presus de ceruri, mare cuviinţa Celui ce a sărăcit cu trupul şi cu şederea cea împreună cu Tatăl S-a cinstit firea noastră cea căzută. Să prăznuim dar şi cu un glas toți să strigăm şi să plesnim cu mâinile, bucurându-ne.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cela ce a strălucit Lumină din Lumină, din tine ceea ce eşti cu totul fără prihană a răsărit; toată negura nedumnezeirii o a risipit şi pe cei ce dormeau în noapte i-a luminat. Pentru aceasta toţi după datorie pe tine în veci pururea te fericim.
 
Catavasie :
 
   Bucură-te Împărăteasă Maică, slava fecioarelor ! Că toată gura cea limpede binegrăitoare, vorbind nu te poate cânta după cum se cade şi se întunecă toată mintea a cunoaşte naşterea Ta ! Pentru aceasta cu un gând pe tine te slăvim.
 
Luminânda :
 
   Privind Ucenicii la Tine, Te-ai înălţat, Hristoase, la Tatăl, împreună cu Dânsul şezând. Îngerii înainte mergând, strigau : Ridicaţi porţile, ridicaţi, că Împăratul S-a suit la slava cea începătoare de lumină. De trei ori.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4, glasul 1.
 
Podobie : Ceea ce eşti bucuria…
 
   Ca îngerii să prăznuim aceşti din lume, strigând lui Dumnezeu Celui ce Se poartă pe scaunul slavei cântare : Sfânt eşti Părinte ceresc, Sfânt eşti Cuvinte, Cel împreună veşnic, Sfânt eşti şi Duhule Preasfinte. De două ori.
 
   Căpeteniile îngerilor, văzând suirea cea străină, Mântuitorule, nepricepându-se ziceau unii către alţii : Ce vedere este aceasta ? Că om la chip Se vede, iar ca un Dumnezeu Se suie cu trupul mai presus de ceruri.
 
   Galileenii privind la Tine, Cuvinte, înalţându-Te din Muntele Măslinilor cu trupul, auzeau pe îngeri strigând către dânşii : Ce staţi privind ? Acesta iarăşi va să vină cu trupul, în ce chip L-aţi văzut.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
   Născutu-Te-ai precum Însuţi ai voit, arătatu-Te-ai precum Însuţi ai socotit, pătimit-ai cu trupul Dumnezeul nostru, din morţi ai înviat călcând moartea, înălţatu-Te-ai întru slavă Cela ce toate le plineşti şi ne-ai trimis nouă pe Dumnezeiescul Duh, ca să lăudăm şi să slăvim Dumnezeirea Ta.
 
Slavoslovia cea mare.
 
     După Sfinte Dumnezeule… troparul praznicului odată. Ecteniile şi otpustul.    Şi se dă fraţilor untdelemn sfânt şi învăţătură a lui Studit. Şi ceasul întâi, la care zicem troparul, condacul praznicului şi otpustul cel desăvîrşit.
 
LA LITURGHIE
 
Cântăm antifoanele.

 
ANTIFONUL INTÂI
 
Glasul al 2-lea.
 
     Stih 1 : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
 
   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.
 
     Stih 2 : Că Domnul Cel Preaînalt este înfricoşat, Împărat mare peste tot pământul.
 
 
     Stih 3 : Supus-au popoarele şi neamurile sub picioarele noastre.

     Stih 4 : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.

   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.

Slavă… Şi acum…
 
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu… 

ANTIFONUL AL DOILEA.
 
     Stih 1 : Mare este Domnul şi lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al Lui.
 
   Mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai înălţat întru slavă, pe cei ce-Ţi cântăm Ţie, Aliluia.
 
     Stih 2 : Munţii Sionului, coastele Crivăţului.
 
     Stih 3 : Dumnezeu în palatele ei se cunoaşte, când o sprijineşte pe ea.
 
     Stih 4 : Că iată împăraţii pământului s-au adunat, strânsu-s-au împreună.
 
   Mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai înălţat întru slavă, pe noi cei ce-Ţi cântăm Ţie, Aliluia.
 
Slavă… Şi acum…
 
   Unule născut Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cela ce eşti fără de moarte, şi ai îngăduit pentru mântuirea noastră a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, Carele neschimbat Te-ai întrupat, şi răstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfânta Treime, împreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi.
 
ANTIFONUL AL TREILEA.
 
     Stih 1 : Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume.
 
Troparul, glasul al 4-lea.
 
   Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Duh, încredințându-se ei prin binecuvântare, că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.
 
     Stih 2 : Pământenii şi fiii oamenilor.
 
     Stih 3 : Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
 
    Stih 4 : Pleca-voi în pilde urechea mea, deschide-voi în psaltire gândul meu.
 
   Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Duh, încredințându-se ei prin binecuvântare, că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.
 
VOHOD
 
     Stih :
Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
 
Apoi troparul : Înălţatu-Te-ai întru slavă…
 
Slavă… Şi acum… Condacul :
 
   Plinind rânduiala cea pentru noi şi cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, nicidecum despărțindu-Te, ci rămânând nedepărtat şi strigând celor ce Te iubesc pe Tine : Eu sunt cu voi şi nimenea împotriva voastră.
 
 
Prochimenul apostolului, glasul al 7-lea :
Înalţă-Te la ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta.
Stih : Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea, cânta-voi şi voi lăuda întru slava Ta.
 
     Apostolul de la Fapte :
Cuvântul cel dintâi am făcut, o Teofile… Aliluia, glasul al 2-lea. Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.  Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă. Evanghelia a 6-a a învierii, de la Luca : În vremea aceea, sculându-se Iisus din morţi, stătut-a în mijlocul Ucenicilor Săi… În locul axionului cântăm irmosul : Pe tine Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte şi de cuvânt… Până la odovania praznicului. Chinonicul : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă..
 
La masă se face mângâiere mare fraţilor.
 


VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI


În aceeaşi Joi a înălţării,
 
SEARA
 
Catismă nu zicem. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 : ale praznicului 3 şi de la Minei 3.
 
Stihirile praznicului, glasul 1. Singur glasul.
 
   Suindu-te la ceruri, de unde Te-ai şi pogorât, nu ne lăsa pe noi sărmani, Doamne; să vină Duhul Tău, aducând pace lumii; arată fiilor omeneşti lucrurile puterii Tale, Doamne, Iubitorule de oameni.

   Suitu-Te-ai, Hristoase, la Părintele Tău cel fără de început, Cela ce nu Te-ai despărţit de sânurile Lui cele necuprinse şi adaos întru lauda cea întreit sfântă n-au luat Puterile, ci un Fiu şi după întrupare Te-a cunoscut pe Tine, Doamne, Unul-Născut din Tatăl. Întru mulţimea îndurărilor Tale, miluieşte-ne pe noi.
 
   Îngerii Tăi, Doamne, au zis Apostolilor : Bărbaţi Galileeni ! Ce staţi uitându-vă la cer ? Acesta ce S-a înălţat de la voi la cer, este Hristos Dumnezeu; Acesta iarăşi va să vină, în ce chip L-aţi văzut mergând la cer. Slujiţi-i Lui întru sfinţenie şi întru dreptate.
 
Şi de la Minei 3. Slavă… Şi acum... a praznicului, glasul al 2-lea.
 
   Născutu-Te-ai precum Însuţi ai voit, arătatu-Te-ai precum Însuţi ai socotit, pătimit-ai cu trupul, Dumnezeul nostru; din morţi ai înviat călcând moartea; înălţatuTe-ai întru slavă Cela ce toate le plineşti şi ai trimis nouă pe Dumnezeiescul Duh, ca să lăudăm şi să slăvim Dumnezeirea Ta.
 
Vohod : Lumină lină…
 
Prochimen, glasul al 7-lea :
Dumnezeul nostru în ceruri şi pe pământ, toate câte a vrut a făcut.

    Stih 1 : Întru ieşirea lui Israil din Egipt, a casei lui Iacob din popor barbar.
    Stih 2 : Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.
    Stih 3 : Ce-ţi este ţie, mare, că ai fugit şi tu, Iordane, că te-ai întors înapoi ?

 
     Şi iarăşi zice citeţul :
Dumnezeul nostru în ceruri şi pe pământ… Strana : Toate câte a vrut a făcut… Apoi Ectenia : Să zicem toţi… Şi Învredniceşte-ne, Doamne… Şi îndată : Să plinim rugăciunile noastre…
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Când de pe lemn…

 
   Zis-a Cela ce toate le plineşte către Ucenici, suindu-Se în Muntele Măslinilor : Apropiatu-s-a, o prietenilor, vremea înălţării; mergând învăţaţi pe păgâni cuvântul, care ați auzit din glasul Meu. După aceea S-a înălţat întru slavă, ca într-o căruță şi Apostolii cu cutremur s-au spăimântat.
 
     Stih :
Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
 
   Când împreună cu Maica Ta şi cu Ucenicii, călătorind la Betania, Hristoase, Ţi-ai înălțat mâinile Tale spre a-i binecuvânta şi după ce i-ai binecuvântat pe dânşii, îndată un nor luminos Te-a ridicat pe Tine de la ochii lor, atunci Te-ai înălţat întru slavă şi şezător dea-dreapta Tatălui Te-ai arătat, împreună cu Dânsul fiind închinat.
 
     Stih :
Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
 
   Veniţi credincioşii împreună să ne înălţăm, la muntele cel înalt al Măslinilor şi acolo ca şi Apostolii împreună suindu-ne şi spre înălţime ridicându-ne inimile şi gândurile, să vedem pe Domnul acum ducându-Se. Pentru aceasta şi noi cu mulţumire bucurându-ne să strigăm : Slavă înălţării Tale, mult-Milostive.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
   În munţii cei sfinţi, văzând înălţarea Ta, Hristoase, Cela ce eşti raza slavei Tatălui, lăudăm chipul feței Tale cel strălucit, închinămu-ne patimilor Tale, cinstim Învierea, slăvită înălţarea mărind, miluieşte-ne pe noi.
 
Troparul praznicului :

   Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Duh, încredințându-se ei prin binecuvântare, că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.
 
    Şi otpustul. Iar slujba sfântului din Minei, ce se va întâmpla în praznicul înălţării, o cântăm la Pavecerniţă.

LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul..., troparul praznicului.
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Porunca cea cu taină…

 
   În Muntele Măslinilor suindu-Te, Milostive Iisuse, de acolo Te-ai înălţat; că nor luminos de pe pământ Te-a ridicat pe Tine, văzând Ucenicii Tăi minune înfricoşată; căci în ceruri cei fără de trupuri strigau către oştile cele mai de sus : Ridicaţi porțile cu frică ! Cu care împreună toată făptura Te laudă pe Tine, Împăratul şi Dumnezeul tuturor.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Pe înţelepciunea…

 
   Şezând pe norii cerurilor şi lăsând pace celor de pe pământ, Te-ai suit şi ai şezut dea-dreapta Tatălui, ca Cela ce eşti de o Ființă cu Dânsul şi cu Duhul; că de Te-ai şi arătat în trup, dar neschimbat ai rămas. Pentru aceea aştepți sfârşitul săvârşirii, ca să vii pe pământ să judeci toată lumea, drepte Judecătorule, Doamne; milostiveşte-Te spre sufletele noastre, dăruind iertare de greşeli, ca un Dumnezeu milostiv, robilor Tăi.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Şi psalmul 50.
 
CANOANELE
 
    Al praznicului cu irmoasele pe 8. Într-o zi unul şi într-alta altul.   
CANONUL ÎNĂLȚĂRII     Şi al Mineiului pe 4.    MINEIELE BISERICII ORTODOXE     După Cântarea a 3-a, condacul, icosul şi sedelnele sfântului şi ale praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului. Luminânda praznicului.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…

 
   Minune nouă, că firea omenească, care s-a unit cu Cuvântul, în ceruri s-a suit, la DumnezeuAtotțiitorul.
 
     Stih :
Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de veselie.
 
   Strălucit-a ziua cea veselă şi cu totul luminoasă, a dumnezeieștii înălțări la ceruri a Stăpânului, luminând împreună toate.
 
     Stih :
Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
 
   Precum Ucenicilor ai trimis din înălţime pe Duhul Tău cel de o Ființă cu Tine, trimite şi poporului Tău Darul Tău, Hristoase Mântuitorule.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
 
   Doamne, suindu-Te Tu acolo de unde nu Te-ai despărţit, oştile îngerilor şi ale tuturor celor fără de trupuri, cu bucurie strigau către Puterile cele mai de sus : Ridicaţi, domni, porţile voastre şi va intra Împăratul slavei; că scaun de heruvimi Te-a ridicat pe Tine cu trupul, Doamne, slavă Ţie.
 
    La Sfânta Liturghie, fericirile din canonul praznicului, Cântarea 1-a, din amândouă canoanele cu irmosul pe 6.
 



SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI

Vineri a şasea săptămână după Paşti.
 
SEARA
 
La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi de la Minei 3. 
 
Stihirile praznicului, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Dat-ai semn…

 
   Pătimit-ai ca un om, Cela ce eşti fără de patimă după Dumnezeire şi ai înviat a treia zi prădând moartea; şi împreună înviind pe toți cei stricaţi, Te-ai înălţat, Hristoase la Tatăl, făgăduindu-Te că vei trimite pe Mângâietorul, sfinţilor Tăi Apostoli, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
 
   Voi, ce staţi privind la cer ? Îngerii cei ce se vedeau ca nişte oameni, ziceau către tăinuitorii Cuvântului : Acesta pe Carele vedeți înălțându-Se pe nor luminos, însuşi va să vină în ce chip L-ați văzut, să judece lumea precum a zis. Deci, mergând faceţi toate cele ce s-au zis.
 
   După scularea Ta din mormânt cea mai presus de pricepere, Atotputernice Doamne, luând pe cei ce i-ai iubit, i-ai dus până la Betania, Cuvinte, şi fiind în muntele Măslinilor, i-ai binecuvântat şi aşa Te-ai înălţat, plecându-se Ţie îngerii, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
   Astăzi Puterile cele de sus văzând în ceruri firea noastră, se mirau de suirea minunată şi nu se pricepeau, zicând una către alta : Cine este Acesta Carele vine ? Şi văzând pe Stăpânul lor, porunceau să ridice porțile cereşti, cu care împreună să lăudăm neîncetat pe Cela ce iarăşi va să vină de acolo cu trupul, ca un Judecător al tuturor şi Dumnezeu Atotputernic.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…

 
   Plinind, Bunule, bunăvoinţa Tatălui şi împreunând cele de sus cu cele de jos, Te-ai înălțat întru slavă, la cele mai dintâi.
 
     Stih :
Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
 
   Înălţatu-Te-ai la Părintele Tău, Îndurate, de unde nu Te-ai despărţit şi ai înălţat firea ceea ce zăcea jos, Stăpâne.
 
     Stih :
Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
 
   Nor luminos Te-a ridicat, Doamne, la înălţime şi îngerii cu frică şi cu cutremur slujeau dumnezeieştii poruncii Tale.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 7-lea.
 
   În Muntele Măslinilor ai venit Cela ce miluieşti neamul omenesc şi nor Te-a ridicat pe Tine de la ochii Ucenicilor Tăi, tremurând ei pentru vedere şi bucurându-se pentru aşteptarea Sfântului Duh, întru Carele întărindu-ne, Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
 
Troparul praznicului şi otpustul.

LA UTRENIE
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul 1 :
 
Podobie : Piatra fiind pecetluită…

 
   Îngerii mirându-se de suire străină şi Ucenicii spăimântându-se de înălţare înfricoşată, suitu-Te-ai cu slavă ca un Dumnezeu şi porţile s-au ridicat Ţie, Mântuitorule. Pentru aceasta puterile cereşti s-au mirat, strigând : Slavă pogorârii Tale, Mântuitorule, slavă împărăţiei Tale, slavă Înălțării Tale, Unule, Iubitorule de oameni.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul 1.
 
Podobie : Piatra fiind pecetluită…

 
   Iadul prădându-se de Tine, Dătătorule de viață şi lumea luminându-se întru Învierea Ta, Te-ai înălţat cu slavă, Mântuitorule, Cela ce toate le cuprinzi cu mâna. Pentru aceasta cu îngerii Te slăvim pe Tine, Atotțiitorule Doamne. Slavă înălțării Tale, slavă milostivirii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
    Canoanele : Al praznicului cu irmosul pe 8  
CANONUL ÎNĂLȚĂRII      şi al Mineiului pe 4.      MINEIELE BISERICII ORTODOXE
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…

 
   Nu voi lăsa sărmani pe care Eu i-am adunat, a zis Domnul prietenilor; ci vă voi trimite pe Duhul Sfânt.
 
     Stih :
Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
 
   Îngerii strigau către înţelepţii Apostoli : O, bărbaţi Galileeni ! În ce chip Îl vedeţi, Acesta iarăşi va să vină.
 
     Stih :
Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
 
   Pogorâtu-s-au cu bucurie din Muntele Măslinilor, Ucenicii Tăi, Cuvinte, slăvind şi lăudând dumnezeiască Înălţarea Ta.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
   Înălţatu-Te-ai întru slavă de pe pământ la ceruri, Cela ce toate le umpli cu Dumnezeirea; şi ai şezut dea-dreapta Tatălui, Cela ce erai dintru început, Dumnezeule Cuvinte. Pentru aceea puterile cereşti cu frică văzându-Te, au grăit Apostolilor : La cine priviţi uitându-vă spre cer ? Acesta pe Carele aţi văzut, însuşi iarăşi va să vină cu slavă, să judece tot pământul şi să răsplătească fiecăruia după faptele lui; către Carele să strigăm : Cela ce eşti necuprins, Doamne, slavă Ţie.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canonul praznicului, Cântarea a 3-a pe 6. Chinonicul praznicului.
 
    CADE-SE A ŞTI :   Că de se va întâmpla Sfântul Ioan cuvântătorul de Dumnezeu în Duminica a şaptea după Paşti a Sfinţilor Părinţi, se lasă slujba Înălţării. Sâmbătă seara la vecernia cea mică, punem stihirile învierii, patru, Slavă… a Apostolului, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu : La stihoavnă, o stihiră a învierii, apoi ale apostolului de la stihoavna vecerniei celei mari. Slavă… a apostolului, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu.     La vecernia cea mare, punem stihirile învierii 3 şi ale Părinţilor 4 şi ale apostolului 3. Slavă… a Părinţilor, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu a glasului. Citirile Părinţilor şi ale apostolului.     La Litie stihira Părinţilor şi ale apostolului, Slavă… a Apostolului, Şi acum… a praznicului. La stihoavnă, stihirile învierii, Slavă… a Părinţilor, Şi acum… a praznicului. Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule… Şi după Tatăl nostru... Născătoare de Dumnezeu… de două ori şi a apostolului o dată şi binecuvântarea pâinilor şi citirea.    LA UTRENIE    La Dumnezeu este Domnul… Troparul învierii şi al Părinţilor. Slavă… a apostolului, Şi acum… a praznicului. După catisme, sedelnele învierii cu ale Născătoarei de Dumnezeu. După polieleu sedelnele Sfântului toate. Antifoanele şi Evanghelia învierii. Învierea lui Hristos… şi psalmnl 50. Canoanele, al învierii cu irmosul pe 4 şi al apostolului pe 4 şi al Părinţilor pe 6. Catavasiile : Cu dumnezeiescul nor... După Cântarea a 3-a, condacul şi icosul, a apostolului, sedealna Părinţilor şi a apostolului, a Născătoarei de Dumnezeu. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul şi citirea Părinţilor. Luminânda învierii şi a părinţilor, Slavă… a apostolului, Şi acum… a praznicului. La Laude stihirile învierii 3 şi ale Părinţilor 2 şi ale apostolului cu cea de la slavă 3. Slavă… a Părinţilor, Şi acum… Preabinecuvântată eşti… Slavoslovia cea mare şi stihira Evangheliei. La Liturghie fericirile învierii pe 4 şi ale Părinţilor, Cântarea a 3-a pe 4 şi ale apostolului. Cântarea a 6-a pe 4. Apostolul şi Evanghelia Părinţilor şi a apostolului. De se va întâmpla Aflarea cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul întru această Duminică, tot aşa se cântă slujba cum se arată aici.





SĂPTĂMÂNA A 7-A DUPĂ PAŞTI

DUMINICA | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI
A CELOR TREI SUTE OPTSPREZECE PĂRINŢI DE LA SFÂNTUL ÎNTÂIUL SOBOR DIN NICEEA (325)

 
SÂMBĂTĂ SEARA
 
LA VECERNIA CEA MICĂ
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile învierii,

Glasul al 6-lea.

   Biruință având, Hristoase, asupra iadului, pe Cruce Te-ai suit, ca pe cei ce şedeau întru întunericul morţii să-i înviezi împreună cu Tine, Carele eşti între morţi slobod; Cela ce izvorăşti viață din lumina Ta, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi. De două ori.

   Astăzi Hristos moartea călcând, precum a zis, a înviat, şi bucurie lumii a dăruit ca toți cântând această cântare să zicem aşa : Izvorule al vieții, Lumina cea neapropiată, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
 
   De Tine, Doamne, Cela, ce eşti în toată zidirea, păcătoşii unde vom fugi ? În cer ? Însuți locuieşti ? În iad ? Ai călcat moartea ? Întru adâncurile mării ? Acolo este mâna Ta, Stăpâne. La Tine scăpăm, Ţie căzând ne rugăm : Cela ce ai înviat din morți, miluieşte-ne pe noi.
 
 Slavă… glasul al 6-lea.

   Pe trâmbițele Duhului cele de taină, pe purtătorii de Dumnezeu părinți astăzi să-i lăudăm pe cei ce au cântat în mijlocul Bisericii, cântare întocmită de teologie, o Treime neschimbată, o Fiinţă şi o Dumnezeire slăvind, pe surpătorii lui Arie şi pe apărătorii ortodocşilor, pe cei ce se roagă totdeauna Domnului, să miluiască sufletele noastre. 

Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe Tine Născătoare de Dumnezeu, că intrând în preacuratul tău pântece, Făcătorul tuturor, trup S-a făcut; nu schimbând firea, nici cu nălucirea arătând economia, ci unindu-Se după Ipostas cu trupul cel luat din tine însufleţit cu suflet cuvântător, care fiinţa în El. Pentru care cu bunăcredinţă, Îl deosebim în două firi arătate. Pe Acela roagă-L, Cinstită şi Preasfântă, ca să trimită noua pace și mare milă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii, glasul al 6-lea.
 
   Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte, cu inimă curată să Te slăvim.
 
Apoi aceste Stihiri podobnice ale preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, glasul al 6-lea.
 
Podobie : Toată nădejdea…
 
     Stih :
Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.
 
   Precum a făgăduit dedemult cu jurământ strămoşului tău, Dumnezeu cel mai presus de toate vremile, în vremile cele de apoi a plinit, Preacurată, ieşind din dumnezeiescul tău pântece. Că, cu adevărat a răsărit din tine Domnul, Cela ce ține cu palma marginile lumii. Pe Carele şi mie fă-L milostiv în ceasul judecății, Fecioară Marie; ca să dobândesc împărăția Lui, prin înălțarea faptelor bune şi prin omorârea patimilor.
 
     Stih :
Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta.
 
   Cu curăţia minții Isaia de departe a proorocit, Fecioară, de tine, care vei să naşti pe Făcătorul a toată făptura, cinstită Preacurată. Că numai tu una te-ai arătat în veci cu totul fără prihană. Pentru aceasta mă rog ție : Curățeşte sufletul meu cel întinat şi părtaş mă arată dumnezeieștii străluciri şi dumnezeieştii stări celei dea-dreapta Fiului tău, când va şedea, precum este scris, să judece toată lumea.
 
     Stih :
Feţei Tale se vor ruga bogaţii poporului.
 
   Surparea morţii s-a făcut prin Cel născut al tău şi tu Fecioară eşti locaşul vieţii celei nestricăcioase. Pentru aceasta mă rog ție : Scoală-mă pe mine cel ce zac în laturile iadului patimilor mele spre veselie şi spre viață, Fecioară; povățuieşte-mă la fericita răsplătire şi mă învredniceşte nestricăcioasei şi dumnezeieştii bucurii, unde este desfătarea cea veşnică, unde este lumina cea neînserată.
 
Slavă… glasul al 4-lea.
 
   Pomenirea de astăzi cea de peste an, a purtătorilor de Dumnezeu părinţi, care s-au adunat din toată lumea în luminată cetatea Niceei, adunarea ortodocşilor, ca nişte evlavioşi, cu credinţă să o prăznuim. Că aceştia învăţătura cumplitului Arie, cea fără de Dumnezeu, cu evlavios gând o au surpat şi de la Biserica cea sobornicească, soborniceşte l-au gonit. Şi luminat pe toţi i-a învăţat a mărturisi pe Fiul lui Dumnezeu de o Fiinţă cu Tatăl, împreună veşnic şi fiind mai înainte de veci. Alcătuind aceasta cu luare aminte şi cu bunăcredinţă în Simbolul Credinţei. Pentru aceasta urmând şi noi dumnezeieştilor lor învăţături, crezând cu tărie, slujim Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, Treimii Celei de o Fiinţă întru o Dumnezeire.
 
Şi acum… a praznicului, acelaşi glas.
 
   Doamne, taina cea din veac ascunsă şi de neamuri, plinindu-o ca un Bun, ai venit cu Ucenicii Tăi în Muntele Măslinilor, având şi pe ceea ce Te-a născut pe Tine, Făcătorul şi Ziditorul tuturor; că se cădea aceleia, care întru patima Ta ca o Maică a fost mai mult decât toți întru durere, să se îndulcească întru slava trupului Tău, de o nemăsurată bucurie; căreia şi noi împărtăşindu-ne, întru suirea Ta la ceruri, Stăpâne, slăvim mila Ta cea mare ce s-a făcut spre noi.

Apoi troparul învierii. Slavă… Şi acum… a praznicului.

Ectenia mică şi otpustul.

 
TOT ÎN ACEASTĂ ZI
 
LA VECERNIA CEA MARE
 
    Fericit bărbatul… toată Catisma. La Doamne stigat-am… punem stihirile pe 10 şi cântăm trei stihiri ale învierii, trei ale înălţării şi patru ale Sfinţilor Părinţi.
 
Stihirile învierii, glasul al 6-lea
 
   Biruință având, Hristoase, asupra iadului, pe Cruce Te-ai suit, ca pe cei ce şedeau întru întunericul morţii să-i înviezi împreună cu Tine, Carele eşti între morţi slobod; Cela ce izvorăşti viață din lumina Ta, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
 
   Astăzi Hristos moartea călcând, precum a zis, a înviat, şi bucurie lumii a dăruit ca toți cântând această cântare să zicem aşa : Izvorule al vieții, Lumina cea neapropiată, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
 
   De Tine, Doamne, Cela, ce eşti în toată zidirea, păcătoşii unde vom fugi ? În cer ? Însuți locuieşti ? În iad ? Ai călcat moartea ? Întru adâncurile mării ? Acolo este mâna Ta, Stăpâne. La Tine scăpăm, Ţie căzând ne rugăm : Cela ce ai înviat din morți, miluieşte-ne pe noi.
 
Alte stihiri ale înălţării, glasul al 6-lea, singur glasul :
 

   Domnul S-a înălţat la ceruri, ca să trimită lumii pe Mângâietorul. Cerurile au gătit scaunul Lui, norii suirea Lui; îngerii s-au mirat, văzând om mai presus de ei. Tatăl a aşteptat pe Acela pe Care Îl are în sânuri deapururea; Duhul Sfânt a poruncit tuturor îngerilor Săi : Ridicaţi, domni, porțile voastre ! Toate neamurile plesniți cu mâinile, că S-a suit Hristos, unde era mai înainte.
 
   Doamne, de înălţarea Ta S-au mirat heruvimii, văzându-Te pe Tine Cela ce eşti Dumnezeu, suindu-Te pe nori, pe Tine Carele şezi pe dânşii ! Slăvimu-Te pe Tine, că bună este mila Ta, slavă Ţie.
 
   În munţii cei sfinți, văzând Înălțarea Ta, Hristoase, Cela ce eşti raza slavei Tatălui, lăudăm chipul feței Tale cel strălucit; închinămu-ne patimilor Tale, cinstim Învierea, slăvită Înălțarea Ta lăudând, miluieşte-ne pe noi.
 
Alte stihiri ale Sfinţilor Părinţi, glasul al 6-lea.
 
Podobie : Toată nădejdea…

 
   Din pântece Te-ai născut mai înainte de luceafăr, din Tată fără de mamă mai-nainte de veci; măcar deşi zidire, iar nu Dumnezeu pe Tine, Arie, Te socoteşte, cu îndrăzneală nebuneşte amestecându-Te pe Tine, Făcătorule, cu făpturile şi-a agonisit materie pentru focul cel veşnic. Dar soborul cel din Niceea, Fiu a lui Dumnezeu Te-a propovăduit pe Tine, Doamne, împreună cu Tatăl şi cu Duhul pe scaun şezător.
 
   Cine Ţi-a rupt haina Ta, Mântuitorule ? Arie, ai zis, care taie stăpânirea cea întocmai cinstită a Treimii întru despărţiri. Acesta Te-a tăgăduit pe Tine a nu fi Unul din Treime. Acesta a învăţat şi pe Nestorie să nu zică Născătoare de Dumnezeu. Dar soborul cel din Niceea, Fiu al lui Dumnezeu pe Tine Te-a propovăduit, Doamne, împreună cu Tatăl şi cu Duhul pe scaun şezător.
 
   În prăpastia păcatului a căzut Arie, cel ce şi-a închis ochii să nu vadă lumina şi cu dumnezeiasca undiță s-a rupt cele dinlăuntru, de şi-a lepădat toată fiinţa şi sufletul cu sila, alt Iuda făcându-se cu năravul şi cu asemănarea. Iar soborul cel din Niceea, Fiul al lui Dumnezeu pe Tine Te-a propovăduit, Doamne, împreună cu Tatăl şi cu Duhul pe scaun şezător.
 
   Arie cel fără de minte a tăiat stăpânirea cea singură a Preasfintei Treimi, în trei fiinţe neasemănate şi înstrăinate. Pentru aceasta purtătorii de Dumnezeu Părinți, adunându-se cu osârdie şi aprinşi de râvnă ca şi Ilie Tezviteanul, au tăiat cu sabia Duhului şi precum Duhul le-a grăit lor pe hulitorul cel neruşinat, care a dogmatisit acelea.
 
Slavă… glasul al 6-lea.
 
   Pe trâmbițele Duhului cele de taină, pe purtătorii de Dumnezeu Părinți astăzi să-i lăudăm pe cei ce au cântat în mijlocul Bisericii, cântare întocmită de teologie, o Treime neschimbată, o Fiinţă şi o Dumnezeire slăvind, pe surpătorii lui Arie şi pe apărătorii ortodocşilor, pe cei ce se roagă totdeauna Domnului, să miluiască sufletele noastre.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu.
 
   Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Acelaşi din tine cea Curată a ieşit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om facându-Se pentru noi; nu în două fețe fiind despărţit, ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată, cu totul fericită, să miluiască sufletele noastre.
 
Vohod : Lumină Lină…
 
Prochimenul zilei şi îndată citirile.
 
De la Facere citire :
Cap. 14, versul al 14-lea.
 
   Auzind Avraam că se luase în robie Lot feciorul fratelui său, numărat-a slugile cele de casă trei sute optsprezece şi a gonit în urma lor până la Dan. Şi a căzut asupra lor noaptea singur şi slugile lui cu dânsul şi i-au lovit pe dânşii, şi i-au gonit până la Hoval, care este dea-stânga Damascului. Şi au întors toată călărimea Sodomului şi pe Lot feciorul fratelui său l-a întors şi toată averea lui şi femeile şi poporul. Şi a ieşit împăratul Sodomului întru întâmpinarea lui după întoarcerea lui de la tăierea lui Hodologomor şi a împăraţilor, care erau cu dânsul în valea lui Savi, care era câmpul împăratului. Şi Melchisedec, împăratul Salimului i-a scos pâine şi vin, şi era preot lui Dumnezeu Celui Preaînalt. Şi a binecuvântat pe Avraam şi a zis : Binecuvântat fie Avraam de Dumnezeu cel Preaînalt, Carele a făcut cerul şi pământul. Şi binecuvântat fie Dumnezeul cel Preaînalt, Carele a dat pe vrăjmaşii tăi sub mâna ta.
 
De la a doua lege citire :
Cap., versul al 8-lea.

 
   Zis-a Moise către feciorii lui Israil : Vedeţi, am dat înaintea feţei voastre pământul; intrând moşteniţi pe dânsul, care s-a jurat Domnul părinţilor voştri, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, să-l dea lor, şi seminţiei lor după dânşii. Şi am zis vouă în vremea aceea, zicând : Nu voi putea singur să vă port pe voi, Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit, şi iată sunteţi astăzi ca stelele cerului cu mulţimea. Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă adauge pe voi, ca să fiţi cu miile îndoiţi şi să vă binecuvinteze după cum v-a făgăduit. Şi am luat dintre voi oameni înţelepţi, cunoscuţi şi pricepuţi, şi i-am pus pe dânşii să stăpânească peste voi, peste mii mai mari, şi peste sute, şi peste cincizeci şi peste zece şi dregători în seminţiile voastre. Şi am poruncit judecătorilor voştri în vremea aceea, zicând : Socotiţi între fraţii voştri şi judecaţi cu dreptul între om şi între fratele lui şi între nemernicul lui. Să nu vă uitaţi în faţă la judecată; precum pe cel mic aşa şi pe cel mare să judeci şi să nu te ruşinezi de faţa omului; că a lui Dumnezeu judecata este.
 
De la a doua lege citire :
Cap. 10, versul al 14-lea.

