ÎNTRU SLAVA SFINTEI  ŞI CELEI DE O FIINŢĂ
ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRȚITEI TREIMI


SFÂNTA ȘI DUMNEZEIASCA
EVANGHELIE

Ediţia din 1983.


Citirea Evangheliei :

      În săptămânile după Sfintele Paști : 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7   ;  În săptămânile după Rusalii :  1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 | 32 | 33 | 34 | 35 | 36  ;  În săptămânile Postului mare : 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7  ; Evangheliile de obște ; Evangheliile Învierii ( Voscreasne ) ; Evangheliile din cursul lunilor




SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE
ÎN PREA LUMINATA DUMINICĂ A PAŞTILOR


LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA IOAN


   La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era dintru început la Dumnezeu. Toate printr-însul s-au făcut şi fără Dânsul nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Într-Însul era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina în întuneric luminează şi întunericul pe ea n-a cuprins-o. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, iar numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci ca să mărturisească despre Lumină. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume. În lume era şi lumea printr-însul s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Iar celor câţi L-au primit pe Dânsul şi cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fiii lui Dumnezeu, Fiind născuţi, nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi adevăr. Ioan mărturisea despre Dânsul şi striga, zicând : Acesta era despre care am zis : Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era. Şi din plinătatea Lui, noi toţi am luat şi har peste har. Pentru că legea s-a dat prin Moise, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.

ÎN ACEASTĂ PREA LUMINATĂ DUMINICĂ A PAŞTILOR

LA VECERNIE
EVANGHELIA DE LA IOAN
(XX, 19-25)

   În ziua cea dintâi a săptămânii, când s-a înserat şi uşile fiind încuiate, acolo unde erau ucenicii adunaţi de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis : Pace vouă ! Şi după acest cuvânt, le-a arătat lor mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii văzând că este Domnul. Atunci le-a zis Iisus iarăşi : Pace vouă ! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi grăind aceasta a suflat asupra lor şi le-a zis : luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi. Însă Toma, unul din cei doisprezece, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci i-au spus lui ceilalţi ucenici : am văzut pe Domnul. Dar el le-a zis : dacă nu voi vedea în palmele Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede !

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ

EVANGHELIA DE LA IOAN
(I, 18-28)

   Pe Dumnezeu nu L-a văzut nimeni vreodată. Fiul, Cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut. Iată mărturia făcută de Ioan, când au trimis iudeii, din Ierusalim, preoţi şi leviţi ca să-l întrebe : tu cine eşti ? El a mărturisit şi n-a tăgăduit, a mărturisit : nu sunt eu Hristos. Ei l-au întrebat pe el : dar ce eşti ? Ilie eşti tu ? Şi a zis el : nu sunt. Eşti tu Proorocul ? Şi le-a răspuns : nu. Atunci i-au zis : cine eşti ? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu de tine însuţi ? Şi el a zis : eu sunt glasul celui ce strigă în pustie : îndreptaţi calea Domnului, precum a zis Isaia proorocul. Iară cei trimişi erau dintre farisei. Apoi l-au întrebat şi i-au zis : atunci pentru ce botezi, dacă nu eşti tu Hristos, nici Ilie, nici Proorocul ? Răspuns-a lor Ioan, zicând : eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru se află Acela pe care voi nu-L ştiţi. Acela este Cel care vine după mine, Care mai înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintelor Lui. Acestea s-au petrecut în Vitavara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ

EVANGHELIA DE LA LUCA
(XXIV, 12-35)

   În vremea aceea, sculându-se, Petru a alergat la mormânt şi, aplecându-se el, a văzut numai giulgiurile singure zăcând, şi s-a dus acasă mirându-se în sine de cele ce se întâmplaseră. Iată apoi că doi dintre ucenici mergeau într-aceeaşi zi la un sat, departe de Ierusalim ca la 60 de stadii, al cărui nume era Emaus. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. Dar pe când vorbeau ei şi căutau lămuriri, însuşi Iisus s-a apropiat de ei şi a mers împreună cu dânşii, dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. Atunci El i-a întrebat : ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi, în drumul vostru, şi pentru ce sunteţi aşa de trişti ? Şi răspunzând unul, al cărui nume era Cleopa, a zis către El : Tu singur eşti străin în Ierusalim şi n-ai aflat de faptele întâmplate în el, în aceste zile ? Şi El i-a întrebat : care ? Iar ei I-au răspuns : cele cu Iisus Nazarineanul care era prooroc, puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a tot poporul; cum L-au dat arhiereii şi căpeteniile noastre la osândă de moarte şi L-au răstignit. Noi însă nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, a treia zi este astăzi de când s-au petrecut acestea. Ba, ne-au mai înspăimântat şi nişte femei dintr-ale noastre, care au fost dis-de-dimineaţă la mormânt şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu. Şi s-au dus unii dintre noi la mormânt şi au aflat aşa cum au povestit femeile, dar pe El nu L-au văzut. Atunci EI a zis către ei : o, nepricepuţilor şi zăbavnicilor cu inima ca să credeţi toate câte au grăit proorocii ! Nu trebuia, oare, să pătimească acestea Hristos şi să intre în slava Sa ? Şi, începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate scripturile, locurile ce erau despre El. Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe, dar ei L-au rugat stăruitor, zicând : rămâi cu noi, căci este spre seară şi s-a plecat ziua : şi a intrat, ca să rămână cu dânşii. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea a binecuvântat-o şi, frângând, le-a dat lor. Atunci s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; dar El s-a făcut nevăzut de lângă dânşii. Iar ei au zis unul către altul : oare, nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile? Şi sculându-se în acel ceas, s-au întors în Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau că într-adevăr Domnul a înviat şi s-a arătat lui Simon. Atunci ei au povestit cele ce se întâmplaseră pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ

EVANGHELIA DE LA IOAN
(I, 35-51)

   În vremea aceea stătea Ioan şi doi dintre ucenicii lui şi privind pe Iisus, care trecea, a zis : iată Mielul lui Dumnezeu. Cei doi ucenici l-au auzit grăind acestea şi au mers după Iisus. Iar Iisus, întorcându-se şi văzându-i mergând după El, i-a întrebat : ce căutaţi ? Iar ei I-au răspuns : Rabi (ce se tâlcuieşte : învăţătorule), unde locuieşti ? El le-a zis : veniţi şi veţi vedea. Deci au mers şi au văzut unde locuia şi au rămas la El în ziua aceea. Era ca la al zecelea ceas şi Andrei, fratele lui Simon Petru, era unul dintre cei doi care auziseră pe Ioan şi veniseră după Iisus. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său şi i-a spus : am găsit pe Mesia (ce se tâlcuieşte : Hristos). Şi l-a adus la Iisus, Care, privind la el, i-a zis : tu eşti Simon, fiul lui Iona. Tu te vei numi Chifa (ce se tâlcuieşte : Petru). Iar a doua zi a vrut Iisus să meargă în Galileea şi a găsit pe Filip şi i-a zis : vino după Mine. Şi Filip era din Betsaida, din oraşul lui Andrei şi al lui Petru. Filip a găsit pe Natanail şi i-a zis : am găsit pe Acela despre care a scris Moise în lege şi au scris proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Iar Natanail i-a zis : din Nazaret poate să fie ceva bun ? Şi Filip i-a zis : vino şi vezi. Iisus a văzut pe Natanail venind către Dânsul şi a zis despre el : iată, cu adevărat israelitean în care nu este vicleşug. Natanail L-a întrebat : de unde mă cunoşti ? Iar Iisus, răspunzând, i-a zis : mai înainte ca Filip să te cheme, te-am văzut când erai sub smochin. Răspuns-a Natanail şi I-a zis : Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis : pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, tu crezi ? Mai mari decât acestea vei vedea. Apoi i-a zis : adevărat, adevărat vă spun vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ

EVANGHELIA DE LA IOAN
(III, 1-15)

   În vremea aceea era un om între farisei, care se numea Nicodim şi care era printre mai-marii iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis : Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător, căci nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. Răspuns-a Iisus şi i-a zis : adevărat, adevărat îţi spun ţie : de nu se va naşte cineva de sus, nu va putea vedea împărăţia lui Dumnezeu. Dar Nicodim a zis către El : cum poate omul să se nască fiind bătrân ? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască ? Răspuns-a Iisus : adevărat, adevărat îţi spun ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am zis că trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde vrea şi tu auzi vuietul lui, dar nu ştii de unde vine şi nici încotro se duce. Astfel este cu oricine este născut din Duhul. Răspunzând Nicodim L-a întrebat : cum pot să fie acestea ? Răspuns-a Iisus şi i-a zis : tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu le ştii acestea ? Adevărat, adevărat îţi spun ţie, că noi ceea ce ştim grăim şi ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiţi. Dacă v-am spus vouă lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi spune vouă lucruri cereşti ? Nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel care s-a pogorât din cer, Fiul Omului, care este în cer. Şi precum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ

EVANGHELIA DE LA IOAN
(II, 13-22)

   În vremea aceea a venit Iisus în Capernaum, El şi mama Lui şi fraţii Lui şi ucenicii Lui, dar n-au rămas acolo decât puţine zile, căci erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus s-a suit în Ierusalim. Şi a găsit în templu pe cei care şedeau şi vindeau boi şi oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani. Atunci, făcându-şi un bici de ştreanguri, i-a scos afară din templu pe toţi cu oile şi boii lor, iar schimbătorilor le-a risipit banii şi mesele le-a răsturnat; şi celor ce vindeau porumbei le-a zis : luaţi acestea de aici şi nu faceţi casa Tatălui Meu, casă de negustorie. Şi şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris : râvna casei Tale M-a mâncat. Atunci iudeii au luat cuvântul şi I-au zis : ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea ? Iisus, răspunzându-le, a grăit : dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica. Dar iudeii au răspuns : în patruzeci şi şase de ani s-a ridicat templul acesta şi Tu îl vei ridica în trei zile ? Dar El vorbea despre templul trupului Său. De aceea, când s-a sculat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese aceasta şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe care îl spusese Iisus.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ

EVANGHELIA DE LA IOAN
(III, 23-33)

   În vremea aceea a venit Iisus şi ucenicii Lui în pământul Iudeii şi stătea cu ei acolo şi boteza. Şi boteza şi Ioan la Enon, aproape de Salim, pentru că erau acolo ape multe şi veneau şi se botezau, căci Ioan nu fusese încă închis în temniţă. Atunci a fost o neînţelegere între ucenicii lui Ioan şi un iudeu, asupra curăţirii. Şi au venit la Ioan şi i-au spus : Rabi, Acela care era cu tine, dincolo de Iordan, despre care tu ai mărturisit, iată El botează şi toţi se duc la Dânsul. Răspuns-a Ioan şi a zis : nu poate un om să ia nimic, dacă nu i s-a dat lui din cer. Voi înşivă îmi sunteţi martori că eu am zis : nu sunt eu Hristos, ci sunt trimis înaintea Lui. Cel care are mireasă, acela este mirele, iară prietenul mirelui, care stă şi ascultă pe mire, cu bucurie se bucură de glasul mirelui. Deci, această bucurie a mea s-a împlinit. Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ pământesc este şi de pe pământ grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor şi ce-a văzut şi a auzit, aceea mărturiseşte, dar mărturia Lui nu o primeşte nimeni. Cine a primit mărturia Lui a pecetluit că este Dumnezeu adevărat.




SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAȘTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA

A DOUA DUPĂ PAŞTI, A TOMEI


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNTÂIA A ÎNVIERII

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA IOAN
(XX, 19-31)

   În ziua cea dintâi a săptămânii, atunci când s-a înserat, şi uşile fiind încuiate acolo unde erau ucenicii adunaţi de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijlocul lor şi le-a grăit : pace vouă ! Şi după acest cuvânt, le-a arătat lor mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii văzând că este Domnul. Atunci le-a zis Iisus iarăşi : pace vouă ! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi; şi grăind aceasta a suflat asupra lor şi le-a zis : luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi. Însă Toma, unul din cei doisprezece, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci i-au spus lui ceilalţi ucenici : am văzut pe Domnul ! Dar el le-a zis : dacă nu voi vedea în palmele Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede ! După opt zile, ucenicii Lui erau înăuntru, în casă, şi Toma era împreună cu ei. Şi a venit Iisus, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi le-a zis : pace vouă ! Apoi a zis lui Toma : adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios. Şi a răspuns Toma şi I-a zis : Domnul meu şi Dumnezeul meu ! Iar Iisus i-a zis : pentru că M-ai văzut, Tomo, ai crezut; fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut ! Iisus a făcut înaintea ucenicilor Săi şi alte minuni, multe, care nu s-au scris în cartea aceasta; iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, viaţă să aveţi în numele Lui.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

EVANGHELIA DE LA IOAN
(II, 1-11)

   În vremea aceea s-a făcut nuntă în Cana Galileii,  iar mama lui Iisus se afla acolo; şi au fost chemaţi la nuntă şi Iisus şi ucenicii Săi. Şi sfârşindu-se vinul, a grăit mama lui Iisus către Dânsul : nu mai au vin. Iar Iisus i-a răspuns : ce ne priveşte pe Mine şi pe tine, femeie ? Ceasul Meu n-a venit încă. Mama Lui a zis celor ce slujeau : să faceţi ceea ce vă va spune. Şi erau acolo şase vase de apă, făcute din piatră, puse pentru curăţirea iudeilor şi care luau câte două sau trei vedre. Iisus le-a poruncit : umpleţi vasele cu apă. Şi ei le-au umplut până sus. Apoi le-a zis : acum scoateţi şi duceţi nunului. Şi ei i-au dus. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, însă slujitorii, care scoseseră apa, ştiau, a strigat nunul pe mire şi i-a spus : Orice om pune întâi vinul cel bun şi când au băut bine, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi şi-a arătat slava Sa. Şi au crezut într-Însul ucenicii Săi.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

EVANGHELIA DE LA IOAN
(III, 16-21)

   Zis-a Domnul : aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său Unul-Născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să osândească lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin El. Cel ce crede în El nu se osândeşte, iar cel ce nu crede a şi fost osândit pentru că nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Iar această osândă este pentru că a venit Lumina în lume şi oamenii au iubit mai mult întunericul, decât Lumina, fiindcă faptele lor erau rele; căci oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca să nu se vădească faptele lui. Dar cine lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate că faptele lui sunt săvârşite în Dumnezeu.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

EVANGHELIA DE LA IOAN
(V, 17-24)

   Zis-a Domnul către iudeii, care veniseră la Dânsul : Tatăl Meu până acum lucrează şi Eu lucrez. Deci, pentru aceasta căutau şi mai mult iudeii să-L omoare nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci chiar pe Dumnezeu îl numea Tată al Său, făcându-se pe Sine la fel cu Dumnezeu. Dar Iisus a răspuns şi le-a zis : adevărat, adevărat vă spun vouă : Fiul nu poate să facă de la Sine nimic, de nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce Tatăl le face, acelea şi Fiul le face întocmai. Pentru că Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate câte le face El, I le arată, şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă miraţi. Căci precum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci judecata toată a dat-o Fiului, pentru ca toţi să cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte nici pe Tatăl, care L-a trimis. Adevărat, adevărat vă spun vouă : cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

EVANGHELIA DE LA IOAN
(V, 24-30)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul : adevărat, adevărat vă spun vouă, că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat vă spun vouă. Că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi care vor auzi vor învia. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine însuşi, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine însuşi : şi I-a dat Lui putere să facă judecată pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta, căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui; şi vor ieşi cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândei. Nu pot Eu să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Tatălui Meu, Care M-a trimis.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

EVANGHELIA DE LA IOAN
(V, 30-47; VI, 1-2)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : precum aud judec, dar judecata Mea este dreaptă, pentru că Eu nu caut voia Mea, ci voia Tatălui Meu, care M-a trimis. Dacă mărturisesc Eu despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată. Altul este Cel care mărturiseşte despre Mine şi ştiu că este adevărată mărturia pe care o mărturiseşte despre Mine. Voi aţi trimis la Ioan şi el a mărturisit adevărul. Dar Eu nu de la om iau mărturie, ci vă spun acestea ca voi să vă mântuiţi. Ioan era făclia care ardea şi lumina, iar voi aţi fost voioşi să vă veseliţi un timp la lumina lui. Eu însă am mărturie mai mare decât a lui Ioan, pentru că lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, aceste lucruri pe care Eu le fac, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. Şi Tatăl care M-a trimis, Acela a mărturisit despre Mine. Nici glasul Lui nu L-aţi auzit vreodată, nici chipul Lui nu l-aţi văzut; şi cuvântul Lui nu-l aveţi sălăşluit în voi, pentru că voi nu credeţi în Acela pe care Tatăl L-a trimis. Voi cercetaţi Scripturile, pentru că vi se pare că în ele aveţi viaţă veşnică; dar tocmai ele sunt cele care mărturisesc despre Mine. Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă. Slavă de la oameni nu primesc. Dar v-am cunoscut că nu aveţi între voi dragostea lui Dumnezeu. Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi. Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unul de la altul, şi slava care vine de la Unul-Dumnezeu, n-o căutaţi ? Să nu vi se pară că Eu vă voi învinui la Tatăl; ci cel care vă învinuieşte este Moise, în care voi aţi nădăjduit. Căci dacă aţi fi crezut pe Moise, M-aţi fi crezut şi pe Mine, pentru că el despre Mine a scris. Iar dacă în cele scrise de el nu credeţi, în cuvintele Mele cum veţi crede ? După acestea Iisus s-a dus dincolo de Marea Galileii, care este a Tiberiadei. Iar după Dânsul a mers popor mult, căci vedea minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

EVANGHELIA DE LA IOAN
(VI, 14 - 27)

   În vremea aceea, văzând minunea pe care a făcut-o Iisus, oamenii ziceau : Acesta este cu adevărat Proorocul, Care va să vină în lume. Deci Iisus cunoscând că vor să vină şi să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi în munte, El singur. Când s-a făcut seară, s-au pogorât ucenicii Lui la mare şi intrând în corabie, mergeau dincolo de mare, spre Capernaum. Şi s-a făcut întuneric, dar Iisus încă nu venise până atunci la ei. Şi marea era întărâtată, căci sufla un vânt puternic. După ce au vâslit ei ca la 25 sau 30 de stadii, zăresc pe Iisus umblând pe apă şi apropiindu-se de corabie. Atunci s-au înfricoşat, dar El le-a grăit : Eu sunt, nu vă temeţi ! Deci, voiau să-L ia în corabie, însă corabia a sosit îndată la ţărmul la care se duceau. A doua zi, mulţimea, care rămăsese de cealaltă parte a mării, şi-a dat seama că altă corabie nu fusese acolo, fără numai aceea în care intraseră ucenicii Lui şi că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci plecaseră numai ucenicii singuri. Dar alte corăbii au venit de la Tiberiada aproape de locul unde ei mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu; deci dacă a văzut mulţimea că Iisus nu este acolo şi nici ucenicii Lui, au intrat şi ei în corăbii şi au mers în Capernaum, căutând pe Iisus. Şi aflându-L dincolo de mare, L-au întrebat : Rabi, când ai ajuns aici ? Iisus le-a răspuns şi a zis : adevărat, adevărat vă spun vouă : Mă căutaţi pe Mine nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. Agonisiţi-vă nu mâncarea cea pieritoare, ci mâncarea care rămâne spre viaţa veşnică, pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Tatăl, adică Dumnezeu.




SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAȘTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA

A TREIA DUPĂ PAŞTI A MIRONOSIŢELOR


LA UTRENIE EVANGHELIA A PATRA A ÎNVIERII

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MARCU
(XV, 43-47; XVI, 1-8)

   În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateia, sfetnic cu bun nume, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit aşa curând; şi chemând pe sutaş l-a întrebat dacă a murit de mult; şi aflând de la sutaş, Pilat a dăruit lui Iosif trupul mort. Atunci Iosif, cumpărând giulgiu de în şi pogorând pe Iisus de pe Cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria lui Iosie priveau unde L-au pus. Iar după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena şi Maria mama lui Iacob şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să meargă să ungă trupul lui Iisus. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt zicând una către alta : cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului ? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese răsturnată. Şi intrând în mormânt au văzut un tânăr, şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb şi s-au spăimântat. El însă le-a zis : nu vă spăimântaţi ! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul cel răstignit ? A înviat; nu este aici; iată locul unde-L puseseră. Ci duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru, că El merge în Galileia mai înainte de voi. Acolo Îl veţi vedea, după cum v-a spus vouă. Dar ele, ieşind din mormânt, au fugit de acolo, căci erau cuprinse de cutremur şi de spaimă, şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

EVANGHELIA DE LA IOAN
(IV, 46-54)

   În vremea aceea era în Capernaum un dregător împărătesc, al cărui fiu era bolnav. Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeia în Galileia, a mers la El şi L-a rugat să se pogoare şi să tămăduiască pe fiul Iui, căci era pe moarte. Atunci Iisus a zis către el : dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi. Omul împărătesc I-a răspuns : Doamne pogoară-Te până nu moare fiul meu. Iisus a zis către el : du-te, fiul tău trăieşte. Şi omul a crezut în cuvântul pe care i l-a zis Iisus şi s-a dus. Şi iată, pogorându-se el, l-au întâmpinat slujitorii lui şi i-au spus că fiul lui trăieşte. Atunci a întrebat pe slujitori de ceasul în care i-a fost mai bine; iar ei i-au spus : ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile. Deci a cunoscut tatăl că acela a fost ceasul, în care a zis Iisus către el : fiul tău trăieşte. Şi a crezut el şi casa lui întreagă. Această a doua minune, a făcut-o Iisus iarăşi, când a venit din Iudeia în Galileia.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

EVANGHELIA DE LA IOAN
(VI, 27-33)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : agonisiţi-vă, nu mâncarea cea pieritoare, ci mâncarea care rămâne spre viaţa veşnică pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl. Atunci au zis către Dânsul : ce să facem ca să săvârşim lucrurile lui Dumnezeu ? Iisus, răspunzând, a zis către ei : acesta este lucrul lui Dumnezeu, ca să credeţi în Acela, pe care EI L-a trimis. Ei însă I-au răspuns : dar ce minune faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine ? Ce lucrezi ? Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, precum este scris : pâine din cer le-a dat lor ca să mănânce. Dar Iisus le-a spus : adevărat, adevărat vă spun vouă, nu Moise v-a dat vouă pâinea cea din cer, ci Tatăl Meu vă va da, din cer, pâinea cea adevărată. Pentru că pâinea lui Dumnezeu este aceea, care se pogoară din cer şi dă viaţă lumii.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

EVANGHELIA DE LA IOAN
(VI, 35-39)

   Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-însul : Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată. Dar v-am spus vouă că M-aţi văzut şi tot nu credeţi. Tot ce-Mi dă Mie Tatăl, la Mine vine; şi pe cel care vine la Mine, nu-l voi da afară, pentru că M-am pogorât din cer, nu ca să fac voia mea, ci voia Celui care M-a trimis pe Mine. Iar voia Celui care M-a trimis pe Mine este aceea, ca din toţi pe care Mi i-a dat Mie, să nu pierd pe niciunul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

EVANGHELIA DE LA IOAN
(VI. 40-44)

   Zis-a Domnul către iudeii, care crezuseră într-însul : aceasta este voia Celui care M-a trimis pe Mine, ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu să-l înviez în ziua cea de apoi. Dar iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că a zis : Eu sunt pâinea care s-a pogorât din cer. Şi ziceau : au nu este Acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi nu ştim noi pe tatăl Său şi pe mama Sa ? Atunci cum spune El : M-am pogorât din cer ? Deci a răspuns Iisus şi a zis către ei : nu cârtiţi între voi. Nimeni nu poate să vină la Mine, de nu-l va trage Tatăl, care M-a trimis pe Mine; iar Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

EVANGHELIA DE LA IOAN
(VI, 48-54)

   Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră în El : Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, dar au murit. Pâinea care se pogoară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu mai moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta va fi viu în veci. Iar pâinea, pe care Eu o voi da, este trupul Meu, pe care Eu îl voi da pentru viaţa lumii. Deci se certau între ei iudeii şi ziceau : cum poate Acesta să ne dea trupul Său ca să-l mâncăm ? Dar Iisus le-a zis : adevărat, adevărat vă spun vouă, de nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi de nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi înşivă. Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia, în ziua cea de apoi.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

EVANGHELIA DE LA IOAN
(XV, 17-27; XVI, 1-2)

   Zis-a Domnul ucenicilor Săi : aceasta vă poruncesc vouă : să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, gândiţi-vă că mai întâi M-a urât pe Mine. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi pe al său; dar pentru că voi nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea vă urăşte pe voi lumea. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus vouă : nu este slujitorul mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face împotriva voastră din pricina numelui Meu, fiindcă nu cunosc pe Cel care M-a trimis pe Mine. Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi grăit lor, păcat nu ar avea; acum însă nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel care Mă urăşte pe Mine, şi pe Tatăl Meu urăşte. De n-aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a mai făcut, păcat n-ar avea; şi totuşi, după ce le-au văzut, M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu, ca să se împlinească cuvântul cel scris în legea lor : M-au urât pe nedrept. Iar când va veni Mângâietorul, pe care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Încă şi voi mărturisiţi, pentru că voi de la început sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus ca să nu vă poticniţi în credinţa voastră. Vă vor scoate pe voi din sinagogi şi chiar va veni vremea, când oricine vă va ucide pe voi va crede că aduce slujbă lui Dumnezeu.




SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAȘTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA

A PATRA DUPĂ PAŞTI A SLĂBĂNOGULUI


LA UTRENIE EVANGHELIA A CINCEA A ÎNVIERII

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA IOAN
(V, 1-18)

   În vremea aceea, fiind sărbătoare, s-a suit Iisus în Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreieşte Vitezda şi care avea cinci pridvoare. În aceste pridvoare zăcea mulţime multă de bolnavi : orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei, căci un înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa; şi cel care intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos, ori de ce boală era cuprins. Atunci era acolo un om, care era bolnav de 38 de ani. Pe acesta, văzându-l zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, l-a întrebat Iisus : voieşti să te faci sănătos ? Răspuns-a Lui bolnavul : Doamne, nu am pe nimeni ca să mă bage în scăldătoare, când se tulbură apa; aşa că până când merg eu, altul se pogoară înaintea mea. Iisus a zis către el : scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi în clipa aceea s-a făcut omul sănătos şi şi-a luat patul său şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat : este zi de sâmbătă şi nu-ţi este iertat să iei patul. El le-a răspuns : Cel care m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis : ia-ţi patul tău şi umblă. Ei l-au întrebat : cine este omul care ţi-a zis : ia-ţi patul tău şi umblă ? Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc. După aceea Iisus l-a găsit în templu şi i-a zis : Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple şi mai rău. Atunci omul s-a dus şi a spus iudeilor că Iisus este Cel care l-a făcut pe el sănătos.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(VI, 56-69)

   Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră în El : cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine şi Eu în el. Precum Tatăl cel viu M-a trimis pe Mine şi Eu viez prin Tatăl, aşa şi cel care Mă mănâncă pe Mine va fi viu prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cine mănâncă pâinea aceasta va fi viu de-a pururi. Acestea le-a zis pe când învăţa în sinagoga din Capernaum. Însă mulţi din ucenicii Lui, auzind acestea, au grăit : greu este cuvântul acesta ! Cine poate să-l asculte ? Iar Iisus, ştiind în cugetul Său că ucenicii Lui cârtesc pentru aceasta, a zis către ei : aceasta vă pune la îndoială pe voi ? Dar când veţi vedea pe Fiul Omului suindu-se acolo unde era mai înainte ? Duhul este care dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus vouă duh sunt şi viaţă sunt. Sunt însă unii dintre voi care nu cred. Pentru că Iisus ştia de la început cine sunt cei care nu credeau şi cine este acela care avea să-L vândă. Şi de aceea zicea : pentru aceasta v-am spus vouă, că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-i va fi dat lui de la Tatăl Meu. Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Lui s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu Dânsul. Deci a întrebat Iisus pe cei doisprezece : nu vreţi şi voi să vă duceţi ? Simon Petru I-a răspuns : Doamne, la cine ne vom duce ? Cuvintele vieţii veşnice Tu le ai. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(VII, 1-13)

   În vremea aceea umbla Iisus prin Galileia, căci nu voia să umble prin Iudeia, deoarece iudeii căutau să-L omoare. Şi era aproape sărbătoarea iudeilor : înfigerea corturilor. Deci au zis către Dânsul fraţii Lui : treci de aici şi du-Te în Iudeia pentru ca şi ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care Tu le faci, pentru că nimeni nu lucrează în ascuns, când doreşte să se facă cunoscut. Dacă faci acestea, arată-Te pe Tine lumii. Pentru că nici fraţii Lui nu credeau în El, atunci Iisus a zis către dânşii : vremea Mea încă n-a sosit; dar vremea voastră totdeauna este gata. Pe voi lumea nu poate să vă urască, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu îi spun în faţă că lucrările ei sunt rele. Voi duceţi-vă la praznic. Eu nu Mă duc la praznicul acesta, căci vremea Mea nu s-a împlinit încă. Şi spunându-le acestea, a rămas în Galileea. Dar după ce s-au dus fraţii Lui la sărbătoare, atunci şi El s-a dus la praznic, dar nu în văzul tuturor, ci cam pe ascuns. Iar iudeii Îl căutau la praznic şi ziceau : unde este Acela ? Şi neînţelegere multă era pentru Dânsul în mulţime, fiindcă unii ziceau : este bun, iar alţii ziceau : nu, ci amăgeşte poporul. Însă, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de Dânsul pe faţă.

MIERCURI
LA ÎNJUMĂTĂŢIREA PRAZNICULUI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(VII, 14-30)

   La înjumătăţirea Praznicului S-a suit Iisus în templu şi a început să înveţe. Dar iudeii se mirau şi se întrebau : cum ştie Acesta carte, fără să fi învăţat ? Atunci Iisus le-a răspuns şi a zis : învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui care M-a trimis pe Mine. De va vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu, sau dacă Eu o grăiesc de la Mine. Cel ce grăieşte de la sine îşi caută slava sa; iar cel ce caută slava celui care l-a trimis pe el, acela este adevărat şi în el nu este nedreptate. Oare nu Moise v-a dat vouă legea ? Şi nimeni dintre voi nu ţine legea. De ce căutaţi să mă ucideţi ? Răspuns-a mulţimea şi a zis : diavol ai; cine caută să te ucidă ? Răspuns-a Iisus şi a zis către ei : un lucru am făcut şi toţi vă miraţi de el. Moise v-a dat vouă tăierea împrejur (nu fiindcă este de la Moise, ci de la părinţi), şi în zi de sâmbătă tăiaţi împrejur pe om. Dacă omul primeşte tăierea împrejur în zi de sâmbătă, ca să nu se strice legea lui Moise, pe Mine de ce vă mâniaţi pentru că am făcut sănătos un om întreg în zi de sâmbătă ? Nu judecaţi după înfăţişare, ci să judecaţi după dreapta judecată. Dar unii din Ierusalim ziceau : nu este, oare, Acesta pe care vor să-L omoare ? Şi iată că vorbeşte pe faţă şi ei nu-i zic nimic ! Nu cumva căpeteniile au cunoscut că în adevăr Acesta este Hristos ? Dar pe Acesta îl ştim de unde este; când însă va veni Hristos, nimeni nu va şti de unde este. Atunci Iisus, care învăţa în templu, a ridicat glasul şi a zis : Mă ştiţi pe Mine şi ştiţi şi de unde sunt ? Eu n-am venit de la Mine, dar adevărat este Cel care M-a trimis pe Mine şi pe Care voi nu-L ştiţi. Eu însă Îl ştiu, căci de la El sunt şi El M-a trimis pe Mine. Atunci au vrut să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe Dânsul, pentru că nu venise încă ceasul Său.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(VIII, 12-20)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : Eu sunt Lumina lumii; cel care-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, şi va avea Lumina vieţii. Dar fariseii I-au zis : Tu însuţi mărturiseşti despre Tine; mărturia Ta nu este adevărată. Răspuns-a Iisus şi le-a zis : deşi Eu însumi mărturisesc despre Mine, mărturia Mea este adevărată, fiindcă ştiu de unde am venit şi unde Mă duc; iar voi nu ştiţi de unde vin şi nici unde Mă duc. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni. Şi dacă şi Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Tatăl cel care M-a trimis pe Mine. Şi în legea voastră este scris, că mărturia a doi oameni este adevărată. Eu sunt Cel ce mărturisesc pentru Mine însumi şi mai mărturiseşte pentru Mine Tatăl cel care M-a trimis pe Mine. Deci L-au întrebat : unde este Tatăl Tău ? Răspuns-a Iisus : nu Mă ştiţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu; dacă M-aţi şti pe Mine, L-aţi şti şi pe Tatăl Meu. Cuvintele acestea le-a grăit Iisus în vistierie, pe când învăţa în templu şi nimeni nu L-a prins, căci nu venise încă ceasul Său.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(VIII, 21-30)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi nu Mă veţi afla şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi să veniţi. Deci ziceau iudeii : nu cumva îşi va ridica singur viaţa, pentru că zice : unde Mă duc Eu, voi nu puteţi să veniţi ? Dar Iisus le-a spus : voi sunteţi din cele de jos, Eu sunt din cele de sus; voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. Drept aceea v-am spus vouă că veţi muri în păcatele voastre, căci dacă nu credeţi cine sunt Eu, veţi muri în păcatele voastre. L-au întrebat atunci pe El : cine eşti Tu ? Şi le-a răspuns Iisus : ceea ce de la început v-am spus că sunt ! Multe am de zis şi de judecat despre voi; dar Cel ce M-a trimis pe Mine adevărat este, şi cele ce am auzit de la Dânsul, Eu acestea le grăiesc în lume. Ei însă n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl. Deci le-a spus Iisus : când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte cine sunt Eu şi că de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învăţat Tatăl Meu, aşa grăiesc. Iar Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui. Aceste cuvinte grăind El, mulţi au crezut într-Însul.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(VIII, 31-42)

   Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră în El : dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Ei însă I-au răspuns : noi suntem neamul lui Avraam şi niciodată n-am fost robi nimănui; cum zici Tu că veţi fi liberi ? Atunci Iisus le-a răspuns : adevărat, adevărat vă spun vouă, că oricine săvârşeşte păcatul, rob este păcatului; iar robul nu rămâne în casă de-a pururi; Fiul, însă, rămâne de-a pururi. Aşadar, dacă Fiul vă va face liberi, într-adevăr liberi veţi fi. Ştiu că voi sunteţi neamul lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că cuvântul Meu nu încape în voi. Eu grăiesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru. Ei I-au răspuns şi I-au zis : tatăl nostru este Avraam. Iisus le-a zis : dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face lucrurile lui Avraam. Dar voi acum căutaţi să Mă ucideţi pe Mine, care v-am grăit adevărul, aşa cum l-am auzit de la Dumnezeu; Avraam n-a făcut aceasta. Voi faceţi faptele tatălui vostru. Dar ei I-au zis : noi nu suntem născuţi din desfrânare; un tată avem, pe Dumnezeu. Răspuns-a lor Iisus : dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit.





SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAȘTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA

A CINCEA DUPĂ PAŞTI, A SAMARINENCEI


LA UTRENIE EVANGHELIA A ŞAPTEA A ÎNVIERII

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA IOAN
(IV, 5-42)

   În vremea aceea a venit Iisus în oraşul Samariei, ce se numea Sihar, aproape de câmpul pe care Iacob l-a dat lui Iosif, fiul său. Şi era acolo puţul lui Iacob. Iar Iisus, ostenit de călătorie, şedea lângă puţ; şi era cam pe la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie samarineancă să scoată apa. Iisus i-a zis : dă-Mi să beau; căci ucenicii Lui se duseseră în oraş ca să cumpere hrană. Femeia samarineancă I-a răspuns : Tu, care eşti iudeu, cum ceri să bei apă de la mine, care sunt femeie samarineancă ? Pentru că iudeii nu au niciun amestec cu samarinenii ! Iisus i-a răspuns şi i-a zis : dacă cunoşteai harul lui Dumnezeu şi cine este Cel care ţi-a zis, dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie. L-a întrebat femeia : Doamne, nici nu ai cu ce să scoţi şi puţul este adânc; de unde, dar, ai apa cea vie ? Nu cumva Tu eşti mai mare decât Iacob, părintele nostru, care ne-a dat puţul acesta şi a băut dintr-însul el însuşi şi fiii lui şi turmele lui ? Iisus i-a răspuns şi a zis : oricine bea din apa aceasta va înseta din nou, dar cel ce va bea din apa pe care Eu o voi da lui nu va mai înseta în veci, căci apa pe care Eu o voi da lui se va face în el izvor de apă curgătoare pentru viaţa veşnică. Atunci femeia a grăit către Dânsul : Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Iisus i-a poruncit : mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici. Dar femeia, răspunzând, I-a zis : n-am bărbat. Iisus i-a răspuns : bine ai zis că n-ai bărbat, căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat; aceasta adevărat ai spus. Doamne, a zis femeia către Dânsul : văd că Tu eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul cuvenit pentru închinare. Dar Iisus i-a zis : femeie, crede-Mă că vine vremea, când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi la ce nu ştiţi; noi ne închinăm la ce ştim, căci mântuirea este de la iudei. Dar vine vremea şi acum a şi venit, când închinătorii cei adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, căci Tatăl astfel voieşte să fie cei ce se închină Lui. Duh este Dumnezeu; şi cei ce se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr. A zis femeia către Dânsul : ştim că va veni Mesia, căruia I se zice Hristos; când va veni, Acela ne va spune nouă toate. Iisus i-a răspuns : Eu sunt, Cel care vorbesc cu tine. Dar atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie; însă nimeni nu I-a zis : ce o întrebi, sau despre ce vorbeşti cu dânsa ? Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în oraş şi a zis oamenilor : veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva acesta este Hristos ? Deci au ieşit din oraş şi veneau către Dânsul. În timpul acesta ucenicii Lui îl rugau zicând : Învăţătorule, mănâncă. Dar El le-a zis : Eu am de mâncat o mâncare, pe care n-o ştiţi. Deci ucenicii se întrebau între ei : nu cumva I-a adus cineva să mănânce ? Iisus însă le-a zis : mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Oare nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul ? Iată, zic vouă : ridicaţi ochii voştri şi vedeţi holdele că sunt albe, gata de seceriş. Iar cel care seceră primeşte plată şi adună rod în viaţa de veci, ca împreună să se bucure şi cel ce seamănă şi cel ce seceră : căci aici se adevereşte zicerea că : altul este cel ce seamănă şi altul cel ce seceră. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor. Iar din oraşul acela mulţi dintre samarineni au crezut într-Însul, pentru cuvântul femeii care mărturisea : mi-a spus mie toate câte am făcut. Deci după ce au venit la Dânsul, samarinenii L-au rugat să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile şi mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui. Iar femeii îi ziceau : credem nu numai pentru vorbele tale, ci fiindcă noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(VII, 42-51)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine. Căci Eu de la Dumnezeu am ieşit şi sunt venit; pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci Dumnezeu M-a trimis. Pentru ce nu înţelegeţi glasul Meu ? Fiindcă nu puteţi să auziţi cuvântul Meu. Voi aveţi pe diavolul de tată şi ţineţi să faceţi poftele tatălui vostru. El a fost de la început ucigător de oameni şi cu adevărul nu stă laolaltă. Pentru că nu este adevăr într-însul. Când spune minciuna, dintru ale sale grăieşte, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Iar pe Mine, fiindcă vă spun adevărul, nu Mă credeţi. Cine dintre voi Mă poate dovedi că am păcat ? Iar dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi ? Cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu. Atunci au răspuns iudeii şi I-au zis : oare nu zicem noi bine, că tu eşti samarinean şi că ai diavol ? Dar Iisus le-a răspuns : Eu nu am diavol, ci cinstesc pe Tatăl Meu, pe când voi Mă necinstiţi pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea. Are cine să caute şi să judece. Adevărat, adevărat vă spun vouă : dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veci.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

EVANGHELIA DE LA IOAN
(VIII, 51-59)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul : adevărat, adevărat vă spun vouă : dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veci. Deci I-au răspuns iudeii : acum ştim bine că ai diavol. Avraam şi proorocii au murit şi Tu zici : dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veci. Nu cumva Tu eşti mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit ? Şi au murit şi proorocii; drept cine Te dai Tu ? Răspuns-a Iisus : dacă Mă slăvesc Eu pe Mine însumi, slava Mea nimic nu este; Tatăl Meu este care Mă preamăreşte, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru, dar pe care nu-L cunoaşteţi, însă Eu îl cunosc : căci de-aş zice că nu-L cunosc aş fi mincinos, asemenea vouă; dar Eu îl cunosc şi cuvântul Lui îl păzesc. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a veselit. Deci au zis iudeii către Dânsul : nu ai nici cincizeci de ani şi zici că l-ai văzut pe Avraam ? Iar Iisus a zis către ei : adevărat, adevărat vă spun vouă : Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. Atunci ei au luat pietre ca să arunce în El; Iisus însă S-a ferit şi, trecând prin mijlocul lor, a ieşit din templu şi aşa a plecat mai departe.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(VI, 6-14)

    În vremea aceea, ridicându-Şi ochii şi văzând cât de mult popor vine la Dânsul, a zis Iisus către Filip : de unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceştia ? Dar aceasta o zicea, ca să-l încerce, căci El ştia ce avea să facă. Iar Filip I-a răspuns : nu le va ajunge pâine de două sute de dinari, ca fiecare dintr-înşii să ia câte puţin. Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a spus : este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia inşi ? Atunci Iisus a zis : spuneţi oamenilor să stea jos. Iar în locul acela era multă iarbă. Deci au şezut oameni la număr ca la cinci mii. Atunci Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a împărţit ucenicilor, iar ucenicii la cei care şedeau; aşijderea şi din peşti, cât au vrut ei. Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi : strângeţi fărâmiturile ce au rămas, ca să nu se piardă nimic. Deci au strâns şi au umplut douăsprezece coşuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz. Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o Iisus, ziceau : Acesta este într-adevăr Proorocul, care va să vină în lume.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(IX, 39-41; X, 1-9)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : Eu am venit în lumea aceasta spre judecată, ca să vadă cei fără vedere, iară cei cu ochi să fie orbi. Şi au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu Dânsul şi I-au zis : oare şi noi suntem orbi ? Răspuns-a lor Iisus : dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat; însă acum, fiindcă ziceţi : noi vedem, pentru aceasta păcatul vostru rămâne. Adevărat, adevărat vă spun vouă : cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar. Iar cine intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul Lui; şi oile sale le cheamă pe nume şi afară le mână. Şi când le-a scos afară pe toate oile sale, merge înaintea lor şi oile merg după dânsul, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu merg, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Această pildă a grăit-o Iisus către ei. Dar ei n-au înţeles ce însemnau cuvintele Lui. Deci iarăşi le-a zis Iisus : Adevărat, adevărat vă spun vouă : Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari; dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa : prin Mine de va intra cineva, se va mântui şi va intra şi va ieşi, şi păşune va afla.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(X, 17-28)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : pentru aceasta Tatăl Mă iubeşte pe Mine, pentru că Eu îmi dau viaţa Mea, ca iarăşi s-o iau. Nimeni n-o ia de la Mine, ci Eu de la Mine însumi o pun. Putere am ca s-o pun şi putere am iarăşi s-o iau; această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu. Din nou s-a făcut dezbinare între iudei pentru cuvintele acestea. Deci mulţi dintre ei ziceau : are diavol şi este nebun; pentru ce Îl ascultaţi ? Dar alţii răspundeau : aceste cuvinte nu sunt cuvinte de îndrăcit : şi cum poate un diavol să deschidă ochii orbilor ? Şi era atunci în Ierusalim sărbătoarea Târnosirii templului, şi era iarnă. Iar Iisus se plimba în templu, în pridvorul lui Solomon. Atunci L-au împresurat iudeii şi I-au zis : până când ai să scoţi sufletul din noi ? Dacă eşti Tu Hristos, spune-o nouă fără sfială. Iisus le-a răspuns : v-am spus-o vouă şi nu credeţi; lucrurile pe care Eu le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi pentru că voi nu sunteţi dintre oile Mele. Precum v-am spus vouă, oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele şi ele vin după Mine; iar Eu le dau viaţă veşnică.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(X, 27-38)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine; iar Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veci şi din mâna Mea nu le va răpi nimeni. Tatăl Meu. Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu poate să le smulgă din mâna Tatălui Meu. Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem. Atunci iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce asupra Lui. Iisus le-a răspuns : multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu; pentru care din aceste lucruri aruncaţi cu pietre asupra Mea ? Iudeii I-au răspuns, zicând : pentru lucrul bun, noi nu aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru blasfemie, pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine însu-ţi Dumnezeu. Iisus le-a răspuns : oare nu este scris în legea voastră : Eu am zis : dumnezei sunteţi ? Dacă i-a numit dumnezei pe aceia, către care a fost zis cuvântul lui Dumnezeu — şi Scriptura nu poate să se desfiinţeze — despre Mine pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume, voi ziceţi că grăiesc blasfemie, fiindcă am spus că sunt Fiul lui Dumnezeu ? Dacă nu fac lucrurile Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine; iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucruri, ca să înţelegeţi şi să credeţi, că Tatăl este în Mine şi Eu în El.





