ÎNTRU SLAVA SFINTEI ŞI CELEI DE O FIINŢĂ, DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRŢITEI TREIMI
  E   N   T   I   C   O   S   T   A   R

ADICĂ SFINTELE SLUJBE DE LA DUMINICA PAŞTILOR PÂNĂ LA DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR


Ediţia din 1936.


Săptămânile după Sfintele Paști :

 Săptămâna Luminată   |    2   |   3   |  4  |   5  |   6   |   7  |   Săptămâna după Rusalii

Duminica Tuturor Sfinților      Tripeznețe adică Trei Cântări

Înainte cuvântare

LA EDIŢIA TIPĂRITĂ ÎN MĂNĂSTIREA NEAMŢ LA ANUL 1834.
 
Către cititori
 
   La toată partea iubitoare de Hristos, cea bisericească şi cea politicească, celor mari şi celor mici, cea în Hristos sărutare dând, rugăm pe acelaşi Dătător de haituri ca să le dea tot fericitul bine şi tot sporul sufletesc.     PENTICOSTAR; o, carte veselitoare ! Şi decât toate cărţile mai poftită. 0, carte nepreţuită ! Şi decât aurul cel lămurit mai strălucită. Cincizecelnic, care în sineţi cuprinzi numai pe cele cincizeci de zile mai veselitoare ale anului şi tăinuit arăţi pe începătura vieţii celei fără de moarte, pe veselia cea pururea fiitoare a slavei celei veşnice, pe veacul cel fără de sfârşit, pe cel după învierea cea de obşte aşteptat şi deapururea cu Dumnezeu fiitor. Că zice : Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. 0, carte aurită ! Tu ivindu-te risipeşti toată întristarea sufletelor şi Biserica lui Dumnezeu se umple de lumină şi de strălucire. Tu arătându-te goneşti toată posomorârea feţelor ce se pricinuieşte din întristarea inimilor celor obidite de lacrimi şi de amărăciune. Tu pe toţi credincioşii îi chemi ca de obşte să se veselească. Tu de obşte tuturor le dai bune nădejdi de mântuire. Tu chemi şi pe drepţi şi pe păcătoşi şi pe cei ce s-au înfrânat şi s-au postit şi pe cei ce s-au lenevit şi nu s-au postit, ca toţi dimpreună să se bucure şi să se veselească. 0, carte cu multe nume împodobită ! Tu arătându-te îndată trâmbiţezi pe învierea lui Hristos : Hristos a înviat. 0, nume mângâietor ! Care străbaţi cerurile şi pe toate cele de sub cer şi de pe pământ şi de sub pământ, le umpli de bucurie şi de veselie. Că zice : Acum toate de lumină s-au umplut şi cerul şi pământul şi cele de desubt. Hristos a înviat ! O, nume puternic şi biruitor, cu care moartea s-a călcat şi nebăgată în seamă a rămas şi de Apostoli şi de următorii lor sfinţiţii Mucenici şi de Mucenici şi de Sihaștri şi de nevoitorii Cuvioşi, încă şi de femei, de Muceniţe, de fecioare şi de cuvioase, până şi de copii şi de prunci. O, nepreţuită carte ! Cu cât de mari şi înalte noime eşti împodobită ! Şi cât mai mult decât toate alte cărţi eşti sfintei Biserici mai trebuitoare ! Tu eşti cea mai veselitoare, care pe tot sufletul întraripezi spre dorirea celor fără materie şi spre a rămâne totdeauna cu bune nădejdi, pentru câştigarea răsplătirii nevoinţelor din viaţa aceasta, că pe toate acestea tu cu taină le închipuieşti şi cu trâmbiţa adevărului le strigi în inimile credincioşilor.    Deci, această carte folositoare şi trebuitoare sfintelor Biserici, o iubiţilor, Penticostar, întâi fiind tălmăcită după slavonă, de un Neofit episcop al Râmnicului şi acel izvod mai de multe ori tipărindu-se, cu acela se întrebuinţa Bisericile patriei până la anul 1820. Iar atunci luându-se în băgare de seamă de fericitul întru pomenire Chir Iosif episcopul Argeşului şi văzând că la multe locuri era neapropiat de cel grecesc, cu toată râvna după Dumnezeu apucându-se, l-a îndreptat din cuvânt în cuvânt şi întru toate noimele, l-a întradus întocmai ca însuşi cel grecesc şi l-a şi tipărit într-acea vreme în Bucureşti. Dar, fiindcă Tripesneţul Penticostarului şi din cel grecesc tipărit şi din cel românesc lipsea, tocmai într-acea vreme însăşi pentru aceasta osârduindu-ne noi, mai-nainte trimisesem Părinţi într-adins cu cheltuiala noastră, la sfântul munte al Atonului şi de acolo aducându-ne acest Tripesneţ din Lavra sfântului Atanasie, grecesc scris cu mâna din vechime, pe acela îndată l-am şi trimis la Bucureşti ca să-l tălmăcească şi să-l tipărească, pe care l-au şi tipărit însuşi într-acel Penticostar îndreptat de răposatul Argeşiu. Care, fiindcă şi această carte, Penticostarul, acum mai pe la toate Bisericile se împuţinase, după tipărirea Triodului şi a Ceasoslovului, din Tipografia sfintei Mânăstiri Neamţ, am îndatorat iarăşi şi la aceasta pe preacuviosul Arhimandrit şi stareţ al Sfintelor mânăstiri Neamţ şi Secu, Chir Dometian, ca îndată să pună şi această carte, Penticostarul, ca să se tipărească. Care s-a şi tipărit precum de faţă înaintea dragostei voastre se pune, întocmai după izvodul răposatului Argeşiul Chir Iosif, nimic adăogând sau scăzând, afară numai de un Canon al Pavecerniţei din Duminica Cincizecimii, care atunci într-acel izvod nu se tipărise, într-acest de acum tipărit, s-a adaos şi acela şi s-a tipărit. Primiţi dar osârdia mea, o iubiţilor; primiţi această carte folositoare şi trebuitoare, Penticostarul, cu suflet voios şi dimpreună cu Proorocul bucuraţi-vă zicând : Veniţi să ne bucurăm de Domnul. Veniţi să ne bucurăm de Domnul, care pentru multă iubirea Lui de oameni, pentru ca să ne scoată pe noi din robia cea amară a diavolului şi să ne mântuiască, pentru noi oamenii s-a făcut om şi a pătimit şi s-a îngropat şi a treia zi a înviat. Veniţi dar să ne bucurăm de Domnul, care ne ţine şi ne hrăneşte şi ne dă toate bunătăţile şi rabdă toate păcatele şi fărădelegile noastre şi ca un bun şi iubitor de oameni nu ne pedepseşte, ci totdeauna îndelung rabdă, aşteptând pocăinţa noastră, că pentru puţină pocăinţă ce vom face aici să ne ierte, să ne îmbrăţişeze şi să ne facă părtaşi nu numai învierii, ci şi împărăţiei Sale, pentru multă mila Lui cea mare şi pentru iubirea Sa de oameni. Pentru aceea dar, iubiţilor, să nu fim necunoscători, ci din cât vom putea să fim îngrijaţi pentru mântuirea noastră, să ne pocăim, să ne nevoim, că scurte sunt zilele aceste de aici şi veşnice cele de acolo. Deci, să nu ne lenevim trecându-ne vremea în zadar, pe care Dumnezeu ne-o dă spre pocăinţă, ci în tot minutul să fim îngrijaţi, că vine, vine ziua Domnului cea mare şi înfricoşată, întru care fiecare va primi plata sa precum a lucrat în viață.  Rugaţi-vă pentru mine iubiţilor, care sunt al dragostei voastre către milostivul Dumnezeu fierbinte rugător,
 
VENIAMIN,
 
Mitropolit Sucevei şi Moldaviei.


SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ

SFINTELE PAȘTI  |  LUNI  |  MARȚI  |  MIERCURI  |  JOI  |  VINERI  |  SÂMBĂTĂ

ÎNCEPUTUL CU DUMNEZEU CEL SFÂNT AL PENTICOSTARULUI !
 
    CARE CUPRINDE ÎN SINE TOATE SLUJBELE CE SE CUVIN; ŞI SE ÎNCEPE DIN SFÂNTA ŞI MAREA DUMINICĂ A PAŞTILOR DIMINEAŢA ŞI SE SFÂRŞEŞTE LA DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR.

    La vremea Miezonopticii toacă şi trag clopotele. Iar cel mai mare împreună cu Preoţii şi cu Diaconii se îmbracă în veşminte luminate şi ies toţi înaintea Bisericii cu sfeşnicele, cu sfânta Evanghelie şi cu icoana învierii lui Hristos şi stau toţi după a lor rânduială. Şi Eclesiarhul împarte lumânări fraţilor; iar paraclisiarhul rămâne în Biserică şi aprinde toate făcliile prin sfeşnice şi candelele şi închide uşa Bisericii. Iar cel mai mare punând sfânta Evanghelie pre tetrapod, îndată Diaconul zice : Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta sfânta Evanghelie, şi : Cu înţelepciune drepţi să ascultăm... Şi cel mai mare citeşte Evanghelia Sâmbetei celei mari : Cap. XXVIII, vers. 1-16.

   În vremea aceea, după ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua cea dintâi a săptămânii, au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Şi iată s-a făcut cutremur mare, căci îngerul Domnului, pogorându-se din cer şi venind, a prăvălit piatra de la uşă şi a stat deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era luminoasă ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat cei care păzeau şi s-au făcut ca nişte morţi. Iar îngerul, vorbind femeilor, a zis : Nu vă temeţi, căci ştiu că pe Iisus cel răstignit îl căutaţi. Nu este aici, căci S-a sculat precum a spus. Veniţi de vedeţi locul unde a zăcut Domnul. Duceţi-vă degrab şi  spuneţi ucenicilor Săi că S-a sculat din morţi şi iată va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo îl veţi vedea. Iată, v-am spus vouă. Iar ele plecând în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui. Dar cum mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat şi le-a zis : Bucuraţi-vă ! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Mergeţi şi spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea şi acolo Mă vor vedea. Iar pe când se duceau ele, iată unii dintre păzitori, venind în oraş, au spus căpeteniilor preoţilor toate cele ce s-au întâmplat. Atunci ei, adunându-se împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor şi le-au zis: Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat pe când noi dormeam. Dacă însă se va auzi aceasta la dregător, noi îl vom potoli şi pe voi vă vom face fără grijă. Iar ei luând banii, au făcut cum i-au învăţat; şi s-a răspândit vorba aceasta între iudei până în ziua de astăzi.

   Şi îndată după aceasta cel mai mare luând cădelniţa, fiind Diaconii înaintea lui cu sfeşnice, pune pe tetrapod Icoana învierii lui Hristos şi cădeşte împre­jur; apoi şi pre toţi fraţii dupre rânduială. După aceea stând înaintea tetrapodului şi cădind în chipul crucii spre icoana învierii lui Hristos, strigă cu glas mare : Slavă sfintei şi celei deofiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, tot­deauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :


   Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le.

    Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, aseme­nea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.
 
    Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
 
    Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
 
    Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
 
    Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
 
    Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Şi deschizând uşa bisericii intră, mergând înaintea lui cu sfeşnicele, cântând şi cel mai mare şi fraţii : Şi celor din mormânturi viață dăruindu-le.
 
    Şi după ce intră cel mai mare în altar, Diaconul zice ectenia cea mare și cel mai mare vosglasul : Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Şi începe cel mai mare Canonul, facere a lui Ioan Damaschin şi cântăm Imoasele de două ori şi Troparele pe 12 şi la urmă iarăşi Irmosul în amândouă stranele. Apoi Hristos a înviat… de trei ori. Şi cel ce cădeşte face începutul la fiecare Cântare, ori în strana dreaptă, ori în stânga de s-ar întâmpla. Şi cădeşte cel mai mare sfintele Icoane şi pe fraţi după rânduială, asemenea cădesc şi preoţii unul după altul. Şi după fiecare Cântare se zice Ectenia cea mică. Şi cel ce a început Cântarea Canonului şi a cădit, zice Vosglasul.

CANONUL ÎNVIERII

Facere a Sfântului Ioan Damaschin.

Cântarea 1-a, glasul 1,
 
Irmos :
 
   Ziua învierii, să ne luminăm popoare, Paştile Domnului, Paştile; că din moarte la viață şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-l cântăm cântare de biruinţă.  De două ori.

 Stih : Hristos a înviat din morți.

   Să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiată lumină a învierii, şi bucuraţi-vă zicând, luminat să-L auzim, cântându-l cântare de biruinţă.
 
   Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută; că Hristos s-a sculat, veselia cea veşnică.
 
    Catavasia :
Ziua învierii… Hristos a înviat… de 3 ori. Ectenia cea mică şi Vosglasul : Că a Ta este stăpânirea şi a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmos :
 
   Veniți să bem băutură nouă, nu făcută cu minuni din piatră stearpă, ci din izvorul nestricăciunii, din Hristos Cel ce a izvorât din mormânt, întru
Care ne întărim. 
De două ori.

   Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul şi cele dedesubt. Deci, să prăznuiască toată făptura învierea lui Hristos, întru care s-a întărit.
 
   Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi mă scol împreună cu Tine înviind Tu. Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine, însuți împreună mă preaslăveşte, Mântuitorule, întru Împărăția Ta.
 
Catavasia : Veniţi să bem… Ectenia şi Vosglasul : Că Tu eşti Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm…
 
Apoi Ipacoi, glasul al 4-lea.
 
   Venit-au mai-nainte de dimineaţă cele ce au fost cu Maria şi aflând piatra răsturnată de pe mormânt, auzit-au de la înger : Pe Cela ce este întru lumina cea pururea fiitoare, pentru ce-L căutați cu morții ca pe un om ? Vedeți înfăşurăturile cele de îngropare, alergați şi propovăduiți lumii, că s-a sculat Domnul, omorând moartea, că este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a mântuit neamul omenesc.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmos :
 
   La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul Avvacum să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit cu mare glas : Astăzi este mântuirea lumii, că a înviat Hristos, ca cel atotputernic. 
De două ori.
 
   Parte bărbătească, ca Cel ce a deschis pântecele cel fecioresc, fost-a Hristos, iar ca un om, mieluşel s-a chemat şi fără prihană, ca Cel ce n-a suferit stricăciune, Paştile noastre. Şi ca un Dumnezeu adevărat, desăvârşit s-a numit.
 
   Ca un mieluşel de un an, cea binecuvântată de noi cununa, Hristos, de voie pentru toți s-a jertfit, Paştile cele curăţitoare şi iarăşi frumos din mormânt soarele dreptăţi nouă ne-a strălucit.
 
   A lui Dumnezeu Părinte David înaintea chivotului umbrei a săltat jucând; iar noi, poporul cel sfânt al lui Dumnezeu, plinirea închipuirilor văzând, să ne veselim dumnezeieşte, că a înviat Hristos ca cel atotputernic.
 
    Catavasia :
La dumnezeiasca strajă… Ectenia şi Vosglasul : Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh…
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmos :

 
   Să mânecăm cu mânecare adâncă şi în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului şi să vedem pe Hristos, soarele dreptății, tuturor viață răsărind. 
De două ori.

   Milostivirea Ta cea nemăsurată cei ținuţi întru legăturile iadului văzându-o, la lumină au mers, Hristoase, cu picioare vesele lăudând Paştile cele veşnice.
 
   Să ne apropiem, purtători de lumină de Hristos, Cel ce a ieşit din mormânt ca un mire şi să prăznuim împreună cu cetele celeiubitoare de praznice Paştile lui Dumnezeu cele mântuitoare.
 
    Catavasie :
Să mânecăm cu mânecare adâncă… Ectenia şi Vosglasul : Că s-a sfinţit şi s-a preaslăvit preacinstit şi de mare cuviinţă numele Tău…
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmos :

 
   Pogorâ-tu-te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legați, Hristoase, şi a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt. 
De două ori.

   Păzind peceţile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt, Cel ce n-ai stricat cheile Fecioarei întru a Ta naştere şi ne-ai deschis nouă uşile Raiului.
 
   Mântuitorul meu vie şi nejertfită jertfă, ca un Dumnezeu, pe Tine însuți de voie aducânduTe Tatălui, ai înviat pe Adam împreună cu tot neamul, sculându-Te din mormânt.
 
    Catavasie :
Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos… Ectenia şi Vosglasul : Că tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie slavă înălţăm…
 
Condac, glasul al 8-lea :
 
   De Te-ai şi pogorât în mormânt, ! Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule zicând femeilor mironosiţe : bucuraţi-vă şi Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce dai celor căzuți sculare.
 
ICOS
 
   Pe Soarele cel mai-nainte de soare. Carele a apus oarecând în mormânt, mers-au mai-nainte de către ziuă, căutându-L ca pe o zi, Mironosiţele fecioare şi una către alta striga : O, prietenelor, veniţi să ungem cu miresme trupul cel de viață purtător şi îngropat, trupul care a înviat pe Adam cel căzut şi care zace în mormânt; să mergem să ne sârguim ca şi Magii şi să ne închinăm şi să aducem miruri în loc de daruri Celuia ce nu în scutece, ci în giulgiu este înfăşurat, şi să plângem şi să strigăm : O, Stăpâne, scoală-Te, Cela ce dai celor căzuţi sculare.
 
SINAXAR

În sfânta și marea Duminică a Paștilor.
 
Stih :
Hristos pogorîndu-se în iad, l-a biruit,
Şi ca un puternic, luând dobânzi, a ieşit

 
   În sfânta şi marea Duminică a Paştilor, prăznuim învierea cea aducătoare de viață a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe care o numim şi Paşti, ce se tâlcuieşte în limba iudaică trecere. Pentru că aceasta este ziua întru care a adus Dumnezeu lumea din nefiinţă. Tot în această zi scoţând pe poporul Israilenesc din mâinile lui Faraon, l-a trecut prin Marea Roşie. Tot întru această zi s-a pogorât din cer şi s-a sălăşluit în pântecele Fecioarei; şi acum din ţinuturile iadului scoţând toată firea omenească, o a înălţat la ceruri şi o a adus la cinstea cea dintâi a nestricăciunii. Însă pogorându-se în iad, nu pe toţi a înviat, ci numai pe aceia câţi au voit a-l crede Lui. Iar sufletele Sfinţilor cele ţinute cu sila din veac, le-a izbăvit din iad şi tuturor a dăruit suire la ceruri. Pentru aceasta bucurându-ne prăznuim luminată învierea cea mai presus de fire închipuind bucuria, cu care firea noastră s-a îmbogăţit pentru milostivirea milei lui Dumnezeu. Asemenea arătând şi sfărâmarea vrajbei şi unirea cu Dumnezeu şi cu îngerii, facem sărutarea cea obişnuită. Iar învierea Domnului a fost aşa. Ostaşii străjuind mormântul, la miezul nopţii s-a făcut cutremur; pentru că îngerul pogorându-se a răsturnat piatra de pe uşa mormântului şi strei arii spăimântându-se au fugit. Şi de aceea se face venirea femeilor Sâmbătă de dimineaţă, ca şi cum ar îi la miezul nopţii Sâmbetei. Şi întâi Maica lui Dumnezeu a cunoscut învierea, şezând ea cu Maria Magdalena în preajma gropii, precum zice Matei; ci ca să nu fie la îndoială învierea, pentru dragostea cea către Maică, Evangheliştii spun că mai-nainte s-a arătat Mariei Magdalenei. Aceasta a văzut şi pe îngerul cel de pe piatră şi plecându-se a văzut şi pe cei dinlăuntru, care au şi vestit învierea Domnului, că au zis : S-a sculat, nu este aici, iată locul unde L-au pus pe El. Şi auzind acestea, au alergat şi au vestit învierea ucenicilor celor mai fierbinţi, adică lui Petru şi lui Ioan. Iar întorcându-se aceasta cu cealaltă Marie, le-a întâmpinat pe ele Hristos şi le-a zis : Bucuraţi-vă ! Pentru că se cădea seminţiei celeia care auzise mai înainte aceasta : Întru dureri vei naşte fii, să audă mai întâi şi bucuria. Acestea fiind biruite de dragoste s-au apropiat şi s-au atins de prea cinstitele picioarele Lui, vrând mai cu dinadinsul să cunoască adevărul învierii. Iar Apostolii au alergat la mormânt şi Ioan plecându-se numai în mormânt, s-a întors; iar Petru a intrat înlăuntru şi mai cu dinadinsul a văzut şi s-a atins de giulgiu şi de legătura capului. Şi iar a venit Magdalena la mormânt de către ziuă cu celelalte femei, vrând să dovedească mai cu dinadinsul cele ce văzuseră. Şi stând afară plângea, iar uitându-se în mormânt, a văzut doi îngeri strălucind de lumină, care ca şi cum o ar fi certat i-au zis : Femeie ! Ce plângi ? Pe cine cauţi ? Pe Iisus Nazarineanul cel răstignit căutaţi ? S-a sculat, nu este aici. Şi îndată s-a sculat ea spăimântându-se căci văzuse pe Domnul. Pentru aceea întorcându-se ea înapoi, a văzut pe Hristos stând; şi părându-i-se că este grădinarul (pentru că era mormântul în grădină), a zis lui : Doamne, de L-ai luat tu pe El, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi lua. Şi iarăşi căutând ea către înger, Mântuitorul a grăit Magdalenei : Marie ! Iar ea înţelegând glasul cel prea dulce şi obişnuit al lui Hristos, vrea să se atingă de Dânsul. Iar el a zis : Nu te atinge de Mine, că încă nu M-am suit la Tatăl Meu, că ţie ţi se pare că încă sunt om, pe cum gândeşti. Mergi la fraţii Mei şi le spune lor câte ai văzut şi ai auzit. Şi aceasta a făcut Magdalena. Dar luminându-se de ziuă, iarăşi a venit la mormânt cu celelalte. Şi cele ce erau cu Ioana şi Salomi au venit, răsărind soarele. Şi într-un cuvânt, în multe rânduri a fost venirea femeilor la mormânt, între care a fost şi Născătoarea de Dumnezeu. Că ea este aceea pe care Evanghelia o numeşte Maria lui Iosi, că acest Iosi a fost fecior al lui Iosif. Însă nu s-e ştie anume la ce ceas a înviat Domnul, că unii zic la cântarea cocoşilor cea dintâi, iar alţii când a fost cutremurul, iar alţii întru alt chip. Iar acestea aşa făcându-se, iată oarecare din străjeri venind au spus Arhiereilor cele ce se făcuseră. Iar ei cu arginţi dăruindu-i, i-au plecat să spună că ucenicii Lui venind noaptea L-au furat. Iar seara tot în această zi, fiind ucenicii adunaţi într-un loc pentru frica iudeilor şi uşile fiind încuiate, a intrat la dânşii Iisus (că era cu trup nestricăcios) şi le-a zis lor după obicei : Pace vouă ! Iar ei văzându-L, prea mult s-au bucurat. Şi prin suflare au luat mai desăvârşit lucrarea Preasfântului Duh.
 
Apoi zicem : Învierea lui Hristos văzând... de 3 ori. Caută la ceasurile Paştilor.
 
După aceea stihira aceasta :
 
   Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, a dăruit nouă viață veşnică şi mare milă. De trei ori.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
   Cela ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-se om, pătimeşte ca un muritor şi prin patimă pe cel muritor, îl îmbracă în podoaba nestricăciunii; cel unul binecuvântat Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.  De două ori.

   Femeile cele gânditoare de Dumnezeu, cu miruri în urma Ta au alergat şi pe Carele ca pe un mort cu lacrimi Te căutau, bucurându-se s-au închinat Ţie, Dumnezeul cel viu şi Paştile cele de taină, ucenicilor Tăi Hristoase bine le-au vestit.
 
   Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi veşnice, şi săltând lăudăm pe pricinuitorul, pe unul cel binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.
 
   Cât este de sfinţită cu adevărat, şi mult prăznuită această noapte de mântuire şi strălucită, a zilei celei purtătoare de lumină a Învierii mai înainte vestitoare fiind, întru care lumina cea fără de ani, din mormânt trupeşte tuturor a strălucit.
 
    Catavasia :
Cela ce a izbăvit pe tineri… Ectenia şi Vosglasul :  Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată şi preaslăvită, a Tatălui…
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Această numită şi sfântă zi una a Sâmbetelor împărăteasă şi Doamnă, al praznicelor praznic, şi sărbătoare este a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pe Hristos întru toţi vecii. 
De două ori.
 
   Veniţi cu rodul viţii cel nou, al dumnezeieștii veselii, în ziua cea vestită a Învierii împărăţiei lui Hristos să ne împărtăşim, lăudându-L pe Dânsul ca pe un Dumnezeu în veci.
 
   Ridică împrejur ochii tăi Sioane şi vezi, că iată au venit la tine, ca nişte făclii de Dumnezeu luminate, de la apus şi de la miazănoapte şi de la mare şi de la răsărit fiii tăi, întru tine binecuvântând pe Hristos în veci.
 
A Treimii :
 
   Părinte Atotţiitorule şi Cuvinte şi Duhule, fire ceea ce eşti una în trei Ipostasuri, cea mai presus de fiinţă şi de Dumnezeire, întru tine ne-am botezat şi pe Tine bine Te cuvântăm întru toţi vecii.
 
    Catavasia :
Această numită şi sfânta zi… Ectenia şi Vosglasul : Că s-a binecuvântat numele Tău şi s-a preaslăvit împărăţia Ta, a Tatălui…
 
    La Cântarea a 9-a,  Pripeala : Îngerul a strigat celei pline de dar, curată Fecioară, bucură-te, şi iarăşi zic bucură-te, că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt.
 
Şi la fiecare Pripeală se zic Troparele din Canon repetându-le.
 
   Măreşte, sufletul meu, pe Cel ce a înviat a treia zi din mormânt, pe Hristos dătătorul de viață.
 
   Măreşte, sufletul meu, pe Cel ce a pătimit de bunăvoie şi s-a îngropat şi a înviat a treia zi din mormânt.
 
   Hristos, Paştile cele nouă, jertfa cea vie jertfită, mieluşelul lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatul lumii.
 
   Deşteptat-ai după ce ai adormit pe cei morţi din veac, împărăteşte răcnind ca un leu din Iuda.
 
   Magdalena Maria a alergat la mormânt şi pe Hristos văzându-L, ca pe un grădinar L-a întrebat.
 
   Înger strălucitor a strigat femeilor : Părăsiţi-vă de lacrimi, că Hristos a înviat.

   Hristos a înviat, Cel ce a călcat moartea şi pe morţi i-a ridicat, popoare veseliţi-vă.
 
   Astăzi toată făptura se veseleşte şi se bucură, că Hristos a înviat şi iadul a prădat.
 
   Astăzi a prădat iadul Stăpânul, Cel ce a ridicat pe cei legaţi, pe care-i avea din veac, cumplit ţinuţi întru sine.
 
În loc de Slavă…
 
   Măreşte, sufletul meu, stăpânirea cea în trei Ipostasuri şi nedespărţită Dumnezeire.
 
În loc de : Şi acum…
 
   Bucură-te, Fecioară, bucură-te; bucură-te, binecuvântată; bucură-te, preaslăvită, că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit, saltă acum şi te bucură, Sioane, iar tu Curată veseleşte-te Născătoare de Dumnezeu, întru Învierea Celui născut al tău. 
De două ori.
 
   O dumnezeiescul ! O iubitul ! O prea dulcele Tău glas. Că cu noi te-ai făgăduit să fii cu adevărat, până la sfârşitul veacului, Hristoase, pe Carele întărire de nădejde, credincioşii avându-L, ne bucurăm.
 
   O Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase ! O înțelepciunea şi cuvântul lui Dumnezeu şi puterea, dă-ne nouă mai adevărat să ne împărtăşim cu Tine în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale.
 
    Catavasia :
Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime… Ectenia şi Vosglasul : Că pe Tine Te laudă toate puterile cereşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui…
 
Luminânda.
 
   Cu trupul adormind ca un muritor, împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzând, Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire. De trei ori.
 
LA LAUDE
 
Punem Stihirile pe 4 şi cântăm Stihirile învierii, glasul 1.
 
    Stih : Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.
 
   Lăudăm Hristoase patima Ta cea mântuitoare şi slăvim învierea Ta.
 
    Stih : Lăudaţi pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi pe El în psaltire şi în alăută.
 
   Cela ce răstignire ai răbdat şi moartea ai stricat şi ai înviat din morţi, împacă viața noastră, Doamne, ca un atotputernic.
 
    Stih : Lăudaţi pe El în timpane şi în alăută, lăudaţi pe El în strune şi în organe.
 
   Cela ce iadul ai prădat şi pe om l-ai înviat cu-învierea Ta, Hristoase, învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată, să Te lăudăm şi să Te slăvim.
 
    Stih : Lăudaţi pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi pe El în chimvale de strigare, toată suflarea să laude pe Domnul.
 
   Plecăciunea Ta cea cu dumnezeiască cuviinţa slăvindu-o, Te lăudăm pe Tine, Hristoase; născutu-Te-ai din Fecioară şi nedespărţit ai fost de Tatăl; pătimit-ai ca un om şi de voie ai răbdat răstignire; înviat-ai din mormânt ca dintr-o cămară ieşind, ca să mântuieşti lumea, Doamne, slavă ție.
 
Apoi aceste Stihiri cu Stihurile lor, glasul al 5-lea.
 
    Stih :
Să învie Dumnezeu şi sa se risipească vrăjmaşii Lui.

 
   Paştile cele sfinţite astăzi nouă s-au arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile Hristos Mântuitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.
 
    Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
 
   Veniţi de la vedere femei binevestitoare şi ziceţi Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie, ale învierii lui Hristos; veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca un mire ieşind.
 
    Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
 
   Mironosiţele femei foarte de dimineaţă stând înaintea mormântului dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe cel viu cu cei morți ? Ce plângeți pe cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Mergând propovăduiți ucenicilor Lui.
 
    Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
 
   Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile; Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit; Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm; o Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut zicând : propovăduiți Apostolilor.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :
 
   Ziua învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru înviere şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viață dăruindu-le.
 
    Apoi : Hristos a înviat… de trei ori.  Şi cântăm acest Tropar de multe ori până ce se face sărutarea. Şi sărutarea aşa se face :
 
    Iese Eclesiarhul cu Sfânta Evanghelie şi stă înaintea uşii celei mari, ţinând sfânta Evanghelie, sau de se face sărutarea înaintea Bisericii precum este obiceiul aici, pune Eclesiarhul Evanghelia şi icoana învierii lui Hristos pe tetrapod sau pe masa cea gătită. Iar ceilalţi Preoţi, unii iau icoanele învierii. Lui Hristos, alţii cinstitele cruci şi stau toți după rânduiala lor. Apoi merge Arhiereul sau cine este mai mare şi sărută Evanghelia şi icoana învierii, şi după ce binecuvintează Arhiereul (de este), merge de stă la locul său şi ia în mână cinstita Cruce. După aceea merg toți fraţii după rânduiala lor şi sărută întâi sfânta Evanghelie şi icoana învierii şi cinstita Cruce, începând de la Arhiereul, sau de la alt Preot, ce va fi mai mare. Apoi sărută şi crucile celorlalţi şi sărută unul pe altul, zicând : Hristos a înviat. Şi altul răspunde : Adevărat a înviat. Şi sărută şi mirenii după rânduiala lor. După sărutare citeşte cel mai mare :
 
    Cuvânt de învățătură al celui între sfinţi părintelui nostru Ioan Gură de aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, în sfânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru.

 
   De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se îndulcească de Praznic bun şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să între bucurându-se întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postindu-se, să-şi ia acum dinarul. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi ia astăzi dreapta plată. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, nimic să nu se îndoiască, că de nimic nu se va păgubi. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nimic îndoindu-se. De a ajuns cineva numai în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă că s-a zăbovit, că milostiv fiind Stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă, ca şi pe cei dintâi; odihneşte pe cel de la al unsprezecelea ceas, ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul cel dintâi; şi pe cel de pe urmă miluieşte şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte şi acestuia dăruieşte; şi faptele primeşte şi cu voinţa se împacă şi lucrul cinsteşte şi socoteala o laudă. Pentru aceasta intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru. Şi cei dintâi şi cei de al doilea luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună dănţuiţi. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua; cei ce aţi postit, şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimenea să nu iasă flămând. Toţi vă îndulciţi de ospăţul credinţei; toţi luaţi bogăţia bunătăţii. Nimenea să nu plângă pentru sărăcie, că s-a arătat împărăţia cea pentru toţi. Nimenea să nu se tânguiască pentru păcate, că iertare din mormânt a răsărit. Nimenea să nu se teamă de moarte, că ne-a slobozit pe noi moartea Mântuitorului. Stins-o-a pe dânsa Cela ce a fost ţinut de aceea. Prădat-a iadul Cela ce s-a pogorât în iad. Amărâtu-l-a pe El, fiindcă a gustat trupul Lui. Şi aceasta mai-nainte apucând Isaia a strigat : Iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos; s-a amărât că s-a stricat, s-a amărât că s-a batjocorit; s-a amărât că s-a omorât, s-a amărât că s-a surpat; s-a amărât că s-a legat. A luat trup şi de Dumnezeu s-a lovit. A luat pământ şi s-a întâmpinat cu cerul. A luat ce a văzut şi a căzut întru ce n-a văzut. Unde-ţi este moarte boldul ? Unde-ţi este iadule biruinţa ? Sculatu-S-a Hristos şi tu te-ai surpat. Sculatu-S-a Hristos şi au căzut dracii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa vieţuieşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă. Că Hristos sculându-se din morţi, începătura celor adormiţi s-a făcut. Aceluia este slava şi stăpânirea în vecii vecilor, Amin.
 
    Apoi cântăreţii cântă acest Tropar al sfântului Ioan Gură de aur pe glasul al 8-lea.
 
   Din gura ta, ca nişte lumină de foc strălucind darul, lumea a luminat, vistieriile neiubirii de argint lumii a câştigat, înălţimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Ci cu cuvintele tale învățându-ne, părinte Ioane Gură de aur, roagă pe Cuvântul Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
 
    Şi îndată Diaconul zice Ecteniile :
Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule… Şi : Să plinim rugăciunile noastre… După Vosglas, Preotul în loc de : Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule… zice : Hristos a înviat din morţi… tot. Apoi Otpustul : Cela ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru… După aceea ridicâd Crucea, zice : Hristos a înviat… de trei ori. Şi noi răspundem : Adevărat a înviat. Şi iar zicem : Hristos a înviat din morţi… de 3 ori. Şi nouă ne-a dăruit viață veşnică. Să ne închinăm învierii Lui celei de a treia zi. Şi mulţi ani.
 
    Cade-se a ști : Pentru Buna-Vestire : Că de se va întâmpla în sfânta şi luminata Duminică a Paştilor, atunci Duminică în ziua de Paşti la vremea Utreniei, binecuvântând Preotul, facem începere : Sfinte Dumnezeule… de trei ori. Preasfântă Treime… după Tatăl nostru… Doamne miluieşte ! de 12 ori. Slavă… Şi acum… Veniţi să ne închinăm… de trei ori. Şi Psalmul 50. Şi cântăm Canonul Sâmbetei celei mari, cu Irmosul pe 8. După sfârşitul Canonului, Sfinte Dumnezeule… de trei ori. Prea Sfântă Treime… şi Troparul : Când Te-ai pogorât la moarte… şi al Praznicului; apoi Ectenia şi Otpustul Şi îndată trag toate clopotele şi ieşim afară şi dând lumânări fraţilor, cădeşte cel mai mare în chipul Crucii, de trei ori şi zice cu glas mare : Slavă sfintei şi celei deofiinţă şi de viață făcătoarei şi nedespărţitei Treimi..., şi celelalte. Şi începe cel mai mare, cântând Troparul glas 5 : Hristos a înviat din morţi… de trei ori. Şi cu Stihirile după obicei. Şi deschizând uşile, cel mai mare intră cu toţi fraţii cântând : Şi celor din mormânturi viață dăruindu-le. Apoi Troparul Bunei-Vestiri şi Ecteniile : Cu pace Domnului să ne rugăm… şi îndată cel mai mare începe Irmosul : Ziua învierii popoarelor… şi cântăm Canonul Paştilor cu Irmosul pe 8 şi al Praznicului cu Irmosul pe 8. Catavasia : Ziua învierii… cu Hristos a înviat..., şi Ectenia cea mică, la toate
Cântările după obicei. După Cântarea a a treia Condacul şi Icosul Paştilor şi Ipacoi. După Cântarea a a şasea, Condacul şi Icosul Bunei-Vestiri, apoi Prochimenul Praznicului şi Evanghelia Praznicului. Învierea lui Hristos… de trei ori şi Stihira : înviind Iisus din mormânt… de trei ori. La Cântarea a 9-a cântăm Pripelile Paştilor şi ale Praznicului. Luminânda Paştilor 1 şi a Praznicului 2. La Laude, Stihirile învierii pe 4 şi ale Praznicului pe 4, cu Stihurile lor. Apoi Stihirile Paştilor Slavă… a Bunei-Vestiri, Şi acum… Ziua învierii… şi sărutarea. Învăţătura lui Ioan Gură de aur, Ectenia şi Otpustul. Apoi Ceasurile Paştilor. La Liturghie : Antifoanele Paştilor. După Vohod, zicem Troparele : Hristos a înviat… de trei ori, Slavă… Troparul Praznicului, Şi acum… Condacul Paştilor. În loc de Sfinte Dumnezeule… cântăm : Câţi în Hristos v-aţi botezat… Prochimenul, Apostolul şi Evanghelia, întâi a Paştilor, apoi a Praznicului.
 
Pentru Sfântul Marele Mucenic Gheorghe :  Să se ştie că se începe din Vinerea cea mare şi de se va întâmpla în Vinerea cea mare, sau în Sâmbăta cea mare, sau în ziua de Paşti, atunci se prăznuieşte Luni în săptămâna cea luminată (caută Luni).
 
Pentru ceasurile Sfintei și marii Duminici a Paștilor și a toată Săptămâna Luminată.
 
    Cade-se a şti că din această zi a sfintei şi marii Dumineci a Paştelor până la Sâmbăta cea luminată, Ceasurile, Pavecerniţa şi Polunoştniţa se citesc aşa :  După ce bine-cuvintează Preotul, începem Troparul : Hristos a înviat din morţi… de trei ori.
 
Apoi acestea :
 
   Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm sfântului Domnului Iisus, unuia celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei învierii lui Hristos, că iată, a venit prin Cruce bucurie la toată lumea, totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat. De trei ori.
 
   Venit-au mai-nainte de dimineaţă cele ce au fost cu Maria, şi aflând piatra răsturnată de pe mormânt, auzit-au de la înger : Pe Cela ce este întru lumina cea pururea fiitoare, cu morţii pentru ce-L căutaţi, ca pe un om ? Vedeţi înfăşurăturile cele de îngropare, alergaţi şi lumii propovăduiți, că s-a sculat Domnul, omorând moartea, că este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a mântuit neamul omenesc. O dată.
 

   De Te-ai şi pogorât în mormânt, Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor : Mironosiţe, bucuraţivă, şi Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce dai celor căzuţi sculare. O dată.
 

   În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun ai fost Hristoase cu Tatăl şi cu Duhul, toate umplându-le, ca Cela ce eşti necuprins.
 
Slavă…
 
   Ca un purtător de viață, ca un mai înfrumuseţat decât raiul cu adevărat şi decât toată cămara împărătească mai luminat s-a arătat, Hristoase, mormântul Tău, izvorul învierii noastre.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Ceea ce eşti lăcaş sfinţit dumnezeiesc al Celui Prea Înalt, bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă : Binecuvântată eşti tu între femei, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.
 
    Apoi :
Doamne miluieşte ! de 40 de ori. Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii… Întru numele Domnului binecuvintează Părinte. Preotul zice : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte ne pe noi. Apoi Hristos a înviat… De trei ori. Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte ! de trei ori. Binecuvintează ! şi Otpustul.
 
Şi se face această slujbă şi la celelalte Ceasuri şi la Pavecerniţa și Miezonoptică.
 
LA LITURGHIE

    După Binecuvântată este împărăţia... şi celelalte, cel mai mare sau Preotul care serveşte sfânta Liturghie, începe în Altar de cântă : Hristos a înviat din morţi… de trei ori. Tot aşa şi la strane. Apoi cel mai mare zice Stihurile acestea : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui. Şi în strane cântă : Hristos a înviat din morţi. Apoi şi celelalte Stihuri și Slavă… Și acum… le zice cel ce slujeşte, precum arată la începutul Utreniei. Această începere se face numai întru această săptămână luminată. Iar în celelalte zile cântăm numai Hristos a înviat din morţi… de trei ori, fără să zicem Stihurile. Apoi Ectenia cea mare şi după Ectenie, Antifoanele, care se cântă în toată săptămâna.
 
Întru Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor
 
LA LITURGHIE
 
ANTIFONUL ÎNTÂI :
 
Psalmul 65, glasul al 2-lea.
 
      Stih 1 : Strigaţi Domnului tot pământul.
 
    Pripeală : Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.
 
    Stih 2 : Cântaţi numelui Lui, daţi slavă laudei Lui.
 
    Stih 3 : Ziceţi lui Dumnezeu, cât sunt de înfricoşate lucrurile Tale, întru mulţimea puterii Tale, minţi-vor Ţie vrăjmaşii Tăi.
 
    Stih 4 : Tot pământul să se închine Ţie și să cânte Ţie, să cânte numelui Tău, Preaînalte.

    Pripeală : Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.

Slavă… Şi acum…

    Împreună amândouă stranele să cânte cu glas înalt : Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi. Ectenia.
 
ANTIFONUL AL DOILEA
 
Psalmul 66, glasul al 2-lea.
 
    Stih 1 :
Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează.
 
    Pripeală : Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai înviat din morţi, pe Cei ce cântăm Ţie : Aliluia.
 
    Stih 2 : Luminează faţa Ta peste noi şi ne miluieşte.
 
    Stih 3 :
Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta şi în toate neamurile mântuirea Ta.
 
    Stih 4 :
Mărturisească-se Ţie popoarele, Dumnezeule, mărturisească-se Ţie popoarele toate.
 
Slavă… Şi acum… Amândouă stranele împreună.
 
   Unule născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte şi ai îngăduit pentru mântuirea noastră a Te întrupa din sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, Carele neschimbat Te-ai întrupat şi răstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat; unul fiind din Sfânta Treime, împreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi.
 
ANTIFONUL AL TREILEA
 
Psalmul 67, glasul al 5-lea.

    Stih 1 :
Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.
 
    Hristos a înviat din morţi…
 
    Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
 
    Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească şi să se bucure înaintea lui Dumnezeu.
 
    Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

    Hristos a înviat din morţi…     Şi se face vohod şi zice Diaconul de este, iar de nu este, Preotul : Înţelepciune, drepţi !     Iar noi zicem stihul :  Întru adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israil.  Apoi Troparul : Hristos a înviat din morţi… Şi Ipacoi : Venit-au mai-nainte de dimineaţă cele ce au fost cu Maria… Slavă… Şi acum… Condacul : De Te-ai şi pogorât în mormânt… În loc de : Sfinte Dumnezeule… Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat, Aliluia. Aceasta se cântă în toată săptămâna.  Apoi Prochimenul Apostolului, glasul al 8-lea. : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.  Stih : Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.   Şi îndată : din Faptele Apostolilor, Cap. vers 1. Evanghelia de la Ioan. Cap. Vers 1. Aicea să ştii, că întru această zi mai mulţi Preoţi citesc sfânta Evanghelie şi Diaconii câţi vor fi. Şi cel mai mare începe înaintea Sfintei Mese, căutând spre răsărit. Cu înţelepciune, drepţi, să ascultăm sfânta Evanghelie… Asemenea şi ceilalţi Preoţi şi Diaconii câţi slujesc tot aceasta zic. Şi iarăşi cel mai mare zice : Din sfânta Evanghelie de la Ioan citire. Şi trag toate clopotele la soroace. Şi pe rând dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de aur.  Chinonicul : Trupul lui Hristos primiţi şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi…  Şi la : Cu frica lui Dumnezeu… Hristos a înviat din morţi… o dată.  Şi în loc de : Fie numele Domnului binecuvântat… Hristos a înviat… de  3 ori. Şi în loc de : Bine voi cuvânta pe Domnul… Hristos a înviat… de multe ori. Şi Otpustul. Şi îndată rugăciunea pentru binecuvântarea cărnii şi a caşului şi a ouălor, în sfânta şi marea zi aceasta a Paştilor. Însă cărnurile şi ouăle nu se aduc în Biserică, ci afară în Pridvor. Ieşind Preotul zice : Domnului să ne rugăm.
 
    Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, făcătorule şi ziditorule a toate, caută spre aceste mâncări de carne şi le sfinţeşte pe ele, precum ai sfinţit mielul pe care Ţi l-a adus credinciosul Avraam şi berbecele pe care Ţi l-a adus Abel spre jertfă, asemenea şi viţelul cel hrănit pe care ai poruncit să se junghie fiului Tău celui ce rătăcise şi care iarăşi s-a întors la Tine, ca să se învrednicească a lua darul Tău. Aşa şi noi, acestea ce s-au sfinţit şi s-au binecuvântat de Tine, să le luăm spre hrananoastră a tuturor. Binecuvintează şi caşul împreună cu ouăle şi pe noi ne păzeşte întru bunătatea Ta, ca cei ce vom gusta dintr-însele să ne umplem de darurile Tale cele ce se dau din destul şi de bunătatea Ta cea negrăită. Că Tu eşti hrana cea adevărată şi dătătorul bunătăţilor şi a Ta este stăpânirea şi a Ta este Impărăfia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
 
    În loc de :
Mare este numele Sfintei Treimi, Hristos a înviat… Şi : Adevărat a înviat Domnul… Şi : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă…

 
    CADE-SE A ŞTI : Că de se va întâmpla vreunui frate a trece către Domnul în luminata săptămână a Paştilor, nu-i cântăm slujba cea obişnuită a morţilor, ci toată slujba învierii; adică după :
Bine este cuvântat Dumnezeul nostru..., cântăm : Hristos a înviat… de trei ori, şi Învierea lui Hristos… Canonul Paştilor, Apostolul şi Evanghelia învierii. Laudele învierii şi Paştile cele sfinţite : şi se face sărutarea mortului şi Otpustul. Această rânduială o am luat de la Ieromonahul GavriiI din sfânta Lavră a Athonului.
 
    CADE-SE A ŞTI IARĂŞI : Că în locul Paraclisului tot aşa se face începutul :
Hristos a înviat… şi Ipacoi şi Canonul Paştilor. După Cântarea a 6-a şi după Condacul şi Icosul Paştilor, zicem Evanghelia Născătoarei de Dumnezeu şi iarăşi Canonul Paştilor; şi după Irmos : Luminează-te, Luminează-te… Hristos a înviat… de trei ori şi rugăciunea şi binecuvântarea cu Hristos a înviat… şi Ipacoi şi Condacul, apoi Ectenia : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule… şi Otpustul. Aşa se face numai în această săptămână luminată.
 
    SE CADE A ŞTI : Că din această zi, începem a citi tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de aur la Faptele Apostolilor şi o sfârşim în Duminica tuturor Sfinţilor.
 
    PENTRU PRAZNICUL BUNEI-VESTIRI de se va întâmpla LUNI, MARŢI sau MERCURI în această săptămână luminată.

 
    În sfânta şi marea Duminică a Paştilor, seara la Vecernia cea mică, sau în celelalte zile, începutul după obicei cu :
Hristos a înviat… de trei ori, cu Stihurile. La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 4; ale învierii două, din ale lui Anatolie şi ale Praznicului două. Slavă… Şi acum… a Praznicului, glasul 1 : În luna a şasea mai marele Voievod a fost trimis... Apoi după Vohod, Prochimenul cel mare : Cine este Dumnezeu mare… ş. c. l. pe rând. La Stihoavnă Stihira învierii 1. Apoi Stihirile Praznicului, cele de la Vecernia cea mare cu Stihurile lor. Slavă a Praznicului, glasul al 2-lea : Binevesteşte Gavriil astăzi... Şi acum… Ziua învierii… Hristos a înviat., de trei ori. Slavă… Şi acum… Troparul Praznicului. Ectenia cea mică, Otpustul.
 
LA UTRENIE
 
    După ce binecuvintează Preotul,
Hristos a înviat… de trei ori şi Stihurile, apoi Slavă… Troparul Praznicului. Şi acum… iar acesta. Apoi Ecteniile şi Polieleul şi Sedelnele Praznicului : Apoi Treptele şi Prochimenul şi Evanghelia Praznicului. Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Psalmul 50 nu zicem, ci îndată Slavă… Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu... Şi acum… Tot aceasta. Şi Stihira Praznicului şi Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău… şi Canonul Paştilor cu Irmosul pe 6 şi al Praznicului cu Irmosul pe 8. Catavasia Praznicului. După Cântarea a 3-a Condacul şi Icosul Paştilor şi Sedealna Praznicului. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul Praznicului şi citirea zilei, apoi : Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. La Cântarea a 9-a, Pripelele Paştilor şi ale Praznicului. Luminânda Paştilor odată şi a Praznicului de două ori. La Laude Stihirile învierii trei şi ale Praznicului trei. Apoi Stihirile Paştilor cu Stihurile lor. Slavă… a Praznicului, glasul al 8-lea : Să se veselească cerurile… Şi acum… Ziua învierii… Hristos a înviat… de trei ori, Slavă… Şi acum… Troparul Praznicului, Ecteniile şi Otpustul, Ceasurile Paştilor. La Liturghie, Antifoanele Paştilor; după Vohod : Hristos a înviat… de trei ori. Şi Troparul Praznicului şi Condacul; în loc de Sfinte Dumnezeule..., Câţi în Hristos v-aţi botezat… Apostolul şi Evanghelia, întâi ale Bunei-Vestiri, apoi ale Paştilor. Chinonicul zilei şi al Praznicului.
 
PENTRU SFÂNTUL MARELE MUCENIC GHEORGHE
 
    De se va întâmpla în Vinerea cea mare sau în Sâmbăta cea mare, sau în Duminica Paştilor, se cântă slujba de Luni după Paşti. De se va întâmpla în vreuna din zilele săptămânii celei luminate, Seara La
Doamne strigat-am… punem Stihirile învierii trei ale Sfântului trei. Slavă… a Sfântului, După vrednicia numelui. Şi a învierii a glasului ce va fi. Vohod, Prochimenul Paştilor şi Paremiile Sfântului. De se va întâmpla seara în Duminica Paştilor, zice Preotul : Pentru ca să ne învrednicim noi… Şi Evanghelia. La Stihoavnă, o Stihiră a învierii şi Stihirile Paştilor cu Stihurile lor; Slavă… a Sfântului. Şi acum… Ziua învierii… Hristos a înviat… de trei ori. Slavă… Troparul Sfântului. Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, a învierii. Şi Otpustul. La Utrenie : După : Hristos a înviat… de trei ori. Slavă… Troparul Sfântului şi a Născătoarei de Dumnezeu, a învierii a glasului ce va fi; apoi Ecteniile şi Polieleul, Sedelnele Sfântului, Treptele, Prochimenul şi Evanghelia Sfântului. Învierea lui Hristos.. de trei ori. Slavă… Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri Gheorghe. Şi acum… Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu… şi Stihira Sfântului. Apoi : Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău… Canonul Paştilor cu Irmosul pe 8. Al Sfântului pe 6. După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul Sfântului. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul Paştilor şi citirea, şi : Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. Luminânda Sfântului şi a Paştilor. La Laude Stihirile pe 6, ale învierii trei şi ale Sfântului trei. Apoi Stihirile Paştilor. Slavă… a Sfântului. Şi acum… Ziua învierii… Hristos a înviat..., de trei ori. Slavă… Troparul Sfântului, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, a glasului şi Otpustul. Ceasurile Paştilor.
 
LA LITURGHIE
 
    Antifoanele Paştilor. După Vohod,
Hristos a înviat… de trei ori. Apoi Troparul şi Condacul Sfântului şi Condacul Paştilor şi în loc de : Sfinte Dumnezeule..., cântăm : Câţi în Hristos v-ați botezat…
Apostolul şi Evanghelia.; întâi a Paştilor, apoi a Sfântului. Chinonicul Paştilor şi al Sfântului
 

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA DUMINICĂ A PAŞTILOR
 
LA VECERNIE
 
    Seara la Vecernie se îmbracă Preotul în toate odăjdiile şi stând înaintea Sfintei Mese cu cădelniţa, cădeşte în chipul Crucii şi zice :
Binecuvântat este Dumnezeul nostru… Şi cântă Preotul : Hristos a înviat..., de trei ori şi zice Stihurile ce s-au arătat mai sus şi noi la fiecare Stih cântăm : Hristos a înviat… şi celelalte şi Ecteniile. La Doamne strigat-am… Stihirile pe 6 : 3 ale învierii şi 3 ale lui Anatolie, glasul al 2-lea.
 
   Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului celui întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm; că Crucea răbdând, îngropării s-a dat, precum Însuşi a voit şi înviind din morţi, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.
 
   Hristos, Mântuitorul nostru, pe Cruce pironindu-se, a rupt zapisul cel ce era asupra noastră şi stăpânia morţii a stricat, să ne închinăm sculării Lui celei de a treia zi.
 
   Cu Arhanghelii să lăudăm învierea lui Hristos, că Acesta este izbăvitorul şi mântuitorul sufletelor noastre şi întru slavă înfricoşată şi întru putere tare, iarăşi va să vie, sa judece lumea care o a zidit.
 
Alte Stihiri ale lui Anatolie :
 
   Pe Tine, Stăpânul, Cel ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat, îngerul Te-a propovăduit şi a zis femeilor : Veniţi de vedeţi unde a zăcut Domnul, că a înviat, precum a zis, ca un puternic a toate. Pentru aceasta ne închinăm Ţie, unuia fără de moarte, dătătorule de viață, Hristoase, miluieşte-ne pe noi.
 
   Cu Crucea Ta ai stricat blestemul lemnului, cu îngroparea Ta ai omorât stăpânia morţii şi cu scularea Ta ai luminat neamul omenesc; pentru aceasta strigăm Ţie : Făcătorule de bine, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
 
   Deschisu-s-au Ţie, Doamne, cu frică porţile morţii şi portarii iadului văzându-Te, s-au spăimântat, că porțile cele de aramă le-ai sfărâmat şi încuietorile cele de fier le-ai zdrobit şi ne-ai scos pe noi dintru întuneric şi din umbra morții şi ai rupt legăturile noastre.
 
Slavă…
 
   Laudă de mântuire cântând, din guri glas înălțăm; veniți toţi în casa Domnului, să cădem grăind : Cela ce pe lemn Te-ai răstignit şi din morţi ai înviat şi eşti în sânurile Tatălui, curăţeşte păcatele noastre.
 
Şi acum…
 
   Trecut-a umbra legii şi Darul a venit, că precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară ai născut şi Fecioară ai rămas. În locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptății, în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.
 
Vohodul cu Evanghelia : Lumină lină…
 
Preotul : Să luăm aminte. Pace tuturor. Cu înţelepciune să luăm aminte.
 
    Prochimen, glasul al 7-lea :
    Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru; Tu eşti Dumnezeu, Carele faci minuni.
    Stih 1 : Cunoscută ai făcut întru noroade puterea Ta.
    Stih 2 : Şi am zis : Acum am priceput, aceasta este schimbarea dreptei Celui Prea Înalt.
    Stih 3 : Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului, că-mi voi aduce aminte din început de minunile Tale.
 
    După Prochimen, zice Preotul : Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta sfânta Evanghelie… Şi Evanghelia de la Ioan : Fiind seară în ziua aceea… Apoi Ecteniile : Să zicem toţi… Şi : Învredniceşte-ne Doamne… Să plinim rugăciunile noastre…
Şi după Vosglas, cântăm :
 
STIHOAVNA
 
Stihira învierii una, glasul al 2-lea
 
   Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi a chemat făptura sa, atotputernice Doamne, slavă Ţie.
 
Apoi Stihirile Paştilor, glasul al 5-lea.
 
    Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.
 
   Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.
 
    Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
 
   Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.
 
    Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
 
   Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.
 
    Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
 
   Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile, Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit, Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm; o Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :
 
   Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viață dăruindu-le.
 
    Apoi : Hristos a înviat… de trei ori. Şi când cântăm acestea, sărutăm sfânta Evanghelie şi crucile. Apoi Preotul : Înţelepciune… Şi noi zicem : Binecuvintează… Preotul : Cel ce este binecuvântat, Hristos Dumnezeul nostru… Şi noi : Întăreşte Dumnezeule pe prea înălţatul Domnul nostru şi sfânta credinţă a ortodocşilor creştini în vecii vecilor. Apoi : Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie. Şi Otpustul : Cel ce a înviat din morţi Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru… Şi celelalte. Şi iarăşi ridicând Crucea, zice : Hristos a înviat ! de trei ori şi noi răspundem : Adevărat a înviat ! Şi celelalte.





LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ


LA UTRENIE
 
    Mai-nainte de început Eclesiarhul aprinde candelele şi făcliile, apoi toacă şi trage toate clopotele şi adunându-ne noi în Biserică, face Preotul metanie la cel mai mare şi merge în sfântul Altar şi luând cădelniţa, stă înaintea sfintei Mese numai cu Epitrahilul şi neîmbrăcat în odăjdii şi cădind zice : Slavă sfintei şi celei de o fiinţă… apoi cântă Troparul : Hristos a înviat… de trei ori, cădeşte şi zice stihurile şi noi cântăm : Hristos a înviat... precum am arătat mai înainte în ziua de Paşti LA UTRENIE Apoi Ecteniile şi după Vosglas începem     CANONUL ÎNVIERII     : Ziua învierii… Şi celelalte. Preotul după ce cădeşte Altarul, iese de cădeşte şi Biserica şi pe fraţi după rânduială; şi cântăm Canonul cu Irmosul pe 8. Şi la urmă Irmosul, cu Hristos a înviat… de trei ori. Aşa facem în toată săptămâna. După Cântarea a 3-a Ipacoi. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul şi îndată : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. Şi celelalte Cântări. Apoi Luminânda Paştilor, de trei ori.
 
LA LAUDE
 
Toată suflarea…
 
Şi cântăm aceste patru Stihiri ale învierii, glasul al 2-lea.
 
   Toată suflarea şi toată făptura, pe Tine Te slăveşte, Doamne, că prin Cruce moartea ai stricat, ca să arăți popoarelor învierea Ta cea din morţi, ca un iubitor de oameni.
 
   Să spună iudeii, în ce chip ostaşii străjuind au pierdut pe împăratul şi pentru ce piatra n-a păzit pe piatra vieţii ? Sau pe cel îngropat să-L dea, sau celui ce a înviat să se închine împreună cu noi zicând : Slavă mulţimii îndurărilor Tale, Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
 
   Bucurați-vă popoare şi vă veseliți, îngerul care a şezut pe piatra mormântului, acela bine ne-a vestit nouă zicând : Hristos a înviat din morţi, Mântuitorul lumii şi a umplut toate de bună mireasmă. Bucuraţi-vă popoare şi vă veseliți.
 
   Înger mai-nainte de zămislirea Ta, Doamne, bucură-te, celei pline de dar, a adus; înger încă şi la învierea Ta, piatra slăvitului Tău mormânt o a răsturnat; acela adică în locul întristării, semne de veselie a vestit; iar acesta în locul morții, pe Stăpânul dătătorul de viață ne-a propovăduit nouă. Pentru aceasta strigăm Ţie, făcătorule de bine al tuturor, Doamne, slavă Ţie.
 