 
   Zis-a Moise către feciorii lui Israil : Iată al Domnului Dumnezeului; tău este cerul şi cerul cerului, pământul şi toate câte sunt pe dânsul; însă pe părinţii voştri mai mult a voit Domnul a-i iubi şi a ales seminţia lor după dânşii, pe voi mai ales decât toate neamurile, precum se văd astăzi. Tăiaţi-vă dar împrejur învârtoşarea inimii voastre şi cerbicea voastră să nu o mai învârtoşaţi, că Domnul Dumnezeul vostru, Acesta este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor; Dumnezeu mare şi tare şi înfricoşat Carele nu caută la faţă nici la dar; Carele face judecată nemernicului şi săracului şi văduvei şi iubeşte pe cel nemernic, şi-i dă lui pâine şi haină. De Domnul Dumnezeul tău să te temi, şi Lui unuia să-i slujeşti; de Dânsul să te lipeşti şi întru numele Lui să te juri. Acela este lauda ta şi Acela este Dumnezeul tău. Cela ce ţi-a făcut ţie aceste lucruri mari şi preaslăvite, pe care le-au văzut ochii tăi.
 
LA LITIE
 
Stihira praznicului, glasul 1.
 
   Suindu-Te la ceruri, de unde Te-ai şi pogorât, nu ne lăsa pe noi sărmani, Doamne; să vină Duhul Tău, aducând pace lumii; arată fiilor omeneşti lucrurile puterii Tale, Doamne, Iubitorule de oameni.
 
Slavă… glasul al 3-lea.
 
   Aşezământurilor apostolice, osârduitori păzitori aţi fost, Sfinţilor Părinţi; că o Fiinţă a Sfintei Treimi a fi, cu dreaptă credinţă învăţând, hula lui Arie soborniceşte aţi surpat. Cu care împreună şi pe Macedonie luptătorul împotriva Duhului biruindu-l, aţi osândit pe Nestorie, pe Eutihie şi pe Dioscor, pe Sabelie şi pe Sevir cel fără de cap. De a cărora amăgire rugaţi-vă să ne izbăvim noi; ca viaţa noastră nespurcată întru credinţă să se păzească, rugămu-ne.
 
Şi acum… a Praznicului, glasul al 6-lea.
 
   Doamne, după ce ai săvârşit taina rânduielii, luând pe ucenicii Tăi, la Muntele Măslinilor Te-ai înălţat. Şi iată, tăria cerului ai străbătut, Cela ce pentru mine ai sărăcit asemenea ca mine, şi Te-ai suit acolo de unde nu Te-ai despărţit, trimite pe Preasfântul Tău Duh, să lumineze sufletele noastre.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 6-lea.
 
   Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri, şi pe noi pe pământ ne învredniceşte, cu inimă curată să Te slăvim.
 
     Stih :
Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.
 
   Porţile cele de aramă zdrobindu-le şi încuietorile iadului sfărâmându-le, ca un Dumnezeu Atotputernic, neamul omenesc cel căzut l-ai înviat. Pentru aceasta şi noi cu un glas strigăm : Cela ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.
 
     Stih :
Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.
 
   Din stricăciunea cea dedemult vrând Hristos să ne îndrepteze pe noi, pe Cruce S-a pironit şi în groapă S-a pus, pe Carele mironosiţele femei cu lacrimi căutându-L, plângând au grăit : Vai nouă, Mântuitorul nostru ! Cum ai primit a Te sălăşlui în groapă ? Şi sălăşIuindu-Te voind, cum Te-ai furat ? Cum Te-ai mutat ? Şi care loc a ascuns trupul Tău cel de viață purtător ? Ci, Stăpâne, precum Te-ai făgăduit nouă arată-Te, şi potoleşte de la noi tânguirea cea cu lacrimi. Iar plângând ele, îngerul către dânsele a strigat : De plângere părăsindu-vă, spuneţi Apostolilor că a înviat Domnul, dăruind lumii curăţire şi mare milă.
 
     Stih :
Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
 
   Răstignindu-Te precum ai voit Hristoase, şi moartea cu îngroparea Ta prădând, a treia zi ai înviat ca un Dumnezeu întru slavă, dăruind lumii viață fără de sfârşit şi mare milă.
 
Slavă… a Părinţilor, glasul al 4-lea.
 
   Pomenirea de astăzi cea de peste an, a purtătorilor de Dumnezeu Părinţi, care s-au adunat din toată lumea în luminată cetatea Niceei, adunarea ortodocşilor, ca nişte evlavioşi, cu credinţă să o prăznuim. Că aceştia învăţătura cumplitului Arie, cea fără de Dumnezeu, cu evlavios gând o au surpat şi de la Biserica cea sobornicească, soborniceşte l-au gonit. Şi luminat pe toţi i-a învăţat a mărturisi pe Fiul lui Dumnezeu de o Fiinţă cu Tatăl, împreună veşnic şi fiind mai înainte de veci. Alcătuind aceasta cu luare aminte şi cu bunăcredinţă în Simbolul Credinţei. Pentru aceasta urmând şi noi dumnezeieştilor lor învăţături, crezând cu tărie, slujim Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, Treimii celei de o Fiinţă întru o Dumnezeire.
 
Şi acum… a praznicului, acelaşi glas.
 
   Doamne, taina cea din veac ascunsă şi de neamuri, plinindu-o ca un Bun, ai venit cu Ucenicii Tăi în Muntele Măslinilor, având şi pe ceea ce Te-a născut pe Tine Făcătorul şi Ziditorul tuturor; că se cădea aceleia, care întru patima Ta ca o Maică a fost mai mult decât toți întru durere, să se îndulcească întru slava trupului Tău, de o nemăsurată bucurie; căreia şi noi împărtăşindu-ne, întru suirea Ta la ceruri, Stăpâne, slăvim mila Ta cea mare ce s-a făcut spre noi.
 
     Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl nostru… Troparul Părinţilor de două ori şi al praznicului o dată. Şi binecuvântarea pâinilor. Iar nefiind priveghere, troparul Învierii, glasul al 6-lea :
 
   Puterile îngereşti la mormântul Tău şi străjerii au amorțit şi sta Maria la mormânt, căutând preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul. Întâmpinat-ai pe Fecioara, dăruind viață. Cela ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.
 
Slavă… a Sfinţilor Părinţi, glasul al 8-lea.
 
   Prea proslăvit eşti, Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce luminători pe pământ pe Părinţii noştri i-ai întemeiat şi printr-înşii la adevărata credinţă pe noi toţi ne-ai îndreptat; mult-Îndurate, slavă Ţie.
 
    Şi acum… a praznicului, glasul al 4-lea. Înălţatu-Te-ai întru slavă, Hristoase…  La Miezonoptică cântăm canonul Treimii din Octoih, glasul al 6-lea.
 
Duminică a şaptea săptămână după Paşti.
 
LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul… troparul învierii, de două ori, Slavă… a Părinţilor, Şi acum… a înălţării.
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 6-lea.

 
   Mormântul deschis fiind şi iadul tânguindu-se, Maria a strigat către Apostolii cei ascunşi : Ieşiţi lucrătorii viei, propovăduiți cuvântul Învierii ! Înviat-a Domnul, dând lumii mare milă.
 
   Doamne, stătut-a înaintea mormântului Tău, Maria Magdalena şi a plâns strigând şi grădinar pe Tine socotindu-Te, a zis : Unde ai pus viaţa cea veşnică ? Unde ai ascuns pe Cel de pe scaunul heruvimilor ? Că cei ce-L străjuiau de frică au amorţit. Sau pe Domnul meu daţi-mi-L, sau cu mine strigaţi : Cela ce ai fost între morţi şi morţii ai înviat, slavă Ţie.
 
Slavă… Şi acum… A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cela ce pe cea binecuvântată o ai numit Maică a Ta, venit-ai la patimă prin sfatul cel de voie; strălucit-ai pe Cruce, vrând să cauţi pe Adam şi ai grăit îngerilor : Bucuraţi-vă împreună cu Mine ! Că s-a aflat drahma cea pierdută ! Cela ce toate le-ai rânduit cu înţelepciune, slavă Ţie.
 
După a doua Catismă, sedealna, glas acelaşi.
 
   Viaţa în mormânt a zăcut, şi pecetea pe piatră s-a pus; ca pe un împărat adormit ostaşii au străjuit pe Hristos şi pe vrăjmaşii săi cu nevederea bătându-i, a înviat Domnul.
 
   Prin moartea cea de voie, viață fără de moarte am aflat, Atotputernice şi Unule Mântuitorule al tuturor. Că Tu întru cinstită scularea Ta pe toţi i-ai chemat, Cela ce ai stricat biruinţa iadului şi boldul morţii.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   De Dumnezeu Născătoare Fecioară, roagă pe Fiul tău, pe Cel ce S-a pironit de voie pe Cruce şi a înviat din morţi, pe Hristos Dumnezeul nostru, să se mântuiască sufletele noastre.
 
După : Fericiţi cei fără prihană…
 
Troparele învierii : Bine eşti cuvântat, Doamne…
 
Apoi Ipacoi, glasul al 6-lea.
 
   Cu moartea Ta cea de voie şi de viață făcătoare, Hristoase, porţile iadului sfărâmându-le ca un Dumnezeu, ne-ai deschis nouă raiul cel dedemult. Şi înviind din morți, ai izbăvit din stricăciune viața noastră.
 
Apoi treptele, glasul al 6-lea.
 
ANTIFONUL 1.
 
   La cer ridic ochii mei către Tine, Cuvântule, milostiveşte-Te spre mine ca să viez Ţie.
 
   Miluieşte-ne pe noi defăimații, întocmindu-ne vase de bună treabă, Ţie, Cuvântule.
 
Slavă… Şi acum…
 
   Prin Sfântul Duh este pricina cea atot mântuitoare, de suflă acesta spre cineva după vrednicie, curând îl ridică din cele de pe pământ, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşază.
 
ANTIFONUL AL 2-lea.
 
   De n-ar fi că Domnul era întru noi, nimenea din noi n-ar fi putut suferi luptarea vrăjmaşului, că cei ce biruiesc de aici se înalță.
 
   Cu dinții lor să nu se apuce sufletul meu, ca o pasăre, Cuvântule, vai mie ! Cum mă voi mântui de vrăjmaşi, iubitor de păcate fiind.
 
Slavă… Şi acum...
 
   Prin Duhul Sfânt este îndumnezeirea tuturor, buna-voire, înţelegerea, pacea şi binecuvântarea; că întocmai lucrător este cu Tatăl şi cu Cuvântul.
 
ANTIFONUL AL 3-lea.
 
   Cei ce se nădăjduiesc spre Domnul, vrăjmaşilor sunt înfricoşaţi şi tuturor minunaţi, că sus privesc.
 
   Întru fărădelegi nu-şi tinde mâinile sale soarta drepţilor, ajutător pe Tine avându-Te, Mântuitorule.
 
Slavă… Şi acum…
 
   Prin Sfântul Duh este stăpânia peste toți, Căruia se închină oştile cele de sus, cu toată suflarea celor de jos.
 
Prochimen, glasul al 6-lea.
Doamne, deşteaptă puterea Ta şi vino ca să ne mântuieşti pe noi.
Stih : Cela ce paşti pe Israil ia aminte.
 
Toată suflarea… Evanghelia învierii, a 10-a de la Ioan. Învierea lui Hristos văzând… Psalmul 50.
 
CANOANELE
 
Al învierii cu irmoasele pe 4, al înălţării pe 4 şi al Sfinţilor Părinţi pe 6.
 
CANONUL Învierii
 
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,
 
Irmos :

 
   Ca pe uscat umblând Israil cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruinţă.
 
   Bunule Iisuse, întinzându-Ţi palmele pe Cruce, toate le-ai umplut de bunăvoinţa Tatălui. Pentru aceasta îți cântăm toți cântare de biruinţă.
 
   Cu frică ca o roabă, moartea poruncindu-i-se, s-a apropiat către Tine, Stăpânul vieţii, prin care ne dai nouă viață fără sfârşit şi înviere.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Primind pe Ziditorul Tău precum însuşi a voit, întrupat fără sămânţă din pântecele tău, mai presus de minte, Curată, te-ai arătat cu adevărat Stăpâna zidirilor.
 
Alt CANON, al Înălţării.
 
Facere a lui Ioan Monahul.
 
Cântarea 1-a, glasul al 5-lea,
 
Irmos : Mântuitorului Dumnezeu…

 
   Să cântăm toate popoarele lui Hristos Celui ce S-a înălţat cu slavă pe umerii heruvimilor şi pe noi împreună ne-a pus să şedem dea-dreapta Tatălui, cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.
 
   Pe Hristos, Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni, cetele îngereşti văzându-L cu trupul întru cele de sus, se mirau şi cu un glas cântau cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.
 
   Domnului Celui ce S-a arătat în muntele Sinai şi legea a dat lui Moise, văzătorului de Dumnezeu, Celui ce S-a înălţat cu trupul din Muntele Măslinilor, Aceluia toţi să-i cântăm, că S-a proslăvit.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu :
 
  Preacurată Maica lui Dumnezeu, roagă neîncetat pe Dumnezeu Cel ce S-a întrupat din Tine şi din sânurile Părintelui nu S-a depărtat, să mântuiască din toată primejdia pe toți cei ce i-a zidit.
 
Alt canon al Sfinţilor Părinţi.
 
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,
 
Irmos : Ca pe uscat…
 
  Pe preasfântul sobor al Sfinţilor Părinţi lăudându-l, strigând mă rog Ţie, Hristoase : Să se păzească întru mine preasfânta lor dumnezeiască învăţătură.
 
   Purtătorii de Dumnezeu Părinţi ca nişte fulgere adunându-se astăzi, Te-a mărturisit luminat pe Tine, Hristoase, Fiu Unul-Născut, împreună fără început cu Tatăl şi de o Fiinţă.
 
Slavă…
 
   Preaslăviţii împodobitori de mireasă ai miresei Tale, Sfintei Biserici, Stăpâne, alcătuind luminat, Doamne, hotărârea cea de aur a credinţei, ca şi cu o podoabă cuvioasă pe aceasta o a înfrumuseţat.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Împodobită cu dumnezeiasca slavă, cinstita Împărăteasă, stă înaintea Fiului său şi Dumnezeu, cerând mântuirea sufletească nouă.
 
Catavasie : Cu dumnezeiescul nor fiind acoperit gângavul… (Caută la praznicul înălţării)
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmos :
 
   Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Carele ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
 
   Pe Dumnezeu răstignit cu trupul văzându-L zidirea, se topea de frică; ci s-a ţinut tare cu palma cea atotțiitoare a Celui ce S-a răstignit pentru noi.
 
   Moartea călcându-se de moarte zace ticăloasa fără suflare. Că cel tare nesuferind milostivirea cea dumnezeiască a Vieţii, s-a omorât şi s-a dăruit tuturor Învierea.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Minunea dumnezeieştii naşterii tale, Curată, covârşeşte toată rânduiala firii. Că pe Dumnezeu mai presus de fire L-ai zămislit în pântece şi născându-L ai rămas pururea fecioară.
 
Alt canon,
 
Irmos : Cu puterea Crucii Tale Hristoase…
 
   Suitu-Te-ai, Dătătorule de viață, Hristoase, la Tatăl şi ai înălțat neamul nostru, Iubitorule de oameni, cu negrăită milostivirea Ta.
 
   Cetele îngereşti, Mântuitorule, văzând firea omenească înălţându-se împreună cu Tine, neîncetat mirându-se, Te lăudau pe Tine.
 
   Se spăimântau cetele îngereşti, Hristoase, văzându-Te pe Tine cu trupul înălţându-Te şi lăudau sfântă Înălţarea Ta.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Roagă neîncetat, Curată, pe Cela ce a ieşit din coapsele Tale ca să mântuiască din înşelăciunea diavolului, pe cei ce te laudă pe tine, Maica lui Dumnezeu.
 
Al Sfinţilor Părinţi.
 
Irmos : Nu este sfânt precum Tu…
 
   Curgere şi patimă şi tăiere păgâneşte adăugând naşterii celei dumnezeieşti, Arie păgânul cel fără de minte, cu sabia cea tăietoare a Părinţilor s-a tăiat.
 
   Ca şi dumnezeiescul Avraam dedemult, oştindu-se toți preacinstiţii de Dumnezeu grăitori, pe vrăjmaşii Tăi cei cumpliţi, Bunule, cu puterea Ta tare i-a pierdut de tot.
 
Slavă…
 
   Adunarea cea dintâi a preoţilor Tăi împreunându-se, pe Tine, Mântuitorule, Te-a mărturisit cu bunăcredinţă, că Te-ai născut de o Ființă cu Tatăl cel fără început şi Făcător a toate.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Nu poate cuvântul omenesc, nici limba, Fecioară, să te laude pe tine după vrednicie; că din tine, Preacurată, a binevoit a Se întrupa fără sămânţă Dătătorul de viață, Hristos.
 
Catavasie : Rupt-a legăturile pântecelui…
 
Condacul înălţării, glasul al 6-lea.
 
   Plinind rânduiala cea pentru noi şi cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, nicidecum despărţindu-Te, ci rămânând nedepărtat; şi strigând celor ce Te iubesc pe Tine : Eu sunt cu voi şi nimenea împotriva voastră.
 
ICOS
 
   Cele pământeşti pe pământ lăsându-le şi cele din ţărână țărânei dându-le, veniți să ne trezvim şi la înălțime să ne ridicăm ochii şi gândurile; să ne înălţăm noi ceşti muritori vederile împreună şi simţirile spre porțile cereşti. Să ne socotim că suntem în Muntele Măslinilor şi că privim la Cel ce mântuieşte, fiind pe nor. Ca de acolo Domnul la ceruri a alergat; acolo şi Iubitorul de a dărui, a împărţit Apostolilor Săi daruri, mângâindu-i ca un Părinte şi întărindu-i, povățuindu-i ca pe nişte fii şi zicând către dânşii; Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră.
 
Sedealna, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Degrab ne întâmpină…

 
   Luminători prealuminați ai adevărului lui Hristos, v-ați arătat lumii pe pământ după adevăr, preafericiţilor Părinţi, topind eresurile celor hulitori cu limbi bârfitoare; şi stingând amestecăturile cele în chipul văpăii ale celor cu rele socotinți. Pentru aceasta ca nişte ierarhi, ai lui Hristos, rugați-vă să ne mântuim noi.
 
Slavă…
 
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat…
 
   Cetatea niceenilor cea luminată, a chemat astăzi la sine, de peste tot pământul trei sute şi optsprezece arhierei, asupra lui Arie celui ce blasfema şi micşora pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce este Unul din Treime. Dar pe acest Arie, surpându-l părinții, credinţa au întărit.
 
Şi acum… a înălţării.
 
   Cela ce Te-ai suit la ceruri cu slavă şi ai şezut împreună cu Tatăl dea-dreapta, de Carele nicicum nu Te-ai despărţit, Iubitorule de oameni, Hristoase, şi pe Duhul Sfânt Te-ai făgăduit a-L trimite înțelepților Tăi Ucenici şi ai luminat gândurile noastre; dă-ne luminare, ca să Te lăudăm neîncetat, Stăpâne.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmos :
 
   Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.
 
   Înflorit-a pomul vieţii celei adevărate, Hristoase, că Crucea s-a înfipt şi adăpându-se cu sângele şi cu apa din coasta Ta cea nestricăcioasă, viață ne-a odrăslit.
 
   De acum şarpele nu-mi va mai pune înainte mincinoasa îndumnezeire; că Hristos, Îndumnezeitorul firii omeneşti, mi-a deschis neapărat cărarea vieţii.
 
A Născătoarei de Dumnezeu.
 
   Cu adevărat, nespuse şi necuprinse sunt tainele naşterii tale celei cu dumnezeiască cuviinţă, celor ce sunt pe pământ şi în cer, Născătoare de Dumnezeu, pururea fecioară.
 
Alt canon,
 
Irmos : Auzit-am Doamne auzul…
 
   Înălțatu-Te-ai întru slavă, Împărate al îngerilor şi pe Mângâietorul de la Tatăl L-ai trimis nouă; pentru aceasta strigăm : Slavă, Hristoase, Înălţării Tale.
 
   Când S-a suit Mântuitorul cu trupul la Tatăl, s-au mirat de Dânsul oştile îngereşti şi au strigat : Slavă, Hristoase, Înălţării Tale.
 
   Puterile îngereşti au strigat către cele de-mai-sus : Ridicaţi porţile lui Hristos, Împăratului nostru, pe Carele Îl lăudăm împreună cu Tatăl şi cu Duhul.
 
A Născătoarei de Dumnezeu.
 
   Fecioara a născut şi cele ale maicilor nu le-a cunoscut, ci Maică este şi Fecioară a rămas; pe care lăudându-o, strigăm : Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu.
 
Al Părinţilor,
 
Irmos : Hristos este puterea mea…
 
   Arie care a stricat dreapta credinţă, cu mintea sa cea nepricepută, s-a depărtat din Biserică cu judecăţile părinteşti, ca un mădular putred, cel cu nume rău.
 
   Pentru Tine, Stăpâne, luptându-se ceata Părinţilor, tare au biruit pe vrăjmaşii Tăi şi că eşti de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, Te-a mărturisit.
 
Slavă…
 
   Mijlocitor Te-ai făcut între Dumnezeu şi oameni, Dumnezeu şi om fiind, Hristoase. Pentru aceasta cunoscându-Te pe Tine un Fiu în două firi, cugetătorii de Dumnezeu Te-au propovăduit.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Mort m-a arătat pe mine gustarea din pom; iar pomul vieţii din tine, Preacurată, arătându-Se, m-a înviat şi desfătării raiului moştenitor m-a făcut.
 
Catavasie : Împărate al împăraţilor…
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmos :
 
   Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte a lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, pe Cela ce chemi din negura greşelilor.
 
   Datu-mi-au acum loc heruvimii şi sabia cea de foc, Stăpâne, a dat dosul văzându-Te, Cuvântule al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, făcând cale tâlharului în rai.
 
   De acum nu mă voi mai teme, Stăpâne Hristoase, de întoarcerea în pământ. Că Tu pentru marea milostivire, m-ai scos din pământ, pe mine cel uitat, la înălţimea nestricăciunii, cu Învierea Ta.
 
A Născătoarei de Dumnezeu.
 
   Pe cei ce te mărturisesc din suflet, Născătoare de Dumnezeu, Stăpâna lumii cea bună, mântuieşte-i, că pe tine folositoare nebiruită te-am agonisit, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu adevărat.
 
Alt canon,
 
Irmos : Mânecând strigăm…
 
   Umplând toate de veselie, Milostive, la Puterile cele de sus cu trupul ai venit.

   Puterile cele îngereşti văzându-Te pe Tine înălțându-Te, strigau : Ridicați porțile Împăratului nostru.
 
   Apostolii văzând pe Mântuitorul înălțându-Se, cu cutremur strigau : Slavă Ţie, Împăratului nostru.
 
A Născătoarei de Dumnezeu.
 
   Fecioară după naştere te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, că tu pe Dumnezeu Cuvântul, lumii cu trup L-ai născut.
 
Alt canon,
 
Irmos : Cu dumnezeiasca strălucire…
 
   Frumoase sunt cu adevărat picioarele, ale celor ce Te propovăduiesc acum, pe Tine pacea care covârşeşti toată mintea, a tuturor îngerilor şi a oamenilor, Hristoase, şi împreunezi lumea cu mulțimea păcii.
 
   Înțelepciune şi Putere şi Cuvânt ipostatnic al Tatălui, Te-a propovăduit pe Tine, Hristoase, adunându-se dumnezeieștii învăţători, cei ce cinstit s-au pecetluit cu legea preasfintei preoții.
 
Slavă…
 
   Cu izvoare curate ale apelor învăţăturii adăpând Biserica ortodoxă, vă desfătați acum lângă apele odihnei, în veci bucurându-vă.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Făclie luminoasă, care arăţi tuturor pe Hristos, Soarele dreptăţii, ştiindu-te Preacurată, ceea ce eşti singură Născătoare de Dumnezeu, chemăm acum a ta folosinţă.
 
Catavasie : Curăţire dezlegătoare de greşeli…
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmos :
 

   Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea, mult-Milostive.
 
   Răstignindu-Te, Stăpâne, cu piroane, blestemul cel asupra noastră l-ai pierdut; iar cu suliţa împungându-Te în coastă, zapisul lui Adam rupându-l, lumea ai izbăvit.
 
   Adam prin înşelăciune împiedicându-se, jos s-a pogorât în prăpastia iadului; iar Tu, Cela ce eşti din fire Dumnezeu şi milostiv, Te-ai pogorât spre căutarea lui şi pe umeri purtându-l, împreună l-ai înviat.
 
A Născătoarei de Dumnezeu.
 
   Preacurată Stăpână, care ai născut oamenilor pe Domnul, Îndreptătorul, potoleşte tulburarea patimilor mele cea nestătătoare şi cumplită şi dă linişte inimii mele.
 
Alt canon,
 
Irmos : Înconjuratu-m-a adâncul…
 
   Săltat-au Apostolii pentru nădejdea Duhului, văzând pe Făcătorul astăzi la înălţime ridicându-Se şi cu frică au strigat : Slavă Înălţării Tale.
 
   Înainte au stătut îngerii, Hristoase, strigând Ucenicilor Tăi : În ce chip ați văzut pe Hristos suindu-Se cu trupul, iarăşi va să vină drept Judecător al tuturor.
 
   Dacă Te-au văzut pe Tine, Mântuitorul nostru, ridicându-Te la înălţime cu trupul. Puterile cereşti au strigat, zicând : Mare este, Stăpâne, iubirea Ta de oameni !
 
A Născătoarei de Dumnezeu.
 
   Pe tine rug nears şi munte, scară însufleţită şi uşă cerească după vrednicie te slăvim, Marie, ceea ce eşti lauda ortodocşilor.
 
Alt canon,
 
Irmos : Marea vieţii văzându-o…
 
   N-a putut să se tăinuiască de mai-nainte cunoştinţa lui Dumnezeu cea negrăită, semănătorul de neghine, cel numit cu numele turbării. Că râvnind Iudei, ca şi acela a crăpat preavicleanul.
 
   Dumnezeiască adunarea Părinţilor cea cinstită, Te-a propovăduit, Stăpâne, rază una născută strălucind din Fiinţa părintească şi Fiu născut mai-nainte de toţi vecii.
 
Slavă…
 
   Pântecele, adică izvorul cel ce izvora apa cea tulbure şi netrebnică de băut a eresurilor celor păgâneşti, s-a rupt prea cu osârdie cu plugul rugăciunii dumnezeieştilor arhierei.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Marele între prooroci Moise mai-nainte te-a scris pe tine sicriu şi masă, sfeşnic şi năstrapă, cu închipuire însemnând întruparea cea din tine a Celui Preaînalt, Maică Fecioară.
 
Catavasie : Curăţire şi Mântuire…
 
CONDAC, glasul al 8-lea,
 
Podobie : Ca nişte pârgă a firii…
 
   Propovăduirea Apostolilor şi învăţăturile Părinţilor, o credinţă au întărit Bisericii, care şi haina adevărului purtând, cea ţesută din Teologia cea de sus, drept îndreptează şi măreşte taina cea mare a bunei credinţe.
 
ICOS
 
   Cu înaltă glăsuire să auzim Biserica lui Dumnezeu, strigând : Cel însetat să vină la mine şi să bea. Paharul care ţin eu este pahar al înţelepciunii. Băutura din el o am dres cu cuvântul adevărului; nu turnând apă a grăirii împotrivă, ci a mărturisirii. Care bând Israil cel de acum, vede pe Dumnezeu, grăind : Vedeţi, vedeţi, că însumi Eu sunt şi nu mă schimb, Eu Dumnezeu întâi, Eu şi după acestea şi afară de Mine altul nu este nicidecum. De aici cei ce se împărtăşesc se vor sătura şi vor lăuda taina cea mare a bunei credinţe.
 
SINAXAR
ÎN DUMINICA SFINŢILOR TREI SUTE OPTSPREZECE PURTĂTORI DE DUMNEZEU PĂRINŢI DIN NICEEA.
 
Stih : Sfinte şi luminate sobor, mă rog să mă cercetezi.
Şi pe gândurile mele, cu lumină să le luminezi.

 
    Tot în această zi, în Duminica a şaptea după Paşti, prăznuim Soborul întâi din Niceea, al celor trei sute şi optsprezece purtători de Dumnezeu Părinţi.

   Pricina adunării lor fu următoarea : Domnul nostru Iisus Hristos îmbrăcându-Se în trup, a plinit toată rânduiala cea pentru noi, precum nu se poate spune şi iarăşi S-a înălţat la scaunul Tatălui. Vrea dar Sfinţii să arate că cu adevărat Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om. Şi om desăvârşit S-a înălţat Dumnezeu, şi a şezut dea-dreapta slavei întru cele înalte. Soborul acesta al Sfinţilor Părinţi aşa l-a propovăduit pe El şi L-a mărturisit că este de o Fiinţă cu Tatăl şi într-o cinste. Pentru acest cuvânt după slăvita înălţare, s-a pus acest praznic de acum, arătând adunarea atâtor părinţi, pe Acesta Dumnezeu adevărat înălţat în trup şi mărturisindu-L om desăvârşit. Soborul acesta a fost pe vremea marelui împărat Constantin, în anul al douăzecilea al împărăţiei lui. Căci încetând prigonirile, acesta a stăpânit întâi în Roma. După aceea zidind şi cetatea cea cu totul mărită, numită cu numele său, în anul de la facerea lumii cinci mii opt sute treizeci şi opt, a început a se gândi şi asupra învăţăturii lui Arie. Acest Arie era din Libia şi a venit în Alexandria şi s-a hirotonit diacon de către Petru Mucenicul şi Arhiepiscopul Alexandriei. Iar pentru că începuse a grăi hulă asupra Fiului lui Dumnezeu, zicând că este făptură şi că ar fi fost o vreme când să nu fi fost El; că ar fi departe de dumnezeiasca vrednicie şi că cu rea înţelegere S-ar numi Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu; asemănându-Se lui Sabelie rău credinciosului, care credea Dumnezeirea într-o Faţă şi într-un Ipostas, Care câte odată se numeşte Tată, câte odată Fiu şi altădată Duh Sfânt. Acestea hulind Arie, marele Petru l-a oprit de preoţie, văzând pe Hristos ca un prunc pe Sfântul Jertfelnic îmbrăcat în haină ruptă, Carele a şi zis, că Arie o a rupt. Iar Ahilla, care luase după Petru Patriarhia Cetăţii Alexandriei, iarăşi a dezlegat pe Arie, pentru făgăduinţa lui şi încă l-a hirotonit şi preot şi l-a pus dascăl în Alexandria; iar după ce s-a sfârşit Ahilla, s-a pus patriarh Alexandru, care aflând pe Arie, asemenea lucruri încă şi mai rele hulind, l-a lepădat din Biserică, caterisindu-l în Sobor. După Teodoric, el credea că Hristos ar avea fire schimbată. Şi întâi acesta a bârfit, că ar fi luat Domnul trup neînţelegător şi neînsufleţit. Acest Arie pe mulţi i-a adus la acea rea credinţă a sa şi a scris şi a tras pe mulţi la sine. Pe Evsevie al Nicomidiei, pe Paulin de la Tir, pe Evsevie al Chesariei şi pe alţii. Şi s-a încercat şi asupra lui Alexandru; dar Alexandru a trimis pretutindenea în toată lumea descriind hulele şi învăţătura sa eretică şi pe mulţi i-a ridicat spre răzbunare. Şi aşa Biserica fiind tulburată şi mulţi voind să primească cele creştineşti, iar alţii îndărătnicindu-se pentru întrebările învăţăturii, Marele Constantin a adunat Părinţi de pretutindenea, din toată lumea, cu căruţe şi cu carete în Niceea şi a venit şi însuşi acolo. Şi după ce au şezut toţi Părinţii, a şezut şi el, nu pe scaunul împărătesc, ci pe un scaun mai jos. Şi grăindu-se cele ce au fost asupra lui Arie, l-au dat pe acela anatemei şi pe toţi cei înţeleşi cu dânsul. Şi pe Cuvântul lui Dumnezeu au mărturisit Sfinţii Părinţi, că este de o Fiinţă şi într-o cinste şi împreună fără de început cu Tatăl. Şi au alcătuit aceştia şi sfântul Simbol al Credinţei până la articolul : Şi întru Duhul Sfânt, Domnul. Care după aceea l-a plinit Soborul al doilea. A întărit încă Soborul întâi şi praznicul Paştilor, când şi cum se cade nouă a-l face; nu odată cu iudeii, precum era obiceiul mai înainte. A aşezat şi douăzeci de Canoane pentru îndreptarea Bisericii. Şi Sfântul Simbol acesta al Credinţei mai pe urmă de toate, marele şi întocmai cu Apostolii Constantin l-a întărit cu slove roşii. Cei mai aleşi dintre toţi cei trei sute şi optsprezece Părinţi au fost aceştia : Silvestru Arhiereul Romei, Mitrofan al Constantinopolului, Alexandru de la Alexandria cu marele Atanasie, care era atunci arhidiacon şi Eustatie Antiochianul şi Macarie Ierusalimneanul, Osie Episcopul de la Cordova, Pafnutie Mărturisitorul şi izvorâtorul de mir Nicolae şi Spiridon al Trimitundei, care convingând acolo pe un filozof l-a botezat, arătându-i lui Treimea, făcând minune cu cărămida. Iar în vremea Soborului adormind întru Dumnezeu doi Părinţi Arhierei, Marele Constantin a pus în coşciugurile lor, aşezământul de lege al Sfântului Sobor şi tare au pecetluit, dar l-au aflat şi de dânşii pecetluit şi iscălit cu cuvinte dumnezeieşti negrăite. Săvârşindu-se Soborul şi încă săvârşindu-se şi Cetatea de zid, a chemat marele Constantin pe acei sfinţi bărbaţi, care şi înconjurând toată cetatea şi rugându-se pentru dânsa din-destul, o a aşezat să fie cetate împărătească şi o a închinat Maicii Cuvântului lui Dumnezeu, după porunca împăratului. Şi aşa sfinţii fiecare s-au întors la casa sa. Iar după ce a adormit întru Dumnezeu, Marele Constantin, luând Constantie fiul său, sceptrul împărăţiei, atunci Arie a venit la împăratul, făgăduind, că va lăsa toate şi se va uni cu Biserica lui Dumnezeu. Şi scriind hulele sale, le-a spânzurat la grumaz, ca şi cum s-ar supune Soborului lovind cu mâna acolo unde erau acelea, zicea : Acestora mă plec. Şi aşa împăratul a poruncit Patriarhului Constantinopolului să primească pe Arie în Sobor. Şi era atunci după Mitrofan, Alexandru, care ştiind năravul cel rău al omului aceluia, nu-l credea şi se ruga lui Dumnezeu să-i arate lui de se va uni Arie cu Biserica, după voia lui. Şi de vreme ce venise şi ceasul întru care să slujească el Liturghie, mai fierbinte s-a făcut întru rugăciune Alexandru. Iar Arie venind la Biserică, aproape de turnul târgului rupându-i-se maţele, a intrat într-o ieşitoare de ale târgului şi acolo a crăpat şi şi-a lepădat toate măruntaiele pe şezut, pătimind crăparea Iudei, pentru asemenea vindere a Cuvântului. Şi de vreme ce a rupt pe Fiul lui Dumnezeu din Fiinţa Tatălui şi el însuşi s-a rupt şi l-a aflat mort; şi aşa Biserica lui Dumnezeu s-a izbăvit de pieirea ce îi venea de la acela.
 