SĂPTĂMÂNA A ȘASEA DUPĂ PAȘTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA
A ŞASEA DUPĂ PAŞTI A ORBULUI


LA UTRENIE EVANGHELIA A OPTA A ÎNVIERII

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA IOAN
(IX, 1-38)

   În vremea aceea, trecând, Iisus a văzut pe un om orb din naştere; atunci ucenicii L-au întrebat pe El zicând : Învăţătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb ? Iisus le-a răspuns : nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci s-a născut orb ca să se arate într-însul lucrurile lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrurile Celui ce M-a trimis pe Mine, căci vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Câtă vreme sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii. După ce a zis acestea, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului. Apoi i-a zis : mergi de te spală la izvorul Siloamului, care se tâlcuieşte : trimis. Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând. Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte, că era cerşetor, se întrebau : nu este acesta cel ce şedea şi cerşea ? Unii ziceau că acesta este, iar alţii ziceau că seamănă cu el. Dar el zicea : eu sunt. Deci l-au întrebat : atunci cum s-au deschis ochii tăi ? El le-a răspuns şi a zis : omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi a uns ochii mei. Apoi mi-a zis : mergi la izvorul Siloamului şi te spală. Deci. Mergând şi spălându-mă, am dobândit vederea. L-au mai întrebat : unde este Acela ? Nu ştiu. Le-a răspuns el. L-au dus la farisei pe cel ce mai înainte fusese orb. Şi era într-o zi de sâmbătă, când a făcut Iisus tină şi a deschis ochii orbului. Deci din nou l-au întrebat fariseii cum a dobândit vederea. El le-a răspuns : tină a pus pe ochii mei şi m-am spălat şi văd. Deci, unii dintre farisei ziceau : acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu păzeşte ziua sâmbetei. Dar alţii ziceau : cum poate un om păcătos să facă minuni ca acestea ? Şi astfel era dezbinare între ei. Deci iarăşi l-au întrebat pe cel ce fusese orb : tu ce zici despre El pentru că ţi-a deschis ochii tăi ? Iar el a răspuns că este prooroc. Dar iudeii n-au crezut despre el că a fost orb şi şi-a căpătat vederea, până ce n-au chemat pe părinţii celui vindecat de orbire. Aşadar i-au întrebat şi le-au zis : acesta este fiul vostru, despre care voi ziceţi că s-a născut orb ? Atunci părinţii lui au răspuns şi le-au zis : ştim că acesta este fiul nostru şi că el s-a născut orb; dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Este în vârstă, întrebaţi-l pe dânsul; el singur vă va spune despre sine. Acestea le-au zis părinţii lui, pentru că se temeau de iudei, căci iudeii se sfătuiseră acum, că de-L va mărturisi cineva pe Iisus că este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea părinţii lui au zis : este în vârstă, întrebaţi-l pe dânsul. Deci fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis : dă slavă lui Dumnezeu; noi ştim că omul Acesta este păcătos. El însă a răspuns : de este păcătos, nu ştiu; eu una ştiu, că eram orb şi acum văd. Deci l-au întrebat iarăşi : ce ţi-a făcut ? Cum a deschis ochii tăi ? El le-a răspuns : acum v-am spus vouă şi n-aţi auzit ! De ce voiţi să auziţi încă o dată ? Nu cumva voiţi să vă faceţi şi voi ucenici ai Lui ? Atunci l-au ocărât şi i-au zis : tu eşti ucenicul Lui; noi suntem ucenicii lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu a grăit cu Moise. Iar pe Acesta noi nu-L ştim de unde este. Răspuns-a omul şi le-a zis : tocmai în aceasta stă minunea că voi nu ştiţi de unde este; şi totuşi El a deschis ochii mei. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi, dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii vreunui orb din naştere. Dacă n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, nimic n-ar fi putut face. Ei însă au răspuns şi i-au zis : în păcate tu te-ai născut întreg şi tu ne înveţi pe noi ? Şi l-au dat afară. A auzit Iisus că l-au dat afară şi găsindu-l, l-a întrebat : crezi tu în Fiul Iui Dumnezeu ? El a răspuns şi a întrebat : cine este, Doamne, ca să cred într-însul ? Iisus i-a spus : L-ai văzut pe El, căci Cel care vorbeşte cu tine, Acela este. Atunci el a grăit : cred Doamne, și s-a închinat Lui.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(XI, 47-57)

   În vremea aceea căpeteniile preoţilor şi fariseii au adunat sobor asupra lui Iisus şi au grăit : ce este de făcut, pentru că Omul Acesta săvârşeşte multe minuni ? Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede într-însul şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi poporul nostru. Iar unul dintre dânşii, Caiafa, care era arhiereu în anul acela, a zis către ei : voi nu vă pricepeţi la nimic, nici nu cumpăniţi cu mintea, că-i mai de folos să moară un om pentru popor, decât tot neamul să ne piară. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci arhiereu fiind al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neamul lor; şi nu numai pentru neamul lor, ci şi ca să-i adune la un loc pe fiii lui Dumnezeu cei risipiţi. Deci, din ziua aceea s-au hotărât ca să-L omoare. De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo într-un loc, aproape de pustie, într-un oraş numit Efraim şi acolo a rămas cu ucenicii Săi. Şi erau aproape Paştile iudeilor şi mulţi din ţară au venit sus în Ierusalim, mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. Deci căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, vorbeau între ei : credeţi oare că nu va veni la Praznic ? Iar mai-marii preoţilor şi fariseii poruncă dăduseră : că de va şti cineva unde este, să-i vestească, ca să-L prindă.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(XII, 19-36)

   În vremea aceea sfat au făcut fariseii împotriva lui Iisus şi au zis între ei : vedeţi că nimic nu folosiţi ! Iată că lumea s-a dus după Dânsul. Şi erau unii greci între cei care veniseră să se închine la praznic; aceştia s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii şi l-au rugat, zicând : doamne, voim să vedem pe Iisus. A venit Filip şi i-a spus lui Andrei, şi apoi Andrei şi Filip I-au spus lui Iisus. Iar Iisus le-a răspuns, zicând : a venit ceasul ca să se preamărească Fiul Omului. Adevărat, adevărat vă spun vouă, că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne numai el, iar dacă va muri, aduce multă roadă. Cel ce-şi iubeşte sufletul său îl va pierde; iar cel care îşi urăşte sufletul său în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa cea veşnică. Dacă slujeşte cineva Mie, să vină după Mine şi, unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă va sluji cineva Mie. Îl va cinsti Tatăl Meu. Acum sufletul Meu este tulburat, dar ce voi zice ? Părinte, izbăveşte-Mă pe Mine de ceasul acesta ! Dar pentru aceasta am venit : la ceasul acesta. Părinte, preamăreşte numele Tău. Atunci a venit glas din cer : l-am preamărit şi iarăşi îl voi preamări. Iar poporul, care era de faţă şi auzea, zicea : a fost tunet ! Alţii ziceau : a vorbit cu El un înger. Iisus a răspuns şi a zis : nu pentru Mine a venit glasul acesta, ci pentru voi. Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul acestei lumi va fi izgonit afară. Iar Eu, când voi fi înălţat de pe pământ, pe toţi îi voi trage la Mine. Iar aceasta o zicea, arătând cu ce moarte avea să moară. Atunci mulţimea I-a răspuns : noi am auzit din lege că Hristos rămâne în veci, deci cum zici Tu că trebuie să fie înălţat Fiul Omului ? Cine este Acesta, Fiul Omului ? Atunci Iisus a zis către ei : puţină vreme mai este Lumina la voi. Umblaţi până când aveţi Lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; căci cel ce umblă pe întuneric nu ştie unde merge. Până când aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fiii Luminii.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ȘASEA DUPĂ PAŞTI

EVANGHELIA DE LA IOAN
(XII, 36-47)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : până când aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fiii Luminii. Acestea le-a zis Iisus şi, ducându-se, S-a ascuns de dânşii. Dar, deşi a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El, ca să se împlinească cuvântul proorocului Isaia, pe care l-a zis : Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi ? Şi : braţul Domnului cui s-a descoperit ? De aceea nu puteau să creadă, pentru că iarăşi Isaia a zis : au orbit ochii lor şi s-a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi nici să înţeleagă cu inima, ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec. A zis Isaia acestea, fiindcă a văzut slava Lui şi a grăit despre El. Însă şi dintre căpetenii mulţi au crezut în El, dar de teama fariseilor nu mărturiseau, ca să nu fie izgoniţi din sinagogă, pentru că ei au iubit slava omenească mai mult, decât slava lui Dumnezeu. Iar Iisus a strigat şi a zis : cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel care M-a trimis pe Mine. Şi cine Mă vede pe Mine vede pe Cel care M-a trimis pe Mine. Eu, Lumină am venit în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu crede, nu-l judec Eu, căci n-am venit să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea.

JOI
ÎN A ŞASEA SĂPTĂMÂNĂ DUPĂ PAŞTI

LA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

LA UTRENIE EVANGHELIA A TREIA A ÎNVIERII

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA LUCA
(XXIV, 36-53)

   În vremea aceea, după ce S-a sculat din morţi, Iisus a stat în mijlocul ucenicilor Săi şi a grăit către ei : pace vouă ! Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, gândeau în sine că văd un duh. Dar El le-a grăit : ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce vi se ridică astfel de gânduri în inimile voastre. Priviţi mâinile şi picioarele Mele, că Eu însumi sunt : pipăiţi-Mă şi vedeţi, că un duh nu are carne şi oase, cum Mă vedeţi pe Mine având. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Deci încă necrezând ei de bucurie şi de mirare, El le-a zis : aveţi aici ceva de mâncare ? Iar ei I-au pus înainte o bucată de peşte fript şi un fagure de miere. Şi luând a mâncat în faţa lor. Apoi a zis către ei : acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi, pe când eram cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. Şi iarăşi le-a zis : aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze din morţi a treia zi; iar în numele Lui să se propovăduiască pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Iar voi sunteţi martorii acestora. Şi iată Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; însă voi să şedeţi în cetatea Ierusalimului, până când vă veţi îmbrăca cu putere de Sus. Apoi i-a dus afară în Betania şi, ridicându-şi mâinile Sale, i-a binecuvântat. Şi, pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de dânşii şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în Biserică, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin !

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(XIV, 1-11)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : să nu se tulbure în voi inima voastră; aveţi credinţă în Dumnezeu şi în Mine aveţi credinţă. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri, iar dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu vreau să Mă duc să vă pregătesc vouă loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti vouă loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, pentru ca să fiţi şi voi unde sunt Eu. Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi, şi ştiţi şi calea. Zis-a Toma către El : Doamne, nu ştim unde Te duci; şi calea cum putem s-o ştim ? Iisus i-a răspuns : Eu sunt calea, adevărul şi viaţa; nimeni nu vine la Tatăl Meu, decât numai prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine. Şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut : dar de acum Îl cunoaşteţi şi L-aţi şi văzut. Filip l-a zis atunci : Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns. Dar Iisus i-a răspuns : de atâta vreme sunt cu voi, Filipe, şi tu nu M-ai cunoscut pe Mine ? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu : arată-ne nouă pe Tatăl ? Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine ? Cuvintele, pe care vi le grăiesc Eu. Nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care sălăşluieşte în Mine, El însuşi face aceste lucruri. Credeţi Mie, că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(XIV, 10-21)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : cuvintele pe care vi le grăiesc Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care sălăşluieşte în Mine, El însuşi face aceste lucruri. Credeţi Mie, pentru că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine; iar de nu, credeţi Mie pentru lucrurile acestea. Adevărat, adevărat vă spun vouă că cel ce crede în Mine va face şi el lucrurile pe care le fac Eu; şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Şi orice veţi cere în numele Meu, aceea voi face, pentru ca Tatăl să se preamărească în Fiul. Orice veţi cere în numele Meu, Eu voi face. Dacă Mă iubiţi pe Mine, păziţi poruncile Mele; iar Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie pururea cu voi : Duhul Adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi căci rămâne la voi şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa singuri pe lume, ci voi veni la voi. Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii. În ziua aceea veţi înţelege că Eu sunt în Tatăl Meu, şi voi în Mine, şi Eu în voi. Cel care are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cine Mă iubeşte pe Mine, iubit va fi de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu, şi Mă voi arăta lui.




SĂPTĂMÂNA A ȘAPTEA DUPĂ PAȘTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA
A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI, A SFINŢILOR PĂRINŢI


LA UTRENIE EVANGHELIA A ZECEA A ÎNVIERII

L-A LITURGHIE EVANGHELIA DE LA IOAN
(XVII, 1-13)

   În vremea aceea, ridicându-şi ochii Săi către cer, Iisus a cuvântat : Părinte, a venit ceasul ! Preamăreşte Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te preamărească pe Tine, precum I-ai dai stăpânire peste toată făptura, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui; iar viaţa cea veşnică este aceea ca să Te cunoască pe Tine, singurul, adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis. Eu Te-am preamărit pe pământ şi am săvârşit lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac. Şi acum Mă preamăreşte Tu, Părinte, la Tine însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Am făcut cunoscut numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume; ai Tăi erau, şi Mi i-ai dat Mie şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor; iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut acum că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceştia pe care Mi i-ai dat, căci ei sunt ai Tăi, şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele, şi M-am preamărit în ei. Mult nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău; pe cei care Mi i-ai dat, i-am păzit şi niciunul dintre ei n-a pierit, decât numai fiul pierzării, pentru ca să se împlinească Scriptura. Acum însă Eu vin la Tine şi acestea le grăiesc cât sunt în lume, pentru ca bucuria Mea s-o aibă deplin în ei.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(XIV, 27-31; XV, 1-7)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze. Aţi auzit că Eu v-am spus că Mă duc, dar voi veni la voi. De M-aţi iubi, v-aţi bucura că v-am spus vouă : Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl Meu este mai mare decât Mine. Şi v-am spus vouă acestea, mai înainte de a se împlini, ca să credeţi când se vor împlini. Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi. El nu are nimic în Mine. Dar lumea va cunoaşte că Eu iubesc pe Tatăl şi precum Tatăl Mi-a poruncit, aşa fac. Sculaţi-vă să mergem de aici. Eu sunt adevărata tulpină a viţei şi Tatăl Meu este lucrătorul. Pe orice mlădiţă care este în Mine şi nu aduce roadă El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă El o curăţeşte pentru ca şi mai multă roadă să aducă. Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine însăşi, dacă nu rămâne în tulpina viţei, tot aşa nici voi, dacă nu veţi rămâne în Mine. Eu sunt tulpina viţei, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă vreunul nu rămâne în Mine, este aruncat afară ca mlădiţă neroditoare, care s-a uscat şi pe care o adună lumea, o aruncă în foc şi arde. Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice veţi vrea, şi se va da vouă.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(XVI, 2-13)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : va veni vremea, când oricine vă va ucide pe voi va crede că aduce astfel slujbă lui Dumnezeu. Şi acestea le vor face pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. Iar acestea toate le-am grăit către voi, ca să vă aduceţi aminte de ele, când va veni vremea, cum că Eu vi le-am spus vouă. Dar acestea nu vi le-am spus vouă de la început, fiindcă Eu eram cu voi. Acum însă Mă duc la Cel ce M-a trimis şi nimeni dintre voi nu Mă întreabă : unde mergi ? Dar, pentru că v-am spus acestea, întristarea a umplut inimile voastre. Eu însă vă spun adevărul, că vă este de folos să Mă duc Eu; căci dacă nu Mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; iar dacă Mă duc Îl voi trimite la voi şi El, venind, va vădi lumea de păcat, de dreptate şi de judecată. De păcat, pentru că oamenii nu cred în Mine. De dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu şi nu Mă mai vedeţi. Iar de judecată, pentru că stăpânitorul lumii acesteia este judecat. Mai am multe de spus vouă, dar acum nu puteţi să purtaţi greutatea lor, ci când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va învăţa pe voi tot adevărul.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(XVI, 15 - 23)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : toate câte are Tatăl sunt ale Mele; de aceea am zis că ia din ce este al Meu, ca să vă vestească vouă. Peste puţin timp nu Mă veţi mai vedea; apoi peste puţin timp iarăşi Mă veţi vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl Meu. Atunci au zis unii din ucenicii Săi între ei : ce poate însemna, oare, ceea ce ne spune : peste puţin timp nu Mă veţi mai vedea; apoi peste puţin timp iarăşi Mă veţi vedea, şi că Eu Mă duc la Tatăl Meu ? Deci ziceau : ce este acest puţin despre care vorbeşte ? Nu înţelegem ce spune. Însă Iisus a cunoscut că voiau să-L întrebe şi le-a zis lor : vă întrebaţi între voi despre ceea ce am zis : peste puţin timp nu Mă veţi mai vedea; apoi peste puţin timp iarăşi Mă veţi vedea ? Adevărat, adevărat vă spun vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar, după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte durerea, de bucurie că s-a născut om în lume. Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră; şi bucuria voastră nimeni n-o va lua de la voi şi în ziua aceea pe Mine nu Mă veţi mai ruga de nimic. Adevărat, adevărat vă spun vouă : orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, vă va da vouă.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(XVI, 23-33)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : adevărat, adevărat vă spun vouă : orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, vă va da vouă. Până acum n-aţi cerut nimic în numele Meu; cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. Acestea vi le-am spus în pilde, dar va veni ceasul când nu voi mai vorbi vouă în pilde, ci pe faţă vă voi vesti despre Tatăl. În ziua aceea veţi cere în numele Meu; şi nu zic că Eu voi ruga pe Tatăl pentru voi, căci însuşi Tatăl vă iubeşte pentru că voi M-aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că Eu de la Dumnezeu am ieşit. Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl. Au zis ucenicii Săi : iată, acum vorbeşti deschis şi nu spui nicio pildă. Acum cunoaştem că toate le ştii şi n-ai trebuinţă ca să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu. Acum credeţi ? I-a întrebat pe ei Iisus. Iată vine ceasul şi a şi sosit, ca să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. Acestea le-am grăit către voi, ca în Mine pace să aveţi.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(XVII, 18 - 28)

    În vremea aceea, ridicând ochii la cer, Iisus a zis : Părinte, precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. Şi pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi în adevăr. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede prin cuvântul lor în Mine. Ca toţi să fie una, precum Tu, Părinte, eşti în Mine şi Eu în Tine, aşa şi ei să fie în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Mi-ai dat-o Mie, Eu am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem : Eu în ei şi Tu în Mine, pentru ca să fie în chip desăvârşit una, şi ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi i-ai iubit pe ei, cum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Mie, ca să vadă slava Mea pe care Tu Mi-ai dat-o Mie, pentru că Tu M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii. Dar, Părinte drepte, lumea nu Te-a cunoscut pe Tine, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am arătat lor numele Tău şi-L voi arăta, pentru ca dragostea, cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei şi Eu să fiu în ei.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI


EVANGHELIA DE LA IOAN
(XXI, 15-25)

   În vremea aceea S-a arătat Iisus ucenicilor Săi, după ce S-a sculat din morţi, şi a zis lui Simon Petru : Simon, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult, decât aceştia ? Da, Doamne, i-a răspuns Petru, Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis : paşte mieluşeii Mei. Şi iarăşi l-a întrebat a doua oară : Simone, fiule al lui Iona, Mă iubeşti tu pe Mine ? Da, Doamne, i-a răspuns Petru, Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis : păstoreşte oile mele. Şi l-a întrebat a treia oară : Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu pe Mine ? Şi s-a mâhnit Petru pentru că l-a întrebat pe el a treia oară : Mă iubeşti tu pe Mine ? Şi l-a răspuns : Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că te iubesc. Iisus a zis către el : paşte oile Mele. Adevărat, adevărat îţi spun ţie : când erai mai tânăr, te încingeai tu însuţi şi umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale şi altul te va încinge şi te va duce unde nu-ţi este voia. Iar aceasta a zis-o, arătând cu ce fel de moarte va slăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, spunând aceasta, i-a poruncit : vino după Mine. Dar, întorcându-se. Petru a văzut venind în urmă pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, cel care s-a rezemat pe pieptul Lui la Cina cea de Taină şi L-a întrebat : Doamne, cine este cel care Te va vinde ? Pe acesta văzându-l Petru a zis către Iisus : Doamne, dar acesta ce va face ? Iisus i-a răspuns : dacă voi vrea să rămână acesta până la venirea Mea, ce-ţi pasă ţie ? Tu vino după Mine. De aceea a ieşit zvonul acesta între fraţi, că ucenicul acela nu va mai muri; dar Iisus nu i-a spus că nu va mai muri, ci : dacă voi vrea să rămână acesta până la venirea Mea, ce-ţi pasă ţie ? El este ucenicul care mărturiseşte despre acestea şi care a scris acestea şi ştim că mărturia lui este adevărată. Mai sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, de s-ar fi scris cu de-amănuntul, socotesc că nici în lumea toată n-ar fi putut încăpea cărţile ce s-ar fi scris. Amin !




SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


PRAZNICUL A CINCIZECI DE ZILE

ADICĂ
DUMINICA POGORÂRII SFÂNTULUI ŞI DE VIAŢA FĂCĂTORULUI DUH

LA UTRENIE EVANGHELIA DE LA IOAN
(XX, 19-23)

   În ziua cea dintâi a săptămânii, când s-a înserat şi uşile erau încuiate acolo unde se aflau ucenicii adunaţi de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis : pace vouă ! Şi după acest cuvânt le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii văzând că este Domnul. Atunci le-a zis Iisus iarăşi : pace vouă ! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi; şi, grăind aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis : luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi.

TOT ÎN ACEST PRAZNIC

LA LITURGHIE
EVANGHELIA DE LA IOAN
(VII, 37-53 ; VIII, 12)

   În ziua cea de pe urmă ziua cea mare a praznicului a şezut Iisus între ei şi a grăit cu glas mare, zicând : cui îi este sete, să vină la Mine şi să bea. Celui ce crede în Mine, precum a zis Scriptura : râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce cred într-Însul. Pentru că până atunci Duhul nu fusese dat, căci Iisus încă nu se preamărise. Deci mulţi din popor, auzind cuvintele acestea, ziceau : cu adevărat Acesta este Proorocul. Alţii ziceau : Acesta este Hristos. Iar alţii ziceau : oare, din Galileea va să vină Hristos ? N-a zis, oare, Scriptura că Hristos are să vină din neamul lui David şi din oraşul Betleem, de unde a fost David ? Şi astfel s-a făcut dezbinare în popor pentru El; iar unii dintr-înşii voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe Dânsul. Deci servitorii templului au venit înapoi la căpeteniile preoţilor şi la farisei. Aceştia i-au întrebat : de ce nu L-aţi adus ? Dar servitorii au răspuns : niciodată nu a grăit vreun om, ca Omul Acesta. Atunci fariseii le-au zis : nu cumva şi voi aţi fost amăgiţi ? Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei ? Dar gloata aceasta, care nu ştie legea, este blestemată ! Atunci Nicodim, cel care venise noaptea la Iisus şi care era unul dintre ei, le-a zis : oare, legea noastră osândeşte pe om fără să-l asculte mai întâi şi fără să ştie ce a făcut ? Dar ei au răspuns şi i-au zis : nu cumva şi tu eşti din Galileea ? Cercetează şi vezi că prooroc din Galileea nu s-a ridicat. Şi s-a dus fiecare la casa sa. Deci iarăşi le-a vorbit lor Iisus, zicând : Eu sunt Lumina lumii; cel care-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina vieţii.