   Apoi Stihirile Paştilor cu Stihurile lor, precum s-a scris la Utrenia Paştilor.
Hristos a înviat… de trei ori, Ecteniile şi Otpustul. Această slujbă se face în toată săptămâna luminată. Şi facem şi Litie afară din Mănăstire, măcar că aici ne-am obişnuit de facem Joi Litia şi la acea Litie cântăm Canonul Paştilor. După Cântarea a 6-a citim Apostolul şi Evanghelia cea de la aghiasmă. Apoi pe rând Ecteniile şi rugăciunea Sfinţirii apei. La Liturghie : Antifoanele Paştilor, neschimbat, precum s-a arătat acolo. Apostolul : Din Faptele Apostolilor, Evanghelia de la Ioan. Chinonicul : Trupul lui Hristos… La masă se face mângâiere fraţilor.
 



MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ

Luni în Săptămâna Luminată

SEARA

    După ce binecuvintează Preotul şi cântă :
Hristos a înviat… şi după Ectenie, la Doamne strigat-am… punem Stihirile pe 6 şi cântăm Stihirile învierii, glasul al 3-lea :
 
   Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a stricat şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut; iar neamul omenesc, prin credinţă fiind mântuit, cântare Ţie totdeauna aduce.
 
   Luminatu-s-au toate cu învierea Ta, Doamne, şi raiul iarăşi s-a deschis şi toată zidirea lăudându-Te, cântare Ţie totdeauna aduce.
 
   Slăvesc puterea Tatălui şi a Fiului şi laud stăpânirea Duhului Sfânt, Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea de-o-ființă care împărățeşte în veacul veacului.
 
Alte Stihiri ale lui Anatolie, glasul acelaşi :
 
   Cinstitei Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi învierea Ta o lăudăm şi o slăvim, că, cu rana Ta noi toți ne-am vindecat.
 
   Lăudăm pe Mântuitorul, Carele din Fecioară s-a întrupat, că pentru noi s-a răstignit şi a treia zi a înviat, dăruind nouă mare milă.
 
   Celor din iad, pogorându-Se Hristos, a vestit : Îndrăzniţi, zicând, acum am biruit; Eu sunt învierea, Eu pe voi vă voi scoate, sfărâmând porţile morţii.
 
Slavă…
 
   Cei ce stăm cu nevrednicie întru preacurată casa Ta, cântare de seară înălţăm, dintru adâncuri strigând : Hristoase Dumnezeule Cela ce ai luminat lumea cu învierea Ta cea de a treia zi, scoate pe poporul Tău din mâna vrăjmaşilor Tăi, iubitorule de oameni.
 
Şi acum…
 
   Cum să nu ne mirăm de naşterea ta cea dumnezeiască bărbătească, cu totul cinstită ! Că ispită de bărbat neluând, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ai născut fără de tată pe Fiul cu trup, pe cel născut din Tatăl mai înainte de veci fără de mamă; care nicicum n-a răbdat schimbare sau amestecare sau despărţire; ci a păzit întreagă osebirea amândurora firilor. Pentru aceasta, Maică Fecioară Stăpână, pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele celor ce cu dreaptă credinţă, de Dumnezeu Născătoare, te mărturisesc pe tine.
 
Vohod : Lumină lină...
 
Prochimenul, glasul al 7-lea :
Dumnezeul nostru în cer şi pe pământ toate câte a vrut a făcut.
    Stih 1 : Întru ieşirea lui Israil din Egipt, a casei lui Iacov din popor barbar, făcutu-s-a Iudeea sfinţirea lui.
    Stih 2 : Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.
    Stih 3 : Ce-ţi este ţie mare că ai fugit, şi ţie Iordane, că te-ai întors înapoi.
 
Şi Ectenia : Să zicem toţi… Învredniceşte-ne Doamne… Să plinim rugăciunile noastre…
 
După Vosglas.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii, glasul al 3-lea.
 
   Hristoase, Cela ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seară, iubitorule de oameni.
 
Apoi Stihirile Paştilor, cu Stihurile lor. Hristos a înviat… de trei ori. Şi Otpustul.
 
AICEA, O PREOTE !
 
   Am socotit de cuviinţă să-ţi dăm învăţătura pentru sfântul Agneţ, cum trebuieşte să se jertfească în sfânta şi marea Joi şi cum să-l sfărâmi Marţi la Utrenie şi să-l usuci şi să-l păstrezi peste tot anul.  În sfânta şi marea Joi, gătind prescuri bune, de grâu curat, cu aluat sărat, dospite şi coapte frumos, seara la dumnezeiasca Liturghie a sfântului şi marelui Vasilie, să iei preote două prescuri şi să începi Proscomidia după rânduială. Iar când vei scoate sfântul Agneţ cel dintâi şi-l vei junghia şi-l vei împunge, după aceea să scoţi şi al doilea care voieşti să-l sfinţeşti, spre păstrare în tot anul, zicând şi peste acela toate ale Proscomidiei, ca şi peste cel dintâi. Şi să-l pui cu cel dintâi pe sfântul Disc. Pune apoi vin în sfântul Potir, cât va fi de ajuns pentru sfânta Liturghie şi puţină apă, zicând cele ce sunt rânduite şi să le acoperi cu sfintele acoperăminte şi să le cădeşti, zicând rugăciunea punerii înainte : Dumnezeule Dumnezeul nostru… După aceea începând dumnezeiasca Liturghie, să o săvârşeşti după cum este rânduit; iar când vei vrea să sfinţeşti sfintele Agneţe cele scoase după Vohodul cel mare, să-ţi pui gândul şi cugetul pe amândouă, zicând : Fă pâinea aceasta… Aşa să zici, iar să nu zici pâinile acestea şi când vei face sfânta înălţare, amândouă să le înalţi deodată, zicând : Sfintele sfinţilor ! Şi să sfărâmi sfântul Agneţ care va fi scos mai întâi şi să pui o parte în sfântul Potir şi să torni şi apă caldă după obicei. Iar sfântul Agneţ cel scos al doilea rând, luându-l cu mare băgare de seamă şi cu multă pază, ca să nu cadă cumva dintr-însul nimic nicăieri, să-l adăpi în sfântul Potir şi să-l pui în cutie; şi să te păzeşti, o preote, nu cumva să bagi prea mult din sfântul sânge, ca să nu se umple peste seamă sfântul Agneţ şi apoi să curgă sângele Domnului; că nu vei putea scăpa de păcat, ci vei fi ca cela ce nu bagă seamă de sfintele Taine. Ci numai atâta să bagi, cât se va uda sfântul Agneţ pretutindenea. Apoi, din sfânta şi marea zi Joi, aşa să păzeşti acest sfânt Agneţ în cutie pe sfânta masă până Marți dimineaţa în săptămâna luminată, fiind păzit bine şi acoperit. Iar Marţi dimineaţa îmbrăcându-te, Preote, în toate odăjdiile preoţeşti şi spălându-ţi mâinile, să iei cădelniţa cu tămâie şi stând înaintea sfintei Mese, să te pleci cu smerenie sfintelor Taine şi să le cădeşti cruciş, înconjurând sfânta Masă. După aceea, dând cădelniţa, să întinzi Antimisul şi luând sfânta cutie cu dumnezeieştile Taine, să le pui pe marginea Antimisului şi descoperindu-l iarăşi să iei cădelniţa şi cădind şi făcând cuvenita închinăciune să dai cădelniţa şi să iei sfântul Agneţ cu toată băgarea de seamă şi frica, şi să-l pui pe sfântul Disc, care va fi stând pe Antimis şi gătit anume spre aceasta. Apoi zi cu glas : Slavă sfintei şi celei deofiinţă... şi celelalte. Şi aşa stând singur înaintea sfintei Mese să cânţi Hristos a înviat… de trei ori. Şi să începi a sfărâma cu sfânta copie sfântul Agneţ pe Disc, cu toată paza și frica, în mici părticele. Iar cântăreţii să cânte Utrenia toată pe rând.  Deci, dacă vei sfărâma sfântul Agneţ tot, să pui o cărămidă micşoară sau o lespejioară de piatră curată la marginea Antimisului, despre partea sa cea din dreapta şi deasupra lespejioarei să pui o oală nouă de lut cu cărbuni aprinşi şi închinându-te cu smerenie, să iei sfântul Disc cu dumnezeieştile Taine aşa sfărâmate şi să-l pui deasupra oalei celei cu cărbuni păzind foarte bine dumnezeieştile Taine şi întorcându-le cu sfânta Copie, ca să se usuce încet, iar să nu cumva să se prigorească. Iar dacă se va încălzi sfântul Disc bine, să-l iei, să-l pui pe sfântul Antimis, ca nu cumva înfierbântându-se foarte să se prigorească dumnezeieştile Taine. Iar dacă se va răci puţin, iarăşi să-l pui deasupra oalei şi să faci de multe ori aşa, până ce se vor usca bine dumnezeieştile Taine.  Aceasta încă să ştii, preote ! Că de vei fi aşa fără de grijă şi se va întâmpla de se vor prigori dumnezeieştile Taine, păcat de moarte vei face şi vei fi vinovat de a ţi se lua şi darul preoţiei, ca unui nebăgător de seamă de dumnezeieştile Taine. Iar de ţi se va întâmpla uscând dumnezeieştile Taine să le prigoreşti, să nu cumva să îndrăzneşti să le păstrezi peste an, o Preote ! Ci numaidecât la Liturghia, care vei face după aceasta întâi, alt Agneţ să scoţi şi să-l sfinţeşti şi să-l usuci, cum te-am învăţat mai sus şi acesta să-l ţii, să fie peste an. Iar dumnezeieştile Taine cele prigorite, dacă vei sfârşi sfânta Liturghie, să le potriveşti la sfântul Jertfelnic împreună cu cele din sfântul Potir. Bagă de seamă încă, ca a treia zi sau a patra zi să destupi cutia şi să vezi, nu cumva să mucezească sau să se strice Sfintele destinate pentru tot anul şi să fii ca un nebăgător de seamă de dumnezeieştile Taine; căci păcat de moarte vei face şi vei fi vinovat a ţi se lua şi darul preoţiei. Iar dacă se va întâmpla care cumva şi vor mucezi sau se vor strica dumnezeieştile Taine, nici într-un chip să nu îndrăzneşti a împărtăşi cu dânsele pe cineva, nici să aştepţi iar până la Joia mare, ci alt Agneţ să scoţi şi să-l sfinţeşti şi să-l usuci şi să-l păzeşti cum te învaţă mai sus şi cu acela să împărtăşeşti pe bolnavi şi pe cine va trebui.


LA UTRENIE

 
    Mai-nainte de început Eclesiarhul aprinde candelele şi făcliile, apoi toacă şi trage toate clopotele şi adunându-ne noi în Biserică, face Preotul metanie la cel mai mare şi merge în sfântul Altar şi luând cădelniţa, stă înaintea sfintei Mese numai cu Epitrahilul şi neîmbrăcat în odăjdii şi cădind zice : Slavă sfintei şi celei de o fiinţă… apoi cântă Troparul : Hristos a înviat… de trei ori, cădeşte şi zice stihurile şi noi cântăm : Hristos a înviat... precum am arătat mai înainte în ziua de Paşti LA UTRENIE Apoi Ecteniile şi după Vosglas începem     CANONUL ÎNVIERII     : Ziua învierii… Şi celelalte. Preotul după ce cădeşte Altarul, iese de cădeşte şi Biserica şi pe fraţi după rânduială; şi cântăm Canonul cu Irmosul pe 8. Şi la urmă Irmosul, cu Hristos a înviat… de trei ori. Aşa facem în toată săptămâna. După Cântarea a 3-a Ipacoi. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul şi îndată : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. Şi celelalte Cântări. Apoi Luminânda Paştilor, de trei ori.

LA LAUDE

 
Punem Stihirile pe 4. Şi cântăm Stihirile învierii, glasul al 3-lea.

 

   Veniți toate neamurile, cunoaşteţi puterea Tainei celei înfricoşate, că, Hristos Mântuitorul nostru, cuvântul Cel ce era întru început, s-a răstignit pentru noi, şi de voie s-a îngropat şi a înviat din morți, ca să mântuiască toate, Aceluia să ne închinăm.
 
   Spus-au toate minunile străjerii Tăi, Doamne, ci adunarea deşertăciunii umplând de daruri dreapta lor, au socotit să ascundă Învierea Ta, care lumea o slăveşte, miluieşte-ne pe noi.
 
   De bucurie toate s-au umplut, luând dovedirea învierii, că Maria Magdalena la groapă a venit şi a aflat înger pe piatră şezând, cu veştmintele strălucind şi zicând : Ce căutaţi pe cel viu cu cei morţi ? Nu este aici, ci s-a sculat, precum a zis mai înainte, mergând în Galileia.
 
   Întru lumina Ta, Stăpâne, vedem lumină, iubitorule de oameni, că ai înviat din morţi, mântuirea neamului omenesc dăruind, ca să Te preaslăvească toată făptura, pe Tine unul cel fără de păcat, miluieşte-ne pe noi.
 
Apoi Stihirile Paştilor cu Stihurile lor.
 
Hristos a înviat… de trei ori. Ecteniile şi Otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
ANTIFOANELE PAŞTILOR
 
Apostolul : Din Faptele Apostolilor Evanghelia de la Matei. CHINONICUL : Trupul lui Hristos…





MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ

Marţi în Săptămâna Luminată

SEARA

     După obişnuitul început :
Hristos a înviat… de trei ori, cu Stihurile. La Doamne strigat-am… punem Stihirile pe 6. Şi cântăm Stihirile învierii, glasul al 4-lea.
 
   Crucii Tale celei făcătoare de viață, neîncetat închinându-ne, Hristoase Dumnezeule, învierea Ta cea de a treia zi slăvim, că printr-însa ai înnoit firea omenească cea stricată, atotputernice, şi suirea la ceruri ne-ai arătat nouă, ca un bun şi de oameni iubitor.
 
   Oprirea lemnului neascultării o ai dezlegat, Mântuitorule, pe lemnul Crucii de voie pironindu-Te şi în iad pogorându-Te, Puternice, legăturile morţii ca un Dumnezeu le-ai rupt. Pentru aceasta ne închinăm învierii Tale celei din morţi, întru bucurie strigând : Atotputernice Doamne, slavă Ție.
 
   Porţile iadului le-ai sfărâmat, Doamne şi cu moartea Ta împărăţia morţii ai stricat şi neamul omenesc din stricăciune l-ai izbăvit, viață şi nestricăciune lumii dăruind şi mare milă.
 
Alte Stihiri ale lui Anatolie.
 
   Veniți să lăudăm, popoarelor, scularea Mântuitorului cea de a treia zi, prin care ne-am izbăvit din legăturile iadului cele nedezlegate şi nestricăciune şi viață toţi am luat, care strigăm : Cela ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat şi ai înviat, mântuieşte-ne pe noi cu învierea Ta, unule iubitorule de oameni.
 
   Îngerii şi oamenii, Mântuitorule, laudă scularea Ta cea de a treia zi, prin care s-au luminat marginile lumii şi din robia vrăjmaşului toți ne-am izbăvit, care strigăm : Făcătorule de viață, atotputernice Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi cu învierea Ta, unule iubitorule de oameni.
 
   Porțile cele de aramă le-ai sfărâmat şi încuietorile le-ai zdrobit, Hristoase Dumnezeule şi neamul omenesc cel căzut l-ai înviat; pentru aceasta cu un glas strigăm : Cela ce ai înviat din morți, Doamne, slavă Ţie.
 
Slavă…
 
   Doamne, naşterea Ta cea din Tatăl, fără de ani este şi veşnică şi întruparea cea din Fecioară, neînţeleasă de oameni şi nespusă şi pogorârea la iad înfricoşată a fost diavolului şi îngerilor lui; că moartea călcând, a treia zi ai înviat, nestricăciune dăruind oamenilor şi mare milă.
 
Şi acum…
 
   Proorocul David care pentru tine este al lui Dumnezeu părinte, cu cântare pentru tine mai-nainte a viersuit către cel ce a făcut Ţie slavă : Stătut-a împărăteasa aproape dea-dreapta ta; că pe tine Maică pricinuitoare vieţii te-a arătat Dumnezeu, care fără tată din tine a se face om a binevoit, ca iarăşi să zidească chipul său cel stricat de patimi. Şi oaia cea rătăcită, prin munți pierdută, aflându-o pe umeri ridicându-o, la Tatăl să o ducă şi după voia sa cu puterile cereşti să o împreuneze şi să mântuiască, Născătoare de Dumnezeu, lumea Hristos, Cel ce are mare şi bogată milă.
 
Vohod : Lumină lină…
 
    Prochimen, glasul al 8-lea :
    Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu şi au căutat spre mine.
    Stih 1 : În ziua necazului meu pe Domnul am căutat.
    Stih 2 : Lepădatu-s-a a se mângâia sufletul meu.
    Stih 3 : Dumnezeule, întru cel sfânt este calea Ta.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii, glasul al 4-lea.

 
   Doamne, suindu-Te pe Cruce, blestemul nostru cel strămoşesc l-ai pierdut şi pogorându-Te în iad, pe legații cei din veac i-ai slobozit, nestricăciune dăruind neamului omenesc. Pentru aceasta cântând, slăvim scularea Ta cea făcătoare de viață şi mântuitoare.
 
Apoi stihirile Paştilor şi Otpustul

LA UTRENIE
 
    Mai-nainte de început Eclesiarhul aprinde candelele şi făcliile, apoi toacă şi trage toate clopotele şi adunându-ne noi în Biserică, face Preotul metanie la cel mai mare şi merge în sfântul Altar şi luând cădelniţa, stă înaintea sfintei Mese numai cu Epitrahilul şi neîmbrăcat în odăjdii şi cădind zice : Slavă sfintei şi celei de o fiinţă… apoi cântă Troparul : Hristos a înviat… de trei ori, cădeşte şi zice stihurile şi noi cântăm : Hristos a înviat... precum am arătat mai înainte în ziua de Paşti LA UTRENIE Apoi Ecteniile şi după Vosglas începem     CANONUL ÎNVIERII     : Ziua învierii… Şi celelalte. Preotul după ce cădeşte Altarul, iese de cădeşte şi Biserica şi pe fraţi după rânduială; şi cântăm Canonul cu Irmosul pe 8. Şi la urmă Irmosul, cu Hristos a înviat… de trei ori. Aşa facem în toată săptămâna. După Cântarea a 3-a Ipacoi. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul şi îndată : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. Şi celelalte Cântări. Apoi Luminânda Paştilor, de trei ori.

LA LAUDE

Punem Stihirile pe 4 şi cântăm Stihirile învierii, glasul al 4-lea.
 
   Cela ce Crucea ai suferit şi moartea şi ai înviat din morţi, atotputernice Doamne, slăvim învierea Ta.
 
    Cu Crucea Ta, Hristoase, din blestemul cel dedemult ne-ai mântuit pe noi şi cu moartea Ta pe diavolul, care muncea firea noastră, l-ai surpat şi întru scularea Ta de bucurie toate le-ai umplut. Pentru aceasta strigăm Ţie : Cela ce ai înviat din morți, Doamne, slavă Ţie.
 
    Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, îndreptează-ne pe noi la adevărul Tău şi ne izbăveşte de cursele vrăjmaşului. Cela ce ai înviat din morţi, scoală-ne pe noi cei căzuţi prin păcat, tinzând mâna Ta, Iubitorule de oameni Doamne, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi.
 
    Din sânurile Părintelui Tău neosebindu-Te, unule născut Cuvântul lui Dumnezeu, ai venit pe pământ pentru iubirea de oameni, om făcându-Te fără schimbare; şi Crucea şi moartea ai răbdat cu trupul, Cela ce eşti fără patimă cu Dumnezeirea, şi înviind din morţi, nemurire ai dăruit neamului omenesc, ca un atotputernic.
 
Apoi Stihirile Paştilor, cu Stihurile lor şi Otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
     Antifoanele Paştilor. Prochimenul, Apostolul : Din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. Chinonicul :
Trupul lui Hristos…





JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ

Miercuri în săptămâna luminată
 
SEARA

    Seara după obişnuitul început,
Hristos a înviat… de trei ori. La Doamne strigat-am… punem Stihirile pe 6 şi cântăm Stihirile învierii, glasul al 5-lea.
 
    Prin cinstită Crucea ta, Hristoase, pe diavolul ai ruşinat şi prin învierea Ta boldul păcatului l-ai stricat şi ne-ai mântuit pe noi din porţile morţii, slăvindu-Te pe Tine unule născut.
 
    Cela ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere s-a adus, înfricoşa-tu-s-au de aceasta boierii iadului, şi s-au ridicat porţile cele de durere, că a intrat împăratul slavei, Hristos, zicând celor din legături : Ieşiţi ! Şi celor din întuneric : descoperiţi-vă !
 
    Mare minune ! Ziditorul celor nevăzute pentru iubirea de oameni cu trupul pătimind, a înviat cel fără de moarte. Veniți seminţiile neamurilor, Acestuia să ne închinăm, că, cu milostivirea Lui din rătăcire izbăvindu-ne, în trei Ipostasuri pe un Dumnezeu a lăuda ne-am învăţat.
 
Alte Stihiri ale lui Anatolie.
 
    Închinăciune de seară, aducem Ţie, luminii celei neînserate, ceea ce la sfârşitul veacurilor, ca într-o oglindă prin trup ai strălucit lumii şi până la iad Te-ai pogorât şi întunericul cel de acolo ai stricat şi lumina învierii neamurilor ai arătat, dătătorule de lumină Doamne, slavă Ţie.
 
    Pe începătorul mântuirii noastre, pe Hristos să-L lăudăm, că el din morţi înviind lumea din rătăcire s-a mântuit. Se bucură ceata îngerilor, fuge înşelăciunea dracilor, Adam cel ce a căzut s-a sculat, diavolul s-a surpat.
 
    Cei de la strajă erau învăţaţi de cei fărădelege : Acoperiţi scularea lui Hristos şi luaţi arginţi şi ziceţi că : Noi dormind, din mormânt s-a furat mortul, Cine a văzut ? Cine a auzit ? Pe mort să-l fure vreodată, mai vârtos pe cel cu smirnă uns şi gol, pe cel ce şi-a lăsat în mormânt şi cele de îngropare ale sale ? Nu vă amăgiţi evreilor; învăţaţi-vă graiurile Proorocilor şi cunoaşteţi, că însuşi este cu adevărat Mântuitorul lumii şi atotputernic.
 
Slavă…
 
    Doamne, Cela ce iadul ai prădat şi moartea ai călcat Mântuitorul nostru, Cela ce ai luminat lumea cu cinstita Cruce, miluieşte-ne pe noi.
 
Şi acum…
 
    În Marea Roşie chipul Miresei celei neispitite de nuntă s-a scris oarecând. Acolo Moise despărţitor al apei, iar aici Gavriil slujitor al minunii. Atuncea adâncul l-a trecut pe jos neudat Israil, iar acum pe Hristos L-a născut fără sămânţă Fecioara. Marea după trecerea lui Israil a rămas neumblată, iar cea fără prihană după naşterea lui Emanoil a rămas nestricată. Cela ce eşti şi mai-nainte ai fost şi Te-ai arătat ca un om, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
 
Vohod : Lumină lină…
 
     Prochimen, glasul al 7-lea.
    Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea cererea mea.
    Stih 1 : Ia aminte spre mine şi mă ascultă.
    Stih 2 : Că a abătut asupra mea fărădelege şi întru mine a vrăjmăşit mie.
    Stih 3 : Eu către Dumnezeu am strigat şi Domnul m-a auzit pe mine.

 
    Apoi Ecteniile :
Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule… Învredniceşte-ne, Doamne… şi Să plinim rugăciunile noastre…
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii, glasul al 5-lea.

 
   Pe Tine, Mântuitorul Hristos, Cel ce Te-ai întrupat, şi de ceruri nu Te-ai despărţit, în glasuri de cântări Te slăvim, că Crucea şi moartea ai primit pentru neamul nostru, ca Domnul cel iubitor de oameni, prădând porţile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre.
 
Apoi Stihirile Paştilor cu Stihurile lor şi : Hristos a înviat… de 3 ori. Şi Otpustul.

LA UTRENIE
 
    Mai-nainte de început Eclesiarhul aprinde candelele şi făcliile, apoi toacă şi trage toate clopotele şi adunându-ne noi în Biserică, face Preotul metanie la cel mai mare şi merge în sfântul Altar şi luând cădelniţa, stă înaintea sfintei Mese numai cu Epitrahilul şi neîmbrăcat în odăjdii şi cădind zice : Slavă sfintei şi celei de o fiinţă… apoi cântă Troparul : Hristos a înviat… de trei ori, cădeşte şi zice stihurile şi noi cântăm : Hristos a înviat... precum am arătat mai înainte în ziua de Paşti LA UTRENIE Apoi Ecteniile şi după Vosglas începem     CANONUL ÎNVIERII     : Ziua învierii… Şi celelalte. Preotul după ce cădeşte Altarul, iese de cădeşte şi Biserica şi pe fraţi după rânduială; şi cântăm Canonul cu Irmosul pe 8. Şi la urmă Irmosul, cu Hristos a înviat… de trei ori. Aşa facem în toată săptămâna. După Cântarea a 3-a Ipacoi. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul şi îndată : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. Şi celelalte Cântări. Apoi Luminânda Paştilor, de trei ori.

LA LAUDE
 
Punem Stihirile pe 4 şi cântăm Stihirile învierii, glasul al 5-lea.
 
    Doamne, pecetluit fiind mormântul de cei fărădelege, ieşit-ai din mormânt, precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu; n-au cunoscut cum Te-ai întrupat îngerii Tăi cei fără de trup, n-au simţit când ai înviat ostaşii cei ce Te-au străjuit. Că amândouă s-au pecetluit de către cei ce ispiteau şi s-au arătat minunile celor ce se închină cu credinţă Tainei. Pentru aceasta celor ce o lăudăm, dă-ne bucurie şi mare milă.
 
    Doamne, încuietorile cele veşnice zdrobindu-le şi legăturile rupând, din mormânt ai înviat, lăsând cele de îngropare ale Tale, întru mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile. Şi ai mers mai-nainte în Galileea, Cela ce ai fost străjuit în peşteră. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluieşte-ne pe noi.
 
    Doamne, femeile au alergat la mormânt, să Te vadă pe Tine, Hristoase, Cela ce ai pătimit pentru noi şi venind au aflat înger şezând pe piatră de frică răsturnată fiind şi către dânsele a strigat grăind : A înviat Domnul; spuneţi Ucenicilor că a înviat din morţi, Cel ce mântuieşte sufletele noastre.
 
    Doamne precum ai ieşit din mormânt pecetluit, aşa ai intrat şi la Ucenicii Tăi, uşile fiind încuiate, arătându-le lor patimile trupului, care le-ai primit Mântuitorule, îndelung răbdând. Ci, ca Cela ce eşti din sămânţa lui David, răni ai răbdat, iar ca un Fiu al lui Dumnezeu lumea ai izbăvit. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
 
Apoi Stihirile Paştilor, cu Stihurile lor, şi Hristos a înviat… de trei ori. Şi Otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
Antifoanele Paştilor, Apostolul : din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. Chinonicul : Trupul lui Hristos…
 




VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ
 
Joi în Săptămână Luminată
 
SEARA

La Doamne strigat-am… punem Stihirile pe 10 şi cântăm Stihirile învierii din Octoih 6 şi ale Izvorului 4.
 
Stihirile învierii, glasul al 6-lea.

 
    Biruință având Hristoase asupra iadului, pe Cruce Te-ai suit, ca pe cei ce şedeau întru întunericul morții să-i înviezi împreună cu Tine, Carele eşti între morți slobod, Cela ce izvorăşti viață din lumina Ta, atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
 
    Astăzi Hristos moartea călcând, precum a zis, a înviat şi bucurie lumii a dăruit, ca toți strigând această cântare, să zicem aşa : Izvorule al vieții, lumina cea neapropiată, atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
 
    De Tine, Doamne, Cela ce eşti în toată zidirea, păcătoşii unde vom fugi ? În cer ? Însuți locuieşti. În iad ? Ai călcat moartea. Întru adâncurile mării ? Acolo este mâna Ta, Stăpâne. La Tine scăpăm, Ţie căzând ne rugăm : Cela ce ai înviat din morți, miluieşte-ne pe noi.
 
Alte Stihiri ale lui Anatolie.
 
    Cu Crucea Ta, Hristoase, ne lăudăm şi învierea Ta o cântăm şi o slăvim, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
 
    Slavă puterii Tale, Doamne, că ai surpat pe cela ce avea stăpânirea morţii, înnoitu-ne-ai pe noi prin Crucea Ta, dăruindu-ne nouă viață şi nestricăciune.
 
    Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că Crucea răbdând, cu moartea pe moarte a pierdut.
 
Şi Stihirile Izvorului celui de viață primitor, glasul al 6-lea.
 
Podobia : Toată nădejdea…

 
    Lucruri minunate şi preaslăvite Stăpânul cerurilor a săvârşit din început întru tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană; pentru că de sus a picat arătat, ca o ploaie, în pântecele tău, dumnezeiască mireasă, izvor pe tine arătându-te; din care curge toată bunătatea şi îndestularea de tămăduiri. Izvorăsc şi faceri de bine, din destul, tuturor celor ce au nevoie de întărirea sufletelor şi de sănătatea trupului, prin apa Darului. De două ori.
 
    Mană cerească şi dumnezeiesc izvor al raiului, pe tine, prea bine te numesc, Fecioară. Că curgerea şi darul izvorului tău au străbătut în cele patru părţi ale pământului, acoperindu-l cu minunile cele mai presus de fire; făcându-se această apă totdeauna şi tuturor după cerere. Pentru aceasta bucurându-ne noi, creştinii, alergăm cu credinţă şi scoatem din ea totdeauna sfinţenie dulce curgătoare.
 
    Curgere de tămăduiri izvorăşti totdeauna, Fecioară, celor ce aleargă cu credinţă la izvorul tău, dumnezeiască Mireasă, că în dar verşi bogate vindecări celor bolnavi : pe cei orbi, care aleargă la tine, îi faci să vadă luminat; pe mulți şchiopi ai îndreptat şi pe slăbănogi ai întărit; şi pe cel mort l-ai înviat prin turnarea întreită a apei; şi ai vindecat patimile celor bolnavi de idropică şi de năduf.
 
Slavă… glasul al 6-lea.
 
    Cine va spune, o izvorule, puterile tale ! Că fiind plin de minuni neîmpuținate, faci multe şi mai presus de fire vindecări. O, darurile cele mari care le verşi tuturor ! Că nu numai bolile cele cumplite, de la cei ce aleargă la tine cu dragoste, le goneşti, ci şi patimile sufleteşti le speli, curăţindu-le, ceea ce eşti cu totul fără prihană; dând peste toate şi mare mila ta.
 
Şi acum…
 
    Cine nu te va ferici pe tine, preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lauda preacurată naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul unul născut, Acelaşi din tine, cea curată, a ieşit, negrăit întrupându-se; din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-se pentru noi, nu în două fețe fiind despărţit, ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.
 
Vohod : Lumină lină…
 
    Prochimen, glasul al 7-lea.
    Iubi-Te-voi, Doamne, vârtutea mea, Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu.
    Stih 1 : Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul.
    Stih 2 : Lăudând, voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi mântui.
    Stih 3 : Auzit-a din Biserica Sa cea sfântă glasul meu.

 
    Apoi Ectenia : Să zicem toţi… Şi Învredniceşte-ne Doamne… Apoi : Să plinim rugăciunile noastre…
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii, glasul al 6-lea.
 
    Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte, cu inimă curată să Te slăvim.
 
Apoi aceste Stihiri ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Bucură-te, cămara…
 
    Bucură-te, izvorule, cel de viață purtător; oceanule, cel înţelegător, care ca şi mările verşi minuni peste toată lumea, al doilea Siloame, care întreci curgerile Nilului cu vărsarea darului. Apă, care izvorăşti minunat ca dintr-o piatră şi care ai puterea Iordanului. Mană de mântuire, care te faci arătat bogată şi îndestulată spre trebuinţa celui ce cere; Maica lui Hristos, Fecioară, care verşi lumii mare milă.
 
    Stih : Sfinţit-a lăcaşul Său Cel Prea Înalt.
 
    Cu cântări minunate să lăudăm credincioşii pe norul cel ceresc, care a plouat pe pământ picătura cea cerească, pe Hristos, dătătorul de viață, fără stricăciune. Pe apa cea dumnezeiască, cea vie, cea săltătoare şi izvorâtoare fără de moarte; pe mursa băuturii celei dumnezeieşti, care bându-se, niciodată nu se deşartă şi stinge setea care topeşte sufletele. Din care cei ce beau înțelepțeşte, varsă râuri dumnezeieşti dinlăuntrul minții, izvorând tuturor darul cel din destul.
 
    Stih : Pornirile râului veselesc cetatea lui Dumnezeu.
      
   Bucură-te, izvorul cel de viață primitor, care pururea izvorăşti daruri, fântâna tămăduirilor, care toată tăria bolilor o arăţi a fi slabă şi neputincioasă. Vederea orbilor şi dumnezeiasca curățire a celor leproşi, care izvorăşti toată tămăduirea de neputinţă tuturor celor ce aleargă cu credinţă la Biserica ta. Locul de tămăduire cel mare de obşte, fără de plată cu adevărat şi gata. Maica lui Hristos Cuvântul, Cel ce izvorăşte lumii mare milă.
 
Slavă… glasul al 5-lea.
 
   Să trâmbițăm prin cântări, o iubitorilor de praznic, să săltăm şi să dănțuim veselindu-ne în apele care dea-pururea izbucnesc, ale izvorului celui de viață aducător. Împăraţii şi domnii să se adune şi să scoată din destul darul izvorului, că pe împăraţi a mântuit şi pe cei ce zăceau în pat, cu atingerea i-a sculat. Păstorii şi alţii toți adunându-ne să scoatem apa cea de mântuire din norul cel aducător de ploaie. Cei bolnavi vindecarea, cei din, primejdii scăparea, cei însetaţi răcoreala; cei orbi ochii, cei surzi buna auzire, cei ce rău pătimesc şi cei ce sunt în primejdii de moarte, aducătoarea de viaţă. Toţi pe ceea ce izvorăşte pretutindenea credincioşilor ape de mântuire, lăudându-o, aşa să strigăm : Ceea ce izvorăşti ape pururea vii din izvorul tău, curată Fecioară, nu înceta rugându-te totdeauna pentru robii tăi.
 
Şi acum… glasul acelaşi : Ziua învierii… Hristos a înviat… de trei ori. Și Otpustul.

LA UTRENIE
 
    După început, slujba se pune pe cum s-a arătat Luni LA UTRENIE. După Ectenii cântăm     
CANONUL ÎNVIERII    cu Irmosul pe 8, şi al Născătoarei de Dumnezeu pe 6.

  Cântăm această slujbă, alcătuită de Nichifor Calist Xantopol, întru pomenirea Preasfintei Doamnei Stăpânei de Dumnezeu Născătoare, Izvorului celui de viață primitor. Deşi n-am aflat această slujbă în tipicuri, s-a pus aici pentru dragostea Născătoarei de Dumnezeu.
 
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
 
Al lui Nichifor Calist Xantopol.
 
Cântarea 1-a, glasul 1,
 
Irmos : Ziua învierii…
 
    Cum izvorăşte mie, izvorule, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, dându-mi darul cuvântului, ca să laud izvorul tău care izvorăşte viață şi dar credincioşilor; că tu pe Cuvântul cel ipostatic l-ai izvorât nouă.
 
    Casă de doctorie mai presus de fire se arată Biserica ta tuturor, curată Fecioară, că din moarte văzută, ridică arătat pe credincioşii cei ce aleargă la dânsa şi tuturor izvorăşte dulceaţă din destul.
 
    Izvorăşti tu una din cer nouă daruri fără împuţinare cu adevărat, că pe cel orb l-ai făcut să vadă lumina prin tină nouă, strigând de sus mai presus de gând către Leon.
 
    Ceea ce eşti lauda cea de obşte a tot neamului omenesc, preacinstită, bucură-te Marie, bucură-te, că Făcătorul tuturor întru tine ca o picătură s-a pogorât arătat, arătându-te pe tine izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă.
 
Catavasia : Ziua învierii...
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmos : Veniţi să bem băutură nouă…

 
    Luminat şi sfânt lăcaş al Stăpânului tuturor te ştiu pe tine, Fecioară, şi izvor de nestricăciune, care izvorăşti apa, Hristos, din care ne adăpăm.
 
    Cât de mare Dar dai împăratului, Stăpână, izvorule, care a dezlegat prin apă firea pietrei cea înfricoşată, ce oprea cumplit curgerea udului.
 
    Curge Dar de prisosit din tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, izvorând din destul. Şi şchiopii sar prin tine, mulţimea celor leproşi se curățeşte şi dracii se sugrumă.
 
    Tuturor credincioşilor le dai vindecare : împăraţilor, domnilor, bogaților, săracilor şi celor supuşi; deobşte vărsându-le apa, Izvorule, tămăduire neamestecată din multe feluri le dăruieşti.
 
Condacul şi icosul Paştilor. Apoi sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Pe înţelepciunea…
 
    Pe fântâna cea pururea curgătoare şi vieţuitoare, pe izvorul cel dumnezeiesc care izvorăşte curgeri, cu un glas să-l lăudăm, cei ce cerem dar; că în toate zilele izvorăşte tămăduiri ca şi cum curgerile râurilor, nenumărate vindecări. Pentru aceasta după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem cu credinţă din izvorul ei, sănătate neîmpuținată cu adevărat şi fără de moarte; care rourează prin credinţă inimile celor binecredincioşi, şi cu buzele să strigăm : Tu eşti mângâierea credincioşilor.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmos : La dumnezeiasca strajă…
 
   Mai mult decât nisipul cu adevărat şi decât picăturile ploilor sunt mulțimile minunilor izvorului tău, Fecioară, care neîncetat rourează din destul peste tot pământul şi pe tot cel ce este bolnav cumplit, degrab îl vindecă.

   Peste sânul femeii cel cuprins de carchin, apă din izvorul tău s-a vărsat, Fecioară Stăpână, şi îndată prin vărsare au încetat durerile cele de moarte aducătoare şi carchinul drept a umbla s-a deprins.
      
   Necuprins lucru este cu adevărat şi mai presus de fire cel ce s-a lucrat întru tine, Născătoare de Dumnezeu, că apa izvorului tău se face tămăduire bolilor celor cumplite şi de moarte aducătoare; care firea cu adevărat niciodată n-a văzut.
 
   Totdeauna mă omoară pe mine vrăjmaşul cu asuprelile desfătărilor, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, izvorule, nu mă trece cu vederea, grăbeşte ajutătoarea cea grabnică şi mă izbăveşte din cursul lui, ca să te laud deapururea pe tine cea mult lăudată.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmos : Să mânecăm cu mânecare adâncă…
 
    Vestindu-se, Fecioară, minunile izvorului tău, cu adevărat spăimântează gândul omenesc, că mai presus de fire sunt şi pe toţi credincioşii sfințind.
 
    Povesteşte lâna şi mana şi Siloamul şi piatra ceea ce a izvorât şi pridvorul lui Solomon, Darul tău şi apele Iordanului şi puţul Samarinencei.
 
    Picăturile izvorului tău, preacurată Fecioară, şi pe mort a înviat, lucru mai presus de cuvânt şi de gând, că toate ale tale, Preacurată, biruiesc cuvântul omenesc.
 
    Vindecă patimile mele, Fecioară, ceea ce ai uscat izvorul curgerii sângelui şi frigul şi aprinderea înfocării şi boala ofticii, oprirea udului şi urdinarea pântecelui.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmos : Pogorâtu-te-ai în cele mai de jos…
 
    Cuvintele Cuvântului te laudă pe tine, ca pe un izvor adevărat, Curată, că pe adâncul înţelepciunii mai presus de cuvânt l-ai născut, pe Cel ce a spânzurat în văzduh cele umede şi pământul pe ape.
 
    Sprijinit-ai căderea scărilor, care îngrozeau cu zdrobire pe zugravii cei de acolo, o preasfântă fântână, care ai mântuit pe norod de căderea casei de cutremur.
 
    Pântece mai de mult neroditoare pentru sterpiciune ai dezlegat arătat cu curgerile izvorului tău, că şi naşteri le dai, ca ceea ce ai născut pe Stăpânul tuturor.
 
    Nici cuvântul, nici mintea, nici limba, nu pot să laude naşterea ta, Curată, ci slăbeşte întru tine şi se defaimă judecata filozofică şi podoaba ritorilor.
 
Condac, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Apărătoarei Doamne…
 
    Din cel nedeşertat, izvorând tu apele Darului tău mai presus de cuvânt, dăruieşte-le mie, izvorule cel pururea curgător, dăruit de Dumnezeu cu daruri; căci ca ceea ce ai născut mai presus de gând pe Cuvântul, rogu-mă, rourează-mă cu darul tău, ca să strig ție : Bucură-te, ceea ce eşti apă de mântuire.
 
ICOS
 
    Preacurată de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai născut fără stricăciune pe Cuvântul Tatălui cel mai-nainte de veci, lărgeşte gura mea, preacinstită, îndemnându-mă spre lauda ta, ca să te slăvesc, strigând către izvorul tău acestea : Bucură-te, fântâna bucuriei celei neîncetate; bucură-te, izvorule al frumuseţii celei negrăite; bucură-te, dezlegarea tuturor bolilor; bucură-te, înecarea tuturor patimilor. Bucură-te, râule cel prea limpede, care faci sănătoşi pe cei credincioşi; bucură-te apa care dai darul celor bolnavi în multe feluri. Bucură-te, curgerea înţelepciunii care curăţeşti necunoştinţele; bucură-te, amestecare, care pică dumnezeiască dulceaţă a inimii. Bucură-te, năstrapa manei, cea de viaţă purtătoare; bucură-te baie şi mursă de Dumnezeu izvorâtă; bucură-te, ceea ce izvorăşti liniştea neputinţelor; bucură-te ceea ce stingi văpaia bolilor. Bucură-te, ceea ce eşti apă de mântuire.
 
S1NAXAR
 
    ÎN VINEREA CEA LUMINATĂ INTRU CARE SE FACE POMENIREA IZVORULUI CELUI DE VIEAŢĂ ADUCĂTOR AL PREA SFINTEI STĂPÂNEI NOASTRE DE DUMNEZEU NĂSCĂTOARE.
 
Stih :
Mană, Siloam şi Pridvor al lui Solomon prea minunat;
Fecioară, izvorul tău se arată, la tot cel ce se vindecă cu adevărat.

 
   În Vinerea săptămânii celei luminate, prăznuim înnoirea Bisericii preasfintei Stăpânei noastre şi Maicii lui Dumnezeu, care se numeşte izvor de viață dătător. Încă facem pomenirea şi minunilor celor mari şi mai presus de fire ce s-au făcut întru acea Biserică de Maica lui Dumnezeu. Această Biserică mai întâi o a ridicat marele împărat Leon, ce se numeşte şi Marchelie, în anul de la Naşterea lui Hristos patru sute cincizeci şi patru. Că acesta fiind om bun şi smerit şi pentru milostivirea ce avea mai-nainte până a nu se sui pe scaunul împărăţiei, umblând pe lângă acel loc, a aflat pe un om orb rătăcind. Şi luându-l pe el de mână, îl povăţuia. Şi ajungând el acolo aproape unde era izvorul acesta, s-a făcut sete orbului şi se ruga lui Leon, ca să-i stingă acea sete cu apă. Acesta mergând înlăuntrul pădurii aceleia, care era plină de copaci deşi şi de alte saduri de mai multe feluri, căuta apă şi neaflând, s-a întors înapoi trist. Şi întorcându-se a auzit glas de sus zicându-i : Nu trebuia, Leone, să te fi ostenit, căci apa este aproape. Deci, întorcându-se iarăşi să caute şi ostenindu-se mult şi neaflând, iarăşi s-a făcut glas ca şi întâi şi i-a zis lui : Împărate Leone, intră în partea cea mai dinlăuntru a acestei păduri dese, că vei afla un loc şi ia dintr-însul cu mâinile tale apă tulbure şi stinge setea orbului şi să ungi cu tină şi ochii lui cei întunecaţi şi îndată vei cunoaşte cine sunt eu, că de multă vreme locuiesc în locul acesta. Deci Leon a făcut precum i-a poruncit lui glasul acela şi îndată a văzut orbul. Şi după proorocia Maicii lui Dumnezeu, peste puţină vreme a stătut Leon împărat. Şi a zidit acolo la acel izvor, el întâi, Biserică cu cheltuiala sa, precum se vede astăzi. Şi deoarece se făceau prea multe minuni în toate zilele întru acea Biserică, după mulţi ani împăratul Iustinian cel mare, căzând în boala opririi udului, şi pătimind rău de acea boală, a dobândit acolo tămăduirea sa. Şi vrând să aducă mulţumire Maicii Cuvântului a zidit acea Biserică din nou şi a făcut-o mai mare şi mai frumoasă. Dar şi aceasta dărâmându-se de multe cutremure, mai pe urmă împăratul Vasilie Machedon şi fiul său Leon înţeleptul, o a zidit şi o a dres iarăşi. Pe vremea lor această fântână făcea şi mai multe minuni că bubele cele umflate şi opririle udului şi oftica şi alte boli nenumărate a vindecat; şi bubele cele roşii ce le zic carchin sau brâncă şi multe feluri de curgeri de sânge la împărătese şi la alte femei şi feluri de friguri de a treia zi şi de a patra zi şi alte bube cu puroi şi furnicei şi sterpiciuni a dezlegat. Prin Darul izvorului acestuia şi împăratul Constantin Porfirogenitul s-a născut din împărăteasa Zoi. A înviat acest izvor şi pe un mort care era din Tesalia încă mergând acela la acel izvor, a murit pe cale şi când era să moară şi era să-i iasă sufletul, s-a rugat corăbierilor să-l ducă acolo la Biserica izvorului şi să toarne trei ciuturi de apă dintru acel izvor peste dânsul, când vor vrea să-l îngroape; şi a făcut corăbierii aşa şi după ce au turnat apa, a înviat mortul. Iar după mulţi ani, când era să cadă acea Biserică mare, s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu şi o a ţinut până ce s-a strecurat poporul de a ieşit afară. Feluri de draci apa aceea a gonit de acolo şi pe mulţi legaţi din temniţă i-a dezlegat şi pe împăratul Leon cel înţelept de piatră l-a vindecat şi femeii lui, Teofana, nişte friguri foarte cumplite le-a stins; şi pe fratele său Ştefan Patriarhul l-a scăpat de oftică. Şi lui Ioan Patriarhul Ierusalimului i-a vindecat auzul ce se stricase. Vindecat-a şi pe Tarasie Patriciul de nişte friguri foarte cumplite. Şi pe mama lui, Magistrisa, şi pe feciorul lui Stilian l-a vindecat de oprirea udului şi pe oarecare femeie anume Stizina o a izbăvit de boala de pântece. Şi împăratul Roman, care era din Lacapa, s-a vindecat de încuierea stomacului, tot cu acea apă; asemenea şi împărăteasa lui. În Haldeea pe monahul Perperin şi pe ucenicul lui i-a vindecat Maica lui Dumnezeu prin chemare; asemenea şi pe monahul Matei şi Meletie care erau pârâţi la împăratul. Şi patricii şi protospătarii şi alţii nenumăraţi, a căror nume cine-i va mai putea spune ! Alătură-se încă şi vindecarea ce s-a făcut la un Ishiot şi la un Ştefan. Şi ce limbă va putea spune, câte minuni a făcut şi face acea apă până astăzi ! Mai mult decât picăturile ploii şi decât stelele şi decât frunzele mulţime de minuni, care şi noi în vremile noastre am văzut; că, cangrene şi otrăvile cele aducătoare de moarte şi negi şi brânca şi leprele şi gubăviile, mai presus de fire le-a vindecat, şi alte umflături a vindecat şi durerile ochilor şi albeţele şi curgerile lacrimilor; încă şi boala de idropică a unui Ioan Varag, şi pe alt Varag l-a vindecat de nişte furnicei cumpliţi şi pe un Marcu Ieromonahul de o umflătură ce se ivise în obraz şi pe o jupâneasă ce zăcuse cincisprezece ani o a sculat. Între acestea şi pe un monah Macarie l-a vindecat de piatră; altele multe, pe care a le spune cu cuvântul nu este cu putinţă, care a făcut şi face şi niciodată nu încetează. 
 
    Pentru rugăciunile Maicii Tale, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi, Amin.
 
Apoi : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Şi Înviind Iisus din mormânt… de 3 ori.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos : Cel ce a izbăvit pe tineri…
 
    Luați cei bolnavi vindecări, că cea Preacurată varsă din dumnezeiasca fântână dulceața cea adevărată, pârâu al desfătării cu adevărat izvorând. Pentru aceasta să ne adăpăm cu credință din aceste curgeri îndestulate.
 
    Minunile tale cele neauzite, Stăpână, fac să se minuneze toți credincioşii cei ce le aud, că pe cei muți şi surzi, ca şi cum ar fi bine grăitori îi face apa ta, şi pe cei ce pătimesc cumplit îi tămăduieşte şi vindecare le dăruieşte.
 
    Scoți din cuptorul necazurilor rourând cu apele cele din izvorul tău cel minunat pe cei ce aleargă la tine, Preacurată, că de bubă rea se tămăduieşte omul şi de gubăvie; pe leproşi îi vindeci şi durerile cele arzătoare le-ai stins.
 
    Tinerele şi fecioarele şi toți oamenii, cu credinţă, din suflet, să o lăudăm luminat pe Stăpâna, că găuri de urcioare din ochi, uscăciuni şi funicei răi şi umflături şi pe unii slăbănogi a vindecat.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos : Această numită şi sfântă zi…
 
    Dumnezeiască şi cinstită apă izvorăşte izvorul tău, Fecioară că curgeri de idropică opreşte degrab cu chemarea dumnezeiescului Dar. Pentru aceasta pe tine, izvorule, te cinstim întru toți vecii.
 
    Toți să lăudăm înţelepţeşte apa cea cinstită şi de viață izvorâtoare, că pornirea cea de năduf pe loc o opreşte şi slobodă face suflarea; o minunile tale, de Dumnezeu Născătoare curată !
 
    Ce gură va lăuda minunea naşterii tale, prealăudată ? încă şi ce minte va putea să socotească şi cu cuvinte să slăvească izvorul semnelor tale ? Nu este cu putinţă firii să laude pe cele ale tale.
 
    Toată puterea morţii a pierit degrab, prin tine, o împărăteasă şi Doamnă, că ai izvorât pe împăratul, viaţa cea fără de moarte, pe Hristos, apa şi mana cea veşnică.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos : Luminează-te, luminează-te…
 
    Pe toate apele le covârşeşte, Fecioară curată, apa izvorului tău, care dăruieşte arătat vindecare de boli cumplite şi sufletelor toată sănătatea, ca ceea ce varsă mai presus de fire.
 
    Acest nou Siloam al izvorului tău îl vedem toţi, Fecioară, izbăvitor de tot felul de boli; că cel orb primeşte vederile şi toţi luăm pururea deplină sănătate pe lângă viață.
 
    Cei ce căutaţi sănătate, alergaţi la izvor, că Doamna Fecioara petrece lângă apă. Saltă şi te veseleşte cum se cuvine, mulţimea credincioşilor, că iată vine în Biserică, spre îndestularea cererilor.
 
    Înălţatu-s-a apa izvorului tău mai presus de ceruri şi adâncurile pământului le-a înconjurat cu curgerile; aceasta este hrana sufletului şi băutura credincioşilor, miere din piatră şi dare de mană.
 
    Veseleşte-te, Fecioară, pe împăratul mai presus de fire, izvorând Dar pururea curgător din izvor, dând acestuia putere asupra vrăjmaşilor, biruinţă pururea, sănătate şi pace şi plinirea cererilor.
 
Luminânda praznicului.
 
    Cu trupul adormind ca un muritor, împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzându-o, Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.
 
Şi a izvorului.
 
    Izvor eşti cu adevărat al apei celei vii, Stăpână, că speli bolile cele cumplite ale sufletelor şi ale trupurilor, numai cu atingerea ta, ceea ce ai izvorât pe Hristos, apa cea de mântuire.
 
LA LAUDE
 
Toată suflarea…
 
Punem stihirile pe 8 şi cântăm 4 stihiri ale învierii din octoih, glasul al 6-lea.
 
   Crucea Ta, Doamne, viață şi înviere norodului Tău este şi spre dânsa nădăjduindu-ne, pe Tine Dumnezeul nostru Cel ce ai înviat Te lăudăm, miluieşte-ne pe noi.
 
    Îngroparea Ta, Stăpâne, raiul a deschis neamului omenesc şi din stricăciune izbăvindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm, miluieşte-ne pe noi.
 
    Cu Tatăl şi cu Duhul pe Hristos să-l lăudăm, pe cel ce a înviat din morţi şi către Dânsul să strigăm : Tu eşti viaţa noastră şi învierea, miluieşte-ne pe noi.
 
    A treia zi ai înviat, Hristoase, din mormânt precum este scris şi împreună ai sculat pe strămoşul nostru. Pentru aceasta Te şi slăveşte neamul omenesc şi laudă învierea Ta.
 
Alte stihiri ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…
 
    Apa izvorului de mântuire este tuturor celor neputincioşi, deci, să ne apropiem cu credinţă şi să luăm dar.
 
    Fântâna cea de viață izvorâtoare a izvorului celui fără de moarte, dăruieşte tuturor celor ce vin cu dragoste mulţime de vindecări, rămânând neîmpuţinată.
 
    Întăreşte sufletele apa Fecioarei. Deci, cei ce suntem întru întinăciunile patimilor, să alergăm la ea şi să le spălăm în dumnezeiescul ei izvor.
 
    Năstrapa cea sfinţită izvorăşte mana cea de prisosit, din preacuratul său pântece, adică pe Stăpânul. Deci, toţi să scoatem ce este nouă de trebuinţă.
 
Apoi stihirile Paştilor, ecteniile şi otpustul.
 
LA LITURGHIE

 
    Antifoanele Paştilor, Apostolul şi Evanghelia zilei şi ale Născătoarei de Dumnezeu, caută-le la 8 Septembrie. Chinonicul praznicului. La masă se face mângâiere fraţilor şi după masă cântăm această stihira a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Pe apa izvorului cea de viață izvorâtoare, pe mana ceea ce rourează-roua nemuritoare, pe dumnezeiasca hrană şi băutura cea minunată, pe mierea cea din piatră, cu credinţă să o cinstim.
 




SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ

Vineri în Săptămâna Luminată

SEARA

    După
Hristos a înviat… şi după ectenii, la Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile învierii, glasul al 8-lea.
 

    Cântare de seară şi slujbă cuvântătoare, Ţie Hristoase aducem, că bine ai voit a ne milui pe noi prin Înviere.
 
    Doamne, Doamne, nu ne lepăda pe noi de la faţa Ta; ci binevoieşte a ne milui pe noi prin înviere.
 
    Bucură-te, Sioane sfinte, maica bisericilor, lăcaşul lui Dumnezeu, că tu ai luat întâi iertarea păcatelor prin înviere.
 
Alte stihiri ale lui Anatolie :
 
    Cuvântul, Cel ce s-a născut din Dumnezeu Tatăl mai-nainte de veci, acelaşi şi în anii cei de apoi întrupându-se din cea neispitită de nuntă, de voie răstignire de moarte a răbdat şi pe omul cel omorât dedemult, l-a mântuit prin învierea Sa.
 
    Învierea Ta cea din morţi o slăvim, Hristoase, prin care ai slobozit neamul lui Adam din munca iadului şi ai dăruit lumii ca un Dumnezeu viață veşnică şi mare milă.
 
    Slavă Ţie Hristoase Mântuitorule, Fiul lui Dumnezeu unul născut, Cel ce Te-ai răstignit pe Cruce şi ai înviat din mormânt a treia zi.
 
Slavă…
 
    Pe Tine Te lăudăm, Doamne, pe Cel ce de voie pentru noi Cruce ai răbdat şi Ţie ne închinăm, atotputernice Mântuitorule, nu ne lepăda pe noi de la faţa Ta, ci ne auzi şi ne mântuieşte pe noi, prin învierea Ta, iubitorule de oameni.
 
Şi acum…
 
    Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni pe pământ s-a arătat şi cu oamenii a petrecut; că din Fecioară curată trup luând şi dintr-însa ieşind cu luarea un Fiu este îndoit în fire, dar nu în feţe. Pentru aceasta pe Acesta desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit, cu adevărat propovăduindu-L, mărturisim pe Hristos Dumnezeul nostru, pe Carele roagă-L Maică nenuntită să se miluiască sufletele noastre.
 
Vohod : Lumină lină…
 
    Prochimen, glasul al 8-lea.
    Dat-ai moştenire celor ce se tem de Tine, Doamne.
    Stih 1 : De la marginile pământului către Tine am strigat.
    Stih 2 : Acoperi-mă-voi întru acoperământul aripilor Tale.
    Stih 3 : Aşa voi cânta numelui Tău.
 
Apoi Ectenia şi; Învredniceşte-ne, Doamne… Şi celelalte.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii, glasul al 7-lea.

 
    Suitu-Te-ai pe Cruce Iisuse, Cela ce Te-ai pogorât din cer, venit-ai la moarte viața cea fără de moarte, către cei dintru întuneric lumina cea adevărată, către cei căzuţi învierea tuturor; Cela ce eşti luminarea şi Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
 
După aceea stihirile Paştilor.
 
Hristos a înviat... de trei ori. Ectenia şi otpustul

LA UTRENIE
 
    Mai-nainte de început Eclesiarhul aprinde candelele şi făcliile, apoi toacă şi trage toate clopotele şi adunându-ne noi în Biserică, face Preotul metanie la cel mai mare şi merge în sfântul Altar şi luând cădelniţa, stă înaintea sfintei Mese numai cu Epitrahilul şi neîmbrăcat în odăjdii şi cădind zice : Slavă sfintei şi celei de o fiinţă… apoi cântă Troparul : Hristos a înviat… de trei ori, cădeşte şi zice stihurile şi noi cântăm : Hristos a înviat... precum am arătat mai înainte în ziua de Paşti LA UTRENIE Apoi Ecteniile şi după Vosglas începem     CANONUL ÎNVIERII     : Ziua învierii… Şi celelalte. Preotul după ce cădeşte Altarul, iese de cădeşte şi Biserica şi pe fraţi după rânduială; şi cântăm Canonul cu Irmosul pe 8. Şi la urmă Irmosul, cu Hristos a înviat… de trei ori. Aşa facem în toată săptămâna. După Cântarea a 3-a Ipacoi. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul şi îndată : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. Şi celelalte Cântări. Apoi Luminânda Paştilor, de trei ori.

LA LAUDE

Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile învierii, glasul al 8-lea.
 
    Doamne, de ai şi stătut înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai depărtat de pe scaun, cu Tatăl împreună şezând şi înviind din morţi, lumea ai liberat din robia celui străin, ca un îndurat şi de oameni iubitor.
 
    Doamne, de Te-au şi pus iudeii ca pe un mort în mormânt, dar ca pe un împărat adormit, străjerii Te-au străjuit şi ca pe o vistierie a vieţii, cu pecete Te-au pecetluit; ci ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.
 
    Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozesc şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei. Că morţii i-a sculat şi moartea a surpat, pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale şi învierii.
 
    Îngerul Tău, Doamne care a propovăduit învierea Ta, pe străjeri adică i-a înfricoşat, iar femeilor a strigat zicând : Ce căutaţi pe cel viu cu cei morţi ? Înviat-a, Dumnezeu fiind şi lumii viață a dăruit.
 
Apoi stihirile Paştilor cu stihurile lor. Hristos a înviat… de trei ori.

Ecteniile şi otpustul.