   Pentru rugăciunile Sfinţilor trei sute şi optsprezece Părinţi purtători de Dumnezeu, Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
   Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor Tineri. Pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Tânguindu-se pentru patima Ta, soarele în negură s-a îmbrăcat. Şi ziua peste tot pământul, Stăpâne, lumina şi-a întunecat, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Îmbrăcatu-S-a Hristos cu pogorârea Ta întru lumină cele dedesubt; iar strămoşul arătându-se plin de veselie, dănţuind a săltat, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
A Treimii.
 
   Firea cea în trei Fețe, Care împărățeşte şi stăpâneşte peste toate, noianul bunătăţii şi al luminii celei nemărginite, lăudându-o să strigăm credincioşii : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Alt canon,
 
Irmos : Cela ce în cuptorul cel cu foc…
 
   Cela ce Te-ai înălţat pe nor luminos şi ai mântuit lumea, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Pe umeri ridicând, Mântuitorule, firea cea rătăcită şi înălțându-Te, la Dumnezeu şi Tatăl o ai adus.
 
   Firea noastră cea omorâtă prin păcat ridicându-o, la însuşi Părintele Tău, Mântuitorule, o ai dus.
 
A Născătoarei de Dumnezeu.
 
   Cela ce Te-ai născut din Fecioară, pe care o ai făcut să fie Născătoare de Dumnezeu, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Alt canon,
 
Irmos : Cuptorul cel răcoritor…
 
   Biruit-ați pe Arie cel numit cu numele turbării, care s-a turbat cumplit şi a grăit cuvinte nedrepte împotriva înălţimii, că s-a lepădat a striga Fiului lui Dumnezeu : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Fiului tunetului urmând Părinţii minunaţi, către Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl şi întocmai pe scaun şezător, cu gurile voastre cele în chipul focului, pe toți i-aţi învăţat să strige : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Slavă…
 
   Ca şi cum ați fi fost cu aripi, aţi venit să ajutaţi Cuvântului de Dumnezeu, fericiţilor. Că de la marginile lumii v-au adunat pe voi Duhul Sfânt, să strigaţi : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Pe cei trei Tineri cuptorul nu i-a ars, mai-nainte închipuind naşterea Ta. Că dumnezeiescul Foc nearzându-te, S-a sălăşluit întru tine şi pe toţi i-a luminat să strige : Bine eşti cuvântată ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.
 
Catavasie : Cu un glas au răsunat…
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :

 
   Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
 
   Pe poporul evreiesc cel mai dedemult ucigător de prooroci, acum l-a făcut pizma ucigător de Dumnezeu. Că Te-a spânzurat pe Cruce, pe Tine, Cuvinte a lui Dumnezeu, pe Carele Te preaînălțăm întru toți vecii.
 
   Crugurile cereşti nu le-ai părăsit, Hristoase, şi în iad pogorându-Te, ai sculat şi pe toți oamenii care zăceau în gunoi. Pentru aceasta Te preaînălțăm întru toți vecii.
 
A Născătoarei de Dumnezeu.
 
   Din lumină ai zămislit pe Dătătorul de lumină, Cuvântul şi născându-L pe Acesta negrăit, Te-ai proslăvit; că Duhul cel dumnezeiesc întru tine Fecioară S-a sălăşluit. Pentru aceasta te lăudăm întru toți vecii.
 
Alt canon,
 
Irmos : Pe Fiul şi Dumnezeu…
 
   Pe Hristos, Dătătorul de viață, Cel ce a zburat în două firi la ceruri cu slavă şi împreună cu Tatăl a şezut, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
 
   Pe Tine Cela ce ai izbăvit făptura din robia idolească şi slobodă o ai pus înaintea Părintelui Tău, Mântuitorule, Te lăudăm şi Te preaînălțăm întru toți vecii.
 
   Pe Cela ce cu a Sa pogorâre a surpat pe luptătorul împotrivă şi cu a Sa suire a înălțat pe om, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Mai presus decât heruvimii te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu curată, purtând în pântecele tău pe Cel ce şade pe dânşii; pe Carele noi oamenii, împreună cu cei fără de trupuri, Îl preaslăvim întru toți vecii.
 
Alt canon,
 
Irmos : Din văpaia cuvioşilor…
 
   Luminându-se cu razele Dumnezeirii Tale, păstorii Tăi cei buni, pe Tine Te-au mărturisit Făcător al tuturor şi Domn. Pe Carele Te preaînălțăm întru toți vecii.
 
   Adunarea păstorilor cea preaslăvită, împreunându-se acum cu dumnezeiesc gând şi teologhisind Treimea cea nezidită, pe toți i-a învăţat să strige : Pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.
 
Binecuvântăm pe Tatăl…
 
   Ierarhii, păstorii cei vrednici de minune, Biserica lui Hristos o au luminat, unii într-un loc, alţii într-alt loc, cu frumuseţe împodobindu-o şi preaînălţând pe Hristos în veci.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cu taină întru închipuiri mai înainte te-au văzut proorocii, pe tine ceea ce ai născut pe Cuvântul. Că Acesta trup din tine luând, a ieşit îndoit. Pe Carele preaînălţăm întru toţi vecii.
 
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm…
 
Catavasie : Dezleagă legăturile şi astâmpără…
 
Şi cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită…
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :

 
   Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Carele nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Carele slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
 
   Neîmpărtăşit ai rămas patimilor, Cuvântule al lui Dumnezeu, cu trupul împreunându-Te cu patimile. Dar pe om l-ai dezlegat din patimi, pătimitor făcându-Te, Mântuitorule, Tu, Carele singur eşti fără de patimă şi Atotputernic.
 
   Stricăciunea morţii primind, de stricăciune Ţi-ai păzit trupul Tău negustat. Şi sufletul Tău cel de viață făcător şi dumnezeiesc, Stăpâne, în iad nu S-a lăsat, ci ca din somn sculându-Te, pe noi împreună ne-ai sculat.
 
A Treimii :
 
   Pe Dumnezeu Tatăl, pe Fiul cel împreună fără de început, toți oamenii cu buze curate slăvim şi puterea cea nespusă şi preaslăvită a Preasfântului Duh o cinstim; că Una este Treimea atotputernică şi nedespărţită.
 
Alt canon,
 
Irmos : Pe tine Maica lui Dumnezeu…
 
   Pe Tine, Mântuitorul lumii Hristos Dumnezeu, Apostolii văzându-Te dumnezeieşte înălțându-Te, cu frică săltând Te-au slăvit.
 
   Pe Tine, Hristoase Dumnezeule, văzându-Te cetele celor fără de trupuri suindu-Te pe nori, strigau : Ridicaţi porţile Împăratului slavei.
 
   Pe Tine Cela ce Te-ai pogorât până la cele mai de jos ale pământului şi pe om l-ai mântuit şi cu suirea Ta l-ai înălţat, Te slăvim.
 
A Născătoarei de Dumnezeu.
 
   Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, că pe Carele L-ai născut, văzându-L astăzi înălțându-Se de pe pământ, împreună cu îngerii L-ai slăvit.
 
Alt canon,
 
Irmos : Pe Dumnezeu a-L vedea…
 
   Aflându-vă pe voi apărători, v-au adunat, într-armându-vă cu puterea cea tare a Duhului, Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl şi împreună pe scaun şezător, Cel ce este mai înainte de veci. Pe Carele acum Preasfinţilor, împreună cu oştile cereşti pururea Îl slăviţi.
 
   Buba cea mâncăcioasă a eresului celui cumplit a lui Arie o aţi oprit, ca nişte doctori ai sufletelor şi ai trupurilor, alcătuind pentru toți sfinţitul Simbol al Credinţei, pe Carele acum ținându-l noi pururea, slăvim pomenirea voastră lucrătorilor de cele sfinte.
 
Slavă…
 
   Ca Cela ce eşti lumină preacurată, Hristoase, apără sufletul meu de negura patimilor; pentru rugăciunile slujitorilor Tăi, Stăpâne, care acum Te-au propovăduit, că eşti fără de început, nezidit şi făcător a toate şi Dumnezeu împreună cu Tatăl fără de început.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Morţilor înviere s-a dăruit prin naşterea ta cea nespusă şi negrăită, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână. Că Viața îmbrăcându-Se cu trup din tine, tuturor a strălucit şi mâhnirea morţii luminat o a risipit.
 
Catavasie : Bucură-te împărăteasă Maică…

Apoi,
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru… De trei ori.

 
LUMINÂNDA învierii
 
   Marea Tiberiadei, cu fiii lui Zevedei, pe Natanail şi cu Petru şi cu alţi doi dedemult şi pe Toma i-a avut la pescuire; care, după porunca lui Hristos dea-dreapta aruncând, au tras mulţime de peşti. Pe Carele Petru cunoscându-L, a înnotat către Dânsul. Cărora a treia oară S-a arătat şi pâine le-a arătat şi peşte pe cărbuni.
 
Slavă… a Părinţilor.
 
Podobie : Femeile înţelegând…

 
   Pomenirea dumnezeieştilor Părinţi astăzi prăznuind, pentru rugăciunile lor, rugămu-ne întrutot-Îndurate : Păzeşte, Doamne, de toată vătămarea eresurilor pe poporul Tău şi pe toţi ne învredniceşte, să slăvim pe Tatăl, pe Cuvântul şi pe Sfântul Duh.
 
Şi acum… al înălţării.
 
   Privind Ucenicii la Tine, Te-ai înălţat, Hristoase, la Tatăl, împreună cu Dânsul şezând. Îngerii înainte mergând, strigau : Ridicaţi porţile, ridicaţi ! Că Împăratul S-a suit la slava cea începătoare de lumină.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 8 şi cântăm stihirile învierii 4 şi ale Sfinţilor Părinţi 4.

Stihirile învierii, glasul al 6-lea.

 
   Crucea Ta, Doamne, viață şi înviere poporului Tău este şi spre dânsa nădăjduindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru Cel ce ai înviat Te lăudăm, miluieşte-ne pe noi.
 
   Îngroparea Ta, Stăpâne, raiul a deschis neamului omenesc şi din stricăciune mântuindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat Te lăudăm, miluieşte-ne pe noi.
 
   Cu Tatăl şi cu Duhul pe Hristos să-L lăudăm, pe Cel ce a înviat din morţi şi către Dânsul să strigăm : Tu eşti viaţa noastră şi Învierea, miluieşte-ne pe noi.
 
   A treia zi ai înviat din mormânt, Hristoase, precum este scris şi împreună ai sculat pe strămoşul nostru; pentru aceasta Te şi slăveşte neamul omenesc şi laudă Învierea Ta.
 
Alte stihiri ale Sfinţilor Părinţi, glasul al 6-lea.
 
Podobie : Toată Nădejdea…

 
   Toată ştiinţa sufletească adunând şi cu Dumnezeiescul Duh socotind, fericiţii şi cinstiţii Părinţi, Simbolul Credinţei cu dumnezeiască scrisoare l-au însemnat. Întru Carele învaţă luminat, că Cuvântul este împreună fără de început cu Cel ce L-a născut şi de o Fiinţă cu adevărat; urmând apostoliceştilor învăţături cei preaslăviţi şi cu totul fericiţi cu adevărat şi de Dumnezeu gânditori. De două ori.
 

     Apoi Stih :
Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci.
 
   Toată strălucirea Sfântului Duh cea cu mintea gândită primindu-o, învăţătura cea mai presus de fire, cu cuvânt scurt şi cu multă înţelegere o au spus prin dumnezeiască insuflare; ca nişte propovăduitori ai lui Hristos, părtinind fericiţii evangeliceştilor dogme şi aşezămintelor ortodoxe, de sus luând descoperirea lor şi luminându-se au alcătuit hotărârea cea de Dumnezeu învăţată.
 
    Stih :
Adunaţi-i Lui pe cuvioşii Lui, pe cei ce aşază aşezământul de lege al Lui.
 
   Toată măiestria păstorească adunând şi de mânia cea prea dreaptă pornindu-se acum prea cu dreptate, dumnezeieștii păstori, pe lupii cei grei şi pierzători i-au gonit, împrăştiindu-i de la staulul Bisericii, cu praştia Duhului, ca pe cei ce căzuseră spre moarte şi erau ca nişte bolnavi fără vindecare; ca nişte slugi prea adevărate ale lui Hristos şi tăinuitori preasfințiți ai dumnezeieştii propovăduiri.
 
Slavă… glasul al 8-lea.
 
A lui Gheorghie Nicomidianul.

 
   Ceata Sfinţilor Părinţi, de la marginile lumii adunându-se, o Ființă şi o Fire a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, au învăţat, şi taina teologiei luminat o au dat Bisericii. Pe care lăudându-i cu credinţă, să-i fericim, zicând : O dumnezeiască tabără, de Dumnezeu grăitori ostaşi într-armați ai oştii Domnului ! Stele mult luminătoare ale tăriei celei înţelegătoare, stâlpii cei nesurpați ai Sionului celui tainic ! Florile raiului cele ca mirul mirositoare ! Gurile Cuvântului cele cu totul de aur, lauda Niceei, podoaba lumii; rugaţi-vă cu dinadinsul, pentru sufletele noastre.
 
    Şi acum…  Prea binecuvântată eşti… Slavoslovia cea mare, ecteniile şi otpustul. Slavă… Şi acum…

Stihira Evangheliei, glasul al 6-lea.

 
   După pogorârea în iad şi după învierea din morţi, întristându-se precum trebuia Ucenicii, pentru despărțirea de Tine, Hristoase, la lucrare s-au întors; şi iarăşi luntrea şi mrejele dar vânatul nicăierea. Ci Tu, Mântuitorule, arătându-Te ca un Stăpân al tuturor, dea-dreapta ai poruncit să arunce mrejele şi cuvântul s-a făcut lucru îndată şi o mare mulţime de peşti şi cină străină gata pe pământ. De care împărtăşindu-se atunci Ucenicii Tăi, învredniceşte-ne acum şi pe noi să ne desfătăm cu gândul, Iubitorule de oameni, Doamne.
 
Ceasul întâi şi otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile, glasul al 6-lea.

 
   Pomeneşte-mă, Dumnezeule, Mântuitorul meu, când vei veni întru împărăţia Ta şi mă mântuieşte ca un iubitor de oameni.
 
   Pe Adam cel ce s-a amăgit prin lemn, prin lemnul Crucii iarăşi l-ai mântuit şi pe tâlharul cel ce striga : Pomeneşte-mă Doamne, întru împărăţia Ta.
 
   Porţile iadului şi încuietorile zdrobindu-le, Dătătorule de viață, ai înviat, Mântuitorule, pe toţi cei ce strigau : Slavă sculării Tale.
 
   Pomeneşte-mă Cela ce moartea ai prădat cu îngroparea Ta şi cu Învierea Ta toate de bucurie le-ai umplut, ca un milostiv.
 
     Şi ale praznicului, Cântarea a 4-a pe 4 şi ale Sfinţilor Părinţi, Cântarea a 6-a pe 4. Apostolul : Din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. CHINONICUL :
Lăudaţi pe Domnul din ceruri… Altul al Părinţilor : Bucuraţi-vă drepţii întru Domnul…





LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI

Întru aceeaşi Duminică a Sfinților Părinți,
 
SEARA
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6. Ale Sfinţilor Părinţi 3 şi de la Minei 3.

 Stihirile Părinţilor, glasul al 6-lea.

 
Podobie : Toată nădejdea…
 
   Din pântece Te-ai născut mai înainte de luceafăr, din Tatăl fără de mamă mai înainte de veci. Deşi Arie, Te mărturisea zidire, iar nu Dumnezeu, cu îndrăzneală nebuneşte amestecându-Te pe Tine, Făcătorul, cu făpturile, şi-a agonisit materie pentru focul cel veşnic. Dar soborul cel din Niceea, Fiu al lui Dumnezeu Te-a propovăduit pe Tine, Doamne, împreună cu Tatăl şi cu Duhul pe scaun şezător.

   Cine Ţi-a rupt haina Ta, Mântuitorule ? Arie, Tu ai zis, care taie stăpânirea cea întocmai cinstită a Treimii întru despărţiri. Acesta Te-a tăgăduit pe Tine a nu fi Unul din Treime. Acesta a învăţat şi pe Nestorie să nu zică Născătoare de Dumnezeu. Dar soborul cel din Niceea, Fiul lui Dumnezeu, pe Tine Te-a propovăduit, Doamne, împreună cu Tatăl şi cu Duhul pe scaun şezând.
 
   În prăpastia păcatului a căzut Arie, cel ce şi-a închis ochii să nu vadă lumina şi cu dumnezeiasca undiţă s-au rupt cele dinlăuntru, de şi-a lepădat toată fiinţa şi sufletul cu sila, alt Iuda făcându-se cu năravul şi cu asemănarea. Iar soborul cel din Niceea, Fiu al lui Dumnezeu Te-a propovăduit, Doamne, împreună cu Tatăl şi cu Duhul pe scaun şezător.
 
Slavă… glasul al 6-lea.
 
   Pe trâmbițele Duhului cele de taină, pe purtătorii de Dumnezeu părinţi, astăzi să-i lăudăm pe cei ce au cântat în mijlocul Bisericii, cântare întocmită de Teologie, o Treime neschimbată, o Fiinţă şi o Dumnezeire slăvind pe surpătorii lui Arie şi pe apărătorii ortodocşilor, pe cei ce se roagă totdeauna Domnului, să miluiască sufletele noastre.
 
Şi acum… glas acelaşi.
 
   În munţii cei sfinţi văzând Înălţarea Ta, Hristoase, Cela ce eşti raza slavei Tatălui, lăudăm chipul feţei Tale cel strălucit; închinămu-ne patimilor Tale, cinstim Învierea, slăvim lăudată Înălțarea Ta; miluieşte-ne pe noi.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 6-lea.
 
Podobie : Toată nădejdea…

 
   Toată ştiinţa sufletească adunând şi cu Dumnezeiescul Duh socotind, fericiţii şi cinstiţii Părinţi, Simbolul credinţei cu dumnezeiască scrisoare l-au însemnat. În care învaţă luminat, că Cuvântul este împreună fără de început cu Cel ce L-a născut şi de o Fiinţă cu adevărat; urmând apostoliceştilor învăţături cei preaslăviţi şi cu totul fericiţi, cu adevărat şi de Dumnezeu gânditori.
 
    Stih : Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci.
 
   Toată strălucirea Sfântului Duh cea cu mintea gândită primindu-o, învăţătura cea mai presus de fire, cu cuvânt scurt şi cu multă înţelegere o au spus prin dumnezeiască insuflare; ca nişte mărturisitori ai lui Hristos; părtinind fericiţii evangheliceştelor dogme şi aşezământurilor ortodoxe, de sus luând descoperirea lor şi luminându-se au alcătuit hotărârea cea de Dumnezeu învăţată.
 
    Stih : Adunaţi-i Lui pe cuvioşii Lui pe cei ce aşază aşezământul de lege al Lui.
 
   Toată măiestria cea păstorească adunând şi de mânia cea prea dreaptă pornindu-se acum prea cu dreptate, dumnezeieștii Păstori, pe lupii cei grei şi pierzători i-au gonit, împrăştiindu-i de la staulul Bisericii, cu praştia Duhului, ca pe cei ce căzuseră spre moarte şi erau ca nişte bolnavi fără vindecare; ca nişte slugi prea-adevărate ale lui Hristos şi tăinuitori preasfinţiţi ai dumnezeieştii propovăduiri.
 
Slavă… glasul al 3-lea.
 
   Aşezământurilor apostoleşti osârduitori păzitori aţi fost Sfinţilor Părinţi. Că o Fiinţă a Sfintei Treimi a fi, cu dreaptă credinţă învăţând hula lui Arie soborniceşte aţi surpat. Cu care împreună şi pe Macedonie luptătorul împotriva Duhului biruindu-l, aţi osândit pe Nestorie, pe Eutihie şi pe Dioscor, pe Sabelie şi pe Sevir cel fără de cap. De a căror amăgire rugaţi-vă să ne izbăvim noi; ca viaţa noastră întru credinţă, neîntinată să se păzească, rugămu-ne.
 
Şi acum… glasul al 6-lea.
 
   Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă, ca să ridice chipul lui Adam cel căzut şi să trimită pe Duhul Mângâietorul, ca să sfinţească sufletele noastre.
 
Troparul Părinţilor, glasul al 8-lea.
 
   Prea proslăvit eşti, Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce luminători pe pământ pe părinţii noştri i-ai întemeiat şi printr-înşii la adevărata credinţă pe noi toţi ne-ai îndreptat; mult-Îndurate, slavă Ţie. 

Şi al praznicului.
 
   Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Duh, încredințându-se ei prin binecuvântare, că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. 

Şi aşa se odovăieşte slujba Sfinţilor Părinţi.

  LA UTRENIE 
 

Troparul praznicului de trei ori.
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul 1.
 
Podobie : Piatra fiind pecetluită…

 
   Îngerii mirându-se de suire străină şi Ucenicii spăimântându-se de înălţare înfricoşată, suitu-Te-ai cu slavă ca un Dumnezeu şi porţile s-au ridicat Ţie, Mântuitorule. Pentru aceasta Puterile cereşti s-au mirat, strigând : Slavă pogorârii Tale, Mântuitorule, slavă împărăţiei Tale, slavă Înălţării Tale, Unule, Iubitorule de oameni.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
După a doua Catismă, sedealna glasul 1.
 
Podobie : Piatra fiind pecetluită…

 
   Iadul prădându-se de Tine, Dătătorule de viață şi lumea luminându-se întru Învierea Ta, Te-ai înălţat cu slavă, Mântuitorule, Cela ce toate le cuprinzi cu mâna. Pentru aceasta cu îngerii Te slăvim, Atotţiitorule Doamne. Slavă Înălţării Tale, Hristoase, slavă împărăţiei Tale, slavă milostivirii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
    Psalmul 50. Canonul al doilea al praznicului, glasul al 4-lea, cu irmosul pe 8    CANONUL ÎNĂLȚĂRII     şi de la Minei pe 4.    MINEIELE BISERICII ORTODOXE     Condacul, icosul şi Luminânda praznicului.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…
 
   Împreună cu Ucenicii Cuvântului, să ne suim credincioşii la munţii bunătăţilor, ca să ne învrednicim a vedea slava lui Hristos.
 
    Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
 
   Ruşinat-au arătat bârfirea maniheilor, minţile îngereşti, arătându-le de faţă, celor ce se îndoiau, înălţarea lui Hristos cu trupul.
 
    Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
 
   Glăsuieşte, Davide, cu alăuta, bucurându-te, că înălţându-Se Hristos a întărit cu fapta cuvintele proorociei Tale.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
   Înălţatu-Te-ai întru slavă din Muntele Măslinilor, Hristoase Dumnezeule, înaintea Ucenicilor Tăi şi ai şezut dea-dreapta Tatălui, Cela ce toate le umpli cu Dumnezeirea şi ai trimis lor pe Duhul Sfânt să lumineze şi să întărească şi să sfinţească sufletele noastre.
 
Troparul Sfântului şi al praznicului şi otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canon, Cântarea a 5-a pe 6.
 


MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI

Luni a şaptea săptămână după Paşti.
 
SEARA
 
La Doamne strigat-am..., Stihirile praznicului 3 şi de la Minei 3. 
 
Stihirile praznicului, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Dat-ai semn…

 
   Pătimit-ai ca un om, Cela ce eşti fără de patimă după Dumnezeire şi ai înviat a treia zi prădând moartea; şi împreună înviind pe toți cei stricaţi, Te-ai înălţat, Hristoase, la Tatăl făgăduindu-Te că vei trimite pe Mângâietorul, Sfinţilor Tăi Apostoli, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
 
   Voi ce staţi privind la cer ? Îngerii cei ce se vedeau ca nişte oameni, ziceau către tăinuitorii Cuvântului : Acesta pe Carele vedeţi înălțându-Se pe nor luminos, Însuşi va să vină în ce chip L-ați văzut, să judece lumea precum a zis. Deci, mergând faceţi toate cele ce s-au zis.
 
   După scularea Ta din mormânt cea mai presus de pricepere, Atotputernice Doamne, luând pe cei ce i-ai iubit, i-ai dus până la Betania, Cuvinte, şi fiind în Muntele Măslinilor i-ai binecuvântat şi aşa Te-ai înălțat, plecându-se Ţie îngerii, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
 
   Când ai venit pe Muntele Măslinilor, Hristoase, ca să săvârşeşti bunăvoinţa Tatălui, s-au spăimântat îngerii cei cereşti şi s-au cutremurat cei de sub pământ, iar Ucenicii au stătut înainte cu bucurie şi cu cutremur, când ai grăit către dânşii. De altă parte norul ca un scaun se gătea aşteptând şi cerul se arăta că şi-a deschis porţile cu frumusețea şi pământul îşi descoperea ascunzătorile, ca să se cunoască pogorârea şi iarăşi suirea lui Adam. Şi când paşii se înălţau precum şi mâinile şi gura mult binecuvânta, precum se auzea, norul Te-a ridicat şi cerul înlăuntru Te-a luat. Acest lucru mare şi preaslăvit ai lucrat, Doamne, spre mântuirea sufletelor noastre.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…

 
   Plinind, Bunule, bunăvoinţa Tatălui şi împreunând cele de sus cu cele de jos, Te-ai înălțat întru slavă la cele mai dintâi.
 
    Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
 
   Înălțatu-Te-ai la Părintele Tău, Îndurate, de unde nu Te-ai despărțit şi ai înălțat firea, care zăcea jos, Stăpâne.
 
   Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
 
   Nor luminos Te-a ridicat pe Tine la înălțime şi îngerii cu frică şi cu cutremur slujeau dumnezeieştii poruncii Tale.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
 
   Firea lui Adam care se pogorâse în laturile cele mai de jos ale pământului, Dumnezeule, înnoindu-o întru Tine Însuți, o ai ridicat astăzi mai presus decât toată stăpânia şi puterea; şi pentru că o ai iubit, o ai pus să şadă împreună şi pentru că Te-ai milostivit spre dânsa, o ai împreunat cu Tine. Pentru că o ai împreunat, împreună ai pătimit şi pentru că Tu, Cel fără de patimă ai pătimit, împreună o ai şi proslăvit. Iar cei fără de trupuri au zis. Cine este Acest bărbat frumos, dar nu numai om, ci Dumnezeu şi om ? Că amândouă sunt precum se vede. Pentru care mirându-se îngerii, care zburau în haine albe împrejurul Ucenicilor, iar alții stând au strigat : Bărbați Galileeni ! Acesta Carele S-a dus de la voi, este Iisus omul Dumnezeu şi Dumnezeu om iarăşi va să vină, Judecător viilor şi morţilor şi dăruind celor credincioşi iertare de păcate şi mare milă.

LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul… Troparul praznicului, de trei ori. 
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Cele de sus căutând…

 
   De sus Te-ai pogorât pe pământ, Hristoase, şi iarăşi de pe pământ la înălţime ai alergat la Părintele Tău, Ucenicii privind la suirea Ta. Deci împreună cu dânşii prăznuind, lăudăm, Mântuitorule, Înălţarea Ta.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 3-lea.
 
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale…

 
   Cuvântul cel mai-nainte de veci şi fără de început, firea omenească pe care o a luat îndumnezeindu-o cu taină, astăzi o a înălțat şi îngerii înainte mergând, Îl arătau pe Dânsul, Apostolilor mergând la ceruri cu multă slavă. Şi închinându-se Lui au zis : Slavă lui Dumnezeu Celui ce S-a înălțat.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Psalmul 50.
 
    Canoanele, al praznicului cu irmosul pe 8    
CANONUL ÎNĂLȚĂRII    şi al Mineiului pe 4.     MINEIELE BISERICII ORTODOXE    Condacul şi icosul şi Luminânda praznicului.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…

 
   Nu voi lăsa sărmani pe care Eu i-am adunat, Domnul a zis prietenilor; ci vă voi trimite pe Duhul Sfânt.
 
    Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
 
   Îngerii strigau către înțeleptii Apostoli : O bărbați Galileeni ! În ce chip Îl vedeţi, Acesta iarăşi va să vină.
 
    Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
 
   Pogorâtu-s-au cu bucurie, din Muntele Măslinilor, Ucenicii Tăi, Cuvinte, slăvind şi lăudând dumnezeiască Înălţarea Ta.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
 
   Când Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase Dumnezeule, privind Ucenicii, atunci norii Te ridicau pe Tine cu trupul; porţile cereşti s-au ridicat, ceata îngerească se bucura cu veselie şi puterile cele mai de sus strigau, zicând : Ridicați domni porţile voastre şi va intra Împăratul slavei. Iar Ucenicii spăimântați, ziceau : Nu Te despărţi de noi, Păstorule bune; ci trimite nouă pe Duhul Tău Cel Preasfânt, ca să îndrepteze şi să întărească sufletele noastre.
 
La Liturghie, fericirile din canonul înălţării, Cântarea a 6-a.
 


MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI

Marți a şaptea săptămână după Paşti.

 
SEARA
 
La Doamne strigat-am… Punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi de la Minei 3.
 
Stihirile praznicului, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Ca pe un viteaz…

 
   Privind dumnezeieștii Tăi Ucenici, Te-ai înălțat la cele cereşti şi ai şezut dea-dreapta Părintelui, Cela ce eşti nedespărţit de Dânsul, Fiule, Cel mai presus de fiinţă. Şi precum ai zis, ai trimis pe Mângâietorul, Carele a făcut cereşti pe cei pământeşti, pe înțelepţii şi de Dumnezeu grăitorii şi Sfinții Apostolii Tăi.

   Întrupatu-Te-ai pentru bunătatea cea negrăită, Iisuse, şi Crucea şi moartea de voie ai suferit, Cela ce eşti fără de moarte; şi iarăşi a treia zi înviind din morţi, după patruzeci de zile Te-ai înălţat acolo de unde mai-nainte Te-ai pogorât; după ce ai împăcat cele pământeşti şi pe toţi i-ai adus la Părintele Tău.
 
   Dacă Te-au văzut înălțându-Te pe nori, Doamne, înţelepţii Apostoli, tânguindu-se şi de întristare umplându-se, au strigat cu lacrimi : Nu ne lăsa sărmani, pe cei ce ne-ai iubit pentru milostivire; ci trimite peste noi precum Te-ai făgăduit, prea-Îndurate, pe Preasfântul Tău Duh să lumineze sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
 
   Veniți adunarea credincioşilor cu taină învățându-ne gândurile, de la Ucenicii lui Hristos, laudă neîncetată să aducem şi în Muntele Măslinilor ca şi Apostolii, cu David să strigăm : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă, ca să izbăvească seminţiile omeneşti de smintelile celui pierzător şi să lumineze sufletele noastre.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…

 
   Minune nouă ! Că firea omenească la ceruri s-a suit unită fiind cu Dumnezeu, Cuvântul cel Atotputernic.
 
    Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
 
   Strălucit-a ziua cea veselă şi cu totul luminoasă, a dumnezeieștii înălţări a Stăpânului la ceruri, luminând împreună toate.
 
    Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
 
   Precum Ucenicilor ai trimis din înălţime pe Duhul Tău cel de o Fiinţă cu Tine, trimite şi poporului Tău Darul Tău, Hristoase Mântuitorule.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
 
   Doamne, suindu-Te Tu acolo, de unde nu Te-ai despărţit, oştile îngerilor şi ale tuturor celor fără de trupuri, cu bucurie strigau către puterile cele mai de sus : Ridicaţi, domni, porţile voastre, şi va intra Împăratul slavei ! Că scaun de heruvimi Te-a ridicat pe Tine cu trupul, Doamne, slavă Ţie.
 
Troparul praznicului.

LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul… troparul praznicului. 
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi…

 
   Cela ce la Părintele Tău iarăşi ai alergat, Atotfăcătorule, Ucenicii dacă Te-au văzut înălțându-Te, strigau : Nu ne lăsa pe noi, slugile Tale, sărmani, Iubitorule de oameni.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi…

 
   Slăvitele podoabe ale minţilor celor dumnezeieşti, văzând pe Domnul slavei înălțându-Se arătat cu trupul, strigau unii către alţii : Ridicaţi porţile.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Şi psalmul 50.

CANOANELE
 

    Canonul praznicului cu irmosul pe 8     CANONUL ÎNĂLȚĂRII    şi al Mineiului pe 4.    MINEIELE BISERICII ORTODOXE     Condacul, icosul şi Luminânda praznicului.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 6-lea.
 
Podobie : A treia zi ai inviat…

 
   Pentru milostivirea cea preamultă, Hristoase, Te-ai născut din Fecioară cu trup şi de bunăvoie suferind Crucea, a treia zi ai înviat din groapă, prea-Îndurate, împreună sculându-ne şi înviindu-ne pe noi.
 
    Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
 
   Privind la Tine de față dumnezeieștii Ucenici, Hristoase Dumnezeule, Te-ai înălţat de pe pământ la cer şi Te-ai făgăduit, Dătătorule de viață, că le vei trimite lor de la Tatăl pe Duhul Sfânt.
 
    Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
 
   Minunatu-s-a mulţimea îngerilor de suirea Ta cea străină şi înfricoşată, Iisuse, Împărate al tuturor şi a strigat către puterile cele mai de sus să ridice porţile cereşti.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
   De sânurile Părinteşti nedespărțindu-Te, preadulce Iisuse, şi cu cei de pe pământ împreună locuind ca un om, astăzi din Muntele Măslinilor Te-ai înălţat întru slavă şi firea noastră cea căzută înălțându-o cu milostivire, o ai pus să şadă împreună cu Tatăl. Pentru aceasta Cetele cereşti ale celor fără de trupuri, de minune spăimântându-se s-au mirat cu frică şi de cutremur fiind cuprinse, au slăvit iubirea Ta de oameni; cu care şi noi aceşti de pe pământ, preaslăvind pogorârea Ta la noi şi înălţarea cea de la noi, ne rugăm, zicând : Cela ce prin înălţarea Ta ai umplut de bucurie nemărginită pe Ucenicii Tăi şi pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, învredniceşte-ne şi pe noi bucuriei aleşilor Tăi, cu rugăciunile lor, pentru mare mila Ta.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canonul praznicului, Cântarea a 7-a. 



JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI

Miercuri a şaptea săptămână după Paşti.
 
SEARA
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi de la Minei 3.
 
Stihirile praznicului, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Cela ce de sus…
 
   Săvârșind mântuirea cea pentru toți, ai mers în Muntele Măslinilor, Hristoase, de unde Te-ai înălţat înaintea Ucenicilor Tăi, ducându-Te la Ceruri întru slavă. Pentru aceasta mirându-se de taină, cetele cele mai de jos strigau către cele mai de sus : Ridicați porţile şi va intra acolo de unde a ieşit, Dumnezeu Cel ce împărăteşte peste toate, lucrând cu preaslăvire, precum a binevoit lumii mântuire.
 
   Ceata Ucenicilor dacă Te-a văzut înălțându-Te, zicea : Stăpâne, unde Te duci acum de la robii Tăi ? Şi unde mergi Cela ce ți în mâini toate ? Noi lăsând toate, Ţie Dumnezeului am urmat bucurându-ne, având nădejde că vom fi cu Tine în veci. Nu ne lăsa pe noi sărmani, Părintele nostru, Milostive, ci trimete precum Te-ai făgăduit, pe Mângâietorul şi Mântuitorul sufletelor noastre.
 
   Dând binecuvântare prea desăvârşit prietenilor Tăi, Stăpâne, în taină îi învățai pe dânşii : Vedeţi prietenilor, că merg la Tatăl şi vouă voi trimite pe alt Mângâietor; iar voi lepădaţi toată mâhnirea. Că nu voi părăsi oile pe care le-am adunat, nu voi uita pe cei ce i-am iubit. Şi după ce vă veți îmbrăca cu dumnezeiasca putere de sus, să mergeţi în toate neamurile, spunându-le bunele vestiri cele de mântuire.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
   Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă ca să ridice chipul lui Adam cel căzut şi să trimită pe Duhul Mângâietorul, ca să sfinţească sufletele noastre.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 6-lea.
 
Podobie : Puterile îngereşti…

 
   Ca să mă înalţi pe mine cel căzut în pământ, ai venit pe pământ şi luându-mă m-ai împreunat cu Tine şi de aici m-ai preaslăvit cu şederea cea împreună cu Cel ce Te-a născut, stricând toate înălţările celui ce m-a surpat dedemult. Laud, Stăpâne, adâncul cel necuprins al iubirii Tale de oameni.
 
    Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
 
   Saltă Adame, împreună te veseleşte şi tu Evo, că hainele prin care v-ați îmbrăcat întru stricăciune în rai dedemult, nădăjduind nestricăciune, luându-le pe Sine, Cel ce v-a zidit pe voi negrăit, le-a mutat întru nestricăciune şi împreună v-a înălţat astăzi şi prin şederea cea împreună cu Tatăl v-a cinstit.
 
    Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
 
   Cela ce S-a îmbrăcat cu firea mea fără schimbare, fără amestecare, fără despărţire, călcând cu dumnezeiasca putere pe tiranul vrăjmaşul cel potrivnic, a alergat iarăşi cu dânsa la Părintele. Să piară bârfelile ereticilor, iar noi credincioşii cu gând creştinesc să-L slăvim.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
   Astăzi puterile cele de sus văzând în ceruri firea noastră, se mirau de suire cu chip străin şi nu se pricepeau, zicând una către alta : Cine este Acesta Carele vine ? Şi văzând pe Stăpânul lor, porunceau să ridice porţile cereşti. Cu care împreună să lăudăm neîncetat, pe Cel ce iarăşi va să vină de acolo cu trupul, ca un Judecător al tuturor şi Dumnezeu Atotputernic.
 
Troparul Sfântului şi al praznicului. Şi otpustul.

LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul… Troparul praznicului, de trei ori.
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…

 
   Pogorându-te din cer la cele de pe pământ şi împreună sculând ca un Dumnezeu chipul lui Adam cel ce zăcea jos în temniţa iadului, l-ai ridicat Hristoase, în ceruri cu înălţarea Ta; şi împreună şezător pe scaunul Părintelui Tău l-ai făcut, ca un milostiv şi de oameni iubitor.
 
Slavă… Şi acum… iar aceasta.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Porunca cea cu taină…

 
   În Muntele Măslinilor suindu-Te, Milostive Iisuse, de acolo Te-ai înălţat. Nor luminos ridicându-Te de la cele de jos, privind şi dumnezeieștii Tăi Ucenici şi îngerii strigau în ceruri : Ridicaţi porţile cu frică ! Că Însuşi Cel puternic biruind pe cel potrivnic, a venit la noi.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Psalmul 50.

CANOANELE

    Canonul praznicului cu irmosul pe 8      
CANONUL ÎNĂLȚĂRII      şi al Mineiului pe 4,     MINEIELE BISERICII ORTODOXE    condacul, icosul şi Luminânda praznicului.
 

LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 6-lea.
 
Podobie : Puterile îngereşti…

 
   Pe mine tot luându-mă, Hristoase negrăit, cu mine tot Te-ai amestecat cu dumnezeiască firea Ta, nesuferind amestecare, nici schimbare, nici despărţire. Slavă pogorârii Tale celei înfricoşate, slavă Patimii şi Învierii şi Înălţării, prin care s-a înălţat firea noastră, ceea ce mai înainte zăcea jos.
 
    Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
 
   Pentru ce vă ridicaţi în sus vederile şi cu mirare priviţi la Cel nevăzut ? Îngerii Tăi, Mântuitorule, au strigat către tăinuitorii Tăi. Acesta ce Se suie întru slavă întru acest chip va să vină purtător de trup, să judece toată suflarea cu drepte cumpene, Dumnezeu fiind şi om.
 
    Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
 
   La mijloc, între plângere şi bucurie, stând ceata Ucenicilor Tăi pe munte, la cinstită înălţarea Ta, Mântuitorul meu, Iubitorule de oameni, striga : Stăpâne, nu ne lăsa sărmani pe noi slugile Tale, ci trimite pe Dumnezeiescul Duh, să lumineze sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
   Înălţatu-Te-ai întru slavă de pe pământ la ceruri, Cela ce toate le umpli cu Dumnezeirea; şi ai şezut dea-dreapta Tatălui, Cela ce erai din început, Dumnezeule Cuvinte. Pentru aceea, Puterile cereşti cu frică văzându-Te, au grăit Apostolilor : La cine priviţi uitându-vă spre cer ? Acesta pe Carele aţi văzut, însuşi iarăşi va să vină cu slavă, să judece tot pământul şi să răsplătească fiecăruia după faptele lui; Către Carele să strigăm : Cela ce eşti necuprins, Doamne, slavă Ţie.
 
La Liturghie, fericirile din canonul praznicului, Cântarea a 8-a, pe 6.


VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI


Joi seara şi Vineri dimineaţa a şaptea săptămână.
 
    Odovăindu-se Praznicul Înălțării, cântăm toată slujba praznicului neschimbată, ca şi în domneasca zi a Înălţării, afară de citiri şi polieleu, seara şi dimineaţa, în afară de Paremii seara și de Polieleu, dimineața.
 

LA LITURGHIE
 
    Fericirile din canon, Cântarea a 9-a. Apostolul şi Evanghelia zilei. Iar slujba de la Minei, o cântăm la Pavecerniţă.

 

CADE-SE A ŞTI :

     Că de se va întâmpla aflarea Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Mergătorul înainte, în Vinerea a 7-a săptămână după Paşti, întru odovania praznicului Înălţării lui Hristos, Joi seara la vecernie după psalmul obişnuit, cântăm : Fericit bărbatul… Slava 1. La Doamne strigat-am… punem stihirile praznicului pe 6 şi ale Sfântului pe 4. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Vohod, prochimenul zilei şi citirile Sfântului 3. La Litie stihirile praznicului şi ale Sfântului cele de.     LA STIHOAVNĂ Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului, cu stihurile lor. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Acum slobozeşte, Stăpâne… Sfinte Dumnezeule… şi după, Tatăl nostru… Troparul Sfântului, Slavă… Şi acum… al praznicului şi otpustul.
    La Utrenie după stihologia celor şase obişnuiţi psalmi, la Dumnezeu este Domnul… Troparul praznicului de 2 ori, Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. După obişnuitele catisme, sedelnele praznicului şi citire a praznicului. Apoi polieleul şi psalmii cei aleşi cu mărimurile Sfântului şi sedelnele Sfântului toate. Slavă… Sedealna cea după polieleu a Sfântului, Şi acum… a praznicului şi citirea Sfântului. Antifonul 1 al glasului al 4-lea. Prochimen. Toată suflarea… şi Evanghelia Sfântului. Psalmul 50 şi stihira Sfântului. Canonul praznicului cu irmosul pe 10 şi ale Sfântului pe 4. Catavasiile praznicului. După a 3-a Cântare, condacul şi icosul Sfântului şi sedealna Sfântului de 2 ori. Slavă… Şi acum… a praznicului şi citire a Sfântului. După a 6-a Cântare, condacul şi icosul praznicului. După a 9-a Cântare, Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm, ci mărimurile praznicului, Luminânda praznicului, Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La Laude stihirile praznicului 3 şi ale Sfântului 3. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Slavoslovia cea mare. După Sfinte Dumnezeule… Troparul Sfântului. Slavă… Şi acum… a praznicului. Ecteniile şi otpustul. Ceas 1. La Ceasuri troparul praznicului. Slavă… al Sfântului. Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu a ceasurilor. După Tatăl nostru… condacul praznicului şi al Sfântului le zicem schimbându-le.             La Liturghie fericirile praznicului, Cântarea a 9-a pe 4 şi a Sfântului Cântarea a 3-a pe 4. După vohod troparul praznicului şi al Sfântului, Slavă… condacul Sfântului. Şi acum..., al praznicului. Prochimenul, Aliluia şi chinonicul praznicului şi ale Sfântului. Apostolul şi Evanghelia zilei şi ale Sfântului. Se cade să mai ştim, că de se va întâmpla pomenirea aflării Cinstitului Cap în Sâmbăta penticostei, sau în Duminica penticostei, o cântăm Joi, în săptămâna a 7-a.





SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI


    Se face pomenirea tuturor celor din veac răposaţi în dreapta cinstire de Dumnezeu, în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice.
 
Vineri seara a cincizeci de zile.
 
Facem pomenirea tuturor celor din veac adormiţi creştini ortodocşi, părinţi şi fraţi ai noştri.
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 şi cântăm 3 stihiri muceniceşti şi trei ale morţilor.
 
Stihirile mucenicilor, glasul al 6-lea.

 
   Sfinții Tăi mucenici, Doamne, nu s-au lepădat de Tine, nici s-au depărtat de la poruncile Tale. Pentru rugăciunile lor, miluieşte-ne pe noi.
 
   Cei ce au mărturisit pentru Tine, Hristoase, multe munci au răbdat. Pentru rugăciunile şi cererile lor, Doamne, păzeşte-ne pe noi pe toți.
 
   Răbdătorii de chinuri mucenici şi cetăţenii cei cereşti, chinuindu-se pe pământ, multe munci au răbdat. Şi în ceruri cunună desăvâşit au luat, ca să se roage pentru sufletele noastre.
 
Şi ale morţilor 3, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Raiul cel din Eden…

 
   Astăzi credincioşii, săvârşind pomenirea tuturor adormiţilor celor din veac, anume care întru credinţă au vieţuit creştineşte, să lăudăm pe Mântuitorul şi Domnul, cerând cu dinadinsul, ca să dea ei răspuns bun în ceasul judecăţii la însuşi Dumnezeul nostru, Cel ce va să judece tot pământul; şi cu bucurie să dobândească starea cea dea-dreapta Lui, în partea drepților, în soarta cea luminată a Sfinţilor; şi să se facă vrednici împărăţiei Lui celei cereşti.
 
  Mântuitorule, Cela ce ai răscumpărat pe oameni cu sângele Tău şi cu moartea Ta din moartea cea amară, ne-ai izbăvit pe noi şi viață veşnică ne-ai dat cu Învierea Ta; odihneşte, Doamne, pe toţi cei ce au adormit întru bunăcredinţă, sau în pustii, sau în cetăţi, sau în mare şi pe pământ, sau în tot locul; pe împăraţi şi arhierei, pe preoţi, pe sihaştri şi pe cei într-una adunaţi, din toată vârsta, din tot neamul, şi-i învredniceşte împărăţiei Tale celei cereşti.
 
   După scularea Ta cea din morţi, Hristoase, moartea nu mai stăpâneşte pe cei ce au adormit cu bunăcredinţă. Pentru aceasta ne rugăm cu dinadinsul, odihneşte în curţile Tale, în sânurile lui Avraam pe robii Tăi, cei ce Ţi-au slujit în curăţenie, de la Adam până astăzi; pe părinţii şi pe fraţii noştri, prietenii împreună şi rudeniile şi pe tot omul ce a lucrat ale vieţii cu credinţă şi care s-au mutat la Tine, Dumnezeule, în multe feluri şi în multe chipuri şi-i învredniceşte pe ei împărăţiei Tale celei cereşti.
 
Slavă… glasul al 8-lea.
 
   Plâng şi mă tânguesc când gândesc la moarte şi văd în mormânturi zăcând frumuseţea noastră cea zidită după chipul lui Dumnezeu, grozavă, neslăvită, neavând chip. O minune ! Ce taină este aceasta, care s-a făcut cu noi ? Cum ne-am dat stricăciunii ? Cum ne-am înjugat cu moartea ? Cu adevărat, precum este scris, din porunca lui Dumnezeu, a Celui ce dă adormiţilor odihnă.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 6-lea.
 
   Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul, Unul-Născut, acelaşi din tine cea curată a ieşit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-Se pentru noi; nu în două feţe fiind despărţit, ci în doua firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată cu totul fericită, să miluiască sufletele noastre.
 
În locul prochimenului cântăm : Aliluia, glasul al 8-lea :
 
    Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne, şi pomenirea lor din neam în neam.
    Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.

 
Apoi : Învredniceşte-ne Doamne…
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 6-lea.
 
Mucenicina :
 
   Crucea Ta, Doamne, s-a făcut mucenicilor armă nebiruită. Că vedeau moartea stând înaintea lor şi mai înainte văzând viața ce va să fie, cu nădejdea cea întru Tine se întăreau. Pentru rugăciunile lor, miluieşte-ne pe noi.
 
    Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.
 
Ale morţilor.
 
   Cinstit-ai cu chipul Tău făptura mâinilor Tale, Mântuitorule, zugrăvit-ai în chip materialnic asemănarea Fiinţei celei înţelegătoare. Căreia şi părtaş a fi m-ai făcut, punându-mă ca să stăpânesc cu a mea singură voie cele de pe pământ, Cuvinte. Pentru aceasta, Mântuitorule, pe robii Tăi în latura celor vii şi în corturile drepților odihneşte-i.
 
    Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne, şi pomenirea lor din neam în neam.
 
   Ca să-mi osebeşti mie vrednicie de viață, mai mult decât celorlalte, mi-ai sădit în Eden grădină împodobită cu tot felul de pomi; slobod fiind de întristare şi de grijă, părtaş dumnezeieştii vieți, întocmai cu îngerii pe pământ, amestecat pe mine aşezându-mă. Pentru aceasta, Mântuitorule, pe robii Tăi, în latura celor vii şi în corturile drepţilor odihneşte-i.
 
Slavă… glasul al 6-lea.
 
A lui Ioan Damaschin.

 
   Începătură şi stat mi-a fost mie porunca Ta cea ziditoare, că voind din cea nevăzută şi din cea văzută să-mi alcătuieşti fire vie, din pământ trupul mi-ai zidit şi mi-ai dat suflet cu însuflarea Ta cea dumnezeiască şi făcătoare de viață. Pentru aceasta, Hristoase, pe robii Tăi în latura celor vii şi în corturile drepţilor odihneşte-i.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cu rugăciunile celeia ce Te-a născut, Hristoase, şi ale mucenicilor Tăi, ale Apostolilor, ale proorocilor, ale arhiereilor, ale cuvioşilor, ale drepţilor şi ale tuturor sfinţilor, pe robii Tăi cei adormiţi odihneşte-i.
 
Troparul, glasul 3.
 
   Cela ce cu adâncul înţelepciunii, prin iubirea de oameni toate le chiverniseşti şi cele de folos tuturor le dăruiești,Unule Făcătorule, odihneşte, Doamne, sufletele robilor Tăi; că spre Tine şi-au pus nădejdea, spre Făcătorul şi Mântuitorul şi Dumnezeul nostru.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Pe tine zid şi liman le avem şi rugătoare bineprimită către Dumnezeu, pe Carele L-ai născut, Născătoare de Dumnezeu nenuntită, ceea ce eşti credincioşilor mântuirea.
 
    Şi se face otpustul.  Apoi zice preotul : Bine este cuvântat Dumnezeul nostru… Şi citim psalmul 90 : Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt… 

Apoi Aliluia ! de trei ori.
 
    Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne, şi pomenirea lor din neam în neam.
    Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui, şi seminţia lor va moşteni pământul.
 
    Troparul, glasul al 8-lea.  Cela ce cu adâncul înţelepciunii… Şi a Născătoarei de Dumnezeu : Pe tine zid şi liman te avem… Apoi troparele morţilor, glasul al 5-lea. Bine eşti cuvântat, Doamne…    Ceata sfinţilor… Şi celelalte.     Şi pomeneşte preotul pe toţi cei mai înainte adormiţi părinţi şi fraţi, zicând şi rugăciunea şi după vosglas, psalmul 50; şi îndată cântăm acest canon al morţilor :
 
Canonul morţilor
 
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,
 
Irmos : Ca pe uscat umblând Israil cu urmele…

 
   Întru cămările cereşti vitejii mucenici pururea Te roagă, Hristoase, pe credincioşii ce i-ai mutat de pe pământ, învredniceşte-i să dobândească bunătăţile cele veşnice.
 
   Cela ce ai înfrumusețat toate, prin mine omul, ființă amestecată între smerenie împreună şi întru mărime, m-ai zidit. Pentru aceasta, Mântuitorule, sufletele robilor Tăi odihneşte-le.
 
Slavă…
 
   Cetăţean şi lucrător raiului din început m-ai rânduit; dar călcând porunca Ta m-ai izgonit. Pentru aceasta, Mântuitorule, sufletele robilor Tăi odihneşte-le.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cela ce din coastă a zidit de la început pe Eva strămoaşa noastră, din preacuratul tău pântece S-a îmbrăcat cu trup, prin care, Curată, tăria morții a surpat.
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmos : Nu este sfânt precum…
 
   După lege s-au nevoit mucenicii Tăi, Dătătorule de viață, şi cu cununi de biruinţă împodobindu-se, cu osârdie celor ce s-au mutat cu credinţă, izbăvire veşnică le dăruiesc.
 
   Învăţându-mă mai întâi cu multe minuni şi semne pe mine rătăcitul; iar mai în urmă Însuţi umilindu-Te, ca un îndurat căutându-mă, m-ai aflat şi m-ai mântuit.
 
Slavă…
 
   Pe cei ce au trecut la Tine din nestatornică srticăciunea celor trecătoare, în locaşurile cele veşnice, învredniceşte-i, Bunule, cu bucurie a vieţui, îndreptându-i prin credinţă şi prin Dar.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Nu este fără prihană, precum tu, preacurată Maica lui Dumnezeu; că tu singură ai zămislit în pântece pe adevăratul Dumnezeu cel veşnic, Carele a stricat puterea morţii.
 
Irmosul :
 
   Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Carele ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
 
Şi ecteniile pentru cei morţi. După vosglas, sedealna, glasul al 6-lea.
 
   Cu adevărat deşertăciune sunt toate şi viaţa aceasta este umbră şi vis; că în deşert se tulbură tot pământeanul, precum a zis Scriptura : Când dobândim lumea, atunci în groapă ne sălăşluim, unde împreună sunt împăraţii şi săracii. Pentru aceasta, Hristoase Dumnezeule, pe robii Tăi aceştia mutaţi de la noi, odihneşte-i ca un iubitor de oameni.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; în vremea vieţii mele nu mă părăsi; ajutorului omenesc nu mă încredinţa, ci singură mă apără şi mă miluieşte.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmos : Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul…
 
   Arătând cunoştinţă de o înţelepciune mai mare şi de o bunătate covârşitoare pentru daruri, Stăpâne, cetele mucenicilor le-ai numărat împreună cu îngerii.
 
   Pe aceştia ce s-au mutat la Tine, Hristoase, învredniceşte-i de a dobândi slava Ta cea negrăită, unde este locaşul celor ce se veselesc şi glasul curatei bucurii.
 
Slavă…
 
   Pe cei mutaţi de pe pământ, care laudă puterea Ta cea dumnezeiască, primeşte-i făcându-i fii luminii, şi curăţindu-le ceaţa păcatului, mult-Îndurate.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Locaş preacurat, Biserică cu totul neprihănită, chivot preasfânt, loc fecioresc de sfințenie, pe tine frumuseţea lui Iacov, te-a ales Stăpânul.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmos : Cu Dumnezeiască strălucirea Ta…
 
   Ca o jertfă sfinţită şi ca o pârgă a firii omeneşti aducându-se mucenicii proslăvitului Dumnezeu, nouă pururea ne mijlocesc mântuire.
 
   Vieții cereşti şi împărţirii darurilor învredniceşte, Doamne, pe credincioşii robii Tăi cei adormiți, dându-le şi dezlegare de păcate.
 
Slavă…
 
   Cela ce singur din fire eşti Făcător de viață şi adâncul cel neurmat al bunătăţii cu adevărat, pe cei ce s-au mutat, învredniceşte-i împărăţiei Tale, Îndurate, Unule fără de moarte.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Tărie şi cântare şi mântuire s-a făcut celor pierduţi Cel ce S-a născut din tine, Stăpâna lumii, Carele a mântuit din porţile iadului pe cei ce cu credință te fericesc pe tine.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmos : Marea vieţii văzându-o…
 
   Pe Cruce fiind răstignit, ai adunat la Tine cetele mucenicilor, care au urmat patimii Tale, Bunule; pentru aceasta ne rugăm Ţie : Pe cei ce s-au mutat acum la Tine, odihneşte-i.
 
   Când vei veni cu slava Ta cea negrăită, să judeci înfricoşat toată lumea, binevoieşte, Izbăvitorule, să Te întâmpine pe nori, credincioşii robii Tăi, pe care i-ai luat de pe pământ.
 
Slavă…
 
   Izvor de viață eşti, Stăpâne, Carele cu bărbăţie dumnezeiască dezlegi pe cei ferecaţi; pe robii Tăi care cu credință au venit la Tine, aşază-i în desfătarea raiului.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   În pământ ne-am întors călcând porunca lui Dumnezeu cea sfântă; iar prin tine, Fecioară, la cer de pe pământ ne-am înălţat, stricăciunea morţii scuturând.
 
Irmosul :
 
   Marea vieţii văzându-o înălţându-se în viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig Ţie : Scoate din stricăciune viaţa mea, mult-Milostive.
 
Ectenia şi condacul, glasul al 8-lea.
 
   Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârşit.
 
ICOS
 
   Tu singur eşti fără de moarte, Cela ce ai făcut şi ai zidit pe om; iar pământenii din pământ suntem zidiţi şi în acelaşi pământ vom merge precum ai poruncit Cela ce m-ai zidit şi mi-ai zis : Că pământ eşti şi în pământ Te vei întoarce; unde toți pământenii vom merge, făcând la mormânt cântarea cea de plângere. Aliluia.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos : Dătător de rouă cuptorul…

 
   Mucenicii fiind dezlegaţi cu sângele Tău de călcarea poruncii celei dintâi şi stropindu-se cu sângele lor, arătat-au închipuit junghierea Ta; binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Pe moartea ceea ce se semeţea o ai omorât, Cuvântule, începătorule de viață; primeşte şi pe cei ce au dormit acum întru credinţa Ta, care laudă şi cântă Hristoase : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Slavă…
 
   Cela ce m-ai însufleţit pe mine omul cu suflarea cea dumnezeiască, Atotputernice Dumnezeule, pe cei mutaţi învredniceşte-i, Stăpâne, împărăţiei Tale, ca să-Ţi cânte Ţie, Mântuitorule : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Mai presus de toată făptura te-ai făcut, ceea ce eşti cu totul fără prihană, zămislind pe Dumnezeu, Carele a sfărîmat porţile morţii şi a înfrânt încuietorile. Pentru aceasta, Curată, pe tine cu cântări te slăvim credincioşii ca pe Maica lui Dumnezeu.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos : Din văpaie rouă ai izvorât tinerilor…

 
   Cu statornicie luptele arătându-le, cu cununi de biruinţă v-aţi împodobit mucenici ai lui Hristos, purtătorilor de nevoinţe strigând : Pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci.
 
   Pe credincioşii cei ce cu sfinţenie au lăsat viaţa şi s-au mutat la Tine, Stăpânul, primeşte-i cu blândeţe, odihnindu-i, ca un îndurat, pe cei ce Te preaînalţă întru toţi vecii.
 
Slavă…
 
   Binevoieşte, acum, Mântuitorule, ca toţi cei mai înainte adormiţi, să se sălăşluiască în pământul celor blânzi, îndreptându-i prin credinţă către Tine şi prin Dar, pe cei ce Te preaînalţă întru toţi vecii.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Preafericită, te fericim toţi pe tine, care ai născut pe Cuvântul Cel ce este cu adevărat fericit, Carele pentru noi S-a întrupat; şi pentru aceasta Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos : Pe Dumnezeu a-L vedea…

 
   Nădejdea a întărit cetele mucenicilor şi spre dragostea Ta cu căldură i-a într-aripat, mai înainte închipuind acestora odihna cea cu adevărat neclintită a bunurilor viitoare, de care învredniceşte, Bunule, şi pe credincioşii ce s-au mutat de aici.
 
   Strălucirea cea luminoasă şi dumnezeiască, binevoieşte, Hristoase, să o dobândească aceştia ce cu credinţă s-au mutat, dăruindu-le odihnă, ca un singur Îndurat, în sânurile lui Avraam şi învrednicindu-i fericirii celei veşnice.
 
Slavă…
 
   Cela ce eşti din fire bun şi milostiv, voitor de milă şi adâncul îndurării, pe cei ce i-ai mutat din locul acesta al răutăţii şi din umbra morţii, Mântuitorule, aşază-i unde străluceşte lumina Ta.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cort sfânt te cunoaştem pe tine, Curată, chivot şi tabla legii Darului, că prin tine s-a dăruit iertare celor îndreptaţi prin sângele Celui ce S-a întrupat din pântecele tău, ceea ce eşti cu totul nevinovată.
 
Catavasie :
 
   Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Carele nu cutează a căuta oştile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Carele slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
 
    După canon,
Sfinte Dumnezeule… Şi după Tatăl nostru… troparul : Cela ce cu adâncul înţelepciunii… şi a Născătoarei de Dumnezeu. Apoi pomeneşte preotul pe adormiţi după obicei şi otpustul.


LA UTRENIE
 
    După cei şase psalmi, Aliluia, glasul al 8-lea cu stihurile. Fericiţi sunt pe care i-ai ales… Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui… Apoi troparul : Cela ce cu adâncul înţelepciunii… De două ori. Şi a Născătoarei de Dumnezeu. După aceea obişnuitele Catisme. Şi la toate Ecteniile stihologiilor şi ale canoanelor, se pomenesc toţi cei adormiţi părinţii şi fraţii noştri.
 
După întâia Catismă zicem sedelnele morţilor şi mucenicinile, glasul al 6-lea.
 
   Asupra luptei erau împotriviri vitejeşti, munci tirăneşti asupra mucenicilor şi cetele celor fără de trupuri stau ținând daruri pentru biruinţă. Spăimântat-au înţelepţii pe tirani şi pe împăraţi; surpat-au pe veliar cu mărturisirea lui Hristos. Cela ce i-ai întărit pe ei, Doamne, slavă Ţie.
 
    Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel.

   Luptă mucenicească răbdând sfinţii şi daruri pentru biruinţă de la Tine luând, au stricat izvodirile celor fărădelege şi au luat cununile nestricăciunii. Pentru dânşii dăruieşte-ne nouă, Dumnezeule, mare milă.
 
    Stih : Sfinţilor care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale în dânşii.

   Pomenirea mucenicilor Tăi, Doamne, s-a arătat ca raiul cel din Eden; că întru dânsa se bucură toată făptura. Dă-ne nouă, Hristoase, pentru rugăciunile lor, pace şi mare milă.
 
Slavă… a morţilor.
 
   În locaşurile celor aleşi şi în latura celor vii, aşază pe cei ce au adormit cu bunăcredinţă, pe care i-ai luat, Iisuse, ca un Dumnezeu lesne împăcat, şi-i umple de lumina cea neînserată şi bucuriei Tale celei cereşti îi învredniceşte.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cela ce pe cea binecuvântată o ai numit Maica a Ta, venit-ai la patimă prin sfatul cel de voie, strălucit-ai pe Cruce, vrând să cauți pe Adam şi ai grăit îngerilor : Bucurați-vă împreună cu Mine, că s-a aflat drahma cea pierdută. Cel ce ai rânduit toate cu înţelepciune, slavă Ţie.
 
    Apoi : Fericiţi cei fără prihană… În două stări şi cântăm : Bine eşti cuvântat, Doamne… Ceata sfinţilor... și celelalte. Apoi ectenia morţilor şi pomeneşte preotul pe adormiţi.
 
După vosglas sedealna pentru cei morţi glasul al 5-lea.
 
   Odihneşte, Mântuitorul nostru, cu drepţii pe robii Tăi şi-i sălăşluieşte pe dânşii în curţile Tale, precum este scris. Trecându-le ca un bun greşelile lor cele de voie şi cele fără de voie şi toate cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă, Iubitorule de oameni.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cela ce ai răsărit lumii din Fecioară, Hristoase Dumnezeule, şi printr-însa fii luminii ne-ai arătat, miluieşte-ne pe noi.
 
Psalmul 50.

CANOANELE

    Al Sfântului, al căruia este hramul, cu irmosul pe 6    MINEIELE BISERICII ORTODOXE     şi acesta de aici pe 8.
 
CANONUL celor adormiți
 
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,
 
Irmos : Ca pe uscat…

 
   Stăpâne şi Făcătorule al tuturor sufletelor, Judecătorule şi Doamne, întru a Căruia mână sunt marginile tuturor celor de pe pământ, Însuți pe credincioşii pe care i-ai mutat la Tine, odihneşte-i.
 
   Pentru tot neamul oamenilor celor ce au adormit, Stăpâne, şi pentru toată vârsta, dregătoria şi mărirea, toți cu căldură ne rugăm, ca să mântuieşti pe cei ce i-ai mutat.
 
   Cela ce Însuți cu mâna Ta cea preacurată, Cuvinte, m-ai zidit din pământ şi m-ai însufleţit ca un Dumnezeu cu însuflarea Ta cea de viață făcătoare, Însuți pe cei ce i-ai luat de aici, mântuieşte-i, Milostive.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Curată Fecioară, ceea ce eşti scăparea lumii şi apărătoare tare, cu călduroasele tale rugăciuni, roagă-te pentru toți cei ce te-au câştigat pe tine în nevoi zid nebiruit.
 
Catavasie :
 
   Ca pe uscat umblând Israil cu urmele prin adânc, pe tiranul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmos : Nu este sfânt precum tu…
 
   Cela ce cu puterea dumnezeieştii slave ai adus la Tine din cele mai de jos ale pământului ca pe nişte nori sufletele credincioşilor, pe robii Tăi care i-ai luat la Tine din marginile lumii, Hristoase, odihneşte-i.
 
   Tu însuţi eşti Cela ce pui împăraţii şi puternicii, judecătorii şi ispravnicii. Pentru aceasta ca un Dumnezeu al tuturor, Însuţi la udecata Ta izbăveşte-i de muncă, Mântuitorule.
 
   Cela ce eşti Făcătorul a tot pământul, împreună cu fecioarele şi cu bătrânii, cu pruncii şi cu tinerii, pe cei ce i-ai luat la Tine, Hristoase, învredniceşte-i bucuriei celei veşnice şi desfătării Tale.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Nădejdea lumii cea tare, Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, nu lepăda pe cei ce aleargă la tine pururea cu dragoste, ci cu rugăciunile tale izbăveşte de toată tulburarea pe cei ce te cinstesc pe tine.
 