    SĂ SE ŞTIE :   Evangheliile de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ţin de la luminata Duminică a Paştilor, până la Duminica Pogorârii Sfântului Duh. Iar de la Duminica Pogorârii Sfântului Duh, se încep Evangheliile de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei şi de la Sfântul Evanghelist Luca, cum se arată mai departe, până la Lăsatul secului pentru Sfântul şi Marele Post şi apoi urmează Evangheliile de la Sfântul Evanghelist Marcu. Din luminata Duminică a Paştilor şi până la Duminica Pogorârii Sfântului Duh, săptămâna se începe şi se numără de duminică până sâmbăta şi iarăşi se începe de duminică şi merge până sâmbăta. Dar de la Duminica Pogorârii Sfântului Duh, cu începutul Evangheliilor de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei, săptămâna se începe de luni şi merge până duminică seara; şi sfârşindu-se duminica, se începe altă săptămână iarăşi de luni, după rânduială. De aceea, toţi preoţii şi diaconii trebuie să ştie această rânduială şi această numărare a săptămânilor, cum se arată mai departe, ca să nu se facă vreo greşeală după numărarea din cărţile slavoneşti, pentru că nu este potrivire.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XVIII, 10-20)

   Zis-a Domnul : căutaţi ca să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mai mici, căci vă spun vouă că îngerii lor din ceruri totdeauna privesc faţa Tatălui Meu, care este în ceruri; căci Fiul Omului a venit să mântuiască pe cei pierduţi. Ce vi se pare ? Dacă un om are o sută de oi şi i se rătăceşte una din ele, au nu lasă pe cele 99 în munţi şi se duce de caută pe cea rătăcită ? Şi dacă se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun vouă că se bucură de ea mai mult, decât de cele 99, care nu s-au rătăcit. Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru, cel din ceruri, ca să piară vreunul dintre aceştia mai mici. De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi şi-l mustră între tine şi el singur : dacă te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, mai ia împreună cu tine încă unul sau doi. ca prin gura a două sau trei mărturii să se sprijine orice cuvânt. Iar de nu-i va asculta pe ei, spune-l soborului Bisericii; şi de nu va asculta nici de sobor, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş. Adevărat vă spun vouă : oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer; şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer. Iarăşi vă spun vouă că, dacă doi dintre voi se vor uni pe pământ pentru un lucru pe care îl vor cere, se va da lor de Tatăl Meu, care este în ceruri. Căci unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(IV, 25; V, 1-13)

   În vremea aceea au mers după Iisus mulţimi nenumărate din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Iisus, văzând mulţimile, s-a suit pe munte şi şezând jos, ucenicii Lui s-au apropiat de Dânsul; iar El, deschizându-şi gura Sa, îi învăţa, zicând : fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, căci aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, căci aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi cei ce însetoşează de dreptate, căci aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, căci aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, căci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi când, din pricina Mea, vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi. Voi sunteţi sarea pământului; dar dacă sarea se va strica, cu ce se va mai săra ? La nimic nu mai este bună, decât numai de aruncat afară, ca să fie călcată de oameni.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(IV, 20-26)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : dacă nu va prisosi dreptatea voastră mai mult, decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Aţi auzit că s-a zis celor de demult : să nu ucizi, căci cine va ucide va fi vinovat osândei. Eu însă vă spun vouă că oricine se mânie pe fratele său vinovat va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său, prostule, vinovat va fi de judecata soborului; iar cine-i va zice, nebune, vinovat va fi focului Gheenei. Deci tu, când vei aduce darul tău la altar, şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi du-te de te împacă mai întâi cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău. Împacă-te degrab cu pârâşul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum, ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, şi judecătorul să te dea pe mâna slujitorului şi să fii aruncat în temniţă. Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei plăti cel din urmă ban.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(V, 27-32)

   Zis-a Domnul : aţi auzit că s-a zis celor de demult : să nu faci desfrânare. Eu însă vă spun vouă că oricine se uită la femeie cu gânduri necurate, acela a şi făcut desfrânare cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te îndeamnă la păcat, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât să fie aruncat tot trupul tău în Gheenă. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te îndeamnă la păcat, tai-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât să fie aruncat tot trupul tău în Gheenă. S-a zis iarăşi : cine va lăsa pe femeia sa să-i dea ei carte de despărţenie. Eu însă vă spun vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, fără pricină de desfrânare, îi dă prilej să facă desfrânare, şi cine va lua pe cea lăsată face desfrânare.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(V, 33-41)

   Zis-a Domnul : aţi auzit că s-a zis celor de demult : să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale. Eu însă vă spun vouă : să nu vă juraţi nicidecum, nici pe cer, fiindcă este scaun al lui Dumnezeu; nici pe pământ, pentru că este aşternut al picioarelor Lui; şi nici pe Ierusalim, fiindcă este cetatea marelui Împărat. Să nu te juri nici pe capul tău, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr, alb sau negru; ci cuvântul vostru să fie : da, ce este da; nu, ce este nu; iar ce este mai mult decât acestea este de la cel viclean. Aţi auzit că s-a zis : ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Eu însă vă spun vouă ca să nu staţi împotriva celui rău; iar celui ce te va lovi peste obrazul cel drept, întoarce-i şi pe celălalt; celui care voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar dacă te va sili cineva să mergi o mie de paşi, mergi cu dânsul două mii.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(V, 42-48)

   Zis-a Domnul : celui care cere de la tine, dă-i; şi pe cel care voieşte să se împrumute de la tine, nu-l îndepărta. Aţi auzit că s-a zis : să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău. Dar Eu vă spun vouă : iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă supără şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru, celui din ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi aştepta ? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru ? Şi, dacă primiţi cu dragoste numai pe prietenii voştri, ce faceţi mai mult ? Au nu fac şi păgânii acelaşi lucru ? Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum şi Tatăl vostru, Cel din ceruri, desăvârşit este.




SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
A TUTUROR SFINŢILOR


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNTÂI A ÎNVIERII

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(X, 32-35, 37-38 ; XIX, 27-30)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : pentru cel care va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri, Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi cine nu-şi va lua Crucea sa şi nu va veni după Mine, acela nu este vrednic de Mine. Atunci, răspunzând, Petru a zis către Dânsul : iată noi am lăsat toate şi am urmat Ţie; oare, ce vom avea noi ? Iar Iisus a zis către ei : adevărat vă spun vouă că voi, cei care M-aţi urmat pe Mine, la naşterea din nou a lumii, când va şedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau feciori, sau ţarini pentru numele Meu, însutit va lua înapoi şi viaţa veşnică va moşteni. Dar mulţi din cei dintâi vor fi pe urmă, şi din cei de pe urmă vor fi întâi.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(VII, 31-34; VII, 9-11)

    Zis-a Domnul : să nu duceţi grijă, zicând : oare ce vom mânca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca ? Căci toate acestea le caută păgânii; doar ştie Tatăl vostru cel ceresc că aveţi nevoie de toate acestea. Ci căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă. Drept aceea, nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de sine. Ajunge zilei răutatea ei. Cine între voi este omul acela, de la care cerând fiul său pâine, el să-i dea piatră ? Sau de-i va cere peşte, el să-i dea şarpe ? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, cel din ceruri, va da cele bune celor care cer de la Dânsul.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(VII, 15-21)

   Zis-a Domnul : păziţi-vă de proorocii cei mincinoşi, care vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, iar pe dinlăuntru ei sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Culeg, oare, oamenii struguri din spini, sau smochine din ciulini ? Căci orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. Deci orice pom care nu face roade bune se taie şi se aruncă la foc. Drept aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu oricine îmi zice : Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(VII, 21-23)

   Zis-a Domnul : nu oricine îmi zice, Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. Mulţi îmi vor zice în ziua aceea : Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi cu numele Tău am scos demoni şi în numele Tău am făcut multe minuni ? Atunci însă Eu voi mărturisi lor : niciodată nu v-am cunoscut pe voi; depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelege.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(VIII, 23-27)

   În vremea aceea, intrând Iisus în corabie, au mers după Dânsul ucenicii Lui. Şi iată că pe mare s-a stârnit o furtună, atât de puternică, încât corabia se acoperea de valuri, iar El dormea. Atunci ucenicii au venit la El şi L-au deşteptat, zicându-I : Doamne, mântuieşte-ne că pierim. Iar El le-a zis : de ce sunteţi înfricoşaţi, puţin credincioşilor ? Atunci El s-a sculat, a certat vânturile şi marea, şi s-a făcut linişte deplină. Iar oamenii se mirau, zicând : cine este Omul Acesta, că şi vânturile și marea ascultă de El ?

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(IX, 14-17)

   În vremea aceea au venit la Iisus ucenicii lui Ioan, zicând : pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc ? Iisus le-a răspuns : pot oare nuntaşii să se întristeze, câtă vreme mirele este cu dânşii ? Vor veni însă zile, când mirele va fi luat de la dânşii şi atunci vor posti. Nimeni nu pune un petec de postav nou la o haină veche, căci petecul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; iar de pun, plesnesc burdufurile : vinul se varsă şi burdufurile se prăpădesc; ci pune vinul nou în burdufuri noi, şi astfel se păstrează amândouă.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(VII, 1-9)

   Zis-a Domnul : nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi; căci cu ce judecată veţi judeca, veţi fi judecaţi, şi cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura. De ce vezi paiul care este în ochiul fratelui tău, iar de bârna care este în ochiul tău, nu-ţi dai seama ? Sau cum vei zice fratelui tău : lasă-mă să-ţi scot paiul din ochiul tău, când tu ai o bârnă în ochiul tău ? Făţarnice, tu scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi şi paiul din ochiul fratelui tău. Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioarele lor şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi. Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide; căci oricine cere, ia; cel care caută, află; şi celui care bate, i se va deschide.




SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

GLASUL I


LA UTRENIE EVANGHELIA A DOUA A ÎNVIERII

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(IV, 18-23)

   În vremea aceea, pe când umbla Iisus pe lângă marea Galileii, a văzut pe doi fraţi : pe Simon, care după aceea a fost numit Petru, şi pe Andrei fratele acestuia, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari, şi le-a zis : veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, lăsându-şi mrejele în clipa aceea, au mers după Dânsul. De acolo, mergând El mai departe, a văzut alţi doi fraţi : pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, cârpindu-şi mrejele, şi i-a chemat. Iar ei, îndată lăsând corabia şi pe Zevedeu, tatăl lor, au mers după Dânsul. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă în popor.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(IX, 36-35; X, 1-8)

    În vremea aceea, văzând Iisus mulţimile de oameni, I s-a făcut milă de ei, căci erau necăjiţi şi părăsiţi ca oile care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi : secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini. Deci, rugaţi pe Domnul secerişului ca să scoată lucrători la secerişul Său. Şi, chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată afară şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă. Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea : cel dintâi Simon, numit Petru şi Andrei fratele lui : Iacob al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui; Filip şi Vartolomei, Toma şi Matei vameşul; Iacob al lui Alfeu şi Leveu, numit Tadeu; Simon cananeul şi Iuda Iscarioteanul, acela care L-a vândut. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, povăţuindu-i şi zicându-le : în căile păgânilor să nu mergeţi şi în oraş de samarineni să nu intraţi; ci mai mult mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Pe unde veţi merge, propovăduiţi şi spuneţi că s-a apropiat împărăţia cerurilor. Tămăduiţi pe cei bolnavi, curăţiţi pe cei leproşi, pe cei morţi înviaţi, pe diavoli scoateţi-i afară; în dar aţi luat, în dar să daţi.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(X, 9-15)

   Zis-a Domnul ucenicilor Săi : să nu luaţi nici aur, nici argint, nici bani de aramă în cingătorile voastre; nici traistă de drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana sa. În orice oraş sau sat veţi intra, cercetaţi cine este într-însul vrednic, şi acolo să rămâneţi până când veţi pleca. Iar când veţi intra în casă, să-i uraţi, zicând : pace casei acesteia ! Şi, de va fi casa aceea vrednică, pacea voastră va veni peste ea; iar de nu va fi vrednică, pacea voastră se va întoarce la voi. Dacă cineva nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din oraşul acela, scuturaţi praful de pe picioarele voastre. Adevărat vă spun vouă că mai uşor va fi pământului Sodomei şi Gomorei în ziua judecăţii, decât oraşului aceluia.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
( X, 16-22)

   Zis-a Domnul ucenicilor Săi : iată Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Deci fiţi înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca şi porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. Chiar înaintea domnilor şi a împăraţilor veţi fi duşi pentru Mine, ca mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, să nu vă îngrijiţi cum, sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în acel ceas ce să grăiţi, fiindcă nu voi veţi fi cei care veţi răspunde, ci Duhul Tatălui vostru, Acela va grăi prin voi. Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu; şi se vor scula copiii asupra părinţilor şi-i vor omorî. Iar voi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu, dar cel care va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(X, 23-31)

   Zis-a Domnul ucenicilor Săi : când vă vor prigoni în oraşul acesta, fugiţi în celălalt. Adevărat vă spun vouă că nu veţi sfârşi oraşele lui Israel, până când va veni Fiul Omului. Nu este ucenicul mai presus de dascălul său, nici servitorul mai presus de stăpânul său. Ajunge ucenicului să fie ca dascălul său şi servitorului ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu atât mai mult pe casnicii lui. Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit şi care să nu se descopere, şi nimic ascuns şi care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă grăiesc vouă la întuneric, să spuneţi la lumină; şi ceea ce auziţi la ureche, să propovăduiţi de pe case. Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; ci voi să vă temeţi mai mult de acela care poate să piardă şi trupul şi sufletul în Gheena. Au nu se vând două vrăbii pentru un ban ? Dar niciuna din ele nu cade pe pământ, fără să ştie Tatăl vostru. La voi însă şi perii capului vă sunt toţi număraţi. Pentru aceea nu vă temeţi, căci voi sunteţi mai de preţ decât păsările.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(X, 32-36; XI, 1)

   Zis-a Domnul ucenicilor Săi : pe oricine Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu pe el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu de el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe om de tatăl său şi pe fiică de mama sa, şi pe noră de soacra sa; şi vrăjmaşi ai omului vor fi casnicii lui. După ce a sfârşit Iisus de dat aceste învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, a plecat de acolo, ca să înveţe şi să propovăduiască mai departe, prin oraşele lor.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA I) E LA MATEI
(VII, 24-29; VIII, 1-4)

   Zis-a Domnul : pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele şi le îndeplineşte, îl voi asemăna bărbatului înţelept, care şi-a clădit casa sa pe temelie de piatră. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe piatră. Dar orişicine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte se va asemăna bărbatului nechibzuit, care şi-a clădit casa sa pe nisip; când a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au lovit în casa aceea, ea a căzut; şi a fost căderea ei mare. Iar, când a sfârşit Iisus cuvintele acestea, mulţimile stăteau uimite de învăţătura Lui, căci îi învăţa pe ei ca unul care are putere, şi nu ca învăţaţii lor. Şi pogorându-se El din munte, oameni mulţi au mers după Dânsul. Dar iată un 1epros, apropiindu-se, se închina Lui, zicând : Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti. Atunci Iisus, întinzându-şi mâna, s-a atins de el, zicând : voiesc, curăţeşte-te ! Şi îndată s-a curăţit lepra lui. Apoi i-a zis Iisus : vezi, să nu spui nimănui, ci mergi de te arată preotului şi du darul pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie, lor.





SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

GLASUL II

LA UTRENIE EVANGHELIA A TREIA A ÎNVIERII

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(VI, 22-23)

  Zis-a Domnul către dânşii : luminătorul trupului este ochiul; dacă va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina, care este în tine, este întuneric, cu cât mai mult va fi întunericul ! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul va urî şi pe altul va iubi, sau după unul se va ţine şi de celălalt nu va avea grijă; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. Drept aceea vă spun vouă : să nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră gândind ce veţi mânca, ori ce veţi bea; nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. Oare, nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul, decât îmbrăcămintea ? Uitaţi-vă la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, şi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Au nu sunteţi voi cu mult mai presus de ele ? Şi cine dintre voi, oricât şi-ar pune el mintea, poate să-şi adauge la statura sa un cot ? Iar de îmbrăcăminte ce vă îngrijiţi ? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc : nu se ostenesc, nici nu torc, şi totuşi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea sa, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu în acest fel o îmbracă. Oare, nu cu mult mai mult pe voi. O puţin credincioşilor ? Deci, să nu duceţi grijă zicând : ce vom mânca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca ! Căci toate acestea le caută păgânii; doar ştie Tatăl vostru cel ceresc că aveţi nevoie de toate acestea, Ci căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XI, 2-15)

   În vremea aceea, auzind în, închisoare despre faptele lui Hristos, a trimis Ioan pe doi dintre ucenicii săi să-L întrebe : Tu eşti Acela care trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul ? Atunci Iisus, răspunzând, le-a spus : mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi : orbii văd şi şchiopii umblă; leproşii se curăţesc şi surzii aud; morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte. Şi fericit este acela care nu-şi va pierde credinţa în Mine. După ce au plecat aceştia, Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan, zicând : ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie. O trestie clătinată de vânt ? Sau ce-aţi ieşit să vedeţi ? Un om îmbrăcat în haine moi ? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor. Atunci de ce-aţi ieşit ? Să vedeţi un prooroc ? Adevărat vă spun vouă că şi mai mult decât un prooroc, căci el este acela despre care este scris : iată Eu trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, cel care va pregăti calea Ta, înaintea Ta. Adevărat vă spun vouă că nu s-a sculat, dintre cei care sunt născuţi de femei, unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel ce este cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, împărăţia cerurilor se ia prin stăruinţă şi cei silitori pun mâna pe ea. Căci toţi proorocii şi legea au proorocit până la Ioan. Şi, dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel care va să vină. Cine are urechi de auzit să audă.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XI, 16-20)

   Zis-a Domnul : cu cine voi asemăna neamul acesta ? Este asemenea copiilor care şed în mijlocul târgului şi strigă către alţi copii, zicând : v-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic : are diavol, Dar a venit Fiul Omului, mâncând şi bând, și ei zic : iată om mâncăcios și băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. Dar înţelepciunea s-a îndreptăţit de către fiii săi. Atunci a început Iisus să mustre oraşele în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, pentru că nu s-au pocăit.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XI, 20-26)

   În vremea aceea a început Iisus să mustre oraşele în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, pentru că nu s-au pocăit. Vai ţie Horazine, vai ţie Betsaido, căci de s-ar fi făcut în Tir şi în Sidon minunile care s-au făcut în voi, de mult, în sac şi în cenuşă, s-ar fi pocăit ! Dar vă spun că Tirului şi Sidonului le va fi mai uşor în ziua judecăţii, decât vouă. Şi tu Capernaume, care te-ai înălţat până la cer, până la iad te vei coborî; căci de s-ar fi făcut în Sodoma minunile care s-au făcut în tine, ar fi rămas până în ziua de astăzi. Dar vă spun că pământului Sodomei îi va fi mai uşor în ziua judecăţii, decât îţi va fi ţie. În acel timp, cuvântând, Iisus a grăit : Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, căci aşa ai binevoit Tu.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XI, 27-30)

   Zis-a Domnul ucenicilor Săi : toate-Mi sunt date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl; nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cărui va voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi vă învăţaţi de la Mine, că Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre; căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XII, I-8)

   În vremea aceea mergea Iisus sâmbăta printre semănături, iar ucenicii Lui au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce. Văzând aceasta, fariseii au zis către Dânsul : iată ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cade să facă sâmbăta. Iar El le-a răspuns : au n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei care erau cu dânsul ? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor care erau cu dânsul, ci numai preoţilor ? Sau n-aţi citit în lege, că preoţii, sâmbăta, în templu calcă sâmbăta şi sunt fără de vină ? Eu însă vă spun vouă că aici se află Acela care e mai mare decât templul; dacă aţi fi ştiut voi ce înseamnă : milă voiesc, iar nu jertfă, n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi; căci Domn este Fiul Omului şi al sâmbetei.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(VIII, 14-23)

   În vremea aceea, venind în casa lui Petru, Iisus a văzut pe soacra acestuia zăcând şi aprinsă de friguri; şi s-a atins de mâna ei, iar frigurile au lăsat-o îndată, şi s-a sculat şi îi slujea Lui. Făcându-se seară, au adus la El mulţi îndrăciţi şi a scos afară duhurile numai cu cuvântul şi pe toţi bolnavii i-a tămăduit, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul Isaia, care zice : Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat. Văzând popor mult împrejurul Său, Iisus a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. Atunci a venit la El un cărturar şi I-a zis : Învăţătorule, voiesc să Te urmez oriunde vei merge. Dar Iisus i-a răspuns : vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul. Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis : Doamne, dă-mi voie să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu. Iisus însă i-a zis : vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape pe morţii lor. Şi intrând El în corabie, ucenicii Lui au mers după Dânsul.




SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA

A PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

GLASUL III


LA UTRENIE EVANGHELIA A PATRA A ÎNVIERII

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(VIII, 5 —14)

   În vremea aceea, când a intrat Iisus în Capernaum, iată că s-a apropiat de Dânsul un sutaş, rugându-L şi grăind : Doamne, servitorul meu zace în casă bolnav, cumplit chinuindu-se. Iisus i-a zis : voi veni şi-l voi tămădui. Dar sutaşul, răspunzând, a zis : Doamne, eu nu sunt vrednic ca să intri sub acoperişul meu, ci zi numai cu cuvântul şi se va tămădui servitorul meu; căci şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i zic acestuia : du-te, şi se duce; şi celuilalt : vino, şi vine; şi servitorului meu zic : fă aceasta, şi face. Auzind acestea, Iisus s-a minunat şi a zis celor care veneau după Dânsul : adevărat vă spun vouă : nici în Israel n-am găsit atâta credinţă. Drept aceea vă spun că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi se vor odihni cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacob, în împărăţia cerurilor; iar fiii împărăţiei vor fi izgoniţi în întunericul cel mai dinafară, acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi i-a zis Iisus sutaşului : du-te, şi, după cum ai crezut, fie ţie ! Şi s-a tămăduit servitorul lui în ceasul acela.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XII, 9-13)

   În vremea aceea a venit Iisus în sinagoga iudeilor. Şi iată că era acolo un om care avea o mână uscată. Atunci L-au întrebat dacă se cuvine a vindeca în zi de sâmbătă, ca să aibă ei de ce să-L învinovăţească. Iar El le-a răspuns : care dintre voi, având o oaie, şi dacă va cădea aceasta sâmbăta în groapă, nu o va apuca şi nu o va scoate afară ? Dar cu cât este mai de preţ omul decât oaia ? De aceea se cuvine a face bine sâmbăta. Atunci a zis omului : întinde mâna ta ! El a întins-o şi s-a făcut la loc sănătoasă, ca şi cealaltă.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XII, 14-16; 22-30)

   În vremea aceea au făcut sfat fariseii împotriva lui Iisus, cum să-L piardă, însă Iisus, cunoscându-i, s-a dus de acolo; şi a mers după Dânsul mulţime multă şi i-a tămăduit pe ei pe toţi, dar le-a poruncit cu asprime ca să nu-L facă cunoscut. Atunci au adus la Dânsul pe un om îndrăcit, orb şi mut, şi l-a tămăduit aşa încât cel orb şi mut grăia şi vedea. Iar mulţimile toate se mirau şi ziceau : nu este, oare, Acesta Fiul lui David ? Fariseii însă, auzind, ziceau că Acesta nu scoate pe diavoli, decât numai cu Beelzebul, căpetenia diavolilor. Dar Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a zis : orice împărăţie, care se dezbină în sine, se pustieşte; şi orice cetate sau casă, care se dezbină în sine, nu va mai dăinui. Dacă satana scoate afară pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va putea dăinui împărăţia lui ? Şi dacă Eu scot pe diavoli cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi scot ? Pentru aceasta ei vă vor fi judecători. Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe diavoli, atunci a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu. Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască averea, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa ? Căci cel care nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel care nu adună cu Mine risipeşte.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XII, 38-45)

   În vremea aceea au venit la Iisus unii dintre cărturari şi farisei, zicându-I : Învăţătorule, voim să vedem de la Tine un semn. Dar Iisus, răspunzând, le-a zis : neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, fără numai semnul lui Iona proorocul. Căci precum Iona a fost în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi Fiul Omului în inima pământului, trei zile şi trei nopţi. Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, căci ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată aici este Cineva mai mare decât Iona. Împărăteasa cea de la miazăzi se va scula la judecată cu neamul acesta şi-l va osândi, căci ea a venit de la marginile pământului să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată aici este Cineva mai mare decât Solomon. Iar când duhul cel necurat a ieşit din om umblă prin locuri fără apă căutând odihnă şi nu găseşte. Atunci zice : mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieşit; şi, venind, o află golită, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuiesc acolo; şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele, decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XII, 46-50; XIII, 1-3)

   În vremea aceea, pe când Iisus propovăduia mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu Dânsul. Atunci cineva I-a spus : iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, vrând să vorbească cu Tine. Dar El, răspunzând celui care-I spusese, a zis : cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei ? Şi, întinzând mâna spre ucenicii Săi, a zis : iată mama Mea şi fraţii Mei. Căci oricine va face voia Tatălui Meu celui din ceruri, acela este fratele Meu şi soră şi mamă. În aceeaşi zi, ieşind din casă, Iisus şedea lângă mare. Şi s-a adunat la Dânsul popor mult, încât a trebuit să intre în corabie şi să şadă, iar tot poporul sta pe ţărmul mării. Şi le-a grăit lor multe, în pilde.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XIII, 3-9)

    Zis-a Domnul pilda aceasta : Iată, a ieşit semănătorul ca să semene sămânţa sa. Şi, semănând el, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros unde n-aveau pământ mult, şi îndată au răsărit, pentru că n-aveau strat de pământ adânc; iar când a răsărit soarele, s-au pălit şi, pentru că n-aveau rădăcină, îndată s-au uscat. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut şi le-au înăbuşit. Iar altele au căzut pe pământ bun şi au dat roadă : una o sută, alta şaizeci, iar alta treizeci. Cine are urechi de auzit să audă.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(IX, 9-13)

   În vremea aceea, trecând, Iisus a văzut pe un om cu numele Matei, care şedea la vamă, şi i-a grăit lui : vino după Mine ! Şi, sculându-se, a mers după Dânsul. Iar când şedea Iisus la masă, în casă, mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi au şezut la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Lui. Şi fariseii, văzând una ca aceasta, au zis ucenicilor : pentru ce mănâncă şi bea Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii ? Iar Iisus, auzind, a zis către ei : n-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. Duceţi-vă, aşadar, de învăţaţi ce înseamnă cuvintele : milă voiesc, iar nu jertfă; căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.