 
LA LITURGHIE
 
    Antifoanele Paştilor, prohimenul şi Apostolul : Din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. Chinonicul : Trupul lui Hristos…
 
    La masă, după ce şed fraţii după obicei, Diaconul aduce sfântul Artos, cel ce s-a ridicat în toată săptămâna şi-l dă Preotului şi frângându-l, îl împarte fraţilor mai înainte de obişnuita mâncare şi întâi zice : Hristos a înviat… de trei ori. Apoi binecuvântând masa şi şezând, mănâncă întâi Artosul; şi sculându-se de la masă cântă : Hristos a înviat… de trei ori şi celelalte după obicei şi Otpustul.
 
    Cade-se a şti : Că după această zi citim ceasurile după obicei. Începând :
Hristos a înviat… de trei ori. Aşa, în seara aceasta a Sâmbetei celei luminate se citeşte ceasul al 9-lea, la care zicem Troparul : Dintru înălţime Te-ai pogorât… Şi Condacul : De Te-ai şi pogorât în mormânt…
 
CADE-SE A ŞTI :

    Că de se va întâmpla sfântul mucenic Gheorghe în Duminica Tomei, în Sâmbăta săptămânii celei luminate seara la Vecernia cea mică, la Doamne strigat-am… punem stihirile praznicului pe 4. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La Stihovnă Stihirile Sfântului, ale Stihovnei de la Vecernia cea mare, Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Troparul Sfântului. Slavă… Şi acum… a praznicului. Ectenia mică şi Otpustul.
    La Vecernia cea mare. După obişnuita Catismă, La
Doamne strigat-am… stihirile praznicului pe 6 şi ale Sfântului pe 4. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Vohod, citirele Sfântului. La Litie : Stihirile praznicului şi ale Sfântului, Slavă… a sfântului Şi acum… a Praznicului. La Stihovnă. Stihirile praznicului. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La binecuvântarea pâinilor : Troparul praznicului de 2 ori şi al Sfântului odată.
    La Utrenie :
La Dumnezeu este Domnul… Troparul praznicului, de 2 ori, Slavă… a Sfântului, Şi acum… iar a praznicului. După catisme, sedelnele praznicului. După polieleu sedelnele toate ale Sfântului, Slavă… Şi acum… a praznicului şi antifoanele, Evanghelia praznicului şi Învierea lui Hristos… de trei ori. Psalmul 50 şi stihira praznicului, canonul praznicului, cu irmosul pe 8, şi al Sfântului pe 6. Catavasia : Ziua învierii… după Cântarea 3-a, condacul şi icosul şi sedelnele Sfântului şi a praznicului, după Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului; la Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm. Apoi Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru…, Luminânda praznicului şi a Sfântului şi iar a praznicului. La laude stihirile praznicului 3 şi ale Sfântului 3. Slavă… a praznicului. Şi acum… Prea binecuvântată eşti…
Slavoslovia cea mare şi stihira Evangheliei. La liturghie, fericirile praznicului, Cântarea a 3-a şi ale Sfântului, Cântarea a 6-a. Apostolul şi Evanghelia, întâi ale praznicului, apoi ale Sfântului. Chinonicul praznicului şi al Sfântului.






SĂPTĂMÂNA A 2-A DUPĂ PAŞTI



DUMINICA ANTIPASHA


ÎN CARE PRĂZNUIM PIPĂIREA COASTEI DOMNULUI DE CĂTRE SFÂNTUL APOSTOL TOMA

    Cade-se a şti, că întru această sfântă a doua Duminică, ce se se zice Antipasha, nu se cântă nimic din ale Octoihului, ci toate ale praznicului.

SÂMBĂTĂ SEARA
 
LA VECERNIA CEA MICĂ
 
Punem stihirile pe 4, când se face priveghiere, glasul 1,
 
Podobie : Ceea ce eşti bucuria…

 
    Suferit-a Hristos pentru iubirea de oameni şi pipăirea ca şi Crucea mai-nainte de aceasta, ca şi uciderea fără dreptate, după ce a înviat din mormânt a treia zi şi pecețile nu le-a stricat şi fiind uşile încuiate, a stătut înaintea ucenicilor, ca un atotputernic. De două ori.
 

    Necredinţa Tomei cea mântuitoare lumii, adeverează scularea Cuvântului Dumnezeu-Omului din temnița iadului, rănile mâinilor şi ale picioarelor, cu mare îndrăzneală pipăindu-le spre încredinţarea lumii, cu dreapta cea osârduitoare.
 
    Fiind adunaţi apostolii Tăi, Cuvinte, de frica cea de la patima Ta şi uşile fiind încuiate, fară de veste ai intrat în mijlocul lor, pace dăruindu-le şi ai tins Tomei să pipăie cinstite rănile coastei Tale.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
    După scularea Ta, Doamne, fiind adunaţi ucenicii Tăi şi uşile încuiate ai stătut în mijloc, pace dându-le lor şi încredinţându-se şi Toma, din vederea mâinilor şi a coastei Tale, Domn şi Dumnezeu Te-a mărturisit pe Tine, Cel ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc spre Tine, iubitorule de oameni.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…

 
    Cu buze curate, lăudaţi oameni împreună cu îngerii, pe Cel ce a înviat din mormânt a treia zi şi lumea împreună a ridicat.
 
     Stih : Laudă Ierusalime pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
 
    Arătatu-Te-ai Sfinţilor Tăi apostoli, Mântuitorule, uşile fiind încuiate, printr-înşii înnoindu-ne nouă Duhul Tău Cel Sfânt.
 
     Stih : Că au întărit încuietorile porţilor Tale, binecuvântat-au pe fiii Tăi întru Tine.
 
    Pe Tine, împăratul tuturor, acum văzându-Te, nu cu ochii, ci cu dragostea inimii, Dumnezeu adeverindu-Te, cu cântări Te slăvim.
 
Slavă… Şi acum..., acelaşi glas şi podobie.
 
    Dai, o Mântuitorule, pace poporului Tău şi dezlegare de greşeli, pentru rugăciunile preacuratei şi uneia Maicii lui Dumnezeu.
 
Troparul glasul al 7-lea.
 
    Pecetluit fiind mormântul, viață din mormânt ai răsărit, Hristoase Dumnezeule, şi uşile fiind încuiate înaintea ucenicilor ai stătut, învierea tuturor, Duh drept printr-înşii înnoindu-ne nouă, după mare mila Ta.
 
Apoi ectenia mică şi otpustul.
 
    A ŞTI NI SE CUVINE : Că dacă undeva nu este priveghere în Duminica aceasta, Sâmbătă la pavecerniţă, după
Cade-se să te fericim… şi după Sfinte Dumnezeule… şi Tatăl nostru… Condacul praznicului, Slavă… Şi acum… al Paştilor : De Te-ai şi pogorât în mormânt..., şi aşa zicem şi până la odovania praznicului Paştilor.
 
TOT ÎN ACEASTĂ ZI

LA VECERNIA CEA MARE

 
    După ce binecuvintează preotul :
Hristos a înviat… de trei ori. Şi îndată citim Psalmul şi Catisma toată. La Doamne strigat-am…, punem stihirile pe 10 şi cântăm stihirile Duminicii celei nouă, ale lui Ioan Monahul, glasul 1; singur glasul.
 
    Ușile fiind încuiate şi Ucenicii adunaţi, ai întrat fără de veste, atotputernice Iisuse, Dumnezeul nostru şi stând în mijlocul lor, pace dându-le, i-ai umplut de Duhul Sfânt. Şi le-ai poruncit să aştepte şi nicicum să nu se depărteze de Ierusalim, până când se vor îmbrăca cu putere de sus. Pentru aceasta strigăm către Tine : Luminarea şi învierea şi pacea noastră, slavă Ţie. De două ori.
 

    După opt zile de la scularea Ta, Doamne, Te-ai arătat ucenicilor Tăi în locul unde erau adunaţi şi strigând către dânşii : Pace vouă ! ucenicului celui ce nu credea i-ai arătat mâinile şi preacurata coastă; iar el crezând a strigat către Tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie. De două ori.
 

    Toma ce se zice geamăn, nu era cu dânşii când ai întrat, Hristoase, fiind uşile încuiate. Pentru aceasta n-a crezut cele ce ziceau ei către dânsul, dar din necredinţă la credință adeverindu-l, nu ai socotit ca o nevrednicie, bunule, a-i arăta lui preacurată coasta Ta şi rănile mâinilor şi ale picioarelor. Iar el pipăind şi văzând, Te-a mărturisit pe Tine a fi Dumnezeu, nu gol, şi om nu simplu. Şi a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie. De două ori.
 
   Ucenicii îndoindu-se, a opta zi a stătut înaintea lor Mântuitorul, unde erau adunaţi şi pace dându-le, a strigat către Toma : Vino, apostole, pipăie mâinile, întru care au înfipt cuiele. O, bună necredinţă a Tomei. Că inimile credincioşilor la cunoştinţă Ie-a adus. Şi cu frică a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie. De două ori.
 
    După scularea Ta, Doamne, fiind adunaţi ucenicii Tăi şi uşile încuiate, ai stătut în mijloc pace dându-le lor. Şi crezând şi Toma prin vederea mâinilor şi a coastei Tale, Domn şi Dumnezeu Te-a mărturisit pe Tine, Cela ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc spre Tine, Iubitorule de oameni.
 
    Fiind uşile încuiate, înaintea ucenicilor a stătut Iisus şi le-a dat pace şi netemere. După aceea a zis Tomei : Pentru ce nu crezi că am înviat din morți ? Adu aici mâna ta şi o pune în coasta Mea şi vezi că tu necrezând, toți au cunoscut patimile şi învierea Mea şi toți strigă împreună cu tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
 
A lui Ioan Monahul.

 
    Fiind uşile încuiate, venit-ai Hristoase la ucenici. Atunci Toma, cu iconomie, nu s-a aflat cu dânşii. Că zicea : Nu voi crede de nu voi vedea şi eu pe Stăpânul. De nu voi vedea coasta din care a ieşit Sângele, Apa, Botezul. De nu voi vedea rana, prin care s-a vindecat omul de rana cea mare. De nu voi vedea că nu este ca un Duh, ci trup şi oase. Cel ce ai călcat moartea şi pe Toma l-ai încredinţat, Doamne, slavă, Ţie.
 
Vohod : Lumină lină…
 
Prochimenul zilei : Domnul a împărăţit…
 
LA LITIE
 
Stihirile, glasul al 4-lea.
 
    Doamne, cu strălucirea cea nesuferită a Dumnezeirii Tale ai venit, uşile fiind încuiate, şi stând în mijlocul ucenicilor, le-ai descoperit coasta Ta şi le-ai arătat semnele rănilor, mâinilor şi picioarelor Tale; şi risipind mâhnirea întristării, ai strigat de față : În ce chip vedeți întru mine luarea trupului, o prieteni, nu port fire de Duh. Iar ucenicului celui ce se îndoia, i-ai poruncit să se atingă cu frică, zicându-i : Ispitind toate, vino şi nu te mai îndoi. Iar el simțind cu mâna firea Ta cea îndoită, plin de frică, a strigat cu credință : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ție.
 
Glasul al 2-lea.
 
    Atinge-te Tomo cu mana de coasta mea, zis-a Hristos, şi vino, pipăie semnele cuielor; ispiteşte cu credință şi-Mi fii credincios, iar nu necredincios. Iar Toma, dacă s-a atins cu degetul de Stăpânul, tare a strigat : Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul, milostive, slavă Ţie.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
A lui Anatolie.

 
    Fiind uşile încuiate şi ucenicii înlăuntru, a venit Mântuitorul unde erau adunați, şi stând în mijlocul lor, a zis către Toma; Vino de Mă pipăie şi vezi semnele cuielor; tinde mâna ta şi te atinge de coasta Mea, şi nu fii necredincios, ci cu credinţă mărturiseşte învierea Mea cea din morţi.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 4-lea. Singur glasul.
 
    O, preaslăvită minune ! Necredinţa, credință adevărată a rodit, că zicând Toma de nu voi vedea, nu voi crede şi pipăind coasta, teologhisea pe Cel ce S-a întrupat, cunoscând pe acelaşi Fiu al lui Dumnezeu, că a pătimit cu trupul; şi propovăduind pe Dumnezeu Cel ce a înviat, a strigat cu glas luminat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
 
     Stih : Laudă Ierusalime pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
 
    O, preaslăvită minune ! Fânul de foc atingându se, s-a păzit nears, că punând Toma mâna în coasta cea de foc a lui Iisus Hristos Dumnezeu, nu s-a aprins prin pipăire; ci încă necredinţa sufletului lui o a mutat întru bunăcredinţă şi cu căldură a strigat dintru adâncul sufletului : Tu eşti Stăpânul şi Dumnezeul meu, Cel ce ai înviat din morți, slavă Ţie.
 
     Stih : Că a întărit încuietorile porţilor tale, binecuvântat-a pe fiii tăi întru tine.
 
    O, preaslăvită minune ! Ioan pe pieptul Cuvântului s-a plecat, iar Toma s-a învrednicit a pipăi coasta. Acela a scos de acolo marele adânc de teologie, adică rânduiala întrupării; iar acesta s-a învrednicit a ne învăţa pe noi cele de taină, punând arătat înaintea noastră dovedirile învierii Lui şi strigând : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ție.
 
Slavă… Şi acum… Glasul al 5-lea.
 
    Iubitorule de oameni, mare şi neasemănată este mulţimea îndurărilor Tale, că ai răbdat îndelung, de evrei fiind lovit cu palme peste obraz, de Apostol pipăit şi de cei ce se leapădă de Tine mult ispitit. Cum Te-ai întrupat, cum Te-ai răstignit, Cela ce eşti fără de păcat ? Ci dă-ne nouă înțelegere, ca şi lui Toma, a striga Ţie : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
 
     După Tatăl nostru… troparul, glasul al 7-lea. Pecetluit fiind mormântul… De trei ori. Caută la vecernia cea mică. Apoi binecuvântarea pâinilor şi citirea cuvântului. Iar dacă nu este priveghere, după Sfinte Dumnezeule… şi Tatăl nostru… Troparul praznicului : Pecetluit fiind mormântul… şi otpustul. La Miezonoptică cântăm troişnicul învierii, glasul 1. Şi după canon, troparele Sfintei Treimi. După Tatăl nostru… troparul : Pecetluit fiind mormântul… Doamne miluieşte, de 40 de ori, Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… şi stih : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi..., şi celelalte. Apoi otpustul.      Cade-se a şti, că dintru această Duminică până la Duminica tuturor Sfinţilor, citim din tâlcuirea Faptelor Sfinţilor Apostoli.
 
În Duminica Tomei
 
LA UTRENIE
 
După cei şase psalmi. La Dumnezeu este Domnul… Troparul de trei ori şi ştiutele Catisme.  
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul 1.
 
Podobie : Piatra fiind pecetluită…

 
    Pentru frica evreilor fiind ascunşi ucenicii şi în Sion adunaţi, ai întrat la dânşii, Bunule, şi fiind uşile încuiate ai stătut în mijlocul lor, bucurie făcându-le şi le-ai arătat lor mâinile şi rănile preacuratei Tale coaste, zicând către ucenicul cel ce nu credea : Adu-ți mâna ta şi ispiteşte, că însumi Eu sunt, Cel ce am pătimit pentru tine. De două ori.
 

După a doua Catismă, sedealna, glasul 1.
 
Podobie : Mormântul Tău, Mântuitorule…

 
    Stătut-ai înaintea ucenicilor, Hristoase, Cela ce eşti viața, fiind uşile încuiate şi arătându-le coasta, mâinile şi picioarele Tale, le-ai adeverit scularea Ta cea din mormânt. Dar Toma nu s-a aflat cu dânşii, pentru aceasta a zis : De nu-L voi vedea, nu voi crede cuvintelor voastre. De două ori.
 
    Şi în loc de :
Fericiţi cei fără prihană… Polieleul. După polieleu, sedealna, acelaşi glas şi podobie.
 

    Văzând coasta Mea şi rănile cuielor, pentru ce nu crezi Tomo învierii Mele ? Domnul a zis, după ce a înviat din mormânt şi S-a arătat apostolilor, precum nu se poate spune. Iar geamănul crezând, a strigat către Făcătorul : Dumnezeul meu eşti şi Domnul. De două ori.
 
Apoi antifonul 1 al glasului al 4-lea.
 
Prochimen, glasul al 4-lea.
Laudă Ierusalime pe Domnul, Laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
Stih : Că a întărit încuietorile porţilor tale.
 
Evanghelia de la Matei : Învierea lui Hristos văzând… Psalmul 50;  
 

Slavă…

 
   Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
 
Şi acum…
 
    Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…
 
     Stih : Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…
 
Şi stihira, glasul al 6-lea.
 
    Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai-nainte, a dăruit nouă viață veşnică şi mare milă.
 
Apoi : Mântuieşte, Dumnezeule poporul Tău… Şi îndată :
 
CANONUL
 
Facere a lui Ioan Damaschin.
 
Irmosul de două ori şi troparele pe 12.
 
Cântarea 1-a, glasul 1.
 
Irmos :
 
    Să cântăm toate noroadele Celui ce a izbăvit pe Israil din robia cea amară a lui Faraon şi cu picioare neudate prin adâncul mării l-a povăţuit cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.
 
    Astăzi este primăvara sufletelor, pentru că Hristos, ca un soare răsărind din mormânt a treia zi, a gonit iarna cea întunecată a păcatului nostru; pe Dânsul să-L lăudăm, că s-a proslăvit.
 
    Împărăteasa vremilor, aducând daruri prea arătat zilei celei purtătoare de lumină şi împărătesei zilelor, veseleşte pe poporul bisericesc, cel ales, neîncetat lăudând pe Hristos, Cel ce a înviat.
 
    Nici porţile morţii, Hristoase, nici peceţiile mormântului, nici încuietorile uşilor nu s-au împotrivit Ţie; ci înviind, ai stătut înaintea prietenilor Tăi, Stăpâne, dându-le lor pacea care covârşeşte toată mintea.
 
Catavasia : Ziua învierii…
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmos :
 
    Întărește-mă pe mine, Hristoase, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale şi mă luminează cu lumina feţei Tale, că nu este sfânt, fără numai Tu, Iubitorule de oameni.
 
    Noi în loc de vechi şi nestricăcioşi prin Crucea Ta, Hristoase, pe noi făcându-ne, întru înoirea vieţii cu cuviinţă a vieţui ne-ai poruncit.
 
    În mormânt fiind închis cu trupul Tău cel cuprins, ai înviat, Hristoase, Cela ce eşti necuprins şi uşile fiind încuiate ai stătut înaintea ucenicilor Tăi, Atotputernice.
 
    Rănile Tale, Hristoase, care de voie le-ai răbdat pentru noi, le-ai arătat ucenicilor Tăi, păzindu-le mărturie slăvitei învierii Tale.
 
Ipacoi, glasul al 6-lea.
 
    Precum ai venit în mijlocul ucenicilor Tăi, Hristoase, pace dându-le lor, vino şi la noi şi ne mântuieşte pe noi.
 
     Şi citire la Ioan Gură de Aur, al cărei început este : Înnoirile a se cinsti…
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmos :
 
    Mare este taina iconomiei Tale, Hristoase, că aceasta mai-nainte văzându-o de sus prin dumnezeiasca vedenie Avacum, a strigat către Tine : Ieşit-ai spre mântuirea poporului Tău, iubitorule de oameni.
 
    Fiere a gustat, vindecând gustarea cea dedemult şi acum cu fagur de miere luminare dând Hristos strămoşului, dă şi a sa dulce împărtăşire.
 
    Bucuratu-Te-ai, fiind pipăit, pentru aceea, Iubitorule de oameni, spre aceasta ai îndemnat pe Toma, tinzându-i lui coasta, celui ce nu credea şi lumii adeverind, Hristoase, scularea Ta cea de a treia zi.
 
    Bogăţie scoţând din vistieria cea nefurală, din dumnezeiasca coasta Ta cea împunsă cu suliţa, facătorule de bine, de înţelepciune şi de cunoştinţă umple lumea Geamănul.
 
    A ta limbă cea preafericită se laudă, o Geamănule, că aceasta întâi a propovăduit cu bunăcredinţă pe Dătătorul de viață Iisus, Dumnezeu şi Domn, din pipăire umplându-se de dar.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmos :
 
    De noapte mânecând Te lăudăm pe Tine, Hristoase, Cela ce eşti împreună cu Tatăl fără de început şi Mântuitorul sufletelor noastre pace lumii dăruieşte, Iubitorule de oameni.
 
    Stând Mântuitorul înaintea prietenilor celor ce erau întristaţi, cu venirea Sa toată mâhnirea le-a gonit şi a sălta i-a îndemnat întru învierea Sa.
 
    O, fapta cea bună cu adevărat, cea lăudată şi înfricoşată a lui Toma ! Că cu îndrăzneală a pipăit coasta ceea ce strălucea cu dumnezeiescul foc.
 
    Necredinţa Tomei, roditoare de credinţă nouă o ai arătat; că Tu, cu înţelepciunea Ta, toate mai-nainte le rânduieşti spre folos, Hristoase, ca un iubitor de oameni.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmos :
 
    Pe Proorocul l-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni, şi pe mine mă scoate dintru adâncul greşelilor, rogu-mă.
 
    Pe Toma nu l-ai lăsat să se afunde întru adâncul necredinţei, Stăpâne, ci i-ai tins palmele spre pipăire.
 
    Mântuitorul nostru a zis : Pipăindu-Mă vedeţi, că oase şi trup port; Eu nu M-am schimbat.
 
    Coasta a pipăit, şi crezând a cunoscut Toma, nefiind la intrarea Ta cea dintâi, Mântuitorule al nostru.
 
Condac, glasul al 8-lea.
 
    Cu dreapta cea osârduitoare coasta Ta cea de viață dătătoare Toma o a cercat, Hristoase Dumnezeule. Că dacă ai întrat, uşile fiind încuiate, cu ceilalţi apostoli a strigat către Tine : Domnul eşti şi Dumnezeul meu.
 
ICOS
 
    Cine a păzit atunci mâna ucenicului nearsă, când s-a apropiat de coasta Domnului cea de foc ? Cine i-a dai ei îndrăzneală de a putut pipăi osul cel de văpaie ? Cu adevărat ceea ce s-a pipăit. Că, de n-ar fi dat coasta putere dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipăi patimile cele ce au clintit cele de sus şi cele de jos ? Acest dar Tomei s-a dat, a o pipăi pe aceasta şi a striga lui Hristos : Domnul eşti şi Dumnezeul meu.
 
SINAXAR
ÎN DUMINICA TOMEI
 
Stih :
De vreme ce cheia iadului şi a mormântului nu Te ţine,
Cum, Hristoase, cheia uşilor Te poate opri pe Tine ?

 
   Întru această Duminică a doua după Paşti, prăznuim înnoirea învierii lui Hristos şi pipăirea sfântului Apostol Toma. Pentru că era obicei vechi a se face înoiri la vreun lucru din cele vestite. Că întorcându-se anul şi ajungând la acea zi, întru care se întâmplase, se făcea pomenire de acel lucru, ca să nu se uite lucrurile cele mari. Pentru aceasta evreii întâi au făcut Paştile în Galgal, înoind trecerea prin Marea Roşie. De aceea se înnoia la ei cortul mărturiei şi multe sărbători. Însă de vreme ce învierea Domnului este lucru mai înalt şi mai mare decât toate lucrurile cele din lume şi mai presus de tot gândul, pentru aceea nu numai în fiecare an aceasta o prăznuim şi o înnoim, ci pururea şi după fiecare a opta zi. Întâia înnoire a acesteia (adică a învierii) este Duminica de acum, care se zice cu adevărat şi a opta şi cea dintâia. A opta, că este de la Paşti a opta : iar întâia, căci este începerea celorlalte. Şi iarăşi a opta, căci se pune spre închipuirea zilei celei fără de sfârşit, care va fi în veacul viitor, care va fi cu adevărat şi cel dintâi şi o zi care nu se va despărţi nicicum cu vreo noapte. Acestea pentru înnoiri. Iar cele pentru Toma aşa au fost : Hristos în ziua când a înviat, seara arătându-se ucenicilor, nu era Toma; că încă nu se adunase cu ceilalţi, pentru frica iudeilor. După aceea peste puţin venind şi înţelegând de venirea lui Hristos, nu numai n-a crezut pe ucenici că L-au văzut pe El înviat, ci încă nicicum, că ar fi înviat Domnul. Şi acesta este unul din cei doisprezece. Iar Dumnezeu, meşterul cel bun, economisind cu adevărat şi de unul şi ca mai vârtos să se adevereze învierea şi celor ce vor fi după aceea, a aşteptat opt zile, ca să facă dragostea lui desăvârşit; şi mai ales acela n-a crezut ca să dea tuturor credinţa învierii mai adevărat. Deci, Domnul iar a venit, fiind uşile încuiate ca şi mai-nainte şi fiind şi Toma, a intrat şi le-a dat lor pacea cea obişnuită. După aceea S-a întors spre Toma și a zis : Adu-ţi degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu-ţi mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fii necredincios, ci credincios. Iar Toma cu dinadinsul ispitind şi luând credinţă prin pipăire a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu. Aceea adică pentru trup, iar aceasta pentru Dumnezeire. Şi Hristos a zis către dânsul; Dacă M-ai văzut ai crezut ? Fericiţi sunt cei ce n-au văzut şi au crezut. Iar geamăn se numeşte Toma, sau pentru că împreună cu altul s-a născut, sau pentru că s-a născut îndoit pentru înviere, sau că avea din fire două degete ale mâinii drepte lipite, adică cel din mijloc şi cel dinaintea lui, care se cheamă arătător, ca şi cum s-ar fi ştiut că avea să se îndoiască şi cu acestea era să pipăie. Iar alţii zic şi acesta este lucru mai adevărat, că Toma se tâlcuieşte geamăn. Aceasta a fost a doua arătare a lui Hristos. Iar a treia a fost la Marea Tiberiadei, la vânatul peştilor, când şi cu mâncarea s-a unit, mistuindu-se de focul cel dumnezeiesc, precum singur ştie şi adeverind şi prin aceasta învierea. După aceea S-a arătat în Emmaus. A cincea oară S-a arătat în Galileea celor unsprezece, precum se zice. De la înviere până la înălţare, multe şi mai presus de fire semne a făcut înaintea ucenicilor şi nu multora a arătat acelea, pentru că nu era cu putință să le audă mulţi oameni, încă în lume petrecând, fiindcă erau foarte peste fire.

   Pentru rugăciunile Apostolului Tău Toma, Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
    Cântarea muzicească cea tocmită cheamă pe popoare să slujească chipului; iar tinerii lui David, cântând după obiceiul părintesc din cântările Sionului, porunca cea potrivnică a tiranului o au călcat şi văpaia în rouă o au schimbat, cântând cântare. Cela ce eşti prea înălțat, Dumnezeule al părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
 
    Cea întâia din zile şi doamnă este această zi purtătoare de lumină, întru care se cuvine să se bucure, după vrednicie, poporul cel nou şi dumnezeiesc; căci, ca ceea ce este a opta, poartă şi chipul veacului ce va să fie. Cel ce eşti preaînălţat, Dumnezeule al părinților şi al nostru bine eşti cuvântat.
 
    Unul cel ce a îndrăznit şi cu credinţa cea necredincioasă bine ne-a făcut nouă, Toma geamănul, risipeşte necunoştința cea întunecată a tuturor marginilor, cu necredinţa cea credincioasă şi luişi îşi împleteşte arătat cunună, strigând : Tu eşti Domnul cel preaînălţat, Dumnezeule al părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
 
    Nu în zadar îndoindu-se Toma pentru scularea Ta, nu se pleca; ci se nevoia să o arate aceasta fără îndoială tuturor neamurilor, Hristoase. Pentru aceasta cu necredința sa pe toți aducându-i la credinţă, i-a învăţat să zică : Tu eşti Domnul cel preaînălțat, Dumnezeule al părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
 
    Cu frică mâna punându-şi Toma în coasta Ta cea de viață aducătoare, Hristoase, tremurând a simțit, Mântuitorule, îndoită lucrare a celor două firi, care întru Tine sunt unite fără amestecare şi cu credință a strigat zicând : Tu eşti Domnul cel preaînălţat, Dumnezeule al părinților şi al nostru, bine eşti cuvântat.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Pe Cela ce a păzit pe coconi în văpaia focului cuptorului celui ars şi în chip de înger la dânşii S-a pogorât, pe Domnul lăudați-L şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
 
    Dorind de vederea Ta cea veselă, mai întâi nu credea Toma, iar învrednicindu-se a dobândi aceea, Dumnezeu şi Domn pe Tine Te-a numit, Stăpâne, pe Carele Te preaînălţăm întru toți vecii.
 
    Pe Cel ce a suferit necredinţa Tomei şi Şi-a arătat coasta şi cu palma aceluia S-a pipăit, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
 
    Iscodirea ta, Tomo, vistierie ascunsă ne-a deschis nouă. Că teologhisind cu limba cea de Dumnezeu purtată, lăudați-L, ziceai, pe Hristos şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
 
La Cântarea a 9-a : Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
    Pe tine, făclia cea luminoasă şi Maica lui Dumnezeu, slava cea prea strălucită şi mai înaltă decât toate făpturile, cu cântări Te slăvim.
 
    Ziua Ta cea luminoasă şi prea strălucită, Hristoase, Darul cel cu totul luminat, întru care frumos cu podoaba ai stătut înaintea ucenicilor Tăi, cu cântări o slăvim.
 
    Pe Tine, Cel pipăit la coastă cu palmă de lut şi nu o ai ars pe dânsa cu focul dumnezeieștii fiinţe celei fără de materie, cu cântari Te slăvim.
 
    Pe Tine, Hristoase, Cel ce ai înviat din mormânt ca un Dumnezeu, nu cu ochii văzându-Te, ci cu dorul inimii crezând, cu cântări Te slăvim.
 
    Catavasie :
Luminează-te, luminează-te… Şi Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru..., de trei ori, glasul 1.
 
LUMINÂNDA
 
Podobie : Cela ce ai împodobit cerul cu stele…
 
    Cu mâna Ta cercând rănile mădularelor Mele, nu-Mi fii necredincios, Tomo, Mie Celui ce M-am rănit pentru tine, ci împreună cu ucenicii una gândeşte şi Dumnezeu viu Mă propovăduieşte. De două ori.
 

Slavă… Şi acum…
 
    Astăzi primăvara miroseşte şi făptura cea nouă dăinuieşte; astăzi s-au tras în laturi încuietorile uşilor şi ale necredinţei prietenului Toma, care a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4, glasul 1.
 
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici…

 
    Precum după înfricoşată scularea Ta cea din mormânt, dătătorule de viață Hristoase, pecețile mormântului nu le-ai stricat, aşa uşile fiind încuiate, ai intrat la preaslăviții Tăi Apostoli, bucurie făcându-le şi Duhul Tău cel drept dându-le lor, pentru mila cea nemăsurată. De două ori.
 
    Toma, cel ce se cheamă şi geamăn, încă nu venise când Te-ai arătat Tu, Doamne, ucenicilor; pentru aceasta nu credea învierii Tale. Şi celor ce Te văzuseră pe Tine a strigat : De nu voi pune degetul meu în coasta Lui şi în rănile cuielor, nu voi crede că s-a sculat.
 
    Pipăieşte-Mă precum voieşti, a zis Hristos către Toma : Bagă-ți mâna şi Mă cunoaşte, că oase am şi trup pământesc şi nu fii necredincios, ci împreună cu ceilalţi încredințează-te. Iar el a strigat : Dumnezeul meu şi Domnul Tu eşti, slavă învierii Tale.
 
Slavă..., glasul al 6-lea.
 
    După opt zile de la scularea Ta, Iisuse împărate, unule născut Cuvinte al Tatălui, Te-ai arătat ucenicilor Tăi fiind uşile încuiate, pacea Ta dându-le lor şi necrezând ucenicul, i-ai arătat semnele. Vino de pipăie mâinile şi picioarele şi coasta Mea cea nestricăcioasă. Iar el crezând a strigat către Tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
 
Şi acum… Prea binecuvântată eşti…
 
Slavoslovia cea mare, ecteniile şi otpustul.
 
     Dintru această zi iarăşi se încep litiile în tinda bisericii. Aşişderea şi învăţăturile cele de credinţă ale cuviosului părintelui nostru Teodor Studitul, la care cântăm :
 
Slavă… Şi acum…
 
Stihira Evangheliei, glasul 1.
 
    În munte ucenicii mergând pentru Înălțarea cea de pe pământ, înaintea lor a stătut Domnul şi închinându-se Lui şi de puterea cea dată Lui pretutindenea învățându-se, în partea cea de sub cer s-au trimis, să propovăduiască învierea cea din morți şi suirea la ceruri; cu care şi în veci a petrece s-a făgăduit nemincinosul Hristos Dumnezeu şi Mântuitorul sufletelor noastre.
 
    Să ştii că litiile în tinda bisericii se fac mai-nainte de ceasul întâi. Iar învăţăturile de credinţă ale lui Studitul, după ceasul întâi. Iar stihira Evangheliei se zice după otpustul utreniei mai-nainte de litie. Încă trebuieşte să se ştie că slujbele Sfinţilor ce se vor întâmpla în toate Duminicile până la Duminica tuturor Sfinţilor, se cântă la pavecerniţă.     Iar să se ştie, că din Duminica aceasta până la odovania praznicului Paştilor, la Liturghie facem începerea cu Hristos a înviat… de trei ori.
 
LA LITURGHIE
 
     Cântăm Fericirile din Canonul praznicului, Cântarea 3-a şi a 6-a. Troparul şi condacul praznicului. Prochimenul, glasul al 3-lea :
Mare este Domnul nostru şi mare este tăria Lui şi priceperii Lui nu este număr. Stih : Lăudaţi pe Domnul că este bun… Psalmul : Dumnezeului nostru să se îndulcească lauda… Apostolul : Din Faptele Apostolilor, Evangelia de la Ioan. CHINONICUL : Laudă Ierusalime pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane. La masă se face mângâiere fraţilor.

 



LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

Întru aceeaşi Duminică a Tomei

SEARA

    Începem cu,
Hristos a înviat… de trei ori. Apoi psalmul cel obişnuit. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6; ale praznicului 3 şi de la Minei 3.
 
Stihirile praznicului, glasul 1.
 
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici…

 
    Pipăiește-mă, zis-a Tomei iubitorul de oameni, după ce a înviat din morți a treia zi şi vezi mâinile Mele şi rănile picioarelor şi împungerea coastei şi Mă cunoaşte pe Mine Dumnezeul neschimbat, închipuit după fiinţă în frământătura pământească, întru care şi patima am luat.
 
    Se îndoia geamănul, văzând rănile picioarelor şi pătrunderile mâinilor şi era spăimântat de înfricoşata minune şi cu mâna pipăind preacurata coastă şi văzându-o, a arătat neamurilor că este fără îndoială scularea din mormânt cea de a treia zi.
 
    Primesc mare bucurie văzând Mântuitorule al meu, scularea Ta cea adevărată, din lucrurile cele cu îndrăzneală, de care s-a învrednicit Toma a se atinge; pentru aceasta pe Tine cel singuratec, Te mărturisim Dumnezeu şi om, Carele porţi două lucrări fireşti ale acelora din care eşti alcătuit.
 
     De la Minei stihirile sfântului ce se vor întâmpla.
Slavă… a Sfântului, de va fi, Şi acum... a praznicului; iar de nu, Slavă… Şi acum… a praznicului, glasul 1.

 
    Uşile fiind încuiate şi ucenicii adunați, ai intrat fără de veste, atotputernice Iisuse, Dumnezeul nostru şi stând în mijlocul lor, pace dându-le, i-ai umplut de Duhul Sfânt şi le-ai poruncit să aştepte şi nicidecum să se depărteze de Ierusalim, până ce se vor îmbrăca cu putere de sus. Pentru aceasta strigăm către Tine : Luminarea şi învierea şi pacea noastră, slavă Ţie.
 
Vohod cu cădelniţa.
 
    Prochimen, glasul al 7-lea.
    Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru ? Tu eşti Dumnezeu Carele faci minuni.
    Stih 1. Cunoscută ai făcut întru noroade puterea Ta.
    Stih 2. Şi am zis : Acum am început, aceasta este schimbarea dreptei Celui Prea Înalt.
    Stih 3. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului, că-mi voi aduce aminte.
 
Apoi Ecteniile : Să zicem toţi…
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii 1, glasul 1.
 
    Rugăciunile noastre cele de seară, primeşte-le, sfinte Doamne şi ne dă nouă iertarea păcatelor, că Tu eşti Cel ce ai arătat în lume învierea.
 
     Stih : Către Tine am ridicat ochii mei…
 
A pocăinţei :
 
    Cât este de mare noianul greşelilor mele, Mântuitorule, şi cumplit mă afund întru păcatele mele, dă-mi mâna şi mă mântuieşte, ca lui Petru, Dumnezeule, şi mă miluieşte.
 
     Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne…
 
Mucenicina :
 
    Pentru rugăciunile, Doamne, ale tuturor Sfinţilor şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi ca un îndurat.
 
Slavă… Şi acum… glasul 1.
 
    După opt zile de la scularea Ta, Doamne, Te-ai arătat ucenicilor Tăi, în locul unde erau adunaţi şi strigând către dânşii : Pace vouă ! Ucenicului celui ce nu credea i-ai arătat mâinile şi preacurata coastă; iar el crezând a strigat către Tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
 
     După :
Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Troparul praznicului, iar de are Sfântul tropar, zi al lui mai-nainte; apoi Slavă… Şi acum… a praznicului : Pecetluit fiind mormântul… Ecteniile şi otpustul şi litia în tinda bisericii, la care cântăm stihira samoglasnică a hramului, pe glasul ce va fi. Aşa se face slujba de seară întru toate Duminicile, până la odovania praznicului Paştilor.
    Pavecerniţa cea mică o citim în toate zilele săptămânii până la Duminica tuturor Sfinţilor, la care citim canonul de rugăciune, al prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, din Octoih şi tripesneţul zilei, facerea lui Chir Iosif. Caută la sfârşitul cărţii acesteia, iar unde citim tripezneţul, Cântarea canonului Născătoarei de Dumnezeu se lasă. După : Cade-se să te fericim… şi Sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl nostru… zicem condacul praznicului, întru toată Cincizecimea.


LA UTRENIE
 
    
După ce zice preotul : Slavă Sfintei şi celei de o fiinţă… cântăm : Hristos a înviat… de trei ori, cu glas lin şi rar ca să aibă vreme preotul să cădească după obicei. Că această începătură facem şi la ceasuri şi la vecernie şi la pavecerniţă, până la înălţarea lui Hristos, iar Miezonoptica se citeşte în chilii şi îndată după Hristos a înviat… de trei ori, Slavă întru cei de sus… şi cei şase psalmi obişnuiţi. La Dumnezeu este Domnul..., troparul praznicului de trei ori, glasul al 7-lea. Pecetluit fiind mormântul… Că acesta se cântă peste toată săptămâna. Şi citim catisme 2. Iar a 3-a a rândului o citim la vecernie.
 
După întâia Catismă, sedealna învierii şi cea de umilinţă şi mucenicina şi a Născătoarei de Dumnezeu.
 
Sedealna învierii, glasul 1. Podobia însăşi.
 
   Mormântul tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morți s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor învierea; pe tine Te slăvim, surpătorul stricăciunii, la tine cădem cela ce ai înviat din mormânt şi unul Dumnezeul nostru.
 
De umilinţă :
 
   Întru fărădelegi zămislit fiind eu, păcătosul, nu, cutez să caut la înălţimea cerului. Ci îndrăznind spre iubirea Ta de oameni, strig : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine păcătosul şi mă mântuieşte.
 
Mucenicina :
 
   Întru Tine lauda nevoinței şi vrednicia cununilor, slăviții purtători de chinuri s-au îmbrăcat Doamne; că, cu răbdarea bătăilor pe cei fărădelege au biruit şi cu putere dumnezeiască din cer biruinţă au luat. Pentru rugăciunile lor, scapă-mă de vrăjmaşul cel nevăzut, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Minunea minunilor văzându-o întru Tine, zidirea se bucură, ceea ce eşti plină de dar; că ai zămislit fără de sămânță şi ai născut precum se poate spune, pe Acela ce nu-L pot vedea mai marii cetelor îngereşti; pe Acela ca pe un Dumnezeu roagă-L pentru sufletele noastre.
 
După a doua Catismă, sedealna glasul 1.
 
Podobie : Mormântul Tău…

 
   Atingându-se cu mâna de coasta cea nesuferită, Toma geamănul, nu s-a ars cu atingerea, ci a rămas pipăind rănile mai cu amănuntul şi grăind către Cel ce Sa împuns cu sulița pentru noi : Tu eşti Domnul meu şi Dumnezeul meu, măcar de ai şi suferit patimă. De două ori.
 
    Şi citirea. Apoi : Învierea lui Hristos văzând… şi psalmul 50. La canoane până la înălţarea lui Hristos nu citim nici : Să cântăm Domnului… ci facem irmoase, care le repetăm, cântând troparele pe 6     Canonul Duminicii Antipasha         şi canonul Mineiului pe 4.    MINEIELE BISERICII ORTODOXE     După Cântarea 3-a condacul şi sedealna de la Minei şi a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului şi cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită… Luminânda praznicului, de două ori.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihira 1-a din octoih, glasul 1.
 
   Lăudăm, Hristoase, patima Ta cea mântuitoare şi slăvim învierea Ta. De două ori.
 

   Altă lume pe tine te aşteaptă, suflete. Şi judecătorul va să vădească cele ascunse şi rele ale tale. Deci, nu rămânea întru aceste de aici, ci apucă înainte strigând către judecătorul : Dumnezeule, milostiv fii mie şi mă mântuieşte.
 
Mucenicina :
 
   Pe purtătorii de nevoinţă ai lui Hristos, veniţi toate neamurile să-i cinstim cu laude şi cu cântări duhovniceşti; pe luminătorii lumii şi propovăduitorii credinţei, pe izvorul cel pururea curgător, care izvorăşte credincioşilor tămăduiri. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostru, dăruieşte pace lumii Tale şi sufletelor noastre mare milă.
 
Slavă… Şi acum… glasul 1.
 
   Toma, ce se zice geamăn, nu era cu dânşii când ai întrat, Hristoase, fiind uşile încuiate. Pentru aceasta n-a crezut cele ce ziceau ei către dânsul. Dar din necredinţă la credinţă adeverindu-l, n-ai socotit a fi nevrednicie, Bunule, a-i arăta lui preacurata coasta Ta şi rănile mâinilor şi ale picioarelor. Iar el pipăind şi văzând, Te-a mărturisit pe Tine a fi Dumnezeu, nu gol şi om nu simplu şi a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…
 
   Cu buze curate lăudaţi, oameni împreună cu îngerii, pe Cela ce a înviat din mormânt a treia zi şi lumea împreună a ridicat.
 
    Stih : Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
 
   Arătatu-Te-ai sfinţilor Tăi Apostoli, Mântuitorule, uşile fiind încuiate, printr-înşii înoindu-ne nouă Duhul Tău cel dumnezeiesc.
 
    Stih : Că au întărit încuietorile porţilor tale, binecuvântat-au pe fiii tăi întru tine.
 
   Pe Tine, împăratul tuturor, văzându-Te acum nu cu ochii, ci cu dragostea inimii Dumnezeu a fi crezându-Te, cu cântări Te slăvim.
 
Slavă… Şi acum… glasul 1.
 
   Ucenicii îndoindu-se, a opta zi a stătut înaintea lor Mântuitorul unde erau adunaţi şi pacea dându-le, a strigat către Toma : Vino, Apostole, pipăie mâinile, întru care cuiele au înfipt. O, bună necredință a Tomei ! Că inimile credincioşilor la cunoştinţă le-a adus şi cu frică a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
 
Troparul praznicului :

    Pecetluit fiind mormântul, viață din mormânt ai răsărit, Hristoase Dumnezeule, şi uşile fiind încuiate înaintea ucenicilor ai stătut, învierea tuturor, Duh drept printr-înşii înnoindu-ne nouă, după mare mila Ta.
 
    Ecteniile şi otpustul după obicei şi ceasul 1, la care zicem şi troparul şi condacul praznicului şi începem de astăzi şi jumătăţile de ceasuri, ale ceasului al 3-lea şi ale ceasului al 6-lea; iar jumătăţile de ceas ale ceasului 1 şi ceasului al 9-lea, le citim în chiliile noastre, după tipicul cel rânduit. Iar la pavecerniţă cântăm canonul paraclisului, al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi tripezneţele penticostarului, care sunt ale lui Iosif, precum mai sus s-a arătat. La Liturghie cântăm fericirile din canonul praznicului, care sunt în fiecare Duminică până la Duminica Tuturor Sfinţilor. Se cade a şti, că în toate săptămânile aşa se face slujba, până la înălţarea lui Hristos, precum s-a arătat în Duminica Tomei seara şi Luni dimineaţa a doua săptămână, fără numai stihirile schimbându-le şi sedelnele după rânduială.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canon, Cântarea 1-a.
 
Prochimenul Apostolului, glasul al 3-lea.
Mare este Domnul nostru şi mare este tăria Lui şi priceperii Lui nu este sfârşit.
Stih : Lăudaţi pe Domnul că este bun.
 
    Apostolul : Din faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. Chinonicul : Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.



MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

Luni a doua săptămână
 
SEARA
 
La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Ca pe un viteaz…

 
   După ce ai înviat din mormânt fiind uşile încuiate, ai stătut înaintea ucenicilor Tăi atotputernice, şi Tomei, celui ce nu credea, i-ai arătat rănile cuielor şi împunsătura coastei cea de suliţă, întărindu-l şi încredinţându-l, Cuvinte, că Tu însuți eşti, Cela ce pentru milostivire ai răbdat patimile cele mântuitoare.
 
   Multa mea smerenie şi micşorarea cea pentru nemăsurata milostivire văzându-o, nu te îndoi, ci încredințează-te, geamănule, Domnul a zis; că Eu însumi sunt Cel ce am pătimit şi a treia zi am înviat din mormânt şi cămările iadului le-am deşertat şi am înviat pe morții cei din veac.
 
   Spăimântându-se Toma, dacă te-a văzut, a strigat, atotputernice : Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul. Cred, iubitorule de oameni, că Tu însuți eşti Cela ce ai pătimit şi ai vindecat patimile sufletelor noastre; închinu-mă puterii Tale şi lumii vestesc scularea Ta cea înfricoşată şi atotputernică.
 
Şi de la Minei 3, Slavă… Şi acum… glasul 1.

   Ucenicii îndoindu-se, a opta zi a stătut înaintea lor Mântuitorul unde erau adunaţi şi pace dându-le, a strigat către Toma : Vino, apostole, pipăie mâinile întru care au înfipt cuiele. O, bună necredinţă a Tomei ! Că inimile credincioşilor la cunoştinţă le-a adus şi cu frică a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii 1, glasul 1.
 
   Înconjuraţi popoare Sionul şi-l cuprindeţi pe dânsul şi daţi slavă într-însul celui ce a înviat din morţi, că acela este Dumnezeul nostru, care ne-a mântuit pe noi de fărădelegile noastre.
 
    Stih : Către Tine am ridicat ochii mei…
 
   Fiindcă pentru cugete şi lucruri viclene m-am osândit, Mântuitorule, dăruieşte-mi gând de întoarcere, Dumnezeule, ca să-Ţi strig bunule : Mântuieşte-mă, făcătorule de bine şi mă miluieşte.
 
    Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne.
 
Mucenicina :
 
   Mărturisirea voastră, sfinţilor cea înaintea divanurilor, puterea dracilor a înfricoşat şi pe oameni din înşelăciune i-a izbăvit; pentru aceea şi capetele tăindu-vi-se, aţi strigat : să fie, Doamne jertfa sufletelor noastre bineprimită înaintea Ta, că pe Tine dorindu-Te, am defăimat viaţa cea vremelnică, iubitorule de oameni.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
   După scularea Ta, Doamne, fiind adunaţi ucenicii Tăi şi uşile încuiate, ai stătut în mijloc, pace dându-le lor; şi încredinţându-se şi Toma, prin vederea mâinilor şi a coastei Tale, Domn şi Dumnezeu Te-a mărturisit pe Tine, Cela ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc spre Tine, iubitorule de oameni.
 
Troparul praznicului : Pecetluit fiind mormântul… Ecteniile şi otpustul.

LA UTRENIE
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul 1.
 
Podobie : Piatra fiind pecetluită…

 
    Femeile mânecând au venit la mormânt şi vedere îngerească văzând s-au cutremurat, mormântul a strălucit viață, minunea le-a spăimântat pe ele. Pentru aceasta mergând au vestit ucenicilor învierea. Iadul a prădat Hristos, ca Cel ce este unul tare şi puternic şi pe cei stricaţi i-a sculat pe toţi, frica osândirii dezlegând cu puterea Crucii.
 
    De vreme ce dreptul abia se mântuieşte, eu unde mă voi arăta, păcătosul cel ce n-am purtat greutatea şi zăduful zilei ? Ci cu cei de la al unsprezecelea ceas împreună mă numără, Dumnezeule, şi mă mântuieşte.
 
Mucenicina :
 
    Ca nişte ostaşi buni, cu un cuget crezând, de îngrozirile tiranilor netemându-vă, Sfinţilor, cu osârdie aţi venit la Hristos, ridicând cinstita Cruce şi săvârşindu-vă călătoria, din cer aţi primit biruinţa. Slavă Celui ce v-a întărit pe voi, slavă Celui ce v-a încununat, slavă Celui ce lucrează prin voi tuturor tămăduiri.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Zid nesfărâmat dobândind credincioşii pe Născătoarea de Dumnezeu Maria, veniţi să ne închinăm şi să cădem către dânsa, că are îndrăzneală către Cel ce S-a născut dintr-însa şi a se ruga şi a mântui de mânie şi de moarte sufletele noastre.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Pe cuvântul cel împreună…

 
    Pe Apostolul şi ucenicul lui Hristos toţi să-l lăudăm cu cântări, spre pomenirea Lui, că acesta cu dumnezeiască cuviinţă a întărit în lume gândurile noastre, semnele cuielor pipăind şi credinţă adevărată cercând şi se roagă Mântuitorului să miluiască sufletele noastre.
 
    Slavă… Şi acum… aceeaşi. Învierea lui Hristos… Şi psalmul 50. Apoi canonul praznicului     
Canonul Duminicii Antipasha   cu irmosul pe 8 şi al Mineiului pe 4.     MINEIELE BISERICII ORTODOXE     După Cântarea 3, condacul şi sedelnele de la Minei. După a 6-a Cântare, condacul şi icosul praznicului, Luminânda praznicului.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 3. Stihira 1-a, din octoih, glasul 1.
 
   Cela ce răstignire ai răbdat şi moartea ai stricat şi ai înviat din morţi, împacă viaţa noastră, Doamne, ca un atotputernic. De două ori.
 
    Să nu mă lepezi, Mântuitorul meu, pe mine, cel cuprins de lenea păcatului. Ridică-mi gândul spre pocăinţă şi mă arată lucrător iscusit al viei Tale, dăruindu-mi plata cea din al unsprezecelea ceas şi mare milă.
 
Mucenicina :
 
    Aceşti ostaşi ai Împăratului celui mare s-au împotrivit vitejeşte poruncilor tiranilor şi au defăimat muncile, călcând toată înşelăciunea; şi după vrednicie încununându-se, cer pentru noi de la Mântuitorul pace şi mare milă.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
    Fiind uşile încuiate, înaintea ucenicilor stând Iisus, netemere şi pace le-a dat. După aceea a zis Tomei : Pentru ce nu crezi Mie că am înviat din morţi ? Adu-ţi aici mâna ta şi o pune în coasta Mea şi vezi că tu necrezând, toţi au cunoscut patimile şi învierea Mea şi strigă împreună cu tine : Domnul meu, slavă Ţie.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile praznicului, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…

 
    Să lăudăm credincioşii neîncetat, împreună cu îngerii, pe Hristos, Cel ce a înviat a treia zi din mormânt şi lumea împreună o a ridicat.
 
     Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii graiurile lor.
 
    Toma pipăind coasta, Îndurate, spre credință s-a suit şi noi printr-însul, încă nu Te-am cunoscut pe Tine Dumnezeu.
 
     Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
 
    Dai, o Mântuitorule, pace poporului Tău, după ce ai înviat din mormânt şi lumea împreună o ai sculat din iad, Atotputernice.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea, a lui Ioan Monahul.
 
    Fiind uşile încuiate, venit-ai Hristoase la ucenici. Atuncea Toma cu economie nu s-a aflat cu dânşii; că zicea : Nu voi crede de nu voi vedea şi eu pe Stăpânul. De nu voi vedea coasta, din care a ieşit sângele, apa, botezul. De nu voi vedea rana, prin care s-a vindecat omul de rana cea mare. De nu voi vedea că nu era ca un duh, ci trup şi oase. Cela ce ai călcat moartea şi pe Toma l-ai încredinţat, Doamne, slavă Ţie.
 
Troparul, ecteniile şi otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canon, Cântarea 4.




MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI
 
Marți a doua săptămână.

SEARA

La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6, glasul 1.
 
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici…

 
    Pipăiește-mă, zis-a Tomei Iubitorul de oameni, după ce a înviat din morți a treia zi şi vezi mâinile Mele şi rănile picioarelor şi împungerea coastei şi Mă cunoaşte pe mine Dumnezeu neschimbat, închipuit după fiinţă în frământătură pământească, cu care şi pătimirea am luat.
 
    Se îndoia geamănul, văzând rănile picioarelor şi pătrunderile mâinilor şi era spăimântat de înfricoşata minune şi cu mâna pipăind preacurata coastă şi văzându-o, a arătat neamurilor că fără îndoială este scularea din mormânt cea de a treia zi.
 
    Primesc mare bucurie, văzând, Mântuitorul meu, scularea Ta cea adevărată, din lucrurile cele cu îndrăzneală de care s-a învrednicit Toma a se atinge. Pentru aceasta pe Tine cel singuratec Te mărturisim Dumnezeu şi om, Carele porți două lucrări fireşti ale acelora din care eşti alcătuit.
 
Şi de la Minei 3.  Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
 
    Doamne, cu strălucirea cea nesuferită a Dumnezeirii Tale ai venit, uşile fiind încuiate şi stând în mijlocul ucenicilor, le-ai descoperit coasta Ta şi le-ai arătat semnele rănilor mâinilor şi ale picioarelor Tale şi risipind mâhnirea întristării, ai strigat de faţă : Precum vedeți întru Mine luarea trupului, o prieteni nu port fire de duh. Iar ucenicului, celui ce se îndoia, i-ai poruncit să se atingă cu frică, zicându-i : Ispitind toate, vino şi mai mult nu te mai îndoi. Iar el simţind cu mâna fiinţa Ta cea îndoită, întru frică a strigat cu credință, fiind tras de credință : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile Crucii, glasul 1.
 
    Crucea s-a înfipt în locul căpăţânii şi a înflorit nouă nemurire din izvorul cel pururea curgător al coastei Mântuitorului.
 
     Stih : Către Tine am ridicat ochii mei…
 
    Veniți popoare să cântăm şi să ne închinăm lui Hristos, slăvind învierea Lui cea din morţi, că acela este Dumnezeul nostru, Carele de înşelăciunea vrăjmaşului a mântuit lumea.
 
    Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne…
 
Mucenicina :
 
    O, cât este de bună neguţătoria voastră, Sfinţilor ? Că sângele v-aţi dat şi cerurile aţi moştenit şi în scurtă vreme fiind ispitiţi, în veci vă veseliţi. Cu adevărat bună este neguţătoria voastră, că cele sărăcăcioase părăsind, aţi luat cele nestricăcioase şi cu îngerii dănţuind, lăudaţi neîncetat pe Treimea cea de o fiinţă.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
   Atinge-te, Tomo, de coasta Mea cu mâna, zis-a Hristos şi vino, pipăie semnele cuielor, cu credinţă ispiteşte şi fii Mie credincios, ci nu necredincios. Iar Toma dacă s-a atins cu degetul de Stăpânul, tare a strigat : Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul, milostive, slavă Ţie.
 
Troparele, ecteniile şi otpustul.
 
    Să ştim că Miercurea şi Vinerea punem întâi stihirile Crucii, asemenea şi sedelnele. Pentru că Domnul nostru întâi s-a răstignit, apoi a înviat din morţi.

LA UTRENIE
 
După întâia Catismă, sedelnele Crucii, glasul 1.
 
   Răstignindu-te Tu, Hristoase, a pierit tirania, s-a călcat puterea vrăjmaşului; că nici înger, nici om, ci însuţi Tu, Doamne, ne-ai mântuit pe noi, slavă Ţie.
 
   Isaac în munte s-a suit şi Iona întru adânc s-a pogorât; amândoi au închipuit patima Ta, Mântuitorule, unul adică legăturile şi junghierea, iar altul îngroparea şi viaţa preaslăvitei învierii Tale, Doamne, slavă Ţie.
 
Mucenicina :
 
   Pentru durerile Sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii milostiv, Doamne, şi vindecă toate durerile noastre, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei Crucii :
 
    Cei ce am câştigat apărarea ta, Preacurată, şi ne izbăvim de rele cu rugăciunile tale, fiind păziţi în tot locul cu Crucea Fiului tău, toți după datorie cu bunăcredinţă pe tine te slăvim.
 
După a doua Catismă, sedealna glasul 1.
 
Podobie : Mormântul Tău, Mântuitorule…

 
    Atingându-se cu mâna de coasta ta cea nesuferită, Toma geamănul nu s-a ars cu atingerea, ci a rămas pipăind rănile mai cu amănuntul şi grăind către Cel ce S-a împuns cu sulița pentru noi : Tu eşti Domnul meu şi Dumnezeul meu, măcar de ai şi suferit patimă. De două ori.
 
    Învierea lui Hristos… şi psalmul 50. Canonul praznicului cu irmosul pe 8    
Canonul Duminicii Antipasha     şi al Mineiului pe 4.     MINEIELE BISERICII ORTODOXE     După Cântarea 3-a condacul şi sedelnele de la minei.
 
LA LAUDE
 
Stihira Crucii, glasul 1.
 
    Pe Tine, Carele pe lemn Te-ai răstignit şi viață nouă ne-ai dăruit, ca pe Mântuitorul şi Stăpânul, Te lăudăm neîncetat. De două ori, apoi a învierii.
 
    Cela ce iadul ai prădat şi pe om l-ai înviat cu învierea Ta, Hristoase, învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată să Te lăudăm şi să Te slăvim.
 
Mucenicina :
 
    Pe voi, prealăudaţilor Mucenici, nici supărarea, nici îmbulzeala, nici foamea, nici goana, nici bătăile, nici iutimea fiarelor, nici sabia, nici focul cel îngrozitor a vă despărţi de Dumnezeu n-au putut; ci mai vârtos pentru dragostea cea către Dânsul, ca şi cum ați fi fost cu trupuri străine, v-ați luptat şi firea ați uitat, defăimând moartea; pentru aceasta după vrednicia ostenelilor voastre aţi luat şi plată şi moştenitori împărăţiei cerurilor v-ați făcut. Deci, ca cei ce aveţi îndrăzneală către iubitorul de oameni Dumnezeu, cereţi lumii pace şi sufletelor noastre mare milă.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
A lui Anatolie.
 
    Fiind uşile încuiate şi ucenicii adunaţi, a venit Mântuitorul unde erau adunaţi şi stând în mijlocul lor, a zis către Toma : Vino de Mă pipăie şi vezi semnele cuielor; tinde mâna ta şi te atinge de coasta Mea şi nu fii necredincios, ci cu credință mărturiseşte învierea Mea cea din morţi.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile praznicului, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…

 
    O, minune nouă ! O, chip preaslăvit ! Cum iarba nu s-a ars, mâna apostolului, cu focul Dumnezeirii.
 
     Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii graiurile lor.
 
    Să ne sârguim şi noi, ca să ne sfinţim mâinile cu nelucrarea patimilor şi aşa să ne atingem de coasta Stăpânului.
 
     Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
 
    Înnoieşte-ți, suflete, toate simţirile tale, spre privirea cea dumnezeiască, că Hristos aşa voieşte a se săvârşi înnoirile.
 
Slavă… Şi acum… asemenea.
 
    Vezi cu mintea schimbarea lumii şi-ţi împodobeşte cele dinlăuntru cu fapte bune, ca cu nişte frunze, suflete, şi te înfrumuseţează.
 
Şi cealaltă slujbă a utreniei.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canon, Cântarea a 5-a.




JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

Miercuri a doua săptămână.
 
SEARA


Seara la Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Când de pe lemn…

 
    Nepărăsind sânurile părinteşti, Te-ai arătat pe pământ purtător de trup, pentru milostivire, Hristoase, şi patimă şi moarte luând, ai înviat a treia zi şi prin uşile încuiate ai intrat înlăuntru ca un atotputernic. Pentru aceasta, Toma pipăind dumnezeiască coasta Ta, bucurându-se, Domn şi făcător pe Tine Te-a slăvit.
 
    Cu piroane Te-ai pironit pe Cruce, cu sulița în coastă Te-ai împuns, fiere ai gustat, Hristoase, moarte ai răbdat, în mormânt Te-ai pus ca un mort; iar ca un Dumnezeu ai sfărâmat legăturile iadului şi împreună ai înviat pe morii cei din veac; şi încă peceţile nestricându-le, ucenicilor Tăi Te-ai arătat, încredinţând învierea Ta.
 
    Paştile sunt praznicul cel de acum, Paştile cele de taină, Paştile cele dumnezeieşti, Paştile cele de mântuire, Paştile cele ce ne trec pe noi la viața cea fără de moarte, Paştile cele ce împrăştie toată întristarea, Paştile cele ce dau ucenicilor dar de veselie; pentru aceasta Toma a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu eşti, Cel ce ai prădat împărăţiile iadului.
 
Şi de la Minei 3. Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
 
    O, preaslăvită minune ! Necredinţa credință adevărată a rodit; că zicând Toma : De nu voi vedea, nu voi crede şi pipăind coasta, teologhisea pe Cel ce s-a întrupat; pe acelaşi Fiu al lui Dumnezeu L-a cunoscut că a pătimit cu trupul şi a propovăduit pe Dumnezeu Cel ce a înviat şi a strigat cu glas luminat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii 1, glasul 1.
 
    Cu patima Ta, Hristoase, din patimi ne-am izbăvit şi cu învierea Ta din stricăciune ne-am mântuit, Doamne, slavă Ţie.
 
     Stih : Către Tine am ridicat ochii mei…
 
A apostolilor :
 
    Alăuta Apostolilor cea prea bine întocmită, mişcându-se de Duhul Sfânt, a surpat jertfele urâţilor draci şi, binevestind pe unul Domnul, a izbăvit pe păgâni din înşelăciunea idolească şi i-a învăţat a se închina Treimii celei de-o-fiinţă.
 
     Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne…
 
Mucenicina :
 
    Prealăudaţilor Mucenici, pe voi nici pământul nu v-a ascuns, ci cerul v-a primit; deschisu-s-au vouă uşile raiului şi fiind înlăuntru, de pomul vieții va îndulciţi; rugaţi-vă lui Hristos să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
 
    O, preaslăvită minune ! Fânul de foc atingându-se s-a păzit nears, că punând Toma mâna în coasta cea de foc a lui Iisus Hristos Dumnezeu, nu s-a aprins prin pipăire; că necredinţa sufletului lui o a prefăcut întru bunăcredinţă şi cu căldură a strigat dintru adâncul sufletului : Tu eşti Stăpânul şi Dumnezeul meu, Cel ce ai înviat din morţi, slavă Ţie.
 
Troparul praznicului şi otpustul.

LA UTRENIE
 
Troparul praznicului, după întâia Catismă, sedealna, glasul 1.
 
Podobie : Piatra fiind pecetluită…

 
   Pe Cruce Te-ai pironit viaţa tuturor şi între morţi Te-ai socotit Domnul cel fără de moarte; înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, şi ai sculat pe Adam din stricăciune. Pentru aceasta puterile cereşti strigau către Tine, dătătorule de viață : Slavă dumnezeieștii patimii Tale, Hristoase; slavă învierii Tale; slavă plecăciunii Tale, unule iubitorule de oameni.
 
A apostolilor :
 
    Înțelepţilor pescari ai lumii, cei ce de la Dumnezeu aţi luat să fiţi milostivi, rugaţi-vă şi acum pentru noi care strigăm : Doamne mântuieşte pe împăraţi şi cetatea Ta şi din răutăţile ce ne înconjură izbăveşte sufletele noastre, pentru Apostolii Tăi.
 
Mucenicina :
 
    Pe Mucenicii lui Hristos să-i rugăm toţi şi toţi să ne apropiem către dânşii cu credinţă, că aceştia se roagă pentru mântuirea noastră, aceştia izvorăsc darul tămăduirilor, aceştia gonesc taberele dracilor, ca nişte păzitori ai credinţei.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Proorocii mai-nainte te-au vestit luminat, Fecioară, Maică a lui Dumnezeu şi dumnezeieștii apostoli în lume te-au propovăduit şi noi am crezut; pentru aceasta toţi cu gând pravoslavnic cinstindu-te, te lăudăm pe tine şi adevărat Născătoare de Dumnezeu pururea te numim.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul 1.
 
Podobie : Mormântul Tău, Mântuitorule…
 
    Văzând coasta Mea, să nu-Mi mai fii necredincios, Cuvântul a strigat către Toma, cel ce nu credea; cu degetul atinge-te de Mine şi cu mâna pipăieşte-Mă şi văzând semnele rănilor Mele, propovăduieşte lumii Învierea Mea din mormânt, cea de viață aducătoare. De două ori.
 
    Învierea lui Hristos văzând… Şi psalmul 50, apoi canonul praznicului, cu irmosul pe 8    
Canonul Duminicii Antipasha      şi al Mineiului pe 4.           MINEIELE BISERICII ORTODOXE      După Cântarea 3-a condacul şi sedelnele de la Minei. După a 6-a Cântare, condacul şi icosul praznicului, luminânda praznicului.
 
LA LAUDE
 
Stihira învierii, glasul 1.
 
   Plecăciunea Ta cea cu dumnezeiască cuviinţă, slăvindu-o, Te lăudăm pe Tine, Hristoase; născutu-te-ai din Fecioară şi nedespărţit ai fost de Tatăl; pătimit-ai ca un om şi de voie ai răbdat răstignire, înviat-ai din mormânt ca dintr-o cămară ieşind, ca să mântuieşti lumea, Doamne slavă Ţie. De două ori.
 
A Apostolilor :
 
    Pe Petru şi pe Pavel cu un glas să-i lăudăm; pe Luca, pe Matei, pe Marcu, pe Ioan, pe Andrei, pe Toma, pe Vartolomeu, pe Simon Cananitul, pe Iacov, pe Filip şi pe toată adunarea ucenicilor, după vrednicie să o lăudăm.
 
Mucenicina :
 
    Veseliți-vă, Mucenicilor, întru Domnul, că, cu bună luptă v-ați nevoit; împăraţilor v-ați împotrivit şi pe tirani aţi biruit; de foc şi de sabie şi de fiarele cele sălbatice, care vă mâncau trupurile voastre, nu v-ați înfricoşat. Lui Hristos împreună cu îngerii înălțând cântare, cununi din ceruri aţi luat; rugați-vă să dăruiască lumii pace şi sufletelor noastre mare milă.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
 
    O, preaslăvită minune ! Ioan pe pieptul Cuvântului s-a plecat, iar Toma s-a învrednicit a-i pipăi coasta; ci acela a scos de acolo înfricoşat adânc de teologie, pe rânduiala întrupării; iar acesta s-a învrednicit a ne învăța pe noi cele de taină; că pune înaintea noastră luminat dovedirile învierii Lui, strigând : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…

 
   Mâhnirea patimilor şi viforul gândurilor, departe să se gonească; şi aşa va înflori primăvara credinței.
 
     Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii graiurile lor.
 
    Arătatu-Te-ai sfinților Tăi apostoli, Mântuitorule, uşile fiind încuiate, printr-înşii înoindu-ne nouă astăzi dumnezeiescul Duh.
 
    Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
 
    Pe Tine, împăratul tuturor acum văzându-Te, nu cu ochii, ci cu dragostea inimii, Dumnezeu a fi crezându-Te, cu cântări Te slăvim.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
    După opt zile de la scularea Ta, Iisuse împărate, unule născut Cuvinte al Tatălui, Te-ai arătat ucenicilor Tăi fiind uşile încuiate, pacea Ta dându-le lor şi necrezând ucenicul, semnele i-ai arătat : Vino de pipăie mâinile şi picioarele şi coasta Mea cea nestricăcioasă. Iar el crezând, a strigat către Tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
 
Şi celelalte. Apoi otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canon, Cântarea a 7-a.



VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI
 
Joi a doua săptămână.

SEARA


Seara la Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6. Şi cântăm stihirile, glasul 1.
 
Podobie : Ceea ce eşti bucuria…

 
   Cu veşmântul dreptăţii cel alb mai mult decât zăpada îmbrăcându-ne, să ne veselim în ziua aceasta a Paştilor, întru care Hristos ca un soare al dreptăţii, din morți răsărind, pe noi pe toți cu nestricăciune ne-a luminat.
 
    Împărăteasă și Doamnă și a praznicelor praznic este ziua de acum pe care o a făcut cu adevărat Domnul; întru aceasta precum cântă David, cu taină să ne veselim, popoare, că ușile fiind încuiate, pace a dăruit ucenicilor.
 
    Necredința Tomei cea mântuitoare lumii, adeverează scularea lui Dumnezeu Cuvântului şi omului, din temnița iadului, pipăind cu mare îndrăzneală rănile mâinilor şi ale picioarelor, spre încredinţarea lumii, cu dreapta cea osârduitoare.
 
Şi de la Minei trei. Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
   Fiind uşile încuiate, înaintea ucenicilor stând Iisus, netemere şi pace le-a dat. După aceea a zis Tomei : Pentru ce nu crezi că am înviat din morţi ? Adu-Ţi aici mâna Ta şi o pune în coasta Mea şi vezi că tu necrezând, toţi au cunoscut patimile şi învierea Mea şi strigă împreună cu tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile Crucii, glasul 1.
 
   Zid nestricat este nouă cinstită Crucea Mântuitorului, că spre dânsa nădăjduindu-ne, ne mântuim toţi.
 
     Stih : Către Tine am ridicat ochii mei…
 
A învierii :
 
    Rugăciunile noastre cele de seara, primeşte-le sfinte Doamne, şi ne dă nouă iertare păcatelor, că Tu însuți eşti Cela ce ai arătat în lume învierea.
 
     Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne…
 
Mucenicina :
 
    Pentru rugăciunile, Doamne, ale tuturor Sfinţilor şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi ca un îndurat.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
    Atinge-te, Tomo, cu mâna de coasta Mea, zis-a Hristos, şi vino, pipăie semnele cuielor; cu credită ispiteşte şi-Mi fii credincios, iar nu necredincios. Iar Toma dacă s-a atins cu degetul de Stăpânul, tare a strigat : Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul, milostive, slavă Ţie.
 
Şi celelalte ale vecerniei şi otpustul.

LA UTRENIE
 
Troparul praznicului de trei ori. După întâia Catismă, sedealna Crucii, glasul 1.
 
Podobie : Piatra, fiind pecetluită…

 
   Lemnului Crucii Tale ne închinăm, iubitorule de oameni, că pe dânsul pironindu-Te, Cel ce eşti viaţa tuturor, raiul ai deschis tâlharului celui ce a venit la Tine cu credinţă, Mântuitorule, şi s-a învrednicit desfătării, mărturisindu-se Ţie : Pomeneşte-mă Doamne ! Primeşte-ne ca pe acela şi pe noi care strigăm : Greşit-am toţi, ci cu milostivirea Ta nu ne trece pe noi.
 
A învierii :
 
    Mormântul Tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morți s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor învierea; pe Tine Te slăvim, surpătorul stricăciunii; la Tine cădem, Cela ce ai înviat din mormânt, la unul Dumnezeul nostru.
 
Mucenicina :
 
    Întru Tine, lauda nevoinței şi vrednicia cununelor, slăviţii purtători de chinuri s-au îmbrăcat, Doamne, că cu răbdarea bătăilor pe cei fărădelege au biruit şi cu putere dumnezeiască din cer biruinţă au luat. Pentru rugăciunile lor dăruieşte nouă, Dumnezeule, mare milă.
 
Slavă… Şi acum… a Crucii :
 
   Mieluşeaua cea neîntinată văzând pe Mielul şi Păstorul mort spânzurat pe lemn, plângând a zis, tânguindu-se ca o maică : Cum voi suferi smerenia Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu, şi patimile cele de voie, Dumnezeule prea bun ?
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul 1.
 
Podobie : Mormântul Tău, Mântuitorule…

 
   Fericit eşti tu, cela ce ai pipăit rănile coastei celei prea bune, care a vindecat rana lui Adam cea prea mare şi ne-a solit fericirea cea nepieritoare, nouă celor ce am crezut învierea Lui, prin singure cuvintele sfinţilor Apostoli.
 
    Slavă… Şi acum… iar aceasta. Învierea lui Hristos… psalmul 50. Canonul praznicului cu irmosul pe 8      
Canonul Duminicii Antipasha       şi al Mineiului pe 4.       MINEIELE BISERICII ORTODOXE      După Cântarea a 3-a, condacul şi sedealna de la Minei şi a praznicului. După Cântarea a 3-a, condacul şi icosul praznicului, Luminânda praznicului.
 
LA LAUDE
 
Stihira Crucii, glasul 1.
 
   Prin Crucea Ta, Hristoase, o turmă şi o adunare s-a făcut a îngerilor şi a oamenilor. Cerul şi pământul se veselesc, Doamne, slavă Ţie.
 
A învierii :
 
    Lăudăm, Hristoase, patima Ta cea mântuitoare şi slăvim învierea Ta.
 
Mucenicina :
 
    Pe purtătorii de chinuri ai lui Hristos, veniţi popoare, să-i cinstim cu cântări şi cu laude duhovniceşti, pe luminătorii lumii şi propovăduitorii credinţei, pe izvorul cel pururea curgător, din care izvorăsc credincioşilor tămăduiri. Cu rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostru, dăruieşte lumii Tale pace şi sufletelor noastre mare milă.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea, a lui Anatolie.
 
   Fiind uşile încuiate şi ucenicii adunaţi, a venit Mântuitorul unde erau adunaţi şi stând în mijlocul lor, a zis către Toma : Vino de Mă pipăie şi vezi semnele cuielor. Tinde mâna ta şi te atinge de coasta Mea, şi nu fii necredincios, ci cu credinţă mărturiseşte învierea Mea cea din morţi.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira praznicului, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Ca pe un viteaz…

 
   Răstignindu-Te, raiul ai deschis oamenilor, şi pe cei morţi împreună i-ai sculat, Cela ce eşti viaţa noastră; şi înviind, moartea ai prădat cu puterea Ta; şi ai împreunat cu adevărat cele pământeşti cu cele cereşti şi ai umplut de nespusă veselie ceata apostolilor, Cuvinte al lui Dumnezeu, pace dându-le lor.
 
     Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii graiurile lor.
 
    Stricăciunea s-a izgonit, nestricăciunea a înflorit, legătura cea de multă vreme s-a dezlegat, cerurile, pământul şi cele de pe pământ să se veselească, că a înviat Hristos; moartea s-a prădat, ziua cea veselă s-a arătat; şi fiind uşile încuiate, înlăuntru ai intrat, dătătorule de viață, Doamne.
 
    Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
 
    Astăzi în ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm veselindu-ne. Dătătorul de viață s-a sculat, iadul s-a prădat, ceata apostolilor bucurie a auzit, pipăit-a coasta Stăpânului Toma cel ce nu credea şi pipăind, două firi a propovăduit.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
    Atinge-te Tomo de coasta Mea cu mâna, zis-a Hristos şi vino, pipăie semnele cuielor; cu credinţă ispiteşte şi-Mi fii credincios, iar nu necredincios. Iar Toma dacă s-a atins cu degetul de Stăpânul, tare a strigat : Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul, milostive, slavă Ţie.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canon, Cântarea a 8-a.
 



SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

Vineri a doua săptămână.

SEARA

Seara la Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6, glasul 1. Singur glasul.
 
   Ușile fiind încuiate şi Ucenicii adunaţi, ai intrat fără de veste, atotputernice Iisuse, Dumnezeul nostru şi stând în mijlocul lor, pace dându-le, i-ai umplut de Duhul Sfânt. Şi să aştepte le-ai poruncit şi nicicum să nu se depărteze de Ierusalim, până ce se vor îmbrăca cu putere de sus. Pentru aceasta strigăm către Tine : Luminarea şi învierea şi pacea noastră, slavă Ţie.
 
    După opt zile de la scularea Ta, Doamne, Te-ai arătat ucenicilor Tăi, în locul unde erau adunaţi şi strigând către dânşii : Pace vouă, ucenicului celui ce nu credea i-ai arătat mâinile şi preacurata coastă; iar el crezând, a strigat către Tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
 
    Toma, ce se zice geamăn, nu era cu dânşii când ai intrat, Hristoase, fiind uşile încuiate. Pentru aceasta n-a crezut cele ce ziceau ei către dânsul. Dar din necredinţă la credinţă adeverindu-l n-ai socotit cu nevrednicie, Bunule, a-i arăta lui preacurată coasta Ta şi rănile mâinilor şi ale picioarelor. Iar el pipăind şi văzând, Te-a mărturisit pe Tine a fi Dumnezeu, nu gol şi om nu obişnuit. Şi a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
 
Şi de la Minei 3.

Slavă… glasul al 6-lea.
 
    Fiind uşile încuiate, venit-ai, Hristoase, la ucenici. Atunci Toma cu iconomie nu s-a aflat cu dânşii. Că zicea : Nu voi crede, de nu voi vedea şi eu pe Stăpânul. De nu voi vedea coasta din care a ieşit sângele, apa, botezul. De nu voi vedea rana, prin care s-a vindecat omul de rana cea mare. De nu voi vedea că nu este ca un Duh, ci trup şi oase. Cela ce ai călcat moartea şi pe Toma l-ai încredinţat, Doamne, slavă Ţie.
 
Şi acum… glasul 1.
 
   Pe ceea ce este slava a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul l-a născut, uşa cea cerească, pe Maria Fecioara să o lăudăm. Cântarea celor fără de trupuri şi podoaba credincioşilor; că aceasta s-a arătat cer şi Biserică Dumnezeirii; aceasta peretele cel din mijloc al vrajbei l-a stricat; pace a adus şi Împărăţia o a deschis. Pe aceasta dar avându-o tărie credinţei, apărător avem pe Domnul, Cel ce s-a născut dintr-însa. Îndrăznească dar, îndrăznească poporul lui Dumnezeu, că acesta va birui pe vrăjmaşi, ca un atotputernic.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile învierii, glasul 1.
 
   Rugăciunile noastre cele de seară, primeşte-le, sfinte Doamne, şi ne dă nouă iertare păcatelor, că Tu însuţi eşti Cela ce ai arătat în lume învierea.
 
     Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă s-a îmbrăcat, îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins.
 
    Înconjurați popoare, Sionul şi-l cuprindeți pe dânsul şi dați slavă într-însul, Celui ce a înviat din morți; că acesta este Dumnezeul nostru, Carele ne-a mântuit pe noi de fărădelegile noastre.
 
     Stih : Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.
 
    Veniţi, popoare, să lăudăm şi să ne închinăm lui Hristos, slăvind învierea Lui cea din morți, că acesta este Dumnezeul nostru, Carele de înşelăciunea vrăjmaşului a mântuit lumea.
 
     Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
 
    Cu patima Ta, Hristoase, din patimi ne-am izbăvit şi cu învierea Ta din stricăciune ne-am mântuit, Doamne, slavă Ţie.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
 
    Iubitorule de oameni, mare şi neasemănată este mulțimea îndurărilor Tale, că ai răbdat îndelung, de evrei fiind lovit cu palme peste obraz, de apostol pipăit şi de cei ce se leapădă de Tine mult ispitit. Cum Te-ai întrupat ? Cum Te-ai răstignit, Cela ce eşti fără de păcat ? Ci dă-ne nouă înţelegere, ca şi lui Toma, a striga Ţie : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
 
    După :
Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Şi după Tatăl nostru…, Troparul glasul al 7-lea. Pecetluit fiind mormântul… Ecteniile şi otpustul.

LA UTRENIE
 
Troparul praznicului de 3 ori. După întâia Catismă, sedealna, glasul 1.
 
   Cade-se a şti, că canoanele cele pentru morţi ale glasului din Octoih, în toate Sâmbetele ale acestor cincizeci de zile, se cântă la pavecerniţă, Vineri seara.
 
    Mormântul Tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morți s-au făcut de strălucirea îngerului se s-a arătat, care a vestit femeilor învierea; pe Tine Te slăvim surpătorul stricăciunii; la Tine cădem, Cela ce ai înviat din mormânt, la unul Dumnezeul nostru.
 
Glas acelaşi.
 
Podobie : Piatra fiind pecetluită…
 
    Femeile mânecând au venit la mormânt şi vedere îngerească văzând s-au cutremurat; mormântul a strălucit viață, minunea le-a spăimântat pe ele. Pentru aceasta mergând au vestit ucenicilor învierea. Iadul a prădat Hristos, ca Cel ce este unul tare şi puternic şi pe cei stricaţi i-a sculat pe toți, frica osândirii dezlegând cu puterea Crucii.
 
Slavă… Şi acum… glas acelaşi.
 
    Gavriil zicând ție Fecioară bucură-te, împreună cu glasul s-a întrupat Stăpânul tuturor, întru tine sicriul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău; slavă Celui ce s-a sălăşluit întru tine, slavă celui ce a ieşit din tine, slavă Celui ce ne-a mântuit pe noi prin naşterea ta.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul 1.
 
Podobie : Piatra fiind pecetluită…
 
    Pentru frica evreilor, fiind ascunşi ucenicii şi în Sion adunaţi, ai intrat la dânşii, Bunule, şi fiind uşile încuiate, ai stătut în mijlocul lor, bucurie făcându-le şi le-ai arătat lor mâinile şi rănile preacuratei Tale coaste, zicând către ucenicul cel ce nu credea : Adu-ți mâna ta şi ispiteşte, că însumi Eu sunt, Cel ce am pătimit pentru tine.
 
    Slavă… Şi acum… iar aceasta. Învierea lui Hristos… psalmul 50. Canonul praznicului cu irmosul pe 6,     
Canonul Duminicii Antipasha       al hramului Sfântului pe 4 şi al Mineiului pe 4.     MINEIELE BISERICII ORTODOXE    După Cântarea a 3-a, condacul şi sedealna Mineiului. Slavă… Şi acum… a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile învierii pe 4, glasul 1.
 
   Lăudăm, Hristoase, patima Ta cea mântuitoare şi slăvim Învierea Ta.
 
   Cela ce răstignire ai răbdat şi moartea ai stricat şi ai înviat din morţi, împacă viața noastră, Doamne, ca un puternic a toate.
 
   Cela ce iadul ai prădat şi pe om l-ai înviat cu învierea Ta, Hristoase, învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată, să Te lăudăm şi să Te slăvim.
 
   Plecăciunea Ta cea cu dumnezeiască cuviinţă slăvindu-o, Te lăudăm pe Tine, Hristoase; născutu-Te-ai din Fecioară şi nedespărţit ai fost de Tatăl; pătimit-ai ca un om şi de voie ai răbdat răstignire; înviat-ai din mormânt, ca dintr-o cămară ieşind, ca să mântuieşti lumea, Doamne, slavă Ţie.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
    După opt zile de la scularea Ta, Iisuse împărate, unule născut Cuvinte al Tatălui, Te-ai arătat ucenicilor Tăi, fiind uşile încuiate pacea Ta dându-le lor; şi necrezând ucenicul, semnele i-ai arătat : Vino de pipăie mâinile şi picioarele şi coasta Mea cea nestricăcioasă. Iar el crezând, a strigat către Tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile praznicului, glasul 1.
 
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici…
 
    Precum după înfricoşată scularea Ta cea din mormânt, dătătorule de viață Hristoase, peceţile gropii nu le-ai stricat, aşa uşile fiind încuiate ai intrat la preaslăviții Tăi apostoli, bucurie făcându-le şi Duhul Tău cel drept dându-le lor, pentru mila cea nemăsurată.
 
     Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii graiurile lor.
 
    Toma, cel ce se cheamă şi geamăn, încă nu venise când Te-ai arătat Tu, Doamne, ucenicilor, pentru aceasta nu credea învierii Tale. Şi celor ce Te văzuseră pe Tine, a strigat : De nu voi pune degetul meu în coasta Lui şi în rănile cuielor, nu voi crede că s-a sculat.
 
     Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
 
    Precum voieşti, pipăieşte-Mă, Hristos a strigat către Toma : Bagă-ți mâna şi Mă cunoaşte, că oase am şi trup pământesc şi nu fii necredincios; ci împreună cu ceilalţi încredințează-te. Iar el a strigat : Dumnezeul meu şi Domnul Tu eşti, slavă învierii Tale.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
    Ucenicii îndoindu-se, a opta zi a stătut înaintea lor Mântuitorul, unde erau adunaţi, şi pace dându-le a strigat către Toma : Vino, apostole, pipăie mâinile, întru care au înfipt cuiele. O, bună necredinţă a Tomei ! Că inimile credincioşilor la cunoştinţă le-a adus şi cu frică a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
 
Şi cealaltă slujbă a utreniei şi otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
    Fericirile din canonul praznicului, Cântarea a 9-a. Prochimenul şi Apostolul, caută la Faptele Apostolilor cap. 5, vers. 21. Evanghelia de la Ioan cap. 6, Vers. 14. Chinonicul : Laudă Ierusalime pe Domnul…
 
CADE-SE A ŞTI :

    Că de se va întâmpla Sfântul şi marele mucenic Gheorghe, sau Sfântul Apostol Ioan Teologul în Duminica Mironosiţelor, sau a Slăbănogului, sau a Samarinencei, sau a Orbului, Sâmbătă la vecernia cea mică punem stihirile învierii 4.
Slavă… a Sfântului Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu : La stihoavnă o stihiră a învierii şi ale Sfântului cele de la stihoavna vecerniei celei mari cu stihurile lor. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu : Troparul învierii şi al Sfântului. Ectenia mică şi otpustul. La vecernia cea mare : catisma după obicei. La Doamne strigat-am… punem stihirile învierii trei, ale praznicului trei şi ale Sfântului 4. Slavă..., a praznicului, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu a glasului. Vohod şi paremiile Sfântului. La litie stihira hramului şi ale Sfântului; Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La stihoavnă o stihiră a învierii şi ale Paştilor. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La utrenie : troparele învierii şi al Sfântului după obicei. După catisme. Sedelnele învierii cu bogorodicina lor. După polieleu, sedelnele Sfântului toate câte odată; Slavă… cea după polieleu Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu. Treptele şi Evanghelia învierii. Învierea lui Hristos văzând… de trei ori, şi stihira învierii, canonul Paştilor cu irmosul pe 6 şi al Sfântului pe 4 şi al Duminicii pe 4; şi cântăm canonul Duminicii aşa : La fiecare Cântare un tropar al învierii şi al praznicului, (Adică al Slăbănogului, sau al Samarinencei, sau al Orbului) unul, Slavă..., a Treimii. Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu. Catavasie : Ziua învierii… După Cântarea a 3-a condacul, icosul şi sedealna Sfântului; Slavă… Şi acum… a praznicului. După Cântarea a 6-a condacul şi icosul praznicului. La Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm. Luminânda Paştilor… Slavă… a Sfântului. Şi acum… a praznicului. La Laude : Stihirile învierii 4, şi ale Sfântului 4, cu cea de la Slavă… şi cu Stihurile lui. Slavă… a praznicului, Şi acum… Prea binecuvântată eşti..., Slavoslovia cea mare şi celelalte, şi stihira Evangheliei. La Liturghie : Fericirile glasului pe 4, ale Duminicii Cântarea 3-a pe 4, şi ale Sfântului Cântarea a 6-a pe 4, Apostolul şi Evanghelia, şi Chinonicul întâi al praznicului, apoi al Sfântului. Însă să ştii că Sf. Ioan Evanghelistul se începe din această Sâmbătă a doua după Paşti şi se suie până în Duminica a şaptea după Paşti; şi în Duminica Samarinencei se lasă slujba înjumătăţirii, când se întâmplă şi Sfântul mucenic Gheorghe, sau sfântul Ioan Teologul.






SĂPTĂMÂNA A 3-A DUPĂ PAŞTI


DUMINICA A TREIA DUPĂ PAŞTI
A SFINTELOR FEMEI MIRONOSIŢE ŞI A DREPTULUI IOSIF

SÂMBĂTĂ SEARA.
 
LA VECERNIA CEA MICĂ
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile învierii pe 4, glasul al 2-lea
 
Şi cântăm acestea :
 
   Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului, Celui întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm, că Crucea răbdând îngropării s-a dat, precum însuşi a voit; şi înviind din morți, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.
 
    Hristos Mântuitorul nostru pe Cruce fiind pironit, a şters zapisul cel ce era asupra noastră şi stăpânirea morţii a stricat, să ne închinăm sculării Lui celei de a treia zi.
 
    Cu Arhanghelii să lăudăm Învierea lui Hristos, că Acesta este izbăvitorul şi Mântuitorul sufletelor noastre şi întru slavă înfricoşată şi întru putere tare, iarăşi va să vină să judece lumea pe care a zidit-o.
 
Alte stihiri ale lui Anatolie.
 
    Pe Tine, Stăpânul Cel ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat, îngerul Te-a propovăduit şi a zis femeilor : Veniţi de vedeți unde a zăcut Domnul; că a înviat precum a zis, ca un puternic a toate. Pentru aceasta ne închinăm Ţie unuia fără de moarte, dătălorule de viață Hristoase, miluieşte-ne pe noi. 


Slavă… glasul al 2-lea.
 
    Pentru ce amestecaţi miriruri cu lacrimi, o ucenițelor ? Piatra s-a răsturnat, mormântul s-a deşertat; vedeţi stricăciunea călcată de viață, pecețile mărturisind arătat, străjerii celor neplecați greu dormind, firea cea muritoare s-a mântuit prin trupul lui Hristos Dumnezeu; iadul se tânguieşte. Deci alergând cu bucurie spuneţi apostolilor, că Hristos, Cel ce a omorât moartea, întâi născutul din morți, va merge mai înainte de voi în Galileea.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, Dogmatica lui Studit, glasul acelaşi :
 
    O, prea mare taină ! Văzând minunile, propovăduiesc Dumnezeirea, că Emmanuil uşile firii le-a deschis ca un iubitor de oameni, iar încuietorile fecioriei nu le-a rupt ca un Dumnezeu, ci aşa din pântece a ieşit precum prin auzire a intrat; aşa s-a întrupat precum s-a zămislit. Fără patimă a întrat şi negrăit a ieşit, după cum zice Proorocul : Uşa aceasta încuiată va fi şi nimenea nu va trece printr-tnsa, fără numai însuşi Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce are mare milă.
 
Lumină lină… şi prochimenul : Domnul a împărăţit..., cu stihirile. Apoi : Învredniceşte-ne, Doamne…
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihiria învierii, glasul al 2-lea.
     
    Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi a chemat făptura sa, întru tot puternice Doamne, slavă Ţie.
 
Şi acestea ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul acelaşi.
 
Podobie : Când de pe lemn…
 
     Stih : Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.
 
    Tuturor scârbiţilor bucurie şi asupriților folositoare şi flămânzilor hrană, străinilor mângâiere şi toiag orbilor, bolnavilor cercetare, celor neputincioşi acoperământ şi sprijin şi celor sărmani ajutătoare tu eşti, Preacurată Maica Dumnezeului Celui Prea Înalt; grăbeşte, rugămu-ne, să se mântuiască robii tăi.
 
     Stih : Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta.
 
    Toată fărădelegea neapărat, tot păcatul fără opreală am făcut eu ticălosul; vrednic sunt a toată osândirea; ci pricini de pocăinţă dă-mi, Fecioară, ca să mă arăt acolo neosândit; că pe tine te aduc rugătoare, pe tine te chem folositoare, să nu mă ruşinezi, dumnezeiască Mireasă.
 
     Stih : Feței tale se vor ruga bogaţii poporului.
 
    Altă scăpare către Făcătorul şi Stăpânul nu avem, fără numai pe tine, Curată dumnezeiască Mireasă; să nu ne lepezi pe noi de la folosinţa ta cea caldă, nici să ne ruşinezi pe cei ce alergăm cu dragoste sub acoperământul tău; Maica Dumnezeului nostru, grăbeşte şi ne dă nouă ajutorul tău şi de mânia aceasta de acum, mântuieşte-ne pe noi.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
    Mironosiţele de dimineaţă mânecând şi la mormântul Tău cu sârguință ajungând, Te căutau pe Tine, Hristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău şi din cuvintele îngerului învățându-se, semne făcătoare de bucurie Apostolilor au vestit, că a înviat începătorul mântuirii noastre, moartea prădând şi lumii dăruind viață veşnică şi mare milă.
 
Acum liberează… Sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl nostru…

Troparul, glasul al 2-lea.

 
    Când Te-ai pogorât la moarte, Cela ce eşti viaţa cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii şi când ai înviat pe cei morți din cele dedesubt, toate puterile cereşti au strigat : Dătătorule de viață Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
 
Slavă…
 
    Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme în mormânt nou îngropându-l l-a pus; ci a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.
 
Şi acum…
 
    Mironosiţele femei, stând lângă mormânt, îngerul a strigat : Mirurile morţilor sunt bine cuvenite, dar Hristos putrejunii S-a arătat străin. Ci strigaţi : A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

Ectenia şi otpustul.

TOT ÎN ACEASTĂ ZI

LA VECERNIA CEA MARE

 
     Hristos a înviat… de trei ori, după obicei şi psalmul 103. Apoi catisma toată. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10 şi cântăm stihirile învierii, Glasul al 2-lea :
 
    Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului, Celui întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm, că Crucea răbdând îngropării s-a dat, precum însuşi a voit; şi înviind din morți, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.
 
    Hristos Mântuitorul nostru pe Cruce fiind pironit, a şters zapisul cel ce era asupra noastră şi stăpânirea morţii a stricat, să ne închinăm sculării Lui celei de a treia zi.
 
    Cu Arhanghelii să lăudăm Învierea lui Hristos, că Acesta este izbăvitorul şi Mântuitorul sufletelor noastre şi întru slavă înfricoşată şi întru putere tare, iarăşi va să vină să judece lumea pe care a zidit-o.
 
Alte stihiri ale lui Anatolie.
 
    Pe Tine, Stăpânul Cel ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat, îngerul Te-a propovăduit şi a zis femeilor : Veniţi de vedeți unde a zăcut Domnul; că a înviat precum a zis, ca un puternic a toate. Pentru aceasta ne închinăm Ţie unuia fără de moarte, dătălorule de viață Hristoase, miluieşte-ne pe noi.
 
    Cu Crucea Ta ai stricat blestemul lemnului, cu îngroparea Ta ai omorât stăpânirea morţii şi cu scularea Ta ai luminat neamul omenesc; pentru aceasta strigăm Ţie : Făcătorule de bine Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
 
    Deschisu-s-au Ţie, Doamne, cu frică porțile morţii şi portarii iadului văzându-Te s-au spăimântat; că porțile cele de aramă le-ai sfărîmat şi încuietorile cele de fier le-ai zdrobit şi ne-ai scos pe noi din întuneric şi din umbra morţii şi ai rupt legăturile noastre.
 
   Laudă de mântuire cântând, din guri glas să înălțăm, veniţi toți în casa Domnului, să cădem grăind : Cela ce pe lemn Te-ai răstignit şi din morţi ai înviat şi eşti în sânurile Tatălui, curățeşte păcatele noastre.
 
Apoi stihirile samoglasnice ale mironosiţelor, a lui Anatolie, glasul al 2-lea.
 
    Mironositele femei la mânecare adâncă miresme luând, la mormântul Domnului au venit şi cele ce nu se nădăjdui-au aflând, cu bună cucernicie gândeau de răsturnarea pietrei şi una către alta zicea : Unde sunt pecetile gropii ? Unde este straja lui Pilat şi întărirea cea cu dinadinsul ? Şi un înger strălucit s-a făcut vestitor femeilor celor ce nu se pricepeau şi a zis către dânsele : Ce căutaţi cu plângere pe Cel ce este viu şi a înviat neamul omenesc ? Sculatu-s-a din morți Hristos, Dumnezeul nostru, ca un atotputernic, dăruind nouă tuturor nestricăciune şi viață, luminare şi mare milă.
 
A lui Cumula.
 
    Pentru ce amestecaţi miruri cu lacrimi, o ucenițelor ? Piatra s-a răsturnat, mormântul s-a deşertat, vedeţi stricăciunea călcată de viață, pecețile mărturisind arătat, pe străjerii celor neplecali greu dormind, firea cea muritoare s-a mântuit prin trupul lui Hristos Dumnezeu, iadul se tânguieşte. Deci, alergând cu bucurie spuneți Apostolilor, că Hristos, Cel ce a omorât moartea, întâiul născut din morți, va merge mai-nainte de voi în Galileea.
 
    Mironosițele de dimineaţă venind şi la mormântul Tău cu sârguinţă ajungând, Te căutau pe Tine, Hristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău, şi din cuvintele îngerului învățându-se, semne îmbucurătoare au vestit Apostolilor, că a înviat Începătorul mântuirii noastre, moartea prădând şi lumii dăruind viață veşnică şi mare milă.
 
Slavă… glasul al 6-lea, a lui Cosma monahul.
 
    Mironosițele femei la mormântul Tău ajungând şi pecețile gropii văzând şi neaflând preacurat trupul Tău, tânguindu-se cu sârguință au venit, zicând : Cine a furat nădejdea noastră ? Cine a luat pe mortul cel gol şi cu smirnă uns, pe Cel ce este unul mângâierea Maicii Sale ? O, cum S-a omorât Cel ce a înviat morții ! Cum S-a îngropat Cel ce a prădat iadul ! Ci scoală-Te, Mântuitorule, a treia zi ca Cel ce însuţi eşti puternic, precum ai zis, mântuind sufletele noastre.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 2-lea.
 
    Trecut-a umbra legii şi Darul a venit; că, precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară ai născut şi Fecioară ai rămas; în locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptăţii; în locul lui Moise, Hristos mântuirea sufletelor noastre.
 
Vohod : Lumină lină…
 
Prochimenul zilei : Domnul a împărăţit…
 
La Litie, stihirile, glasul 1, singur glasul.
 
    Femei mironosiţe, ce aţi venit la mormânt ? Ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi ! A înviat Domnul, îndrăzniţi, strigat-a îngerul.
 
    Cu frică au venit femeile la mormânt, sârguindu-se să ungă cu miresme trupul Tău şi pe acesta neaflându-l, se mirau întru sine, neştiind învierea. Ci a stătut înaintea lor îngerul şi a zis : A înviat Hristos, dăruindu-ne nouă mare milă.
 
    Venit-au la mormânt Magdalena şi cealaltă Marie, căutând pe Domnul şi au văzut pe înger ca un fulger şezând pe piatră şi a zis către dânsele : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? A înviat, precum a zis, în Galileea îl veţi afla pe El. Către Carele să strigăm : Cela ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.
 
Slavă… glasul al 6-lea.
 
    Cerut-a Iosif trupul lui Iisus şi l-a pus pe el în mormântul cel nou al său, că se cădea Lui să iasă din mormânt ca dintr-o cămară. Cel ce ai sfărâmat puterea morţii şi ai deschis oamenilor uşile Raiului, slavă Ţie.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Făcătorul şi izbăvitorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a izbăvit; pentru aceasta ţie, preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat strigăm fără tăcere, ca îngerul : Bucură-te; bucură-te, Stăpână, folositoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii, glasul al 2-lea.
 

   Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi a chemat făptura sa, întrutot puternice Doamne, slavă Ţie.
 
     Apoi stihirile Paştilor cu stihurile lor după cel slavonesc; iar după cel grecesc, stihurile învierii.
 
     Stih : Domnul a împărățit, întru podoabă s-a îmbrăcat.
 
    Prin lemn, Mântuitorule, ai stricat blestemul lemnului. Puterea morții cu îngroparea Ta o ai omorât şi ai luminat neamul nostru cu scularea Ta. Pentru aceasta strigăm Ţie : Dătătorule de viață Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
 
     Stih : Pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.
 
    Pe Cruce arătându-Te, Hristoase, pironit ai schimbat frumuseţea făpturilor şi fără omenie ostaşii arătându-se, cu suliţa coasta Ta au împuns. Iar evreii au cerut să pecetluiască mormântul, neştiind puterea Ta. Ci, Cela ce pentru îndurarea milostivirilor Tale ai primit îngropare şi a treia zi ai înviat, Doamne, slavă, Ţie.
 
     Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
 
    Dătătorule de viață Hristoase, suferit-ai patimă de voie pentru cei morţi; şi în iad pogorîndu-Te ca un puternic, pe cei ce aşteptau acolo venirea Ta, i-ai răpit ca dintr-o mână puternică şi Raiul în locul iadului le-ai dăruit să locuiască. Pentru aceasta şi nouă celor ce slăvim scularea Ta cea de a treia zi, dăruieşte-ne iertare păcatelor şi mare milă.
 
Slavă… glasul al 5-lea.
 
    Pe Tine, Cela ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, pogorându-Te de pe lemn Iosif cu Nicodim şi văzându-Te mort, gol, neîngropat, plângere cu umilinţă luând şi tânguindu-se a zis : Vai mie, preadulce Iisuse pe Carele cu puţin mai-nainte văzându-Te soarele pe Cruce răstignit, cu întuneric s-a îmbrăcat şi pământul de frică s-a clintit şi catapeteasma bisericii s-a rupt. Ci iată că te văd acum pe Tine supunându-Te morţii de voie pentru mine. Cum te voi îngropa, Dumnezeul meu ? Sau cum Te voi înfăşura cu giulgiuri ? Sau cu ce mâini mă voi atinge de trupul Tău cel nestricat ? Sau ce cântări voi cânta ducerii Tale de aici, Îndurate ? Slăvesc patimile Tale; cu cântări laud îngroparea Ta, împreună şi învierea, strigând : Doamne, slavă Ţie.
 
Şi acum…

   Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viață dăruindu-le. 

     Şi Hristos a înviat… o dată şi după Tatăl nostru… Troparul : Născătoare de Dumnezeu… de trei ori; Binecuvântarea pâinilor şi obişnuita citire la tâlcuirea Faptelor Sfinţilor Apostoli.
 
     Spre ştiinţă : De se va întâmpla să nu fie priveghere : La
Doamne strigat-am… se cântă stihirile învierii 4 şi ale mironosiţelor cu cele de la litie pe 6. Vohod, prochimenul zilei. La stihoavnă : stihira învierii şi stihirile Paştilor, Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea. Pe Tine, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină… Şi după Tatăl nostru… şi troparele :
 
Troparul, glasul al 2-lea.
 
    Când Te-ai pogorât la moarte, Cela ce eşti viaţa cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii şi când ai înviat pe cei morți din cele dedesubt, toate puterile cereşti au strigat : Dătătorule de viață Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
 
Slavă…
 
    Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme în mormânt nou îngropându-l l-a pus; ci a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.
 
Şi acum…
 
    Mironosiţele femei, stând lângă mormânt, îngerul a strigat : Mirurile morţilor sunt bine cuvenite, dar Hristos putrejunii S-a arătat străin. Ci strigaţi : A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
 
Şi otpustul.
 
La Miezonoptică se cântă canonul Sfintei Treimi din octoih, după obicei.
 
Duminică, a treia săptămână după Paşti.
 
LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul… troparele ce s-au scris mai sus.

După întâia Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.

 
    Piatra mormântului neoprind a se pecetlui, pe piatra credinţei, când ai înviat o ai dăruit tuturor, Doamne, slavă Ţie.
 
Slavă…
 
    Sânul cel preacurat nedeşertându-l între cele de sus, îngropare şi înviere pentru toţi ai luat, Doamne, slavă Ţie.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt preaslăvite, Născătoare de Dumnezeu; cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, Maică te-ai cunoscut nemincinoasă, născând pe Dumnezeu cel adevărat, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
 
    Mironosiţele de dimineaţă venind şi mormântul deşert văzând, Apostolilor au zis : Putrejunea o a stricat cel Puternic şi pe cei din iad i-a scos din legături; propovăduiți cu îndrăzneală, că a înviat Hristos Dumnezeu, dăruindu-ne nouă mare milă.
 
Slavă…
 
    Miresmele cele de îngropare femeile aducând, prin taină au venit, mânecând la mormânt, temându-se de urgia evreiască şi mai înainte văzând întărirea cea cu ostaşi. Dar firea cea slabă a biruit pe cea bărbătească; că, gândul cel milosliv a plăcut lui Dumnezeu. Pentru aceasta cu cuviință strigau : Scoală-Te, Doamne, ajută nouă şi ne mântuieşte pe noi pentru numele Tău.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Prea proslăvită eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe tine te lăudăm, că prin Crucea Fiului tău s-a surpat iadul şi moartea s-a omorât şi cei morţi am înviat şi vieţii ne-am învrednicit; Raiul am luat, desfătarea cea dedemult. Pentru aceasta mulțumind, slăvim pe Hristos Dumnezeul nostru, ca pe cel puternic şi unul mult milostiv.
 
Şi îndată citirea. Şi : Fericiţi cei fără prihană… Soborul cel îngeresc… Apoi :
 
Ipacoi, glasul al 2-lea.

 
    După patimă mergând femeile la mormânt, ca să ungă trupul Tău, Hristoase Dumnezeule, văzut-au îngeri în mormânt şi s-au spăimântat, că glas au auzit de la dânşii, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
 
Apoi treptele.
 
ANTIFONUL 1, glasul al 2-lea.
 
    Spre cer ridic ochii inimii mele la Tine, Mântuitorule, mântuieşte-mă cu strălucirea Ta.
 
    Miluieşte-ne pe noi, cei ce-Ţi greşim Ţie mult în tot ceasul, o Hristosul nostru ! Şi ne dă chipuri mai înainte de sfârşit să ne pocăim.
 
Slavă… Şi acum…
 
    Sfântului Duh a împărăţi se cuvine, a sfinţi şi a mişca făptura, că Dumnezeu este deofiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul.
 
ANTIFONUL al 2-lea.
 
    De n-ar fi că Domnul era întru noi, cine ar fi îndestulat întreg a se păzi de vrăjmaşul, împreună şi de ucigaşul de om ?
 
    Dinţilor lor nu da, Mântuitorule, pe robul Tău, că în chipul leului se pornesc asupra mea vrăjmaşii mei.
 
Slavă… Şi acum…
 
    În Sfântul Duh este începătoria vieţii şi cinstea, că toate cele zidite, ca un Dumnezeu ce este, le întăreşte, împreună le păzeşte cu Tatăl şi cu Fiul.
 
ANTIFONUL al 3-lea.
 
    Cei ce nădăjduiesc în Domnul se aseamănă muntelui celui sfânt, care nicidecum nu se clătesc de bântuielile lui veliar.
 
    Întru fărădelegi mâinile sale să nu-şi tindă, care dumnezeieşte viețuiesc. Că nu va lăsa Hristos toiagului soarta sa.
 
Slavă… Şi acum…
 
   Prin Duhul Sfânt izvorăşte toată înţelepciunea, de aici este Darul apostolilor, şi cu daruri de biruinţă se încununează Mucenicii şi Proorocii văd.
 
Prochimen, glasul al 2-lea.
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca care ai poruncit şi adunare de popoare Te va înconjura.
Stih : Doamne, Dumnezeul meu, întru Tine am nădăjduit.
 
Apoi : Toată suflarea… Evanghelia învierii, a treia; Învierea lui Hristos… de trei ori şi psalmul 50.
 
CANOANELE
 
Al Paştilor cu irmosul pe 4 şi al Născătoarei de Dumnezeu pe 2.
 
Canonul Paştilor.
 
Cântarea 1-a, glasul 1,
 
Irmos :

 
    Ziua învierii să ne luminăm, popoare, Paştile Domnului, Paştile; că din moarte la viață şi de pe pământ la Cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-l cântăm cântare de biruință.
 
    Să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind, cu neapropiată lumină a învierii şi bucurați-vă zicând, luminat să-L auzim, cântându-I cântare de biruinţă.
 
    Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure şi să prăznuiască lumea cea văzută toată şi cea nevăzută că Hristos S-a sculat, veselia cea veşnică.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Hotarul morții l-ai stricat, născând pe Hristos, viața cea veşnică, Carele a răsărit astăzi din mormânt, Fecioară cu totul fără prihană şi lumea a luminat.
 
    Văzând pe Fiul tău şi Dumnezeu înviat, bucură-te împreună cu apostolii, de Dumnezeu cu daruri dăruită, Curată, ceea ce ai luat mai întâi aceasta, bucură-te, ca ceea ce eşti pricina bucuriei tuturor, Maica lui Dumnezeu, cu totul fără prihană.
 
Alt Canon al Duminicii mironosiţelor,

 Pe care îl punem pe 8.

 
Facere a lui Andrei Criteanul.
 
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,
 
Irmos :

 
    Cântarea lui Moise luând, strigă suflete : Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire, Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi proslăvi pe El.
 
    Răstignitu-Te-ai cu trupul, Cela ce eşti fără de patimă, după firea Tatălui; împunsu-Te-ai în coastă, izvorând lumii Sânge şi Apă. Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
 
    Crucea Ta o cinstesc şi îngroparea o slăvesc, Bunule, şi laud şi mă închin învierii Tale şi strig : Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
 
    De ai şi gustat fiere, Cela ceeşti dulceaţa bisericii, dar ai izvorât nouă nestricăciune din coasta Ta; Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
 
    Socotit ai fost Mântuitorule cu morţii, Cela ce ai sculat pe cei morţi; gustat-ai stricăciune şi stricăciune nicicum n-ai cunoscut. Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
 
    Să se veselească Sionul, să se bucure şi cerul; Hristos a înviat ridicând pe cei morţi, care îl laudă pe Dânsul cu cântări. Tu eşti Dumnezeul nostru, pe tine te slăvim.
 
    Cu giulgiuri înfăşurând Iosif trupul Tău, Hristoase, în mormânt Te-a pus pe Tine mântuirea noastră şi pe cei morţi ca un Dumnezeu, i-ai înviat.
 
    Venind mai înainte de dimineaţă femeile, au văzut pe Hristos şi către dumnezeieștii ucenici au strigat : Adevărat a înviat Hristos, veniţi împreună cu noi să-L lăudăm pe Dânsul.
 
Slavă…
 
    Preasfântă Treime, Dumnezeire una, unime fără de început, Părinte şi Fiule şi dumnezeiescule Duh, mântuieşte lumea; că Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
 
Şi acum…
 
    Blestemul cel dedemult l-ai dezlegat, Curată, în pântecele tău odrăslind nouă binecuvântare şi prunc născând : că Acesta este Dumnezeu, măcar deşi poartă trup.
 
Catavasie : Ziua învierii…
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmos :
 
    Veniți să bem băutură nouă, nu făcută din piatră stearpă cu minuni, ci din izvorul nestricăciunii; din Hristos Cel ce a izvorât din mormânt, întru Carele ne întărim.
 
    Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul şi cele dedesubt. Deci, să prăznuiască toată făptura învierea lui Hristos, întru care s-a întărit.
 
    Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi mă scol împreună cu Tine, înviind Tu. Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine, însuţi împreună mă preaslăveşte, Mântuitorule, întru împărăţia Ta.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu.
 
    La viaţa cea nestricăcioasă mă întorc astăzi, prin bunătatea Celui ce S-a născut din tine, Curată, şi tuturor marginilor lumină a strălucit.
 
    Pe Dumnezeu, pe Carele ai născut cu trup, văzându-L înviat din morţi precum a zis, dănţuieşte Curată şi pe Acesta ca pe un Dumnezeu slăveşte-L preacinstită.
 
Alt Canon,
 
    Pe mine, cel sterp la minte, arată-mă aducător de roadă, Dumnezeule, lucrătorule al celor bune şi saditorule al celor cuvioase, cu milostivirea Ta.
 
    Palmele pe Cruce Ţi-ai pironit, Iisuse şi toate neamurile din înşelăciune adunând, spre cunoştinţa Ta le-ai chemat, Mântuitorule.
 
    Norodul iudeu a strigat către Pilat : Slobozeşte nouă pe tâlharul cel făcător de rele; ridică, ridică, răstigneşte pe cel fără de păcat.
 
    Răstignindu-Te Tu, Hristoase, s-a întunecat lumina, pământul s-a cutremurat şi din mormânturi mulţi morţi s-au sculat, de frica puterii Tale.
 
    Stând înaintea Crucii Mieluşeaua Ta, Iisuse, cu plângere a strigat : Unde mergi, Fiule ? Unde Te duci, Mielule ? Cela ce Te-ai junghiat pentru toţi.
 
    Închinu-mă Crucii Tale, laud şi îngroparea, cinstesc patimile şi cuiele mâinilor şi suliţa, Iisuse, şi învierea Ta.
 
    Înviat-ai, Iisuse, prădatu-s-a vrăjmaşul, Adam împreună cu Eva s-au izbăvit din legături şi din stricăciune, cu învierea Ta.
 
    Înviind Tu, Hristoase, s-au sfărîmat încuietorile şi uşile iadului şi lanţurile morţii s-au dezlegat îndată de frica puterii Tale.
 
    De Dumnezeu primitorule Iosife, vino de stai împreună cu noi strigând : Înviat-a Iisus Mântuitorul, Cel ce a sculat pe Adam, pentru milostivirea Sa.
 
    Să se bucure cu noi cei doisprezece ucenici, împreună cu purtătoarele de mir femei, cu Iosif şi cu ceilalţi ucenici şi uceniţe ale lui Hristos.
 
Slavă…
 
    Tatălui împreună şi Fiului şi Duhului celui drept, firii celei una mă închin şi o laud după ipostase despărţită şi după fiinţă unită.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Fericită eşti, Curată, ceea ce eşti din rădăcina lui Iessei, din care toiagul şi floarea Hristos, după trup, pentru noi a odrăslit.
 
Condacul Paştilor :
 
    De Te-ai şi pogorât în mormânt, Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând purtătoarelor de mir femei : Bucuraţi-vă ! Şi Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce dai celor căzuţi sculare.
 
ICOS
 
    Pe Soarele cel mai-nainte de soare, Carele a apus oarecând în mormânt, mers-au mai-nainte de către ziuă, căutându-L ca pe o zi, purtătoarele de mir femei şi una către alta au strigat : O prietenelor, veniţi cu miresme să ungem trupul cel de viață purtător şi îngropat, trupul cel ce a înviat pe Adam cel căzut, care zace în mormânt. Să mergem, să ne sârguim ca şi Magii şi să ne închinăm şi să aducem miruri, în loc de daruri, Celui ce nu în scutece, ci în giulgiu este înfăşurat şi să plângem şi să strigăm : O Stăpâne ! Scoală-Te, Cela ce dai celor căzuţi sculare.
 
Sedelnele, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Cele de sus căutând…
 
    Miresme au adus femeile cu căldură la mormânt, Mântuitorule, şi de strălucirea îngerului cu sufletele s-au bucurat şi pe Tine Dumnezeu a toate Te-au propovăduit şi ucenicilor au strigat : Adevărat a înviat din mormânt viaţa tuturor.
 
Slavă… Şi acum… acelaşi glas şi podobie.
 
    Ceata ucenicilor Tăi, împreună cu mironosiţele, se bucură, că praznic deobşte, împreună cu dânsele prăznuiesc, spre slava şi cinstea învierii Tale; şi printr-înşii strigăm către Tine, Iubitorule de oameni : Dă poporului Tău mare milă.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmos :
 
    La dumnezeiasca strajă de Dumnezeu grăitorul Avvacum să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit cu mare glas : Astăzi este mântuirea lumii că a înviat Hristos ca cel atotputernic.
 
    Parte bărbătească, ca cel ce a deschis pântecele cel fecioresc, fost-a Hristos; iar ca un om mieluşel S-a chemat şi fără prihană, că n-a suferit stricăciune; Paştile noastre şi ca un Dumnezeu adevărat, desăvârşit S-a numit.
 
    Ca un miel de un an, cea binecuvântată de noi cununa Hristos, de voie pentru toţi S-a jertfit, Paştile cele curăţitoare şi iarăşi din mormânt, cel frumos, Soarele dreptăţii nouă ne-a strălucit.
 
    Al lui Dumnezeu Părinte David, înaintea chivotului umbrei a săltat jucând, iar noi poporul cel sfânt al lui Dumnezeu, plinirea închipuirilor văzând, să ne veselim dumnezeieşte, că a înviat Hristos ca cel atotputernic.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu.
 
    Cela ce a zidit pe Adam, strămoşul tău, Curată, S-a zidit din tine şi cu moartea Sa a stricat astăzi moartea, care s-a pricinuit prin acela şi pe toţi a luminat cu dumnezeieştile raze ale învierii.
 
    Pe Hristos, pe Carele L-ai născut, văzându-L astăzi frumos strălucind din morţi, Curată, ceea ce eşti bună şi fără prihană între femei şi frumoasă, spre mântuirea tuturor slăveşte-L împreună cu apostolii, bucurându-te.
 
Alt Canon,
 
    Naşterea Ta cea din Fecioară Proorocul mai-nainte văzându-o a propovăduit, strigând : Auzul Tău am auzit şi m-am temut, că de la amiazăzi şi din muntele cel sfânt, umbrit ai venit, Hristoase.
 
    Prin Cruce ai prădat pântecele iadului şi împreună ai ridicat pe cei morți şi ai stricat tirania moriți. Pentru aceasta noi cei din Adam închinându-ne, lăudăm îngroparea şi învierea Ta, Hristoase.
 
    Mântuitorul nostru, Carele ai binevoit pentru milostivirea milei a Te pironi pe Cruce şi a ne izbăvi pe noi de blestemul strămoşului, dezleagă legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
 
    Cela ce ai pironit pe Cruce blestemul meu cel dedemult şi mi-ai izvorât, Mântuitorule, binecuvântarea, prin sângele cel din coasta Ta, dezleagă legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
 
    Iadul, Mântuitorule, întâmpinându-Te pe Tine întru cele mai dedesubt, s-a amărât văzând cum pe aceia ce i-a putut înghiţi dedemult, acum fără de voie îi dă înapoi; se iscodeşte în cele mai de jos ale sale şi se goleşte şi se pradă de cei morţi.
 
    De s-a şi pecetluit piatra şi cu strajă s-a întărit, o călcători de lege vrăjmaşi ! Dar a înviat Domnul, precum mai-nainte a zis, dezlegând legăturile greşelilor mele celor multe; că poate face câte voieşte.
 
    Cela ce ai înviat din mormânt şi ai prădat iadul şi ai înviat pe cei morţi şi nestricăciune mi-ai izvorât, dezleagă-mi legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
 
    Cu adevărat v-aţi ruşinat voi cei fărădelege, că Hristos a înviat şi împreună a ridicat pe cei morţi, strigând : Îndrăzniţi ! Că Eu am biruit lumea. Deci, credeţi Lui, sau tăceţi amăgitorilor, care tăgăduiţi învierea Lui.
 