Catavasie :
 
   Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Carele ai înălţat cornul credincioşi lor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
 
Sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Pe Înţelepciunea…
 
   Cela ce toate le-ai făcut cu voia Ta, pe creştinii care au adormit întru credinţă, părinţii şi născătorii, moşii şi strămoşii, fraţii şi prietenii, bogaţii şi săracii, împăraţii şi domnii, împreună şi sihaştrii, odihneşte-i, rugămu-ne, unde sunt mulţimile drepţilor şi petrecerea tuturor sfinţilor Tăi; ca un Dumnezeu lesne iertător, Stăpâne, Hristoase Împărate, iertare de greşeli dăruindu-le lor de cele ce au greşit toţi robii Tăi.
 
Slavă… tot aceasta.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Laudă de mulțumire după datorie, ca văduva doi fileri, aduc ţie, Stăpână, pentru toate darurile tale. Că eşti acoperământ şi ajutătoare, pururea scoţându-mă din ispite şi din necazuri. Pentru aceasta ca din mijlocul unui cuptor arzător izbăvindu-mă de cei ce mă necăjesc, din inimă strig către tine : Născătoare de Dumnezeu ajută-mi, rugându-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dăruiască. Că pe tine te am nădejde eu, robul tău.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmos : Hristos este puterea mea…
 
   Stăpâne, Cela ce paşti în loc de verdeaţă, Mântuitorule, şi duci pe toţi credincioşii la apa odihnei să nu ne izgoneşti pe noi, robii Tăi, din veselia cea de acolo.
 
   Aşază cu cetele îngerilor adunările călugărilor şi ale ierarhilor şi ale tuturor slujitorilor Tăi, că Ţie şi-au închinat sufletele împreună cu trupurile, Iubitorule de oameni.
 
   Tu Însuți ai cunoscut, ca un Domn al tuturor, venirile morții, măsurile vieții şi sfârşitul tuturor oamenilor. Pentru aceasta milostiveşte-Te acum şi spre robii Tăi, Însuți Cela ce eşti prea bun.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Sfântul Sfinţilor, Preasfântă Fecioară, pe Acela cu dumnezeieştile tale rugăciuni îmblânzeşte-L acum; ca să rânduiască în locaşurile şi în desfătarea sfinţilor, pe cei ce i-a mutat.
 
Catavasie :
 
   Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviință cântă strigând, din cuget curat, întru Domnul prăznuind.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea ta…
 
   Iată dumnezeieştile cete ale mucenicilor, adunărilor Apostolilor şi ale proorocilor şi împreunările drepţilor, Mântuitorule, pe Tine lăudându-Te Te roagă, ca să mântuieşti pe toți cei ce i-ai luat din lume.
 
   Când se vor deschide mormânturile morţilor, la tarele glas al trâmbiţei Tale şi pământul cu frică se va cutremura, atunci, Hristoase, aşază cu oile cele dea-dreapta Ta pe robii Tăi pe care i-ai mutat.
 
   Adunările bărbaţilor, ale femeilor, ale pruncilor cu ale celor bătrâni, ale săracilor şi ale celor bogați, care cu credință s-au mutat de aici la Tine, odihneşte-le şi le mântuieşte ca un lesne iertător.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Pe tine Preacurată, toți cei vii şi cei morți, seminţiile şi limbile, ajutătoare cu bunăcredinţă te-am câştigat. Pentru aceasta ne rugăm ca să dobândim odihna cea de acolo, cu rugăciunile tale cele către Domnul.
 
Catavasie :
 
   Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cela ce chemi din negura greşelilor.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmos : Marea vieţii văzându-o…
 
   Îndură-te, Stăpâne, milostiveşte-Te, Mântuitorule, şi-Ţi arată mila Ta, arată-Ţi îndurările şi mântuieşte ca un bun pe toți cei ce i-ai mutat la Tine de peste tot pământul, ca un iubitor de oameni.
 
   Pe cei ce au murit de năprasnă în potoape de ape şi în râuri, pe cei ce şi-au sfârşit viața în surpături, în munţi şi în văi, nu-i trece cu vederea, ca un lesne iertător.
 
   Cel ce vezi ca un Domn pe cei ce au murit întru ascuns, în mare şi pe pământ, pe cei ce cumplit s-au sfârşit în războaie, în lupte şi în bătăi, miluieşte-i pe toți, Mântuitorule, ca un iubitor de oameni.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Preacurată Stăpână, ceea ce ai născut oamenilor pe Domnul, Chivernisitorul, alină tulburarea cea neîncetată şi cumplită a patimilor mele şi dă linişte inimii mele.
 
Catavasie :
 
   Marea vieţii văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea, mult-Milostive.
 
Condac, glasul al 8-lea.
 
   Pe cei ce s-au mutat de la noi din ceste trecătoare, sălăşluieşte-i în corturile celor aleşi şi cu cei drepţi odihneşte-i, Mântuitorule, Cela ce eşti fără de moarte. Că de au şi greşit ca nişte oameni pe pământ, dar Tu ca Domnul, Cel fără de păcat, iartă-le lor greşelile cele de voie şi cele fără de voie, mijlocind către Tine, Născătoare de Dumnezeu; ca să strigăm cu un glas pentru dânşii, Aliluia.
 
ICOS
 
   Tu însuţi eşti fără de moarte, Cela ce ai făcut şi ai zidit pe om; iar pământenii din pământ suntem zidiţi şi întru acelaşi pământ vom merge precum ai poruncit, Cela ce m-ai zidit şi mi-ai zis : Că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce, unde toţi pământenii vom merge, făcând tânguirea cea deasupra gropii cântare. Aliluia.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos : Dătător de rouă cuptorul…
 
   Când vei veni împreună cu îngerii pe scaunul slavei Tale, Mântuitorule, să judeci pământul, atunci umple de dumnezeiască bucuria Ta, sufletele robilor Tăi, ca să cânte neîncetat şi să strige : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Pe cei ce au murit prin sfâşiere de fiare, Hristoase, şi pe care peştii iau înghiţit; pe care ia împresurat cutremurul, groapa sau surpătura, pe aceia pe toţi miluieşte-i, Mântuitorule, şi izbăveşte-i de groaza cea de acolo, ca un milostiv.
 
   Pe care i-a ucis sabia, cuţitul şi focul, năvălirea celor rele şi surparea pietrelor şi tâlharii şi foametea şi ciuma, mântuieşte-i întru împărtăşirea Ta şi bucuria ca să Te laude cu bunăcredinţă pe Tine, Dumnezeul părinţilor.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Tu singură, Curată, eşti podul lumii, care treci pe oameni la Dumnezeu. Deci, pe cei ce şi-au sfârşit viaţa în nădejdea şi dragostea cea spre tine, Maica lui Dumnezeu, mântuieşte-i de toată nevoia şi de stricăciune, cu rugăciunile tale.
 
Catavasie :
 
   Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu pe muncitorul l-a plecat a striga : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos : Spăimântează-te înfricoşându-te…

 
   Pe toți oamenii, Stăpâne, din tot felul de rânduială, pe care i-ai mutat, Mântuitorule, pe credincioşii Tăi împăraţi şi pe domni, pe stăpânitorii pământului şi pe judecători, pe căpeteniile popoarelor şi ale neamurilor, milueşte-i, Îndurate, şi-i odihneşte Însuți, ca să Te lăudăm pe Tine.
 
   Izbăveşte de focul cel înfricoşat pe slugile cinstitei Tale Biserici, Iubitorule de oameni. Mântuieşte adunările călugărilor, mulţimea preoților şi cetele dumnezeieştilor Tăi slujitori şi pe toți îi învredniceşte slavei Tale celei de acolo, ca să Te lăudăm întru toți vecii.
 
   Mântuieşte o, Stăpâne Hristoase, miluieşte şi odihneşte sufletele, pe popoarele Tale cele ce şi-au sfârşit viața cu credinţă, ori în ce chip, ori în ce loc şi latură şi-i izbăveşte de gheenă şi de amărăciunea muncilor; ca să Te lăudăm pe Tine întru toți vecii.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Numai tu singură ai dezlegat blestemul Evei cu adevărat, Fecioară preacurată şi viață celor de pe pământ ai izvorât. Pentru aceasta cu rugăciunile tale pe cei ce s-au dezlegat din această viață vremelnică, învredniceşte-i pe toți vieţii celei veşnice; ca să Te lăudăm pe Tine întru toți vecii.
 
Catavasie :
 
   Din văpaie rouă ai izvorât Curioşilor şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea, Pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos : Nu se pricepe toată limba…

 
   Acum, Milostive, cetele îngerilor pe Tine Te îmblânzesc şi heruvimii cu dumnezeieștii serafimi se roagă; stăpâniile, scaunele şi căpeteniile, puterile împreună cu arhanghelii şi domniile, cu osârdie cer de la Tine, Puternice, ca să Te milostiveşti spre toate sufletele, pe care le-ai mutat.
 
   Iată adunările proorocilor cer de la Tine şi ceata Apostolilor se roagă, adunarea mucenicilor cu patriarhii şi cu mulţimile cuvioşilor cu cucernicie strigă : Mântuieşte, Iubitorule de oameni, sufletele tuturor binecredincioşilor robilor Tăi celor ce au adormit pe pământ.
 
   Toate le ştii, le vezi şi le priveşti şi cunoşti mulţimile oamenilor şi sfârşitul vieţii fiecăruia; dă tuturor iertare de păcate şi învredniceşte frumuseții raiului, ca un Dumnezeu, pe toți credincioşii robii Tăi, pe care i-ai ales, Unule Îndurate.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Preasfântă Stăpâna lumii, Fecioară, tu eşti acoperământul tuturor, al celor vii şi al celor morți, liniştea şi slava, desfătarea şi odihna celor ce te au pe tine folositoare, ajutătoare şi mântuitoare, ceea ce eşti prea bună; pentru aceasta pe toți aceştia mântuieştei cu rugăciunile tale.
 
Catavasie :
 
   Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie; şi se întunecă şi mintea cea mai presus de lume, a cânta ție, de Dumnezeu Născătoare. Însă ceea ce eşti bună, primeşte credința, că ştii dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu creştinilor eşti folositoare, pe tine te slăvim.
 
Luminânda.
 
   Săvârşind credincioşilor pomenirea tuturor celor adormiți întru Hristos, să ne aducem aminte şi de ziua cea de apoi, pentru noi; şi pentru aceia, pe Hristos pururea rugând.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Ceea ce eşti dulceața îngerilor, bucuria celor necăjiți, folositoare a creştinilor, Fecioară Maica Domnului, apără-ne pe noi şi ne izbăveşte de toate muncile.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4, glasul al 6-lea.
 
Podobie : Cea deznădăjduită…

 
   Groaznic este sfârşitul morții şi înfricoşată judecata Stăpânului ! Că focul cel nestins s-a gătit acolo, viermele cel neadormit acolo va să muncească şi scrâşnirea dinților, întunericul cel mai dinafară şi pedepsa veşnică ! Pentru aceasta să strigăm către Mântuitorul : Pe cei ce i-ai ales din aceste trecătoare, odihneşte-i, pentru mare mila Ta.
 
   Toți cei lipiți de viață veniți de vă uitați în mormânturi; spăimântați-vă văzând amăgirea lumii ! Unde este acum frumuseţea trupului şi puterea bogăției ? Unde este trufia vieții ? Cu adevărat toate sunt deşarte ! Pentru aceasta să strigăm către Mântuitorul : Pe cei ce i-ai ales din aceste trecătoare, odihneşte-i pentru mare mila Ta.
 
   Acum zace în mormânt cel ce era pe scaun, acum cel ce era în porfiră s-a îmbrăcat întru stricăciune. Că nu mai este pe scaun, ci zace în mormânt. Iată s-a stins puterea împărătească, iată trece ca visul viața omenească. Pentru aceasta să strigăm către Mântuitorul : Pe cei ce i-ai ales odihneşte-i pentru mare mila Ta.
 
   Pe toți cei ce s-au mutat de aici întru nădejdea vieții veşnice şi viața şi-au schimbat ori în ce chip, Mântuitorule, toată starea şi neamul, toată vârsta, pe bărbați şi pe femei şi pe pruncii cei de curând născuţi, aşază-i ca un iubitor de oameni în sânurile lui Avraam şi în locurile cele de odihnă, pentru mare mila Ta.
 
Slavă… glasul al 2-lea.
 
   Ca o floare se veştejeşte şi ca un vis se trece şi se topeşte tot omul. Şi răsunând trâmbiţa morţii ca dintr-un cutremur toți se vor scula întru întâmpinarea Ta, Hristoase Dumnezeule. Atuncea, Stăpâne, pe cei ce i-ai mutat de la noi aşază-i în locaşurile sfinţilor Tăi, trecând cu vederea păcatele lor, Bunule.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 6-lea.
 
   Tu eşti Dumnezeul nostru, Carele întru înţelepciune toate le-ai făcut. Prooroci ai trimis, Hristoase, ca să proorocească venirea Ta şi Apostoli ca să propovăduiască slava Ta. Aceia au proorocit venirea Ta, iar aceştia cu Botezul au luminat pe păgâni. Iar mucenicii pătimind, pentru acestea au dobândit cunună şi se roagă Ție, Stăpânului, împreună cu Maica Ta ceea ce Te-a născut, să odihneşti, Dumnezeule, sufletele pe care le-ai luat şi pe noi să ne învredniceşti împărăţiei Tale, Cela ce ai răbdat Crucea pentru mine osânditul, Mântuitorule şi Dumnezeul meu.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile morţilor, glasul al 6-lea,
 
Podobia : Toată nădejdea…

 
   Cela ce ai spre noi milostivire necuprinsă, mult-Îndurate şi izvor nedeşertat al dumnezeieştii bunătăţi, sălăşluieşte pe cei ce s-au mutat la Tine, Stăpâne, în pământul celor vii, în corturile cele iubite şi dorite, dăruindu-le moştenirea cea pururea stătătoare; că Tu Ţi-ai vărsat sângele tău, Hristoase, pentru toți şi cu preț aducător de viață lumea ai răscumpărat.
 
    Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne, şi pomenirea lor în neam şi în neam.
 
   Moarte făcătoare de viață ai răbdat de voie şi viață ai izvorât şi credincioşilor desfătare veşnică le-ai dat, pentru dumnezeiască milostivirea Ta, Stăpâne Preaîndurate, Cela ce eşti fără de păcat. Pentru care rânduieşte, rugămu-ne, pe cei ce au adormit, spre nădejdea învierii, dezlegare de greşeli dăruindu-le; ca prin toți să se laude numele Tău, Hristoase, şi mântuiţi fiind, să slăvim iubirea Ta de oameni.
 
Stih : Sunetele lor în bunătăţi se vor sălăşlui, şi seminţia lor va moşteni pământul.
 
   Pe Tine, Hristoase, ştiindu-Te că domneşti peste cei vii şi stăpâneşti peste cei morţi cu putere dumnezeieşte stăpânitoare, Te rugăm : Însuți pe credincioşii robii Tăi, care s-au mutat la Tine, Unule Făcătorul de bine, odihneşte-i cu aleşii Tăi, Iubitorule de oameni, în locurile cele de odihnă, întru strălucirile sfinţilor. Că voitorul milei eşti şi mântuieşti ca un Dumnezeu pe cei ce i-ai zidit după chipul Tău, unule mult-Milostive.
 
Slavă… glasul al 6-lea.
 
   Durere s-a făcut lui Adam dedemult, gustarea din pom în Eden, când şarpele şi-a vărsat veninul. Că printr-însul a intrat moartea, care mănâncă pe tot neamul omenesc. Ci venind Stăpânul a surpat pe şarpele şi ne-a dăruit nouă învierea. Deci, către Dânsul să strigăm : Fie-Ţi milă, Mântuitorule, şi pe cei ce i-ai luat, odihneşte-i cu aleşii Tăi, ca un iubitor de oameni.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Arătatu-te-ai locaş cuvios lui Dumnezeu, Preasfântă, că pe Dumnezeu ai încăput şi pe Dumnezeu ai născut, ceea ce nu ştii de nuntă, în două firi, dar într-un ipostas, Curată. Pe acela Carele este Unul-Născut, şi întâiul născut, Carele Te-a păzit pe tine fecioară fără prihană şi după naştere, roagă-L să odihnească în lumină, întru strălucirea cea nestricăcioasă şi întru fericire, sufletele celor ce au adormit întru credinţă.
 
Apoi troparul morţilor şi otpustul.
 
    La Liturghie : Fericirile din canon. Prochimenul morţilor :
Sufletele lor întru bunătăţi… Apostolul : Din Faptele Apostolilor şi al morţilor. Evanghelia de la Ioan şi a morţilor. Chinonicul : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne. Aliluia. De trei ori.







SĂPTĂMÂNA DUPĂ RUSALII

 
DUMINICA CINCIZECIMII
(A RUSALIILOR)
 
SÂMBĂTA SEARA
 
LA VECERNIA CEA MICĂ
 
    La
Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 4 şi cântăm cele dintâi trei stihiri  de la Vecernia mare, repetând una.

   Praznicul a cincizeci de zile prăznuim şi venirea Duhului şi sorocul făgăduinţei; plinirea nădejdii şi taina câtă este, cât este de mare şi cinstită. Pentru aceasta strigăm Ţie, Făcătorule a toate, Doamne, slavă Ţie. De două ori.
 

   Cu limbi de ale celorlalte neamuri ai înnoit, Hristoase, pe Ucenicii Tăi, ca şi cu acelea să Te propovăduiască pe Tine Cuvântul şi Dumnezeul cel fără de moarte, Carele dai sufletelor noastre mare milă.
 

   Toate le dă Duhul Sfânt : Izvorăşte proorocii, săvârşeşte preoţi, pe cei necărturari înţelepciune i-a învăţat, pe pescari grăitori de Dumnezeu i-a arătat; toată rânduiala Bisericii alcătuieşte. Cela ce eşti de o Fiinţă şi de un scaun cu Tatăl şi cu Fiul, Mângâietorule, slavă Ţie.

Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :

   Când ai trimis pe Duhul Tău, Doamne, şezând Apostolii, atunci feciorii evreieşti văzând s-au mirat cu spaimă, că îi auzea pe dânşii vorbind într-alte limbi străine, precum duhul le da lor. Că neînvăţaţi fiind, s-au făcut înţelepţi şi pe păgâni la credinţă vânându-i, grăiau ca nişte ritori cele dumnezeieşti. Pentru aceasta şi noi strigăm Ţie : Cela ce Te-ai arătat pe pământ şi din înşelăciune ne-ai mântuit pe noi, Doamne, slavă Ţie.
 
LA STIHOAVNĂ 
 
Stihirile, glasul al 2-lea.

 
   Văzut-am Lumina cea adevărată, luat-am Duhul cel ceresc, aflat-am credinţa cea adevărată, nedespărţitei Treimi închinându-ne, că Acesta ne-a mântuit pe noi.
 
    Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
 
   Prin prooroci ai vestit nouă calea mântuirii şi întru Apostoli a strălucit Darul Duhului Tău, Mântuitorul nostru. Tu eşti Dumnezeu întâi, Tu şi după acestea şi în veci Tu eşti Dumnezeul nostru.
 
    Stih : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine.
 
   În curţile Tale, Te voi lăuda pe Tine, Mântuitorul lumii şi plecând genunchii mă voi închina puterii Tale celei nebiruite; seara şi dimineaţa, la amiazăzi şi în toată vremea Te voi binecuvânta, Doamne.
 
Slavă… Şi acum… acelaşi glas :
 
   Pe Treimea cea de o Fiinţă cu cântări să o slăvim, pe Tatăl şi pe Fiul, împreună cu Sfântul Duh, că aşa au propovăduit toţi proorocii şi Apostolii cu mucenicii.
 
Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl nostru...,

Troparul glasul al 8-lea.
 
   Bine eşti cuvântat, Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
 
Şi otpustul
 
TOT ÎN ACEASTĂ ZI
 
LA VECERNIA CEA MARE
 
    După obişnuitul psalm, catisma toată :
Fericit bărbatul…, La Doamne strigat-am… nu punem nimic de ale învierii, ci cântăm următoarele stihiri pe 10, glasul 1, singur glasul :
 
   Praznicul a cincizeci de zile prăznuim şi venirea Duhului şi sorocul făgăduinţei; plinirea nădejdii şi taina câtă este, cât este de mare şi cinstită. Pentru aceasta strigăm Ţie, Făcătorule a toate, Doamne, slavă Ţie. De două ori.
 

   Cu limbi de ale celorlalte neamuri ai înnoit, Hristoase, pe Ucenicii Tăi, ca şi cu acelea să Te propovăduiască pe Tine Cuvântul şi Dumnezeul cel fără de moarte, Carele dai sufletelor noastre mare milă. De două ori.
 

   Toate le dă Duhul Sfânt : Izvorăşte proorocii, săvârşeşte preoţi, pe cei necărturari înţelepciune i-a învăţat, pe pescari grăitori de Dumnezeu i-a arătat; toată rânduiala Bisericii alcătuieşte. Cela ce eşti de o Fiinţă şi de un scaun cu Tatăl şi cu Fiul, Mângâietorule, slavă Ţie.
 
Alte stihiri, glasul al 2-lea.
 
   Văzut-am Lumina cea adevărată, luat-am Duhul cel ceresc, aflat-am credinţa cea adevărată, nedespărţitei Treimi închinându-ne, că aceasta ne-a mântuit pe noi.
 
   Prin prooroci ai vestit nouă calea mântuirii şi întru Apostoli a strălucit darul Duhului Tău, Mântuitorul nostru. Tu eşti Dumnezeu întâi, Tu şi după acestea şi în veci Tu eşti Dumnezeul nostru.
 
   În curţile Tale Te voi lăuda pe Tine, Mântuitorul lumii şi plecând genunchii mă voi închina puterii Tale celei nebiruite seara şi dimineaţa şi amiazăzi şi în toată vremea Te voi binecuvânta, Doamne.
 
   În curțile Tale, Doamne, credincioşii plecând genunchii sufletului şi ai trupului, Te lăudăm pe Tine, Tatăl, Cel fără de început şi pe Fiul, Cel împreună fără de început şi pe Preasfântul Duh, Cel împreună veşnic, Carele luminează şi sfințeşte sufletele noastre.
 
   Pe Treimea cea de o Ființă cu cântări să o slăvim, pe Tatăl şi pe Fiul, împreună cu Sfântul Duh. Că aşa au propovăduit toți proorocii şi Apostolii cu mucenicii.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
Facere a lui Leon Despot.

 
   Veniţi popoare să ne închinăm Dumnezeirii celei în trei Ipostasuri, Fiului în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh. Că Tatăl fără de ani a născut pe Fiul cel împreună veşnic şi împreună pe scaun şezător. Şi Duhul Sfânt era în Tatăl, împreună cu Fiul preaslăvit. O Putere, o Ființă, o Dumnezeire, Căreia toți închinându-ne, zicem : Sfinte Dumnezeule, Cela ce toate le-ai făcut prin Fiul, cu împreună lucrarea Sfântului Duh. Sfinte tare, prin Carele pe Tatăl am cunoscut şi Duhul Sfânt a venit în lume. Sfinte fără de moarte, Duhule Mângâietorule, Cela ce din Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti. Treime Sfântă, slavă Ţie.
 
Vohod : Lumină lină…
 
Prochimenul zilei şi citirile :
 
De la numere citire :
Cap. 11, vers. 16.

 
   Zis-a Domnul către Moise : Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi din bătrânii lui Israil, pe care tu singur îi ştii că aceia sunt bătrânii poporului şi cărturarii lor. Şi să-i duci în cortul mărturiei şi să stea acolo împreună cu tine. Şi Mă voi pogorî şi voi grăi cu tine acolo şi voi lua din Duhul care este întru tine şi voi pune într-înşii şi vor ajuta împreună cu tine gloatei poporului şi nu-i vei povăţui tu singur (...). Şi a adunat Moise şaptezeci de bărbați din bătrânii poporului şi i-a pus împrejurul cortului. Şi S-a pogorât Domnul în nor şi a grăit cu Moise şi a luat din Duhul care era într-însul şi a pus în cei şaptezeci de bărbaţi bătrâni. Iar dacă S-a odihnit Duhul într-înşii, a proorocit în tabără şi apoi n-a mai adaos. Şi rămăsese doi bărbaţi în tabără, numele unuia Eldad şi numele altuia Modad şi s-au odihnit într-înşii Duhul şi aceia erau din cei scrişi şi nu veniseră la cort şi a proorocit în tabără. Şi a alergat un copil şi a spus lui Moise, grăind : Eldad şi Modad proorocesc în tabără. Şi răspunzând Isus fiul lui Navi cel ce sta lângă Moise, cel ales al lui, a zis : Domnul meu Moise, opreşte-i pe ei. Şi a zis Moise : Pentru ce nu urmezi tu mie ? Că cine va da să fie tot poporul Domnului prooroci ? Când a dat Domnul Duhul Său întru dânşii.
 
Din proorocia lui Ioil, citire :
Cap. 2, vers 23.
 
   Așa zice Domnul : Fiii Sionului, bucuraţi-vă şi vă veseliţi în Domnul Dumnezeul vostru. Că v-a dat vouă hrană spre dreptate şi va ploua vouă ploaie timpurie şi târzie ca şi mai înainte. Şi se vor umple ariile de grâu şi se vor vărsa teascurile de vin şi de untdelemn. Şi voi răsplăti vouă în locul anilor în care au mâncat lăcustele şi omida şi pălitura şi gândacii, puterea Mea cea mare, ce am trimis asupra voastră. Şi mâncând, veţi mânca şi vă veţi sătura şi veţi lăuda numele Domnului Dumnezeului vostru, Carele a făcut cu voi minuni mari de sus. Şi nu se va ruşina poporul Meu în veac şi veţi cunoaşte că în mijlocul lui Israil Eu sunt şi Eu, Domnul Dumnezeul vostru şi nu este altul afară de Mine. Şi nu se va mai ruşina poporul Meu în veac. Şi va fi după aceasta, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi vor prooroci feciorii voştri şi fetele voastre şi bătrânii voştri visuri vor visa şi tinerii voştri vedenii vor vedea. Şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna în zilele acelea din Duhul Meu şi vor prooroci. Şi voi da minuni în cer sus şi semne pe pământ jos şi sânge şi foc şi fumegare de fum. Soarele se va schimba întru întuneric şi luna în sânge, mai înainte de venirea zilei Domnului celei mari şi înfricoşate; şi va fi tot care va chema numele Domnului, se va mântui.
 
Din proorocia lui Iezechil, citire :
Cap. 36, vers 24.

 
   Așa zice Domnul : Lua-voi pe voi din neamuri şi vă voi aduna din toate ţările şi voi duce pe voi la pământul vostru şi voi stropi peste voi apă curată şi vă veţi curăți de toate necurăţiile voastre şi de toţi idolii voştri vă voi curăţi pe voi. Şi voi da vouă inimă nouă şi duh nou voi da întru voi. Şi voi lepăda inima cea de piatră din trupul vostru şi vă voi da inimă de carne şi voi da Duhul Meu întru voi. Şi voi face ca să umblaţi întru poruncile Mele şi să păziţi judecăţile Mele şi să le faceţi. Şi veţi locui în pământul care am dat părinţilor voştri. Şi-Mi veţi fi Mie popor şi Eu voi fi vouă Dumnezeu.
 
LA LITIE
 
Stihirile glasul al 2-lea, singur glasul.
 
   Prin prooroci ai vestit nouă calea mântuirii şi întru Apostoli ai strălucit darul Duhului Tău, Mântuitorul nostru. Tu eşti Dumnezeu întâi, Tu şi după acestea şi în veci Tu eşti Dumnezeul nostru.
 
   În curţile Tale Te voi lăuda pe Tine, Mântuitorul lumii şi plecând genunchii mă voi închina puterii Tale celei nebiruite, seara şi dimineaţa şi amiazăzi şi în toată vremea bine Te voi cuvânta, Doamne.
 
   În curţile Tale, Doamne, credincioşii plecând genunchii sufletului şi ai trupului, Te lăudăm pe Tine Tatăl, Cel fără de început, şi pe Fiul, Cel împreună fără de început şi pe Preasfântul Duh, Cel împreună veşnic, Care luminează şi sfinţeşte sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
   Când ai trimis pe Duhul Tău, Doamne, şezând Apostolii, atunci feciorii evreieşti văzând s-au mirat cu spaimă, că îi auzea pe dânşii vorbind într-alte limbi străine, precum duhul le da lor. Că neînvăţaţi fiind, s-au făcut înţelepţi şi pe păgâni la credinţă vânându-i, grăiau ca nişte ritori cele dumnezeieşti. Pentru aceasta şi noi strigăm Ţie : Cela ce Te-ai arătat pe pământ şi din înşelăciune ne-ai mântuit pe noi, Doamne, slavă Ţie.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile glasul al 6-lea, singur glasul.
 
   Necunoscând neamurile, Doamne, puterea Preasfântului Duh, care s-a săvârşit în Apostolii Tăi, schimbarea limbilor o ai socotit beţie. Iar noi întărindu-ne de dânşii, neîncetat aşa zicem : Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la noi, rugămu-ne Ţie, Iubitorule de oameni.
 
    Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
 
   Doamne, venirea Sfântului Duh pe Apostolii Tăi umplându-i, i-a făcut să grăiască în alte limbi. Pentru aceea acel lucru preaslăvit, s-a părut celor necredincioşi a fi beţie; iar nouă cestor credincioşi este solitor de mântuire. De a cărui străluciri şi pe noi ne învredniceşte, rugămu-ne Ţie, Iubitorule de oameni.
 
    Stih : Nu mă lepăda pe mine de la fața Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine.
 
   Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Carele pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
   Limbile oarecând s-au amestecat, pentru îndrăzneala facerii de turn; iar acum limbile înţelepte s-au făcut, pentru slava cunoştinței de Dumnezeu. Acolo au pedepsit pe cei necredincioşi pentru greşeală; iar aici a luminat Hristos pe pescari cu Duhul. Atunci s-a îngăduit neunirea spre pedeapsă, iar acum se înnoieşte unirea, spre mântuirea sufletelor noastre.
 
Troparul, glasul al 8-lea.
 
   Bine eşti cuvântat, Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt şi printr-ânşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie. De trei ori.

 Binecuvântarea pâinilor şi otpustul.
 
Duminica Cincizecimii.
 
LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul… Troparul praznicului, de 3 ori.
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif…

 
   Praznicul cel după praznice, care este cel mai de pe urmă, credincioşii să-l prăznuim luminat; acesta este al cincizecimii, împlinirea făgăduinţei şi a sorocului, că întru acesta focul Mângâietorului îndată S-a pogorât pe pământ, ca în chip de limbi; pe Ucenici i-a luminat şi cereşti tăinuitori i-a făcut; lumina Mângâietorului a venit şi lumea a luminat.
 
Slavă… Şi acum… iar aceasta.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 4-lea, aceeaşi podobie.

 
   Izvorul Duhului venind la cei de pe pământ, în râuri de foc împărțindu-Se după înţelegere, pe Apostoli i-a rourat luminându-i. Şi li s-au făcut lor focul nor rouros, văpaie care îi lumina şi îi ploua. Prin care noi am luat darul, prin foc şi prin apă. Lumina Mângâietorului a venit şi lumea a luminat.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
După polieleu, sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Porunca cea cu taină…

 
   După scularea Ta cea din mormânt, Hristoase, şi după dumnezeiasca înălţare la înălţimea cerului, ai trimis, Îndurate, văzătorilor de Dumnezeu slava Ta, Duhul cel drept înnoindu-L în Ucenici. Pentru aceasta ca o alăută muzicească tuturor limpede a arătat, Mântuitorule, prin dumnezeiesc îndreptar de taină, vestirea şi rânduiala întrupării Tale.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
Treptele, antifonul 1, glasul al 4-lea.
 
Prochimen, glasul al 4-lea :
Duhul Tău cel bun mă va povățui la pământul cel drept.
Stih : Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru adevărul Tău.
 
    Toată suflarea… Evanghelia a 9-a a învierii : Fiind seară în ziua aceea..., până la : ...Cărora veţi ierta păcatele se vor ierta lor şi cărora le veţi ţinea ţinute vor fi.  Învierea lui Hristos… nu zicem, ci îndată psalm 50.
 

Slavă… glasul al 2-lea.
 
   Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Milostive, curățeşte mulțimea păcatelor noastre.
 
Şi acum…
 
   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,
Milostive, curățeşte mulțimea păcatelor noastre.  

Apoi :

 
Stih : Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta...
 
Stihira, glasul al 6-lea.
 
   Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Carele pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viață, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăteşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
 
CANOANELE
 
Cel dintâi cu irmosul pe 8 şi al doilea cu irmosul pe 6.
 
Canonul întâi,
 
Compus de Cosma Monahul.
 
Cântarea 1-a, glasul al 7-lea,
 
Irmos :

 
   Cu marea a acoperit pe Faraon împreună cu căruţele, cel ce sfărâmă războaiele cu braț înalt. Acestuia să-i cântăm, că S-a proslăvit.
 
   Precum Te-ai făgăduit Ucenicilor dedemult, acum prin singură fapta trimiţând, Hristoase, pe Duhul Mângâietorul, ai strălucit lumină lumii, Iubitorule de oameni.
 
   Ceea ce s-a propovăduit dedemult prin lege şi prooroci, iată s-a plinit. Că s-a vărsat astăzi darul Dumnezeiescului Duh peste toți credincioşii.
 
Alt canon,
 
Compus de Ioan Arela. (Damaschin)
 
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
 
Irmos :
 
   Cu dumnezeiescul nor acoperit fiind gângavul, a spus legea cea scrisă de Dumnezeu. Că scuturând tina de pe ochiul minții, vede pe Cel ce este şi se învaţă cunoştinţa Duhului, cinstind cu dumnezeieşti cântări.
 
   Zis-a curata şi cinstita gură : Despărţire nu va fi vouă prietenilor; că Eu împreună şezând pe scaunul cel înalt Părintesc, voi turna darul Duhului din-destul celor ce vor vrea să strălucească.
 