SĂPTĂMÂNA A ȘASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


GLASUL IV


LA UTRENIE EVANGHELIA A CINCEA A ÎNVIERII

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(VIII, 28-34; IX, 1)

   În vremea aceea, când a trecut Iisus dincolo, în ţinutul Gherghesenilor, iată că L-au întâmpinat doi îndrăciţi, care ieşeau din morminte, foarte furioşi, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. Şi iată au început să strige şi să zică : ce ai cu noi Iisuse . Fiul lui Dumnezeu ? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti ? Şi era departe de ei o turmă mare de porci la păscut. Iar diavolii îl rugau, zicând : dacă ne scoţi afară, dă-ne voie să ne ducem în turma de porci. Atunci El le-a zis : Duceţi-vă ! Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci; şi îndată toată turma de porci s-a aruncat de pe ţărm în mare şi s-a înecat în apă. Atunci păzitorii au fugit şi, ducându-se în oraş, au povestit tot ce se petrecuse şi cele întâmplate cu cei îndrăciţi. Îndată tot oraşul a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să plece din ţinutul lor. Şi intrând în corabie, Iisus a trecut dincoace şi a venit în oraşul Său.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XIII, 10-23)

   În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus, ucenicii I-au zis : pentru ce le vorbeşti lor în pilde ? Iar El, răspunzând, a zis : pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, iar lor nu li s-a dat. Căci celui care are, i se va mai da şi îi va prisosi, iar de la cel care nu are, şi ceea ce are i se va lua. De aceea le vorbesc în pilde, căci, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg. Şi se împlineşte cu dânşii proorocia lui Isaia, care zice : cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege; şi cu ochii veţi privi, dar nu veţi vedea, pentru că s-a învârtoşat inima poporului acestuia; căci cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să priceapă şi să se întoarcă şi Eu să-i vindec. Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud. Adevărat vă spun vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce vedeţi voi, şi n-au văzut, şi sa audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit. Deci voi ascultaţi pilda semănătorului. La cel care aude învăţătura împărăţiei cerurilor şi n-o înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ceea ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânţa cea semănată lângă drum. Iar cea semănată în loc pietros, acesta este omul care aude această învăţătură şi îndată o primeşte cu bucurie, însă nu are rădăcină în sine, ci ţine numai o vreme; iar când vine necazul sau prigoana pentru această învăţătură, îndată se şi leapădă de ea. Cea semănată în spini, acesta este cel care aude această învăţătură, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei îneacă învăţătura şi o face neroditoare. Iar sămânţa semănată în pământ bun, acesta este cel care aude învăţătura şi o înţelege, deci care aduce roadă, unul o sută, altul şaizeci, iar altul treizeci.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

EVANGHELIA DE LA MATEI
(XIII, 24-30)

   Zis-a Domnul pilda aceasta : asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa. Dar, pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui şi a semănat neghină printre grâu, apoi s-a dus. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut roadă, atunci s-au arătat și neghinele. Şi, venind, slujitorii stăpânului casei i-au zis : stăpâne, nu ai semănat tu, oare, sămânţa bună în ţarina ta ? De unde dar are neghina ? El le-a răspuns : un om vrăjmaş a făcut aceasta. Iar slujitorii i-au zis : vrei, atunci, să ne ducem să le plivim ? El însă le-a zis : nu ! Ca nu cumva plivind neghinele, să smulgeţi şi grâul împreună cu ele. Lăsaţi să crească amândouă împreună până la seceriş şi atunci, la vremea secerişului, voi zice secerătorilor : pliviţi întâi neghinele şi le legaţi snopi, ca să le ardem; iar grâul adunaţi-l în hambarul meu.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XIII, 31-36)

    Zis-a Domnul pilda aceasta : asemenea este împărăţia cerului grăuntelui de muştar, pe care l-a luat omul şi l-a semănat în ţarina sa, şi care este mai mic decât toate seminţele; dar, când a crescut, este mai mare decât toate legumele şi se face copac, încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui. Altă pildă le-a spus lor : asemenea este împărăţia cerurilor aluatului, pe care, luându-l, o femeie l-a pus în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată. Toate acestea le-a spus Iisus mulţimilor în pilde şi fără pilde nu le vorbea lor, ca să se împlinească cele spuse prin proorocul, care zice : deschide-voi în pilde gura mea; spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii. Atunci, lăsând mulţimile, Iisus a intrat în casă.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XIII, 37-43)

   În vremea aceea, intrând s-au apropiat de Dânsul ucenicii Săi zicând : Lămurește-ne pilda neghinelor din ţarină. El le-a răspuns, zicând : Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului, iar ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei, iar neghinele sunt fiii celui rău. Vrăjmaşul, care le-a semănat, este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Deci, după cum se aleg neghinele şi se ard în foc, aşa va fi la sfârşitul lumii acesteia. Va trimite Fiul Omului pe îngerii Săi şi vor aduna din împărăţia Sa toate pildele de păcătuire şi pe cei ce fac fărădelege; şi îi vor arunca pe ei în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Cei drepţi vor străluci, atunci, ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XIII, 44-54)

   Zis-a Domnul pilda aceasta : asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoara ascunsă în ţarină, pe care găsind-o un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei s-a dus, a vândut tot ce avea şi a cumpărat ţarina aceea. Iarăşi, asemenea este împărăţia cerurilor cu un neguţător, care caută mărgăritare bune şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea el şi l-a cumpărat. Mai este asemenea împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care a adunat tot felul de peşti; iar după ce s-a umplut, l-au tras năvodarii la mal şi, şezând, au ales pe cei buni în vase, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Aşa va fi la sfârşitul lumii : vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi şi-i vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Apoi Iisus i-a întrebat : aţi înţeles toate acestea ? Iar ei I-au răspuns : da, Doamne. Iar El le-a zis : de aceea orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om stăpân în casa sa, care scoate din vistieria sa lucruri noi şi lucruri vechi. După ce a sfârşit pildele acestea, Iisus a plecat de acolo şi, venind în patria Sa, îi învăţa în sinagoga lor.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(IX, 18-26)

   În vremea aceea a venit un dregător şi s-a închinat lui Iisus, zicând : fiica mea adineauri a murit; dar vino, pune mâna Ta peste ea şi va învia. Atunci, sculându-se, Iisus a mers după el împreună cu ucenicii. Şi iată, o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, venind din urmă, s-a atins de poala hainei Lui, căci zicea în gândul ei : numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă. Iar Iisus, întorcându-se şi văzând-o, i-a zis : îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi s-a tămăduit femeia din ceasul acela. Sosind Iisus în casa dregătorului şi văzând pe cântăreţii din flaut şi mulţimea bocind, le-a zis : ieşiţi afară, căci n-a murit copila, ci doarme; ei însă râdeau de Dânsul. Dar după ce a fost scoasă afară mulţimea, Iisus, intrând, a luat copila de mână şi ea s-a sculat. Şi s-a dus vestea aceasta peste tot pământul acela.




SĂPTĂMÂNA A ȘAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

GLASUL V


LA UTRENIE EVANGHELIA A ŞASEA A ÎNVIERII

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(IX, l-8)

   În vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut marea înapoi şi s-a întors în oraşul Său. Şi iată că I-au adus pe un slăbănog, care zăcea în pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului : îndrăzneşte, fiule; ţi se iartă păcatele tale. Atunci unii dintre cărturari au zis în sinea lor : Acesta săvârşeşte blasfemie. Dar Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis : pentru ce cugetaţi cele rele în inimile voastre ? Căci ce este mai lesne a zice : ţi se iartă păcatele tale, sau a zice : scoală-te şi umblă ? Ca să ştiţi însă că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, atunci a zis slăbănogului : scoală-te, ia-ţi patul tău şi te du la casa ta. Şi, sculându-se el, şi-a luat patul şi s-a dus la casa sa. Iar mulţimile, văzând aceasta, se minunau şi slăveau pe Dumnezeu, Care a dat o putere ca aceasta oamenilor.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XIII, 54-58)

    În vremea aceea, venind în oraşul Său, Iisus îi învăţa pe ei în sinagoga lor, aşa încât ei stăteau uimiţi şi ziceau : de unde are El înţelepciunea şi puterile acestea ? Oare, nu este Acesta feciorul teslarului ? Şi nu se numeşte, oare, mama Lui Maria şi fraţii Lui, Iacob şi Iosif şi Simon şi Iuda ? Şi surorile Lui nu sunt, oare, toate la noi ? Deci, de unde are El toate acestea ? Şi erau neîncrezători într-Însul. Însă Iisus le-a zis : un prooroc nu este dispreţuit, decât numai în patria şi în casa sa. Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XIV, 1-13)

   În vremea aceea, când a auzit Irod Tetrarhul vestea despre Iisus, a zis slujitorilor săi : acesta este Ioan Botezătorul; el a înviat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el. Căci Irod, prinzând pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pentru că Ioan îi zicea : nu ţi se cuvine s-o ai de nevastă. Şi Irod voia să-l omoare, dar se temea de popor, pentru că îl socotea pe Ioan ca un prooroc. Dar, prăznuind Irod ziua lui de naştere, a jucat fata Irodiadei în faţa oaspeţilor şi i-a plăcut lui Irod. De aceea, cu jurământ, i-a făgăduit să-i dea orice-i va cere. Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis : dă-mi aici pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul. Atunci s-a întristat regele Irod, dar, pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau împreună cu el la masă, a poruncit să i-l dea. Şi a trimis de a tăiat capul lui Ioan în temniţă. Şi a fost adus capul lui pe tipsie şi dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. În urmă, venind ucenicii lui, i-au luat trupul şi l-au îngropat; apoi s-au dus de au vestit pe Iisus. Iar Iisus, auzind, a plecat de acolo într-o corabie, în loc pustiu, ca să fie singur; dar mulţimile de prin oraşe, aflând, s-au dus pe jos după Dânsul.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XIV, 35-36 ; XV, 1-11)

   În vremea aceea, cunoscând pe Iisus, oamenii din ţinutul Ghenizaretului au trimis vorbă în toată împrejurimea aceea şi au adus la Dânsul pe toţi bolnavii şi-L rugau să-i lase numai să se atingă de poalele hainelor Lui; şi câţi se atingeau se vindecau deplin. Atunci au venit la Iisus cărturarii şi fariseii din Ierusalim şi au zis : pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor ? Că nu-şi spală mâinile, când mănâncă pâine. Iar El, răspunzând, le-a zis : dar voi pentru ce călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră, căci Dumnezeu a poruncit, zicând : cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cine va blestema pe tatăl, sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea. Voi însă spuneţi : cel ce va zice tatălui său, sau mamei sale : cu ce te-aş fi putut ajuta este închinat lui Dumnezeu, acela nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său, sau pe mama sa. Deci voi aţi desfiinţat porunca lui Dumnezeu, prin datina voastră. Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis : poporul acesta se apropie de mine cu gura lui şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui stă departe de Mine. În zadar Mă cinsteşte, învăţând învăţături şi porunci omeneşti. Apoi, chemând la sine mulţimea, le-a zis : ascultaţi şi înţelegeţi : nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XV, 12-21)

   În vremea aceea, când s-au apropiat de Iisus, ucenicii Săi I-au zis : Tu ştii că fariseii, când au auzit acest cuvânt, s-au scandalizat ? Iar El, răspunzând, le-a zis : orice sad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. Lăsaţi-i pe dânşii; căci sunt călăuze oarbe, orbilor; şi când un orb călăuzeşte pe alt orb, vor cădea amândoi în groapă. Atunci Petru I-a zis : lămureşte-ne nouă pilda aceasta. Iar Iisus le-a grăit : oare, şi voi sunteţi nepricepuţi ? Dar nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi apoi se aruncă afară ? Pe când cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om ? Căci din inimă pornesc toate gândurile rele, omorurile, adulterele, desfrânările, furtişagurile, mărturiile mincinoase, blasfemiile. Deci acestea sunt cele care spurcă pe om; dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om. Iar, după ce a ieşit de acolo, Iisus s-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XV, 29-31)

   În vremea aceea a venit Iisus lângă marea Galileii şi s-a suit într-un munte şi a şezut acolo. Şi au venit la Dânsul mulţime de oameni, având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţii şi i-au pus la picioarele lui Iisus; iar El i-a tămăduit, încât se mirau mulţimile văzând pe cei muţi grăind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblând şi pe cei orbi văzând; şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(X, 37-42; XI, 1)

    Zis-a Domnul : cel care iubeşte pe tată, ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Cel care iubeşte pe fiu, ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel care nu-şi va lua Crucea sa şi nu-Mi va urma Mie nu este vrednic de Mine. Cine ţine la viaţa sa o va pierde; iar cine şi-a pierdut viaţa sa pentru Mine o va găsi. Cine vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeşte un prooroc în numele unui prooroc va primi răsplata cuvenită unui prooroc; şi cine primeşte pe un drept în numele unui drept va primi răsplata cuvenită celui drept. Iar cel care va da de băut unuia din aceşti mai mici, numai un pahar de apă rece, în nume de ucenic, adevărat vă spun vouă, nu-şi va pierde răsplata sa. Şi când a sfârşit Iisus de dat aceste învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, s-a dus de acolo, ca să înveţe şi să propovăduiască mai departe, prin oraşele lor.




SĂPTĂMÂNA A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA
A ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

GLASUL VI


LA UTRENIE EVANGHELIA A ŞAPTEA A ÎNVIERII

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(IX, 27-35)

   În vremea aceea, pe când trecea Iisus, s-au luat după Dânsul doi orbi; aceştia strigau şi ziceau : miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David ! Iar după ce a intrat El în casă, au venit la Dânsul orbii şi i-a întrebat Iisus : credeţi că pot să fac Eu aceasta ? Răspuns-au Lui : da, Doamne ! Atunci s-a atins de ochii lor, zicând : după credinţa voastră, fie vouă ! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând : vedeţi, nimeni să nu ştie. Însă ei, după ce au ieşit, au răspândit numele Lui în tot pământul acela. După plecarea lor, iată au adus la Dânsul pe un om mut, având diavol. Şi fiind scos afară diavolul, a grăit mutul; iar mulţimile se minunau, zicând : niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel. Dar fariseii ziceau : cu domnul diavolilor scoate pe diavoli. Şi Iisus străbătea prin toate oraşele şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă în popor.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XVI, 1-6)

   În vremea aceea s-au apropiat de Iisus fariseii şi saducheii şi, ispitindu-L, cereau de la El să le arate lor un semn din cer. Iar El, răspunzând. Le-a zis : când se face seară ziceţi : mâine va fi timp frumos, pentru că cerul este roşu; iar dimineaţa ziceţi : astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu-posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremilor nu le puteţi ? Neam viclean şi prea desfrânat cere semn, dar semn nu se va da lui, fără numai semnul lui Iona proorocul. Şi, lăsându-i, a plecat. Iar când au trecut pe celălalt ţărm, ucenicii Lui au uitat să ia pâine. Atunci Iisus le-a zis : luaţi aminte şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XVI, 6-12)

   Zis-a Domnul ucenicilor Săi : luaţi aminte şi păziţi-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor. Ei însă se gândeau în sine şi ziceau : ne zice aşa pentru că n-am luat pâine. Dar Iisus, cunoscându-le gândul, le-a grăit lor : pentru ce gândiţi în voi înşivă, puţin credincioşilor, că n-aţi luat pâine ? Oare, tot nu înţelegeţi, nici nu vă aduceţi aminte de cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat ? Nici de cele şapte pâini la cei patru mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat ? Cum nu înţelegeţi că nu despre pâine v-am spus vouă, ci să vă păziţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor ? Atunci au înţeles că le-a spus să se păzească nu de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor și a saducheilor.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XVI, 20-24)

   În vremea aceea Iisus a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristos. De atunci a început Iisus să spună ucenicilor Săi că trebuie să meargă în Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni, de la căpeteniile preoţilor şi de la cărturari, şi să fie omorât, iar a treia zi să învieze. Iar Petru, luându-L pe El la o parte, a început să-L dojenească şi să-I zică : Dumnezeu să-Ţi fie milostiv, Stăpâne ! Să nu Ţi se întâmple Ţie una ca aceasta. Dar Iisus, întorcându-se, i-a zis lui Petru : mergi înapoia Mea, satano ! Piatră de poticnire îmi eşti, pentru că nu cugeţi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor. Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi : dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XVI, 24-28)

   Zis-a Domnul ucenicilor Săi : dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia Crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul său îl va pierde pe el; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla. Pentru că ce-i va folosi omului, dacă ar câştiga lumea toată, iar sufletul său îşi va pierde ? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său ? Căci are să vină Fiul Omului în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi, şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale. Adevărat vă spun vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moarte până ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind în împărăţia Sa.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XVII, 10-18)

   În vremea aceea L-au întrebat pe Iisus ucenicii Lui, zicând : oare, pentru ce zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie ? Şi, răspunzând lor, Iisus le-a zis : Ilie va veni în adevăr, mai înainte, şi va aşeza la loc toate. Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce-au vrut. Tot aşa şi Fiul Omului va suferi de la ei. Atunci au înţeles ucenicii că despre Ioan Botezătorul le vorbise Iisus. Şi, mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de Dânsul un om, îngenunchind înaintea Lui şi zicând : Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatec şi rău pătimeşte : de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă. Şi l-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis : o, neam necredincios şi îndărătnic ! Până când voi fi cu voi ? Până când vă voi răbda pe voi ? Aduceţi-l aici la Mine. Şi l-a certat Iisus şi diavolul a ieşit din el, şi copilul s-a tămăduit în ceasul acela.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XII , 30 - 37)

   Zis-a Domnul : cine nu este cu Mine este împotriva Mea; iar cine nu adună cu Mine risipeşte. De aceea vă spun vouă că orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta oamenilor. De va fi zis cineva vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar de va fi zis cineva împotriva Duhului Sfânt, nu se va ierta lui nici în veacul de acum, nici în cel viitor. Ori spuneţi că pomul este bun şi e bună şi roada lui, ori spuneţi că pomul este rău şi este rea şi roada lui, căci după roadă se cunoaşte pomul. Pui de năpârci, cum aţi putea să grăiţi cele bune, când voi sunteţi răi ? Căci din prisosinţa inimii grăieşte gura. Omul cel bun scoate cele bune din comoara cea bună a inimii sale; pe când omul cel rău, din comoara cea rea a inimii sale, scoate cele rele. Însă vă spun că pentru orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală de el în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.




SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA
A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

GLASUL VII


LA UTRENIE EVANGHELIA A OPTA A ÎNVIERII

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(XIV, 14-22)

   În vremea aceea Iisus a văzut mulţimea de oameni şi I s-a făcut milă de dânşii şi a tămăduit pe toţi bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, s-au apropiat de Dânsul ucenicii Săi şi I-au zis : locul acesta este pustiu şi iată e târziu; deci dă drumul mulţimilor, ca să se ducă în sate să-şi cumpere de mâncare. Iisus însă le-a răspuns : nu trebuie să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Dar ei I-au spus : nu avem aici decât numai cinci pâini şi doi peşti. Atunci El a zis : aduceţi-le aici la Mine. După aceea a poruncit oamenilor să şadă pe iarbă şi, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat şi, frângând. A dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei care mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Îndată după aceea, Iisus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XVIII, 1-11)

   În vremea aceea s-au apropiat ucenicii de Iisus şi L-au întrebai : cine este, oare, mai mare în împărăţia cerurilor ? Atunci Iisus a chemat la Sine pe un copilaş, l-a pus pe el în mijlocul lor şi le-a zis : adevărat vă spun vouă că, dacă nu vă veţi întoarce ca să fiţi ca şi copiii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca acest copil, acela este mai mare în împărăţia cerurilor. Şi oricine va primi pe un copilaş ca acesta, în numele Meu, pe Mine mă primeşte. Iar cine va sminti pe vreunul dintre aceşti micuţi, care cred în Mine, mai bine şi-ar atârna de gât o piatră de moară şi s-ar îneca în adâncul mării. Vai lumii, din pricina smintelilor ! Căci smintelile trebuie să vină; dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te îndeamnă la păcat, taiele şi aruncă-le de la tine, căci mai bine este pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât să ai amândouă mâinile sau amândouă picioarele şi să fii aruncat în focul cel veşnic. Şi dacă ochiul tău te îndeamnă la păcat, scoate-l şi-l aruncă de la tine, căci mai bine este pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în Gheena focului. Feriţi-vă să nu defăimaţi pe vreunul din aceşti micuţi, căci vă spun că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, care este în ceruri. Căci Fiul Omului a venit să mântuiască pe cel pierdut.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XVIII, 18-22 ; XIX, 1-2, 13-15)

   Zis-a Domnul ucenicilor Săi : adevărat vă spun vouă că oricâte veţi lega pe pământ, legate vor fi şi în cer; şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer. Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ să ceară un lucru oarecare, acel lucru va fi dat lor de Tatăl Meu, care este în ceruri. Căci unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. Atunci, apropiindu-se de Dânsul, Petru I-a zis : Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu, când va greşi împotriva mea ? Oare, până de şapte ori ? Iisus i-a răspuns : Eu nu-ţi zic până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte. După ce a sfârşit Iisus de rostit cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Şi a mers după Dânsul mulţime de oameni şi i-a vindecat acolo pe cei bolnavi. Atunci au adus la Dânsul pe copii, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să se roage, iar ucenicii îl certau. Dar Iisus le-a zis : lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor. Şi, punându-şi mâinile peste ci, s-a dus de acolo.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XX, 1-16)

   Zis-a Domnul pilda aceasta : asemenea este împărăţia cerurilor unui om stăpân în casa sa, care a ieşit dis-de-dimineaţă, ca să tocmească lucrători la via sa; şi, învoindu-se cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. Ieşind apoi pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în târg fără lucru şi le-a zis şi acelora : duceţi-vă şi voi în vie şi ce va fi cu dreptul vă voi da; iar ei s-au dus. Ieşind iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut la fel. Pe la al unsprezecelea ceas, ieşind iarăşi, a găsit pe alţii stând fără lucru şi le-a zis : de ce aţi stat aici toată ziua fără lucru ? Ei i-au răspuns : pentru că nu ne-a tocmit nimeni. El le-a zis : duceţi-vă şi voi în via mea şi ce va fi cu dreptul veţi lua. Iar când s-a făcut seară, stăpânul viei a zis către ispravnicul său : cheamă pe lucrători şi le dă plata, începând de la cei de pe urmă până la cei întâi. Deci, venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au luat fiecare câte un dinar. Când au venit cei întâi, socoteau că vor lua mai mult, dar au luat şi ei tot câte un dinar de fiecare. După ce au luat dinarii, cârteau împotriva stăpânului casei, zicând : aceştia de pe urmă au lucrat numai un ceas şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi care am dus greul şi zăduful zilei. Dar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei : prietene, nu-ţi fac nicio nedreptate; oare, nu cu un dinar te-ai învoit cu mine ? Ia-ţi ce este al tău şi pleacă. Dacă voiesc să-i dau şi acestuia de pe urmă ca şi ţie, oare, nu-mi este îngăduit să fac ce voiesc cu ale mele ? Sau ochiul tău este pizmaş, pentru că eu sunt bun ? Tot aşa vor fi cei de pe urmă întâi şi cei întâi pe urmă, căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XX, 17-28)

   În vremea aceea, pe când mergea la Ierusalim, Iisus a luat pe cei doisprezece ucenici la o parte, pe cale, şi le-a spus : iată ne ducem în Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat în mâna căpeteniilor preoţilor şi cărturarilor şi-L vor osândi la moarte; apoi Îl vor da în mâna păgânilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia. Atunci s-a apropiat de Dânsul mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii săi, închinându-se şi cerând ceva de la Dânsul. Dar El a întrebat-o : ce voieşti ? Răspuns-a ea : porunceşte ca să şadă aceşti doi fii ai mei, unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, în împărăţia Ta. Dar Iisus, răspunzând, le-a zis : nu ştiţi ce cereţi. Puteţi, oare, să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Eu Mă botez ? Putem, au zis ei. Iar El le-a răspuns : cu adevărat, paharul Meu îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza; dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu-Mi este îngăduit să dau decât celor cărora s-a rânduit de Tatăl Meu. Auzind acestea, cei zece ucenici s-au mâniat pe cei doi fraţi. Dar Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis : ştiţi că domnitorii popoarelor stăpânesc peste ele şi cei mari au asupra lor toată puterea. Nu tot aşa va fi între voi, ci oricare va vrea să fie mai mare între voi să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel întâi între voi să fie slujitorul vostru, după cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească şi să-şi dea sufletul Său preţ de răscumpărare pentru mulţi.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXI, 12-14, 17-20)

   În vremea aceea a intrat Iisus în templul lui Dumnezeu şi a dat afară pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei, şi le-a zis : scris este : casa Mea se va chema casă de rugăciune, iar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Şi au venit la Dânsul, în templu, nişte orbi şi şchiopi, şi i-a vindecat. După aceea, lăsându-i, a ieşit afară din Ierusalim, la Betania, şi noaptea a rămas acolo. Iar a doua zi, când se întorcea în oraş, a flămânzit; şi văzând un smochin lângă drum. S-a dus la el, dar negăsind nimic într-însul, decât numai frunze, a zis smochinului : de acum înainte să nu se mai facă rod din tine în veci. Iar smochinul s-a uscat în clipa aceea. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat şi au zis : cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă ?

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XV, 32-39)

   În vremea aceea a chemat Iisus pe ucenicii Săi şi le-a zis : milă Îmi este de această mulţime, căci sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi nu au ce să mănânce; iar să le dau drumul nemâncaţi nu voiesc, ca nu cumva să leşine de foame pe drum. Atunci ucenicii I-au zis : de unde să luăm noi, aici în pustie, atâtea pâini, încât să se sature atâta mulţime ? Dar Iisus i-a întrebat : voi câte pâini aveţi ? Ei I-au răspuns : şapte şi puţini peştişori. Atunci a poruncit mulţimii să şadă jos pe pământ. Şi, luând cele şapte pâini şi peştii, a mulţumit lui Dumnezeu şi, frângând. A dat ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns şapte coşuri pline cu fărâmiturile ce au rămas. Iar cei ce mâncaseră erau ca la patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. După aceea a dat drumul mulţimilor; apoi a intrat în corabie şi s-a dus în ţinutul Magdalului.





SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

GLASUL VIII


LA UTRENIE EVANGHELIA A NOUA A ÎNVIERII

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(XIV, 22-34)

   În vremea aceea a silit Iisus pe ucenicii Săi ca să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. După ce a dat drumul mulţimilor, Iisus s-a suit în munte să se roage, în singurătate; şi când s-a înserat, era singur acolo. În vremea aceasta, corabia era în mijlocul mării învăluindu-se de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Ucenicii însă, văzându-L umblând pe mare, s-au spăimântat, zicând că este o nălucă, şi de frică au strigat. Dar Iisus le-a vorbit îndată, zicându-le : îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi. Atunci Petru, răspunzând, a zis : Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe apă. Iar El i-a zis : vino. Şi, coborându-se din corabie, Petru a pornit pe apă, ca să meargă la Iisus. Dar, văzând că vântul este puternic, s-a înfricoşat şi, începând să se scufunde în mare, a strigat şi a zis : Doamne, scapă-mă. Iar Iisus, întinzându-i grabnic mâna, l-a apucat şi i-a zis : puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit ? Şi intrând ei în corabie, s-a potolit furtuna. Iar cei care erau în corabie I s-au închinat, zicând : cu adevărat. Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi, trecând marea, au venit în pământul Ghenizaretului.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXI, 18-22)

   În vremea aceea, pe când se întorcea în oraş, Iisus a flămânzit; şi văzând un smochin lângă drum, s-a dus la el, dar negăsind nimic într-însul, decât numai frunze, a zis smochinului : de acum înainte să nu se mai facă rod din tine în veci. Iar smochinul s-a uscat în clipa aceea. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat şi au zis : cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă ? Iisus însă a răspuns şi le-a zis : adevărat vă spun vouă : dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de-i veţi zice : ridică-te şi te aruncă în mare, se va face aşa; şi toate câte veţi cere în rugăciunea voastră cu credinţă, veţi primi.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXI, 23-27)

   În vremea aceea, după ce a intrat Iisus în templu, s-au apropiat de El, când învăţa, căpeteniile preoţilor şi bătrânii poporului şi I-au zis : cu ce putere faci acestea şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis : vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, la care de-Mi veţi răspunde, şi Eu vă voi spune cu ce putere fac acestea : botezul lui Ioan de unde a fost : din cer, sau de la oameni ? Iar ei cugetau în sine, zicând : dacă vom zice : din cer, ne va spune : pentru ce dar n-aţi crezut lui ? Iar dacă vom zice : de la oameni, ne temem de popor, pentru că toţi îl socotesc pe Ioan ca pe un prooroc. Atunci, răspunzând lui Iisus, au zis : nu ştim. Zis-a lor şi El : nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXI, 28-32)

   Zis-a Domnul pilda aceasta : un om avea doi fii; şi mergând la cel întâi, i-a zis : fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea. El însă, răspunzând, i-a grăit : nu vreau, dar mai pe urmă, părându-i rău, s-a dus. Mergând la celălalt, i-a zis tot aşa; acela, răspunzând, a zis : eu, Doamne, voi merge, dar nu s-a dus. Care dintr-aceşti doi a făcut voia tatălui său ? I-au răspuns : cel dintâi. Iisus le-a zis : adevărat vă spun vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. Căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el; dar vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXI, 43-46)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : adevărat vă spun vouă că se va lua de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma; iar peste cine va cădea ea, îl va spulbera. Iar mai marii preoţilor şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor, pentru că îl socotea prooroc.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXII, 23-33)

   În vremea aceea s-au apropiat de Iisus saducheii, care zic că nu este înviere, şi L-au întrebat, zicând : Învăţătorule, Moise a zis : dacă va muri cineva neavând copii, fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său. Deci erau la noi şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a murit, şi, neavând urmaşi, a lăsat pe femeia sa fratelui său. Tot aşa şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea. Iar la urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. Aşadar, la înviere, a cărui dintre cei şapte va fi femeia, căci toţi au avut-o de nevastă ? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis : vă rătăciţi neştiind scripturile, nici puterea lui Dumnezeu, pentru că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre învierea morţilor n-aţi citit, oare, ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice : Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob ? Dumnezeu nu este Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Iar mulţimile, care-L ascultau, erau uimite de învăţătura Lui.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XVIII, 24-27; XVIII, 1-4)

   În vremea aceea s-au apropiat de Petru cei ce strângeau dajdia şi i-au zis : Învăţătorul vostru nu dă dajdie ? Ba, da, a zis el. Dar când a intrat în casă, mai înainte ca el să-l spună, Iisus i-a zis : ce ţi se pare, Simone ? Împăraţii pământului de la cine iau dăjdii sau bir : de la fiii lor, sau de la cei străini ? Petru I-a răspuns : de la cei străini. Atunci Iisus i-a zis : aşadar, fiii sunt scutiţi. Dar, ca să nu fim pricină de sminteală, du-te la mare, aruncă undiţa şi peştele care va ieşi întâi, ia-l, deschide-i gura şi vei găsi un statir; ia banul şi dă-l lor pentru Mine şi pentru tine. În ceasul acela s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis : cine este, oare, mai mare în împărăţia cerurilor ? Atunci Iisus a chemat la Sine un copilaş şi l-a pus în mijlocul lor şi le-a zis : adevărat vă spun vouă : dacă nu vă veţi întoarce ca să fiţi ca şi copiii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine, ca acest copil, acela este mai mare în împărăţia cerurilor.





SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

GLASUL I


LA UTRENIE EVANGHELIA A ZECEA A ÎNVIERII

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(XVII, 14-23)

   În vremea aceea, iată s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui şi zicând : Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatec şi pătimeşte rău : de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă. Şi l-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis : o, neam necredincios şi îndărătnic ! Până când voi fi cu voi ? Până când vă voi răbda pe voi ? Aduceţi-l aici la Mine. Şi l-a certat Iisus şi diavolul a ieşit din el, şi copilul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Atunci, apropiindu-se de Iisus când era singur, ucenicii I-au zis : de ce noi n-am putut să-l scoatem ? Iar Iisus le-a răspuns : din pricina necredinţei voastre; căci adevărat vă spun vouă că, de veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia, mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi cu neputinţă pentru voi. Dar acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. Pe când străbăteau ei Galileea, Iisus le-a spus : Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Iar ucenicii s-au întristat foarte.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXIII, 13-22)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Pentru că voi închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; nici voi nu intraţi şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie faceţi rugăciuni lungi; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Pentru că voi înconjuraţi marea şi uscatul, ca să faceţi un prozelit şi, dacă îl dobândiţi, îl duceţi fiu Gheenei, îndoit decât pe voi. Vai vouă, povăţuitori orbi, care ziceţi că cel care se va jura pe templu nimic nu este, dar cel care se va jura pe aurul templului este vinovat. Nebuni şi orbi ! Ce este mai mare ? Aurul, sau templul care sfinţeşte aurul ? Cel care se va jura pe altar nimic nu este, ziceţi voi; dar cel care se va jura pe darul care este deasupra altarului este vinovat. Nebuni şi orbi ! Ce este mai mare ? Darul, sau altarul care sfinţeşte darul ? Deci cel care se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui. Şi cel care se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el. Şi cel care se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel care şade pe tron.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXIII,  23-28)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile cele mai grele ale legii : judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Pentru că voi curăţiţi partea cea dinafară a paharului şi a blidului, iar pe dinlăuntru sunt pline de răpire şi de nedreptate. Fariseule orb, curăţeşte întâi partea cea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea dinafară. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Pentru că vă asemănaţi cu mormintele cele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, dar înăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar înăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXIII, 29-39)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ! Pentru că voi zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi gropile drepţilor, şi ziceţi : dacă am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor. Drept aceea, înşivă mărturisiţi despre voi că sunteţi fii ai celor care au omorât pe prooroci. Dar voi umpleţi cu vârf măsura părinţilor voştri. Şerpi, pui de năpârci, cum veţi scăpa de osânda Gheenei ? De aceea, iată, Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni, dintre ei veţi bate în adunările voastre şi îi veţi goni din oraş în oraş, ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor, care s-a vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi omorât între templu şi altar. Adevărat vă spun vouă că vor veni toate acestea peste neamul acesta. Ierusalime, Ierusalime, cel care ai omorât pe prooroci şi ai ucis cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să adun pe fiii tăi, după cum îşi strânge găina puii săi sub aripi, dar n-aţi vrut ! Iată casa voastră vi se lasă pustie. Căci vă spun că de acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice : binecuvântat este Cel care vine în numele Domnului.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXIV, 13-28)

   Zis-a Domnul ucenicilor Săi : cel care va răbda până la sfârşit, acela se va mântui. Când se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile, atunci va veni sfârşitul. Deci când veţi vedea urâciunea pustiirii, despre care s-a grăit prin proorocul Daniil, stând în locul cel sfânt cine citeşte să înţeleagă, atunci cei din Iudeea să fugă la munţi; cel care va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia ceva din casă; iar cel care va fi la câmp să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele care vor alăpta, în zilele acelea ! Rugaţi-vă, ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta, căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi dacă nu s-ar scurta zilele acelea, niciun om n-ar mai scăpa; dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile. Atunci, de vă va spune cineva : iată Hristos este aici, sau acolo, să nu-l credeţi. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi, care vor da semne mari şi minuni, încât să amăgească, de va fi cu putinţă, chiar pe cei aleşi. Iată v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vor zice : iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXIV, 27-33, 42-51)

   Zis-a Domnul ucenicilor Săi : Căci precum porneşte fulgerul de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Că oriunde va fi un stârv, acolo se vor aduna vulturii. Însă, îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei; iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor clătina. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului; şi atunci vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă. El va trimite pe îngerii Săi, în glas mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor, până la celelalte margini. Luaţi pildă de la smochin : când mlădiţa lui este fragedă şi înfrunzeşte, atunci ştiţi că vara este aproape. Tot aşa şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că Fiul Omului este aproape, chiar lângă uşă. Privegheaţi deci, căci nu ştiţi în care zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi însă aceasta că, dacă ar şti în care ceas din noapte are să vină furul, stăpânul casei ar priveghea şi n-ar lăsa ca să i se spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. Cine este, oare, slujitorul cel credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste slujitorii săi, ca să le dea hrană la vreme ? Fericit este slujitorul acela pe care, venind stăpânul său, îl va găsi făcând aşa. Adevărat vă spun vouă că-l va pune peste toate averile sale. Dacă însă slujitorul acela, fiind rău, va zice în inima sa : stăpânul meu va întârzia, şi va începe să bată pe tovarăşii săi şi să mănânce şi să bea cu beţivii, va veni stăpânul slujitorului aceluia, în ziua în care nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu se gândeşte, şi-l va tăia din dregătorie şi-l va face părtaş cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XIX, 3-12)

   În vremea aceea au venit la Iisus fariseii, ispitindu-L şi zicând : oare, se cade omului să-şi lase femeia sa pentru orice pricină ? Iar El, răspunzând, le-a zis : n-aţi citit, oare, că Cel care i-a făcut de la început, bărbat şi femeie i-a făcut pe ei ? Apoi a zis : de aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup, aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. Atunci ei L-au întrebat : pentru ce dar Moise a poruncit să i se dea carte de despărţenie şi s-o lase ? El le-a răspuns : din pricina învârtoşării inimilor voastre v-a dat voie Moise să lăsaţi femeile voastre; dar de la început n-a fost aşa. Eu însă vă spun vouă că oricine îşi va lăsa femeia sa, fără pricină de desfrânare, şi se va căsători cu alta face desfrânare; de asemenea şi cel care se va căsători cu femeia lăsată face desfrânare. Atunci ucenicii Lui I-au zis : dacă astfel este starea omului cu femeia, nu este de folos să se însoare. Iar El le-a zis : nu toţi pricep cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. Căci sunt fameni care s-au născut aşa, din pântecele maicii lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni; şi sunt fameni care s-au făcut singuri pe ei înşişi fameni pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă.




SĂPTĂMÂNA A DOISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A UNSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(XIII, 23-35)

   Zis-a Domnul : ascultaţi pilda aceasta : asemenea este împărăţia cerurilor cu un împărat care a hotărât să facă socoteala cu slujitorii săi. Şi, începând să facă socoteala, au adus la el pe un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce să plătească, domnul său a poruncit să-l vândă pe el şi pe femeia lui, pe copii şi toate câte avea, ca să se plătească datoria. Atunci acel slujitor, îndrăznind, a îngenunchiat şi se închina lui, zicând : doamne, mai îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot. Iar domnul slujitorului aceluia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. Dar, când a ieşit de acolo, slujitorul acela a găsit pe unul din tovarăşii săi, care îi era dator o sută de dinari, şi, punând mâna pe el, îl strângea de gât şi-i zicea : plăteşte-mi ce-mi eşti dator. Atunci tovarăşul acela, căzând în genunchi la picioarele lui, îl ruga, zicând : mai îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti tot. El însă n-a vrut, ci, ducându-l, l-a băgat în temniţă până când va plăti datoria. Atunci tovarăşii lui, văzând cele ce s-au petrecut, s-au întristat foarte mult şi, venind, au spus domnului lor toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l, domnul său i-a zis : slujitor viclean, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, pentru că m-ai rugat; oare, nu se cădea să ai milă de tovarăşul tău, precum şi eu am avut milă de tine ? Şi, mâniindu-se, domnul său l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce va plaţi toată datoria. Tot aşa va face şi Tatăl Meu cel ceresc cu voi, dacă fiecare din voi nu va ierta fratelui său, din inimă, greşelile lui.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(I, 9-15)

    În vremea aceea a venit Iisus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de către Ioan, în Iordan. Şi în clipa când Iisus a ieşit din apă, Ioan a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel pogorându-se peste Dânsul; şi glas din ceruri s-a auzit, zicând : Tu eşti Fiul Meu cel iubit, în Tine am binevoit, îndată după aceea Duhul L-a mânat în pustie. Şi a fost acolo în pustie patruzeci de zile, ispitindu-se de satana. Şi era împreună cu fiarele, iar îngerii îi slujeau. După ce însă Ioan a fost prins, Iisus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu şi zicea : s-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu; pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(I, 16-22)

   În vremea aceea, umblând pe lângă marea Galileii, Iisus a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis Iisus : veniţi după Mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni. Iar ei au lăsat numaidecât mrejele lor şi au mers după Dânsul. De acolo, mergând puţin mai departe, a văzut pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui, dregându-şi şi ei mrejele într-o corabie. Şi îndată i-a chemat, iar ei, lăsând pe tatăl lor Zevedeu în corabie, împreună cu lucrătorii, s-au dus după Dânsul. Venind apoi în Capernaum şi intrând îndată, sâmbăta, în sinagogă, învăţa poporul. Şi se mirau toţi de învăţătura Lui, căci îi învăţa pe ei ca unul ce avea putere, iar nu cum învăţau cărturarii.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(I, 23-28)

   În vremea aceea era în sinagoga iudeilor un om cu duh necurat care striga tare şi zicea : ce avem noi cu Tine, Iisuse Nazarinene ? Ai venit, ca să ne pierzi ? Te ştim cine eşti, Sfântul lui Dumnezeu. Iisus însă l-a certat şi i-a zis : taci şi ieşi dintr-însul. Atunci duhul cel necurat, scuturându-l pe om şi strigând cu glas mare, a ieşit dintr-însul. Şi toţi au rămas uimiţi, aşa încât se întrebau între ei şi ziceau : ce este aceasta şi ce este această învăţătură nouă ? Căci şi duhurilor celor necurate le porunceşte cu putere şi-L ascultă. Şi îndată s-a răspândit vestea despre El în toată împrejurimea Galileii.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(I, 29-35)

   În vremea aceea a venit Iisus cu Iacob şi cu Ioan, în casa lui Simon şi a lui Andrei. Iar soacra lui Simon zăcea aprinsă de friguri; şi atunci I-au vorbit despre ea. Şi venind la ea, a ridicat-o în sus, apucând-o de mână, şi îndată au lăsat-o frigurile; apoi a slujit lor. Iar spre seară, când apunea soarele, au adus la Dânsul pe toţi bolnavii şi îndrăciţii. Şi tot oraşul era adunat la uşă. Iar El i-a vindecat pe mulţi care pătimeau rău de multe feluri de boli, şi mulţi demoni a scos afară. Pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că-L ştiau pe El că este Hristos. Iar a doua zi, sculându-se foarte de noapte, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu, şi S-a rugat acolo.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(II, 18-22)

   În vremea aceea, ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor obişnuiau ca să postească. Ei au venit şi au zis lui Iisus : de ce ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc ? Dar Iisus le-a răspuns : pot, oare, fiii nunţii să postească cât timp este mirele cu ei ? Cât timp au mirele cu ei nu pot să postească. Dar vor veni zile, când se va lua Mirele de la ei, şi atunci, în zilele acelea, vor posti. Nimeni nu coase un petec de postav nou la o haină veche; altminteri petecul nou întinde de haina veche şi mai rea se face ruptura. Nimeni iarăşi nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri vinul cel nou va sparge burduful şi se varsă vinul şi burdufurile se nimicesc; ci se cuvine să se pună vinul nou în burdufuri noi.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XX, 29-34)

   În vremea aceea, când a ieşit Iisus din Ierihon, mulţime mare venea după Dânsul. Şi iată doi orbi, care şedeau lângă drum, auzind că trece Iisus, au strigat, grăind : miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiule al lui David. Dar mulţimea îi certa, ca să tacă; ei însă şi mai tare strigau, zicând : miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiule al lui David. Atunci, apropiindu-se, Iisus i-a chemat şi le-a zis : ce voiţi să vă fac ? Iar ei I-au zis : Doamne, să ni se deschidă ochii noştri. Iar Iisus, fiind cuprins de milă, s-a atins de ochii lor şi îndată orbii şi-au căpătat vederea, şi au mers după Dânsul.





SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A DOUĂSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(XIX, 16-26)

   În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un tânăr oarecare şi I-a zis : Învăţătorule bun, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică ? Iar El i-a zis : de ce-Mi zici bun ? Nimeni nu este bun, decât numai singur Dumnezeu; iar dacă voieşti să intri în viaţa veşnică, păzeşte poruncile. Care, a zis el ? Iisus i-a răspuns : să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu fii martor mincinos; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. Tânărul I-a zis : toate acestea le-am păzit din tinereţele mele; ce-mi mai lipseşte ? Atunci Iisus i-a spus : dacă vrei să fii desăvârşit, du-te şi vinde-ţi averea ta, dă-o săracilor, şi vei avea comoară în cer; apoi vino şi-Mi urmează Mie. Tânărul însă, auzind cuvântul acesta, a plecat întristat, căci avea multe avuţii. Atunci Iisus a zis către ucenicii Săi : adevărat vă spun vouă că un bogat cu anevoie va intra în împărăţia cerurilor. Şi iarăşi vă spun că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu. Ucenicii Lui, auzind aceasta, s-au tulburat foarte tare şi I-au zis : cine poate atunci să se mântuiască ? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis : la oameni aceasta este cu neputinţă, însă la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(III, 6-12)

   În vremea aceea s-au sfătuit fariseii cu irodianii împotriva lui Iisus ca să-L piardă. Dar Iisus s-a dus cu ucenicii Săi spre mare şi a mers după Dânsul mulţime multă din Galileea, din Iudeea, din Ierusalim, din Idumeea şi de dincolo de Iordan; chiar şi cei dimprejurul Tirului şi Sidonului, mulţime multă, auzind câte făcea, au venit la Dânsul. Atunci El a poruncit ucenicilor Săi să aibă la îndemână o corabie aproape de El, pentru ca să nu-L strâmtoreze mulţimea; fiindcă vindeca pe mulţi, de aceea toţi câţi erau bolnavi năvăleau spre El, ca să se atingă de Dânsul. Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi strigau, zicând : Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Dar El le certa mult, ca să nu-L dea pe faţă.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(III, 13-21)

   În vremea aceea s-a suit Iisus pe munte, a chemat la Sine pe cine a vrut El însuşi şi ei au venit la Dânsul. Atunci a rânduit pe doisprezece din ei să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască şi să aibă putere să vindece bolile şi să scoată afară pe diavoli : pe Simon, cărui i-a pus numele Petru; pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacob, cărora le-a pus numele Boanerghes, adică fiii tunetului; pe Andrei, pe Filip, pe Vartolomei, pe Matei, pe Toma, pe Iacob al lui Alfeu, pe Tadeu, pe Simon Cananeul şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut. Când a venit acasă, mulţimea s-a adunat din nou, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. Şi, auzind despre acestea, rudele lui Iisus au venit să-L prindă, pentru că ziceau că nu-şi mai are toate minţile.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(III, 20-27)

   În vremea aceea, când a venit Iisus acasă, mulţimea s-a adunat din nou, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. Deci, auzind despre acestea, rudele lui Iisus au venit să-L prindă, pentru că ziceau că nu-şi mai are toate minţile. Iar cărturarii, care veniseră din Ierusalim, ziceau că are în El pe Beelzebul şi că scoate afară pe diavoli cu domnul diavolilor. Iisus însă, chemându-i, le-a răspuns în pilde : cum poate satana să scoată afară pe satana ? Dacă o împărăţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui. Şi dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu mai poate să se ţină. Tot aşa, dacă satana s-a sculat însuşi asupra sa, atunci s-a dezbinat şi nu mai poate să stea, căci i-a venit sfârşitul. Nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să jefuiască lucrurile. Dacă nu va lega întâi pe cel tare; numai atunci va putea jefui casa lui.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(III, 28-35)

    Zis-a Domnul : adevărat vă spun vouă că toate păcatele se vor ierta fiilor oamenilor, şi oricâte hule vor rosti ei; dar cine va huli împotriva Sfântului Duh nu va avea iertare în veci, ci va fi supus la osândă veşnică. Acestea le-a spus Iisus pentru că ziceau că El are duh necurat. Atunci au venit fraţii şi mama Lui şi, stând afară, au trimis la El, ca să-L cheme. Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii : iată mama Ta, fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară, Te caută. Atunci El a răspuns, zicându-le : cine este mama Mea şi fraţii Mei ? Şi, privind pe cei ce şedeau împrejurul Lui, a zis : iată mama Mea şi fraţii Mei; căci oricine va face voia lui Dumnezeu, acela este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(IV, 1-9)

   În vremea aceea a început Iisus să înveţe lângă mare şi s-a adunat la Dânsul popor mult, încât El a intrat în corabie şi şedea pe mare, iar toată mulţimea sta lângă mare, pe uscat. Şi îi învăţa mult în pilde şi, în învăţătura Sa, le zicea : ascultaţi ! Iată a ieşit semănătorul să semene. Şi s-a întâmplat, când semăna, că o sămânţă a căzut lângă drum şi păsările au venit şi au mâncat-o; iar alta a căzut pe pietriş, unde n-avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că n-avea pământ adânc : dar, răsărind soarele, s-a pălit şi, neavând rădăcină, s-a uscat. Altă sămânţă a căzut în mărăcini şi au crescut mărăcinii şi au înecat-o şi n-a dat rod; iar altele au căzut în pământ bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roade, aducând : una treizeci, alta şaizeci, iar alta o sută. Apoi le-a zis : cine are urechi de auzit să audă.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXII, 15-22)

   În vremea aceea au făcut sfat fariseii, ca să prindă pe Iisus în cuvânt. Şi au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodianii, zicând : Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu după adevăr şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu Te uiţi la faţa oamenilor. Deci spune nouă : cum Ţi se pare Ţie ? Trebuie să dăm dajdie Cezarului, sau nu ? Dar Iisus, cunoscând vicleşugul lor, le-a răspuns : ce Mă ispitiţi, făţarnicilor ? Arătaţi-Mi banul dajdiei. Iar ei I-au adus un dinar. El i-a întrebat : al cui este chipul acesta şi inscripţia de pe el ? Ale Cezarului, au răspuns ei. Atunci a zis către ei : daţi deci înapoi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Şi, auzind ei acestea, s-au mirat şi, lăsându-L, s-au dus.





SĂPTĂMÂNA A PAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A TREISPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXI, 33-44)

   Zis-a Domnul : ascultaţi pilda aceasta : era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie şi a împrejmuit-o cu gard; apoi a săpat într-însa teasc, a clădit un turn de pază şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit vremea roadelor, a trimis pe slujitorii săi la lucrători, ca să ia partea lui de roade; dar lucrătorii, punând mâna pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. Din nou a trimis pe alţi slujitori, mai mulţi decât cei dintâi, şi le-au făcut şi acelora tot aşa. La urmă a trimis la ei pe fiul său, zicând : se vor ruşina de fiul meu; însă lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei : acesta este moştenitorul, veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători ? I-au răspuns : pe cei răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care-i vor da roadele la vremea lor. Iisus le-a zis : n-aţi citit niciodată în Scripturi că piatra pe care au aruncat-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului ? De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri. De aceea vă spun vouă că se va lua de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi se va da neamului care va aduce roadele ei. Şi cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma; iar peste care va cădea ea, pe acela îl va spulbera.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA PATRUSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(IV, 10-23)

   În vremea aceea, când Iisus era singur, s-au apropiat ucenicii împreună cu cei doisprezece şi L-au întrebat despre pildă. Atunci le-a răspuns : vouă vă este dat să ştiţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celor dinafara voastră toate le sunt date în pilde; aşa că ei cu ochii privesc, dar nu văd; şi cu auzul aud, dar nu înţeleg, ca nu cumva să se întoarcă şi să li se ierte păcatele. Apoi le-a zis : nu înţelegeţi pilda aceasta ? Cum veţi înţelege dar toate pildele celelalte ? Semănătorul seamănă cuvântul. Cele semănate lângă drum închipuiesc pe aceia în care se seamănă cuvântul, dar cum îl aud, numaidecât vine satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor. De asemenea cele semănate pe pietriş închipuiesc pe aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, dar n-au rădăcină în ei, şi ţin până la un timp; apoi când vine un necaz, sau o prigoană pentru cuvânt, îndată se leapădă de el. Iar cele semănate între mărăcini închipuiesc pe cei care ascultă cuvântul, dar grijile veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiei şi celelalte pofte, intrând în ei, îneacă cuvântul şi-l fac neroditor. Dar cele semănate în pământ bun închipuiesc pe aceia care ascultă cuvântul şi-l primesc şi aduc roade : unul treizeci, altul şaizeci, iar altul o sută. Şi le-a mai zis lor : oare, făclia aprinsă se aduce, ca să fie pusă sub obroc, sau sub pat, şi nu ca să fie pusă în sfeşnic ? Căci nu este nimic tăinuit, care să nu se dea pe faţă, sau ascuns, ca să nu iasă la iveală. De are cineva urechi de auzit, să audă.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA PATRUSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(IV, 24-34)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : să luaţi aminte la cele ce auziţi : cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă, celor ce ascultaţi, vi se va da cu adaos, căci celui ce are i se va da; iar celui ce n-are i se va lua şi ce are. După aceea a zis : aşa este cu împărăţia lui Dumnezeu, cum este cu omul care aruncă sămânţa în pământ. Apoi, fie că el doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânţa răsare şi creşte, dar el nu ştie cum, căci pământul de la sine rodeşte : întâi paiul verde, apoi spicul, după aceea grâu deplin în spic. Iar când se coace rodul, atunci trimite secera, căci a sosit secerişul. Le-a zis iarăşi : cui vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau cu ce pildă o vom potrivi ? Asemenea este grăuntelui de muştar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ; iar după ce se seamănă, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să locuiască păsările cerului. Şi cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul, pe cât puteau ei să înţeleagă. Fără pilde nu le grăia nimic : însă ucenicilor Săi, aparte, le lămurea toate.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA PATRUSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(IV, 35-41)

   Zis-a Domnul ucenicilor Săi : să trecem pe ţărmul celălalt. Lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei, aşa cum era în corabie, căci erau şi alte corăbii împreună. Şi s-a pornit un vifor mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. Iar Iisus era la cârmă dormind pe un căpătâi; L-au deşteptat şi I-au zis : Învăţătorule, nu-Ţi pasă, oare, că pierim ? Atunci, sculându-se, El a certat vântul şi a zis mării : taci, linişteşte-te ! Şi s-a potolit vântul şi s-a făcut linişte mare. Iar lor Ie-a zis : de ce sunteţi aşa fricoşi ? Cum de nu aveţi credinţă ? Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul : oare, cine este Acesta, că şi vântul şi marea ascultă de El ?

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA PATRUSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE I.A MARCU
(V, 1-20)

   În vremea aceea a venit Iisus pe ţărmul celălalt al mării, în ţinutul Gadarenilor. Iar după ce a ieşit El din corabie, L-a întâmpinat îndată un om, din mormintele de acolo, cu duh necurat, care avea locuinţa în peşterile de îngropăciune. Şi nimeni nu putea să-l lege nici măcar cu lanţuri de fier, pentru că de multe ori fusese legat în obezi şi cu lanţuri de fier şi el rupsese lanţurile şi obezile le sfărâmase; şi, fiindcă nimeni nu putea să-l domolească, era el totdeauna, noaptea şi ziua, prin munţi şi prin peşteri de îngropăciune, ţipând şi izbindu-se de pietre. Dar, văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi s-a închinat Lui şi, strigând cu glas mare, a zis : ce este între mine şi Tine Iisuse. Fiul lui Dumnezeu Cel Preaînalt ? Te jur pe Dumnezeu să mi mă chinuieşti; pentru că îi zicea : ieşi, duh necurat, din omul acesta. Şi l-a întrebat : care îţi este numele ? Şi i-a răspuns : legiune îmi este numele meu, pentru că suntem mulţi. Dar se rugau de El stăruitor ca să nu-i trimită afară din ţinutul acela. Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păştea. Deci se rugau de El şi ziceau : trimite-ne pe noi în aceşti porci, ca să intrăm în ei. Şi Iisus le-a dat voie. Atunci, ieşind, duhurile necurate au intrat în porci şi turma, ca la două mii de porci, s-a pornit de pe ţărm în mare şi s-a înecat în apă. Iar cei care păzeau porcii au fugit şi au dat de veste în oraş şi prin sate. Şi au venit oamenii să vadă ce s-a întâmplat. Şi s-au dus la Iisus şi au văzut pe cel care fusese îndrăcit şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese o legiune de diavoli, şi s-au înfricoşat. Iar cei care văzuseră le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel îndrăcit şi cu porcii. Atunci ei au început să-L roage să se ducă din ţinuturile lor. Iar, când a intrat în corabie, cel care fusese îndrăcit se ruga ca să-l ia cu Dânsul. Iisus însă nu l-a lăsat, şi i-a zis : mergi în casa ta, la ai tăi şi spune-le cât bine ţi-a făcut ţie Domnul şi cum te-a miluit. Iar el s-a dus şi a început să vestească în Decapole, cât bine i-a făcut Iisus lui; şi toţi se minunau.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA PATRUSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(V, 22-24, 35; VI, 1)

   În vremea aceea a venit la Iisus unul din mai marii sinagogii, cu numele Iair şi văzându-L a căzut la picioarele Lui şi L-a rugat stăruitor, zicându-I : fiica mea este pe moarte; vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să scape şi să trăiască. Şi a mers Iisus împreună cu el şi după Dânsul a mers popor mult, care Îl împresura. Pe când El încă vorbea, au venit de la casa mai-marelui sinagogii, spunându-i : fiica ta a murit; de ce mai osteneşti pe Învăţătorul ? Dar Iisus, îndată ce a auzit cuvântul care s-a grăit, a zis către mai marele sinagogii : nu te teme ! Crede numai. Şi n-a lăsat pe nimeni să meargă după Dânsul, decât numai pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui Iacob. Şi, ajungând la casa mai-marelui sinagogii, au văzut tulburarea şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult. Şi, intrând înăuntru, le-a zis : de ce vă tulburaţi şi plângeţi ? Copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de Dânsul. Iar El, scoţând pe toţi afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce erau cu Dânsul, şi au intrat unde zăcea copila. Şi apucând mâna copilei, i-a zis : talita cumi, care se tâlcuieşte : copilă, ţie îţi zic : scoală-te. Iar copila s-a sculat în clipa aceea şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au minunat cei de faţă cu uimire adâncă. Dar Dânsul le-a poruncit cu stăruinţă, ca nimeni să nu afle de aceasta. Apoi le-a zis să-i dea copilei să mănânce. După ce a ieşit de acolo, s-a dus în oraşul Său, iar ucenicii au mers după Dânsul.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA PATRUSPREZECEA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXIII, 1-12)

   În vremea aceea a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi, zicând : pe scaunul lui Moise au şezut cărturarii şi fariseii. Deci toate câte vă vor zice vouă să păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi, căci ei zic, dar nu fac. Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. Toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni : îşi lăţesc filacteriile şi-şi măresc ciucurii de la poalele hainelor; le place să stea în capul mesei la ospeţe şi pe scaunele cele dintâi în sinagogi, şi să li se închine lumea prin târguri şi să-i numească oamenii : rabi, rabi. Voi însă să nu vă numiţi rabi, căci învăţătorul vostru este unul singur, Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi. Nici tată să nu vă numiţi pe pământ, căci Tatăl vostru Unul este. Cel din ceruri. Să nu vă numiţi nici învăţător, căci învăţătorul vostru este unul singur, Hristos. Iar cel care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru; căci cine se va înălţa pe sine se va smeri; iar cine se va smeri pe sine se va înălţa.





SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA

A PATRUSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


GLASUL CEL DE RÂND

LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI

(XXII, 1-14)


   Zis-a Domnul pilda aceasta : asemănatu-s-a împărăţia cerurilor unui împărat care a făcut nuntă fiului său şi a trimis pe slujitorii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. Iarăşi a mai trimis alţi slujitori, zicând : spuneţi celor poftiţi că iată am pregătit ospăţul meu; juncii mei şi cele îngrăşate ale mele s-au jertfit şi toate sunt gata; veniţi la nuntă. Dar ei, fără să ţină seama, s-au dus, unul la ţarina sa, altul la neguţătoria sa, iar ceilalţi, punând mâna pe slujitorii lui, i-au batjocorit şi i-au omorât. Auzind de acestea, împăratul s-a mâniat şi, trimiţând oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi oraşului lor i-a dat foc. Apoi a zis slujitorilor săi : iată nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici. Deci mergeţi la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi chemaţi-i la nuntă. Atunci slujitorii au ieşit la răspântiile drumurilor şi i-au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi buni şi răi; şi s-a umplut casa nunţii de oaspeţi. Iar împăratul, intrând să vadă pe oaspeţi, a văzut acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haine de nuntă şi i-a zis : prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă ? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis către slujitori : legaţi-l de mâini şi de picioare, luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul cel mai dinafară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU

(V, 24-34)


   În vremea aceea mergea după Iisus popor mult, şi-L împresura. Şi era o femeie care avea curgere de sânge de doisprezece ani şi care pătimise mult de la mulţi doctori, cheltuindu-şi tot ce avusese, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând spre mai rău; auzind despre Iisus, a venit în mulţime şi pe la spate s-a atins de haina Lui, căci îşi zicea : de mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi tămădui. Şi în clipa aceea a secat izvorul sângelui ei, iar ea a simţit în trupul ei că s-a vindecat de boală. Dar Iisus, cunoscând îndată în Sine puterea care ieşise din El, s-a întors către mulţime şi i-a întrebat : cine s-a atins de hainele Mele ? Însă ucenicii Lui I-au zis : vezi că mulţimea Te îmbulzeşte şi întrebi : cine s-a atins de Mine ? Dar El se uita împrejur, ca să vadă pe aceea care făcuse aceasta. Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi a căzut ea înaintea Lui şi I-a mărturisit tot adevărul. Dar El i-a zis ei : fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU

(VI, 1-7)


   În vremea aceea s-a dus Iisus în oraşul Său şi după Dânsul au mers ucenicii Săi. Iar când a fost ziua sâmbetei a început să înveţe în sinagogă. Dar cei mai mulţi, care ascultau, stăteau miraţi şi ziceau : de unde are El acestea ? Şi ce fel de înţelepciune este aceasta, care I s-a dat Lui ? Şi cum se fac minuni ca acestea, prin mâinile Lui ? Au nu este acesta teslarul, feciorul Mariei şi fratele lui Iacob şi al lui Iosif şi al lui luda şi al lui Simon ? Şi nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi ? Şi găseau astfel pricină de necredinţă în EI. Iisus însă le-a zis : un prooroc nu este dispreţuit, decât numai în patria sa şi între rudeniile sale şi în casa sa. Şi n-a putut să facă acolo nicio minune, ci numai câţiva bolnavi a vindecat, punându-şi mâinile peste ei. Însă se mira de necredinţa lor şi umbla prin satele cele dimprejur învăţând poporul. Apoi a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită, doi câte doi, şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(VI, 7-13)


   În vremea aceea a chemat Iisus pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi a început să-i trimită, doi câte doi, şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Apoi le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe cale, decât numai toiag : nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare; să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. Şi le-a spus : în orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi până când va fi să plecaţi de acolo. Iar dacă în vreun loc nu vă vor primi, nici nu vor asculta cuvântul vostru, plecând de acolo, scuturaţi praful de sub picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor. Adevărat vă spun vouă că mai uşor va fi Sodomei şi Gomorei în ziua judecăţii, decât oraşului aceluia. Deci, plecând, ei propovăduiau tuturor ca să se pocăiască; scoteau mulţi diavoli şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i tămăduiau.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(VI, 30-45)


   În vremea aceea s-au adunat la Iisus apostolii şi I-au spus Lui toate câte au făcut şi câte au învăţat. Atunci El le-a zis : veniţi voi deoparte, în loc singuratic, şi odihniţi-vă puţin; pentru că erau mulţi care veneau şi se duceau, încât nu mai aveau timp nici să mănânce. Şi au plecat numai ei, cu corabia, spre un loc singuratic. Dar mulţimile i-au văzut plecând şi mulţi, cunoscându-i, au alergat pe jos de prin toate oraşele, şi au sosit înaintea lor, în locul unde se duceau ei. Deci, ieşind din corabie, Iisus a văzut popor mult şi i s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca oile fără păstor, şi a început El să-i înveţe multe. Dar, vremea fiind târzie, s-au apropiat ucenicii Săi şi I-au zis : locul este pustiu şi vremea este târzie. Dă-le drumul să se ducă prin oraşele şi prin satele dimprejur, ca să-şi cumpere pâine, căci n-au ce să mănânce. Iar El, răspunzând, le-a zis : daţi-le voi să mănânce. Atunci ei L-au întrebat : să ne ducem să cumpărăm pâine de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce ? El însă i-a întrebat : câte pâini aveţi ? Duceţi-vă şi vedeţi ! Iar ei, ştiind, I-au răspuns Lui : cinci pâini şi doi peşti. Atunci El le-a poruncit să-i aşeze pe toţi în rânduri, ca la masă, pe iarbă verde. Şi au şezut cete, cete, câte o sută şi câte cincizeci. Apoi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat şi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înaintea lor. Asemenea şi cei doi peşti i-au împărţit la toţi. Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au luat douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri de pâine şi cu ce a rămas din peşti. Iar cei care mâncaseră pâinile erau ca la cinci mii de bărbaţi. După aceea a îndemnat pe ucenicii Săi să intre îndată în corabie şi să meargă înaintea Sa, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulţimii.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(VI,  45-53)


   În vremea aceea Iisus a îndemnat pe ucenicii Săi ca să intre în corabie şi să meargă înaintea Sa, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulţimii. Iar după ce le-a dat drumul, s-a dus în munte să se roage. Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar El era singur pe ţărm. Şi i-a văzut pe ucenici cum se munceau vâslind, căci vântul era împotriva lor : iar spre a patra strajă a nopţii, a venit la ei, umblând pe mare, şi voia să treacă pe lângă ei. Dar lor, când L-au văzut umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă şi au strigat tare, pentru că toţi L-au văzut şi s-au înfricoşat, însă El îndată a vorbit cu dânşii, şi le-a zis : îndrăzniţi ! Eu sunt, nu vă temeţi. Apoi s-a suit la ei în corabie şi a încetat vântul. Iar ei erau uimiţi peste măsură de mult şi se mirau între dânşii, pentru că nu pricepuseră nimic din minunea pâinilor, deoarece inima lor era împietrită. Şi trecând marea au venit în ţinutul Ghenizaretului.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXIV, 1-13)


   În vremea aceea s-au apropiat de Iisus ucenicii Săi, ca să-I arate clădirile templului. Dar Iisus le-a zis : vedeţi voi toate acestea ? Adevărat vă spun vouă că nu va rămâne aici piatră peste piatră, care să nu se risipească. Apoi, când şedea pe Muntele Măslinilor, s-au apropiat de Dânsul ucenicii Săi, la o parte, şi I-au zis : spune nouă când au să fie acestea şi care este seninul venirii Tale şi al sfârşitului acestei lumi ? Răspunzând, Iisus le-a zis : vedeţi ca să nu vă înşele cineva, fiindcă mulţi vor veni în numele Meu, zicând : eu sunt Hristos. și pe mulţi vor înşela. De asemenea, veţi auzi de războaie şi veşti de războaie. Luaţi seama să nu vă spăimântaţi, căci trebuie să fie toate acestea, dar încă nu va fi atunci sfârşitul. Se va scula un neam contra altui neam, şi o împărăţie contra altei împărăţii, şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocurea. Dar toate acestea vor fi numai începutul durerilor. Atunci vă vor da la chinuri şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile din pricina numelui Meu. Atunci mulţi vor fi slabi de înger şi se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor înşela pe mulţi. Iar, din înmulţirea fărădelegii, dragostea multora se va răci; dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.