    Cela ce ai strigat către purtătoarele de mir : Bucuraţi-vă, după ce ai înviat din mormânt, Bunule, şi către apostoli : Propovăduiţi scularea Mea ! Dezleagă-mi legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
 
    Pe Iosif cu cel bun chip, pe râvnitorul bunei credinţe, pe sfetnicul şi ucenicul, împreună cu mironosiţele şi cu apostolii să-l cinstim, strigând cu dânşii şi cu credinţă lăudând luminat învierea Mântuitorului.
 
Slavă…
 
    Slava cea nedespărţită a Dumnezeirii celei mai presus de fiinţă, cine va putea să o spună ? Că una fiind după fire Treimea se laudă, fără de început, de o fiinţă, lăudându-se unime în Treime, după Ipostasurile cele singuratece.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Ceea ce ai născut pe Cel ce S-a sălăşluit în pântecele tău fără sămânţă, Maica fecioară curată, pe Acela neîncetat roagă-L, de Dumnezeu Născătoare, să-mi dezlege legăturile păcatelor mele celor multe, că-mi poți ajuta la câte voieşti.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmos :
 
    Să mânecăm cu mânecare adâncă şi în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului şi să vedem pe Hristos, soarele dreptăţii, tuturor viață răsărind.
 
   Milostivirea Ta cea nemăsurată cei finuți în legăturile iadului văzându-o, la lumină au mers, Hristoase, cu picioare vesele, lăudând Paştile cele veşnice.
 
    Să ne apropiem, purtători de lumină, de Hristos Cel ce a ieşit din mormânt ca un mire şi să prăznuim împreună cu cetele cele iubitoare de praznice, Paştile lui Dumnezeu cele mântuitoare.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu.
 
    Luminează-se cu razele cele dumnezeieşti şi de viață purtătoare, ale învierii Fiului tău, Maică a lui Dumnezeu preacurată, şi de bucurie se umple adunarea celor binecredincioşi.
 
    N-ai deschis uşile Fecioarei când Te-ai întrupat şi pecețile mormântului nu le-ai stricat, împărate al făpturii, pentru aceasta văzându-te pe Tine Fecioara înviat, s-a bucurat.
 
Alt Canon,
 
    Negura sufletului meu, Mântuitorule, risipindu-o, cu lumina poruncilor Tale mă luminează, ca un împărat al păcii.
 
    Tu m-ai dezbrăcat, Mântuitorul meu, de haina cea dintâi care mi-a țesut-o, vai mie, semănătorul păcatului, îmbrăcându-te întru mine.
 
    Frunze de smochin, vai mie, mi-a cusut păcatul, mie, celui ce n-am păzit, Mântuitorul meu, preacurată porunca Ta, prin sfatul şarpelui.
 
    Sufletul meu cel rănit cu gândurile mele cele tâlhăreşti l-a vindecat, vărsând peste dânsul untdelemn şi vin, Hristos Cel ce a venit la mine din Maria.
 
     Lângă Cruce stând Născătoarea de Dumnezeu cea fără prihană, ca o Maică a strigat : Lăsatu-m-ai singură, o Fiul meu şi Dumnezeule.
 
    Tu pe şarpele, începătorul răutăţii, cu arma Crucii Tale surpându-l întru învierea Ta, ai sfărâmat boldul morţii, Iisuse.
 
    Unde-ți este boldul tău, moarte ? Unde-ți este biruința ta, iadule ? Adam să strige : Sfărâmatu-te-ai prin învierea Celui ce a sculat pe cei morți.
 
    Mironosiţele femei la mormântul Tău ajungând, al Celui ce ai înviat pe cei de jos, glas au auzit, zicând : A înviat Hristos.
 
    Pomenirea binecredincioaselor purtătoare de mir săvârşind şi a tuturor ucenicilor Tăi, întru luminată învierea Ta, Te lăudăm pe Tine, Hristoase.
 
    Pe cel cu bun chip să-l cinstim toți după vrednicie, care trupul Domnului de pe lemn l-a pogorât şi l-a îngropat cu credinţă.
 
Slavă…
 
    Ţie, lui Dumnezeu Tatăl şi Fiului şi Duhului mă închin, trei fețe şi aceste trei, una le cred că sunt, după fiinţa cea una.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Pe tine, ceea ce ai născut mai presus de fire, cu naştere fără sămânţă, pe însuşi Stăpânul Hristos, Cel ce a înnoit firea, te lăudăm credincioşii.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmos :
 
    Pogorâtu-te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care țineau pe cei legați Hristoase; şi a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt.
 
    Păzind pecețile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt, Cel ce n-ai stricat cheile Fecioarei întru a Ta naştere şi ne-ai deschis nouă uşile raiului.
 
    Mântuitorul meu, vie şi nejertfită jertfă, ca un Dumnezeu, pe Tine însuți de voie aducându-Te Tatălui, ai înviat pe Adam împreună cu tot neamul, sculându-Te din mormânt.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu.
 
    Adusu-s-a firea cea dedemult, stăpânită de moarte şi de stricăciune, la viața cea nestricăcioasă şi veşnică, prin Cel ce S-a întrupat din pântecele tău, preacurată de Dumnezeu Născătoare, Fecioară.
 
    Pogorîtu-S-a întru cele mai de jos ale pământului, Cel ce S-a pogorât în pântecele tău, Curată, şi S-a întrupat mai presus de minte şi a ridicat împreună cu Sine pe Adam, înviind din mormânt.
 
Alt Canon,
 
    Întru adâncul păcatelor sunt ţinut pururea şi în marea vieţii mă afund; ci, precum pe Iona din fiară şi pe mine din patimi mă scoate şi mă mântuieşte.
 
    Mort este iadul, îndrăzniţi pământenilor, că Hristos pe lemn spânzurându-Se, a aruncat sabia asupra lui şi zace mort; şi de cei ce îi avea s-a prădat, golindu-se.
 
    Prădatu-s-a iadul, îndrăzniţi cei morți ! Şi mormânturile s-au deschis, sculaţi-vă ! Strigă către voi din iad Hristos, Cel ce a venit să scape pe toți din moarte şi din stricăciune.
 
    Pe cei morți precum ai putut i-ai înghiţit oarecând, iar acum ţi-i cer, iadule, dă-mi-i înapoi ! Strigă către tine dătătorul de viață şi Dumnezeu, Cel ce a venit să izbăvească pe toți din pântecele tău cel nesăţios.
 
    Femei, purtătoare de mir, ce vă mai grăbiţi ? Pentru ce aduceţi miruri Celui viu ? Înviat-a Hristos precum mai-nainte a zis. Să înceteze lacrimile voastre, mutându-se întru bucurie.
 
    Cu giulgiu înfăşurându-Te pe Tine, Hristoase, Iosif cel cu bun chip, Te-a pus în mormânt şi cu miresme ungând Biserica cea stricată a trupului Tău, a prăvălit o piatră mare deasupra gropii.
 
   Domnul a înviat prădând pe vrăjmaşul şi pe cei legați, răpindu-i, a scos pe toți şi pe Adam cel dintâi zidit, pe acela sculându-l ca un îndurat şi iubitor de oameni, Dumnezeu.
 
Slavă…
 
    Treimea într-o unime să o lăudăm credincioşii, împreună cu Fiul pe Tatăl slăvind şi pe Duhul cel deoființă cu Fiul şi Carele este în Tatăl împreună fără început şi pururea veşnic Dumnezeu.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    În pântece ai zămislit, Curată, fără de nici o lucrare, pe strugurul nestricăciunii, ca o viță, din care izvoarele nemuririi, ca nişte vin ne izvorăsc nouă pe viața cea veşnică.
 
Condacul, glasul al 2-lea :
 
    Bucurați-vă, purtătoarelor de mir, zicând : Plângerea strămoaşei Evei o ai potolit cu învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, şi apostolilor Tăi a binevesti le-ai poruncit : Mântuitorul a înviat din mormânt.
 
ICOS
 
    La mormântul Tău, Mântuitorule, mergând mironosiţele, se mirau cu gândul întru sine şi ziceau : Cine va răsturna nouă piatra de pe mormânt ? Şi căutând, a văzut că piatra era răsturnată şi de chipul îngerului precum şi de îmbrăcămintea lui se minunau şi fiind cuprinse de spaimă, gândeau să fugă. Iar tânărul către dânsele, a strigat : Nu vă temeţi voi, Acela pe Carele căutaţi, S-a sculat; veniți de vedeţi locul unde a zăcut trupul lui Iisus şi degrab mergând vestiți ucenicilor, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
 
SINAXAR 
ÎN DUMINICA A TREIA DUPĂ PAŞTI A MIRONOSIŢELOR.
 
Stih :
Uceniţele din credinţă aduc lui Hristos miruri, 
Iar eu aduc Mântuitorului cu cântare stihuri.
 

   Tot în această zi, Duminica a treia după Paşti, prăznuim sărbătoarea sfintelor femei mironosiţe. Încă facem şi pomenirea lui Iosif cel din Arimateia, care a fost unul din cei şaptezeci de ucenici ascunşi. Şi iarăşi pomenirea lui Nicodim celui ce venise noaptea la Hristos, care era dintre cei mari ai Iudeilor. Pentru că aceste femei au fost cele întâi mărturii nemincinoase ale învierii; iar Iosif şi Nicodim ale îngropării, două fapte prea adevărate şi prea cunoscute de noi. Pentru că pe Nicodim îndată l-au izgonit Iudeii din Sinagogă, neîngăduindu-l să fie împreună cu ei. Iar pe Iosif, după ce a îngropat trupul Domnului, l-au aruncat Iudeii într-o groapă, din care s-a scos cu puterea lui Dumnezeu şi s-a dus în Arimateia, la moşia sa. Iar după ce a înviat Hristos, S-a arătat lui fiind legat cu legături şi i-a adeverit şi mai mult taina învierii. Şi multe a răbdat el de la Iudei, dar n-a suferit a ţine sub tăcere cele de taină, ci cu îndrăzneală a învăţat toate cele ce se făcuseră. Şi spun că Nicodim acesta mai întâi decât toți a vestit cu amănuntul cele ce au fost pentru patima lui Hristos şi pentru înviere; mai ales că el era unul din cei întâi din Sobor şi ştia bine atât sfaturile şi uneltirile Iudeilor, precum şi tot ce s-a petrecut cu Domnul. Şi, pentru aceasta au fost rânduiţi după înviere, împreună cu femeile cele ce-L văzuseră, ca nişte mărturii nemincinoase ale îngropării. Şi, deşi crederea Tomei se pune cea dintâia, totuşi întâi femeile acestea au văzut învierea şi o au vestit Ucenicilor. Că, se cădea seminţiei care căzuse întâi sub păcat şi moştenise blestemul, să vadă întâi şi învierea şi să audă bucuria. Iar mironosiţe s-au numit, pentru că Vineri pentru Paştile ce venea, că era mare ziua Sâmbetei aceleia, cu totul s-au nevoit Iosif şi Nicodim de au îngropat trupul Domnului; şi măcar că-l unseseră şi cu unsori după obiceiul Iudeilor, dar nu precum se cădea. Că punând numai Aloie şi Smirnă mai mult şi cu pânză subţire înfăşurându-L, L-au pus în groapă. Pentru aceea dar, acestea dragoste fierbinte având către Hristos, ca nişte uceniţe, unsori de mult preţ cumpărând, au venit noaptea, sau pentru frica Iudeilor, sau pentru că şi obicei era a plânge de dimineaţă. Şi mai vârtos ca să-L ungă şi să plinească aceea ce lipsise atunci din pricina grăbirii. Iar venind ele la mormânt, au văzut mai multe arătări, precum : Doi îngeri strălucind înlăuntrul gropii şi pe altul şezând pe piatră. După aceea au văzut pe Hristos şi s-au închinat Lui; iar Magdalenei părându-i-se că este grădinarul, a întrebat de Dânsul. Trebuie să ştim încă, că mai multe au fost mironosiţele; ci, Evangheliştii pomenesc numai de cele mai vestite, iar pe celelalte le-au lăsat. Şi au fost acestea : Cea mai întâia decât toate, Magdalena Maria, din care izgonise Hristos şapte draci; care şi venind în Roma după învierea lui Hristos, precum se povesteşte, a dat morţii pe Pilat şi pe Arhierei, spunând lui Tiberie Cezarul cele ce se făcuseră Mântuitorului. Aceasta după aceea a murit în Efes şi s-a îngropat de Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu, apoi de prea înţeleptul Leon s-a adus în Constantinopol. A doua, Salomi, care este fata lui Iosif, păzitorul Născătoarei de Dumnezeu, că aşa se numea, care fată a lui a avut bărbat pe Zevedei, din care s-au născut Evanghelistul Ioan şi Iacov. Pentru că patru feciori parte bărbătească a născut Iosif, pe Iacov ce se cheamă cel mic, pe Iosie, pe Simon şi pe Iuda. Şi trei fete : pe Estira, pe Tamar şi pe Salomi a lui Zevedei. Deci, când auzi în Evanghelie, Maria a lui Iacov celui mic şi mama lui Iosi, să ştii că este Născătoarea de Dumnezeu, că mamă se socotea a fi ea feciorilor lui Iosif, încât se crede de aici, că Ioan Evanghelistul a fost nepot de soră lui Hristos. Iar a treia mironosiţă este Ioana, femeia lui Huza, care a fost ispravnic şi iconom casei împăratului Irod. A patra şi a cincea sunt : Maria şi Marta, surorile lui Lazăr. A şasea, Maria a lui Cleopa, iar a şaptea, Susana. Şi alte multe au fost precum spune dumnezeiescul Luca, cele ce slujeau lui Hristos şi Ucenicilor din averile sale. Deci, ca pe cele ce au propovăduit învierea şi multe arătări ne-au spus spre încredinţarea şi dovedirea învierii lui Hristos după Toma şi pe acelea a hotărît Biserica lui Hristos a le prăznui, ca pe cele ce au văzut întâi pe Hristos înviat din morţi şi tuturor au vestit propovăduirea cea de mântuire şi ca pe cele ce şi-au petrecut viaţa în Hristos bine şi precum se cădea unor femei învăţate de Hristos. 
 
   Pentru rugăcinile sfintelor mironosiţe, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
    Cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-Se om, pătimeşte ca un muritor şi prin patimă pe cel muritor, îl îmbracă în podoaba nestricăciunii; Cel ce unul este binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.
 
    Femeile cele gânditoare de Dumnezeu, cu miruri în urma Ta au alergat şi pe Carele ca pe un mort cu lacrimi Te căutau, bucurându-se s-au închinat Ţie, Dumnezeului celui viu şi Paştile cele de taină ucenicilor Tăi, Hristoase, bine le-au vestit.
 
    Prăznuim omorârea morții, sfărîmarea iadului şi începătura altei vieţi veşnice şi săltând lăudăm pe pricinuitorul, pe Cel unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.
 
    Cât este de sfinţită cu adevărat şi mult prăznuită, această noapte de mântuire şi strălucită, a zilei celei purtătoare de lumină, a învierii mai înainte vestitoare fiind, întru care lumina cea fără de ani, din mormânt trupeşte tuturor a strălucit.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu.
 
    Omorând astăzi Fiul tău moartea, ceea ce eşti cu totul fără prihană, tuturor morţilor viaţa care petrece în vecii vecilor le-a dăruit; Cel ce unul este binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.
 
    Cel ce împărăţeşte peste toată făptura, făcându-Se om, S-a sălăşluit în pântecele tău, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită şi Cruce şi moarte răbdând, a înviat cu dumnezeiască cuviinţă sculându-ne şi pe noi, ca un Atotputernic.
 
    Heruvimilor urmând tinerii, în cuptor au săltat cântând : Bine eşti cuvântat, Dumnezeule, că întru adevăr şi cu judecată ai adus asupră-ne acestea toate, pentru păcatele noastre, Cela ce eşti prealăudat şi preaslăvit întru toţi vecii.
 
    Ca un iubitor de oameni, vrând să mântuieşti din înşelăciune pe toți pe care i-ai zidit, ai suferit a Te pironi pe Cruce, ca să înnoieşti cu trupul Tău, Mântuitorule, chipul cel îngropat de patimi şi surpând iadul, ai înviat şi pe cei morţi împreună cu Tine.
 
    Pe Cruce fiind înălţat, pe toţi i-ai chemat la Tine, Îndurate, precum Te-ai făgăduit, Bunule, că toate acestea întru adevăr ai binevoit a le răbda pentru păcatele noastre; pentru aceea şi tâlharului i-ai deschis porţile raiului, Mântuitorule.
 
    Tu ai ridicat a treia zi din mormânt Biserica trupului Tău cea stricată, precum Te-ai făgăduit, Bunule, ca în adevăr să-Ţi arăţi slava Ta, care o izvorăşti nouă prin credinţă, scoţând pe cei robiţi, pe care îi ţinea iadul întru legături.
 
    O, neînţelepţia voastră, evrei ! O, nebunia voastră a celor fărădelege ! Ce lucru de necrezut aţi văzut, de n-aţi crezut lui Hristos ? Au nu pe cei bolnavi a sculat cu cuvântul ? Au n-a mântuit El toată lumea ? Să vă plece pe voi spre credinţă măcar ostaşii, sau cei ce au înviat din morți.
 
    Să spună acum străjerii cei ce se făcuseră ca morţii, cum S-a furat Acela, pe Carele nu L-au văzut ei nemulțumitorii ? Că dacă nu L-au văzut nici au simţit când a înviat, cum puteau aşa să-L priceapă când S-a furat ? Să vă plece pe voi a crede măcar, piatra aceea şi cele de îngropare ale lui Hristos.
 
    Pentru ce străjuiți ca pe un mort ? Pentru ce aţi pus peceți pe piatră, evrei ? Negreşit că temându-vă de furtişag aţi pecetluit groapa. Deci, cum ar fi înviat Hristos de n-ar fi fost Dumnezeu ? Să vă plece pe voi a crede cei ce au înviat şi s-au văzut de mulţi.
 
Slavă…
 
   Împreună cu Tatăl slăvim pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, strigând cu glas fără tăcere : Treime singuratecă în fiinţă, miluieşte şi mântuieşte pe toţi; unime în trei fețe, milostiveşte-Te spre noi, Dumnezeule cel preaslăvit în veci.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    În pântecele tău, Preacurată, cum ai încăput prunc, pe Acela de Carele se cutremură puterile îngereşti ca de un Dumnezeu ? Fără numai precum a voit, precum a ştiut aşa S-a sălăşluit, vrând să mântuiască pe toți pământenii cei din Adam, dezlegând pe Adam din acel blestem, pentru mâncarea cea amară.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
    Această numită şi sfântă zi, una a Sâmbetelor împărăteasă şi Doamnă; a Praznicelor Praznic şi sărbătoare este a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pe Hristos în veci.
 
    Veniţi cu rodul viței cel nou, al dumnezeieştii veselii, în ziua cea vestită a învierii împărăţiei lui Hristos să ne împărtăşim, lăudându-L pe Dânsul ca pe unul Dumnezeu în veci.
 
    Ridică împrejur ochii tăi, Sioane, şi vezi că iată au venit la tine, ca nişte făclii de Dumnezeu luminate, de la apus şi de la miazănoapte şi de la mare şi de la răsărit fiii tăi, întru tine binecuvântând pe Hristos în veci.
 
A Treimii :
 
    Părinte Atotțiitorule, Cuvântule şi Duhule, fire ceea ce eşti una în trei Ipostasuri, cea mai presus de fiinţă şi de Dumnezeire; întru Tine ne-am botezat şi pe Tine Te binecuvântăm întru toți vecii.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu.
 
    Venit-a prin tine în lume Domnul, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, şi pântecele iadului rupându-l, nouă celor morţi ne-a dăruit învierea. Pentru aceasta bine-L cuvântăm întru toţi vecii.
 
    Toată puterea morţii surpând Fiul tău, Fecioară, întru a Sa înviere, ca un Dumnezeu tare împreună ne-a înălţat pe noi, şi ne-a îndumnezeit. Pentru aceasta Îl lăudăm pe Dânsul în veci.
 
Alt Canon,
 
    Pe Cel ce a închipuit mai înainte în rug lui Moise minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
 
    Razele soarelui s-au ascuns de frica patimilor lui Hristos şi au înviat morții şi munţii s-au clintit şi pământul s-a cutremurat şi iadul s-a golit.
 
    Cei din cuptor oarecând de trei ori fericiţii tineri, înălțându-şi mâinile, au închipuit, Bunule, preacurată Crucea Ta, prin care ai surpat, Hristoase puterea vrăjmaşului.
 
    O, evrei orbi ! Înşelători şi de lege călcători, care n-ați crezut învierii lui Hristos, ca şi cum n-ar fi fost adevărată, ce lucru de necrezut ați văzut ? Că a înviat Hristos, Cel ce a sculat pe cei morţi.
 
    O, evrei vrăjmaşi ! De nu ne credeţi pe noi, întrebaţi pe ostaşii voştri, ce au pătimit aceia ? Cine este cel ce a răsturnat cu mâinile piatra de pe mormânt ?
 
    Cine este Cel ce a uscat smochinul ? Cine este Cel ce a vindecat mâna cea uscată ? Cine este Cel ce a săturat oarecând mulţimi în pustie ? Fără numai Hristos, Cel ce a sculat pe cei morți.
 
    Cine; este Cel ce a luminat orbii, a curăţit leproşii şi şchiopii a îndreptat ? Şi a umblat pedestru pe mare ca pe uscat ? Fără numai Hristos Dumnezeu, Cel ce a sculat pe cei morţi.
 
    Cine este Cel ce a sculat din mormânt pe cel mort de patru zile şi pe fiul văduvei ? Cine este Cel ce a întărit ca un Dumnezeu pe cel slăbănog ce era în pat ? Fără numai Hristos Dumnezeu, Cel ce a sculat pe cei morţi.
 
    Strigă şi piatra, glăsuiesc pecețile, care voi punându-le, aţi aşezat străjeri să păzească mormântul; adevărat a înviat Hristos şi viază în veci.
 
    Adevărat a înviat Hristos, prădatu-s-a iadul, omorâtu-s-a şarpele, izbăvitu-s-a Adam, cutremuratu-s-au cei de jos. Pentru ce dar nu credeți, vrăjmaşi şi călcători de lege ?
 
Slavă…
 
    Împreună cu Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Sfânta Treime întru o Dumnezeire slăvim strigând; Sfânt, sfânt, sfânt eşti în veci.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Pe pâinea cea pururea vie, care în pântecele tău s-a frământat fără de aluat întru frământătura noastră, o ai născut fără schimbare, pe unul Hristos Dumnezeu în două firi.
 
Ceea ce eşti mai cinstită..., nu cântăm.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
    Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit; saltă acum şi te bucură, Sioane, iar tu curată veseleşte-te, Născătoare de Dumnezeu, întru învierea Celui născut al tău.
 
    O, dumnezeiescul ! O, iubitul ! O, prea dulcele Tău glas ! Că, cu noi Te-ai făgăduit să fii cu adevărat până la sfâşitul veacului, Hristoase. Pe care întărire de nădejde credincioşii avându-L, ne bucurăm.
 
    O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase ! O, înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu şi puterea; Dă-ne nouă mai adevărat să ne împărtăşim cu Tine, în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu.
 
    Cu un glas Fecioară te fericim credincioşii. Bucură-te, uşa Domnului; bucură-te, cetate însufleţită; bucură-te, prin care ne-a strălucit nouă astăzi lumina învierii din morți a Celui ce S-a născut din tine
 
    Veseleşte-te şi te bucură, dumnezeiască uşa luminii, că Iisus Cel ce a apus în mormânt, a răsărit strălucind mai luminat decât soarele şi pe toți credincioşii îi luminează, Stăpână cu daruri dăruită de Dumnezeu.
 
Alt Canon,
 
    Pe ceea ce a zămislit în pântece cu trup, mai presus de fire, pe cuvântul Cel ce a strălucit din Tatăl fără de ani, cu cântări fără tăcere să o slăvim credincioşii.
 
    Pe tâlharul cel ce Te-a cunoscut pe Cruce Dumnezeu, moştean raiului celui înţelegător l-ai făcut, pe cel ce a strigat : Pomeneşte-mă, atotputernice Mântuitorule.
 
    Lovit cu palma pentru noi şi scuipat ai fost, Iisuse, de cei fărădelege, Cel ce ai scris tablele Legii în Sinai lui Moise, slugii Tale.
 
    Cu oțet şi cu fiere, Mântuitorule, Te-ai adăpat pentru noi, Cel ce ne-ai dat nouă Trupul şi cinstitul Tău Sânge, spre mâncarea şi spre băutura vieţii Tale celei veşnice.
 
    În coasta cea de viață făcătoare, cu suliţa împungându-Te, Hristoase, preacuratul Tău Sânge şi cinstita Apă ai izvorât lumii, ca un izvor pururea viu.
 
    Socotitu-Te-ai întru cei morţi, Cela ce ai înviat pe morți, în mormânt Te-ai pus, Cela ce ai deşertat mormânturile; prădat-ai iadul, înviind pe Adam.
 
    Când ai înviat, Iisuse s-a legat vrăjmaşul, s-a prădat iadul, s-au golit gropile, s-au sculat cei de jos, închinându-se Ţie, Hristoase.
 
    Cine este cel ce a furat pe cel mort, mai ales gol ? Pentru ce va amăgiți, Evrei ? Hristos a înviat şi s-au dezlegat legăturile iadului şi încuietorile.
 
    Slavă Ţie, Hristoase Mântuitorule, Cela ce ai izvorât viață şi ai răsărit lumină celor ce erau întru întunericul necunoştinţei şi tot pământul ai luminat cu scularea Ta.
 
    Sfetnicul cel cu bun chip Iosif să se laude, împreună cu mironosiţele şi cu dumnezeieștii ucenici, ca cel ce este şi acesta binevestitor al sculării lui Hristos.
 
    Pe Iosif cel minunat să-l lăudăm credincioşii, împreună şi pe Nicodim şi pe credincioasele mironosiţe, care au strigat : Domnul a înviat cu adevărat.
 
Slavă…
 
    Fără de început eşti, Părinte nezidit eşti, Fiule, împreună de pe un scaun eşti şi Duhule Sfinte. Aceste trei una sunt după fire şi trei după feţe; un Dumnezeu adevărat.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Să se veselească Iessei, să dănţuiască şi David; că iată Fecioara, toiagul cel de Dumneneu sădit, a odrăslit pe Hristos, floarea cea pururea vie.
 
Apoi : Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru… 
 
Luminânda Paştilor :
 
    Cu trupul adormind ca un muritor, împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzând-o, Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.
 
Slavă… A purtătoarelor de mir.
 
    Femei ascultaţi glas de bucurie, Cel ce am călcat pe tiranul iad am ridicat lumea din stricăciune. Alergaţi de spuneţi bunevestiri prietenilor Mei; că, voi ca zidirea Mea de acolo să vadă bucuria, de unde a ieşit întristarea.
 
Şi acum… iar aceasta.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 8 şi cântăm stihiri ale învierii 4 şi ale lui Anatolie 4, glasul al 2-lea.
 
    Toată suflarea şi toată făptura pe Tine Te slăveşte, Doamne, că prin Cruce moartea ai stricat ca să arăţi popoarelor învierea Ta cea din morţi, ca un Iubitor de oameni.
 
    Să spună iudeii, în ce chip ostaşii străjuind au pierdut pe Împăratul ? Că pentru ce piatra n-a păzit pe piatra vieţii ? Sau pe cel îngropat să-L dea, sau Celui ce a înviat să se închine împreună cu noi zicând; Slavă mulţimii îndurărilor Tale, Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
 
    Bucurați-vă noroade şi vă veseliţi, îngerul care a şezut pe piatra mormântului, acela ne-a vestit nouă, zicând : Hristos a înviat din morţi, Mântuitorul lumii, şi a umplut toate de bună mireasmă. Bucurați-vă noroade şi vă veseliţi.
 
    Înger mai-nainte de zămislirea Ta, Doamne, bucură-te celei pline de Daruri i-a adus; înger încă şi la învierea Ta piatra slăvitului Tău mormânt o a răsturnat; acela adică în locul întristării, semne de veselie a vestit, iar acesta în locul morţii, pe Stăpânul dătătorul de viață ne-a propovăduit nouă. Pentru aceasta strigăm Ţie : Făcătorule de bine al tuturor, Doamne, slavă Ţie.
 
Alte Stihiri ale lui Anatolie :
 
   Vărsat-au mir cu lacrimi la mormântul Tău femeile şi s-a umplut de bucurie gura lor, când au grăit ele : A înviat Domnul.
 
    Să laude neamurile şi popoarele pe Hristos, Dumnezeul nostru, Carele de voie pentru noi Crucea a răbdat şi în iad până a treia zi a fost şi să se închine învierii Lui celei din morți, prin care s-au luminat toate marginile lumii.
 
     Stih : Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
 
    Răstignitu-Te-ai şi Te-ai îngropat, Hristoase, precum ai voit prădat-ai moartea şi ai înviat întru slavă ca un Dumnezeu şi Stăpân, dăruind lumii viață veşnică şi mare milă.
 
     Stih : Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
 
    Cu adevărat, călcătorilor de lege, pecetluind voi piatra, de mai mare minune pe noi ne-ați învrednicit, cunosc aceasta şi străjerii; căci astăzi ieşind din mormânt, le-au zis : Spuneţi că noi dormind, au venit ucenicii şi L-au furat pe El. Dar cine fură mort şi mai ales gol ? însuşi a înviat cu a Sa putere ca un Dumnezeu, lăsând în mormânt cele de îngropare ale Sale. Veniți de vedeţi Evreilor, cum n-a rupt pecețile, Cel ce a călcat moartea şi neamului omenesc a dăruit viață veşnică şi mare milă.
 
Slavă… Stihira Evangheliei, glasul al 2-lea.
 
    Cu miresme venind femeile cele ce au fost cu Maria şi nepricepându-se cum le va fi lor, ca să-şi dobândească dorirea, li s-a arătat piatra răsturnată şi dumnezeiesc tânăr potolind tulburarea sufletului lor, le-a zis : S-a sculat Iisus Domnul ! Pentru aceasta propovăduiți propovăduitorilor Lui ucenici, să meargă în Galileea, şi-L vor vedea pe El înviat din morți, ca pe dătătorul de viață şi Domnul.
 
Şi acum…

    Prea proslăvită eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe tine te lăudăm, că prin Crucea Fiului tău s-a surpat iadul şi moartea s-a omorât şi cei morţi am înviat şi vieţii ne-am învrednicit; Raiul am luat, desfătarea cea dedemult. Pentru aceasta mulțumind, slăvim pe Hristos Dumnezeul nostru, ca pe cel puternic şi unul mult milostiv.

Slavoslovia cea mare. Ecteniile şi otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile învierii, glasul a 2-lea.
 
    Pomenește-ne, Îndurate şi pe noi, precum ai pomenit pe tâlharul, întru împărăţia cerurilor.
 
    Lemnul a izgonit pe Adam, iar Crucea a băgat pe tâlharul întru împărăţia cerurilor.
 
    Mormântul Te-a primit Mântuitorule, pe Tine Cel ce ai deşertat mormânturile şi morţilor viață le-ai dăruit, ca un Dumnezeu.
 
    Apostoli slăviți ai lui Hristos, pe Dânsul rugați-L cu dinadinsul, ca să ne mântuiască pe noi din nevoi.
 
     Şi din canonul zilei, Cântarea a 6-a pe 4, Apostolul zilei, din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Marcu. Chinonicul :
Trupul lui Hristos primiţi… Altul : Lăudaţi pe Domnul din ceruri…
 
La masă se face mângâiere fraţilor.




LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

Întru aceeaşi Duminică a Mironosițelor

SEARA

La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile praznicului 3 şi de la Minei 3, stihirile praznicului, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Bucură-te, cămara…

 
    Cu piroane pironindu-Te, blestemul cel de pe lemn, prin lemn l-ai pierdut şi puindu-Te în mormânt, pe morţii cei din veac cu dumnezeiască putere i-ai înviat. Lăudăm cu mare glas putere Ta. Paştile cele dumnezeieşti, Iisuse atotputernice, viața noastră, raza Tatălui. Pentru aceasta cele cereşti se bucură împreună cu cele pământeşti, şi cântăm cântări de biruință, Ţie făcătorule de biruinţă, Cuvinte, Hristoase atotputernice, Cel ce dai lumii mare milă.
 
    Oare, încă şi acum este viața împreună cu morţii şi soarele cel neapus stă ascuns sub pământ ? Striga tânguindu-se adunarea Mironosițelor : Veniţi să alergăm degrab la sfântul mormânt şi să vedem; şi văzând înlăuntrul lui pe un înger strălucind, nepricepându-se, s-au spăimântat. Carele prefăcându-le îndată tânguirea, le-a zis : A înviat dătătorul de viață ! Nu vă spăimântați, o iubitoarelor de cucernicie, însuşi împărățeşte, Cel ce dăruieşte lumii mare milă.
 
    La mânecare ceata femeilor a căutat pe Soarele Cel ce este mai-nainte de soare, Carele atunci apusese în mormânt, iar îngerul cel luminos a strigat către dânsele : A răsărit lumina care luminează pe cei ce dorm întru întuneric ! Vestiţi ucenicilor celor ce sunt ca nişte luceferi; schimbaţi întristarea întru bucurie şi Paştile cele de bucurie şi lumii de mântuire, cu inimă neîndoită prăznuindu-le dănţuiți, Hristos a înviat, Cel ce dăruieşte lumii mare milă.
 
Şi de la Minei 3.
 
Slavă… Şi acum… glasul 1.
 
    Mironosiţe femei, ce ați venit la mormânt ? Ce căutaţi pe cel viu între cei morţi ? A înviat Domnul, îndrăzniţi, strigat-a îngerul.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Să ştiţi că slujba Sfântului ce se va întâmpla în această Duminică, se cântă la Pavecerniţă.

LA UTRENIE 

    După ce zice preotul : Slavă Sfintei şi celei de o fiinţă… cântăm : Hristos a înviat… de trei ori, cu glas lin şi rar ca să aibă vreme preotul să cădească după obicei. Că această începătură facem şi la ceasuri şi la vecernie şi la pavecerniţă, până la înălţarea lui Hristos, iar Miezonoptica se citeşte în chilii şi îndată după Hristos a înviat… de trei ori, Slavă întru cei de sus… şi cei şase psalmi obişnuiţi. La Dumnezeu este Domnul..., troparul glasul al 2-lea.

   Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme în mormânt nou îngropându-l l-a pus; ci a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă. de două ori.
 

Slavă…  Şi acum… 

   Când Te-ai pogorât la moarte, Cela ce eşti viaţa cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii şi când ai înviat pe cei morți din cele dedesubt, toate puterile cereşti au strigat : Dătătorule de viață Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
 
Stihirile învierii, glasul al 2-lea.
 
    Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului, Celui întrupat din Fecioara Maria, veniți să ne închinăm, că Crucea răbdând, îngropării S-a dat, precum însuşi a voit; şi înviind din morți, m-a mântuit pe mine omul cel rătăcit.
 
    Stih : Către Tine am ridicat ochii mei…
 
    Greşit-am Ţie, Mântuitorule, ca fiul cel curvar; primeşte-mă, Părinte, pe mine cel ce mă pocăiesc şi mă mântuieşte, Dumnezeule.
 
    Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne.
 
Mucenicina :
 
    Desfătarea cea pământească neiubind purtătorii de chinuri, bunătăţilor cereşti s-au învrednicit şi împreună cu îngerii, cetăţeni s-au făcut; Doamne, pentru rugăciunile lor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
 
Slavă… Şi acum… glasul 1.
 
    Cu frică au venit femeile la mormânt, sârguindu-se să ungă cu miresme trupul Tău şi pe acesta neaflându-l, se mirau între ele, neştiind învierea. Ci a stătut înaintea lor îngerul şi a zis : A înviat Hristos, dăruindu-ne nouă mare milă.

După întâia Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
 
    Piatra mormântului neoprind a se pecetlui, pe piatra credinţei când ai înviat, o ai dăruit tuturor, Doamne, slavă Ţie.
 
    Ca valurile mării s-au ridicat asupra mea fărădelegile mele. Ca o corabie în luciu, eu însumi mă înviforez de multe greşeli. Ci, la limanul cel lin, prin pocăinţă, îndreptează-mă, Doamne, şi mă mântuieşte.
 
Mucenicina :
 
    Pe Tine, Cela ce îmbraci cerul cu nori, avându-Te Sfinţii îmbrăcăminte în lume, munci au răbdat de la cei fărădelege şi înşelăciunea idolească au stricat.
 
    Pentru rugăciunile lor, izbăveşte-ne şi pe noi de vrăjmaşul cel nevăzut, Mântuitorule, şi ne mântuieşte.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Ceea ce eşti izvorul milei, milostivirii învredniceşte-ne pe noi, Născătoare de Dumnezeu; caută spre poporul cel păcătos, arată precum deapururea puterea ta; că întru tine nădăjduind, strigăm ție : Bucură-te, ca oarecând Gavriil maimarele Voievod al celor fără de trup.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Cele de sus căutând…
 
    Miresme au adus femeile cu căldură la groapă, Mântuitorule, şi de strălucirea îngerului cu sufletele s-au bucurat şi pe tine Dumnezeu a toate Te-au propovăduit şi Ucenicilor au strigat : Adevărat a înviat din mormânt, viaţa tuturor. De două ori.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Apoi, Învierea lui Hristos… Psalmul 50.
 
CANOANELE
 
    Al praznicului cu irmoasele pe 8.
  Şi al Mineiului pe 4;        MINEIELE BISERICII ORTODOXE     după Cântarea a 3-a, condacul şi sedealna Sfântului şi a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului. Luminânda praznicului şi a Sfântului de va avea; apoi iarăşi a praznicului.
 
Canonul Duminicii mironosiţelor pe care îl punem pe 8.
 
Facere a lui Andrei Criteanul.
 
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,
 
Irmos :

 
    Cântarea lui Moise luând, strigă suflete : Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire, Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi proslăvi pe El.
 
    Răstignitu-Te-ai cu trupul, Cela ce eşti fără de patimă, după firea Tatălui; împunsu-Te-ai în coastă, izvorând lumii Sânge şi Apă. Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
 
    Crucea Ta o cinstesc şi îngroparea o slăvesc, Bunule, şi laud şi mă închin învierii Tale şi strig : Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
 
    De ai şi gustat fiere, Cela ceeşti dulceaţa bisericii, dar ai izvorât nouă nestricăciune din coasta Ta; Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
 
    Socotit ai fost Mântuitorule cu morţii, Cela ce ai sculat pe cei morţi; gustat-ai stricăciune şi stricăciune nicicum n-ai cunoscut. Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
 
    Să se veselească Sionul, să se bucure şi cerul; Hristos a înviat ridicând pe cei morţi, care îl laudă pe Dânsul cu cântări. Tu eşti Dumnezeul nostru, pe tine te slăvim.
 
    Cu giulgiuri înfăşurând Iosif trupul Tău, Hristoase, în mormânt Te-a pus pe Tine mântuirea noastră şi pe cei morţi ca un Dumnezeu, i-ai înviat.
 
    Venind mai înainte de dimineaţă femeile, au văzut pe Hristos şi către dumnezeieștii ucenici au strigat : Adevărat a înviat Hristos, veniţi împreună cu noi să-L lăudăm pe Dânsul.
 
Slavă…
 
    Preasfântă Treime, Dumnezeire una, unime fără de început, Părinte şi Fiule şi dumnezeiescule Duh, mântuieşte lumea; că Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
 
Şi acum…
 
    Blestemul cel dedemult l-ai dezlegat, Curată, în pântecele tău odrăslind nouă binecuvântare şi prunc născând : că Acesta este Dumnezeu, măcar deşi poartă trup.

Cântarea a 3-a,

Irmos :
 
    Pe mine, cel sterp la minte, arată-mă aducător de roadă, Dumnezeule, lucrătorule al celor bune şi saditorule al celor cuvioase, cu milostivirea Ta.
 
    Palmele pe Cruce Ţi-ai pironit, Iisuse şi toate neamurile din înşelăciune adunând, spre cunoştinţa Ta le-ai chemat, Mântuitorule.
 
    Norodul iudeu a strigat către Pilat : Slobozeşte nouă pe tâlharul cel făcător de rele; ridică, ridică, răstigneşte pe cel fără de păcat.
 
    Răstignindu-Te Tu, Hristoase, s-a întunecat lumina, pământul s-a cutremurat şi din mormânturi mulţi morţi s-au sculat, de frica puterii Tale.
 
    Stând înaintea Crucii Mieluşeaua Ta, Iisuse, cu plângere a strigat : Unde mergi, Fiule ? Unde Te duci, Mielule ? Cela ce Te-ai junghiat pentru toţi.
 
    Închinu-mă Crucii Tale, laud şi îngroparea, cinstesc patimile şi cuiele mâinilor şi suliţa, Iisuse, şi învierea Ta.
 
    Înviat-ai, Iisuse, prădatu-s-a vrăjmaşul, Adam împreună cu Eva s-au izbăvit din legături şi din stricăciune, cu învierea Ta.
 
    Înviind Tu, Hristoase, s-au sfărîmat încuietorile şi uşile iadului şi lanţurile morţii s-au dezlegat îndată de frica puterii Tale.
 
    De Dumnezeu primitorule Iosife, vino de stai împreună cu noi strigând : Înviat-a Iisus Mântuitorul, Cel ce a sculat pe Adam, pentru milostivirea Sa.
 
    Să se bucure cu noi cei doisprezece ucenici, împreună cu purtătoarele de mir femei, cu Iosif şi cu ceilalţi ucenici şi uceniţe ale lui Hristos.
 
Slavă…
 
    Tatălui împreună şi Fiului şi Duhului celui drept, firii celei una mă închin şi o laud după ipostase despărţită şi după fiinţă unită.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Fericită eşti, Curată, ceea ce eşti din rădăcina lui Iessei, din care toiagul şi floarea Hristos, după trup, pentru noi a odrăslit.
 
Condacul Paştilor :
 
    De Te-ai şi pogorât în mormânt, Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând purtătoarelor de mir femei : Bucuraţi-vă ! Şi Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce dai celor căzuţi sculare.
 
ICOS
 
    Pe Soarele cel mai-nainte de soare, Carele a apus oarecând în mormânt, mers-au mai-nainte de către ziuă, căutându-L ca pe o zi, purtătoarele de mir femei şi una către alta au strigat : O prietenelor, veniţi cu miresme să ungem trupul cel de viață purtător şi îngropat, trupul cel ce a înviat pe Adam cel căzut, care zace în mormânt. Să mergem, să ne sârguim ca şi Magii şi să ne închinăm şi să aducem miruri, în loc de daruri, Celui ce nu în scutece, ci în giulgiu este înfăşurat şi să plângem şi să strigăm : O Stăpâne ! Scoală-Te, Cela ce dai celor căzuţi sculare.
 
Sedelnele, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Cele de sus căutând…
 
    Miresme au adus femeile cu căldură la mormânt, Mântuitorule, şi de strălucirea îngerului cu sufletele s-au bucurat şi pe Tine Dumnezeu a toate Te-au propovăduit şi ucenicilor au strigat : Adevărat a înviat din mormânt viaţa tuturor.
 
Slavă… Şi acum… acelaşi glas şi podobie.
 
    Ceata ucenicilor Tăi, împreună cu mironosiţele, se bucură, că praznic deobşte, împreună cu dânsele prăznuiesc, spre slava şi cinstea învierii Tale; şi printr-înşii strigăm către Tine, Iubitorule de oameni : Dă poporului Tău mare milă.

Cântarea a 4-a,

Irmos :
 
    Naşterea Ta cea din Fecioară Proorocul mai-nainte văzându-o a propovăduit, strigând : Auzul Tău am auzit şi m-am temut, că de la amiazăzi şi din muntele cel sfânt, umbrit ai venit, Hristoase.
 
    Prin Cruce ai prădat pântecele iadului şi împreună ai ridicat pe cei morți şi ai stricat tirania moriți. Pentru aceasta noi cei din Adam închinându-ne, lăudăm îngroparea şi învierea Ta, Hristoase.
 
    Mântuitorul nostru, Carele ai binevoit pentru milostivirea milei a Te pironi pe Cruce şi a ne izbăvi pe noi de blestemul strămoşului, dezleagă legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
 
    Cela ce ai pironit pe Cruce blestemul meu cel dedemult şi mi-ai izvorât, Mântuitorule, binecuvântarea, prin sângele cel din coasta Ta, dezleagă legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
 
    Iadul, Mântuitorule, întâmpinându-Te pe Tine întru cele mai dedesubt, s-a amărât văzând cum pe aceia ce i-a putut înghiţi dedemult, acum fără de voie îi dă înapoi; se iscodeşte în cele mai de jos ale sale şi se goleşte şi se pradă de cei morţi.
 
    De s-a şi pecetluit piatra şi cu strajă s-a întărit, o călcători de lege vrăjmaşi ! Dar a înviat Domnul, precum mai-nainte a zis, dezlegând legăturile greşelilor mele celor multe; că poate face câte voieşte.
 
    Cela ce ai înviat din mormânt şi ai prădat iadul şi ai înviat pe cei morţi şi nestricăciune mi-ai izvorât, dezleagă-mi legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
 
    Cu adevărat v-aţi ruşinat voi cei fărădelege, că Hristos a înviat şi împreună a ridicat pe cei morţi, strigând : Îndrăzniţi ! Că Eu am biruit lumea. Deci, credeţi Lui, sau tăceţi amăgitorilor, care tăgăduiţi învierea Lui.
 
    Cela ce ai strigat către purtătoarele de mir : Bucuraţi-vă, după ce ai înviat din mormânt, Bunule, şi către apostoli : Propovăduiţi scularea Mea ! Dezleagă-mi legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
 
    Pe Iosif cu cel bun chip, pe râvnitorul bunei credinţe, pe sfetnicul şi ucenicul, împreună cu mironosiţele şi cu apostolii să-l cinstim, strigând cu dânşii şi cu credinţă lăudând luminat învierea Mântuitorului.
 
Slavă…
 
    Slava cea nedespărţită a Dumnezeirii celei mai presus de fiinţă, cine va putea să o spună ? Că una fiind după fire Treimea se laudă, fără de început, de o fiinţă, lăudându-se unime în Treime, după Ipostasurile cele singuratece.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Ceea ce ai născut pe Cel ce S-a sălăşluit în pântecele tău fără sămânţă, Maica fecioară curată, pe Acela neîncetat roagă-L, de Dumnezeu Născătoare, să-mi dezlege legăturile păcatelor mele celor multe, că-mi poți ajuta la câte voieşti.

Cântarea a 5-a,

Irmos :
 
    Negura sufletului meu, Mântuitorule, risipindu-o, cu lumina poruncilor Tale mă luminează, ca un împărat al păcii.
 
    Tu m-ai dezbrăcat, Mântuitorul meu, de haina cea dintâi care mi-a țesut-o, vai mie, semănătorul păcatului, îmbrăcându-te întru mine.
 
    Frunze de smochin, vai mie, mi-a cusut păcatul, mie, celui ce n-am păzit, Mântuitorul meu, preacurată porunca Ta, prin sfatul şarpelui.
 
    Sufletul meu cel rănit cu gândurile mele cele tâlhăreşti l-a vindecat, vărsând peste dânsul untdelemn şi vin, Hristos Cel ce a venit la mine din Maria.
 
    Lângă Cruce stând Născătoarea de Dumnezeu cea fără prihană, ca o Maică a strigat : Lăsatu-m-ai singură, o Fiul meu şi Dumnezeule.
 
    Tu pe şarpele, începătorul răutăţii, cu arma Crucii Tale surpându-l întru învierea Ta, ai sfărâmat boldul morţii, Iisuse.
 
   Unde-ți este boldul tău, moarte ? Unde-ți este biruința ta, iadule ? Adam să strige : Sfărâmatu-te-ai prin învierea Celui ce a sculat pe cei morți.
 
    Mironosiţele femei la mormântul Tău ajungând, al Celui ce ai înviat pe cei de jos, glas au auzit, zicând : A înviat Hristos.
 
    Pomenirea binecredincioaselor purtătoare de mir săvârşind şi a tuturor ucenicilor Tăi, întru luminată învierea Ta, Te lăudăm pe Tine, Hristoase.
 
    Pe cel cu bun chip să-l cinstim toți după vrednicie, care trupul Domnului de pe lemn l-a pogorât şi l-a îngropat cu credinţă.
 
Slavă…
 
   Ţie, lui Dumnezeu Tatăl şi Fiului şi Duhului mă închin, trei fețe şi aceste trei, una le cred că sunt, după fiinţa cea una.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Pe tine, ceea ce ai născut mai presus de fire, cu naştere fără sămânţă, pe însuşi Stăpânul Hristos, Cel ce a înnoit firea, te lăudăm credincioşii.

Cântarea a 6-a,

Irmos :

    Întru adâncul păcatelor sunt ţinut pururea şi în marea vieţii mă afund; ci, precum pe Iona din fiară şi pe mine din patimi mă scoate şi mă mântuieşte.
 
    Mort este iadul, îndrăzniţi pământenilor, că Hristos pe lemn spânzurându-Se, a aruncat sabia asupra lui şi zace mort; şi de cei ce îi avea s-a prădat, golindu-se.
 
    Prădatu-s-a iadul, îndrăzniţi cei morți ! Şi mormânturile s-au deschis, sculaţi-vă ! Strigă către voi din iad Hristos, Cel ce a venit să scape pe toți din moarte şi din stricăciune.
 
    Pe cei morți precum ai putut i-ai înghiţit oarecând, iar acum ţi-i cer, iadule, dă-mi-i înapoi ! Strigă către tine dătătorul de viață şi Dumnezeu, Cel ce a venit să izbăvească pe toți din pântecele tău cel nesăţios.
 
    Femei, purtătoare de mir, ce vă mai grăbiţi ? Pentru ce aduceţi miruri Celui viu ? Înviat-a Hristos precum mai-nainte a zis. Să înceteze lacrimile voastre, mutându-se întru bucurie.
 
    Cu giulgiu înfăşurându-Te pe Tine, Hristoase, Iosif cel cu bun chip, Te-a pus în mormânt şi cu miresme ungând Biserica cea stricată a trupului Tău, a prăvălit o piatră mare deasupra gropii.
 
    Domnul a înviat prădând pe vrăjmaşul şi pe cei legați, răpindu-i, a scos pe toți şi pe Adam cel dintâi zidit, pe acela sculându-l ca un îndurat şi iubitor de oameni, Dumnezeu.
 
Slavă…
 
    Treimea într-o unime să o lăudăm credincioşii, împreună cu Fiul pe Tatăl slăvind şi pe Duhul cel deoființă cu Fiul şi Carele este în Tatăl împreună fără început şi pururea veşnic Dumnezeu.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    În pântece ai zămislit, Curată, fără de nici o lucrare, pe strugurul nestricăciunii, ca o viță, din care izvoarele nemuririi, ca nişte vin ne izvorăsc nouă pe viața cea veşnică.
 
Condacul, glasul al 2-lea :
 
    Bucurați-vă, purtătoarelor de mir, zicând : Plângerea strămoaşei Evei o ai potolit cu învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, şi apostolilor Tăi a binevesti le-ai poruncit : Mântuitorul a înviat din mormânt.
 
ICOS
 
    La mormântul Tău, Mântuitorule, mergând mironosiţele, se mirau cu gândul întru sine şi ziceau : Cine va răsturna nouă piatra de pe mormânt ? Şi căutând, a văzut că piatra era răsturnată şi de chipul îngerului precum şi de îmbrăcămintea lui se minunau şi fiind cuprinse de spaimă, gândeau să fugă. Iar tânărul către dânsele, a strigat : Nu vă temeţi voi, Acela pe Carele căutaţi, S-a sculat; veniți de vedeţi locul unde a zăcut trupul lui Iisus şi degrab mergând vestiți ucenicilor, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

Cântarea a 7-a,

Irmos :
 
    Heruvimilor urmând tinerii, în cuptor au săltat cântând : Bine eşti cuvântat, Dumnezeule, că întru adevăr şi cu judecată ai adus asupră-ne acestea toate, pentru păcatele noastre, Cela ce eşti prealăudat şi preaslăvit întru toţi vecii.
 
    Ca un iubitor de oameni, vrând să mântuieşti din înşelăciune pe toți pe care i-ai zidit, ai suferit a Te pironi pe Cruce, ca să înnoieşti cu trupul Tău, Mântuitorule, chipul cel îngropat de patimi şi surpând iadul, ai înviat şi pe cei morţi împreună cu Tine.
 
    Pe Cruce fiind înălţat, pe toţi i-ai chemat la Tine, Îndurate, precum Te-ai făgăduit, Bunule, că toate acestea întru adevăr ai binevoit a le răbda pentru păcatele noastre; pentru aceea şi tâlharului i-ai deschis porţile raiului, Mântuitorule.
 
    Tu ai ridicat a treia zi din mormânt Biserica trupului Tău cea stricată, precum Te-ai făgăduit, Bunule, ca în adevăr să-Ţi arăţi slava Ta, care o izvorăşti nouă prin credinţă, scoţând pe cei robiţi, pe care îi ţinea iadul întru legături.
 
    O, neînţelepţia voastră, evrei ! O, nebunia voastră a celor fărădelege ! Ce lucru de necrezut aţi văzut, de n-aţi crezut lui Hristos ? Au nu pe cei bolnavi a sculat cu cuvântul ? Au n-a mântuit El toată lumea ? Să vă plece pe voi spre credinţă măcar ostaşii, sau cei ce au înviat din morți.
 
    Să spună acum străjerii cei ce se făcuseră ca morţii, cum S-a furat Acela, pe Carele nu L-au văzut ei nemulțumitorii ? Că dacă nu L-au văzut nici au simţit când a înviat, cum puteau aşa să-L priceapă când S-a furat ? Să vă plece pe voi a crede măcar, piatra aceea şi cele de îngropare ale lui Hristos.
 
    Pentru ce străjuiți ca pe un mort ? Pentru ce aţi pus peceți pe piatră, evrei ? Negreşit că temându-vă de furtişag aţi pecetluit groapa. Deci, cum ar fi înviat Hristos de n-ar fi fost Dumnezeu ? Să vă plece pe voi a crede cei ce au înviat şi s-au văzut de mulţi.
 
Slavă…
 
    Împreună cu Tatăl slăvim pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, strigând cu glas fără tăcere : Treime singuratecă în fiinţă, miluieşte şi mântuieşte pe toţi; unime în trei fețe, milostiveşte-Te spre noi, Dumnezeule cel preaslăvit în veci.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    În pântecele tău, Preacurată, cum ai încăput prunc, pe Acela de Carele se cutremură puterile îngereşti ca de un Dumnezeu ? Fără numai precum a voit, precum a ştiut aşa S-a sălăşluit, vrând să mântuiască pe toți pământenii cei din Adam, dezlegând pe Adam din acel blestem, pentru mâncarea cea amară.

Cântarea a 8-a,

Irmos :
 
    Pe Cel ce a închipuit mai înainte în rug lui Moise minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
 
    Razele soarelui s-au ascuns de frica patimilor lui Hristos şi au înviat morții şi munţii s-au clintit şi pământul s-a cutremurat şi iadul s-a golit.
 
    Cei din cuptor oarecând de trei ori fericiţii tineri, înălțându-şi mâinile, au închipuit, Bunule, preacurată Crucea Ta, prin care ai surpat, Hristoase puterea vrăjmaşului.
 
    O, evrei orbi ! Înşelători şi de lege călcători, care n-ați crezut învierii lui Hristos, ca şi cum n-ar fi fost adevărată, ce lucru de necrezut ați văzut ? Că a înviat Hristos, Cel ce a sculat pe cei morţi.
 
    O, evrei vrăjmaşi ! De nu ne credeţi pe noi, întrebaţi pe ostaşii voştri, ce au pătimit aceia ? Cine este cel ce a răsturnat cu mâinile piatra de pe mormânt ?
 
    Cine este Cel ce a uscat smochinul ? Cine este Cel ce a vindecat mâna cea uscată ? Cine este Cel ce a săturat oarecând mulţimi în pustie ? Fără numai Hristos, Cel ce a sculat pe cei morți.
 
    Cine; este Cel ce a luminat orbii, a curăţit leproşii şi şchiopii a îndreptat ? Şi a umblat pedestru pe mare ca pe uscat ? Fără numai Hristos Dumnezeu, Cel ce a sculat pe cei morţi.
 
    Cine este Cel ce a sculat din mormânt pe cel mort de patru zile şi pe fiul văduvei ? Cine este Cel ce a întărit ca un Dumnezeu pe cel slăbănog ce era în pat ? Fără numai Hristos Dumnezeu, Cel ce a sculat pe cei morţi.
 
    Strigă şi piatra, glăsuiesc pecețile, care voi punându-le, aţi aşezat străjeri să păzească mormântul; adevărat a înviat Hristos şi viază în veci.
 
    Adevărat a înviat Hristos, prădatu-s-a iadul, omorâtu-s-a şarpele, izbăvitu-s-a Adam, cutremuratu-s-au cei de jos. Pentru ce dar nu credeți, vrăjmaşi şi călcători de lege ?
 
Slavă…
 
    Împreună cu Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Sfânta Treime întru o Dumnezeire slăvim strigând; Sfânt, sfânt, sfânt eşti în veci.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Pe pâinea cea pururea vie, care în pântecele tău s-a frământat fără de aluat întru frământătura noastră, o ai născut fără schimbare, pe unul Hristos Dumnezeu în două firi.

Cântarea a 9-a,

Irmos :
 
    Pe ceea ce a zămislit în pântece cu trup, mai presus de fire, pe cuvântul Cel ce a strălucit din Tatăl fără de ani, cu cântări fără tăcere să o slăvim credincioşii.
 
    Pe tâlharul cel ce Te-a cunoscut pe Cruce Dumnezeu, moştean raiului celui înţelegător l-ai făcut, pe cel ce a strigat : Pomeneşte-mă, atotputernice Mântuitorule.
 
    Lovit cu palma pentru noi şi scuipat ai fost, Iisuse, de cei fărădelege, Cel ce ai scris tablele Legii în Sinai lui Moise, slugii Tale.
 
    Cu oțet şi cu fiere, Mântuitorule, Te-ai adăpat pentru noi, Cel ce ne-ai dat nouă Trupul şi cinstitul Tău Sânge, spre mâncarea şi spre băutura vieţii Tale celei veşnice.
 
    În coasta cea de viață făcătoare, cu suliţa împungându-Te, Hristoase, preacuratul Tău Sânge şi cinstita Apă ai izvorât lumii, ca un izvor pururea viu.
 
    Socotitu-Te-ai întru cei morţi, Cela ce ai înviat pe morți, în mormânt Te-ai pus, Cela ce ai deşertat mormânturile; prădat-ai iadul, înviind pe Adam.
 
    Când ai înviat, Iisuse s-a legat vrăjmaşul, s-a prădat iadul, s-au golit gropile, s-au sculat cei de jos, închinându-se Ţie, Hristoase.
 
    Cine este cel ce a furat pe cel mort, mai ales gol ? Pentru ce va amăgiți, Evrei ? Hristos a înviat şi s-au dezlegat legăturile iadului şi încuietorile.
 
    Slavă Ţie, Hristoase Mântuitorule, Cela ce ai izvorât viață şi ai răsărit lumină celor ce erau întru întunericul necunoştinţei şi tot pământul ai luminat cu scularea Ta.
 
    Sfetnicul cel cu bun chip Iosif să se laude, împreună cu mironosiţele şi cu dumnezeieștii ucenici, ca cel ce este şi acesta binevestitor al sculării lui Hristos.
 