   Hotarul cel prea nestrămutat, Cuvântul cel prea adevărat, linişte a adus în inimi, că lucrul săvârşind, a veselit pe prieteni, cu suflare repede şi cu limbi de foc, dând Hristos Duhul, precum S-a făgăduit.
 
    Catavasiile, imoasele din amândouă CANOANELE  :
Cu marea a acoperit pe Faraon… şi : Cu dumnezeiescul nor acoperit fiind…
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmos :
 
   Până când vă veți îmbrăca cu putere din înălţime, zis-ai Ucenicilor, Hristoase, şedeţi în Ierusalim; iar Eu vă voi trimite alt Mângâietor precum sunt Eu, pe Duhul meu şi al Tatălui întru Carele vă veţi întări.
 
   Venind puterea Dumnezeiescului Duh, glasul ce se împărţise dedemult al celor ce rău se întocmiseră, întru o unire, dumnezeieşte l-a împreunat, înțelepțind pe cei credincioşi cu cunoştința Treimii, întru Care ne-am întărit.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
   Rupt-a legăturile pântecelui celui sterp şi ocara cea nerăbdată a celei bine roditoare, singură rugăciunea proorociței Anna dedemult, aceea ce purta duh umilit, către Cel Puternic şi Dumnezeul cunoştinţelor.
 
   Necuprinsă de minte este strălucirea Duhului cea prea dumnezeiască. Că pe cei necărturari i-a arătat ritori, care cu cuvântul astupă gurile înţelepţilor înşelăciunii şi din noaptea cea adâncă scoate neamuri nenumărate.
 
   Din Lumina cea nenăscută, era purcezând Lumina cea cu putere atotlucrătoare, strălucitoare şi veşnică. Pe a Căreia strălucire, cea de o Fiinţă cu părinteasca Putere, acum prin Fiul o arată neamurilor, glasul cel de foc în Sion.
 
Sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Porunca cea cu taină…

 
   Iubitorii Mântuitorului de bucurie s-au umplut şi îndrăzneală au luat cei ce se temeau mai înainte; că Duhul Sfânt astăzi de sus S-a pogorât peste casa Ucenicilor. Şi altul altele grăia către noroade, limbi s-au împărţit lor văzute ca nişte foc şi pe dânşii nu i-au ars, ci mai ales i-au rourat.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmos :
 
   Înțelegând proorocul venirea Ta, cea din vremile cele de apoi, Hristoase, a strigat : Auzit-am, Doamne, puterea Ta, că ai venit să mântuieşti pe toţi unşii Tăi.
 
   Cela ce a grăit prin prooroci şi prin lege S-a propovăduit mai înainte celor ce nu erau desăvârşiţi, Dumnezeul cel adevărat, Mângâietorul, astăzi Se face cunoscut slugilor Cuvântului şi mărturisitorilor.
 
   Semnul Dumnezeirii purtând Duhul, S-a împărţit Apostolilor în foc şi prin limbile cele străine a arătat, că este putere dumnezeiască, care de la Tatăl vine, singură prin sine poruncitoare.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
   Împărate al împăraţilor, Unule din Unul însuţi, Cuvinte, Cela ce ai ieşit din Tatăl cel nepricinuit, pe Cel întocmai puternic Duhul Tău cel adevărat, Apostolilor L-ai trimis, ca un Făcător de bine, celor ce cântă : Slavă puterii Tale, Doamne.
 
   Baia cea dumnezeiască a naşterii cei de a doua, cu cuvântul amestecându-o firii mele celei alcătuite, ca o ploaie izvorăşti râu, din nestricăcioasă coasta Ta cea împunsă, o Cuvinte a lui Dumnezeu ! Pecetluindu-o cu căldura Duhului.
 
   Toate îşi pleacă genunchii la Mângâietorul, la Fiul Tatălui şi la Tatăl, Cel întocmai de o Fiinţă. Că strălucind lumină darul Duhului, în trei Fețe au cunoscut o Ființă adevărată, neapropiată, fără de ani.
 
   Desăvârşiţi-vă cu dumnezeiescul dar cel întrutot stăpânilor toți, câți sunteți slujitori Fiinţei Celei întreit strălucitoare. Că Hristos ca un Făcător de bine, minunat săvârşeşte şi cu foc luminează spre mântuire, dând tot darul Duhului.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmos :
 
   Duhul mântuirii, Carele pentru frica Ta, Doamne, S-a zămislit în pântecele proorocilor şi S-a născut pe pământ, zideşte curate inimile apostoleşti şi drept se înnoieşte şi în credincioşi. Pentru că lumină şi pace sunt poruncile Tale.
 
   Puterea care s-a pogorât astăzi este Duhul cel bun, Duhul înţelepciunii lui Dumnezeu, Duhul cel purces din Tatăl şi arătat prin Fiul nouă credincioşilor, Cel dătător de daruri, în a căror fire Se sălăşluieşte, a sfinţeniei întru care Se vede.
 
Alt Canon,
 
Irmos :

   Dezlegătoare curăţire de păcate, luați roua Duhului cea cu foc insuflată, o fii prealuminaţi ai Bisericii ! Că acum din Sion a ieşit legea, darul Duhului, Cel în chip de limbi de foc.
 
   Duhul, Cel de sine şi nestăpânit, pe Carele Mântuitorul L-a zis de o putere cu Tatăl şi de o Fiinţă, Se pogoară de la Tatăl precum a binevoit; înţelepţi făcând întru limbi pe Apostoli, pecetluind cuvântul cel aducător de viaţă.
 
   Vindecat-au cu gândurile de păcat şi Lui Și-a gătit preacurată casa Apostolilor, Dumnezeu Cuvântul cel Atotstăpânitor. Şi acum lumina Duhului Celui întocmai Puternic şi de o Fiinţă, într-însa Se sălăşluieşte.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmos :
 
   Fiind ameţit de valul grijilor lumeşti şi cu păcatele cele ce înoată împreună cu mine înnecându-mă şi la fiara cea stricătoare de suflet aruncându-mă, ca Iona, Hristoase, strig către Tine : Din adâncul cel aducător de moarte scoate-mă.
 
   Din Duhul Tău peste tot trupul din-destul ai turnat, precum ai zis, şi s-a umplut toată lumea de cunoştinţa Ta, Doamne. Că din Tatăl Te-ai născut Fiul fără stricăciune şi Duhul purcede nedespărţit.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
   Curăţire şi mântuire, Stăpâne Hristoase, ai strălucit nouă din Fecioară; că precum din pântecele fiarei celei din mare pe proorocul Iona, aşa să scoţi cu totul din stricăciune pe Adam cel căzut cu tot neamul.
 
   Duhul cel drept şi dorit nouă, purces de la Tatăl şi petrecător totdeauna cu noi, arzător de materia cea urâtă a spurcăciunilor şi curăţitor de întinăciunea gândurilor, înnoieşte-L, Atotțiitorule, întru cele dinlăuntru ale noastre, celor ce voim să-L avem în veci.
 
   Vrednicia cea dorită a Apostolilor, care aşteptau în Sion venirea Ta, Duhule, adeverirea Cuvântului, Celui născut din Tatăl prin suflare de foc ai şezut, degrab arătând bârfeala cea sălbatică a amăgitorilor celor păgâneşti.
 
Condac, glasul al 8-lea.
 
   Când S-a pogorât amestecând limbile, despărțit-au neamurile Cel Preaînalt. Iar când a împărţit limbile cele de foc, într-o unire pe toți i-a chemat şi cu un glas slăvim pe Preasfântul Duh.
 
ICOS
 
   Grabnică şi tare mângâiere dă robilor Tăi, Iisuse, când se mâhnesc duhurile noastre. Nu Te osebi de sufletele noastre întru necazuri; nu Te depărta de la gândurile noastre întru primejdii, ci pururea ne întâmpină pe noi. Apropie-Te de noi, apropie-Te Cela ce eşti pretutindenea, precum şi cu Apostolii Tăi ai fost pururea, aşa şi cu cei ce doresc de Tine Te uneşte, Îndurate; ca fiind împreunaţi, să Te lăudăm pe Tine şi să slăvim pe Duhul Tău cel întrutot Sfânt.
 
SINAXAR
ÎN DUMINICA CINCIZECIMII.
 
Stih :
Hristos, Apostolilor dă prin vifor mare,
Duhul ca limbi de foc spre într-armare.
Astăzi Duhul Sfânt peste Apostoli S-a vărsat,
Şi vânători de oameni pe ei i-a arătat.


   În această zi, în Duminica a opta după Paşti, prăznuim sfântul praznic al cincizecimii.

   Aceasta am luat-o din cărţile evreieşti; că precum ei prăznuiesc plinirea a cincizeci de zile care erau la dânşii, cinstind numărul al şaptelea şi pentru că cincizeci de zile după Paşti trecând, au luat legea; aşa şi noi la cincizeci de zile după Paşti prăznuim şi luăm Duhul cel cu totul Sfânt, Carele dă legea şi ne îndreptează spre tot adevărul şi ne învaţă cele plăcute lui Dumnezeu. Să se ştie că, la evrei erau trei praznice mai mari : Paștele, Praznicul a cincizeci de zile şi Facerea corturilor. Paştele se făcea întru pomenirea trecerii prin Marea Roşie; căci Pasha, trecere înseamnă. Şi arată acel praznic, trecerea noastră din păcatul cel întunecat şi întoarcerea iarăşi la rai; iar praznicul acesta de astăzi după ce se plineau cincizeci de zile, îl prăznuia spre aducerea aminte de pătimirea lor cea rea din pustie şi cum că prin multe scârbe au intrat în pământul făgăduinţei; că ei atunci şi din roada grâului şi a vinului s-au îndulcit. Şi închipuia praznicul acesta nenorocirea noastră cea de necredinţă şi intrarea în Biserică. Pentru că atunci şi noi ne împărtăşim cu Trupul şi cu Sângele Stăpânului. Mai zic unii că se prăznuia la evrei acest praznic al cincizecimii şi pentru cinstea a cincizeci de zile în care postind Moise a luat legea cea scrisă de Dumnezeu. Alţii socot că s-au aşezat pentru cinstea numărului al şaptelea, precum s-a zis; că acel număr de şapte ori câte şapte numărându-se, face patruzeci şi nouă şi cu însuşi praznicul, face cincizeci. Însă cinstea numărului al şaptelea la evrei nu este numai în zile, ci şi în ani, din care ani fac ei Iuvileonul lor ce se tâlcuieşte lăsare. Al treilea praznic este facerea corturilor pe care îl prăznuiesc ei după adunarea rodurilor care vine cam la cinci luni după praznicul Paştilor. Şi se prăznuia acesta întru pomenirea zilei în care Moise a înfipt cortul cel văzut în muntele Sinai în nor, care l-a făcut prin marele meşter Veseleil. Însă corturi făcând şi cei ce locuiau pe la sate, prăznuiau acest praznic dând mulţumită lui Dumnezeu, după ce adunau roadele ostenelilor lor. Aceasta închipuia învierea noastră din morţi, când după ce se vor strica corturile trupurilor noastre şi după ce iarăşi se vor ridica, vom lua roadele ostenelilor noastre şi vom prăznui în corturile cele veşnice. Iar se cuvine a şti, că întru această zi când s-au plinit cincizeci de zile de la înviere, Duhul Sfânt a venit peste Ucenici. Sfinţii Părinţi voind a despărţi praznicele, aceasta a făcut spre slava Preasfântului şi de viaţă Făcătorului Duh, că Unul este din Sfânta şi de viaţă începătoarea Treime  iată că şi noi vom vorbi mâine, despre felul cum a venit Duhul Sfânt.
 
   Pentru rugăciunile Sfinţilor Apostoli, Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
   În cuptorul cel de foc, aruncaţi fiind cuvioşii tineri, focul în rouă l-a prefăcut, prin cântare, strigând aşa : Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Grăind Apostolii slava lui Dumnezeu, lucrarea Duhului, beţie se socotea la cei necredincioşi, prin care Se cunoaşte Treimea un Dumnezeu al părinţilor noştri.
 
   Firea cea nedespărţită cu dreapta credință o teologhisim, pe Dumnezeu Tatăl, Cel fără de început, pe Cuvântul şi pe Duhul, de aceeaşi stăpânire, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
   Cu un glas a răsunat versul organelor, a cinsti chipul cel făcut de aur şi neînsufleţit; iar darul Duhului cel purtător de lumină, îndeamnă a striga : Treime una Cea întocmai puternică şi fără de început, bine eşti cuvântată.
 
   Neînțelegând glasul cel grăit de proorocul, cei fără de minte dacă au auzit vorbele Apostolilor, că erau străine, le numeau beție de vin. Iar credincioşii Ţie strigăm dumnezeieşte : Înnoitorule a toate, bine eşti cuvântat.
 
   Dumnezeiesc glas ca un tunet a vestit văzătorul Ioil, cel insuflat de Dumnezeu cel atoate Stăpânitor : Peste care voi turna din Duhul Meu, aceia vor striga împreună cu un glas : Fire cea cu trei Lumini, bine eşti cuvântată.
 
   Cel al treilea din ceasuri, cu adevărat a câştigat darul ca să ne învețe a cinsti cele trei Ipostase întru o Stăpânire. Iar acum într-o doamnă a zilelor; Fiul, Tatăl şi Duhul, bine eşti cuvântat.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Rugul cel nears împreunându-se cu focul în Sinai, pe Dumnezeu cunoscut L-a făcut lui Moise celui zăbavnic la limbă şi gângav şi pe cei trei tineri râvna lui Dumnezeu i-a arătat cântăreți nebiruiţi de foc. Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudați-L şi-L preaînălțați întru toți vecii.
 
   Suflarea cea ca de vifor a Preasfântului Duh cea de viață făcătoare, repede şi cu sunet venind de sus la pescari în chipul limbilor de foc, slava lui Dumnezeu se grăia. Toate făpturile pe Domnul lăudați-L şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
 
   Ca pe muntele care nu se putea atinge suindu-ne, netemându-ne de focul cel îngrozitor, veniţi să stăm în Muntele Sionului, în cetatea Dumnezeului Celui viu, dănțuind acum împreună cu purtătorii de duh Ucenici. Toate lucrurile pe Domnul lăudați-L şi-L preaînălțați întru toți vecii.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
   Dezleagă legăturile şi stâmpără văpaia, chipul cel întreit strălucitor al dumnezeieştii Stăpâniri. Laudă tinerii şi binecuvintează pe Unul Mântuitorul şi atot Făcătorul de bine, toată zidirea cea făcută.
 
   Pomenirea cuvintelor celor de oameni mântuitoare, care de la Tatăl auzindu-le, Hristos, Apostolilor le-a spus. Duhul cel binecuvântat şezând zideşte prin vedere de limbi de foc; deci zidirea cea unită şi cea înstrăinată Te laudă pe Tine.
 
   Pornindu-Te spre mântuire cu a Ta volnicie şi fiind lumină de sine strălucitoare şi dătătoare de lumină, ai venit să umpli pe Apostoli şi ca o suflare cinstitul şi Mângâietorul Duh slugilor Tale ai dat.
 
   Lăudat-a gura proorocilor cea purtătoare de duhul, pe a Ta venire trupească, o, Împărate şi pe Duhul Tău Cel ce iese din sânurile Părinteşti, Cel nezidit împreună Făcător, împreună pe scaun şezător, pe Carele ai trimis credincioşilor spre cinstea întrupării.
 
    Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm, ci Cântarea a 9-a, cu aceste pripeli : Măreşte suflete al meu pe Preasfântul Duh, Cel ce din Tatăl se purcede.
 
Irmosul :
 
   Ceea ce nu prin ispitirea stricăciunii ai purtat în pântece şi Cuvântului, Celui întrutot meşter trup i-ai împrumutat, Maică neispitită de bărbat, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, locaşul Celui necuprins, încăperea Celui nemărginit, a Făcătorului Tău, pe tine te slăvim.
 
   În căruţă cu văpaie de foc purtându-se dedemult, cu bucurie cel râvnitor şi foc suflând, închipuia suflarea care a strălucit acum de sus peste Apostoli. De la care luminându-se, pe Treimea o a făcut tuturor cunoscută.
 
   Străin lucru peste fire se auzea de la Ucenici căci un singur glas răsunând, prin darul duhului în multe feluri auzeau popoarele, seminţiile şi limbile, slava lui Dumnezeu, învățându-se cunoştinţa Treimii.
 
Alt canon,
 
    Pripeala :  Măreşte suflete al meu pe cea în trei feţe Dumnezeire una.
 
Irmosul :

 
   Bucură-te Împărăteasă Maică, slava fecioarelor ! Că toată gura cea limpede bine grăitoare vorbind, nu te poate cânta după cum se cade şi se întunecă toată mintea a cunoaşte naşterea ta. Pentru aceasta, cu un gând pe tine te slăvim.
 
   Se cade să lăudăm pe Fecioara ceea ce a adus firea la viață. Că singură în pântece a tăinuit pe Cuvântul, Cel ce a vindecat firea omenească cea bolnavă. Carele pe scaunul cel dea-dreapta Tatălui acum şezând, a trimis darul Duhului.
 
   Noi pe care ne-au insuflat darul cel de Dumnezeu izvorât, luminaţi fiind, străluciţi şi schimbaţi cu străină schimbare preafrumoasă, cunoscând întocmai puternică pe Fiinţa cea nedespărţită, înţeleaptă şi întreit strălucitoare, o slăvim.
 
LUMINÂNDA
 
Podobie : Cela ce ai înfrumuseţat…

 
   Preasfinte Duhule Cel ce din Tatăl purcezi și prin Fiul ai venit la Ucenicii cei necărturari pe cei ce Te-au cunoscut pe Tine Dumnezeu, mântuieşte-i şi-i miluieşte pe toţi. De două ori.
 
Slavă… Şi acum…
 
   Lumină este Tatăl, Lumină Cuvântul, Lumină şi Sfântul Duh, Cel ce S-a trimis Apostolilor în limbi de foc şi printr-însul toată lumea se luminează, a cinsti pe Sfânta Treime.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 6 şi cântăm acestea repetându-le.
 
Glasul al 4-lea, singur glasul.

 
   Preaslăvite au văzut astăzi toate neamurile în cetatea lui David, când Duhul Sfânt, S-a pogorât în limbi de foc, precum grăitorul de Dumnezeu Luca a spus. Că zice : Adunaţi fiind Ucenicii lui Hristos, s-a făcut sunet, ca de o suflare ce vine repede şi a umplut casa unde erau şezând. Şi toţi au început a grăi, cu străine graiuri, cu străine învăţături, cu străine porunci ale Sfintei Treimi. De două ori.

   Duhul Sfânt era deapururea şi este şi va fi. Nici început având, nici încetând, ci pururea cu Tatăl şi cu Fiul este împreunat şi împreună numărat. Viaţă şi de viață făcător, Lumina şi de lumină dătător. Însuşi bun şi izvor bunătăţii. Prin care Tatăl se cunoaşte şi Fiul se proslăveşte şi de toţi Se ştie, o Putere, o împreunare o închinăciune a Sfintei Treimi. De două ori.
 

   Duhul Sfânt este Lumină şi Viață şi Izvor viu înţelegător, Duhul înţelepciunii, Duhul înţelegerii, bun drept, înţelegător, stăpânitor, curăţitor de păcate. Dumnezeu şi îndumnezeitor, foc care din foc purcede. Grăitor, lucrător, împărţitor de daruri. Prin care toţi proorocii şi dumnezeieștii Apostoli, împreună cu mucenicii s-au încununat. Străină auzire, străină vedere, foc împărţindu-se spre darea de daruri. De două ori.
 

Slavă… Și acum… glasul al 6-lea.
 
   Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viață, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
 
Slavoslovia cea mare.
 
Troparul praznicului, ecteniile şi face preotul otpustul aşa :

 
   Cela ce a trimis în vedere de limbi de foc pe Preasfântul Duh peste Sfinţii Săi Ucenici şi Apostoli, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor slăviţilor şi întrutot lăudaţilor Apostoli şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.
 
Apoi ceasul întâi şi otpustul cel din urmă.
 
LA LITURGHIE
 
Cântăm antifoanele acestea.

 
ANTIFONUL 1, glasul al 2-lea. Ps. 18.
 
     Stih 1 :
Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
 
   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.
 
     Stih 2 : Ziua zilei spune cuvânt şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă.
 
      Stih 3 : Nu sunt graiuri nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.
 
     Stih 4 : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.

   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.

Slavă… Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…
 
Şi acum…
 
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…
 
ANTIFONUL al 2-lea. Psalmul 19.
 
    Stih : Să te audă Domnul în ziua necazului, şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacov.

 
   Mântuieşte-ne, Mângâietorule bune, pe noi cei ce cântăm Ţie, Aliluia.
 
     Stih 2 : Auză-te Domnul în ziua necazului, scutească-te numele Dumnezeului lui Iacob.
 
     Stih 3 : Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt şi din Sion să te sprijinească pe tine.

     Stih 4 : Pomenească toată jertfa ta şi arderea cea de tot a ta să se îngraşe.

 

   Mântuieşte-ne. Mângâietorule bune, pe noi cei ce cântăm Ţie, Aliluia. 

Slavă…  Mântuieşte-ne, Mângâietorule bune…
 
Şi acum…
 
Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu…
 
ANTIFONUL al 3-lea. Ps. 20.
 
    Stih : Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte.

 
Troparul, glasul al 8-lea.
 
   Bine eşti cuvântat, Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
 
    Stih 2 :
Pofta inimii lui i-ai dat lui şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe dânsul.
 
    Stih 3 : Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii; pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă.
 
    Stih 4 : Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului.

 

   Bine eşti cuvântat, Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.

VOHOD
 
Preotul : Înţelepciune, drepţi.
 
    Citeţul : Înalţă-Te, Doamne, întru puterea Ta, cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale. Apoi troparul : Bine eşti cuvântat, Hristoase… Slavă… Şi acum…
 
Condacul glasul al 5-lea.
 
   Când s-au pogorât limbile amestecând, despărțit-a neamurile Cel Preaînalt. Iar când a împărţit limbile cele de foc, într-o unire pe toţi i-a chemat şi cu un glas slăvim pe Preasfântul Duh.
 
    În loc de,
Sfinte Dumnezeule… Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat, Aliluia.
 
    Apostolul :
Din faptele, Sfinţilor Apostoli. Evanghelia de la Ioan. În loc de Axion, cântăm până la odovania praznicului : Bucură-te Împărăteasă Maică… Chinonicul : Duhul Tău cel Bun mă va povăţui la pământ drept. Aliluia. (de trei ori) De se va întâmpla aflarea cinstitului cap al Sfântului Ioan, în Duminica Cincizecimii, se pune slujba lui în Joia a şaptea, precum am arătat acolo. Iar de se va întâmpla Luni în ziua Sfântului Duh, atunci se pune slujba lui în Marţea Cincizecimii.




LUNI
DUPĂ RUSALII

Întru această Duminică a Cincizecimii.
 
SEARA
 
    Toacă mai de vreme pentru slujba plecării genunchilor. După ce binecuvintează preotul, citeţul zice :
Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… şi după : Tatăl nostru… Psalmul de seară şi diaconul, sau preotul, zice ecteniile acestea :     Cu pace Domnului, să ne rugăm :      Pentru pacea de sus…      Pentru pacea a toată lumea…      Pentru sfântă biserica aceasta…      Pentru Arhiepiscopul nostru (N)      Pentru binecredinciosul şi de Hristos iubitorul domnul nostru (N)      Pentru ca să-i ajute şi să-i supună…      Pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă darul Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.      Pentru cei ce şi-au plecat înaintea Domnului inimile şi genunchii lor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fim întăriți spre plinirea bunei plăcerii lui Dumnezeu, Domnului, să ne rugăm.      Pentru ca să se trimită peste noi milele Lui cele bogate, Domnului să ne rugăm.      Pentru ca să fie primită plecarea genunchilor noastre, ca tămâia înaintea Lui, Domnului să ne rugăm.      Pentru cei ce le trebuiesc de la Dânsul ajutor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne izbăvim de toată supărarea, urgia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.      Apără-ne, mântuieşte-ne, miluieşte-ne şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu darul Tău.      Pe preasfânta curata, prea binecuvântata…      Vosglas : Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

    Strana : Amin. Apoi cântăm : Doamne strigat-am…
şi punem stihirile pe 6, glasul al 4-lea, singur glasul.
 

   Prea minunate au văzut astăzi toate neamurile în cetatea lui David, când Sfântul Duh S-a pogorât în limbi de foc, precum grăitorul de Dumnezeu Luca a spus. Că zice : Fiind adunaţi Ucenicii lui Hristos, s-a făcut sunet ca de o suflare ce vine repede şi s-a umplut casa unde erau ei şezând şi toți au început a grăi cu străine graiuri, cu străine învăţături, cu străine porunci ale Sfintei Treimi. De două ori.
 
   Duhul Sfânt era deapururea şi este şi va fi, nici început având nici încetând, ci pururea cu Tatăl şi cu Fiul este împreunat şi împreună numărat, Viața şi de viață făcător, Lumina şi de lumină dătător; Însuşi bun şi Izvor de bunătate, prin Carele, Tatăl Se cunoaşte şi Fiul Se proslăveşte şi de toți se ştie o Pputere, o împărăție şi o închinăciune a Sfintei Treimi. De două ori.
 
   Duhul Sfânt este Lumină şi Viață şi Izvor viu înţelegător, Duhul înţelepciunii, Duhul înţelegerii, bun, drept, înţelegător, stăpânitor, curățitor de greşeli; Dumnezeu şi îndumnezeitor, foc din foc purcezător, grăitor, lucrător, împărțitor de daruri; prin Carele toți proorocii şi dumnezeieștii Apostoli, împreună cu mucenicii, s-au încununat. Străină auzire, străină vedere, foc împărțindu-se spre darea de daruri. De două ori.
 
Slavă… Și acum… glasul al 6-lea.
 
   Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viață, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curățeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
 
Apoi Vohod cu cădelniţa : Lumină lină…
 
Prochimen, glasul al 7-lea :
Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru ? Tu eşti Dumnezeu Carele faci minuni.

    Stih 1 : Cunoscută ai făcut popoarelor puterea Ta.
    Stih 2 : Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului; şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale dintru început.
    Stih 3 : Şi am zis : Acum am priceput; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.
 
    Şi iar zice citeţul : Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru ?  Strana : Tu eşti Dumnezeu care faci minuni. După aceasta zice diaconul sau preotul : Iar şi iar plecând genunchii, noștrii Domnului să ne rugăm. Strana : Doamne, miluieşte. Deci plecând genunchii la pământ fiind cu capetele goale, preotul citeşte din altar rugăciunile ce urmează, cu glas mare în auzul tuturor.
 
RUGĂCIUNEA 1-a :
 
    Preacurate nespurcate, Cela ce eşti fără de început, nevăzut, neajuns, neurmat, neschimbat, necovârşit, nemăsurat şi fără de nici o răutate, Doamne, Carele însuți ai nemurire; Cela ce locuieşti întru lumina cea neapropiată, Cela ce ai făcut cerul şi pământul şi marea şi toate cele ce sunt zidite într-însele. Carele mai-nainte de cerere, tuturor le dai cererile, Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chemăm, Stăpâne Iubitorule de oameni, Părinte al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Carele pentru noi oamenii şi pentru mântuirea noastră, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria pururea Fecioara şi preaslăvita Născătoarea de Dumnezeu, Carele întâi cu cuvinte învăţând, iar mai pe urmă cu fapte arătând, când a răbdat patima cea mântuitoare, ne-a dat pildă nouă smeriţilor şi păcătoşilor şi nevrednicilor robilor Tăi, să aducem Ţie rugăciuni cu grumazurile şi cu genunchii plecate pentru păcatele noastre şi pentru neştiințele poporului. Însuți mult-Milostive şi Iubitorule de oameni, auzi-ne pe noi în orice zi Te vom chema, iar mai ales în ziua aceasta a cincizecimii, întru care după ce S-a înălţat Domnul nostru Iisus Hristos la ceruri şi a şezut dea-dreapta Ta, Dumnezeule şi Părinte, a trimis Duhul Sfânt peste Sfinții Săi Ucenici şi Apostoli, Carele a şezut peste fiecare dintr-înşii şi s-au umplut toți de darul lui cel neîmpuținat şi au grăit întru alte limbi slăvirile Tale şi au proorocit. Deci, auzi-ne pe noi care acum ne rugăm Ţie şi-Ţi adu aminte de noi smeriții şi osândiții şi întoarce robia sufletelor noastre, Cela ce ai milostivirea Ta care mijloceşte pentru noi. Primeşte-ne pe noi cei ce cădem înaintea Ta şi strigăm, greşit-am. La Tine suntem aruncați din mitraș, din pântecele maicii noastre, Tu eşti Dumnezeul nostru. Ci, căci s-au stins întru deşertăciune zilele noastre, ne-am golit de ajutorul Tău, lipsitune-am de tot răspunsul. Însă nădăjduindu-ne spre îndurările Tale, strigăm : Păcatele tinereților noastre şi ale neştiinței nu le pomeni şi de cele ascunse ale noastre curățeşte-ne pe noi. Nu ne lepăda pe noi în vremea bătrâneților, când slăbeşte tăria noastră nu ne lăsa pe noi. Mai înainte până ce nu ne întoarcem în pământ, învredniceşte-ne să ne întoarcem la Tine. Şi caută spre noi cu bună primire şi cu har. Cumpăneşte fărădelegile noastre cu îndurările Tale, pune adâncul îndurărilor Tale împotriva mulțimii păcatelor noastre. Caută dintru înălțimea Ta cea sfântă, Doamne, spre poporul Tău, Carele stă înainte şi aşteaptă de la Tine multă milă. Cercetează-ne pe noi cu bunătatea Ta. Izbăveşte-ne pe noi din tirania diavolului. Întăreşte viața noastră cu legile Tale cele sfinte şi sfinţite. Înger credincios păzitor pune poporului Tău. Şi pe noi pe toți ne adună întru împărăţia Ta. Dă iertare celor ce nădăjduiesc întru Tine. Lasă-le lor şi nouă păcatele. Curățeşte-ne pe noi cu lucrarea Sfântului Tău Duh. Strică meşteşugurile vrăjmaşului, cele ce sunt asupra noastră.
 
Împreună şi această rugăciune :
 
    Bine eşti cuvântat, Doamne, Stăpâne Atotțiitorule, Carele ai luminat ziua cu lumină de soare şi noaptea o ai strălucit cu raze de foc. Carele ne-ai învrednicit pe noi a trece lungimea zilei şi a ne apropia de începuturile nopții. Ascultă rugăciunea noastră şi a tot poporului Tău şi ne iartă nouă tuturor păcatele noastre cele de voie şi cele fără de voie. Primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite mulțimea milei Tale şi a îndurărilor Tale peste moştenirea Ta. Ocroteşte-ne pe noi cu Sfinții Tăi Îngeri. Într-armează-ne pe noi cu armele dreptăţii Tale. Îngrădeşte-ne pe noi cu adevărul Tău. Păzeşte-ne pe noi cu puterea Ta. Mântuieşte-ne pe noi de toată primejdia, de tot vicleşugul celui potrivnic. Şi ne dăruieşte nouă şi această seară cu noaptea ce vine desăvârşită, sfântă, cu pace, fără păcate, fără sminteală, fără nălucire şi toate zilele vieții noastre. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinților care Ţi-au plăcut din veac.
 
Apoi diaconul zice :
 
    Apără-ne, mântuieşte-ne, miluieşte-ne, ridică-ne şi ne păzeşte pe noi Dumnezeule cu Darul Tău.      Pe Preasfânta, curata, prea binecuvântata, slăvita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toți sfinţii pomenindu-o; pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
 
    Vosglas :
Că Ţie se cade a ne milui şi a ne mântui, Doamne Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 
    Strana : Amin. Apoi diaconul zice : Să zicem toți din tot sufletul şi din tot cugetul nostru să zicem. Strana : Doamne, miluieşte.
 
Doamne atotțiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu-ne Ţie, auzine şi ne miluieşte.      Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.      Încă ne rugăm pentru binecredinciosul şi de Hristos iubitorul Domnul nostru (N), pentru stăpânirea, biruinţa, petrecerea, pacea, sănătatea, mântuirea şi iertarea păcatelor lui; şi pentru ca Domnul Dumnezeul nostru mai ales să-i dea spor şi să-i ajute întru toate şi să supună sub picioarele lui pe tot vrăjmaşul şi pizmaşul.      Încă ne rugăm pentru preasfințitul Arhiepiscopul nostru (N), pentru sănătatea şi mântuirea lui.      Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfântului locaşului acestuia; şi pentru toți cei mai dinainte adormiţi părinţii şi fraţii noştri, care zac aici şi pretutindenea ortodocşi.      Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi preacinstită biserica aceasta; pentru cei ce se ostenesc şi cântă şi pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.      Încă ne rugăm pentru toți fraţii noştri şi pentru toți creştinii ortodocşi.
  Vosglas : Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
 
    Strana : Amin. Apoi diaconul : Iar şi iar plecând genunchii noștrii, Domnului să ne rugăm.
 