    Pe Iosif cel minunat să-l lăudăm credincioşii, împreună şi pe Nicodim şi pe credincioasele mironosiţe, care au strigat : Domnul a înviat cu adevărat.
 
Slavă…
 
    Fără de început eşti, Părinte nezidit eşti, Fiule, împreună de pe un scaun eşti şi Duhule Sfinte. Aceste trei una sunt după fire şi trei după feţe; un Dumnezeu adevărat.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Să se veselească Iessei, să dănţuiască şi David; că iată Fecioara, toiagul cel de Dumneneu sădit, a odrăslit pe Hristos, floarea cea pururea vie.


LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4, glasul al 2-lea.
 
    Toată suflarea şi toată zidirea pe Tine Te slăveşte, Doamne, că prin Cruce moartea ai stricat, ca să arăţi popoarelor învierea Ta cea din morți, ca un iubitor de oameni. De două ori.
 
    Gândind la răutăţile cele necuvioase ale faptelor mele, alerg la îndurările Tale, ca şi vameşul şi femeia păcătoasă care a lăcrimat, ca şi fiul cel desfrânat. Pentru aceasta cad înaintea Ta, milostive, mai-nainte de a mă osândi, milostiveşte-Te spre mine, Dumnezeule, şi mă miluieşte.
 
Mucenicina :
 
    Pentru Hristos pătimind până la moarte, o purtătorilor de chinuri Mucenici ! Sufletele voastre le aveți în ceruri în mâna lui Dumnezeu şi prin toată lumea se cinstesc moaştele voastre. Preoții şi împăraţii se închină şi toate popoarele bucurându-se, strigă cu noi după obicei : Somn cinstit este înaintea Domnului, moartea cuvioşilor Lui.
 
Slavă… Şi acum… glasul 1.
 
    Venit-au la mormânt Magdalena şi cealaltă Marie, căutând pe Domnul şi au văzut pe înger ca un fulger şezând pe piatră şi a zis către dânsele : Ce căutaţi pe cel viu cu cei morți ? A înviat, precum a zis, în Galileea îl veţi afla pe EI. Către Carele să strigăm : Cela ce ai înviat din morți, Doamne, slavă Ţie.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira praznicului, glasul al 6-lea.
 
Podobie : A treia zi ai înviat…

 
    Începeți, popoarelor, ca psalmistul, lăudaţi pe Hristos cu bucurie. Paştile cele mari ne-a răsărit nouă, Hristos Cel ce a înviat din mormânt, dătătorul de viață şi Mântuitorul a toată făptura.
 
     Stih : Bine ai voit, Doamne pământului Tău, întors-ai robia lui Iacov.
 
    Să se bucure, zicând Mironosiţelor, osândirea Evei o ai prefăcut în bucurie şi înviind, le-ai trimis să propovăduiască ucenicilor, învierea Ta din mormânt, cea de a treia zi.
 
     Stih : Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.
 
    Paştile cele cinstite şi sfinte Hristos le-a luminat nouă. Veniţi toți să ne luminăm la suflete, că iată, acum ziua a strălucit aici, întru aceasta bucurați-vă şi vă veseliți.
 
Slavă… Şi acum… glasul 1.
 
   Vărsat-au miresme cu lacrimi la mormântul Tău femeile şi s-a umplut de bucurie gura lor, când au zis ele : A înviat Domnul.
 
Ceasul întâi şi otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canonul Duminicii. Cântarea 1-a, pe 6. Chinonicul zilei :
 




MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

Luni a treia săptămână.
 
SEARA
 
La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile acestea, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Când de pe lemn…
 
    Când Te căutau Mironosiţele foarte de dimineaţă pe Tine, Hristoase, viața tuturor şi miresme şi aromate având mergeau plângând cu dragoste, atunci au auzit pe un tânăr din mormânt zicând : Părăsiți-vă de plâns şi mai ales bucurându-vă de mântuirea voastră, strigaţi tuturor, că S-a sculat Domnul.
 
    Te ştim pe tine o, cel cu bun chip, Iosife ! Că ai purtat ca o căruţă de Heruvimi pe umerii tăi pe Împăratul Hristos, pogorându-L de pe Cruce; fericim mâinile tale şi ochii cei dumnezeieşti; cinstim palmele tale, cu care pe Soarele, Cuvântul şi Dumnezeu ducându-L, în mormânt L-ai pus. Pentru aceasta cinstim dumnezeiască pomenirea Ta.
 
    Arătatu-s-a nouă ca alt rai prăznuirea dumnezeieştilor Mironosiţe şi a cinstitului Iosif, dându-ne izvor de viață, care izvorăşte lumii apele Darului şi varsă din sine cu căldură curgerile învierii lui Hristos. Adunarea credincioşilor prăznuieşte şi strigă : Slavă, Celui ce a dat marginilor lumii învierea Sa.
 
Şi de la Minei trei.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
    Mironosiţele de dimineaţă venind şi la mormântul Tău cu sârguință ajungând, Te căutau pe Tine, Hristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău şi din cuvintele îngerului învățându-se, semne îmbucurătoare au vestit apostolilor, că a înviat începătorul mântuirii noastre, moartea prădând şi lumii dăruind viață veşnică şi mare milă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii, glasul al 2-lea.
 
    Hristos Mântuitorul nostru, pe Cruce pironind, a şters zapisul cel ce era asupra noastră şi stăpânirea morţii a stricat; să ne închinăm sculării Lui celei de a treia zi.
 
     Stih : Către Tine am ridicat ochii mei.
 
    Către Tine Hristoase, Mântuitorule, strig cu glasul Vameşului, milostiveşte-Te spre mine ca şi spre acela şi mă mântuieşte, Dumnezeule.
 
     Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
 
Mucenicina :
 
    Sfinţii Mucenici rugându-se pentru noi şi pe Hristos lăudând toată înşelăciunea a încetat şi neamul omenesc prin credinţă se mântuieşte.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
    Pentru ce amestecaţi miruri cu lacrimi, o ucenițelor ? Piatra s-a răsturnat, mormântul s-a deşertat; vedeţi stricăciunea călcată de viață, peceţile mărturisind arătat, pe străjerii celor neplecaţi greu dormind, firea cea muritoare s-a mântuit prin trupul lui Hristos Dumnezeu, iadul se tângueşte. Deci, alergând cu bucurie spuneţi apostolilor, că Hristos Cel ce a omorât moartea întâiul născut din morţi, va merge mai înainte de voi în Galileea.
 
Troparul, glasul al 2-lea. 

   Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme în mormânt nou îngropându-l l-a pus; ci a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.

Şi celelalte, ecteniile şi otpustul.

LA UTRENIE
 
Troparele Duminicii după obicei.
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.

 
    Sânul cel preacurat nedeşertându-l întru cele de sus, îngropare şi înviere pentru toţi ai luat, Doamne, slavă Ţie.
 
    Eu sunt pomul cel neroditor, Doamne, care nicicum nu aduc roadă de pocăinţă şi mă tem de tăiere şi mă îngrozesc de focul cel nestins. Pentru aceea mă rog Ţie, mai-nainte de nevoia aceea, întoarce-mă şi mă mântuieşte.
 
Mucenicina :
 
    Cela ce ai luminat pe Sfinţii Tăi cu mult mai mult decât aurul şi ai proslăvit pe cuvioşii Tăi ca un bun, fiind rugat de dânşii, Hristoase Dumnezeule, împacă viaţa noastră, ca un Iubitor de oameni şi îndreptează-ne rugăciunea ca o tămâie, Unule, Cela ce întru Sfinți Te odihneşti.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    De legile firii tăinuindu-te, ai unit fecioria cu naşterea cea dumnezeiască; că tu numai ai născut pe Cel ce S-a născut mai-nainie de tine fără de ani. Pentru aceasta pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
 
După a doua Catismă, sedealna praznicului, glasul al 2-lea.
 
    Mironosițele de dimineață venind şi mormântul deşert văzând, Apostolilor au zis : Putrejunea o a stricat cel Puternic şi pe cei din iad i-a scos din legături; propovăduiți cu îndrăzneală, că a înviat Hristos Dumnezeu, dăruindu-ne nouă mare milă.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
    Apoi :
Învierea lui Hristos… psalmul 50, Canonul praznicului cu irmosul pe 8      CANONUL MIRONOSIȚELOR      şi al Mineiului pe 4.   
MINEIELE BISERICII ORTODOXE     După Cântarea a 3-a, condacul şi sedealna Sfântului şi a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului. Luminânda Praznicului.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4 şi cântăm această stihiră din octoih, glasul al 2-lea.
 
   Să spună iudeii în ce chip ostaşii străjuind au pierdut pe Împăratul. Că pentru ce piatra n-a păzit pe piatra vieţii ? Sau pe cel îngropat să-L dea, sau Celui ce a înviat să se închine împreună cu noi, zicând : Slavă mulţimii îndurărilor Tale, Mântuitorul nostru, slavă Ţie. De două ori.
 
    Fărădelegile mele trece-le, Doamne, Cel ce Te-ai născut din Fecioară şi inima mea o curăteşte, făcându-o lăcaş Sfântului Tău Duh; să nu mă lepezi pe mine de la fața Ta, Cela ce ai nemăsurată milă.
 
Mucenicina :
 
    Crucea lui Hristos luând sfinții Mucenici armă nebiruită, toată puterea diavolului au surpat şi luând cunună cerească, ca un zid s-au făcut nouă, pentru noi rugându-se.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
    Mironisițele femei la mânecare adâncă miresme luând, la mormântul Domnului au venit şi cele ce nu nădăjduiau aflând, cu bună cucernicie gândeau de răsturnarea pietrei şi una către alta zicea : Unde sunt pecețile gropii ? Unde este straja lui Pilat şi întărirea cea cu dinadinsul ? Şi un înger strălucit s-a făcut vestitor femeilor celor ce nu se pricepeau şi a zis către dânsele : Ce căutaţi cu plângere pe Cel ce este viu şi a înviat neamul omenesc ? Sculatu-S-a din morți Hristos Dumnezeul nostru ca un atotputernic, dăruind nouă tuturor nestricăciune şi viață, luminare şi mare milă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile praznicului, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Când de pe lemn…
 
    Lumina cea întreit strălucitoare, astăzi pe pământ luminat străluceşte şi scoate întunericul patimilor; se arată învierea lui Hristos, care păzeşte pe cei credincioşi. Cetele Apostolilor dănţuiesc cu dragoste, Iosif se veseleşte şi întru luminată pomenirea cinstitelor Mironosiţe, încununează Hristos pe cei ce-L laudă cu credință şi slăvesc dumnezeiasca sculare.
 
     Stih : Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robia lui Iacov.
 
    Ridicând pe umeri, Iosife, pe Fiul Cel ce şade dea-dreapta Tatălui, mirul cel nedeşertat cu miresme l-ai îngropat, învierea lumii în groapă o ai pus; pe Cela ce se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, cu piatră L-ai acoperit, precum nu se poate spune. Pentru aceasta lăudăm cu cântări patimile cele aducătoare de lumină şi învierea Lui.
 
     Stih : Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.
 
    Se spăimântează mulţimea îngerilor, văzându-Te pe Tine, Iosife, îngropând pe Hristos; lumea te fericeşte, credincioşii ne minunăm. Sfântă învierea cinstindu-o dumnezeieşte şi pe tine cu căldură împreună cu Mironosiţele vă lăudăm. Pentru aceasta şi strigăm neîncetat : Roagă-te împreună cu dânsele, să ne mântuim şi noi de primejdii şi de nevoi.
 
Slavă… Şi acum… glasul 1.
 
    Cu frică au venit femeile la mormânt, sârguindu-se să ungă cu miresme trupul Tău şi pe acesta neaflându-l, se mirau între sine, neştiind învierea. Ci a stătut înaintea lor îngerul şi a zis : A înviat Hristos, dăruindu-ne nouă mare milă.
 
Ceasul întâi şi celelalte. La liturghie fericirile din canon, Cântarea a 4-a.
 


MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

Marţi, a treia săptămână după Paşti.
 
SEARA
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 şi cântăm aceste stihiri ale praznicului, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Când de pe lemn…
 
    Bucuratu-s-au ucenițele lui Hristos, auzind cuvinte de la înger, de la care au cunoscut învierea Celui ce S-a socotit pentru noi între cei morţi. Măcar că şi veniseră mai-nainte mironosiţele la mormânt şi tânguindu-se pentru Hristos, au văzut piatra răsturnată degrab, de a căreia mutare, nu se pricepeau.
 
    De neîncetată şi dumnezeiască bucurie s-au arătat dătătoare, dumnezeieştilor şi Sfinţilor Apostoli, Mironosiţele; căci plinind porunca dumnezeiescului înger, de a căruia îmbrăcăminte albă s-au spăimântat uceniţele lui Hristos, au zis : Prădatu-s-a iadul prin învierea cea atot mântuitoare a Împăratului Celui ce a murit pentru noi.
 
    Pâraiele cele din izvorul cel de lacrimi curgător şi tânguirea oprind dumnezeieştile uceniţe ale lui Hristos, cuvinte de bucurie au adus acum, celor ce singuri au fost văzători ai adevărului, vestindu-le scularea Cuvântului şi bucuria cea de la mormânt. Şi astfel au auzit glasul cel potrivnic întristării, poruncindu-le să se bucure.
 
Şi de la Minei 3.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea
 
    Mironosiţele femei la mormântul Tău ajungând şi pecețile gropii văzând şi neaflând preacurat Trupul Tău, tânguindu-se cu sârguință au venit, zicând : Cine a furat nădejdea noastră ? Cine a luat pe mortul cel gol şi cu smirnă uns, pe Cel ce este unul mângâierea Maicii Sale ? O cum S-a omorât Cel ce a înviat morții ! Cum S-a îngropat Cel ce a prădat iadul ! Ci, scoală-Te, Mântuitorule, a treia zi ca Cel ce însuți eşti puternic, precum ai zis, mântuind sufletele noastre.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira Crucii, glasul al 2-lea.
 
    Mântuieşte-mă, Hristoase Mântuitorule, cu puterea Crucii, Cel ce ai mântuit pe Petru din mare şi mă miluieşte Dumnezeule.
 
    Stih : Către tine am ridicat ochii mei.
 
A învierii.
 
    Cu Arhanghelii să lăudăm învierea lui Hristos, că, Acesta este Izbăvitorul şi Mântuitorul sufletelor noastre şi întru slavă înfricoşată şi întru putere tare, iarăşi va să vină să judece lumea pe care a zidit-o.

     Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.

Mucenicina :
 
    Cetele Mucenicilor au stătut împotriva tiranilor, zicând : Noi suntem ostaşii împăratului puterilor; de ne veți da pe noi şi focului şi muncilor, nu vom tăgădui puterea Treimii.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
    Cerut-a Iosif trupul lui Iisus şi L-a pus pe El în mormântul cel nou al Său, că se cădea Lui să iasă din mormânt ca dintr-o cămară. Cel ce ai sfărâmat puterea morţii şi ai deschis oamenilor uşile raiului, slavă Ţie.
 
Troparele praznicului.

LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul…, Troparele praznicului. 
 
După întâia catismă, sedealna, glasul al 2-lea.

 
    Mântuire ai lucrat în mijlocul pământului, Hristoase Dumnezeule. Pe Cruce ai întins preacuratele Tale palme, adunând toate neamurile care strigă : Doamne, slavă Ţie.
 
A învierii :
 
    Înviind din mormânt, ai rupt legăturile iadului. Stricat-ai osândirea morții, Doamne, pe toți din cursele vrăjmaşului izbăvindu-i. Şi arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii Tale, unule multmilostive.
 
Mucenicina :
 
    Mucenicii Domnului, fericit este pământul, care s-a adăpat cu sângiurile voastre şi sfinte sunt lăcaşurile care au primit trupurile voastre. Că în privelişte ați biruit pe vrăjmaşul şi pe Hristos cu îndrăzneală ați propovăduit. Pe acela rugați-L ca pe un bun, să mântuiască, rugămu-ne, sufletele noastre.
 
A Crucii, a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Stând lângă Crucea Ta ceea ce Te-a născut fără sămânţă şi nesuferind să Te vadă pe Tine pătimind fără dreptate, se tânguia cu plângere şi striga către Tine : Cum pătimeşti Cela ce eşti din fire fără patimă ? Preadulce Fiule, laud bunătatea Ta cea nemărginită.
 
După a doua catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Ceea ce eşti izvorul…
 
    La mormântul Tău, Mântuitorule, venind cinstitele Mironosiţe, se sârguiau să Te ungă pe Tine Stăpânul cu miresme, ca pe un om. Iar îngerul bucurie le-a vestit lor, zicând : A înviat Domnul. Pentru aceasta propovăduiți apostolilor învierea Lui din mormânt, cea cu adevărat înfricoşată.
 
    Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, Învierea lui Hristos… Psalmul 50. Canonul praznicului cu irmosul pe 8  
CANONUL MIRONOSIȚELOR      şi al Mineiului pe 4.     MINEIELE BISERICII ORTODOXE    După Cântarea a 3-a, condacul şi sedealna sfântului şi a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului. Luminânda praznicului.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile acestea, glasul al 2-lea.
 
    De voie sărăcind cu sărăcia lui Adam, Hristoase Dumnezeule, venit-ai pe pământ întrupându-Te din Fecioară; şi Crucea ai primit, ca să ne mântuieşti pe noi din robia vrăjmaşului, Doamne, slavă Ţie. De două ori.
 

A învierii.
 
    Bucurați-vă popoare şi vă veseliți, îngerul care a şezut pe piatra mormântului, acela ne-a binevestit nouă zicând : Hristos a înviat din morţi, Mântuitorul lumii şi a umplut toate de bună mireasmă. Bucurați-vă popoare şi vă veseliți.
 
Mucenicina :
 
    Mulțimile sfinţilor tăi Te roagă pe Tine, Hristoase, miluieşte-ne pe noi ca un iubitor de oameni.
 
Slavă… Şi acum… glasul 1.
 
    Cu frică au venit femeile la mormânt, sârguindu-se să ungă cu miresme trupul Tău şi pe acesta neaflându-l, se mirau între ele, neştiind învierea. Ci a stătut înaintea lor îngerul şi a zis : A înviat Hristos, dăruindu-ne nouă mare milă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Când de pe lemn…

 
    Oare, între cei morţi, este Mântuitorul ? Au strigat cu tânguire Mironosiţele, uceniţele lui Hristos. Oare, Soarele cel preamare sub pământ este până acum, sau a înviat precum a zis ? Şi aşa plângând ele, îngerul din mormânt le-a spus cu adevărat dumnezeiască bucurie : Hristos a înviat, alergaţi de vestiţi tuturor dumnezeiască scularea Lui din mormânt.
 
    Stih : Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robia lui Iacov.
 
    Miresme cinstite gătind, încă întuneric fiind întruna a Sâmbetelor, au venit Mironosiţele la mormântul Tău, Hristoase, ca să ungă preacurat şi dumnezeiesc trupul Tău. Dar înştiinţându-se de învierea Ta, se sârguiau să vestească şi tăinuitorilor. Pe care întâmpinându-le la mormânt, prea cu milostivire ai strigat : Bucuraţi-vă !
 
     Stih : Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.
 
    Pe Dumnezeu Cel Prea Înalt, Carele pe pământ S-a îngropat ca un mort, se sârguiau uceniţele Lui Să-L ungă cu scumpe miresme. Şi văzând pe un tânăr minunat, la față strălucit, şezând în mormânt, s-au spăimântat; de la care înţelegând scularea din mormânt a Cuvântului cea de a treia zi, au vestit-o Apostolilor.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
 
    Pe Tine, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, pogorându-Te de pe lemn Iosif cu Nicodim şi văzându-Te mort, gol, neîngropat, plângere cu umilinţă luând şi tânguindu-se a zis : Vai mie, preadulce Iisuse, pe Carele cu puţin mai-nainte văzându-Te soarele pe Cruce răstignit cu întuneric s-a îmbrăcat şi pământul de frică s-a clintit şi catapeteasma Bisericii s-a rupt. Ci, iată Te văd acum pe Tine supunându-Te morţii de voie pentru mine. Cum Te voi îngropa, Dumnezeul meu ? Sau cum Te voi înfăşura cu giulgiuri ? Sau cu ce mâini mă voi atinge de trupul Tău cel nestricat ? Sau ce cântări voi cânta ducerii Tale de aici, Îndurate ? Slăvesc patimile Tale; cu cântări laud îngroparea Ta, împreună şi învierea, strigând : Doamne, slavă Ţie.
 
Şi celelalte ale utreniei şi ceasul întâi.
 
LA LITURGHIE 
 
Fericirile, Cântarea a 5-a.

 

 
JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

Miercuri a treia săptămână.
 
SEARA
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi de la Minei 3. 
 
Stihirile praznicului pe glasul al 2-lea.
 
Podobie : Când de pe lemn…

 
    Graiuri de bucurie auzind de la tinerii cei ce şedeau lângă mormântul Cuvântului, au alergat cu grabnică pornire şi lăsându-şi rânduiala cea mai-nainte de Mironosiţe, ca nişte binevestitoare s-au arătat, binevestind tăinuitorilor scularea din ascunzătorile iadului, a celui ce S-a întrupat pentru noi.
 
   Venind mai-nainte la mânecare adâncă Mironosiţele femei, cu frică au stătut înaintea mormântului, miresme aducând lui Hristos, dătătorului de viață, socotindu-L între cei morți, pe Cel ce a omorât iadul. Dar dumnezeiesc înger a stătut înaintea lor, strigând : Pentru ce căutaţi între cei morţi pe cel viu şi de viață purtător ? Mergeţi de propovăduiți învierea.
 
    Porţi ca o căruţă pe alt oarecare pe umerii tăi, fericite Iosife, pe Cela ce se odihneşte pe umerii Heruvimilor, Carele mai-nainte S-a întrupat şi acum S-a omorât, Cel ce ne-a înviat pe noi cei omorâţi. A cărui înviere văzând, te bucuri cu cinstitele Mironosiţe, voi cei ce v-aţi tânguit mai-nainte pentru omorârea Lui.
 
Slavă… Şi acum… glasul 1.
 
    Venit-au la mormânt Magdalena şi cealaltă Marie, căutând pe Domnul şi au văzut pe înger ca un fulger şezând pe piatră şi a zis către dânsele : Ce căutaţi pe cel viu cu cei morţi ? A înviat precum a zis, în Galileea Îl veţi afla pe El. Către Carele să strigăm : Cela ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii, glasul al 2-lea.
 
    Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi a chemat făptura Sa, întrutot puternice Doamne, slavă Ţie.
 
     Stih : Către Tine am ridicat ochii mei.
 
A apostolilor :
 
    Slăvit-ai, Mântuitorule, în toată lumea numele mai-marilor Apostoli, că s-au învăţat cele negrăite ale cerurilor şi au dat celor de pe pământ vindecări, căci şi umbrele lor tămăduiau patimile; cel din pescari minuni făcea şi cel din Iudei, dogmele Darului teologhisea. Pentru care, Îndurate, dă-ne nouă mila Ta cea mare.
 

     Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
 
Mucenicina :
 
    Mare este slava, care aţi câştigat prin credinţă, Sfinţilor, că, nu numai când aţi pătimit aţi biruit pe vrăjmaşul, ci, şi după moarte goniţi duhurile; pe bolnavi tămăduiţi, doctorii sufletelor şi ai trupurilor; rugaţi-vă Domnului să se miluiască sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
    Vărsat-au miresme cu lacrimi la mormântul Tău femeile şi s-a umplut de bucurie gura lor, când au grăit ele : A înviat Domnul.
 
Troparele praznicului şi otpustul.

LA UTRENIE
 
Troparele praznicului.
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Prea binecuvântată…

 
    Miresmele cele de îngropare femeile aducând, prin taină au venit, mânecând la mormânt, temându-se de urgia evreiască şi mai înainte văzând întărirea cea cu ostaşi; dar firea cea slabă a biruit pe cea bărbătească; că, gândul cel milostiv a plăcut lui Dumnezeu. Pentru aceasta cu cuviinţă, strigau : Scoală-Te, Doamne, ajută nouă şi ne mântuieşte pe noi pentru numele Tău.
 
A învierii :
 
    Cela ce ai înţelepțit pe pescarii Tăi mai mult decât pe ritori şi i-ai trimis ca pe nişte propovăduitori în tot pământul, cu nespusă iubirea Ta de oameni, Hristoase Dumnezeule, prin care întăreşte Biserica Ta şi trimite credincioşilor binecuvântarea Ta, unule milostive şi iubitorule de oameni.
 
Mucenicina :
 
    Apostolilor, Mucenicilor şi Proorocilor, Ierarhilor, Cuvioşilor şi Drepţilor, care bine aţi săvârşit lupta şi credinţa ați păzit, îndrăzneală având către Mântuitorul, pe Acela ca pe un bun rugați-L pentru noi, să mântuiască, rugămu-vă, sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Firii celei dumnezeieşti părtaşi ne-am făcut prin tine, de Dumnezeu Născătoare pururea Fecioară. Că ai născut nouă pe Dumnezeu întrupat. Pentru aceasta după datorie toți cu bunăcredinţă te slăvim.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Cele de sus căutând…
 
    Miresme aducând femeile, Mântuitorule, Te-au căutat cu sârguință să Te ungă pe Tine, Iubitorule de oameni. Iar îngerul din mormânt a strigat către dânsele : S-a sculat dătătorul de viață şi Domnul călcând iadul şi moartea.
 
Slavă… Şi acum… iar aceasta.
 
    Învierea lui Hristos… şi psalmul 50. Canonul praznicului cu irmoasele    
CANONUL MIRONOSIȚELOR     şi cealaltă slujbă precum s-a arătat Luni.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihira învierii, glasul al 2-lea.
 
    Înger mai-nainte de zămislirea Ta, Doamne, bucură-te, celei pline de daruri i-a adus; înger încă şi la învierea Ta piatra slăvitului Tău mormânt o a răsturnat : acela adică în locul întristării, semne de veselie a vestit, iar acesta în locul morţii, pe Stăpânul dătătorul de viață ne-a propovăduit nouă. Pentru aceasta strigăm Ţie : Făcătorule de bine al tuturor, Doamne, slavă Ţie. De două ori.
 

A apostolilor :
 
    Cei ce din nedrepte fapte de pretutindenea ne luptăm şi către Tine scăpăm, Cela ce eşti adevăratul Dumnezeu, glasul ucenicilor Tăi aducem Ţie, zicând : Mântuieşte-ne, Învățătorule, că pierim ! Arată, rugămu-ne şi acum vrăjmaşilor noştri, că acoperi poporul Tău şi-l mântuieşti din primejdii. Pentru rugăciunile apostolilor, treci cu vederea păcatele noastre, pentru multă bunătatea Ta, Doamne, slavă Ţie.
 
Mucenicina :
 
    Toată cetatea şi latura cinstesc moaştele voastre o, răbdătorilor de chinuri mucenici ! Că voi, după lege pătimind, ați luat cunună cerească şi pentru aceasta sunteţi lauda preoţilor, biruinţa împărajilor şi podoaba Bisericilor.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
    Mironosiţele femei la mânecare adâncă miresme luând, la mormântul Domnului au venit şi cele ce nu se nădăjduiau aflând, cu bună cucernicie gândeau la răsturnarea pietrei şi una către alta zicea : Unde sunt pecețile gropii ? Unde este straja lui Pilat şi întărirea cea cu dinadinsul ? Şi Un înger strălucit s-a făcut vestitor femeilor celor ce nu se pricepeau şi a zis către dânsele : Ce căutați cu plângere pe Cel ce este viu şi a înviat neamul omenesc ? Sculatu-S-a din morți Hristos, Dumnezeul nostru ca un atotputernic, dăruind nouă tuturor nestricăciune şi viață, luminare şi mare milă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Când de pe lemn…

 
    Când ai înviat, Cuvinte, ca un Dumnezeu, atunci ai dat Mironosiţelor să se bucure, zicând : Încă nu M-am suit la Tatăl Meu; de aceea nu vă atingeţi de Mine, ci numai mergeţi de spuneţi prietenilor Mei : Iată va merge mai-nainte de voi. Şi după aceea ai fost văzut de dânşii şi prin suflare le-ai dat lor, Mântuitorule, Duhul Cel Sfânt.
 
     Stih : Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robia lui Iacov.
 
    Cuvintelor Mironosiţelor femei, care au vestit învierea lui Hristos din morţi, necrezând ucenicii s-au grăbit să vadă mormântul şi au văzut în mormânt giulgiul şi legăturile capului; iar pe Acela însuşi pe Carele căutau nu L-au văzut. Pentru aceea cunoscând învierea, propovăduitori s-au făcut lumii, vestind aceasta şi păgânilor.
 
     Stih : Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.
 
    Arătatu-s-a nouă lumina cea neapropiată, răsărind frumos din mormânt Hristos Domnul şi iadul s-a prădat, satana a pierit. Se bucură marginile lumii, dănțuieşte zidirea, cântă Biserica lui Hristos, prăznuind pomenirea preaînţeleptului Iosif, cinstind împreună cu dânsul şi prăznuirea femeilor Mironosițe.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
   Pentru ce amestecaţi miruri cu lacrimi, o ucenițelor ? Piatra s-a răsturnat, mormântul s-a deşertat, vedeți stricăciunea călcată de viață, pecețile mărturisind arătat, pe străjerii celor neplecaţi greu dormind, firea cea muritoare s-a mântuit prin trupul lui Hristos Dumnezeu; iadul se tânguieşte. Deci, alergând cu bucurie spuneți apostolilor, că Hristos, Cel ce a omorât moartea, întâiul născut din morți, va merge mai-nainte de voi în Galileea.
 
Ceasul întâi şi otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canon, Cântarea a 7-a.
 


VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

Joi a treia săptămână după Paşti.

SEARA


La Doamne strigat-am…, punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile praznicului 3 şi ale Mineiului 3. 
 
Stihirile praznicului, glasul al 8-lea.
 
Podobie : O, preaslăvită minune…
 
    Urmelor lui Hristos Celui ce S-a arătat, urmând, şi Lui slujind prea cu osârdie, întru dreptatea gândului, cinstite Mironosiţe, nici mort pe Dânsul nu L-ați părăsit; ci mergând i-ați adus Lui miresme cu lacrimi, pornindu-vă din milostivire. Pentru aceasta prăznuim preasfinţită pomenirea voastră.
 
    Adunarea dumnezeieştilor femei, dorind să vadă în mormânt viața cea omorâtă, au venit noaptea şi au auzit de la înger : S-a sculat Hristos precum mai-nainte a zis; degrab spuneți ucenicilor Lui, lepădați mâhnirea din suflet şi luați în locul plângerii bucurie negrăită.
 
    Să dănțuim astăzi credincioşii, întru pomenirea voastră, Mironosiţelor, slăvind pe prea bunul Domnul, Cel ce v-a preaslăvit pe voi; pe Carele rugaţi-L neîncetat, prea cinstitelor, ca să dobândim şi noi veşnica slavă şi lumina sfinților; căci totdeauna aveți îndrăzneală către Dânsul, voi, care sunteți de Dumnezeu fericite.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
 
    Mironosiţele de dimineaţă venind şi la mormântul Tău cu sârguinţă ajungând, Te căutau pe Tine, Hristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău şi din cuvintele îngerului învățându-se, semne făcătoare de bucurie apostolilor au vestit, că a înviat începătorul mântuirii noastre, moartea prădând şi lumii dăruind viață veşnică şi mare milă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira răstignirii, glasul al 2-lea.
 
    Să se răstignească, au strigat cei ce pururea s-au desfătat de darurile Tale şi, în locul Făcătorului de bine, au cerut ucigaşii drepţilor să ia pe făcătorul de rele. Dar Tu, Hristoase, ai tăcut suferind obrăznicia lor, vrând să pătimeşti şi să ne mântuieşti pe noi, ca un iubitor de oameni.
 
     Stih : Către Tine am ridicat ochii mei.
 
A învierii :
 
    Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului, Celui întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm, că Crucea răbdând, îngropării s-a dat, precum însuşi a voit; și înviind din morți, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.
 

     Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.

Mucenicina :
 
    Desfătarea pământească ne iubindu-o purtătorii de chinuri, bunătăţilor cereşti s-au învrednicit şi cetăţeni împreună cu îngerii s-au făcut. Pentru rugăciunile lor, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
    Cerut-a Iosif trupul lui Iisus şi l-a pus în mormântul cel nou al său. Că se cădea Lui să iasă din groapă ca dintr-o cămară. Cela ce ai sfărâmat puterea morţii şi ai deschis oamenilor uşile raiului, slavă Ţie.
 
Troparele şi otpustul.

LA UTRENIE
 
Troparul praznicului.
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.

 
    Preacuratului Tău chip ne închinăm, bunule, cerând iertare păcatelor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca să mântuieşti din robia vrăjmaşului pe care i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm Ţie : Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea.
 
A învierii :
 
    Piatra mormântului neoprind a se pecetlui, pe piatra credinţei, când ai înviat, o ai dăruit tuturor, Doamne, slavă Ţie.
 
Mucenicina :
 
    Când s-au nevoit Mucenicii Domnului întru chinuri, atunci s-a întunecat îndrăzneala celor necredincioşi pentru credinţa lor. Şi când înşelăciunea idolilor cu dumnezeiasca voie au surpat, atunci cununi de biruinţă de sus au luat şi se roagă neîncetat pentru sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Fecioara şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te întins pe lemn, mort, plângând cu amar zicea : Fiul meu ! Ce taină înfricoşată este aceasta ! Cela ce dai viață veşnică tuturor, cum pătimeşti de voie pe Cruce moarte de ocară.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
 
    Miresme au adus femeile cu căldură la mormânt, Mântuitorule, şi de strălucirea îngerului cu sufletele s-au bucurat şi pe Tine Doamne a toate Te-au propovăduit şi ucenicilor au strigat : Adevărat, a înviat din mormânt viața tuturor.
 
Slavă… Şi acum… iar aceasta.
 
    Învierea lui Hristos văzând… Psalmul 50, canonul praznicului cu irmosul pe 8    
CANONUL MIRONOSIȚELOR     şi de la Minei pe 4.    MINEIELE BISERICII ORTODOXE     După Cântarea 3-a, condacul şi sedealna sfântului şi a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul praznicului şi Luminânda praznicului.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile acestea, glasul al 2-lea.
 
   Lemnului Crucii Tale ne închinăm, Hristoase Dumnezeule. Că pom de viață l-ai arătat nouă, celor ce credem întru Tine şi printr-însul surpând pe cel ce are stăpânirea morţii, ne-ai înviat pe noi, cei omorâți prin păcat. Pentru aceasta strigăm către Tine : Făcătorule de bine al tuturor, Doamne, slavă Ţie. De două ori.
 
A învierii :
 
    Toată suflarea şi toată zidirea pe Tine Te slăveşte, Doamne, că prin Cruce moartea ai stricat, ca să arăți popoarelor învierea Ta cea din morţi, ca un iubitor de oameni.
 
Mucenicina :
 
    Pentru Hristos pătimind până la moarte, o purtătorilor de chinuri Mucenici ! Sufletele voastre le aveţi în ceruri în mâna lui Dumnezeu şi prin toată lumea se cinstesc moaştele voastre. Preoţii şi împăraţii se închină şi toate popoarele bucurându-se, strigă cu noi după obicei : Somn cinstit este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
 
Slavă… Şi acum… glasul 1.
 
    Mironosiţe femei ! Ce aţi venit la mormânt ? Ce căutaţi pe cel viu între cei morţi ? A înviat Domnul, îndrăzniţi, strigat-a îngerul.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile praznicului, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Când de pe lemn…
 
    Bucuratu-s-au ucenițele lui Hristos, auzind cuvinte de la înger, de la care au cunoscut învierea Celui ce S-a socotit între cei morţi pentru noi. Măcar că şi veniseră mai-nainte mironosiţele la mormânt şi tânguindu-se pentru Hristos, au văzut piatră răsturnată degrab, de a căreia mutare, nu se pricepeau.
 
     Stih : Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robia lui Iacov.
 
    De neîncetată şi dumnezeiască bucurie dătătoare, dumnezeieştilor şi sfinţilor ucenici s-au arătat Mironosiţele uceniţe ale lui Hristos, plinind porunca dumnezeiescului înger, de a căruia îmbrăcăminte albă s-au spăimântat şi au zis : Prădatu-s-a iadul, prin învierea cea atot mântuitoare, a împăratului Celui ce a murit pentru noi.
 
     Stih : Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.
 
    Pâraiele cele din izvorul cel de lacrimi curgător şi tânguirea oprind, dumnezeieştilor uceniţe ale lui Hristos, cuvinte de bucurie au adus acum celor ce singuri au fost văzători ai Darului, vestindu-le lor scularea Cuvântului şi bucuria cea din mormânt. Pentru aceasta glasul cel potrivnic întristării, au auzit cu preaslăvire, care poruncea lor, să se bucure.
 
Slavă… Şi acum… glasul 1.
 
    Cu frică au venit femeile la mormânt, sârguindu-se să ungă cu miresme trupul Tău şi pe acesta neaflându-l, se mirau între ele, neştiind învierea. Ci, a stătut înaintea lor îngerul şi a zis : A înviat Hristos, dăruindu-ne nouă mare milă.
 
Ceasul întâi şi otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canon, Cântarea a 8-a.
 


SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI
 

Vineri, a treia săptămână după Paşti.

SEARA
 
La Doamne strigat-am…, punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi de la Minei 3.
 
Stihirile paznicului, glasul al 2-lea.

 
    Mironosiţele femei la mânecare adâncă miresme luând, la mormântul Domnului au venit şi Cele ce nu nădăjduiau aflând, cu bună cucernicie gândeau de răsturnarea pietrei şi una către alta ziceau : Unde sunt peceţile gropii ? Unde este straja lui Pilat şi întărirea cea cu dinadinsul ? Şi un înger strălucit s-a făcut vestitor femeilor celor ce nu se pricepeau şi a zis către dânsele : Ce căutaţi cu plângere pe Cel ce este viu şi a înviat neamul omenesc ? Sculatu-S-a din morţi, Hristos Dumnezeul nostru ca un atotputernic, dăruind nouă tuturor nestricăciune şi viață, luminare şi mare milă.
 
    Pentru ce amestecaţi miruri cu lacrimi o, uceniţelor ? Piatra s-a răsturnat, mormântul s-a deşertat; vedeţi stricăciunea călcată de viață, peceţile mărturisind arătat, pe străjerii celor neplecaţi greu dormind, firea cea muritoare s-a mântuit prin trupul lui Hristos Dumnezeu, iadul se tânguieşte. Deci, alergând cu bucurie spuneţi apostolilor, că Hristos, Cel ce a omorât moartea, întâiul născut din morţi, va merge mai-nainte de voi în Galileea.
 
    Mironosiţele de dimineaţă venind şi la mormântul Tău cu sârguinţă ajungând, Te căutau pe Tine, Hristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău şi din cuvintele îngerului învăţându-se, semne îmbucurătoare a vestit apostolilor, că a înviat începătorul mântuirii noastre, moartea prădând şi lumii dăruind viață veşnică şi mare milă.
 
Şi de la Minei 3.
 
Slavă… glasul al 6-lea.
 
    Mironosiţele femei la mormântul Tău ajungând şi pecețile gropii văzând şi neaflând preacurat trupul Tău tânguindu-se cu sârguință au venit, zicând : Cine a furat nădejdea noastră ? Cine a luat pe mortul cel gol şi cu smirnă uns, pe Cel ce unul este mângâierea Maicii Sale ? O, cum S-a omorât Cel ce a înviat morții ! Cum s-a îngropat Cel ce a prădat iadul ! Ci, scoală-Te, Mântuitorule, a treia zi ca Cela ce însuți eşti puternic, precum ai zis, mântuind sufletele noastre.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 2-lea.
 
    Trecut-a umbra legii şi Darul a venit; că precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară ai născut şi Fecioară ai rămas; în locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptății; în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile învierii, glasul al 2-lea.
 
   Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului, Celui întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm, că Crucea răbdând, îngropării S-a dat, precum însuşi a voit; şi înviind din morți, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.
 
     Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.
 
    Hristos Mântuitorul nostru pe Cruce pironind, a şters zapisul Cel ce era asupra noastră şi stăpânirea morții a stricat. Să ne închinăm sculării Lui celei de a treia zi.
 
     Stih : Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.
 
    Cu arhanghelii să lăudăm învierea lui Hristos, că Acesta este Izbăvitorul şi Mântuitorul sufletelor noastre şi întru slavă înfricoşată şi întru putere tare, iarăşi va să vie să judece lumea, care o a zidit.
 
     Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
 
    Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi ai chemat zidirea Ta, întrutot puternice, Doamne, slavă Ţie.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
 
    Pe Tine, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, pogorându-Te de pe lemn Iosif cu Nicodim şi văzându-Te mort, gol, neîngropat, plângere cu umilinţă luând şi tânguindu-se, a zis : Vai mie, preadulce Iisuse, pe Carele cu puțin mai-nainte văzându-Te soarele pe Cruce răstignit, cu întuneric s-a îmbrăcat şi pământul de frică s-a clintit şi catapeteasma Bisericii s-a rupt. Ci iată, că Te văd acum pe Tine supunându-Te morții de voie pentru mine. Cum Te voi îngropa, Dumnezeul meu ? Sau cum Te voi înfăşura cu giulgiuri ? Sau cu ce mâini mă voi atinge de trupul Tău cel nestricat ? Sau ce cântări voi cânta ducerii Tale de aici, Îndurate ? Slăvesc patimile Tale, cu cântări laud îngroparea Ta, precum şi învierea, strigând : Doamne, slavă Ţie.
 
Troparele, glasul al 2-lea.

   Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; şi, când ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate Puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
 
Slavă…

   Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus; dar a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă. 

Şi acum…

    Mironosiţele femei, stând lângă mormânt, îngerul a strigat : Mirurile morţilor sunt bine cuvenite, dar Hristos putrejunii S-a arătat străin. Ci strigaţi : A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

Ecteniile şi otpustul.
 
Aşa se face slujba în toate Vinerile seara ale cincizecimii.

LA UTRENIE
 
Troparele praznicului.
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.

 
   Piatra mormântului neoprind a se pecetlui, pe piatra credinţei, când ai înviat, ai dăruit-o tuturor, Doamne, slavă Ţie.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt preaslăvite, Născătoare de Dumnezeu; cu curăția fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, Maică te-ai cunoscut nemincinoasă, născând pe Dumnezeu cel adevărat, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Mironosiţele femei…

 
   Ceata ucenicilor Tăi, împreună cu mironosiţele femei se bucură cu un glas, că acelaşi praznic împreună cu dânsele prăznuiesc, spre slava şi cinstea învierii Tale şi printr-înşii strigăm către Tine, Iubitorule de oameni, Doamne : Dă poporului Tău mare milă.
 
Slavă… Şi acum… aceeaşi.
 
    Învierea lui Hristos… Psalmul 50. Canoanele praznicului cu irmosul pe 6      CANONUL MIRONOSIȚELOR       şi al hramului Sfântului pe 4 şi al Mineiului pe 4.    MINEIELE BISERICII ORTODOXE     După Cântarea 3-a, condacul şi sedealna Sfântului şi a praznicului. După Cântarea a 5-a, condacul şi icosul praznicului şi Luminânda praznicului.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile, glasul al 2-lea.
 
   Toată suflarea şi toată făptura, pe Tine Te slăveşte, Doamne, că prin Cruce moartea ai stricat ca să arăţi popoarelor învierea Ta cea din morţi, ca un iubitor de oameni.
 
    Să spună iudeii, în ce chip ostaşii străjuind au pierdut pe împăratul ? Că pentru ce piatra n-a păzit pe piatra vieţii ? Sau pe cel îngropat să-L dea, sau Celui ce a înviat, să se închine împreună cu noi, zicând : Slavă mulţimii îndurărilor Tale, Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
 
    Bucuraţi-vă popoare şi vă veseliţi, îngerul care a şezut pe piatra mormântului, acela ne-a binevestit nouă zicând : Hristos a înviat din morți, Mântuitorul lumii şi a umplut toate de bună mireasmă. Bucuraţi-vă, popoare, şi vă veseliți.
 
    Înger mai-nainte de zămislirea Ta, Doamne, bucură-te, celei pline de daruri i-a adus; înger încă şi la învierea Ta, piatra slăvitului Tău mormânt o a răsturnat. Acela adică în locul întristării, semne de veselie a vestit; iar acesta în locul morţii, pe Stăpânul, dătătorul de viață ne-a propovăduit nouă. Pentru aceasta strigăm Ţie : Făcătorule de bine al tuturor, Doamne, slavă Ţie.
 
Slavă… Şi acum… glasul 1.
 
   Venit-au la mormânt Magdalena şi cealaltă Marie şi căutând pe Domnul, au văzut pe înger ca un fulger şezând pe piatră şi a zis către dânsele : Ce căutaţi pe cel viu cu cei morţi ? A înviat precum a zis; în Galileea Îl veţi afla. Către Care să strigăm : Cela ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile praznicului, glasul al 2-lea, însăşi podobia.
 
    Când Te-a pogorât de pe lemn mort cel din Arimateea, pe Tine, viaţa tuturor, cu smirnă şi cu giulgiu Te-a întăşurat, Hristoase, şi cu dragoste se îndemna, cu inima şi cu buzele a săruta trupul Tău cel nestricat; însă cuprinzându-se de frică, bucurându-se striga Ţie : Slavă smereniei Tale, Iubitorule de oameni.
 
     Stih : Bine ai voit Doamne, pământului Tău, întors-ai robia lui Iacov.
 
    Când Te-ai pus în groapă nouă, pentru toţi, Mântuitorule al tuturor, iadul cel cu totul de râs, văzându-Te s-a îngrozit, zăvoarele s-au sfărîmat şi porţile s-au zdrobit, mormânturile s-au deschis, morţii au înviat; atunci Adam bucurându-se, cu mulțumire a strigat Ţie : Slavă smereniei Tale, Iubitorule de oameni.
 
     Stih : Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.
 
    Când Te-au văzut puterile, Hristoase, clevetit de cei fărădelege, ca şi cum ai fi fost amăgitor şi piatra mormântului pecetluită cu mâinile, cu care au împuns coasta Ta cea nestricăcioasă, atunci s-au spăimântat de nespusă îndelungă răbdarea Ta. Însă, bucurându-se de mântuirea noastră, a strigat Ţie : Slavă smereniei Tale, Iubitorule de oameni.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
    Cerut-a Iosif trupul lui Iisus şi l-a pus pe el în mormântul cel nou al său; că se cădea Lui să iasă din mormânt ca dintr-o cămară. Cel ce ai sfărâmat puterea morţii şi ai deschis oamenilor uşile raiului, slavă Ţie.
 
Troparele, ceasul 1 şi otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
    Fericirile din canon, Cântarea a 9-a, prochimenul şi apostolul : Din faptele apostolilor. Evanghelia de la Ioan. Chinonicul praznicului.




SĂPTĂMÂNA A 4-A DUPĂ PAŞTI


DUMINICA A PATRA DUPĂ PAŞTI
A SLĂBĂNOGULUI


SÂMBĂTĂ SEARA
 
LA VECERNIA CEA MICĂ
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 4. 
 
Şi cântăm stihirile învierii, Glasul al 3-lea. 

   Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morții s-a stricat şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut; iar neamul omenesc prin credinţă fiind mântuit, cântare Ţie totdeauna aduce.
 
    Luminatu-s-au toate, cu învierea Ta Doamne şi raiul iarăşi s-a deschis şi toată zidirea lăudându-Te, cântare Ţie totdeauna aduce.
 
    Slăvesc puterea Tatălui şi a Fiului şi laud stăpânirea Duhului Sfânt, Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea deoființă, care împărățeşte în veacul veacului.
 

Altă stihiră a lui Anatolie. 

   Cinstitei Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că cu rana Ta, noi toți ne-am vindecat.
 
Slavă… glasul al 5-lea.
 
    Suitu-s-a Iisus în Ierusalim la scăldătoarea oilor, ce se cheamă evreieşte Vitezda, cea care avea cinci foişoare şi întru acelea zăcea mulțime de bolnavi; că îngerul lui Dumnezeu la vreme pogorându-se, o tulbura pe ea şi sănătate da celor ce veneau cu credință. Şi văzând Domnul pe un bolnav de mulți ani, a zis către dânsul : Voieşti să fii sănătos ? Iar cel bolnav a răspuns : Doamne, om nu am, că dacă se va tulbura apa, să mă arunce în scăldătoare. La doctori am cheltuit toată avuția mea şi milă a dobândi nu m-am învrednicit. Iar doctorul sufletelor şi al trupurilor a zis către dânsul : Ridică-ți patul tău şi umblă, propovăduind puterea Mea şi mila cea mare, până la marginile lumii.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 3-lea.
 
   Cum să nu ne mirăm de naşterea ta cea dumnezeiască bărbătească, cu totul cinstită ? Că ispită de bărbat neluând ceea ce eşti cu totul fără prihană, ai născut fără de tată pe Fiul cu trup, pe cel născut din Tatăl mai-nainte de veci fără de mamă; Carele nicicum n-a răbdat schimbare, sau amestecare, sau despărţire, ci a păzit întreagă osebirea amândurora firilor. Pentru aceasta, Maică Fecioară, Stăpână, pe Acela roagă-L, să mântuiască sufletele celor ce cu dreaptă credinţă, de Dumnezeu Născătoare te mărturisesc pe tine.


 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, dogmatica, glasul al 3-lea.
 
    Minune prea mare ! Ceea ce a născut este Fecioară şi Cel ce S-a născut este Dumnezeu mai-nainte de veci. Naşterea văzută şi ceea ce s-a săvârşit este mai presus de fire. O, taină înfricoşată ! Că şi ceea ce se gândeşte rămâne negrăită şi ceea ce vede nu se poate cuprinde. Fericită eşti tu preacurată Fecioară, că eşti fiică a lui Adam celui pământesc şi a lui Dumnezeu Celui Prea Înalt Maică. Pe Carele roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihiria învierii, glasul al 3-lea.
 
   Hristoase, Cela ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seară, Iubitorule de oameni.
 
Apoi ale Născătoarei de Dumnezeu, glas acelaşi.
 
    Stih : Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta...
 
    Dobândind mari şi multe faceri de bine prin tine, preacurată, slăvim cu îngerii pe Cel născut al tău, Carele a voit a se naşte în pântecele tău, pentru milostivirea cea prea mare şi a înnoit neamul omenesc.
 
     Stih : Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.
 
    Pe tine toţi păcătoşii te-am câştigat, în viață scăpare şi dumnezeiesc acoperământ, curată Fecioară; deci, toți ne rugăm milostivirii tale : Nu te depărta de la noi rugămu-ne, ci ne miluieşte şi ne mântuieşte.
 
     Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii popoarelor.
 
    Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare Maică pururea Fecioară, noi robii tăi cei din țărână aducem ție după vednicie, împreună cu dumnezeiescul Graviil mai-marele cetelor. Că tu eşti solitoare de veselie şi bucurie lumii.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
 
    Acolo în pridvorul lui Solomon, zăcea mulțime de bolnavi şi înjumătățindu-se praznicul, a aflat Hristos pe un slăbănog zăcând de treizeci şi opt de ani. Şi cu stăpânesc glas a zis către dânsul : Voieşti să fii sănătos ? Iar cel bolnav a răspuns : Doamne, om nu am, ca, dacă se va tulbura apa, să mă bage în scăldătoare. Iar Domnul a zis către dânsul : Ridică-ți patul tău şi umblă ! Iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai greşeşti. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu trimite-ne nouă, Doamne, mare milă.
 
Troparul învierii. Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
Ectenia mică şi otpustul.
 

TOT ÎN ACEASTĂ ZI
 
LA VECERNIA CEA MARE
 
    După ce binecuvintează preotul : Hristos a înviat… de trei ori. Şi îndată citim Psalmul şi Catisma toată. Şi Fericit bărbatul… La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10 şi cântăm stihirile învierii 3, ale lui Anatolie 4 şi ale slăbănogului 2, repetând pe cea dintâi.
 
Stihirile învierii, glasul al 3-lea
 
    Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morții s-a stricat şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut; iar neamul omenesc prin credinţă fiind mântuit, cântare Ţie totdeauna aduce.
 
    Luminatu-s-au toate, cu învierea Ta Doamne şi raiul iarăşi s-a deschis şi toată zidirea lăudându-Te, cântare Ţie totdeauna aduce.
 
    Slăvesc puterea Tatălui şi a Fiului şi laud stăpânirea Duhului Sfânt, Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea deoființă, care împărățeşte în veacul veacului.
 
Alte stihiri ale lui Anatolie.
 
    Cinstitei Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că cu rana Ta, noi toți ne-am vindecat.
 
    Lăudăm pe Mântuitorul, Carele din Fecioară s-a întrupat. Că pentru noi s-a răstignit şi a treia zi a înviat, dăruind nouă mare milă.
 
    Celor din iad, pogorându-se Hristos a vestit, îndrăzniți, zicând : Acum am biruit; Eu sunt învierea, Eu pe voi vă voi scoate, sfărâmând porțile morţii.
 
    Cei ce stăm cu nevrednicie întru preacurată casa Ta, cântare de seară înălțăm, dintru adâncuri strigând : HristoaseDumnezeule, Cela ce ai luminat lumea cu învierea Ta cea de a treia zi, scoate pe poporul Tău din mâna vrăjmaşilor Tăi, Iubitorule de oameni.
 
Apoi aceste stihiri ale slăbănogului, glasul 1, singur glasul.
 
    Cela ce cu palma cea preacurată ai zidit pe om, ai venit să vindeci pe cei bolnavi, milostive Hristoase. Pe cel slăbănog la scăldătoarea oilor cu cuvântul Tău l-ai sculat şi durerea celeia ce-i curgea sânge o ai vindecat. Pe fata cananeencei ceea ce se bântuia o ai miluit şi rugăciunea sutaşului nu o ai trecut cu vederea. Pentru aceasta strigăm : Atotputernice, Doamne, slavă Ție. De două ori.
 
    Mort neîngropat fiind slăbănogul, văzându-Te pe Tine, a strigat : Miluieşte-mă Doamne, că patul meu mormânt mi s-a făcut. Ce folos îmi este de viață. Nu-mi este de nici o treabă scăldătoarea oilor, că nu am pe nimeni să mă bage, când se tulbură apa; ci, la Tine, izvorul tămăduirilor vin, ca şi eu împreună cu toţi să strig : Atotputernice Doamne, slavă Ţie.
 
Slavă… glasul al 5-lea.
 
   Suitu-s-a Iisus în Ierusalim la scăldătoarea oilor, ce se cheamă evreieşte Vitezda, cea care avea cinci foişoare şi întru acelea zăcea mulțime de bolnavi; că îngerul lui Dumnezeu la vreme pogorându-se, o tulbura pe ea şi sănătate da celor ce veneau cu credință. Şi văzând Domnul pe un bolnav de mulți ani, a zis către dânsul : Voieşti să fii sănătos ? Iar cel bolnav a răspuns : Doamne, om nu am, că dacă se va tulbura apa, să mă arunce în scăldătoare. La doctori am cheltuit toată avuția mea şi milă a dobândi nu m-am învrednicit. Iar doctorul sufletelor şi al trupurilor a zis către dânsul : Ridică-ți patul tău şi umblă, propovăduind puterea Mea şi mila cea mare, până la marginile lumii.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 3-lea.
 
    Cum să nu ne mirăm de naşterea ta cea dumnezeiască bărbătească, cu totul cinstită ? Că ispită de bărbat neluând ceea ce eşti cu totul fără prihană, ai născut fără de tată pe Fiul cu trup, pe cel născut din Tatăl mai-nainte de veci fără de mamă; Carele nicicum n-a răbdat schimbare, sau amestecare, sau despărţire, ci a păzit întreagă osebirea amândurora firilor. Pentru aceasta, Maică Fecioară, Stăpână, pe Acela roagă-L, să mântuiască sufletele celor ce cu dreaptă credinţă, de Dumnezeu Născătoare te mărturisesc pe tine.
 
Prochimenul zilei.
 
LA LITIE.
 
Stihira hramului, Slavă… glasul al 5-lea.
 
   Lângă scăldătoarea oilor, zăcea un om în neputinţă şi văzându-Te pe Tine, Doamne, a strigat : Om nu am, ca dacă se va tulbura apa, să mă bage într-însa şi până când merg eu, altul apucă mai-nainte de mine şi ia sănătate, iar eu zac bolnav. Şi îndată milostivindu-se Mântuitorul a zis către dânsul : Pentru tine om M-am făcut, pentru tine în trup M-am îmbrăcat şi zici, om nu am. Ridică-ți patul tău şi umblă. Toate sunt Ţie cu putinţă, toate ascultă, toate se pleacă; adu-Ţi aminte de noi toți şi ne miluieşte Sfinte, ca un Iubitor de oameni.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea.
 
   Biserică şi uşă eşti, palat şi scaun al împăratului, Fecioară preacinstită, prin care Mântuitorul meu Hristos Domnul, s-a arătat celor ce dormeau întru întuneric, Soarele dreptăţii fiind; vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său cu mâna Sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceea ce ai îndrăzneală ca o Maică către Dânsul, roagă-L neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii, glasul al 3-lea
 
   Hristoase, Cela ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seară, Iubitorule de oameni.
 
Stihirile Paştilor, cu stihurile lor, apoi Slavă… glasul al 5-lea.
 
   Acolo în pridvorul lui Solomon, zăcea mulţime de bolnavi şi înjumătățindu-se praznicul, a aflat Hristos pe un slăbănog zăcând de treizeci şi opt de ani. Şi cu stăpânesc glas a zis către dânsul : Voieşti să fii sănătos ? Iar cel bolnav a răspuns : Doamne, om nu am ca dacă se va tulbura apa, să mă bage în scăldătoare. Iar El a zis către dânsul : Ridică-ți patul tău şi umblă, iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai greşeşti. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, trimete-ne nouă, Doamne, mare milă.
 
Şi acum… glasul al 5-lea.
 
    Ziua învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrătişăm; să zicem fraților şi celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru înviere şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viață dăruindu-le.
 
Hristos a înviat… odată. Şi celelalte după cum s-a arătat în Duminica trecută.
 
Troparul, glasul al 3-lea :

 
    Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti. Că a făcut biruinţă cu braţul Său Domnul, călcat-a cu moartea pe moarte, Cel întâi născut din morţi s-a făcut, din pântecele iadului ne-a izbăvit pe noi şi a dat lumii mare milă.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Că, cu trupul cel luat din tine Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin Cruce luând patimă, ne-a izbăvit pe noi din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.
 
     Iar nefiind priveghere la Miezonoptică cântăm canonul din octoih al glasului al 3-lea şi troparale :
Cade-se cu adevărat a lăuda… şi otpustul.
 
Duminică, a patra săptămână după Paşti.
 
LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul… troparele învierii. 
 
După întâia Catismă, sedealna glasul al 3-lea.

 
   Hristos din morţi s-a sculat, începătura celor adormiţi, cel mai întâi născut decât zidirea şi făcătorul tuturor celor făcute, firea cea stricată a neamului nostru, întru sine o a înnoit; nu vei mai stăpâni de acum, moarte, că Stăpânul tuturor puterea Ta a stricat.
 
A învierii :
 
    Cu trupul moarte gustând, Doamne, amărăciunea morţii o ai tăiat cu scularea Ta şi pe om împotriva ei l-ai întărit, blestemului celui dedemult biruinţă chemând. Apărătorul vieţii noastre, Doamne, slavă Ţie.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminată curăţia ta, Gavriil mirându-se, a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu : Ce laudă vrednică voi aduce ţie ? Ce te voi numi pe tine ? Nu mă pricep şi mă minunez ! Pentru aceasta precum mi s-a poruncit, strig ţie : Bucură-te, ceea ce eşti cu daruri dăruită.
 
După a doua Catismă, sedealna glasul al 3-lea.
 
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale…
 
    Cela ce toate cele omeneşti le-ai luat şi toate cele ale noastre le-ai făcut ale Tale; ai binevoit a Te pironi pe Cruce, Făcătorul meu, primind a suferi moarte ca un om, ca să izbăveşti omenirea din moarte ca un Dumnezeu. Pentru aceasta ca dătătorului de viață strigăm Ţie : Slavă, Hristoase, milostivirii Tale.
 
A învierii :
 
    Răstignirea cea necuprinsă cu mintea şi învierea cea netâlcuită, taina cea negrăită o teologhisim credincioşii; că astăzi moartea şi iadul s-au prădat şi neamul omenesc întru nestricăciune s-a îmbrăcat. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm Ţie : Slavă, Hristoase, învierii Tale.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Cele cereşti cu dragoste s-au veselit şi cele pământeşti cu cutremur s-au spăimântat, când preacuratul glas a venit spre tine, Născătoare de Dumnezeu; ca o prăznuire a fost pentru amândouă părţile, când cel întâi zidit din moarte s-a izbăvit. Pentru aceasta cu îngerul strigăm către tine : Bucură-te, curată Fecioară, Maică.
 
După Fericiţi cei fără prihană… Troparele : Bine eşti cuvântat, Doamne…
 
Apoi ipacoi.
 
    Spăimântând cu vederea, rourând cu graiurile, îngerul strălucind a zis mironosiţelor : Ce căutaţi pe cel viu în mormânt ? Sculatu-s-a deşertând mormânturile. Cunoaşteţi neschimbat pe Schimbătorul stricăciunii; ziceţi lui Dumnezeu : Cât sunt de înfricoşate lucrurile Tale ! Că ai mântuit neamul omenesc.
 
Apoi treptele.
 
ANTIFONUL 1, glasul al 3-lea.
 
    Robia Sionului Tu o ai scos din Babilon şi pe mine din patimi, la viață mă trage, Cuvântule.
 
    Cei ce seamănă în austru cu lacrimi dumnezeieşti, secera-vor spice întru bucuria vieţii celei deapururea.
 
Slavă… Şi acum…
 
    Prin Sfântul Duh este toată buna dăruire, că cu Tatăl şi cu Fiul împreună străluceşte; întru Carele toate viază şi se mişcă.
 
ANTIFONUL al 2-lea.
 
    De n-ar zidi Domnul casa bunătăţilor, în zadar ne ostenim; iar acoperindu-ne sufletul, nimeni nu va strica cetatea noastră.
 
    Pentru roada pântecelui, prin Duhul, fii se fac Ţie, Hristoase, sfinţii pururea, ca unui Tată.
 
Slavă… Şi acum…
 
    În Sfântul Duh se vede toată sfinţenia, înţelepciunea, că înfiinţează toată făptura; Aceluia să slujim, că Dumnezeu este, ca şi Tatălui şi Cuvântului.
 
ANTIFONUL al 3-lea.
 
    Cei ce se tem de Domnul, fericiţi vor umbla în cărările poruncilor, că vor mânca toată roada cea de viață.
 
    Veseleşte-Te, începătorul turmei, împrejurul mesei Tale văzându-Ţi fiii Tăi, purtând stâlpări de fapte bune.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Prin Sfântul Duh este toată bogăția slavei, din care este darul şi viaţa la toată zidirea; că, împreună cu Tatăl se laudă şi cu Cuvântul.
 
Prochimen, glasul al 3-lea.
Spuneţi întru neamuri, că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.
Stih : Cântaţi Domnului cântare nouă…


Toată suflarea…

Evanghelia învierii, a 4-a, de la Luca.
 
Apoi : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Psalmul 50


CANOANELE 
 
Al Paştilor cu irmosul pe 6 şi al Născătoarei de Dumnezeu pe 2;
 

CANONUL PAȘTILOR ; CANONUL NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU
 
CANONUL Slăbănogului pe 6

Cântarea 1-a, glasul al 3-lea,
 
Irmos :
 
    Tu eşti Dumnezeu cel minunat, care preaslăvit faci minuni, cela ce ai uscat adâncul şi căruţele le-ai acoperit şi ai mântuit pe poporul ce-Ţi cânta Ţie, ca Mântuitorului nostru şi Dumnezeu.
 
    Lucrând semne şi făcând minuni, Unule împărate, Crucea de voie ai răbdat ca un îndurat şi cu moartea pe moarte omorând, ne-ai înviat pe noi.
 
    Astăzi să dănţuim cu credinţă, popoare, întru scularea lui Hristos, că s-a prădat iadul şi pe cei ce i-a avut legaţi degrabă i-a dat înapoi, care laudă slăvirile lui Dumnezeu.
 
   Cela ce prin dumnezeiasca putere, cu cuvântul Tău ai întărit oarecând pe cel slăbănog, Hristoase, şi i-ai poruncit lui să-şi ridice patul, neputincios fiind el de multă vreme, vindecă sufletul meu cel ce s-a bolnăvit cumplit.
 
    La scăldătoarea oilor se pogora îngerul oarecând şi numai pe unul vindeca într-un an. Iar cu dumnezeiescul botez acum curăţă Hristos mulţimi nenumărate.
 
A arhanghelului :
 
    Cela ce eşti căpetenie îngerilor maimare voievod al slujitorilor celor de sus, pe cei ce se adună întru cinstită biserica Ta şi laudă pe Dumnezeu, acoperă-i şi-i păzeşte de toate necazurile.
 
Slavă… a Treimii.
 
    Să lăudăm neîncetat împreună cu cei fără de trupuri, în trei feţe şi într-o fire, pe Dumnezeu cel fără început, pe Tatăl, pe Cuvântul şi pe Duhul cela ce are o împărăţie şi o stăpânire nedespărţită.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cetatea ta aceasta, care totdeauna te cinsteşte pe tine, Curată, cu credinţă, mântuieşte-o din primejdii, de robia barbarilor, de războiul cel dintru sine şi de sabie şi de toată altă îngrozire.
 
Catavasie : Ziua învierii…
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmos :
 
    Suflete sterp şi neroditor, câştigă-ţi rod bine slăvit şi veselindu-te strigă : Întăritu-s-a inima mea întru Tine, Dumnezeule ! Nu este sfânt şi nu este drept, fără numai Tu, Doamne.
 
    Văzându-Te oarecând soarele pe lemn spânzurat, Cuvinte, lumina şi-a ascuns. Şi tot pământul s-a cutremurat; morţii s-au sculat, murind Tu, atotputernice.
 
    Venind Tu cu sufletul în pântecele pământului, iadul a dat înapoi degrab sufletele pe care le câştigase, cele ce strigă : Laudă de mulţumire puterii Tale, unule Doamne.
 
    Vindecă, prea Bunule, sufletul meu, cel ce a fost bolnav cumplit în mulţi ani ca şi pe cel slăbănog mai-nainte, ca să urmez urmelor Tale, care le-ai arătat celor ce Te iubesc pe tine.
 
A arhanghelului :
 
    Arhanghele al lui Dumnezeu, fă rugăciune cu cetele cele de sus, pentru noi cei care te lăudăm pe tine cu credinţă, păzindu-ne şi ferindu-ne pe noi cei ce cădem în patimile vieţii.
 
Slavă… a Treimii.
 
    Slavă Tatălui, să strigăm, Fiului şi Duhului; că unul este după fire Dumnezeu, pe Carele toate puterile cereşti cu frică îl slăvesc, strigăm : Sfânt, sfânt, sfânt eşti Doamne.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Fără de sămânţă ai avut zămislire şi mai presus de gând naştere, Fecioară Maică preacurată; lucru înfricoşat, minune, prea mare, de îngeri cinstită şi de oameni preaslăvită, Fecioară Stăpână.
 
Condacul şi icosul Paştilor, sedealna, glasul al 3-lea.
 
    Numai graiul Celui ce s-a arătat pe pământ pentru noi, din milostivire, a întărit pe slăbănog, precum se vesteşte vorba în toată lumea; pentru aceea şi patul luându-şi a umblat, măcar că nu sufereau cărturarii să vadă ceea ce se făcuse, fiind cuprinşi de răutatea pizmei, care slăbănogeşte sufletele.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    De frumuseţea fecioriei tale şi de prea luminată curăţia ta Gavriil mirându-se, a strigat ție, Născătoare de Dumnezeu : Ce laudă vrednică voi aduce ţie ? Ce te voi numi pe tine ? Nu mă pricep şi mă minunez ! Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit strig ţie : Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmos :
 
    Avvacum, preacurat pântecele tău, munte umbrit mai înainte l-a văzut, Curată; pentru aceea a şi strigat : De la amiazăzi va veni Dumnezeu şi cel sfânt din muntele cel cu umbra deasă.
 
    Adunarea evreiască topindu-se de pizmă, Te-a răstignit pe lemn pe Tine, Doamne, şi stricând osânda morţii, Te-ai sculat ca un puternic, sculând şi lumea împreună cu Tine.
 
    Pentru ce căutaţi femei cu miresme, pe mirul cel nedeşertat ? S-a sculat, a zis Mironosiţelor cel ce şedea în haine albe, umplând latura cea de sub cer de bună mireasmă înţelegătoare.
 
    Chip de rob purtând pentru multa milostivire, umblând ai venit şi ai arătat sănătos pe cel ce zăcea de mulţi ani, Cuvinte, poruncindu-i să-şi ridice şi patul.
 
A îngerului :
 
    Îngerul Domnului, pogorându-se la vreme tulbura apa în scăldătoarea oilor, făcând numai pe unul sănătos; iar Hristos mântuieşte mulţime nenumărată prin dumnezeiescul botez.
 
A arhanghelului :
 
    Cela ce eşti căpetenia îngerilor şi îndreptător celor rătăciţi, maimare voivodule al Domnului vino în ceasul acesta în mijlocul nostru şi du rugăciunile tuturor la unul Făcătorul şi Stăpânul.
 
Slavă… a Treimii.
 
    Unită după fire şi despărţită după feţe este Sfânta Treime : Tatăl cel mai presus de fiinţă şi Fiul cel împreună veşnic şi unul Sfântul Duh cel atotputernic.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Cum alăptezi, Curată ? Şi cum ai născut prunc pe cel mai dedemult decât Adam ? Cum porţi în braţe Fiul, pe Cel ce este pe umerii Heruvimilor ? Precum ştie şi precum voieşte Cel ce a înfiinţat toate.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmos :
 
   Cu lumina Ta cea neînserată, Hristoase Dumnezeule, luminează smeritul meu suflet, şi-l povăţuieşte spre frica Ta. Pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ.
 
    Înălţându-Te pe lemnul Crucii, ai înălţat şi toată lumea; şi fiind între cei morţi, Dumnezeule pe morţii cei din veac i-ai sculat.
 
    Înviat-a Hristos precum a zis deşertând toate împărăţiile iadului şi s-a arătat apostolilor, bucurie veşnică dându-le.
 
    În haine albe strălucind, îngerul s-a văzut de femei zicând : Nu mai plângeţi, viaţa voastră s-a sculat, pe morţii cei din mormânturi înviind.
 
    Precum ai sculat pe cel slăbănog, Hristoase, vindecă şi sufletul meu cel slăbănogit pentru călcările de poruncă şi mă îndreptează ca să umblu în cărările Tale cele drepte.
 
A arhanghelului :
 
    Voievodule al îngerilor, Mihaile, păzeşte pe poporul ce se adună astăzi în biserica ta şi vesteşte slava lui Dumnezeu.
 
Slavă… a Treimii.
 
    Unime întocmai cinstită şi întreit numărată, despărţită după feţe cu credinţă şi unită este după fire, Tatăl, Fiul şi dumnezeiescul Duh.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Zămislirea ta cea fără de sămânţă, Curată, şi naşterea cea necuprinsă de minte o lăudăm, fericindu-te pe tine ca pe Maica Făcătorului şi Stăpânului tuturor.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmos :
 
    Adâncul patimilor şi viforul vânturilor celor potrivnice s-au ridicat asupra mea; ci, întâmpinându-mă Tu Mântuitorule mântuieşte-mă şi mă scapă din stricăciune, precum ai mântuit din fiară pe proorocul.
 
    Te-ai înălţat de voie pe lemn, Te-ai pus ca un mort în mormânt şi pe toţi morţii cei din iad înviindu-i, Hristoase, i-ai sculat cu dumnezeiasca putere.
 
    Iadul întâmpinându-Te jos s-a amărât, Îndurate, dând înapoi degrab pe cei legaţi care laudă cu glasuri netăcute, înfricoşată învierea Ta, Mântuitorule.
 
   Dumnezeieştii ucenici, văzând pe Hristos, viaţa tuturor sculându-se din mormânt, cu multă dragoste, cu gând drept şi cu sufletească veselie s-au închinat Lui.
 
   Cel ce a zăcut dedemult pe patul durerii mai mulţi ani, cu porunca Ta, Hristoase, vindecându-se, lăudând a slăvit milostivirea Ta, Dătătorule de viață.
 
A arhanghelului :
 
    Voievodule al îngerilor Mihaile, cela ce stai înaintea scaunului Stăpânului, vino în mijlocul nostru şi ne îndreptează la cărările vieţii, pe noi cei ce te-am câştigat pe Tine cald folositor.
 
Slavă…
 
    Treime după feţe pe Tine te cinstesc şi unime după fiinţă te propovăduiesc, împreună cu înfricoşate oştile cele de sus, Părinte cel fără de început, Fiule şi Duhule cel drept, Dumnezeule al tuturor.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Cela ce toate le poartă cu dumnezeiasca voie, s-a ţinut în braţele tale, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, scoţându-ne pe noi pe toţi din mâna robiei celui viclean, ca un îndurat.
 
Condac, glasul al 3-lea.
 
Podobie : Fecioara astăzi…
 
    Sufletul meu, Doamne, cel slăbănogit cu tot felul de păcate şi cu netrebnice lucruri, ridică-l cu dumnezeiescul Tău ajutor, precum ai ridicat şi pe slăbănogul dedemult, ca să strig, fiind mântuit : Îndurate, slavă Hristoase puterii Tale.
 
ICOS :
 
    Cela ce cuprinzi marginile cu palma mâinii Tale, Iisuse Dumnezeule, Cela ce eşti fără de început cu Tatăl şi împreună cu Duhul Sfânt stăpâneşti toate; cu trup Te-ai arătat, vindecând bolile şi patimile ai gonit; pe orbi ai vindecat şi pe cel slăbănog cu dumnezeiescul Tău cuvânt l-ai ridicat, poruncindu-i îndată să umble şi să ridice pe umerii săi patul care l-a purtat. Pentru aceasta toţi împreună cu dânsul cântăm şi strigăm : Îndurate, slavă Hristoase puterii Tale.
 
SINAXAR 
ÎN DUMINICA A PATRA DUPĂ PAŞTI A SLĂBĂNOGULUI
 
Stih :
Cuvântul lui Hristos care a vindecat slăbănogire.
Acela însuşi tuturor le dă tămăduire.

 
   Tot în această zi, în Duminica a patra după Paşti, facem pomenirea slăbănogului vindecat de Domnul şi prăznuim o minune ca aceasta a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. S-a pus şi aceasta aici, pentru că în vremea acestor cincizeci de zile ce erau la evrei, a făcut Hristos această minune. Că a intrat în Ierusalim la praznic şi a fost la lacul cel cu cinci foişoare, zidite de Solomon, care se numea şi lacul oilor, pentru că în el se spălau măruntaiele oilor ce le înjunghiau spre jertfă, sau pentru că cela ce intra întâi acolo, când tulbura îngerul apa odată în an se făcea sănătos. Şi a aflat acolo pe un om, care avea treizeci şi opt de ani în boala sa şi nu putea şti cine l-ar băga în apă pe el cel bolnav. De la care ne învăţăm cât este de bună aşteptarea şi răbdarea. Şi pentru că era să se dea botezul cel curăţitor de tot păcatul, a iconomist Dumnezeu în legea veche prin apă să se facă minuni, că dacă va veni acela (adică botezul) mai lesne să se primească. Deci, la acest slăbănog ce se numea Iar, a venit Iisus şi l-a întrebat şi el nu i-a cerut ajutor. Dar Hristos ştiind că se va curăţi acea boală i-a zis : Iaţi patul tău şi mergi ! Şi îndată s-a făcut sănătos şi şi-a luat patul pe umăr, ca să nu se pară că este nălucire şi s-a dus la casa sa. Şi fiind Sâmbătă, nu-l lăsau Iudeii să umble; iar el aducea înainte pe Cela ce-l tămăduise, spunând că Acela i-a zis să umble Sâmbăta, neştiind cine este. Pentru că Iisus, fiind popor mult acolo adunat, S-a dat în lături şi S-a ascuns. Iar după aceea l-a aflat pe el Iisus în biserică şi i-a zis : Iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău. Unii socotesc că pentru aceea i-a zis aşa Domnul, că acela era să dea după aceea lovire lui Iisus, când era să stea înaintea Caiafei arhiereul şi mai rea ispită a slăbănogirii de acolo să moştenească în focul de veci, nu treizeci şi opt de ani numai, ci pururea muncindu-se. Dar Domnul mai ales a arătat, că s-a întâmplat lui boala slăbănogirii din păcate. Însă nu vine toată boala din păcate, ci şi din neputinţa firii şi din mâncarea fără de măsură şi din cele fără de folos şi din altele multe. Deci, înţelegând slăbănogul că Iisus este Acela Care l-a făcut sănătos, a spus aceasta Iudeilor. Iar ei întărâtându-se spre mânie, căutau să ucidă pe Hristos, pentru că strica Sâmbăta. Iar El multe le zicea, arătând că cu dreptul este şi Sâmbăta a face bine şi cum că însuşi este Acela Care a zis să se păzească Sâmbăta şi că este întocmai cu Tatăl şi precum Acela lucrează, aşa şi El. Se cuvine a şti că altul este acest slăbănog şi altul slăbănogul cel de la Matei. Că acea minune în casă s-a făcut când şi oameni au slujit aceluia şi au auzit : Iartă-ţi-se ţie păcatele; iar aceasta s-a făcut în foişor şi n-a avut om precum zice sfânta Evanghelie. Acele cinci foişoare pline de bolnavi, închipuesc că era bolnavă seminţia evreiască la cele cinci simţiri : La vedere, la pipăire, la gust, la auz şi la miros. La acestea erau bolnavi feciorii evreieşti că nu aveau ochi curaţi, pentru că vedeau minunile şi nu le băgau în seamă. Nu aveau gust mulţumitor, de vreme ce mâncând mană, căutau cărnuri. Nu aveau mirosul întreg al miresmei Stăpânului, ci au voit putoarea diavolului. Nu aveau auz curat, pentru că ascultau fluierăturile şerpilor, iar nu învăţăturile proorocilor. Nu aveau pipăitul de folos, de vreme ce pe idoli îi numeau dumnezei, lepădându-se de Dumnezeu cel viu. Se prăznuieşte acum minunea aceasta, pentru că întru aceste cincizeci de zile şi aceasta s-a făcut, precum şi pentru femeia samarineacă şi pentru orb. Că pe Toma şi pe mironosiţe, spre încredinţarea învierii lui Hristos din morţi prăznuim; iar celelalte până la înălţarea Domnului, pentru că acestea pe vremea acestor cincizeci de zile, distinse la evrei, le-a făcut. Şi de vreme ce acestea pe scurt Ioan aşa le-a descris.
 
   Cu milostivirea Ta cea negrăită, Hristoase Dumnezeule nostru, miluieşte-ne pe noi, acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
    Cela ce ai rourat văpaia cuptorului şi pe tinerii i-ai păzit nearşi, binecuvântat eşti în veci, Doamne, Dumnezeule părinţilor noştri.
 
    Dacă Te-a văzut soarele întins pe lemn şi-a ascuns lumina neputând să lumineze lumii, apunând Tu de voie, împărate al tuturor, spre luminarea tuturor neamurilor.
 
    Înviat-ai deşertând mormânturile şi prădând iadul cu tăria Ta cea atotputernică. Pentru aceasta lăudăm cinstită şi dumnezeiască scularea Ta, Hristoase.
 
    Ce căutați pe cel viu ca pe un mort ? S-a sculat, nu este în mormânt, strigat-a către mironosiţe dedemult dumnezeiescul înger, cel ce a strălucit cu chipul.
 
    Cela ce ai vindecat cu cuvântul pe slăbănogul care zăcea de mulţi ani, ai strigat către dânsul : Ridică-ţi patul tău şi umblă, lăudând slava lui Dumnezeu.
 
A arhanghelului :
 
    Mihaile, mai marele voievod al Domnului, îndreptează pe cei ce s-au adunat cu credinţă în dumnezeiască biserica ta, spre lauda lui Dumnezeu şi-i fereşte de toate răutăţile, cu mijlocirea ta.
 
Slavă… a Treimii.
 
    O, Treime ! Mântuieşte din toate primejdiile pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă, ca pe Dumnezeul tuturor şi Stăpânul şi-i fă părtaşi bunătăţilor Tale.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Fecioară ai rămas după ce ai născut mai presus de cuvânt, pe Cel ce s-a născut fără stricăciune, mai-nainte de toţi vecii din Tatăl cel fără de început; pentru aceasta pe tine te fericim, Curată.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
    Pe Dumnezeu Cel ce se slăveşte neîncetat de îngeri întru cei de sus, cerurile cerurilor, pământul şi munţii, dealurile şi adâncul şi tot neamul omenesc, cu cântări ca pe Făcătorul şi Mântuitorul, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
    Catapeteasma s-a rupt răstignindu-Te Tu, Mântuitorul nostru şi moartea a dat înapoi pe morţii care i-a înghiţit şi iadul s-a golit, văzându-Te pe Tine că Te-ai pogorât în cele mai dedesubt ale pământului.
 
    Unde-ţi este moarte boldul ? Unde-ţi este acum, iadule, biruinţa ? De împăratul Cel ce a înviat tu te-ai omorât şi ai pierit şi nu vei mai împărăţi de acum. Că Cel tare a luat pe legaţii pe care i-ai avut.
 
    Alergaţi degrab, vestiţi apostolilor învierea, zis-a mironosiţelor tânărul cel ce s-a arătat, înviat-a Stăpânul cu preaslăvire şi împreună cu dânsul şi morţii cei din veac.
 
    Slăbănogul cel ce zăcuse mulţi ani, a strigat : Miluieşte-mă Mântuitorule, pe mine cel cuprins de nepricepere; iar El i-a poruncit îndată să-şi ridice patul şi drept să umble.
 
A arhanghelului :
 
    Ca cela ce eşti căpetenie puterilor celor fără materie, maimare voievodule, împreună cudânşii cere nouă curățire de greşeli, îndreptarea vieţii şi desfătarea veşnicelor bunătăţi celor de acolo.
 
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh Domnul.
 
A Treimii :
 
    Fiinţa cea nezidită şi nedespărţită, Dumnezeirea cea în trei feţe, pe Dumnezeu Tatăl cel fără început şi pe Duhul Sfânt să-L lăudăm cu un glas, strigând înfricoşată cântarea Serafimilor.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Carte te-a văzut pe tine dedemult Isaia, pururea Fecioară, în care cu degetul Tatălui s-a scris Cuvântul cel fără de ani, Care ne-a izbăvit din toată necuvântarea, pe noi care te lăudăm pe tine cu cuvinte sfinţite.
 
Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
    La muntele Sinai, în rug te-a văzut Moise, pe tine care ai zămislit în pântece focul Dumnezeirii fără ardere, iar Daniil te-a văzut munte netăiat şi Isaia te-a numit toiag odrăslit din rădăcina lui David.
 
    Iisuse înălțându-Te pe lemn, ne-ai înălţat şi pe noi şi punându-Te de voie în mormânt, ai înviat din mormânturi pe toţi morţii, care laudă stăpânirea Ta cea necuprinsă şi puterea cea nebiruită.
 
    Prea frumos din groapă ai răsărit, ca un Mire din cămară, Cuvinte, Cela ce eşti însăşi frumuseţea; stricat-ai întunericul iadului şi ai scos pe cei legaţi care cu un glas strigă : Laudă slavei Tale, slavă, Iisuse Dumnezeule, învierii Tale.
 
    Suspinuri şi lacrimi aducând cu miresme, degrab au ajuns femeile la preasfântul mormânt şi s-au înştiinţat cu credinţă de slăvită scularea lui Hristos, pe care o prăznuim veselindu-ne cu bucurie sufletească.
 
    Urmat-a sănătatea trupului poruncii Tale, Hristoase, şi s-a văzut repede alergând cela ce era mai-nainte slăbănog şi purtându-şi patul în care zăcuse mulţi ani, a slăvit cu cântări puterea Ta.
 
A arhanghelului :
 
    Luminare cere nouă maimare voievodule, cela ce stai pururea înaintea luminii celei mari şi împacă viaţa noastră, ceea ce se clatină totdeauna de ispitele şarpelui şi de primejdiile vieţii, pururea vrednicule de laudă.
 
Slavă…
 
    Lumină şi lumini, viață şi vieţi, Te slăvesc pe Tine cu toată buna-credinţă, Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfinte, unime ceea ce eşti în trei feţe, stăpânire nedespărţită, Dumnezeire neamestecată : Sfânt, sfânt, sfânt strigând, cu puterile cele de sus.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Din pântecele tău cel purtător de lumină a ieşit soarele cel mare, Hristos, şi lumea a luminat cu luminoase străluciri, Preacurată, şi a gonit întunericul călcării de poruncă. Pentru aceasta te lăudăm pe tine, ca pe pricinuitoarea tuturor bunătăţilor, dumnezeiască Mireasă.
 
Apoi : Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru… de trei ori.
 
LUMINÂNDA.
 
    Cu trupul adormind ca un muritor, împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzându-o. Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.
 
Slavă… altă Luminândă :
 
Podobie : Femei ascultaţi…
 
    Venit-a la scăldătoarea oilor Iubitorul de oameni şi prea îndurat Domnul, ca să vindece bolile. Şi a aflat un om zăcând de mulţi ani şi a strigat către dânsul : Ridică-ți patul tău şi mergi pe căile cele drepte.
 
Şi acum… tot aceasta.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile învierii pe glasul al 3-lea.
 
    Veniți toate neamurile, cunoaşteţi puterea tainei celei înfricoşate, că Hristos Mântuitorul nostru, Cuvântul Cel ce era întru început, s-a răstignit pentru noi şi de voie s-a îngropat şi a înviat din morți ca să mântuiască toate, Acestuia să ne închinăm.
 
    Spus-au toate minunile străjerii Tăi, Doamne, ci adunarea deşertăciunii umplând de daruri dreapta lor, au socotit să ascundă învierea Ta, pe care lumea o slăveşte, miluieşte-ne pe noi.
 
    De bucurie toate s-au umplut, luând dovedirea învierii, că Maria Magdalena la groapă a venit şi a aflat înger pe piatră şezând, cu veşmintele strălucind şi zicând : Ce căutaţi pe cel viu cu cei morţi ? Nu este aici, ci s-a sculat, precum a zis mai-nainte, mergând în Galileea.
 
    Întru lumina Ta, Stăpâne, vedem lumină, Iubitorule de oameni, că ai înviat din morți, mântuire neamului omenesc dăruind; ca să Te preamărească toată zidirea, pe Tine unul cel fără de păcate, miluieşte-ne pe noi.
 
Alte stihiri ale lui Anatolie.
 
    Cântare de dimineaţă mironosiţele femei lacrimi Ţi-au adus, Doamne, că având miresme cu bun miros, la mormântul Tău au ajuns, sârguindu-se să ungă preacurat trupul Tău. Iar îngerul şezând pe piatră, le-a binevestit : Ce căutaţi pe cel viu cu cei morți ? Că moartea călcând, a înviat ca un Dumnezeu, dând tuturor mare milă.
 
    Strălucind îngerul la mormântul Tău cel făcător de viață, a grăit mironosiţelor : Deşertat-a mormânturile Mântuitorul, prădat-a iadul şi a înviat a treia zi, ca un însuşi Dumnezeu atotputernic.
 
     Stih : Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
 
    În mormânt Te-a căutat, venind într-una a Sâmbetelor Maria Magdalena. Şi neaflându-Te se tânguia cu plângere strigând : Vai mie, Mântuitorul meu ! Cum Te-au furat, împărate al tuturor ? Iar doi îngeri de lumină purtători, înlăuntrul mormântului au strigat : Ce plângi, femeie ? Plâng, a zis, că au luat pe Domnul meu din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus pe dânsul. Iar ea întorcându-se înapoi, dacă Te-a văzut, îndată a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
 
     Stih : Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
 
    Evreii au închis în mormânt viața, iar tâlharul a deschis cu limba raiul, strigând şi grăind : Cela ce cu mine pentru mine s-a răstignit, împreună cu mine s-a spânzurat pe lemn şi mi s-a arătat pe scaun şezând împreună cu Tatăl; Acesta este Hristos Dumnezeul nostru, care are mare milă.
 
Slavă… glasul al 8-lea.
 
    Doamne, pe slăbănogul nu scăldătoarea l-a vindecat, ci cuvântul Tău l-a înnoit şi nici boala cea de mulți ani nu i-a fost lui sminteală. Că lucrarea glasului Tău mai iute s-a arătat şi greutatea cea cu anevoie de purtat o a lepădat; şi sarcina patului o a purtat, spre mărturia mulţimii îndurărilor Tale, slavă Ţie.
 
     Şi acum… Prea binecuvântată eşti… Slavoslovia cea mare şi otpustul. Apoi, Slavă… Şi acum… Stihira Evangheliei, glasul al 8-lea.
 

    Magdalenei Mariei, ceea ce a vestit învierea Mântuitorului cea din morți şi arătarea, necrezându-i ucenicii, li s-au imputat învârtoşarea inimii. Ci cu semne întrarmându-se şi cu minuni, la propovăduire s-au trimis. Şi Tu, Doamne, la Tatăl începătorul luminii Te-ai înălțat; iar ei au propovăduit pretutindenea cuvânul, cu minuni încredințându-l. Pentru aceasta luminându-ne printr-înşii, slăvim învierea Ta cea din morți, iubitorule de oameni, Doamne.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile, glasul al 3-lea.
 
    Lepădând, Hristoase, porunca Ta strămoşul Adam, din rai l-ai izgonit, iar pe tâlharul, Îndurate, ce Te-a mărturisit pe Cruce, într-însul l-ai sălăşluit, care a strigat : Pomeneşte-mă, Mântuitorule, întru împărăția Ta.
 
    Pe noi, cei ce am greşit, cu blestemul morții ne-ai osândit, Dătătorule de viață, Doamne. Iar cu trupul Tău fără de păcat pătimind, Stăpâne, pe cei morţi i-ai înviat, care strigau : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta.
 
    Sculându-Te din morţi, împreună ne-ai sculat pe noi din patimi, cu învierea Ta, Doamne, şi toată puterea morţii o ai pierdut, Mântuitorule. Pentru aceasta cu credinţă strigăm Ţie : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta.
 
    Cu îngroparea Ta cea de trei zile, pe cei omorîţi în iad înviindu-i, ca un Dumnezeu, împreună i-ai sculat şi nestricăciune tuturor, ca un bun, ne-ai izvorât nouă, celor ce cu credinţă strigăm pururea : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta.
 
    Şi din canonul slăbănogului, Cântarea a 6-a pe 4. Apostolul din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. CHINONICUL : Trupul lui Hristos primiţi şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi. Altul : Lăudaţi pe Domnul din ceruri...
 
Cade-se a şti că slujba slăbănogului se cântă numai în trei zile, Duminică, Luni şi Marţi şi apoi se odovăieşte.




LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

Întru aceiaşi Duminică a slăbănogului
 
SEARA
 
La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi de la Minei 3. Stihirile praznicului, glasul al 8-lea.
 
Podobie : O, preaslăvită minune…

 
   O, preaslăvită minune ! Făcătorul a toate, purtător de trup făcându-se, cu a noastră fire binevoind a sărăcit ca un îndurat; şi cu oamenii petrecând, a arătat evreilor mulţime de minuni. Pentru aceea şi în Vitezda a vindecat pe cel de oarecând slăbănog, zicându-i : Ridică-ți patul tău.
 
    Mântuitorule, Dumnezeul meu şi Doamne, vrând să ridici pe oamenii cei căzuţi, pe pământ ca un om ai umblat, vindecând bolile tuturor, pentru multa Ta milostivire. Pentru aceea venind oarecând şi la pridvorul oilor, ai făcut sănătos cu cuvântul Tău pe slăbănogul cel ce zăcea de treizeci şi opt de ani.
 
   Topindu-se evreii de pizmă, pe facerile Tale de bine, preabunule Doamne, pricină făcându-le spre aprinderea mâniei, ei singuri pururea călcători de lege, pururea Te căutau să Te ucidă pentru Sâmbătă, pe Tine, viața cea adevărată; când ai arătat sănătos pe omul întreg, care mai-nainte era slăbănog.
 
Şi de la Minei 3.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.

 
   Lângă scăldătoarea oilor zăcea un om în neputinţă şi văzându-Te pe Tine, Doamne, a strigat : Om nu am, ca dacă se va tulbura apa, să mă bage într-însa şi până când merg eu, altul apucă mai-nainte de mine şi ia sănătate, iar eu zac bolnav. Şi îndată milostivindu-se Mântuitorul, a zis către dânsul : Pentru tine om M-am făcut, pentru tine în trup M-am îmbrăcat şi zici, că om nu am ? Ridică-ți patul tău şi umblă ! Toate sunt Ţie cu putinţă, toate ascultă, toate se pleacă, adu-Ţi aminte de noi de toți şi ne miluieşte, Sfinte, ca un iubitor de oameni.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 3-lea.
 
    Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a stricat şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut, iar neamul omenesc prin credinţă fiind mântuit, cântare Ţie totdeauna aduce.
 
     Stih : Către Tine am ridicat ochii mei.
 
   Laudă de seară aducem Ţie, Hristoase, cu tămâie şi cu cântări duhovniceşti, miluieşte, Mântuitorule, sufletele noastre.
 

     Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară. 

   
Mare este puterea Crucii Tale, Doamne, că s-a înfipt în loc şi lucrează în lume şi a arătat din pescari apostoli şi din neamuri mucenici, ca să se roage pentru sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul 1.
 
    Cela ce cu palma cea preacurată ai zidit pe om, ai venit să vindeci pe cei bolnavi, milostive Hristoase; pe cel slăbănog la scăldătoarea oilor cu cuvântul Tău l-ai sculat şi durerea femeii căreia-i curgea sânge o ai vindecat. Pe fata cananeencei ceea ce se bântuia ai miluit-o şi rugăciunea sutaşului nu ai trecut-o cu vederea. Pentru aceasta, strigăm : Atotputernice, Doamne, slavă Ţie.
 
Troparul învierii şi otpustul.

LA UTRENIE
 
Troparul învierii şi al sfântului de va fi având şi al Născătoarei de Dumnezeu.
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 3-lea.

 
    Hristos din morţi s-a sculat, începătura celor adormiţi, Cel mai întâi născut decât zidirea şi făcătorul tuturor celor făcute, firea cea stricată a neamului nostru, întru Sine o a înnoit, nu vei mai stăpâni de acum moarte, că Stăpânul tuturor puterea ta o a stricat.
 
    Nemernic fiind pe pământ, suflete al meu, pocăiește-te; că ţărâna în mormânt nu laudă şi nu se mântuieşte de păcat. Strigă lui Hristos Dumnezeu : Cunoscătorule de inimi, greşit-am ! Mai-nainte până ce nu mă osândeşti, miluieşte-mă.
 
Mucenicina :
 
    Vitejia răbdării voastre, prealăudaţilor mucenici, a biruit meşteşugurile vrăjmaşului, începătorul răutăţii. Pentru aceasta v-aţi învrednicit fericirii celei veşnice. Ci, rugaţi-vă Domnului, să mântuiască turma cea iubitoare de Hristos, voi, cei ce sunteţi mărturisitori ai adevărului.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminată curăţia ta, Gavriil mirându-se, a strigat ție, Născătoare de Dumnezeu : Ce laudă vrednică voi aduce ție ? Ce te voi numi pe tine ? Nu mă pricep şi mă minunez. Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit, strig ție : Bucură-te, ceea ce eşti plină de Dar.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 3-lea.
 
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale…

 
   Cei cuprinşi de slăbănogirile pizmei, vindecarea slăbănogului în ziua Sâmbetei slăbănogire o socoteau şi ziceau : Nu se cade a vindeca Sâmbăta, nu se cade a strica odihna Sâmbetei cea părintească; necunoscându-Te pe Tine Stăpâne al legii şi tămăduitor al sufletelor noastre.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
 
Apoi : Învierea lui Hristos… Psalmul 50.

 
CANOANELE
 
    Al praznicului cu imoasele pe 8
    
CANONUL SLĂBĂNOGULUI     şi al Mineiului pe 4;    MINEIELE BISERICII ORTODOXE     după Cântarea a 3-a, condacul şi sedealna sfântului şi a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului. Luminânda praznicului.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4 şi cântăm aceste stihiri, glasul al 3-lea.
 
   Veniţi toate neamurile, cunoaşteți puterea tainei celei înfricoşate, că Hristos Mântuitorul nostru, Cuvântul Cel ce era întru început, s-a răstignit pentru noi şi de voie S-a îngropat şi a înviat din morţi, ca să mântuiască toate. Acestuia să ne închinăm. De două ori.
 
   De multe ori săvârşind cântarea m-am aflat făcând păcatul, cu limba grăind cântări, iar cu sufletul gândind cele necuvioase. Ci, îndreptează-le pe amândouă, Hristoase Dumnezeule, prin pocăinţă şi mă miluieşte.
 
Mucenicina :
 
    Veniţi toate popoarele, să cinstim pomenirea sfinţilor mucenici, că privelişte făcându-se îngerilor şi oamenilor, cununa cea de biruinţă au luat de la Hristos şi se roagă pentru sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul 1.
 
    Mort neîngropat fiind slăbănogul, văzându-Te pe Tine a strigat : Miluieşte-mă Doamne, că patul meu mormânt mi s-a făcut. Ce folos îmi este de viață ? Nu-mi este de nicio treabă scăldătoarea oilor, că nu am pe nimeni să mă bage, când se tulbură apa; ci la Tine, izvorul tămăduirilor, vin ca şi eu împreună cu toţi să strig : Atotputernice Doamne, slavă Ţie.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 3-lea.
 
Podobie : Mare este puterea…

 
   Văzând puterea semnelor şi a minunilor, cei slăbănogiţi de pizmă şi puternici în răutate n-au crezut că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu şi îndreptătorul tuturor, Cela ce şi pe slăbănogul l-ai făcut sănătos cu cuvântul.
 
     Stih : Mila Ta, Doamne, în veac o voi lăuda.
 
    Văzând păzitorii Sâmbetelor pe slăbănogul vindecat în ziua Sâmbetei, se slăbănogeau la suflet şi strigau ca nişte cărturari ai legii, că nu se cade a vindeca în ziua odihnei şi a spurca Sâmbăta.
 
     Stih : Că ai zis, în veac mila se va zidi.
 
    Necunoscându-Te pe Tine singur făcătorul Sâmbetelor şi Domnul, cei ce păzeau Sâmbetele au cârtit pentru întărirea slăbănogului, care se făcuse în ziua Sâmbetei, zicând că nu este bine să ridice patul în ziua Sâmbetei.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
 
    Suitu-s-a Iisus în Ierusalim la scăldătoarea oilor, ce se cheamă evreieşte Vitezda, care avea cinci foişoare şi întru acelea zăcea mulţime de bolnavi; că îngerul lui Dumnezeu la vreme pogorându-se, o tulbura pe ea şi sănătate da celor ce veneau cu credinţă. Şi văzând Domnul pe un bolnav de mulţi ani, a zis către dânsul : Voieşti să fii sănătos ? Iar cel bolnav a răspuns : Doamne, om nu am ca dacă se va tulbura apa să mă arunce în scăldătoare. La doctori am cheltuit toată avuţia mea şi milă a dobândi nu m-am învrednicit. Iar Doctorul sufletelor şi a trupurilor, a zis către dânsul : Ridică-ți patul tău şi umblă, propovăduind puterea Mea şi mila cea mare, până la marginile lumii.
 
Şi celelalte ale utreniei şi otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canon, Cântarea 1.





MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

Luni a patra săptămână după Paşti.
 
SEARA
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 şi cântăm aceste două stihiri,  repetând pe cea dintâi, glasul 1.

 
    Cela ce cu palma cea preacurată ai zidit pe om, ai venit să vindeci pe cei bolnavi, milostive Hristoase. Pe cel slăbănog la scăldătoarea oilor cu cuvântul Tău l-ai sculat şi durerea femeii căreia-i curgea sânge o ai vindecat; şi pe fata cananeencei, care se bântuia, ai miluit-o şi rugăciunea sutaşului nu ai trecut-o cu vederea. Pentru aceasta strigăm : Atotputernice, Doamne, slavă Ţie. De două ori.
 
    Mort neîngropat fiind slăbănogul, văzându-Te pe Tine a strigat : Miluieşte-mă, Doamne, că patul meu mormânt mi s-a făcut. Ce folos îmi este de viață ? Nu-mi este de nicio treabă scăldătoarea oilor, că nu am pe nimenea să mă bage, când se tulbură apa. Ci vin la Tine, Izvorul tămăduirilor, ca şi eu împreună cu toți să strig : Atotputernice, Doamne, slavă Ţie.
 
Şi de la Minei 3.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.


   Suitu-s-a Iisus în Ierusalim la scăldătoarea oilor, ce se cheamă evreieşte Vitezda, care avea cinci foişoare şi întru acelea zăcea mulţime de bolnavi; că îngerul lui Dumnezeu la vreme pogorându-se, o tulbura pe ea şi sănătate da celor ce veneau cu credinţă. Şi văzând Domnul pe un bolnav de mulţi ani, a zis către dânsul : Voieşti să fii sănătos ? Iar cel bolnav a răspuns : Doamne, om nu am ca dacă se va tulbura apa să mă arunce în scăldătoare. La doctori am cheltuit toată avuţia mea şi milă a dobândi nu m-am învrednicit. Iar Doctorul sufletelor şi a trupurilor, a zis către dânsul : Ridică-ți patul tău şi umblă, propovăduind puterea Mea şi mila cea mare, până la marginile lumii.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 3-lea.
 
   Luminatu-s-au toate cu învierea Ta, Doamne, şi raiul iarăşi s-a deschis şi toată zidirea lăudându-Te, cântare Ţie totdeauna aduce.
 
     Stih : Către Tine am ridicat ochii mei.
 
    Mântuieşte-mă, Doamne Dumnezeul meu, că Tu eşti mântuirea tuturor. Viforul patimilor mă tulbură şi sarcina fărădelegilor mă cufundă. Dă-mi mână de ajutor şi la lumina umilinței mă ridică, ca un milostiv şi de oameni iubitor.

     Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.

    Mare este puterea mucenicilor Tăi, Hristoase, că în mormânturi zac şi duhurile gonesc şi puterea vrăjmaşului au surpat cu credinţa Treimii, nevoindu-se pentru buna-credinţă.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
    Acolo, în pridvorul lui Solomon, zăcea mulţime de bolnavi şi înjumătăţindu-se praznicul, a aflat Hristos pe un slăbănog zăcând de treizeci şi opt de ani. Şi cu stăpânesc glas a zis către dânsul; Voieşti să fii sănătos ? Iar cel bolnav a răspuns : Doamne, om nu am ca dacă se va tulbura apa să mă bage în scăldătoare. Iar El a zis către dânsul : Ridică-ţi patul tău şi umblă, iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai greşeşti. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, trimite-ne nouă, Doamne, mare milă.
 
Troparele şi otpustul.

LA UTRENIE
 
Troparul învierii şi al sfântului şi al Născătoarei-Învierii.

După întâia Catismă, sedealna, glasul al 3-lea.

 
    Cu trupul moarte gustând, Doamne, amărăciunea morţii ai tăiat-o cu scularea Ta; şi pe om împotriva ei l-ai întărit, blestemului celui dedemult biruinţă cântând. Apărătorul vieţii noastre, Doamne, slavă Ţie.
 
    Până când petreci în păcate, suflete al meu ? Până când faci amânare pocăinţei ? Gândeşte-te la judecata care va să fie, strigă Domnului : Greşit-am, Doamne ! Cela ce eşti fără păcate, miluieşte-mă.
 
Mucenicina :
 
    Străluciţi prin credinţă, luminători prealuminaţi, Sfinţilor, cei ce sunteţi râvnitori ai bunei credinţe, purtători de chinuri prealăudaţi. Că de bătăile tiranilor netemându-vă, înşelăciunea idolească aţi stricat, având neînvinsă biruinţă Crucea adevărului.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Scăparea şi puterea noastră, Născătoare de Dumnezeu, ajutorul cel tare al lumii, mântuieşte pe robii tăi din toată nevoia cu rugăciunile tale, ceea ce eşti una binecuvântată.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 3-lea.
 
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale…
 
    Cei cuprinşi de slăbănogirile pizmei, vindecarea slăbănogului în ziua Sâmbetei, slăbănogire o socoteau şi ziceau : Nu se cade a vindeca Sâmbăta, nu se cade a strica odihna cea părintească; necunoscându-Te pe Tine Stăpân al legii şi tămăduitor al sufletelor noastre.
 
    Slavă… Şi acum… tot aceasta. Apoi : Învierea lui Hristos… Psalmul 50. Canonul praznicului cu irmosul pe 8    
CANONUL SLĂBĂNOGULUI      şi al Mineiului pe 4.    MINEIELE BISERICII ORTODOXE     După Cântarea 3-a, condacul şi sedelnele de la Minei. După Cântarea 6-a, condacul şi icosul praznicului. Sedealna praznicului.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4, glasul al 3-lea.
 
    Spus-au toate minunile străjerii Tăi, Doamne, ci adunarea deşertăciunii umplând de daruri dreapta lor, au socotit să ascundă învierea Ta, pe care lumea o slăveşte, miluieşte-ne pe noi. De două ori.
 
    Mintea mea cea risipită adună-o, Doamne, şi inima mea cea înțelenită curățeşte-o, dându-mi pocăinţă ca lui Petru, ca vameşului suspinare şi lacrimi ca desfrânatei, ca să strig Ţie cu glas mare : Dumnezeule, mântuieşte-mă ca un milostiv şi iubitor de oameni.
 
Mucenicina :
 
    Frica împăraţilor şi a tiranilor, ostaşii lui Hristos au lepădat-o şi cu bună îndrăzneală şi bărbăţie l-au mărturisit pe El Domn al tuturor, Dumnezeu şi împărat al nostru şi se roagă neîncetat pentru sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
    Doamne, pe slăbănogul nu scăldătoarea l-a vindecat, ci cuvântul Tău l-a înnoit şi nici boala cea de mulţi ani nu i-a fost lui sminteală. Că lucrarea glasului Tău mai iute s-a arătat şi greutatea cea cu anevoie de purtat a lepădat-o; şi sarcina patului a purtat-o, spre mărturia mulţimii îndurărilor Tale, slavă Ţie.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 3-lea.
 
Podobie : Mare este puterea Crucii…
 
    Arătatu-s-a cuvântul Tău mădularelor celor slăbănoage ca o legătură purtătoare de viaţă, făcătorule de bine, Cuvinte; a cărui mărturie este ridicarea cea mai presus de nădejde a patului, pe care l-a purtat după poruncă cel ce zăcuse pe dânsul multă vreme.
 
     Stih : Mila Ta, Doamne, în veac o voi lăuda.
 
    Bucurându-se a plinit cel slăbănog porunca stăpâneştii Tale puteri celei atotputernice şi purtându-şi patul a umblat şi mărturisind a strigat : Cel ce m-a vindecat mi-a poruncit mie să fac aceasta.
 
     Stih : Că ai zis, în veac mila se va zidi.
 
    Cel ce a zăcut mulţi ani şi vremi, cel slăbănog la mădulare a strigat : Miluieşte-mă, Hristoase Mântuitorule, pe mine cel legat cu nepricepere; iar Mântuitorul, întărindu-i mădularele, i-a poruncit să-şi ridice patul.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
 
    Lângă scăldătoarea oilor zăcea un om în neputinţă şi văzându-Te pe Tine, Doamne, a strigat : Om nu am, ca dacă se va tulbura apa să mă bage într-însa şi până când merg eu, altul apucă mai-nainte de mine şi ia sănătate, iar eu zac bolnav. Şi îndată milostivindu-se Mântuitorul, a zis către dânsul : Pentru tine om m-am făcut, pentru tine în trup m-am îmbrăcat şi zici că om nu am. Ridică-ţi patul tău şi umblă. Toate sunt ție cu putinţă, toate ascultă, toate se pleacă; adu-ţi aminte de noi toţi şi ne miluieşte, Sfinte, ca un Iubitor de oameni.
 
Troparul învierii şi otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canon, Cântarea a 4-a.
 
     CADE-SE A ŞTI : Că de se va întâmpla marele mucenic Gheorghe în Miercurea înjumătăţirii sau pomenirea sfântului apostol Ioan Teologul, slujba lor aşa se pune precum se înseamnă aici. De va vrea cel mai mare să facă priveghere, Marţi seara la vecernia cea mică, punem stihirile sfântului pe 4, Slavă… a sfântului, Şi acum… a praznicului. La stihoavnă stihirile sfântului cele de la vecernia cea mare cu stihurile ei; Slavă… a sfântului, Şi acum… a praznicului. După Sfinte Dumnezeule..., Prea Sfântă Treime… şi după Tatăl nostru… troparul Sfântului; Slavă… Şi acum… a praznicului, ectenia mică şi otpustul.
    La vecernia cea mare, citim : Fericit bărbatul… Slava 1-a. La Doamne strigat-am… stihirile praznicului 4 şi ale Sfântului 4. Iar de nu este priveghere atunci stihirile praznicului 3 şi ale Sfântului 3. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Vohod, prochimenul zilei, citirile toate ale praznicului şi ale Sfântului. La litie, o stihiră a hramului şi ale Sfântului, singure glasnice. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La stihoavnă stihirile praznicului cu stihurile lor, Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La binecuvântarea pâinilor, troparul praznicului de 2 ori şi ale Sfântului odată. Apoi citirea a Sfântului. Iar de nu este priveghere, după Tatăl nostru..., troparul Sfântului, Slavă… Şi acum… a praznicului, şi otpustul.
    La utrenie, la
Dumnezeu este Domnul… troparul praznicului de două ori, Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. După catisme, sedelnele şi citire a praznicului. După polieleu, sedelnele Sfântului toate, Slavă… cea după polieleu, Şi acum… una din sedelnele praznicului şi citirea Sfântului. Treptele, antifonul 1 al glasului al 4-lea, evanghelia Sfântului, Învierea lui Hristos… şi psalmul 50. Stihira Sfântului. Canoanele, cel dintâi al praznicului cu irmoasele pe 6 şi al Sfântului pe 4. (Iar de va fi Sfântul Ioan Teologul punem canonul cel dintâi al praznicului cu irmosul pe 4 şi al Teologului pe 6). Apoi iar al praznicului, al doilea canon pe 4. Catavasiile praznicului cele de la canonul cel de pe urmă. După Cântarea 3-a, condacul, icosul şi sedealna Sfântului, Slavă… Şi acum… a praznicului şi citirea Sfântului. După Cântarea 6-a, condacul şi icosul praznicului şi citirea praznicului. La Cântarea 9-a : Ceea ce eşti mai cinstită..., nu cântăm. Luminânda praznicului, Slavă… a Sfântului, Şi acum… iar a praznicului. La laude stihirile praznicului 3 şi ale Sfântului 3, Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului, doxologia cea mare şi otpustul.
    La Liturghie, fericirile praznicului, Cântarea a 3-a pe 4 şi ale Sfântului Cântarea a 6-a pe 4. Apostolul, evanghelia şi chinonicul praznicului şi al Sfântului.  Iar de va fi Sfântul Ioan Teologul, atunci slujba Sfântului Arsenie se cântă în altă zi.




MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

ÎNJUMĂTĂŢIRE A PRAZNICULUI CINCIZECIMII


     Slujba sfântului de la Minei, care va cădea în această zi, se citeşte la Pavecerniţă, afară de aceea a Sfântului Ioan Evanghelistul.
 
MARŢI SEARA
 
    După
Hristos a înviat… de trei ori şi după psalm, catisma de la rând. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6. Şi cântăm aceste trei stihiri ale înjumătăţirii praznicului, repetându-le, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Doamne, suindu-Te pe Cruce…
 
    Sosit-a înjumătăţirea zilelor, care se încep de la mântuitoarea înviere şi se pecetluiesc la dumnezeiasca cincizecime şi se luminează având strălucirile de amândouă părţile şi împreunându-le pe amândouă, se laudă arătând mai-nainte că vine slava stăpâneştii înălţări. De două, ori.
 
    Auzit-a şi s-a veselit Sionul, binevestindu-se învierea lui Hristos şi fiii lui cei credincioşi s-au bucurat, văzându-L pe Dânsul şi spălând prin Duhul întinăciunea uciderii lui Hristos, se găteşte să prăznuiască înjumătăţirea cea veselă a amândurora. De două ori.
 
    Apropiatu-s-a vărsarea cea din destul peste toți a dumnezeiescului Duh, precum este scris : Sorocul o propovăduieşte, cel ce s-a înjumătăţit, al făgăduinței celei nemincinoase ce s-a dat după moartea lui Hristos şi îngroparea şi învierea de Dânsul ucenicilor, care însemnează arătarea Mângâietorului. De două ori.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
   Înjumătățindu-se praznicul învierii Tale, Hristoase, şi al dumnezeieștii veniri a sfântului Tău Duh, adunându-ne lăudăm tainele minunilor Tale întru care trimite-ne nouă mare milă.
 
Vohod : Lumină lină…

Prochimenul zilei şi citirile.

 
Din proorocia lui Miheea citire.
Cap. 4, vers. al 2-lea

 
    Așa zice Domnul : Din Sion va ieşi legea şi cuvântul Domnului din Ierusalim; şi va judeca între popoare multe şi va mustra neamuri tari multă vreme. Că toate popoarele vor umbla fiecare în calea sa, iar noi vom merge în numele Domnului Dumnezeului nostru în veac. Aşa zice Domnul atotţiitorul : Auziţi munţi şi văi; temeliile pământului, că judecată are Domnul cu poporul Său şi cu Israil se va întreba, zicând : Poporul Meu, ce ţi-am făcut ? Sau cu ce te-am întristat, răspunde-Mi ? Pentru că te-am scos din pământul Egiptului şi te-am scăpat din casa robiei şi am trimis înaintea feţei tale pe Moise şi pe Aaron şi pe Mariam ? Poporul Meu, adu-ţi aminte ce au sfătuit asupra voastră cei potrivnici şi cine ţi-a vestit ţie de s-a spus ţie, omule ceva bine ? Şi ce cere Domnul de la tine ? Au nu ca să faci judecată, să iubeşti mila şi să fii gata de a merge înaintea feţei Domnului Dumnezeului tău ? Pentru că întru tărie se va slăvi Domnul şi va paşte turma Sa cu pace până la marginile pământului.
 
Din proorocia lui Isaia citire.
Cap. 55, vers 1.

 
    Așa zice Domnul : Cei însetaţi veniţi la apă şi câţi nu aveţi argint, mergeţi de cumpăraţi şi mâncaţi şi beţi fără de argint şi fără preţ vin şi grăsime. Că aşa zice Domnul atotstăpânitorul : Poporul Meu, scoateţi apă cu veselie din izvoarele mântuirii. Şi vei zice în ziua aceea : Cântaţi Domnului, cântaţi numelui Lui, spuneţi întru neamuri cele slăvite ale Lui; aduceţi-vă aminte că S-a înălţat numele Lui. Poporul Meu, ascultă-Mă pe Mine şi vei mânca cele bune şi se va desfăta întru bunătăţi sufletul vostru. Luaţi aminte urechile voastre şi urmaţi căilor Mele ! Ascultaţi-Mă pe Mine şi va via întru bunătăţi sufletul vostru; şi voi face cu voi legătură veşnică de pace. Chemaţi pe Domnul şi când se va apropia de voi, să lase cel necurat căile sale şi omul cel fărădelege sfaturile sale şi vă întoarceţi la Mine şi vă voi milui şi voi ierta păcatele voastre; că nu sunt sfaturile Mele ca sfaturile voastre, nici căile Mele ca căile voastre, zice Domnul; ci precum stă departe cerul de la pământ, aşa stă departe calea Mea de căile voastre şi gândurile Mele de gândul vostru. Că în ce chip se pogoară ploaie sau zăpadă din cer şi nu se întoarce acolo până ce adapă pământul şi îl face de răsare şi creşte şi dă sămânţă semănătorului şi pâine de mâncare; aşa va fi cuvântul Meu, care va ieşi din gura Mea, nu se va întoarce la Mine deşert, până ce va săvârşi toate câte am voit. Şi voi face cu spor căile Mele şi poruncile Mele. Că cu veselie veţi ieşi şi cu bucurie vă veţi învăţa. Că munţii şi dealurile vor sălta, aşteptându-vă pe voi întru bucurie şi toate lemnele ţăranilor vor bate cu ramurile şi în locul scaiului se va înălţa chiparosul şi în locul urzicii va creşte mirsina şi va fi Domnul numit întru semn veşnic şi nu va lipsi, zice Domnul, Sfântul lui Israil.
 
De la pilde citire.
Cap. 9, vers 1.

 
    Înțelepciunea şi-a zidit sieşi casă şi a întărit şapte stâlpi; junghiat-a jertfele sale şi a dres în paharul său vin şi a gătit masa sa; trimis-a slugile sale să cheme cu înaltă strigare la pahar, grăind : Cel ce este înţelept să se abată la mine şi celor ce le trebuie înţelegere, le-a zis : Veniţi de mâncaţi pâinea mea şi beţi vinul pe care am dres vouă. Lăsaţi neînţelepţia şi veţi fi vii şi căutaţi înţelepciunea ca să trăiţi şi vă îndreptaţi mintea întru cunoştinţă. Cel ce învaţă pe cei răi, îşi ia luişi ocară. Şi cel ce ceartă pe cel necredincios, se ocăreşte pe sine. Că certările necredinciosului sunt răni lui. Nu mustra pe cei răi, ca să nu te urască, învaţă pe cel înţelept şi te va iubi pe tine; dă pricină înţeleptului şi mai înţelept va fi, arată dreptului şi va adauga a primi, începerea înţelepciunii este frica Domnului şi sfatul Sfinţilor priceperea. Iar a cunoaşte legea este a gândului bun. Că întru acest chip multă vreme vei petrece şi se vor adăuga ţie anii vieţii.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile. Glasul 1, însuşi glasul.
 
Ale lui Ioan Monahul.
 
   Sosit-a înjumătăţirea celor cincizeci de zile, întru care Hristos descoperindu-şi puţin dumnezeiasca putere, a întărit cu cuvântul pe slăbănogul, ridicându-l din pat şi cu dumnezeiască cuviință făcând minune în trupul cel de lut, a dăruit oamenilor viață veşnică şi mare milă.
 
     Stih : Adu-ți aminte de adunarea Ta, pe care ai câştigat-o din început.
 