Preotul se roagă :
 
     Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce ai dat pacea Ta oamenilor. Şi darul PreasfântuIui Duh, încă întru această viață şi cu noi fiind, îl dai pururea celor credincioşi spre moştenire nestricată; iar mai arătat acest dar Ucenicilor Tăi şi Apostolilor L-ai trimis astăzi, şi le-ai întărit buzele lor cu limbi de foc, prin care tot neamul omenesc, întru a sa limbă întru auzul urechilor luând cunoştința de Dumnezeu, ne-am luminat cu lumina Duhului şi dintru înşelăciune ca dintru întuneric ne-am izbăvit şi cu împărţirea limbilor celor simţite şi de foc şi cu lucrarea mai presus de fire a crede întru Tine, ne-am învăţat şi pe Tine a Te binecuvânta împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, întru o Dumnezeire şi întru o Putere şi întru o Stăpânire, ne-am luminat. Tu dar, Cela ce eşti strălucirea Tatălui şi chipul Fiinţei şi al Firii Lui cel neschimbat şi nemutat, Izvorule al înţelepciunii şi al darului, deschide-mi şi mie păcătosului buzele şi mă învaţă cum se cuvine şi pentru ce trebuieşte să mă rog. Că Tu eşti Cela ce ştii mulțimea cea multă a păcatelor mele, ci milostivirea Ta va birui fără de numărul acestora. Că iată, cu frică stau înaintea Ta aruncând deznădăjduirea sufletului meu întru adâncul milei Tale. Ocârmueşte viața mea, Cela ce ocârmuieşti toată făptura cu cuvântul şi cu puterea cea negrăită a înţelepciunii, Cela ce eşti liman lin celor cuprinşi de valuri şi-mi arată calea întru care voi merge. Dă gândurilor mele Duhul înţelepciunii Tale, Duhul înţelegerii dăruieşte-l nepriceperii mele, umbrează faptele mele, cu duhul temerii de Tine şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele şi cu Duhul cel stăpânitor întăreşte alunecarea cugetului meu. Ca întru toate zilele fiind îndreptat spre lucrul cel de folos cu Duhul Tău cel Bun, să mă învrednicesc a face poruncile Tale şi pururea să-mi aduc aminte de slăvită venirea Ta, care va cerceta faptele noastre. Şi să nu mă treci cu vederea pe mine să mă înşel cu frumuseţile cele stricăcioase ale lumii acestea. Ci mă întăreşte să poftesc luarea vistieriilor celor ce vor să fie. Că Tu ai zis, Stăpâne : Că oricâte va cere cineva întru numele Tău, fără apărare va lua de la Dumnezeu Părintele Tău cel împreună veşnic cu Tine. Pentru aceasta şi eu păcătosul, întru venirea Sfântului Tău Duh mă rog bunătăţii Tale, câte am cerut să mi le dai spre mântuire. Aşa Doamne, Cela ce eşti bogat dătător de toată facerea de bine şi dătător bun. Că Tu eşti Carele dai mai de prisosit decât cele ce cerem. Tu eşti Cela ce nu Te înduri şi Cel milostiv, Carele Te-ai făcut părtaş fără de păcat trupului nostru şi către cei ce pleacă la Tine genunchii, Te pleci cu iubirea de milostivire, făcându-Te curăţire păcatelor noastre. Pentru aceasta dă, Doamne, poporului Tău îndurările Tale; auzi-ne pe noi din cerul cel sfânt al Tău; sfințeşte-i pe dânşii cu puterea dreptei Tale celei mântuitoare; acoperă-i pe dânşii cu acoperământul aripilor Tale; nu trece făptura mâinilor Tale; Ţie Unuia am greşit, şi Ţie Unuia şi slujim; nu ştim să ne închinăm la Dumnezeu străin, nici să tindem mâinile noastre, Stăpâne, la alt dumnezeu; iartă-ne nouă greşelile şi primind rugăciunile noastre cele cu plecare de genunchi, tinde-ne nouă tuturor mână de ajutor. Primeşte rugăciunea tuturor ca nişte tămâie primită ce se înalță înaintea împărăţiei Tale celei prea bune.
 
Se adaugă şi această rugăciune :
 
    Doamne, Doamne, Cela ce ne-ai izbăvit pe noi de toată săgeata ce zboară în zi, izbăveşte-ne pe noi de tot lucrul, ce umblă întru întuneric; primeşte jertfa de seară, înălţările mâinilor noastre şi ne învredniceşte să trecem şi măsura nopţii fără de prihană neispitiți de rele şi ne izbăveşte pe noi de toată tulburarea şi frica, care vine de la diavolul; dăruieşte sufletelor noastre umilință şi gândurilor noastre purtare de grijă de întrebarea judecăţii Tale celei înfricoşate şi drepte; pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi omoară mădularele noastre cele de pe pământ. Ca şi întru liniştea somnului să ne luminăm cu privirea la judecăţile Tale. Şi întoarce de la noi toată nălucirea cea necuvioasă şi pofta cea vătămătoare. Şi ne scoală pe noi în vremea rugăciunii întăriţi în credinţă şi sporind întru poruncile Tale.
 
Apoi diaconul zice :
 
    Apără-ne, mântuieşte-ne, miluieşte-ne, ridică-ne şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu Darul Tău.      Pe Preasfânta, curata, prea binecuvântata, slăvita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toți sfinţii pomenindu-o; pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
    Vosglas : Cu bună voirea şi cu darul Unuia-Născut Fiului Tău, cu Carele bine eşti cuvântat, împreună cu Preasfântul şi Bunul şi de viață făcătorul Duhul Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
 
    Strana : Amin. Şi îndată : Învredniceşte-ne Doamne… Şi după aceea diaconul zice : Iar şi iar plecându-ne genunchii, Domnului să ne rugăm.
 
Apoi preotul zice rugăciunea :
 
   Izvorule al vieții cel luminător, Carele pururea izvorăşti. Puterea cea împreună veşnică a Tatălui şi împreună lucrătoare. Cela ce ai plinit cu prea cuviinţă toată rânduiala cea pentru mântuirea omenească, Hristoase Dumnezeul nostru; Carele ai rupt legăturile morții cele nedezlegate şi încuietorile iadului şi ai călcat mulţimea duhurilor celor viclene. Cela ce Te-ai adus pe Tine pentru noi junghiere nevinovată, dându-Ţi spre jertfă Trupul cel preacurat şi neatins şi neajuns de nici un păcat şi prin înfricoşată şi negrăită jertfirea aceasta ne-ai dăruit nouă viața de veci şi pogorându-Te în iad ai sfărâmat încuietorile cele veşnice şi celor ce şedeau întru întuneric le-ai arătat ieşire şi ai vânat cu înţeleaptă meşteşugire dumnezeiască pe şarpele începătorul răutăţii cel dintru adânc şi l-ai legat cu lanțurile întunericului în tartar şi în focul cel nestins şi întru întunericul cel mai dinafară l-ai închis cu puterea Ta cea nemăsurată. Înţelepciunea Tatălui cea cu nume mare, Cela ce Te-ai arătat mare ajutător celor năpăstuiţi şi ai luminat pe cei ce şedeau întru întuneric şi în umbra morţii. Tu, Domnul slavei ceea ce este deapururea şi Fiul cel iubit al Părintelui celui de sus, Cela ce eşti lumină pururea veșnică, Soarele dreptăţii, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm Ţie şi fă odihnă sufletelor robilor Tăi, ale părinţilor şi fraților noştri, care au adormit mai înainte şi ale celorlalte rudenii după trup şi ale tuturor celor de o credinţă cu noi, pentru care şi facem acum pomenirea. Că întru Tine este stăpânirea tuturor şi în mâna Ta ții toate marginile pământului. Stăpâne atoate țiitorule, Dumnezeul părinţilor şi Domnul milei, Făcătorul neamului celui muritor şi celui nemuritor şi a toată firea omenească care se zideşte şi iarăşi se strică, al vieţii şi al sfârşitului, al petrecerii aici şi al mutării acolo. Cela ce măsori anii viilor şi rânduieşti ceasurile morții, Carele duci în iad şi scoţi; Cela ce legi întru neputinţă şi slobozeşti întru putere; Cela ce tocmeşti aceste de aici a fi de treabă şi ocârmuieşti cele viitoare a fi de folos; Cela ce ai veselit cu nădejdea învierii pe cei vătămaţi cu arcul morții. Însuți, Stăpânul tuturor, Dumnezeule Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe. Carele şi întru această mai de pe urmă mare şi mântuitoare zi a praznicului cincizecimii ai arătat nouă taina Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi împreună pururea veșnică şi nedespărţite şi neamestecate Treimi. Şi pogorârea şi venirea Sfântului şi de viață făcătorului Duh, în chip de limbi de foc peste Sfinţii Tăi Apostoli ai vărsat şi i-ai pus pe ei vestitori credinţei noastre celei creştineşti şi mărturisitori şi propovăduitori dreptei credințe celei adevărate i-ai arătat. Carele şi întru acest praznic cu totul desăvârşit şi mântuitor, ai judecat cu cuviinţă a primi rugăciunile cele de milă pentru cei ținuți în iad. Şi ai dat mare nădejde că : Slobozire celor ținuți din scârbele ce-i țin pe ei şi mângâiere li se va trimite lor de la Tine. Auzi-ne pe noi smeriţii robii Tăi, care ne rugăm Ţie. Şi fă odihnă sufletelor robilor Tăi, celor adormiţi mai-nainte : în loc luminos, în loc cu verdeaţă, în loc cu răcoreală, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea. Şi aşază sufletele lor în locaşurile drepţilor şi-i învredniceşte păcii şi iertăciunii. Că nu morții Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici cei ce sunt în iad îndrăznesc a-Ţi aduce Ţie mărturisire; ci noi ceşti vii bine Te cuvântăm şi Te rugăm şi rugăciuni de milostivire şi jertfe aducem Ţie pentru sufletele lor.
 
Să se împreune şi această rugăciune :
 
    Dumnezeule cel mare şi veşnic, Sfinte şi Iubitorule de oameni, Carele ne-ai învrednicit pe noi şi întru acest ceas a sta înaintea slavei Tale celei neapropiate, spre cântarea şi lauda minunilor Tale. Milostiveşte-Te spre noi nevrednicii robii Tăi şi ne dă nouă dar, ca să-Ţi aducem Ţie cu inimă umilită fără de răspândire slavoslovia cea întreit sfântă şi mulțumire pentru darurile Tale cele mari, care ai făcut şi faci pururea cu noi. Adu-Ţi aminte, Doamne, de neputinţa noastră şi nu ne pierde pe noi cu fărădelegile noastre. Ci fă milă mare cu smerenia noastră, ca să scăpăm de întunericul păcatului şi să umblăm în ziua dreptății îmbrăcându-ne cu armele luminii, să petrecem fără bântuială despre toată meşteşugirea vicleanului şi cu îndrăzneală să Te proslăvim pentru toate, pe Tine, Unul, Dumnezeul cel adevărat şi Iubitor de oameni. Că a Ta este cu adevărat şi fără de îndoială mare taină, Stăpâne, şi Făcătorule al tuturor, dezlegarea cea vremelnică a făpturilor Tale şi împreunarea şi odihna cea în veci după acestea. Ţie mulțumire pentru toate facem, pentru intrările noastre în lumea aceasta şi ieşirile, care nădejde de învierea noastră şi de viața cea nestricată prin nemincinoasă făgăduința Ta mai înainte ne vestesc nouă, care fă să o dobândim întru venirea Ta cea de a doua ce va să fie. Că Tu eşti Începătorul învierii noastre şi Judecătorul celor ce se fac în viață, cel nemitarnic şi iubitor de oameni şi dării de plată Stăpân şi Domn. Carele Te-ai şi împreunat asemenea nouă cu trupul şi sângele prin pogorârea cea multă şi patimile noastre cele fără prihană, de bunăvoie spre a le primi, ai luat milostivirile îndurărilor şi întru aceea ce ai pătimit Însuți fiind ispitit, Te-ai făcut nouă celor ispitiţi Însuți făgăduit ajutător. Pentru aceasta ne-ai şi scos pe noi la a Ta nepătimire. Primeşte dar, Stăpâne, cererile şi rugăciunile noastre şi fă odihnă tuturor părinţilor ai fiecăruia şi maicilor şi fraților şi surorilor şi fiilor şi celor dintru o rudenie şi celor de o seminţie şi tuturor sufletelor, care au adormit mai-nainte întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice; şi aşază sufletele lor şi numele lor în cartea vieţii în sânurile lui Avraam şi ale lui Isaac şi ale lui Iacov, în latura celor vii întru împărăţia cerurilor, în raiul desfătării; prin îngerii Tăi cei luminaţi ducându-i pe toţi întru sfinte locaşurile Tale. Împreună ridicând şi trupurile noastre în ziua, întru care ai rânduit, după făgăduinţele Tale cele sfinte şi nemincinoase. Că nu este, Doamne, moarte robilor Tăi, când ieşim noi din trup şi venim la Tine, Dumnezeul nostru, ci mutare de la cele mai de întristare la cele mai bune şi mai vesele şi odihnă şi bucurie. Iar de am şi greşit Ţie ceva, fii milostiv nouă şi acelora, pentru că nici unul nu este curat înaintea Ta de întinăciune, măcar de ar fi viaţa lui numai o zi, fără numai Tu însuţi Carele Te-ai arătat pe pământ, fără păcat, Domnul nostru Iisus Hristos, prin Carele toţi nădăjduim să dobândim milă şi iertare de păcate. Pentru aceasta şi nouă şi acelora ca un bun şi iubitor de oameni, Dumnezeu, slăbeşte, lasă şi ne iartă căderile noastre de păcate, cele de voie şi cele fără de voie, cele întru ştiinţă şi cele întru neştiinţă, cele arătate şi cele ascunse, cele cu lucrul şi cele cu gândul, cele cu cuvântul şi cele dintru toate umbletele şi mişcările noastre. Şi celor ce s-au mutat de aici dăruieşte-le slobozenie şi iertare; iar pe noi cei ce suntem aici ne binecuvintează, sfârşit bun şi cu pace dăruindu-ne nouă şi tot poporului Tău. Şi deschizând nouă îndurările milei şi ale iubirii de oameni întru venirea Ta cea înfricoşată şi groaznică şi ne fă vrednici împărăţiei Tale.
 
Împreună şi această rugăciune :
 
    Dumnezeule cel mare şi Preaînalt, Unul, Carele ai nemurire, Cel ce locuieşti întru lumina cea neapropiată, Cela ce ai făcut toată făptura întru înţelepciune, Carele ai despărţit între lumină şi întuneric şi ai pus soarele spre stăpânirea zilei, iar luna şi stelele spre stăpânirea nopţii. Cela ce ne-ai învrednicit pe noi păcătoşii şi în ziua de acum a întâmpina faţa Ta întru mărturisire şi a-Ţi aduce slujbă de seară. Însuţi, Iubitorule de oameni, Doamne, îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta şi o primeşte ca o mireasmă cu bun miros. Şi ne dă nouă această seară de acum şi noaptea ce vine, cu pace. Îmbracă-ne cu armele luminii. Izbăveşte-ne pe noi de frica de noapte şi de tot lucrul ce umblă întru întuneric şi ne dăruieşte somnul, (care ai dat nouă spre odihna neputinţei noastre), slobod de toată nălucirea diavolească. Aşa, Stăpâne al tuturor, Dătătorule de viață, ca şi întru aşternuturile noastre umilindu-ne, să pomenim şi noaptea preasfânt numele Tău şi cu gândirea poruncilor Tale fiind luminaţi, să ne sculăm întru bucurie sufletească spre lauda bunătății Tale, cereri şi rugăciuni aducând milostivirii Tale pentru păcatele noastre şi ale tot poporului Tău, pe care pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, întru milă îl cercetează.
 
    Apoi diaconul : Apără, mântuieşte, miluieşte… Pe Preasfânta curata…    Vosglas : Că tu eşti odihna sufletelor şi a trupurilor noastre şi Ţie slavă înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
 
Strana : Amin.
 
După aceea zice diaconul :
 
    Să plinim rugăciunile noastre cele de seară Domnului.      Apără, mântuieşte, miluieşle şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule cu harul Tău.      Seara toată desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate, la Domnul să cerem.      Înger de pace, credincios…      Milă şi iertare de păcate…      Cele bune şi de folos…      Cealaltă vreme a vieții noastre…      Sfârşit creştinesc vieţii noastre…      Pe Preasfânta, curata…
    Vosglas : Că Dumnezeu bun şi iubitor de oameni eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
 
    Strana : Amin. Preotul : Pace tuturor. Strana : Şi Duhului Tău. Diaconul : Capetele voastre Domnului să le plecaţi. Iar preotul zice în taină rugăciunea aceasta :
 
    Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai plecat cerurile şi Te-ai pogorât pentru mântuirea neamului omenesc, caută spre robii Tăi şi spre moştenirea Ta. Că Ţie, Judecătorului celui înfricoşat şi de oameni iubitor şi-au plecat robii Tăi capetele şi şi-au smerit grumazii lor, nu de la oameni nădăjduind a avea ajutor, ci aşteptând mila Ta şi cerând mântuirea Ta; pe care păzeşte-i în toată vremea, în seara de acum şi în noaptea ce vine de tot vrăjmaşul, de toată lucrarea diavolului cea potrivnică, de cugete deşarte şi de pofte rele.
 
    Vosglas : Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată şi prea proslăvită, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
 
Strana : Amin.
 
Şi îndată cântăm :
 
STIHOAVNA
 
Stihirile, glasul al 3-lea, singur glasul.

 
   Acum spre semn tuturor la arătare limbile s-au pogorât; că evreii, din care este după trup Hristos, bolnăvindu-se cu necredința, au căzut din darul lui Dumnezeu şi noi cei dintre păgâni ne-am învrednicit de lumina cea dumnezeiască, întărindu-ne prin cuvintele Ucenicilor, care au vestit slava lui Dumnezeu, Binefăcătorul tuturor; cu care plecându-ne inimile împreună cu genunchii, întărindu-ne prin Sfântul Duh, cu credinţă să ne închinăm Mântuitorului sufletelor noastre.
 
    Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
 
   Acum Duhul Cel Mângâietor S-a vărsat peste tot trupul; că începând de la ceata Apostolilor, de la aceia după împărtăşire, au întins Darul către cei credincioşi şi au încredinţat despre venirea Sa cea puternică, împărţind Ucenicilor limbi în chip de foc, spre lauda şi slava lui Dumnezeu; pentru aceasta, gânditor luminându-ne inimile şi întărindu-ne în credinţă prin Sfântul Duh, să ne rugăm să se mântuiască sufletele noastre.
 
     Stih : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine.

    Acum se îmbracă cu putere de sus Apostolii lui Hristos, că Mângâietorul îi înnoieşte pe dânşii înnoindu-se într-înşii cu înnoire tainică a cunoştinţei; pe care cu străine glasuri şi cu înalte cuvinte slăvindu-o, ne învaţă a cinsti firea cea veşnică şi singură în trei Ipostasuri a lui Dumnezeu, Binefăcătorul tuturor. Pentru aceasta luminându-ne prin învăţăturile acelora, să ne închinăm Tatălui şi Fiului, şi Duhului Sfânt, rugându-ne să se mântuiască sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
Facere a lui Leon împăratul.
 
   Veniţi popoare să ne închinăm Dumnezeirii celei în trei Ipostasuri : Fiului în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh. Că Tatăl a născut fără de ani pe Fiul cel împreună veşnic şi împreună pe scaun şezător şi Duhul Sfânt era în Tatăl, slăvit împreună cu Fiul; o singură Putere, o Fiinţă, o Dumnezeire, Căreia toţi închinându-ne, zicem : Sfinte Dumnezeule, Cela ce toate le-ai făcut prin Fiul cu împreună lucrarea Sfântului Duh; Sfinte Tare, prin Carele am cunoscut pe Tatăl şi Duhul Sfânt a venit în lume; Sfinte fără de moarte, Duhule, Mângâietorule, Carele din Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti; Treime Sfântă, slavă Ţie.
 
    După aceea : Acum slobozeşte pe robul Tău… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru.
 
Şi îndată troparul praznicului, glasul al 8-lea :
 
   Bine eşti cuvântat, Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce preaînțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
 
Şi otpustul acesta :
 
   Cela ce din sânurile Tatălui s-a deşertat pe Sine şi din cer pe pământ S-a pogorât şi a luat toată firea noastră cea omenească şi o a îndumnezeit pe dânsa, şi după aceea iarăşi S-a suit la ceruri şi a şezut dea-dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl şi pe Duhul cel dumnezeiesc şi Sfânt şi de o Fiinţă şi întocmai puternic şi întocmai slăvit şi împreună veşnic, L-a trimis peste Sfinții Săi Ucenici şi Apostoli şi printr-însul i-a luminat pe ei şi prin ei toată lumea, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei şi celei cu totul fără prihană Sfintei Maicii Sale, ale sfinţilor slăviților şi întrutot lăudaţilor de Dumnezeu propovăduitorilor şi purtătorilor de Duh Apostoli şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi iubitor de oameni.
 
Întru această Duminică a Cincizecimii.
 
La Pavecerniţă cântăm canonul către Prea Sfântul Duh.

Irmosul de două ori şi troparele pe 4.

 
CANONUL către Prea Sfântul Duh
 
Facere a lui Teofan.
 
Cântarea 1-a, glas 1,
 
Irmosul :

 
   Din robia cea amară izbăvindu-se Israil, marea cea neumblată o a trecut ca pe uscat, văzând pe vrăjmaşul înecat, a cântat cântare lui Dumnezeu ca unui Făcător de bine, Celui ce a făcut minuni cu braț înalt, că S-a proslăvit.
 
    Stih : Slavă Ţie Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
 
   Dumnezeule, Sfinte Duhule, Carele tuturor împarţi darurile Tale şi toate le faci cu voia, suflă şi întru noi Darul Tău cel purtător de lumină, ca să Te slăvim pe Tine, Cela ce eşti lăudat împreună cu Tatăl şi cu Fiul.
 
   Mângâietorule, Cela ce cu însuflarea Ta dai daruri puterilor cereşti, curăţă întinăciunea cugetului meu, ca un bun şi-l umple de sfinţenia Ta.
 
Slavă…
 
   Sfinte Duhule, Dumnezeule, Cela ce eşti izvor al vieţii şi râu de bunătăţi al firii, mintea mea cea omorâtă, făcându-o vie cu lucrarea Ta, o ridică ca să cânte Dumnezeirea Ta.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Biserică lui Dumnezeu te-ai făcut Fecioară cu venirea Duhului Sfânt, ceea ce eşti cu dar dăruită şi cu puterea Celui Preaînalt, ai născut cu trup pe Cuvântul cel fără început.
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmos :
 
   Fiului, Celui născut fără stricare din Tatăl mai-nainte de veci şi mai pe urmă din Fecioară întrupat fără de sămânţă, lui Hristos Dumnezeu să-i strigăm : Cela ce ai înălţat cornul nostru, Sfânt eşti, Doamne.
 
   Având după ființă împreună alergătoare puterea voiei, Duhul Sfânt ca un Dumnezeu împreună lucrător, pe cetele cele cereşti care sunt mai presus de lume, neîncetat le învaţă a striga : Sfânt eşti Doamne.
 
   Cu cântări fără tăcere, într-un glas să slăvim pe darul Duhului, Carele a strălucit pe grăitorii de Dumnezeu Apostoli, prin suflare de vifor şi împreună cu cetele celor fără de trupuri, în glasuri întreit sfinte i-a învăţat să strige : Sfânt eşti Doamne.
 
Slavă…
 
   O Stăpânire şi o Dumnezeire, o Putere, o Începătorie şi o împărăţie a Sfintei Treimi, slăvindu-o cântăm, cu glasuri întreit sfinte, strigând : Sfânt eşti Doamne.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Căruţă purtătoare de lumină şi locaş prealuminat ai fost, întrutot curată şi mai presus de heruvimi, că pe Dumnezeu pe mâinile tale L-ai purtat. Pentru aceea toţi strigăm către tine, Curată : Bucură-te, întrutot fericită.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmos :
 
   Toiag din rădăcina lui Iessei şi floare dintr-însul Hristoase, din Fecioară ai odrăslit Cel lăudat, din muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu, slavă puterii Tale, Doamne.
 
   Mari lucruri ne-a dăruit nouă Duhul Cel întru tot Sfânt; peste Apostoli a venit ca un Mângâietor prea bun, ca Cela ce toate le plineşte; ca un Dumnezeu făcător, ca Cela ce toate le sfinţeşte, ca Cela ce este Făcător a toate, ca un stăpân şi Însuşi stăpânitor.
 
   Pe scaunul părintesc şezând, Hristoase, ai trimis pe Mângâietorul, Ucenicilor Tăi, precum Te-ai făgăduit, Mântuitorule, şi ca un Dumnezeu venind, cu putere i-a întrarmat pe dânşii, ca Unul ce este împreună lucrător şi de la Tatăl se purcede.
 
Slavă…
 
   A grăi pentru cele ce vor să fie, Duhul cel întrutot Sfânt mai înainte a învăţat pe prooroci; şi iarăşi a grăi în limbi slava lui Dumnezeu, tot El a deşteptat pe preaînţelepţii Apostoli, prin glasul suflării de vifor. Acelaşi şi acum împreună cu noi petrece.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Poartă a luminii vieții te numim pe tine Maica lui Dumnezeu, prin care a intrat la noi Hristos, frumos arătându-Se cu strălucirea Dumnezeirii, acoperit fiind cu îmbrăcămintea trupului şi nevăzut ca un Dumnezeu. Iar trupeşte, precum suntem noi, S-a văzut.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmos :
 
   Dumnezeu fiind păcii, Tată îndurărilor, pe Îngerul sfatului Tău celui mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă. Deci, povățuiți fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim, Iubitorule de oameni.
 
   O Duhule al înțelepciunii şi al fricii de Dumnezeu, Sfetnicule al adevărului şi al înţelegerii, Cel ce dai pace, sălăşluieşte-Te întru noi, ca sfinţindu-ne cu sălăşluirea Ta, de noapte mânecând, să Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.
 
   Cela ce ții toate şi eşti Domn al tuturor, Cela ce păzeşti făptura necăzută, dă-ne nouă sfinţenie şi luminare, ca săturându-ne de lumina Ta cea dată nouă, de noapte mânecând, să Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.
 
Slavă…
 
   Carele dedemult a însemnat lui Moise poruncile legii vechi, acum legea darului o alcătuieşte luminat; că dumnezeiescul Mângâietor venind o a scris pe inimile Apostolilor, ca un iubitor de oameni.
 
Şi acum… A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Blestemul strămoaşei Eva s-a pierdut cu naşterea ta, Fecioară, răsărind tu pe Hristos binecuvântare lumii, pentru aceea bucurându-ne, cu gura şi cu inima mărturisindu-te adevărat Născătoare de Dumnezeu, te fericim.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmos :
 
   Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit; şi în Fecioară sălăşluindu-se Cuvântul şi trup luând, a ieşit păzindu-o nestricată; că Cel ce n-a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut, o a păzit nevătămată.
 
   Plinind făgăduinţa Ucenicilor Tăi, Hristoase, le-ai trimis pe Duhul cel întrutot Sfânt, le-ai dăruit facere de mari minuni şi le-ai dat limbi în vedere de foc, ca să umple de cunoştinţa Ta pe adunarea neamurilor necredincioase.
 
   Vino la noi, Duhule Sfinte, fă-ne părtaşi sfinţeniei Tale, luminii celei neînserate, vieţii celei dumnezeieşti şi împărtăşirii celei cu bun miros; că Tu eşti Duhul adevărului, Carele de la Tatăl purcezi.
 
Slavă…
 
   Mântuieşte, Mângâietorule pe cei ce cu credinţă cântă venirea Ta cea cu dumnezeiască cuviinţă şi curăţeşte-i de toată spurcăciunea ca un bine îndurat şi-i arată vrednici strălucirii Tale şi cu lumina Ta fă-i pe ei oglindă neîntinată, de Dumnezeu văzătoare.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Toată ceata proorocilor cea de Dumnezeu pe taină învăţată, mai-nainte a grăit pentru taina cea nespusă şi dumnezeiască a întrupării lui Dumnezeu Cuvântul, cea dintru tine Fecioară; că prin tine, Maică, s-a arătat sfatul cel mai-nainte de veci prea adevărat.
 
Sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

 
   Prea Sfântul Duh pogorîndu-Se acum peste Apostoli în chip de foc, a umplut de spaimă adunările neamurilor că, cu limbi de foc grăind ei, Iubitorule de oameni, fiecare îşi auzea vorba limbii sale; pentru aceea şi minunea ca o beție se socotea la cei necredincioşi, iar la cei credincioşi lucru de mântuire cu adevărat. Pentru aceasta slăvim puterea Ta, Hristoase Dumnezeule; iertare de greşeli cerând, ca să trimiţi din-destul robilor Tăi.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
   Tinerii în buna-credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgându-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat, ci în mijlocul văpăii stând, au cântat : Dumnezeul părinților, bine eşti cuvântat.
 
   Acum sorocul făgăduinţei lui Hristos se împlineşte, că venirea Duhului a arătat Ucenicilor împărţirea limbilor, a Celui ce mai presus de Dumnezeu, a strălucit din Treime.
 
   Dedemult adică s-a despărţit unirea limbilor care era fără de cale, iar acum la un loc se adună prin singură lucrarea Sfântului şi de viață Făcătorului Duh, a Unuia din Treimea cea mai presus de Dumnezeire.
 
Slavă…
 
   De sus purtându-se suflarea Sfântului Duh, măririle lui Dumnezeu preaslăvit le-au vestit Apostolii lui Hristos, cu un glas cântând : Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Chipul naşterii Tale, celor trei tineri în cuptor li s-a arătat, păziţi fiind nevătămaţi de foc. Iar tu luând în pântece Focul cel nesuferit, te-a păzit curată, Dumnezeul părinţilor Cel binecuvântat.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire, că n-a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta cântând, să strigăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalțe pe Dânsul întru toți vecii.
 
   Sfinte Duhule, Cela ce purcezi de la Tatăl, dă tuturor sfinţenie, celor ce cred întru Tine, că Sfânt eşti şi dătător de sfinţenie oamenilor. Pentru aceea cântând, să strigăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
   Dai dăruiri ca un Făcător de bine, darul bunătăţilor celor ce Te cântă pe Tine, Mângâietorule; că dătător de bunătăţi eşti şi noianul bunătăţii. Pentru aceea cântând, să strigăm. Toată făptura să binecuvinteze pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
Slavă…
 
   Domn făcător de viață este Duhul, singur de Sine mişcat, singur de Sine puternic, împărţind precum voieşte darurile; singur stăpânitor, singur poruncitor şi fără de început. Pentru aceea cântând, să strigăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cine nu se va mira de prea mulţimea îndurărilor Tale, celor bune, Cuvântule, Cela ce eşti fără de început ? Că pentru noi ai sărăcit, bogat fiind, şi în pântecele Sfintei Fecioare Te-ai sălăşluit. Pentru aceea cântând, să strigăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Bucură-te, lauda fecioriei, bucură-te, Maică preacurată, pe care toată făptura cu dumnezeieşti cântări te slăvim.
 
   Iată, ne-ai trimis alt Mângâietor, pe Cel de o Fiinţă cu Tine, Cuvântule, şi cu Părintele Tău împreună pe un scaun şezător.
 
   Mântuieşte, Mângâietorule, din ispite pe cei ce Te cunosc pe Tine Dumnezeu şi slăvesc a Ta veşnicie.
 
Slavă…
 
   Vino către noi, Mângâietorule, împlinind a Ta mângâiere celor ce cântă dumnezeieşte slava Ta cea negrăită.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Mireasă a lui Dumnezeu ceea ce eşti cu totul fără prihană, pe cei ce Te cinstesc după vrednicie, izbăveşte-i de ispite.
 
     În loc de :
Cade-se să te fericim… Zicem acelaşi Irmos. După, Sfinte Dumnezeule… Condacul praznicului. Şi celelalte ale Pavecerniței şi otpustul.
    Întru aceeaşi Luni a Cincizecimii.  La Miezonoptică, troparul şi condacul praznicului. Rugăciunea pentru morţi nu o citim.
 
LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul… troparul praznicului, de trei ori.
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif…

 
   Praznicul cel după praznice şi mai de pe urmă, credincioşii să-l prăznuim luminat; acesta este Cincizecimea, împlinirea făgăduinţei şi a sorocului, că întru acesta focul Mângâietorului îndată S-a pogorât pe pământ, ca în chip de limbi; pe Ucenici i-a luminat şi cereşti tăinuitori i-a făcut; lumina Mângâietorului a venit şi lumea a luminat.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif…

 
   Izvorul Duhului venind la cei de pe pământ, în râuri de foc împărțindu-se după înţelegere, pe Apostoli i-a rourat luminându-i. Şi li s-a făcut lor focul nor rouros, văpaia care îi lumina şi îi ploua. Prin care noi am luat darul prin foc şi prin apă. Lumina Mângâietorului a venit şi lumea a luminat.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Psalmul 50.
 
CANOANELE
 
    Al praznicului cel întâi, glasul al 7-lea cu irmosul pe 8 şi al doilea glasul al 4-lea, cu irmosul pe 6.
  
CANOANELE PREA SFÂNTULUI DUH
 
Catavasia : Cu dumnezeiescul nor…
 
După Cântarea a 3-a, sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…
 
   Prea Sfântul Duh pogorându-Se acum peste Apostoli în chip de foc, a umplut de spaimă adunările neamurilor; că, cu limbi de foc grăind ei, Iubitorule de oameni, fiecare îşi auzea vorba limbii sale, pentru aceea şi minunea ca o beţie se socotea la cei necredincioşi; iar la cei credincioşi lucru de mântuire cu adevărat. Pentru aceasta slăvim puterea Ta, Hristoase Dumnezeule, iertare de greşeli cerând, ca să trimiţi robilor Tăi.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului.

 
SINAXAR
ÎN LUNEA CINCIZECIMII, ADICĂ A SFÂNTULUI DUH.
 
Stih :
Suflarea Duhului Domnului să o laude tot omul.
Cu care tot duhul vrăjmăşesc se goneşte de la Domnul.

 
   Tot în această zi, în Lunea a cincizeci de zile, prăznuim pe însuşi Prea Sfântul şi de viaţă Făcătorul şi întrutot puternicul Duh, Carele este Unul din Treime, Dumnezeu, într-o cinste, într-o slavă şi de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul.