   În biserică ai venit, înţelepciunea lui Dumnezeu, înjumătățindu-se praznicul, învăţând şi mustrând pe evreii cei neplecați, pe farisei şi pe cărturari şi strigând cu îndrăzneală către dânşii : Cel însetat să vină la Mine şi să bea apă de viață şi nu va mai înseta în veac. Cel ce crede bunătăţii Mele, izvoare de viață veşnică vor curge din pântecele lui. O, bunătatea şi milostivirea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
 
    Stih : Iar Dumnezeu, împăratul nostru, mai înainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.
 
Glasul al 2-lea.
 
    Când a sosit înjumătăţirea praznicului, suitu-S-a Iisus în biserică şi învăța pe evreii cei neplecați, zicând : Cel însetat să vină la Mine şi să bea apă izvorâtoare de viață veşnică şi nu va înseta în veci. Cel ce crede întru Mine, izvoare vor curge din pântecele lui şi va avea lumina vieţii.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
    Înjumătăţindu-se praznicul, când învățai Tu, Mântuitorule, evreii ziceau : Cum ştie acesta carte, neînvățându-Se ? Nu ştiau ei că Tu eşti înţelepciunea, care ai întemeiat lumea, slavă Ţie.
 
Troparul, glasul al 8-lea.
 
    Înjumătățindu-se praznicul, sufletul meu cel însetat, adapă-l cu apele bunei credinţe că tuturor, Mântuitorule, ai strigat : Cel însetat să vină la Mine şi să bea. Izvorule al vieţii noastre, Hristoase Dumnezeule, slavă Ţie.
 
      La pavecerniţă, condacul praznicului. La Miezonoptică după
Sfinte Dumnezeule..., cel întâi, zicem troparul praznicului. După al doilea Sfinte Dumnezeule..., condacul praznicului. Apoi Doamne miluieşte ! de 12 ori şi otpustul; iar troparele pentru cei adormiţi şi rugăciunea nu le citim.
 

În Miercurea Înjumătăţirii.
 
LA UTRENIE
 
Troparele praznicului, de trei ori. După întâia Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Degrab ne întâmpină…

 
   Cela ce ştie gândurile inimilor tuturor, stând în mijlocul bisericii la înjumătăţirea praznicului striga, grăind celor mincinoşi adevărul : Ce Mă căutaţi să mă prindeţi, zicea cu îndrăzneală, pe Mine dătătorul de viață ? Nu judecaţi uitându-vă în faţă, călcătorilor de lege.
 
Slavă… Şi acum… iar aceasta.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…

 
   Stăpânul tuturor în biserică stând când se înjumătățea praznicul cinstitei Cincizecimi, vorbind evreilor, mustra cu îndrăzneală în adunare multă semeţia lor cea tiranică, ca un împărat şi Dumnezeu. Iar nouă tuturor pentru milostivire, ne-a dăruit mare milă.
 
Slavă… Şi acum… tot aceasta, Învierea lui Hristos văzând… Psalmul 50.
 
CANOANELE
 
Cel dintâi cu imoasele pe 8 şi al doilea pe 6 :

Canonul  Întâi

Canonul compus de Teofan
 
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
 
Irmos :

 
   Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, prin mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
 
    Mari binefaceri ale dumnezeieştii Tale întrupări, celei mai presus de gând, strălucesc nouă, Stăpâne; daruri şi haruri şi dumnezeieşti luminări, cu bună dăruire izvorăsc.
 
    Venit-ai, Hristoase, revărsând arătat strălucirile Dumnezeirii în mijlocul praznicului. Că praznic de bucurie eşti celor ce se mântuiesc şi mijlocitor mântuirii noastre.
 
    Înţelepciune, dreptate şi mântuire de la Dumnezeu Te-ai făcut nouă, Doamne, ridicându-ne de pe pământ la cereasca înălţime şi dăruindu-ne dumnezeiescul duh.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Trupul Tău în mormânt n-a văzut stricăciune, Stăpâne; ci precum s-a alcătuit fără sămânță aşa n-a luat stricăciune, şi într-un chip mai presus de fire nu s-a supus ascultării firii.
 
Alt Canon,
 
Facere a lui Andrei Criteanul.
 
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
 
Irmos :

 
   Marea ai închegat-o, cufundând pe mândrul faraon cu căruțele şi ai scăpat, Doamne, pe popor neudat şi l-ai dus în muntele sfinţeniei, care striga : Cântare de biruinţă cântăm Ţie Dumnezeului nostru, Celui tare în războaie.
 
    Neamuri bateţi în palme, evrei plângeţi, că dătătorul de viață Hristos, legăturile iadului rupându-le, pe morți i-a înviat şi bolile a vindecat cu cuvântul; Acesta este Dumnezeul nostru Cel ce dă viață celor ce cred în numele Lui.
 
    Minune ai arătat, apa în vin prefăcând, Stăpâne, Cel ce ai prefăcut în Egipt râurile în sânge şi pe morţi ai înviat făcând aceasta a doua minune. Slavă, Mântuitorule, sfatului Tău celui nespus, slavă smereniei Tale, prin care ne-ai înnoit pe noi.
 
   Izvor pururea curgător al vieţii celei adevărate fiind, Doamne, Tu eşti învierea noastră, voind Te-ai ostenit, Mântuitorule, şi de voie ai însetat, legilor firii supunându-Te şi în Sihar venind trupeşte ai cerut la samarineancă apă să bei.
 
    Pâinile le-ai binecuvântat, peştii i-ai înmulțit, Dumnezeule, Cel ce eşti necuprins cu mintea şi pe popoare din destul le-ai săturat; şi izvorul cel pururea curgător al înţelepciunii l-ai făgăduit celor însetaţi. Tu eşti, Mântuitorule, Dumnezeul nostru Cel ce dai viață celor ce cred întru numele Tău.
 
Slavă… a Treimii.
 
   Trei împreună fără de început şi de un scaun slăvesc, pe Dumnezeu Tatăl cel fără de început şi pe Fiul împreună fără de început şi pe Duhul împreună veşnic cu Fiul, pe ființa cea una în trei feţe laud, o stăpânie mai presus stăpânitoare, a Dumnezeirii şi ființei Celei fără de început cinstesc.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Tu una ai încăput pe Făcătorul tău în pântece, Născătoare de Dumnezeu şi cu trup L-ai născut precum nu se poate spune şi fecioară ai rămas, nicicum stricându-se fecioria. Pe Acesta roagă-L neîncetat, Curată, ca pe Fiul tău şi Dumnezeu, pentru turma ta.
 
Catavasie : Marea ai închegat-o…
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmos :
 
    Să se veselească de Tine biserica Ta, Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea, Doamne, şi scăparea şi întărirea.
 
    Izvoarele apelor celor de viață făcătoare le-ai deschis bisericii, strigând, bunule : De însetează cineva, să vină la Mine cu grabă şi să bea.
 
   Cum că ai să Te înalţi de pe pământ la cer, arătat ai spus şi ai făgăduit să trimiţi din cer pe Duhul Sfânt.
 
A Născătoarei de Dumnezeu.
 
    Domnul cel ce din fire este făcător de viață şi din Fecioară S-a născut, a dăruit tuturor credincioşilor nemurire, ca un milostiv.
 
Alt Canon,
 
Irmos :
 
    Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a cornul meu întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei, veselitu-m-am de mântuirea Ta.
 
    Nu judecaţi, evrei, judecată făţarnică, zis-a stăpânul învăţând când a venit în biserică precum este scris, înjumătăţindu-se praznicul legii.
 
    Nu judecaţi, evrei, judecată făţarnică. Că a venit Hristos de Carele au spus proorocii, că va veni din Sion şi lumea la sine va chema.
 
   De nu credeţi cuvintelor, evrei, credeţi dar lucrurilor stăpânului. Pentru ce vă amăgiţi, lepădându-vă de cel Sfânt, de Care a scris în lege Moise ?
 
   De se cade să vină cu adevărat Mesia, evrei, iată Hristos Mesia a şi venit. Cum de vă amăgiţi, lepădându-vă de cel drept, de Care a scris Moise în lege ?
 
Slavă… a Treimii.
 
    Ţie ne închinăm, Părinte cel fără început după fiinţă, lăudăm cu evlavie pe Fiul Tău cel împreună fără de început şi pe Duhul Cel Prea Sfânt, câte trei ca pe unul Dumnezeu după ființă.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Unul din Treime fiind Te-ai văzut făcându-Te trup, neschimbându-Ţi, Doamne, fiinţa nici arzând pântecele cel nestricat al celeia ce Te-a născut, tot fiind Dumnezeu şi foc.
 
Catavasie : Întăritu-s-a inima mea…
 
Sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Pe înţelepciunea…
 
    Stând în mijlocul bisericii înjumătățindu-se praznicul, dumnezeieşte ai strigat : Cel însetat să vină la mine şi să bea. Că cel ce bea dintr-această apă dumnezeiască a Mea, râuri de învăţăturile mele din pântece va izvorî şi cel ce crede întru Mine cel trimis de la dumnezeiescul Părinte, împreună cu Mine se va preaslăvi. Pentru aceasta strigăm către Tine : Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule; că ai turnat din destul apele iubirii Tale de oameni, peste robii Tăi.
 
Slavă… Şi acum… asemenea.
 
    Apa înţelepciunii şi a vieţii izvorând lumii, pe toți chemi, Mântuitorule, să scoată apă de mântuire, că primind omul dumnezeiască legea Ta, stinge cu dânsa cărbunii înşelăciunii. Drept aceea în veci nu va înseta, nici va mai înceta de sațiul Tău, stăpâne împărate ceresc. Pentru aceasta slăvim puterea Ta Hristoase Dumnezeule, cerem să trimiţi iertare de greşeli din destul robilor Tăi.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmos :
 
    Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, soarele dreptăţii a stătut întru a sa rânduială, strigând precum se cuvine : Slavă puterii Tale, Doamne.
 
    Sfărâmând porțile morţii cu puterea Ta, căile vieţii cunoscute le-ai făcut şi uşile nemuririi le-ai deschis celor ce strigă cu credinţă : Slavă puterii Tale, Doamne.
 
    Cel ce ai înjumătăţirea tuturor şi sfârşitul şi ţii începutul, ca cel fără de început, stătut-ai în mijloc, strigând : Veniţi cei gânditori de Dumnezeu de vă îndulciţi din dumnezeieştile daruri.
 
    Ca un Dumnezeu care ai stăpânire peste toate, ca un puternic surpând tăria morţii, Te-ai făgăduit, Hristoase, să trimiţi pe Duhul Sfânt cel ce purcede din Tatăl.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Dai din destul dar celor ce te laudă pe tine şi pe Cuvântul cel mai-nainte de veci ce s-a născut din tine, Maică ceea ce nu ştii de nuntă, cerându-le iertare de greşeli, preacurată.
 
Alt Canon,
 
Irmos :

    Proorocul Avacum, cu ochii minţii mai-nainte a văzut venirea Ta, Doamne. Pentru aceasta a şi strigat : De la miazăzi va veni Dumnezeu, slavă pogorârii Tale, Doamne, slavă puterii Tale.
 
    De trebuie să vină Mesia, iată, Hristos este Mesia, călcătorilor de lege, pentru ce nu credeţi Lui ? lată, a venit şi mărturiseşte cele ce însuşi a făcut; că apa în vin o a prefăcut şi pe slăbănogul cu cuvântul l-a întărit.
 
    Neînțelegând Scripturile, vă amăgiţi, evrei fărădelege, că, cu adevărat a venit Hristos şi pe toţi i-a luminat şi întru voi a arătat multe semne şi minuni şi în zadar v-aţi lepădat de viaţa cea adevărată.
 
    Un lucru v-am arătat şi iată, toţi vă miraţi, strigat-a Hristos către evrei şi a zis : Voi tăiaţi împrejur pe om şi Sâmbăta. Pentru ce, dar, pe Mine mă mai clevetiţi, că am ridicat cu cuvântul pe cel slăbănog ?
 
    Multe lucruri am făcut, pentru care din acestea mă ucideţi cu pietre ? A strigat Hristos evreilor, mustrându-i : Au doară pentru că pe om tot l-am făcut sănătos cu cuvântul ? Nu judecaţi după faţă, o, oameni !
 
    Prin apostoli lucrând şi întru prooroci însuți odihnindu-Te împreună cu Duhul, Cel ce eşti naşterea cea fără de început a firii părinteşti, Hristoase, pe neamuri la cunoştinţă le-ai adus cu minunile Tale.
 
Slavă… a Treimii :
 
    Treime, unime nedespărţită, Părinte fără de început, Fiule şi Duhule Sfinte, Treimea cea în unime, ceea ce eşti întocmai cinstită şi de un scaun, făcătoare de viață, nezidite Dumnezeule, mântuieşti pe cei ce Te laudă pe Tine şi-i scapă din nevoi şi din necazuri.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu cel necuprins, dumnezeiască Fecioară, Maică curată, nu înceta rugându-te pentru noi, ca să ne mântuim prin tine din necazuri, că la tine pururea scăpăm.
 
Catavasie : Proorocul Avacum…
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmos :
 
   Tu Doamne, lumina mea în lume ai venit, lumina cea sfântă, care întorci din întunericul necunoştinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
 
    La înjumătățirea dumnezeieştilor praznice ajungând, să ne sârguim, de Dumnezeu gânditorilor, să punem nevoință spre plinirea dumnezeieştii fapte bune.
 
    Cât este de sfinţit cu adevărat praznicul de acum al înjumătățirii ! Că este rădăcina praznicelor celor mari şi se luminează despre amândouă părţile.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Mintea arhanghelilor nu poate să priceapă naşterea Ta din Fecioară cea negrăită şi preacurată, Mântuitorul meu, multmilostive.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
    Doamne Dumnezeul nostru, pacea Ta dă-ne-o nouă, Doamne Dumnezeul nostru, câştigă-ne pe noi, Doamne, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim.
 
   Cu minuni ai împodobit pe apostolii Tăi, cu semne ai slăvit pe ucenici, în toată lumea slăvindu-i Mântuitorul nostru şi dându-le lor împărăţia Ta.
 
    Toate marginile pământului au luminat ucenicii, cu minunile şi cu învăţăturile şi în multe chipuri propovăduind, Hristoase Mântuitorule, cuvântul împărăţiei Tale.
 
    Laudă înălţăm împărăţiei tale şi cântare aducem Ţie, Celui ce Te-ai arătat pe pământ pentru noi şi lumea ai luminat şi pe Adam l-ai chemat.
 
Slavă… a Treimii :
 
    Slavă Ţie, Părinte Sfinte, Dumnezeule cel nenăscut, slavă Ţie, Cuvinte, unule născut, cel fără de ani, slavă Ţie dumnezeiescule Duh cel împreună de un scaun şi deofiinţă cu Tatăl şi cu Fiul.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Făcutu-s-a pântecele tău ca o masă sfântă, care are cereasca pâine, din care tot cel ce mănâncă nu moare, precum a zis hrănitorul tuturor, Născătoare de Dumnezeu.
 
Catavasie : Doamne Dumnezeul nostru…
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmos :
 
    Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
 
    Sosit-a astăzi înjumătăţirea a cincizeci de zile, care de o parte se luminează cu dumnezeiască strălucirea dumnezeieştilor Paşti, iar de cealaltă parte străluceşte cu darul Mângâietorului.
 
    Grăit-ai în biserică stând de faţă, Hristoase, descoperind slava Ta adunărilor evreilor şi mai-nainte arătând că eşti de o fire cu Tatăl.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Fii mie folositoare şi zid nemişcat, apărându-mă de smintelile lumeşti, ceea ce una eşti de Dumnezeu Născătoare şi cu dumnezeieşti revărsări de lumină luminându-mă.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
    Ca apele mării mă viforăsc, iubitorule de oameni, cu valurile vieţii. Pentru aceasta ca şi Iona strig către Tine, Cuvinte : Scoate din stricăciune viaţa mea, milostive Doamne.
 
    Cel ce păzeşti toate marginile lumii, suitu-Te-ai Iisuse şi ai învăţat în biserică pe popoare cuvântul adevărului, înjumătăţindu-se praznicul, precum strigă Ioan.
 
    Deschis-ai buzele Tale, Stăpâne, şi ai propovăduit lumii pe Tatăl cel fără de ani şi pe preasfântul Duh, cum că eşti de aceeaşi fire cu amândoi păzind şi după întrupare.
 
    Lucrul Tatălui ai săvârşit, cu faptele ai adeverit cuvintele Tale, semne şi vindecări făcând, Mântuitorule; pe slăbănogul îndreptându-l, leproşii curățind şi morţii înviind.
 
    Fiul cel fără început s-a făcut început, că luând ceea ce suntem noi, s-a făcut om şi la mijlocul praznicului a învăţat zicând : Alergaţi la izvorul cel pururea curgător şi viață scoateţi.
 
Slavă… a Treimii.
 
    Pe Dumnezeirea cea una în Treime, fiinţă în trei feţe nezidită, nedespărţită, toţi o proslăvim, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, ca pe ceea ce sunt trei şi unul.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Fecioară după naştere te lăudăm pe tine, Fecioară şi Maică te slăvim numai pe tine una, curată dumnezeiască mireasă Fecioară, că din tine cu adevărat s-a întrupat Dumnezeu, vii făcându-ne pe noi.
 
Catavasie : Ca apele mării…
 
Condacul, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat…
 
    Praznicul legii înjumătăţindu-se, Făcătorule a toate şi Stăpâne, către cei ce erau de faţă ai zis, Hristoase Dumnezeule : Veniţi de scoateţi apa nemuririi. Pentru aceasta la Tine cădem şi cu credinţă strigăm : Îndurările Tale dăruieşte-le nouă, că Tu eşti izvorul vieţii noastre.
 
ICOS
 
    Sufletul meu cel înţelenit cu fărădelegi şi păcate, adapă-l cu curgerile sângiurilor Tale şi-l arată roditor de fapte bune. Că Tu ai zis tuturor să vină la Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu prea sfinte şi să scoată apa nestricăciunii cea vie, şi care curăţeşte păcatele celor ce laudă slăvită şi dumnezeiască scularea Ta, dând, bunule, celor ce Te cunosc pe Tine Dumnezeu, puterea Duhului, care s-a pogorât de sus cu adevărat peste ucenicii Tăi, că Tu eşti izvorul vieţii noastre.
 
SINAXAR 
ÎN MIERCUREA ÎNJUMĂTĂŢIRII.
 
Stih :
În mijlocul praznicului stând au învăţat,
Hristos Mesia, în mijlocul dascălilor cu adevărat.

 
   În Miercurea slăbănogului prăznuim praznicul înjumătăţiri celor cincizeci de zile, întru cinstea celor două praznice mari, al Paştilor şi al Cincizecimii, ca şi cum le-am uni pe amândouă. Prilejul este acesta. După ce a făcut Hristos minunea cea mai presus de fire cu slăbănogul, Iudeii nu sufereau ceea ce se făcuse; căci Sâmbătă se făcuse minunea şi căutau să-L ucidă pe El; El însă a fugit în Galileea şi în munţii de acolo petrecând; cu cinci pâini şi cu doi peşti a făcut minune, săturând cinci mii de bărbaţi afară de femei şi copii. Iar după aceea sosind şi facerea corturilor, (că era mare acest praznic la Iudei) s-a suit Domnul în Ierusalim şi a umblat pe ascuns. Şi la înjumătăţirea praznicului acestuia, intrând în biserică a învăţat; şi toţi se mirau de învăţătura Lui şi pizmuindu-i Lui, grăiau : Cum ştie Acesta carte neînvăţându-Se ? Pentru că fiind El Adam cel nou, ştia ca şi acel dintâi şi de toată înţelepciunea era plin, Dumnezeu fiind. Iarăşi cârteau toţi şi se porniseră spre uciderea Lui. Iar Hristos mustrându-i pe dânşii ca pe cei ce se prigoneau Sâmbăta, a zis : Ce Mă căutaţi să Mă omorîţi ? Iar ei au zis : Drac ai, cine caută să Te omoare ? Şi El iar se tinde spre cele dintâi. De vă prigoniţi pentru lege, pentru ce vă mâniaţi asupra Mea, că am făcut sănătos om întreg Sâmbăta ? Zicând şi acestea, că însuşi Moise legiuitorul a stricat Sâmbăta, când a poruncit tăierea împrejur; încă multe vorbind lor de aceasta S-a arătat pe Sine dătător de lege şi întocmai cu Tatăl. Mai ales în ziua cea mare, cea mai de pe urmă a praznicului au aruncat ei cu pietre asupra Lui, dar pietrele nicicum nu s-au atins de EI. Şi de acolo trecând a aflat pe un orb din naştere şi i-a dăruit lui ochi. Deci, se cuvine a şti, că trei praznice mari au fost la Iudei : Cel dintâi Paştile, care se făcea în luna întâia, în amintirea trecerii prin Marea Roşie. Al doilea Cincizecimea, în amintirea trecerii în pustie şi a primirii legii prin Moise; încă şi pentru cinstea numărului al şaptelea, fiind cinstit la dânşii. Iar al treilea al lor, este prăznuirea trâmbiţelor şi a înfigerii corturilor, în amintirea cortului pe care l-a văzut Moise în nor pe munte şi prin Veseleil meşterul cel mare l-a înfipt şi l-a aşezat; precum şi în amintirea strângerii rodurilor şi a odihnei după petrecerea în pustie. Deci, când se făcea acel praznic, a stătut Iisus şi a strigat cu glas mare : De însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Şi aşa prin învăţătura aceasta Hristos S-a arătat pe Sine că este Mesia şi solitorul şi împăcătorul nostru cu Părintele Său cel veşnic. Pentru aceasta prăznuind acest praznic de acum şi numindu-l înjumătăţirea Cincizecimii, lăudăm pe Mesia Hristos, având în vedere şi cinstea a celor două praznice mari. Şi pentru aceasta mi se pare că şi praznicul samarinencei după dânsa se prăznuieşte, pentru că şi acolo multe s-au tâlcuit de Hristos Mesia şi de apă şi de sete, ca şi aici. Pentru aceasta şi evanghelistul Ioan mai-nainte de orb pune pe samarineancă.
 
    Cu mila Ta cea nemăsurată, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
    În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, de dragostea bunei credinţe mai mult decât de văpaiea focului fiind aprinşi, au strigat : Binecuvântat eşti în biserica slavei Tale, Doamne.
 
    Cu tăria Ta, Mântuitorule, zdrobind puterea morţii, cărarea vieţii ai arătat-o oamenilor, celor ce strigă cu mulţumire : Binecuvântat eşti în biserica slavei Tale, Doamne.
 
    Văzându-Te pe Tine purtând trup, Cuvinte al lui Dumnezeu, adunările evreieşti nu Te-au cunoscut; dar noi cântăm Ţie : Binecuvântat eşti în biserica slavei Tale, Doamne.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Ceea ce eşti lăcaş sfinţit dumnezeiesc al Celui Prea Înalt, bucură-te. Că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă : Binecuvântată eşti tu între femei, Stăpână, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
    Cuptorul haldeilor cu foc fiind ars, s-a răcorii prin Duhul, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi tinerii au cântat : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
 
    Trupeşte Te-ai ostenit, Cel ce eşti odihna tuturor; de voie ai însetat, Izvorule al minunilor, apă ai cerut Iisuse, apa cea vie făgăduind.
 
    Cu samarineanca ai vorbit, Doamne, vădind nebunia evreilor celor fărădelege, că aceea a crezut că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, iar ei de Tine s-au lepădat.
 
    Apa vie cea săltătoare, apa nemuririi, Te-ai făgăduit, Izvorule cel pururea viu, Mântuitorule, să le dai celor ce primesc cu credinţă pe Duhul Tău, care din Tatăl purcede.
 
    Cu cinci pâini ai hrănit mii de flămânzi şi rămăşiţele după săturare în alte mii le-ai înmulțit, Mântuitorule, arătând slava Ta sfinților ucenici.
 
    Cel ce mănâncă pâinea Ta viu va fi în veci şi cel ce bea sângele Tău, întru Tine petrece, Mântuitorule, şi Tu într-însul, şi-l vei învia în ziua cea de apoi.
 
    Minunată ai făcut, Stăpâne, rânduiala întrupării Tale, că adeverind cu minuni dumnezeiasca Ta putere, bolile ai vindecat, morții ai înviat şi orbi ai luminat ca un Dumnezeu.
 
    Pe leproşi ai curăţit, pe şchiopi ai îndreptat, pe slăbănogi ai întărit, pe aceea căreia-i curgea sânge ai vindecat, pe mare ai umblat, arătând slava Ta sfinţilor ucenici.
 
Slavă… a Treimii :
 
    Închinămu-ne, Doamne, preacuratului Tău părinte şi darului Duhului, pe care l-ai dat apostolilor Tăi, Dumnezeu fiind, trimițându-i pe dânşii la propovăduire.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    În pântecele tău ai încăput pe Cuvântul cel neîncăput, din sânii tăi ai hrănit cu lapte pe hrănitorul lumii. În brațele tale ai purtat pe Ţiitorul nostru, Născătoare de Dumnezeu curată.
 
Catavasie : Cuptorul haldeilor…
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
    Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credinţă au strigat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
 
    Frumos din mormânt sculându-Te împodobit cu slava Dumnezeirii, apostolilor Tăi Te-ai arătat, Doamne, făgăduindu-Te că le vei trimite lor lucrarea Duhului, celor ce strigă : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudați-L şi-l, preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
    Omorând iadul ca un Dumnezeu, începător al vieţii, tuturor ai izvorât viață veşnică, pe care o închipuesc acum prea arătat darurile acestor zile purtătoare de lumină, celor ce strigă : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
    Arătându-Te ca un soare al dreptăţii, Hristoase, raze ai trimis lumii pe Apostolii Tăi, care purtându-Te pe Tine, lumina cea necuprinsă de minte, curăţeau negura necunoştinței şi strigau : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Iată acum a lipsit cu adevărat din seminţia Iudei domn povăţuitor; că tu ceea ce eşti cu totul fără prihană ai născut aşteptarea neamurilor cea făgăduită, adică pe Hristos Dumnezeu, Căruia cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
    Pe Cel ce se poartă pe scaunul slavei şi ca un Dumnezeu se slăveşte neîncetat, binecuvântaţi-L îngerii şi cerurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
    Veniţi de vedeţi, popoare, pe Cel ce se laudă pe scaunul slavei, cum se huleşte de oameni nelegiuiţi şi văzându-L, lăudaţi pe Mesia cel mai-nainte vestit de Prooroci.
 
    Tu eşti cu adevărat Hristos Cel ce ai venit în lumea aceasta, de la Care este mântuirea şi iertarea păcatelor părinteşti, Tu eşti cu adevărat viața celor ce cred în tine.
 
    Înjumătățindu-se praznicul, precum este scris, a stătut înţelepciunea lui Dumnezeu de faţă în biserică şi a învăţat că, cu adevărat însuşi El era Mesia Hristos, prin Care este mântuirea.
 
    Sâmbătă şi în toate zilele arăta Hristos lucruri de semne, vindecând pe cei ce erau cu feluri de boli; dar poporul cel amăgitor plesnea de mânie.
 
    Pe slăbănogul cel ce a zăcut mulţi ani, în ziua Sâmbetei Acesta l-a vindecat și a călcat legea, zis-au evreii amar ocărînd pe Hristos.
 
    Au nu Moise cel ce v-a dat legea, porunceşte să vă tăiaţi împrejur şi voi tăiaţi împrejur şi Sâmbăta, ca nu cumva să se strice legea părintească ? Hristos a zis către evrei.
 
    Cei totdeauna nemulţumitori, care nemerniciseră în pustie, se porneau din pizmă asupra făcătorului de bine, hulindu-L, mişcând limbi nedrepte şi cugetând cele deşarte.
 
Bine să cuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh Domnul.
 
    Un Dumnezeu este Treimea, neschimbându-Se Tatăl în fiime, nici Fiul prefăcându-Se întru purcedere; ci deosebi şi toate trei un Dumnezeu, o lumină slăvesc în veci.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Cum ai născut, spune, pe Cel ce mai-nainte a strălucit din Tatăl fără de ani şi Care se laudă împreună cu Duhul Sfânt ? Cu adevărat precum ştie însuşi, Cel ce bine a voit a se naşte din fine, Născătoare de Dumnezeu.
 
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului…
 
Catavasie : Pe Cel ce se poartă pe scaunul slavei…
 
Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
    Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine Fecioară muntele cel netăiat, s-a tăiat, împreunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, te slăvim Născătoare de Dumnezeu.
 
    Viață nouă şi curată de la Hristos învățându-ne, să ne nevoim cu cuviință a o păzi până la sfârşit; ca să primim venirea Duhului Sfânt.
 
    Firea mea cea muritoare, Dătătorule de viață, îmbrăcându-o cu îmbrăcămintea nemuririi şi cu darul nestricăciunii, ai înviat-o împreună cu Tine, Mântuitorule, şi la Tatăl ai adus-o, stricând războiul meu cel dedemult.
 
    Fiind chemați iarăşi la cereasca viață, prin puterea mijlocirii Celui ce s-a micşorat pe Sine până şi la chip de rob şi pe noi ne-a înălțat : pe Acesta după vrednicie să-L slăvim.
 
A Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Ca o rădăcină şi izvor şi pricină nestricăciunii, toți credincioşii ştiindu-te pe tine Fecioară, cu laude te slăvim; că tu nemurirea cea ipostatnică ne-ai izvorât nouă.
 
Alt canon,
 
Irmos :
 
    Străin lucru este maicilor fecioria, străină este şi fecioarelor naşterea de fii; iar întru tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta toate seminţiile pământului pe tine neîncetat te fericim.
 
    Praznicul evreiesc înjumătăţindu-se, Te-ai suit, Mântuitorul meu, în Biserica Ta şi învățai pe toți; iar evreii se mirau şi ziceau : De unde ştie Acesta carte neînvățându-se ?
 
    Râuri de daruri izvorând Mântuitorul, săvârşea minuni şi semne, gonind bolile şi tămăduind neputinţele; dar evreii se întărât-au pentru mulţimea minunilor Lui.
 
    Pe evreii cei neplecaţi mustrându-i, Mântuitorul meu, striga : Nu judecaţi cu fățărnicie, ci judecaţi dreaptă judecată, că legea porunceşte şi Sâmbăta să se taie împrejur tot omul.
 
    Minunile cele mai mari ai dat ucenicilor Tăi, Mântuitorule precum Te-ai făgăduit, trimițându-i între păgâni să propovăduiască slava Ta; şi ei au propovăduit lumii învierea Ta, darul şi întruparea.
 
    De tăieri împrejur pe om Sâmbăta, ca nu cumva să se strice legea, pentru ce vă mâniaţi acum asupra Mea, pentru că pe omul tot L-am făcut sănătos cu cuvântul ? După trup judecaţi voi, zis-a Hristos evreilor.
 
    Cel ce ai vindecat mâna cea uscată cu cuvântul şi pământul cel uscat dedemult al inimii mele vindecându-l, Cuvinte, arată-mă aducător de roadă, ca să lucrez şi eu, Mântuitorule, roduri întru fierbinte pocăinţă.
 
    Inima mea cea leproasă curățindu-o şi ochii sufletului meu luminându-i, Cuvinte, scoală-mă pe mine cel ce zac în patul durerii, precum ai ridicat pe slăbănogul cel ce zăcea în pat.
 
Slavă… a Treimii :
 
    Străin lucru este celor fărădelege a slăvi pe Treimea şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe stăpânirea a toate cea nezidită, prin care toată lumea s-a întărit, cu tăria puterii ei.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Încăput-ai în pântecele tău, Fecioară Maică, pe unul din Treime, pe Hristos dătătorul de viață, pe Care Îl laudă toată făptura, de Care se cutremură tronurile cele de sus, pe Acela roagă-L, preafericită, să mântuiască sufletele noastre.
 
Catavasie : Străin lucru este…
 
Apoi exapostilaria.
 
Podobie : Cel ce ai împodobit…
 
    Cel ce ai paharul darurilor celor nedeşertate, dă-mi să scot apă spre iertarea păcatelor, că sunt cuprins de sete, milostive, unule Îndurate. De trei ori.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4 şi cântăm aceste stihiri podobnice ale praznicului 3, repetând pe întâia, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Ca pe un viteaz…
 
    Înţelepciunea, puterea şi raza Tatălui Cuvântul cel pururea veşnic şi Fiul lui Dumnezeu, în biserică a venit cu trupul şi învăța pe poporul evreiesc cel cumplit şi nemulțumitor şi se mirau de bogăţia înţelepciunii, strigând : De unde ştie Aceasta carte, neînvățându-se de la nimeni ? De două ori.
 
    Cărturarilor le astupa gura, pe evrei îi mustra Mesia Domnul, strigând către dânşii : Nu judecaţi cu fățărnicie, călcătorilor de lege, ca nişte nedrepţi, că am sculat Sâmbăta pe slăbănogul, pentru că Domn sunt Sâmbetei şi legii. Ce Mă căutați să Mă omorîți pe Mine care am sculat morții ?
 
    Pe Navute cu pietre l-au ucis cei cumpliți şi călcători de lege, adunarea evreiască cea nemulțumitoare, pe Isaia cu ferăstrău de lemn l-au tăiat, pe înţeleptul Ieremia în noroi l-au aruncat, iar pe Domnul pe Cruce ridicându-L, strigau : Cel ce stric-ai biserica, mântuieşte-Te pe Tine însuți şi vom crede.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
 
A lui Anatolie.
 
    Luminându-ne, fraţilor, cu învierea Mântuitorului Hristos şi ajungând la înjumătăţirea praznicului stăpânesc, să păzim cu dreptate poruncile lui Dumnezeu, ca să ne învrednicim să prăznuim şi înălţarea şi să dobândim venirea Sfântului Duh.
 
Slavoslovia cea mare, ecteniile şi otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
     Fericirile din canonul praznicului, cel dintâi Cântarea a 3-a pe 4 şi din al doilea Cântarea a 6-a pe 4. După vohod troparul praznicului,
Slavă… Şi acum… Condacul, prochimen, glasul al 3-lea : Mare este Dumnezeul nostru şi mare este tăria Lui şi priceperii Lui nu este seamăn. Stih : Lăudaţi pe Domnul că este bun... (Psalmul care se zice şi până la odovania praznicului). Apostolul : Din fapte, XIV, 6. Aliluia, glasul 1. Adu-Ţi aminte de adunarea Ta… Stih : Iar Dumnezeu împăratul nostru mai înainte de veac..., Evanghelia de la Ioan, VII, 1430. La liturghie cântăm în loc de Luminează-te, Luminează-te…, Irmosul : Străin lucru este maicilor fecioria…, CHINONICUL : Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, întru Mine petrece şi Eu întru dânsul, a zis Domnul. Aliluia.
 
La masă se face mângâiere fraţilor. Şi se prăznuieşte praznicul acesta opt zile.


JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI
 
În Miercurea înjumătățirii.
 
SEARA
 
    Obişnuita catismă.
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 : ale înjumătăţirii praznicului 3 şi ale Mineiului 3. Stihirile, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Cel ce de sus eşti chemat…
 
    Cu moartea Ta, Hristoase, stricând puterea morţii, viață ai dat oamenilor, întru slăvită scularea Ta, ridicând împreună neamul omenesc cu pogorârea Ta. Pentru aceasta laudă de mulţumire cântăm Ţie, prăznuind praznicul învierii Tale celei de a treia zi şi de lumină purtătoare; întru care înjumătățirea preacinstitelor zile acum ne-a strălucit nouă tuturor, Iisuse, dătătorule de viață, făcătorule de bine al sufletelor noastre.
 
    Mai-nainte de cinstita Cruce şi de patima Ta, preaslăvite minuni săvîrşind întru popoare, la înjumătățirea praznicului legii, ai stătut precum este scris, Hristoase atotputernice, şi tuturor ai strigat : De însetează cineva, să vină la Mine de voie şi băutură de apă dumnezeiască să scoată şi râuri de viață, că Eu dau tuturor apa vieţii şi a puterii şi a înţelepciunii; căci vrând M-am asemănat oamenilor, ca un iubitor de oameni.
 
    Pe mine Cel ce zac, ca în patul durerii, în greşelile mele, Hristoase multmilostive şi sunt slăbănog, ca unul ce Te-ai făcut om de voie pentru noianul cel mare al iubirii Tale de oameni, acum mă ridică nevăzut ca şi pe slăbănogul şi-mi ajută să umblu pe dumnezeieştile cărări ale poruncilor Tale; Cel ce mai-nainte de patimă, arătai poporului evreiesc, prin mulţimile minunilor, Mântuitorule, că Dumnezeu fiind, pătimeşti de voie cu trupul.
 
Şi de la Minei 3.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea :
 
    Când ai venit în biserică, Hristoase Dumnezeule, înjumătățindu-se praznicul, atunci ai învăţat, strigând către popoare : Cel ce crede întru Mine, de va şi muri, viu va fi. Iar evreii scrâşneau cu dinţii, împreună cu fariseii şi cu saducheii şi cu cărturarii zicând : Cine este Acesta Care grăieşte hule ? Nesocotind că Tu eşti Cel ce Te slăveşti mai-nainte de toți vecii, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 3-lea.
 
   Hristoase, cel ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seară, iubitorule de oameni.
 
     Stih : Către Tine am ridicat ochii mei.
 
A apostolilor.
 
    În tot pământul a ieşit vestirea voastră, sfinţilor apostoli; înşelăciunea idolească aţi stricat, propovăduind cunoştinţa de Dumnezeu. Aceasta este bună nevoința voastră, fericiţilor; pentru aceasta lăudăm şi slăvim pomenirea voastră.
 

     Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.

Mucenicina :
 
    Mucenicii Tăi, Doamne, cu credinţa întărindu-se, cu nădejdea adeverindu-se şi cu dragostea Crucii Tale sufleteşte unindu-se, au stricat tirania vrăjmaşului. Şi dobândind cununile, se roagă împreună cu cei fără de trupuri, pentru sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 3-lea, a lui Gherman.
 
    Înjumătățindu-se praznicul, slăvim pe Cel ce a lucrat mântuire în mijlocul pământului. În mijlocul a doi tâlhari viața pe lemn s-a spânzurat. Şi către cel ce hulea, a tăcut, iar către cel credincios a strigat : Astăzi cu Mine vei fi în rai. Pogorâtu-s-a în mormânt, prădat-a iadul şi a înviat a treia zi, mântuind sufletele noastre.
 
Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule… Şi după Tatăl nostru… troparul praznicului şi otpustul.

LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul..., troparul praznicului, de trei ori. Aşa facem până la odovania praznicului înjumătăţirii.
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 3-lea.
 
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale…

 
    Toate cele omeneşti luând, toate cele fireşti ale noastre primindu-le, pe Cruce a Te pironi ai binevoit, Făcătorul meu. Moarte suferind a răbda ca un om, ca să izbăveşti omenirea din moarte ca un Dumnezeu. Pentru aceasta ca dătătorului de viață strigăm Ţie : Slavă Hristoase învierii Tale.
 
A Apostolilor.
 
    Pomenirea Apostolilor Tăi, Doamne, o ai luminat ca un Atotputernic. Că i-ai întărit să urmeze patimile Tale şi au biruit bărbăteşte puterea lui Veliar. Pentru aceasta au şi luat daruri de tămăduiri. Pentru rugăciunile lor, iubitorule de oameni, dăruieşte pace poporului Tău.
 
Mucenicina :
 
    Într-armându-vă cu toată arma lui Hristos şi îmbrăcându-vă cu armele credinţei, taberele vrăjmaşului vitejeşte le-aţi surpat. Că pentru nădejdea vieţii ați răbdat cu dragoste de la tirani toate îngrozirile şi bătăile. Drept aceasta ați luat şi cununi, mucenicii lui Hristos, cei cu suflet viteaz.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Proorocii au proorocit, apostolii au învățat, mucenicii au mărturisit şi noi am crezut că tu eşti Născătoare de Dumnezeu cu adevărat. Pentru aceasta şi slăvim naşterea ta cea negrăită.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Pe înţelepciunea…
 
    Stând în mijlocul bisericii, înjumătățindu-se praznicul, dumnezeieşte ai strigat : Cel însetat să vină la Mine şi să bea. Că cel ce va bea din această apă a Mea dumnezeiască, râuri de învăţăturile Mele din pântece va izvorî. Şi cel ce crede întru Mine cel trimis de la dumnezeiescul Părinte, împreună cu Mine se va proslăvi. Pentru aceasta strigăm către Tine : Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, că ai turnat din destul apele iubirii Tale de oameni, peste robii Tăi.
 
    Slavă… Şi acum… tot aceasta. Apoi : Învierea lui Hristos... Psalmul 50. Canoanele înjumătăţirii cel dintâi, glasul al 4-lea, cu irmoasele pe 8   
CANONUL ÎNJUMĂTĂȚIRII PRAZNICULUI     şi ale Mineiului pe 4;     MINEIELE BISERICII ORTODOXE    condacul, icosul şi Luminânda praznicului înjumătăţirii.
 
LA LAUDE
 
Stihirile, glasul al 3-lea.
 
    Întru lumina Ta, Stăpâne, vedem lumină, Iubitorule de oameni; că ai înviat din morţi, mântuire neamului omenesc dăruind; ca să Te slavoslovească toată zidirea, pe Tine unul cel fără de păcat, miluieşte-ne pe noi. De două ori.
 
A apostolilor.
 
    Poruncile lui Hristos fără prihană păzindu-le, Sfinților apostoli, în dar aţi luat în dar daţi, tămăduind patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre. Pentru aceasta având îndrăzneală, rugați-L pe Dânsul să se miluiască sufletele noastre.
 
Mucenicina :
 
    Ca nişte luminători, străluciţi în lume şi după moarte, sfinţilor mucenici, cu luptă bună luptându-vă; pentru aceasta ca cei ce aveţi îndrăzneală, rugați pe Hristos să miluiască sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
 
    Doamne, mai-nainte de preacinstită Crucea Ta, înjumătățindu-se praznicul, ai intrat în biserică, pe evrei cu îndrăzneală învăţând cele ale lui Moise, cele aşezate prin Tine în lege. Iar spăimântându-se de taina cea negrăită a înţelepciunii Tale, din pizmă gândeau întru sine asupra Ta viclenie : Cum ştie Acesta carte neînvățându-se ? Neştiindu-Te pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…
 
    Mare eşti împărate şi mare este puterea Ta, că mult sărăcind, de mari daruri lumea ai umplut.
 
     Stih : Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, pe care ai câştigat-o din început.
 
    Stătut-ai în biserică, izvorând pâraiele Tale, praznicul înjumătățindu-se şi ai adăpat cu dumnezeiescul dar, pe cei însetaţi, împărate.
 
     Stih : Iar Dumnezeu împăratul nostru, mai-nainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.
 
    Vrând să mântuieşti, Te-ai întrupat cu preaslăvire, din Fecioara ceea ce nu ştie de bărbat şi în mijlocul bisericii Tale, darul mi-ai izvorât.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
A lui Ioan Monahul.
 
    Înjumătățindu-se praznicul mai-nainte de patimă şi de slăvită învierea Ta, Doamne, ai învăţat, bunule, în biserică pe evreii cei neplecați şi pe farisei şi cărturari şi ai strigat către dânşii : Cel însetat să vină la Mine şi să bea; şi cel ce crede întru Mine, râuri de apă vie ale dumnezeiescului Duh vor curge din pântecele lui. O, negrăită înţelepciune ! O, lauda Ta ! Cel ce toate le umpli, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
 
Ceasul întâi şi otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile praznicului. Cântarea 1-a pe 6.

 


VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

Joi a patra săptămână după Paşti
 
SEARA
 
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi de la Minei 3. Stihirile praznicului pe glasul al 5-lea.
 
Podobie : Bucură-te cămara…

 
   Arăta-tu-s-a astăzi preasfântă înjumătățirea cea strălucită şi veselă, a învierii Mântuitorului, ca o amiazăzi luminoasă, luminând lumea cu dumnezeieştile daruri ale sculării lui Hristos. Şi revărsând minunile, străluceşte semnele nestricăciunii şi arată mai-nainte suirea la cele de sus şi însemnează venirea cea mult dorită a Duhului şi prăznuirea cea prealuminată a preacinstitelor cincizeci de zile. Pentru aceasta şi dăruieşte sufletelor noastre pace şi mare milă.
 
    Ca un râu al dumnezeieștii slave, înjumătățindu-se praznicul, Domnul dăruind tuturor curgerile milostivirii, strigă : Cel însetat să vină la Mine cu căldură şi să bea. Că fiind însuşi izvorul milostivirii şi noianul bunătăţii, izvorăşte lumii iertarea, spală greşelile şi curățeşte bolile, mântuieşte pe cei ce prăznuiesc învierea Lui, acoperă pe cei ce cinstesc cu dragoste slăvită înălţarea Lui şi dă sufletelor noastre pace şi mare milă.
 
    În mijlocul bisericii stând, Dumnezeu şi Domnul cel necuprins (că Dumnezeu era din fire, măcar că om făcându-se pentru noi, s-a arătat cuprins în trup), tuturor izvorăşte cuvinte de viață curgătoare, zicând : Curățiți-vă sufletele şi vă răcoriţi de zăduful patimilor; nici un om să nu se lipsească de băutură. Că dumnezeiescul dar dăruiesc, al vieţii celei mai bune şi nemuritoare şi se va face părtaş împărăției celei de sus şi se va preaslăvi împreună cu mine ziditorul.
 
Şi de la Minei 3.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
 
    Înjumătățindu-se praznicul învierii Tale, Hristoase, şi al dumnezeieștii veniri a sfântului Tău Duh, adunându-ne, lăudăm tainele minunilor Tale, prin care trimite-ne nouă mare milă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 3-lea.
 
    Lemnul neascultării moarte a odrăslit lumii, iar lemnul Crucii viață şi nestricăciune; pentru aceea ne închinăm Ţie, Domnului Celui ce Te-ai răstignit şi ne rugăm, să se însemneze peste noi lumina feței Tale, Doamne.
 
     Stih : Către Tine am ridicat ochii mei.
 
    Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a stricat şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut; iar neamul omenesc prin credinţă fiind mântuit, cântare Ţie totdeauna aduce.

     Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.  

Mucenicina :
 
    Mare este puterea Crucii Tale, Doamne, că s-a înfipt în loc şi lucrează în lume şi a arătat din pescari apostoli şi din neamuri mucenici, ca să se roage pentru sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea, a lui Ioan Monahul.
 
    Înjumătăţindu-se praznicul, mai-nainte de patimă şi de slăvită învierea Ta, Doamne, ai învăţat, bunule, în biserică pe evreii cei neplecați şi pe farisei şi cărturari şi ai strigat către dânşii : Cel însetat să vină la Mine şi să bea şi cel ce crede întru Mine, râuri de apă vie ale dumnezeiescului Duh vor curge din pântecele lui. O, negrăită înţelepciune ! O, lauda Ta ! Cel ce toate le împlineşti; Dumnezeul nostru, slavă Ţie.


Troparul praznicului şi otpustul.

LA UTRENIE
 
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 3-lea.
 
Podobie : De frumuseţea fecioriei Tale…

 
    Cruce şi moarte a pătimit voind, în mijlocul făpturii aceasta o ai înfipt. Când ai binevoit, Mântuitorule, a-Ţi pironi trupul Tău, atunci şi soarele razele şi-a ascuns. Acestea şi tâlharul văzând, pe Cruce Te-a lăudat pe Tine strigând : Pomeneşte-mă Mântuitorule. Şi crezând, a luat raiul.
 
    Răstignirea cea necuprinsă cu mintea şi învierea cea netâlcuită, taina cea negrăită o teologhisim credincioşii; că astăzi moartea şi iadul s-au surpat şi neamul omenesc întru nestricăciune s-a îmbrăcat. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm Ţie : Slavă Hristoase, învierii Tale.
 
Mucenicina :
 
   Vitejia răbdării voastre, prealăudaţilor purtători de chinuri, a biruit meşteşugirile vrăjmaşului începătorului răutăţii, pentru aceasta v-aţi învrednicit fericirii celei veşnice. Rugaţi-vă Domnului, să mântuiască turma poporului celui iubitor de Hristos, voi cei ce sunteţi mărturisitori ai adevărului.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Toiag puternic dobândind Crucea Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, cu dânsa surpăm semeţiile vrăjmaşilor, cei ce cu dragoste pe tine neîncetat te slăvim.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Pe înţelepciunea…

 
   Apa înţelepciunii şi a vieţii izvorând lumii, pe toţi chemi, Mântuitorule, să scoată ape de mântuire, că dumnezeiască legea Ta primindu-o omul, stinge cu dânsa cărbunii înşelăciunii. De aceea în veci nu va înseta, nici va mai înceta de saţiul Tău, Stăpâne, împărate ceresc. Pentru aceasta slăvim puterea Ta, Hristoase Dumnezeule, iertare de greşeli cerând, ca să trimiţi din destul robilor Tăi.
 
Slavă… Şi acum… iar aceasta. Învierea lui Hristos… şi psalmul 50.
 
CANOANELE
 
    Al praznicului cu irmosul pe 8
    
CANONUL ÎNJUMĂTĂȚIRII PRAZNICULUI     şi al Mineiului pe 4.   MINEIELE BISERICII ORTODOXE      Condacul, icosul şi Luminânda praznicului.
 
LA LAUDE
 
Stihirile, glasul al 3-lea.

 
   Pentru pizmă m-am scos afară din desfătare, căzând cădere cumplită; ci nu m-ai trecut cu vederea, Stăpâne, şi luând pentru mine firea mea, Te-ai răstignit şi m-ai mântuit şi la slavă m-ai adus, Mântuitorule, slavă Ţie. De două ori.
 
    Veniţi toate neamurile, cunoaşteţi puterea tainei celei înfricoşate, că Hristos Mântuitorul nostru, cuvântul cel ce era întru început, s-a răstignit pentru noi şi de voie s-a îngropat şi a înviat din morţi ca să mântuiască toate; Acestuia să ne închinăm.
 
Mucenicina :
 
   Veniți toate neamurile să cinstim pomenirea Sfinţilor mucenici, că privelişte făcându-se îngerilor şi oamenilor, cununa cea de biruinţă au luat de la Hristos şi se roagă pentru sufletele noastre.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
   Înjumătăţindu-se praznicul Paştilor, Te-ai suit în sfinţita biserică, Mântuitorul nostru şi stând în mijlocul poporului, i-ai învăţat pe dânşii cu îndrăzneală şi ai zis : Eu sunt lumina lumii, cel ce urmează Mie, nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieţii celei nemuritoare.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…

 
   Tot fiind cu Dumnezeu Tu, Cuvinte, şi vrând să mă scoţi din greşeli, pe mine cel pierit, Te-ai unit cu mine, iubitorule de oameni.
 
     Stih : Adu-Ţi aminte de adunarea Ta pe care ai câştigat-o din început.
 
    Încetat-a umbra, că iată Mesia, ca alt luceafăr, în mijlocul praznicului şi-a strălucit Darul.
 
     Stih : Iar Dumnezeu, împăratul nostru, mai-nainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.
 
    Veniţi cu bună cucernicie, cei ce doriţi să bei apa vieţii, strigat-a Mântuitorul meu şi beţi darul, dumnezeieşte veselindu-vă.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
 
   Să ne curăţim vistieriile gândurilor şi să ne luminăm strălucirile sufleteşti; să vedem pe Hristos, viaţa, venind în biserică, pentru mulţimea bunătăţii, ca să biruiască pe vrăjmaşul şi să mântuiască neamul nostru, prin patima Crucii şi prin înviere. Către Care să strigăm : Doamne, Cel ce eşti necuprins, slavă Ţie.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din canonul înjumătăţirii, Cântarea a 4-a. 




SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

Vineri a patra săptămână după Paşti.
 
SEARA
 
La Doamne strigat-am…, punem stihirile pe 6 : ale praznicului 3 şi de la Minei 3. 
 
Stihirile praznicului, glasul 1.
 
Podobie : Ceea ce eşti bucuria…

 
   Făcătorul tuturor şi dătătorul de viață, Cuvântul cel împreună veşnic cu dumnezeiescul Părinte, de voie luând trup din Fecioară şi făcându-se om, a izvorât tuturor ca un bun, învățăturile negrăitei înţelepciuni.
 
    Praznicul evreiesc înjumătăţindu-se, Hristoase, în biserică ai stătut de faţă, Tu stăpânul legii, învăţând cu stăpânire; pe cărturari mustrând, precum este scris şi spăimântându-i cu înţelepciunea cuvintelor Tale şi cu arătările minunilor.
 
    Dătătorul înţelepciunii şi dăruitorul celor bune, Cel ce izvorăşte ape dumnezeieşti, din izvorul cel pururea curgător, strigă : Veniţi la Mine cei însetaţi, scoateţi apa vieţii şi râuri, zice, vor curge din pântecele vostru de daruri dumnezeieşti.
 
Şi de la Minei 3.
 
Slavă… glasul 1, a lui Ioan Monahul.
 
   Sosit-a înjumătăţirea celor cincizeci de zile, întru care Hristos descoperindu-şi puţin dumnezeiasca putere, a întărit cu cuvântul pe slăbănogul, din pat ridicându-l şi cu dumnezeiască cuviinţă minune făcând în trupul cel de lut, oamenilor a dăruit viață veşnică şi mare milă.
 
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 3-lea.
 
   Cum să nu ne mirăm de naşterea ta cea dumnezeiască bărbătească cu totul cinstită ? Că ispită de bărbat neluând, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ai născut fără de tată pe Fiul cu trup, pe cel născut din Tatăl mai-nainte de veci fără de mamă; Care nicicum n-a răbdat schimbare, sau amestecare, sau despărţire, ci a păzit întreagă osebirea amândurora firilor. Pentru aceasta, Maică Fecioară stăpână, pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele, celor ce cu dreaptă credinţă, de Dumnezeu Născătoare, te mărturisesc pe tine.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 3-lea.
 
   Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a stricat şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut; iar neamul omenesc, prin credinţă fiind mântuit, cântare Ţie totdeauna aduce.
 
     Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă s-a îmbrăcat, îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins.
 
    Luminatu-s-au toate, cu învierea Ta, Doamne, şi raiul iarăşi s-a deschis şi toată zidirea lăudându-Te, cântare Ţie totdeauna aduce.
 
     Stih : Pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.
 
    Slăvesc puterea Tatălui şi a Fiului şi laud slăpânia Duhului Sfânt, Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea deofiinţă, care împărățeşte în veacul veacului.
 
    Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
 
    Hristoase, Cel ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seară, iubitorule de oameni.
 
Slavă… Şi acum… glasul 1.
 
   În biserică ai venit, înţelepciunea lui Dumnezeu, înjumătățindu-se praznicul, învăţând şi mustrând pe evreii cei neplecaţi, pe farisei şi pe cărturari şi strigând cu îndrăzneală către dânşii : Cel însetat să vină la Mine şi să bea apă de viață şi nu va mai înseta în veac. Cel ce crede bunătăţii Mele, izvoare de viață veşnică vor curge din pântecele lui. O, bunătatea şi milostivirea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
 
Troparul praznicului şi otpustul.

LA UTRENIE
 
Se cântă slujba precum se arată în Sâmbetele trecute. La Dumnezeu este Domnul… troparul praznicului.
 
După întâia Catismă, sedealna învierii, glasul al 3-lea.

 
   Hristos din morți s-a sculat, începătura celor adormiţi, Cel mai întâi născut decât zidirea şi făcătorul tuturor celor făcute, firea cea stricată a neamului nostru, întru Sine o a înnoit; nu vei mai stăpâni de acum, moarte, că Stăpânul tuturor puterea ta o a stricat.
 
    Cu trupul moarte gustând, Doamne, amărăciunea morţii o ai tăiat cu scularea Ta şi pe om împotriva ei l-ai întărit, blestemului celui dedemult biruinţă cântând. Apărătorul vieții noastre, Doamne, slavă Ţie.
 
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Pe tine ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Că cu trupul cel luat de tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin Cruce luând patimă, ne-ai izbăvit pe noi din stricăciune ca un iubitor de oameni.
 
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Pe înţelepciunea…

 
   Praznicul legii înjumătăţindu-se, fost-ai învăţând, Mântuiiorul meu, în biserică şi mustrând nebunia necredincioşilor evrei şi strigând către popoare cu dumnezeiescul glas, ca un iubitor de oameni ai zis : Cel însetat să vină la Mine şi să bea. Drept aceea ai făgăduit să dai celor ce cred ape de veselie, din izvorul cel nestricăcios. Pentru aceasta strigăm către Tine : Trimite, Hristoase Dumnezeule, Duhul Tău cel Sfânt şi ne miluieşte pe noi că numai Tu eşti mult-milostiv.
 
Slavă… Şi acum… iar aceasta.
 
    Învierea lui Hristos văzând… psalmul 50. Canoanele : al praznicului cu irmoasele pe 6,    
CANONUL ÎNJUMĂTĂȚIRII PRAZNICULUI     al hramului Sfântului pe 4 şi al Mineiului pe 4.    MINEIELE BISERICII ORTODOXE     Condacul, icosul şi Luminânda praznicului înjumătăţirii.
 
LA LAUDE
 
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile învierii, glasul al 3-lea.
 
   Veniţi toate neamurile, cunoaşteţi puterea tainei celei înfricoşate, că Hristos Mântuitorul nostru, Cuvântul cel ce era întru început, s-a răstignit pentru noi şi de voie s-a îngropat şi a înviat din morţi, ca să mântuiască toate; Acestuia să ne închinăm.
 
    Povestit-a toate minunile străjerii Tăi, Doamne. Ci adunarea deşertăciunii umplând de daruri dreapta lor, au socotit să ascundă învierea Ta; pe care lumea o slăveşte, miluieşte-ne pe noi.
 
    De bucurie toate s-au umplut, luând dovedirea învierii, că Maria Magdalena la groapă a venit şi a aflat înger pe piatră şezând, cu veşmintele strălucind şi zicând : Ce căutaţi pe cel viu cu cei morți ? Nu este aici, ci s-a sculat, precum a zis mai-nainte, mergând în Galileea.
 
    Întru lumina Ta, Stăpâne, vedem lumină, iubitorule de oameni, că ai înviat din morţi, mântuire neamului omenesc dăruind; ca să Te preaslăvească toată făptura, pe Tine unul cel fără de păcat, miluieşte-ne pe noi.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 3-lea.
 
A lui Anatolie.

 
   Luminându-ne, fraţilor, cu învierea Mântuitorului Hristos şi ajungând la înjumătăţirea praznicului stăpânesc, după dreptate să păzim poruncile lui Dumnezeu; ca să ne învrednicim să prăznuim şi înălţarea şi să dobândim venirea Sfântului Duh.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului…

 
   Izvorul cel curgător al înţelepciunii Tale, izvorăşte apă duhovnicească, pe care bându-o ne umplem de învăţături dumnezeieşti.
 
     Stih : Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, pe care ai câştigat-o din început.
 
    Rănitu-s-a neamul evreiesc, cel cumplit cu adevărat, auzindu-Te pe Tine, Cuvinte, învăţând pe popoare învăţături de mântuire.
 
     Stih : Iar Dumnezeu, împăratul nostru, mai-nainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.
 
    Venit-ai, făcătorule, în Sion şi ai stătut în mijlocul poporului Tău şi popoarelor le-ai dat dar de mântuire.
 
Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
 
   Doamne, mai-nainte de preacinstită Crucea Ta, praznicul înjumătăţindu-se, ai intrat în biserică, pe evrei cu îndrăzneală învăţând cele ale lui Moise şi prin Tine în lege aşezate. Iar spăimântându-se de taina cea negrăită a înţelepciunii Tale, gândeau din pizmă asupra Ta viclenie : Cum ştie Acesta carte neînvățându-se ? Neştiindu-Te pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.

LA LITURGHIE
 
    Fericirile din canon, Cântarea a 5-a. Prochimen. Apostolul : Din Faptele Apostolilor, Evanghelia de la Ioan. Chinonicul praznicului.