   Că întru această zi a cincizecea S-a pogorât înfiinţat pe Sfinţii Apostoli întru vedere de limbi de foc şi a şezut peste fiecare dintr-înşii în foişor, unde petreceau. Însă pentru cinstea Prea Sfântului Duh, au aşezat sfinţii şi dumnezeieștii Părinţi, care toate bine le-au tocmit, a-L prăznui şi deosebi într-această zi a Cincizecimii; că a făgăduit Mântuitorul mai înainte de sfânta Sa patimă venirea Mângâietorului zicând : De folos este ca să Mă duc Eu, că de nu Mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni la voi. Şi iarăşi : Şi când va veni Acela, vă va învăţa şi vă va îndrepta pe voi spre tot adevărul. Şi iarăşi : Voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor va trimite vouă, Duhul adevărului, Carele din Tatăl se purcede. Şi după patimă iarăşi când vrea să se înalţe la cer a zis : Iar voi să aşteptaţi în Ierusalim până când vă veţi îmbrăca cu putere de sus; şi L-a trimis în adevăr, căci aşteptând ei, când s-a plinit ziua a cincizecea, în ceasul al treilea din zi, în foişor fără de veste s-a făcut tunet din cer, cât a străbătut mulţimea lumii şi întru vederi de limbi de foc S-a arătat Duhul Sfânt, rămânând nu numai peste cei doisprezece, ci şi peste cei şaptezeci. Şi grăiau în limbi străine, adică unul fiecare din Apostoli grăia în limbile tuturor neamurilor; că nu numai limba sa auzea cel de alt neam când grăia Apostolul, ci limba fiecărei seminţii Apostolul o auzea şi o grăia. De unde dacă s-au adunat, poporul i-a socotit că sunt beţi, că neînţelegând altul cum grăia un Apostol deosebi către toţi, îl socotea pe acela că este beat; iar alţii se mirau, zicând : Ce poate fi aceasta ? Şi erau adunaţi de peste tot pământul pentru praznic : parteni, mideni şi elamiteni, care de mai înainte cu puţină vreme fuseseră robiţi de Antioh. Însă după înălţarea lui Hristos trecând zece zile, a venit Duhul Sfânt, iar nu de-îndată atunci după înălţare. Ca mai mult să facă pe Ucenicii care Îl aşteptau pe El, mai fierbinţi. Iar zic unii şi aceasta, ca în fiecare zi venea una fiecare ceată din cele nouă cete îngereşti de se închina acelui trup îndumnezeit. Şi aşa plinindu-se nouă zile, în ziua zecea a venit Mângâietorul şi s-a făcut împăcare prin Fiul. Iar după cincizeci de zile de la Paşti a venit spre pomenirea Legii vechi, că Israil după ce a trecut Marea Roşie, trecând cincizeci de zile a luat acele zece porunci. Vezi şi închipuirile. Acolo muntele, iar aici foişorul; acolo foc, iar aici limbi de foc; şi în loc de tunet şi de ceaţă, vifor mare foarte. Şi întru vedere de limbi S-a pogorât Duhul Sfânt, pentru că S-a arătat că se află fireşte spre Cuvântul cel viu, sau pentru că era să înveţe Apostolii şi să întoarcă cu limbile pe păgâni. Iar cu limbi de foc, pentru că Dumnezeu foc mistuitor este şi pentru curăţire. Care limbi se împărţeau pentru darea de daruri. Şi precum oarecând pe cei ce ştiau o limbă, în multe i-a împărţit şi i-a amestecat, aşa şi acum pe cei ce ştiau o limbă, în multe i-a împărţit, ca să adune dintre acele neamuri ce se risipiseră pe la marginile lumii. Iar în ziua de praznic s-a făcut că fiind adunat popor mai mult, să se vestească lucrul luminii prin toată lumea; apoi şi câţi se întâmplaseră a fi la Paşti şi văzuseră minunile care făcuse Hristos, iarăşi şi acum să se minuneze. Iar ziua Cincizecimii, pentru că se cădea, ca în ce vreme se dăduse legea cea de-demult, întru aceiaşi să se verse şi darul Duhului Sfânt precum şi Hristos a făcut în Paştile legii, ale Sale Paşti, săvârşindu-le Paşti adevărate. Şi nu pe gurile Apostolilor, ci pe capetele lor a şezut Duhul Sfânt, partea trupului cea stăpânitoare cuprinzându-o şi cea mai mare şi singură mintea, de la care şi limba are graiul şi cu o închipuire oarecare Duhul slobozeşte glas cu limba şi aceasta pentru aceea ca să hirotonisească pe Apostoli binecuvântându-i pe cap, spre a fi învăţători tuturor celor de sub cer. Că punerea mâinii, adică hirotonia, pe creştetul capului se face. Fost-a glas şi foc, pentru că şi în Sinai au fost acestea, ca să se arate că acelaşi Duh a fost şi atunci şi acum este, Carele pune legea şi toate le aşază. Însă s-a tulburat mulţimea poporului pentru sunetul vântului, căci gândeau că le vine sfârşitul, care Hristos mai înainte spusese evreilor pentru sfărâmarea lor. Zis-a ca de foc, ca nimenea să nu gândească ceva trupesc de Duhul Sfânt. Beţi a fi s-au socotit Apostolii, dar Petru sculându-se şi vorbind prin mijlocul poporului i-a mustrat, zicând : Că nu este lucru ce se ţine de adevăr ceea ce ziceau ei, aducând mărturie proorocia lui Ioil şi au adus dintr-înşii la cunoştinţa lui Dumnezeu ca la trei mii. Iar Mângâietor, Duhul Sfânt se numeşte, căci ne poate mângâia pe noi şi a ne face odihnă; că în locul lui Hristos L-am luat pe Acesta şi prin Acesta având pe Acela. Pentru că şi vorbeşte pentru noi cu glasuri negrăite către Dumnezeu, stând pentru noi ca un iubitor de oameni ca şi Hristos. Că Mângâietor este şi El. Pentru aceea şi alt Mângâietor, Duhul Sfânt se numeşte. Că zice şi Apostolul : Avem Mângâietor pe Iisus către Dumnezeu. Şi altul s-a zis pentru unirea fiinţei, că unde zise altul şi altul, este de cele ce sunt de o fiinţă şi de o fire. Iar alta şi alta, ştim a fi pentru firi osebite. Acesta Duhul Sfânt este de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul întru toate, pentru aceea şi împreună cu dânşii toate le face şi singură învierea aceea ce va să fie. Şi câte voieşte face, sfinţeşte, împarte, înnoieşte, trimite, face înţelepţi, unge proorocii. Şi drept zicând, întrutot Însuşi singur Stăpânitor este. Atotputernic, bun, drept, ocârmuitor. Printr-Acela este toată înţelepciunea, viaţa, mişcarea şi tot ce este părtaş sfinţirii şi a toată viaţa. Cu un cuvânt toate le are, câte şi Tatăl şi Fiul, afară de nenaştere şi de naştere Carele din singur Tatăl se purcede și vărsându-Se Duhul Sfânt peste tot trupul, lumea toată s-a umplut de toate darurile. Şi de la Acela toate limbile s-au îndreptat la cunoştinţa de Dumnezeu şi toată neputinţa şi toată boala s-a gonit. Însă de trei ori de la Hristos, S-a dat Duhul Sfânt, Ucenicilor : Mai înainte de patimă nu foarte arătat după înviere prin suflare arătat iar acum l-a trimis pe El înfiinţat şi mai vârtos însuşi S-a pogorât, mai desăvârşit luminându-i şi sfinţindu-i pe dânşii, (adică pe Apostoli) şi cu aceea iarăşi a vânat marginile lumii. 
 
   De venirea Duhului Sfânt, pentru rugăciunile Sfinţilor Apostoli, Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.
 
     La Cântarea 9-a,
Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm. Luminânda praznicului; cea dintâi de două ori şi cealaltă odată.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4, glasul al 2-lea, singur glasul.
 
   Prin prooroci ai vestit nouă calea mântuirii şi întru Apostoli a strălucit darul Duhului Tău, Mântuitorul nostru. Tu eşti Dumnezeu întâi, Tu şi după acestea şi în veci Tu eşti Dumnezeul nostru. De două ori.
 
   În curțile Tale Te voi lăuda pe Tine Mântuitorul lumii şi plecând genunchii mă voi închina puterii Tale celei nebiruite, seara şi dimineaţa şi amiazăzi şi în toată vremea Te voi binecuvânta, Doamne.
 
   În curțile Tale, Doamne, credincioşii plecând genunchii sufletului şi ai trupului, Te lăudăm pe Tine, Tatăl, Cel fără de început, şi pe Fiul, Cel împreună fără început şi pe Prea Sfântul Duh, Cel împreună veşnic, Carele luminează şi sfinţeşte sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
   Limbile oarecând s-au amestecat, pentru îndrăzneala facerii de turn; iar acum limbile înțelepte s-au făcut, pentru slava cunoştinței de Dumnezeu. Acolo au pedepsit pe cei necredincioşi pentru greşeală; iar aici a luminat Hristos pe pescari cu Duhul. Atunci s-a îngăduit neunirea spre pedeapsă iar acum se înnoieşte unirea, spre mântuirea sufletelor noastre.
 
Slavoslovia cea mare, ecteniile şi otpustul. Ceasul întâi şi cel desăvîrşit Otpust.
 
LA LITURGHIE
 
    Fericirile din canonul praznicului. Cântarea a 3-a şi a 6-a. Preotul : Înţelepciune, drepţi… Iar strana după vohod zice : Înalță-te, Doamne, întru pu terea Ta, cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale. Apoi troparul :  Bine eşti cuvântat, Hristoase Dumnezeu nostru…  Şi condacul : Când S-a pogorât amestecând limbile… Şi după Sfinte Dumnezeule… Apostolul : Din cartea cea către Efeseni : Fraţilor, ca fiii luminii să umblaţi… Evanghelia de la Matei : Zis-a Domnul, căutaţi să nu defăimaţi pe vreunul dintru aceşti mici… Chinonicul : Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământ drept...
 
    CADE-SE A ŞTI : Că în săptămâna aceasta a Sfintei Cincizecimi, este dezlegare la brânză, peşte, vin şi untdelemn. Şi se lasă şi jumătăţile de ceasuri şi canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Când se va întâmpla aflarea Capului Sfântului Ioan, Luni în ziua Duhului Sfânt, slujba lui se pune Marţi cu a praznicului.





MARŢI
DUPĂ RUSALII

LUNI SEARA
 
La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6 şi cântăm aceste stihiri podobnice, glasul 1.
 
Podobie : Ceea ce eşti bucuria…

 
   Acum se înnoiesc limbile ca să spună mai luminat slava lui Dumnezeu, prin cuvinte cu vorbe străine şi în chip de foc, spre încredinţarea tuturor celor de pe pământ şi spre semn neamurilor, că cu adevărat mântuire ai venit.
 
   Puterea cea de sus pe care ai făgăduit să o trimiţi, Hristoase, Ucenicilor Tăi acum plinind, ai trimis pe Sfântul Tău Duh, arătându-ne că Tu eşti adevărul şi că cei ce se nădăjduiesc spre Tine, Bunule, cu adevărat nu se vor ruşina.
 
   Făgăduinţa cea mai dinainte plinindu-o ai trimis lumii pe Mângâietorul Tău, ca în limbi de foc să topească păcatele tuturor cu dumnezeiescul foc şi să ne dea adevărată împărtăşire cu Dânsul, nouă celor ce cu credinţă Îl teologhisim.
 
Şi de la Minei 3.
 
Slavă… Şi acum… glasul 1 :
 
   Praznicul a cincizeci de zile prăznuim şi venirea Duhului şi sorocul făgăduinţei; şi plinirea nădejdii şi Taina câtă este, cât este de mare şi cinstită. Pentru aceasta strigăm Ţie : Făcătorule a toate, Doamne, slavă Ţie.

LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Popobie : Casa Eufratului…

 
   Cu fapta precum Te-ai făgăduit, Cuvinte, Ucenicilor ai trimis, pe Dumnezeiescul şi Sfântul Tău Duh, şi i-a luminat pe dânşii.
 
    Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
 
   Fără de veste din cer, toată puterea Dumnezeiescului Mângâietor, pe Apostoli preaînţelepţi şi grăitori de Dumnezeu i-a arătat.
 
    Stih : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine.
 
   Neamul celor de altă seminţie nu se pricepea, auzind pe dumnezeieștii Apostoli, în limbile sale slăvind Treimea.
 
Slavă… Şi acum… glasul 1.
 
   Cu limbile altor neamuri ai înnoit, Hristoase, pe Ucenicii Tăi, ca cu acelea să Te propovăduiască pe Tine, Cuvântul şi Dumnezeu cel fără de moarte; Carele dai sufletelor noastre mare milă.

LA UTRENIE
 
După întâia Catismă, sedealna glasul 1.
 
Podobie : Mormântul Tău…

 
   Împreunez, laud, slăvesc, cinstesc împreună cu Tatăl şi cu Fiul pe Prea Sfântul Duh, unindu-L după Dumnezeire şi despărțindu-L după osebiri. Că aşa Acesta pe Apostolii lui Hristos i-a umplut acum şi i-a înțelepţit, ca să propovăduiască în toată lumea.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
După a doua Catismă, sedealna, acelaşi glas şi podobie.

 
   Pe Ucenicii lui Hristos darul Duhului i-a luminat, minunat pogorându-Se din cer în chip de foc şi luminători i-a arătat, ca să vestească o putere a Sfintei Treimi şi o Domnie, pe care cu credinţă o slăvim.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
Psalmul 50.

    Canonul praznicului, glasul al 7-lea, cu irmosul pe 8   
CANOANELE PREA SFÂNTULUI DUH     şi al Mineiului pe 4.   MINEIELE BISERICII ORTODOXE      Condacul şi icosul şi Luminânda praznicului.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…
 
   Cu raza dumnezeieştii stăpâniri, mintea luminându-şi, Ucenicii Tăi, Cuvinte, pe Duhul Sfânt, în fiinţă L-au primit.
 
    Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
 
   Limbile cu foc văzute fiind de sus, s-au pogorât peste Apostoli, împărţite fiind, luminându-i, iar nu arzându-i.
 
    Stih : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
 
   De sus venind la noi, Mângâietorule, ca şi mai-nainte la Apostoli, sfinţeşte şi mântuieşte, pe cei ce Te propovăduiesc pe Tine Dumnezeu.
 
Slavă… Şi acum… glasul 1.
 
   Toate le dă Duhul Sfânt : Izvorăşte proorocii, săvârşeşte preoți, pe cei necărturari înţelepciune i-a învăţat, pe pescari grăitori de Dumnezeu i-a arătat; toată rânduiala Bisericii alcătuieşte. Cela ce eşti de o Ființă şi de un scaun cu Tatăl şi cu Fiul, Mângâietorule, slavă Ţie.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din amândouă canoanele praznicului, cântarea 1-a, pe 6.

 



 MIERCURI
DUPĂ RUSALII

MARŢI SEARA

 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile podobnice,  glasul 1.
 
Podobie : Ceea ce eşti bucuria…
 
   Cât este de potrivit, cât este de cuvios cerurilor celor cuvântătoare, a vesti neamurilor prin limbi în chipul focului slava lui Dumnezeu, Celui ce a împodobit cerurile cu foc şi a luminat lumea cea simțită împreună cu Fiul şi cu Duhul.
 
   În Sion fiind adunaţi Ucenicii lui Hristos, precum a fost făgăduinţa, Prea Sfântul Duh S-a pogorât peste dânşii în chip de foc, cu foc suflători i-a arătat, ca să spună cu tainice învăţături dogmele Treimii.
 
   Săbii din cer ferecate, pe Sfinții Ucenici, Sfântul Duh venind i-a săvârşit şi Făcătorului au sfințit pământul, ca pe cei nesfințiți să-i taie, ca să lipsească săbiile celui viclean şi să se mântuiască sufletele noastre.
 
Şi de la Minei 3.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.

 
   Văzut-am lumina cea adevărată, luat-am Duhul cel ceresc, aflat-am credinţa cea adevărată, nedespărțitei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Dat-ai semn…

 
   Astăzi a venit lucrarea Prea Sfântului Tău Duh, Doamne, peste Apostolii Tăi şi înţelepţi arătândui prin cunoştința de Dumnezeu, i-a umplut de fericită învăţătura Ta. Pentru aceasta slăvim rânduiala Ta cea mântuitoare, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
 
    Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
 
   Astăzi Duhul Tău cel Atotputernic, Stăpâne, cel de o Fiinţă cu Tine, Se trimite de la Tatăl în limbi de foc şi împărțindu-Se a rânduit pe Apostolii Tăi să grăiască slăvirile Tale. Pentru aceasta lăudăm a Ta mântuitoare rânduială, Hristoase Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
 
    Stih : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine.
 
   Astăzi ai turnat darurile Mângâietorului Tău Duh, Mântuitorule, dând firii omeneşti să proorocească, precum ai zis, Cuvinte, şi ai învăţat să se închine nedespărţitei Treimi. Pentru aceasta slăvim a Ta mântuitoare rânduială, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
   Prin prooroci ai vestit nouă calea mântuirii şi întru Apostoli a strălucit darul Duhului Tău, Mântuitorul nostru. Tu eşti Dumnezeu întâi, Tu şi după acestea şi în veci Tu eşti Dumnezeul nostru.
 
Troparul praznicului.

LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul… troparul praznicului, de trei ori.

După întâia Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.

 
Podobie : Degrab ne întâmpină…

 
   Precum Te-ai făgăduit Apostolilor, Hristoase, venind Duhul Sfânt prin singură puterea Sa, au adus într-o unire a credinţei Treimii celei nezidite, limbile cele osebite ale tuturor neamurilor. Sălăşluieşte-Te, rugămu-ne, şi întru noi, Bunule, Iubitorule de oameni.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Pe înţelepciunea…

 
   Prea Sfântul Duh pogorîndu-Se acum peste Apostoli în chip de foc, a umplut de spaimă adunările neamurilor; că cu limbi de foc grăind ei, Iubitorule de oameni, fiecare îşi auzea vorba limbii sale; pentru aceea şi minunea ca o beţie se socotea la cei necredincioşi; iar la credincioşi lucru de mântuire cu adevărat. Pentru aceasta slăvim puterea Ta, Hristoase Dumnezeule, iertare de greşeli cerând, ca să trimiți din-destul robilor Tăi.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.  Psalmul 50.

CANOANELE

    Al praznicului glasul al 4-lea cu irmosul pe 8      CANOANELE PREA SFÂNTULUI DUH       şi al Mineiului pe 4.        MINEIELE BISERICII ORTODOXE
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 6-lea.
 
Podobie : A treia zi ai înviat…

 
   Duhul Cel Prea Sfânt, Lumina care purcede din Lumină, în limbi de foc a venit pe pământ, să ardă păcatele celor ce se închină cu credinţă Dumnezeirii, Celei în trei Feţe.
 
     Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
 
   Duhul Cel Prea Sfânt, pe Carele dedemult L-ai trimis Ucenicilor Tăi, Îndurate, întărindu-i să plinească în lume voile Tale cele mântuitoare, înnoieşte-L întru noi, Dumnezeule.
 
    Stih : Nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine.
 
   Cu credinţă să teologhisim pe Sfântul Duh, strigând : Nu Te depărta de la noi Mângâietorule, Cela ce dai mântuire tuturor şi sfinţeşti pe cei ce Te laudă pe Tine.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea :
 
   În curţile Tale Te voi lăuda pe Tine Mântuitorul lumii şi plecând genunchii mă voi închina puterii Tale celei nebiruite, seara şi dimineaţa şi amiazăzi şi în toată vremea bine Te voi cuvânta, Doamne.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din amândouă canoanele praznicului, Cântarea a 4-a pe 6. 




 JOI
DUPĂ RUSALII

MIERCURI SEARA
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi de la Minei 3.
 
Stihirile praznicului, glasul 1.
 
Podobie : Ceea ce eşti bucuria…


   Moise în munte a văzut pe Cela ce era în foc; dar acum şi la văzătorii de Dumnezeu şi înțelepții Apostoli, Duhul în chip de foc S-a pogorât; ca să arate adevărat, că Cel ce a grăit atunci şi acum, este acelaşi Dumnezeu, întru aceiaşi unime a firii.
 
   Cu limbi în chipul focului grăitorii de Dumnezeu chemând la apa dumnezeiescului Botez, bârfelile ritorilor celor fără de Dumnezeu, cu focul Duhului le-au ars. Luminează-ne dar, Mângâietorule, şi pe noi care cu credință Te teologhisim.
 
   Pe cei ce slujeau Ţie, Dumnezeule, întru materia care poartă în sine grosimea trupului, ca şi pe cei fără trupuri dedemult, i-ai înnoit într-un chip negrăit, cu focul Duhului, ca să fie pară de foc. Cât eşti de mult lăudat, cât eşti minunat întru lucrurile Tale, Iubitorule de oameni.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
   În curţile Tale, Doamne, credincioşii plecând genunchii sufletului şi ai trupului, Te lăudăm pe Tine, Tatăl, Cel fără de început şi pe Fiul, Cel împreună fără de început şi pe Prea Sfântul Duh, Cel împreună veşnic, Carele lucrează şi sfinţeşte sufletele noastre.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Ca pe un viteaz…

 
   Cel întocmai puternic, Cel împreună pe scaun şezător, Cel de o Fiinţă şi împreună fără de început cu Tatăl şi cu Cuvântul; Duhul Sfânt cel împreună atoate lucrător, împreună veşnic, preabun, atoate stăpânitor, a umplut pe Ucenicii Cuvântului şi i-a înțelepțit, să vestească neamurilor cu glasuri în multe limbi, slava lui Dumnezeu şi dogmele Treimii.
 
    Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
 
   Adunările neamurilor cele de multe seminţii, care erau întunecate cu beția necunoştinței, pe tăinuitorii Tăi, Dumnezeule Omule, cei ce înalt grăiau prin Duhul cele dumnezeieşti, cu vorbe de multe limbi, îi numeau beți de vin pe ei, cei ce au gonit beția înşelăciunii; dar noi printr-înşii cunoscându-Te pe Tine, Te teologhisim, mântuindu-ne.
 
    Stih : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
 
   Izvorul cel veşnic, Carele totdeauna izvorăşti râul cel negrăit al bunătății şi din care pururea curge apa cea vie, revărsându-se necontenit, adapă cu curgerile ei sufletul meu, izbăvindu-mă din cuptorul patimilor, din văpaia ispitelor celor cumplite şi de munca focului.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
   Pe Treimea cea de o Fiinţă cu cântări să o slăvim, pe Tatăl şi pe Fiul, împreună cu Sfântul Duh, că aşa au propovăduit toți proorocii şi Apostolii cu mucenicii.

LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul… troparul praznicului, de trei ori.
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul 1.
 
Podobie : Mormântul Tău…

 
   Iată s-au plinit proorociile proorocilor, că Cel ce le-a descoperit lor cu raze întunecoase, arătarea celor ce erau să fie, Mângâietorul ca un Dumnezeu, acum S-a vărsat peste Apostoli din-destul şi printr-înşii şi peste cei ce se închină cu credință Treimii celei nezidite.
 
Slavă… Şi acum… iar aceasta.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…

 
   Raza Duhului umplând pe Apostolii Tăi, Mântuitorule, i-a arătat luminători, ca să gonească de pe pământ negura eresurilor şi să lumineze sufletele credincioşilor, spre a sluji Tatălui Tău şi Prea Sfântului Duh, Care sfinţeşte pe cei ce se închină Ţie.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.  Şi psalmul 50.

CANOANELE

    Canoanele glasului al 7-lea cu irmosul pe 8   
CANOANELE PREA SFÂNTULUI DUH     şi al Mineiului  pe 4.    MINEIELE BISERICII ORTODOXE     Condacul, icosul şi Luminânda praznicului.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Ca pe un viteaz…

 
   Pogorârea Duhului pe Apostoli i-a luminat, în limbi de foc acum văzându-Se peste dânşii şi ritori i-a arătat, ca să propovăduiască tuturor Unimea Treimii cea adevărată şi de o Ființă; pentru aceasta toate neamurile se mirau, văzând pe cei ce oarecând erau prea neînvățați, grăind luminat cele ce nu se pot spune.
 
    Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
 
   În foişor şezând Apostolii au luat lucrarea Sfântului Duh, suflarea cea repede care a venit în limbi de foc şi vorbeau luminat cu feluri de învăţături şi cuvântul darului întărind, că Hristos Cel ce a pătimit de voie este Dumnezeu adevărat.
 
    Stih : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine.
 
   Precum ai trimis, Doamne, Apostolilor astăzi dumnezeiescul dar al Sfântului Duh, dă-ni-L şi nouă rugămu-ne, ca să lumineze inimile noastre deapururea, cu lumina venirii Sale; ca toți să înălţăm luminat cu glasuri neîncetate cântarea cea întreit sfântă, lăudând pe Treimea cea din fire nedespărţită.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
   Prin prooroci ai vestit nouă calea mântuirii şi întru Apostoli a strălucit darul Duhului Tău, Mântuitorul nostru. Tu eşti Dumnezeu întâi, Tu şi după acestea şi în veci Tu eşti Dumnezeul nostru.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canonul praznicului. Cântarea a 5-a pe 6.
 




 VINERI
DUPĂ RUSALII


JOI SEARA
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi de la Minei 3.
 
Stihirile, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Dat-ai semn…

 
   Duhul Sfânt, Carele împarte darurile, a venit pe pământ, nu precum mai-nainte în umbra legii a strălucit în prooroci, ci în fiinţă acum S-a dăruit nouă, prin mijlocirea lui Hristos. Să ne curățim inimile cu fapte bune şi să primim venirea Lui, cu taină luminându-ne.
 
   Duhul cel Sfânt, nu-L lua de la noi, Iubitorule de oameni, ci dăruieşte darul Tău celor ce petrec după vrednicie, ca şi în suflet şi în inimă să moştenim împărtăşirea Lui cea veșnică, făcându-ne biserici şi lăcaşuri ale Mângâietorului, Iisuse, Dumnezeul nostru, Mântuitorul sufletelor noastre.
 
   Pe Duhul Sfânt, Cel ce sfinţeşte toate, cu bună cinste să-L lăudăm şi cu credinţă să strigăm : Cel ce ai venit în lume cu bunăvoinţa Tatălui, nu Te depărta de la noi, cei ce slujim Dumnezeirii Tale ! Arată-ne pe noi biserici bunătăţii Tale celei negrăite şi sfinţeşte pe toți cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 7-lea :
 
   Cei ce avem Mângâietor la Tatăl pe Hristos Dumnezeu, să ne închinăm cu credinţă altui Mângâietor, Carele a venit astăzi pe pământ, Duhului adevărului.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul 1.
 
Podobie : Prealăudaţilor mucenici…

 
   Pe Duhul Sfânt Cel ce Se purcede din Tatăl şi întru Fiul este închinat, prin Carele toate se poartă, se întăreşte şi se ţin întru viaţă şi viază şi petrec şi se mântuiesc, să-L teologhisim; Mângâietorule, Cela ce eşti necuprins cu mintea, dăruieşte pace lumii Tale.
 
    Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
 
   Duhul Sfânt, Izvorul a toată bunătatea, a venit în ființă să umple prin Apostoli marginile pământului de cereasca putere şi de dumnezeiasca bunătate. Aceluia să strigăm : Mângâietorule, Cela ce eşti necuprins, dăruieşte pace lumii Tale.
 
    Stih : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul cel Sfânt nu-L lua de la mine.
 
   Duhul Sfânt, Dumnezeu de o Fiinţă şi împreună pe scaun şezător cu Tatăl şi cu Cuvântul Se cunoaşte, Lumina prea desăvârşită Care a strălucit din Lumină desăvârşită, din Tatăl cel fără de început şi venind prin Fiul. Acestuia să strigăm : Mângâietorule, Dătătorule de viață, dăruieşte pace lumii Tale.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
   Când ai trimis pe Duhul Tău, Doamne, şezând Apostolii, atunci feciorii evreieşti văzând, s-au mirat cu spaimă, că îi auzeau pe dânşii vorbind într-alte limbi străine, precum Duhul le da lor. Că neînvățați fiind, s-au făcut înţelepţi şi pe păgâni la credinţă vânându-i, grăiau ca nişte ritori cele dumnezeieşti. Pentru aceasta şi noi strigăm Ţie : Cela ce Te-ai arătat pe pământ şi din înşelăciune ne-ai mântuit pe noi, Doamne, slavă Ţie.
 
Troparul praznicului şi otpustul.

  LA UTRENIE
 
Troparul praznicului de trei ori. 
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Porunca cea cu taină…
 
   După scularea Ta cea din mormânt, Hristoase, şi după dumnezeiască înălţare la înălţimea cerului, ai trimis, Îndurate, văzătorilor de Dumnezeu slava Ta, Duhul cel drept înnoindu-L în Ucenici. Pentru aceasta ca o alăută muzicească tuturor limpede ai arătat, Mântuitorule, prin dumnezeiesc îndreptar de taină, vestirea şi rânduiala întrupării Tale.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
După a doua Catismă, sedealna glasul al 8-lea.
 
Podobie : Porunca cea cu taină…

 
   Iubitorii Mântuitorului de bucurie s-au umplut şi îndrăzneală au luat cei ce se temeau mai înainte; că Duhul Sfânt astăzi de sus S-a pogorât peste casa Ucenicilor. Şi altul altele grăia către popoare. Că limbile lor s-au împărţit văzute ca nişte foc şi pe dânşii nu i-a ars, ci mai vârtos i-a rourat.
 
Slavă… Şi acum… Tot aceasta.  Psalmul 50.

CANOANELE

    Canonul praznicului, al glasului al 4-lea, cu irmosul pe 8   
CANOANELE PREA SFÂNTULUI DUH     şi al Mineiului pe 4.    MINEIELE BISERICII ORTODOXE         Condacul, icosul şi Luminânda praznicului.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul 1.
 
Podobie : Ceea ce eşti bucuria…

 
   În căruţă cu văpaie de foc dedemult purtându-se cu mărire Ilie cel râvnitor şi cu foc suflător, a închipuit dumnezeiasca suflare cea de sus, care luminat a strălucit acum în Sion peste Apostoli, prin care lumea s-a luminat.
 
    Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
 
   Întocmai grăind de dumnezeiască rânduiala lui Hristos, cu limbi în chipul focului, toți Apostolii au luminat neamurile, să cinstească cu credință pe un Dumnezeu în trei Fețe, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Cel Prea Sfânt.
 
    Stih : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
 
   Sioane Sfinte, maica tuturor bisericilor, întru care în chip de foc, Duhul Mângâietorul S-a pogorât minunat peste Apostoli; bucură-te acum şi prăznuieşte praznicul cincizecimii, cel de lume dorit cu adevărat, veselindu-Te împreună cu noi.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea :
 
   Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Carele pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viață, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curățeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
 
La Liturghie : Fericirile din canon, Cântarea a 7-a şi a 8-a pe 6.
 



 ODOVANIA POGORÂRII SFÂNTULUI DUH
ÎN SÂMBĂTA CINCIZECIMII

În Vinerea penticostei, seara.
 
     La Vecernie, după psalmul de seară cel obişnuit, catisma cea de rând. La
Doamne strigat-am..., stihirile praznicului, cele cântate la însuşi praznicul. Şi toată slujba praznicului, afară de paremii şi de vohod, după cum s-a arătat la odovania praznicului înălţării lui Hristos.

Asemenea şi în Sâmbăta cincizecimii.


    La utrenie, toată slujba praznicului, afară de polieleu, antifoane şi evanghelie. Catavasie, irmosul canonului al doilea :
Cu dumnezeiescul nor… amândouă stranele împreună. După a 3-a Cântare, sedealna praznicului de două ori. După a 6-a Cântare, condacul şi icosul praznicului. La Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm, ci irmoasele praznicului cu mărimurile lor. După a 9-a Cântare, Luminânda praznicului de două ori şi cealaltă, o dată. La Laude, stihirile praznicului, glasul al 4-lea : Preaslăvite au văzut astăzi… Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea, Împărate ceresc… Slavoslovia cea mare. După, Sfinte Dumnezeule… troparul praznicului : Bine eşti cuvântat, Hristoase… o dată. Ecteniile şi otpustul. La otpust pomeneşte preotul pe sfântul a căruia este ziua. La ceasuri, troparul şi condacul praznicului.
 
LA LITURGHIE
 
     Fericirile praznicului, Cântarea a 9-a, a amândurora canoanelor pe 8. După vohod, troparul praznicului;
Slavă… Şi acum… condacul. Sfinte Dumnezeule… Prochimenul praznicului. Apostolul şi evanghelia zilei. Chinonicul praznicului : Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept.
 
    CADE-SE A ŞTI :   Că de se va întâmpla Aflarea cinstitului cap al Mergătorului înainte în această Sâmbătă, înaintea Duminicii tuturor Sfinţilor, când se odovăieşte praznicul cincizecimii, atunci slujba lui o cântăm împreună cu odovania praznicului aşa : Vineri seara citim : Fericit bărbatul… Slava 1. La Doamne strigat-am..., punem stihirile praznicului pe 6 şi ale Sfântului pe 4. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Vohod şi citirile Sfântului. La Litie stihirile praznicului şi ale Sfântului, Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La stihoavnă stihirile praznicului, Slavă… a sfântului, Şi acum… a praznicului. La Utrenie, sedelnele praznicului. După polieleu, toate sedelnele sfântului, Slavă… cea după polieleu, Şi acum… a praznicului : Treptele, antifon glasul al 4-lea. Evanghelia şi stihira sfântului. Canoanele praznicului, amândouă cu irmosul pe 10 şi ale Sfântului pe 4. Catavasia praznicului; după Cântarea a 3-a condacul şi icosul şi sedealna Sfântului, de două ori. Slavă… Şi acum… a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului. La Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm. Luminânda praznicului, apoi a sfântului şi iarăşi a praznicului. La laude stihirile praznicului 3 şi ale sfântului 3. Slavă... a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Slavoslovia cea mare. La Liturghie, fericirile din canonul praznicului Cântarea a 9-a pe 4 şi din a Sfântului, Cântarea a 6-a pe 4. Apostolul şi evanghelia zilei şi ale Sfântului. Să ştii însă, că de se va întâmpla acest praznic în Duminica tuturor Sfinţilor, atunci punem slujba lui în Vinerea ce a trecut.