SĂPTĂMÂNA A ȘAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA
A CINCISPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


GLASUL CEL DE RÂND

LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI

(XXII, 35-46)


   În vremea aceea s-a apropiat un învăţător de lege şi, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat : Învăţătorule, care poruncă este mai mare în lege ? Iar Iisus i-a răspuns : să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este întâia şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea acesteia, este : să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată legea şi proorocii. Şi, fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus, zicând : ce vi se pare vouă despre Hristos : al cui fiu este ? Şi ei I-au răspuns : al lui David. El i-a întrebat iarăşi, cum atunci David, cu duhul, Îl numeşte pe El Domn, când zice : zis-a Domnul Domnului Meu : şezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale. Deci, dacă David, Îl numeşte pe El Domn, cum este fiu al lui ? Dar nimeni nu putea să-I răspundă o vorbă şi nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe pe El ceva.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU

(VI, 54-56 ; VII, l-8)


   În vremea aceea, ieşind Iisus din corabie, L-au cunoscut cei ce erau din ţinutul Ghenizaretului. Şi, străbătând ei tot ţinutul acela, au început să-I aducă bolnavii cu tărgile, acolo unde auzeau că este El. Oriunde intra El, în sate, sau în oraşe, sau în târguri, puneau la răspântii pe cei bolnavi şi-L rugau să le îngăduiască să se atingă măcar de poala hainei Sale; şi câţi se atingeau de Dânsul se făceau sănătoşi. Atunci s-au adunat la dânsul fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. Aceştia au văzut pe unii din ucenicii Săi mâncând pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, şi i-au învinuit; căci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina bătrânilor; iar când vin din târg, dacă nu se spală, nu mănâncă. Sunt şi alte multe obiceiuri, pe care s-au deprins să le ţină, precum : spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. Deci L-au întrebat fariseii şi cărturarii : pentru ce ucenicii Tăi nu ţin datina aşezată din bătrâni, ci mănâncă pâine cu mâinile nespălate ? Dar Iisus, răspunzând, le-a zis : bine a proorocit Isaia despre voi, făţarnicilor, precum este scris : poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, iar inima lui este departe de Mine; dar în zadar Mă cinstesc, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti. Căci, lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina aşezată de oameni.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU

(VII, 5-16)

   În vremea aceea au întrebat fariseii şi cărturarii pe Iisus : pentru ce ucenicii Tăi nu ţin datina aşezată din bătrâni, ci mănâncă pâine cu mâinile nespălate ? Dar Iisus, răspunzând, le-a zis : bine a proorocit Isaia despre voi, făţarnicilor, precum este scris : poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, iar inima lui este departe de Mine; dar în zadar Mă cinstesc, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti. Căci, lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina aşezată de oameni : spălarea ulcioarelor, a paharelor şi altele ca acestea multe, pe care le faceţi. Apoi le-a zis : bine este, oare, să lepădaţi porunca lui Dumnezeu, ca să păziţi datina voastră ? Căci Moise a zis : cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta; cel ce va blestema pe tatăl său, sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea. Voi însă ziceţi : dacă un om va spune tatălui său, sau mamei sale : corban !, adică dăruit lui Dumnezeu este lucrul cu care te-aş fi putut ajuta, atunci voi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său, sau pentru mama sa, călcând astfel cuvântul lui Dumnezeu, prin datina pe care aţi aşezat-o voi; şi, de felul acestora, faceţi multe. Apoi, chemând din nou toată mulţimea, le-a zis : ascultaţi-Mă pe Mine toţi şi înţelegeţi. Nimic din ceea ce intră în om dinafară nu poate să-l spurce pe el; ci cele ce ies dintr-însul, acelea îl spurcă pe om. De are cineva urechi de auzit, să audă.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU

(VII, 14-24)


   În vremea aceea, chemând Iisus toată mulţimea, le-a zis : ascultaţi-Mă pe Mine toţi şi înţelegeţi. Nimic din ceea ce intră în om dinafară nu poate să-l spurce pe el; ci cele ce ies dintr-însul, acelea îl spurcă pe om. De are cineva urechi de auzit, să audă. Apoi, după ce a intrat de la mulţime în casă, L-au întrebat ucenicii Săi despre această pildă, iar El le-a răspuns : şi voi sunteţi, aşadar, nepricepuţi ? Nu înţelegeţi, oare, că nimic din ceea ce intră în om dinafară nu poate să-l spurce, pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece şi iese afară pe calea sa, bucatele fiind toate curate ? Apoi le-a mai spus : ceea ce iese din om aceea spurcă pe om, pentru că dinăuntru, din inima oamenilor pornesc gândurile cele rele, desfrânările, poftele trupeşti, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, neruşinarea, ochiul viclean, hula, trufia, uşurătatea, toate relele acestea ies dinăuntru şi spurcă pe om. După aceea a plecat de acolo şi s-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU

(VII,  24-30)

   În vremea aceea a venit Iisus în ţinutul Tirului şi al Sidonului şi, intrând într-o casă, dorea să nu ştie nimeni de El, dar n-a putut să rămână necunoscut. Căci, auzind despre EI, o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui. Iar femeia era din neamul grecilor, din Fenicia Siriei. Ea, Îl ruga să scoată afară diavolul din fiica ei. Dar Iisus i-a zis : lasă să se sature întâi fiii; căci nu este bine să iei pâinea fiilor şi s-o arunci câinilor. Ea însă, răspunzând, I-a zis : adevărat, Doamne, dar şi câinii mănâncă, sub masă, din fărâmiturile fiilor. Atunci Iisus i-a spus : Pentru acest cuvânt, du-te; a ieşit diavolul din fiica ta. Iar ea ducându-se acasă, a găsit pe copilă culcată în pat, iar diavolul ieşise.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU

VIII, 1-10)


   În vreme a aceea, fiind foarte mult popor şi neavând ce mânca, Iisus a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi le-a zis : milă-Mi este de popor, căci sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca; iar de le voi da drumul la casele lor nemâncaţi, au să leşine pe drum, pentru că unii dintre ei au venit de departe. Ucenicii Săi I-au răspuns : de unde va putea cineva să-i sature pe aceştia cu pâine. Aici în pustie ? El însă i-a întrebat : voi câte pâini aveţi ? Iar ei I-au răspuns : şapte. Atunci El a poruncit poporului să şadă jos pe pământ şi, luând cele şapte pâini. A mulţumit, a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi, ca să le împartă; şi ei le-au împărţit poporului. Având încă şi câţiva peştişori, a binecuvântat şi a zis să-i împartă şi pe aceştia. Şi au mâncat şi s-au săturat şi au adunat rămăşiţe de fărâmituri şapte coşuri. Iar cei care au mâncat erau ca la patru mii. După aceea le-a dat drumul. Apoi a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi şi au venit în părţile Dalmanutei.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXIV, 34-44)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : adevărat vă spun vouă că nu va trece neamul acesta, până când nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl Meu singur. Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. Căci, precum era în zilele cele dinainte de potop când oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. Atunci din doi care vor fi în câmp, unul se va lua şi altul se va lăsa. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa. Deci privegheaţi, căci nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. Însă să ştiţi aceasta, că dacă ar şti stăpânul casei în care ceas din noapte va veni furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. Pentru aceasta şi voi fiţi gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.





SĂPTĂMÂNA A ȘAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA
A ŞAISPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


GLASUL CEL DE RÂND

LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI

(XXV, 14-30)

   Zis-a Domnul pilda aceasta : un om oarecare, plecând departe, a chemat pe slujitorii săi şi le-a încredinţat averea sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul; fiecăruia după puterea sa. Apoi a plecat. Îndată cel care primise cinci talanţi s-a dus de a neguţătorit cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. Tot aşa şi cel cu doi a dobândit şi el alţi doi. Iar cel care primise un talant s-a dus şi a săpat în pământ, ascunzând argintul stăpânului său. Dar, după multă vreme, s-a înapoiat stăpânul acelor slujitori şi le-a cerut lor socoteala. Atunci, apropiindu-se cel care primise cinci talanţi a adus alţi cinci talanţi, zicând : stăpâne, cinci talanţi mi-ai dat; iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. Iar stăpânul său i-a zis : bine, slujitor bun şi credincios, peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră în bucuria stăpânului tău. Apropiindu-se, şi cel care primise doi talanţi a zis : stăpâne, doi talanţi mi-ai dat; iată alţi doi am dobândit cu ei. Stăpânul său i-a zis : bine slujitor bun şi credincios, peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră în bucuria stăpânului tău. Apoi, apropiindu-se, cel care primise un talant a zis : stăpâne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai vânturat. De aceea m-am temut şi m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ia-ţi ce este al tău. Iar stăpânul său, răspunzând, i-a zis : slujitor viclean şi leneş, ai ştiut că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am vânturat ? Pentru aceasta se cuvenea ca tu să fi dat banii mei schimbătorilor de bani şi eu, venind, mi-aş fi luat înapoi ce este al meu, cu dobândă. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi. Căci tot celui care are, i se va da şi-i va prisosi; iar de la cel care nu are, se va lua şi ceea ce are; iar pe slujitorul cel netrebnic aruncaţi-l în întunericul cel mai dinafară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA ŞAPTESPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU

(IX, 46-52)


   În vremea aceea, când ieşeau din Ierihon Iisus, ucenicii Săi şi mult popor, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea jos pe marginea drumului şi cerea milostenie. Şi auzind că este Iisus Nazarineanul, a început el să strige şi să zică : Iisuse, Fiule al lui David, miluieşte-mă ! Dar mulţi îl certau, ca să tacă. El însă striga şi mai tare : Fiul lui David, miluieşte-mă ! Atunci Iisus s-a oprit şi a zis să-l cheme. Şi l-au chemat pe orb, zicându-i : îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă. Iar el, lepădându-şi haina, s-a sculat şi a venit la Iisus. Deci l-a întrebat Iisus, zicându-i : ce voieşti să-ţi fac ? Iar orbul I-a răspuns : Învăţătorule, să văd. Şi Iisus i-a zis : du-te, credinţa ta te-a mântuit. Şi orbul şi-a căpătat vederea în clipa aceea şi a pornit după Iisus pe drum.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA ŞAPTESPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XI, 11-23)


   În vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu; şi, după ce a văzut toate, iar vremea fiind spre seară, a plecat la Betania cu cei doisprezece. A doua zi, plecând din Betania, a flămânzit şi, văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic în el, decât numai frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. Atunci a grăit Iisus către smochin, zicând : de acum înainte nimeni să nu mai mănânce în veci rod din tine. Iar ucenicii au auzit aceste vorbe. Apoi au venit în Ierusalim şi, intrând în templu, Iisus a început să dea afară pe cei care vindeau şi pe cei care cumpărau în templu; şi a răsturnat El mesele schimbătorilor de bani şi scaunele neguţătorilor de porumbei. Şi nu îngăduia să mai treacă cineva cu vreun vas prin templu şi-i învăţa, zicându-le : oare, nu este scris : casa Mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile ? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Şi au auzit cărturarii şi căpeteniile preoţilor şi căutau în ce chip să-L piardă, căci se temeau de Dânsul, pentru că tot poporul era uimit de învăţătura Sa. Iar când s-a înserat, Iisus a ieşit afară din oraş. A doua zi, dimineaţa, trecând, au văzut smochinul uscat până în rădăcină şi, aducându-şi aminte, Petru I-a zis : Învăţătorule, iată că smochinul pe care L-ai blestemat s-a uscat. Şi, răspunzând, Iisus le-a zis : aveţi credinţă în Dumnezeu, căci adevărat, vă spun vouă că cel ce va zice muntelui acestuia, ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, orice va zice el se va face.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA ŞAPTESPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU

(XI, 23-26)


   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : aveţi credinţă în Dumnezeu, căci adevărat vă spun vouă că cel ce va zice muntelui acestuia, ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, orice va zice el se va face. De aceea vă spun vouă : toate câte cereţi când vă rugaţi, să credeţi că le veţi lua, şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru cel din ceruri să vă ierte vouă greşelile voastre; iar dacă voi nu veţi ierta, nici Tatăl vostru cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşelile voastre.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA ŞAPTESPREZECEA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU

(XI, 27-33)

   În vremea aceea a venit Iisus iarăşi în Ierusalim şi, când se plimba el prin templu, au venit la Dânsul cărturarii şi bătrânii şi I-au zis : cu ce putere faci acestea şi cine Ţi-a dat Ţie puterea aceasta, ca să le faci ? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis : am să vă întreb şi cu pe voi o vorbă şi să-Mi răspundeţi. Atunci vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea. Botezul lui Ioan a fost din cer, sau de la oameni ? Răspundeţi-Mi ! Ei însă vorbeau între ei, zicând : dacă vom răspunde : din cer, va zice : pentru ce dar n-aţi crezut în el ? Iar să răspundem : de la oameni, se temeau de popor, pentru că toţi aveau despre Ioan credinţa că a fost într-adevăr prooroc. Deci. Răspunzând lui Iisus, au zis : nu ştim. Atunci şi Iisus le-a zis : nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA ŞAPTESPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU

(XII, 1-12)


   Zis-a Domnul pilda aceasta : un om a sădit vie a împrejmuit-o cu gard, a aşezat în ea teasc, a clădit un turn de pază şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Iar la vremea roadelor a trimis la lucrători un slujitor, ca să primească de la ei partea sa din rodul viei. Dar ei, punând mâna pe el, l-au bătut şi i-au dat drumul fără nimic. A trimis la ei, a doua oară, alt slujitor; dar şi pe acela, lovindu-l cu pietre, i-au spart capul şi l-au izgonit cu ocară. Din nou a trimis pe altul, dar şi pe acela l-au omorât; apoi a trimis pe mulţi alţii, din care pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât. Mai avea însă şi un fiu iubit al său şi, în cele din urmă, l-a trimis şi pe el la ei, zicând : se vor ruşina de fiul meu. Dar lucrătorii aceia au zis între ei : acesta este moştenitorul; veniţi să-l ucidem şi moştenirea va fi a noastră. Atunci au pus mâna pe el, l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie. Ce va face acum stăpânul viei ? Va veni şi va nimici pe lucrătorii aceia şi via sa o va da altora. Oare, nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o : piatra, pe care au aruncat-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie pusă în capul unghiului ? De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri. Ei căutau să-L prindă, căci pricepuseră că împotriva lor spusese pilda aceasta, dar se temeau de popor, şi de aceea, lăsându-L s-au dus.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA ŞAPTESPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MATEI

(XXV, 1-13)


   Zis-a Domnul pilda aceasta : împărăţia cerurilor va fi semănată cu zece fecioare care, luându-şi candelele lor, au ieşit în întâmpinarea Mirelui. Cinci însă dintre ele erau înţelepte, iar cinci erau nebune. Cele nebune, luându-şi candelele lor, n-au luat cu ele şi untdelemn; iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, o dată cu candelele lor. Dar, întârziind Mirele, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare : iată Mirele vine ! Ieşiţi în întâmpinarea Lui ! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi şi-au împodobit candelele lor. Iar cele nebune au zis celor înţelepte : daţi-ne din untdelemnul vostru, căci se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte au răspuns, zicând : pentru ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, mai bine duceţi-vă la cei ce vând şi vă cumpăraţi. Plecând însă ele să cumpere, a venit Mirele şi cele care erau gata au intrat cu El la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă au sosit şi celelalte fecioare, zicând : Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Dar El, răspunzând, a zis : adevărat vă spun vouă, nu vă cunosc pe voi. Drept aceea privegheaţi căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.






SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A ŞAPTESPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI

(XV, 21-28)


   În vremea aceea s-a dus Iisus prin părţile Tirului şi ale Sidonului şi iată că o femeie hananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind în calea Lui, striga către Dânsul şi zicea : miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David, fiica mea este rău chinuită de un diavol. El însă nu i-a răspuns niciun cuvânt. Dar, apropiindu-se, ucenicii Săi îl rugau, zicând : dă-i drumul, căci strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, le-a zis : nu sunt trimis decât numai către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Dar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând : Doamne, ajută-mă ! El însă, răspunzând, i-a zis : nu este bine să iei pâinea fiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis Lui : adevărat, Doamne, însă şi câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzându-i, Iisus i-a zis : o, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie, cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.

    SĂ SE ŞTIE : Cu duminica a şaptesprezecea, se sfârşesc Evangheliile de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei şi se încep cele de la Sfântul Evanghelist Luca, cu a optsprezecea săptămână după Pogorârea Sfântului Duh.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA

(III, 19-22)


   În vremea aceea Irod Tetrarhul, fiind mustrat de Ioan pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său. Şi pentru toate relele câte le făcuse, a adăugat la toate şi pe aceasta că a închis pe Ioan în temniţă. Şi pe când se boteza tot poporul, S-a botezat şi Iisus. Dar, rugându-Se El, s-a deschis cerul, şi Duhul Sfânt, în chip adevărat de porumbel, a venit asupra Lui; şi din cer s-a auzit un glas, zicând : Tu eşti Fiul Meu cel iubit, în Tine am binevoit.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA

(III, 23-38; IV, 1)


   În vremea aceea, când a început să propovăduiască, Iisus era ca la treizeci de ani; fiind, precum se credea, fiul lui Iosif. Fiul lui Eli. Fiul lui Matat. Fiul lui Levi. Fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, fiul lui Matatia, fiul lui Amos. Fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, fiul lui Maat. Fiul lui Matatia, fiul lui Semein. Fiul lui Ioseh. Fiul lui Iuda. Fiul lui Ioanan. Fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiil, fiul lui Neri, fiul lui Melhi. Fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam. Fiul lui Er, fiul lui Iisus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim. Fiul lui Matat. Fiul lui Levi. Fiul lui Simeon. Fiul lui Iuda, fiul lui losif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim, fiul lui Melea, fiul lui Menan, fiul lui Matatai, fiul lui Natam, fiul lui David, fiul lui Iesai, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Sala, fiul lui Naason, fiul lui Aminadav, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, fiul lui Iacob, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor, fiul lui Saruh, fiul lui Ragav, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Malaleil, fiul lui Cainam, fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, făptura lui Dumnezeu. Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan, şi a fost purtat de Duhul în pustie.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA

(IV, 1-15)


   În vremea aceea s-a întors Iisus de la Iordan plin de Duhul Sfânt, şi a fost purtat de Duhul în pustie, patruzeci de zile fiind ispitit de diavolul. În zilele acelea n-a mâncat nimic; dar, sfârşindu-se zilele, Iisus a flămânzit. Atunci I-a zis diavolul : dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre să se facă pâine. Dar Iisus a răspuns, zicând către el : scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu. După aceea, suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii, şi I-a zis : Ţie îţi voi da toată stăpânirea şi slava lor, căci mie îmi este dată şi o dau cui voiesc. Deci, dacă Tu, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta. Dar, răspunzând, Iisus i-a zis : mergi înapoia Mea, satano, căci scris este : Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai pe El Unul să-L slujeşti. Atunci diavolul L-a dus în Ierusalim şi, aşezându-L pe aripa templului, I-a zis : dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos, căci este scris că îngerilor Săi va porunci pentru Tine, ca să Te păzească, şi Te vor ridica pe mâini, ca să nu-Ţi loveşti de piatră piciorul Tău. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis : s-a spus în lege să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău. Şi, sfârşind toată ispitirea, diavolul s-a depărtat de Dânsul, până la o vreme. Iar Iisus, plin de puterea Duhului, S-a înapoiat în Galileea şi vestea despre El s-a răspândit în tot ţinutul acela. Şi El învăţa în sinagogile lor, şi toţi Îl lăudau.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA

(IV, 16-22)


   În vremea aceea a venit Iisus în Nazaret, unde fusese crescut, şi a intrat, după obiceiul Său, în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a sculat ca să citească. Şi I-au dat cartea proorocului Isaia şi, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris : Duhul Domnului este peste Mine. Căci Domnul M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să tămăduiesc pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul plăcut Domnului. Şi închizând cartea, a dat-o slujitorului şi a şezut, iar ochii tuturor din sinagogă erau privind spre El. Şi a început a zice către dânşii : astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi auzit-o. Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului, care ieşeau din gura Lui.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA

(IV,  22-30)


   În vremea aceea S-a pogorât Iisus în Capernaum, oraş al Galileii, şi învăţa pe popor sâmbăta, iar ei se minunau de învăţătura Lui, căci cuvântul Lui era plin de putere. Dar în sinagogă era un om care avea duh necurat şi care striga cu glas mare, zicând : hei ! Ce avem noi cu Tine, Iisuse Nazarinene ? Ai venit ca să ne pierzi ? Te ştim cine eşti : Sfântul lui Dumnezeu. Atunci Iisus l-a certat şi i-a zis : taci şi ieşi afară din el. Iar duhul necurat, aruncându-l în mijlocul sinagogii, a ieşit din el, fără ca să-l vatăme. Şi li s-a făcut frică tuturor şi se întrebau între ei, zicând : ce înseamnă lucrul acesta ? El porunceşte şi duhurilor celor necurate cu stăpânire şi cu putere, şi ele ies afară !

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA

(IV, 31-36)

   În vremea aceea se mirau toţi de cuvintele harului, care ieşeau din gura lui Iisus şi se întrebau : oare, nu este Acesta feciorul lui Iosif ? Atunci El a zis către ei : fără îndoială, îmi veţi spune această pildă : doctore, vindecă-te pe tine însuţi. Câte am auzit că ai făcut în Capernaum, fă şi aici, în patria Ta. Apoi le-a zis : adevărat vă spun vouă că niciun prooroc nu este bine primit în patria sa. În dreptate vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a încuiat cerul trei ani şi şase luni, încât s-a făcut foamete mare peste tot pământul. Şi la niciuna dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât numai la o femeie văduvă, din Sarepta Sidonului. Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele lui Elisei proorocul, dar niciunul dintre ei nu s-a curăţit, decât numai Neeman Sirianul, însă toţi în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie şi, sculându-se, L-au scos afară din oraş şi L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidit oraşul lor, ca să-L arunce în prăpastie; dar El, trecând prin mijlocul lor, s-a dus de acolo.





SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A OPTSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA LUCA
(V, 1-11)

   În vremea aceea şedea Iisus lângă Lacul Ghenizaretului şi a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii ieşiseră din ele şi-şi spălau mrejele. Intrând în corabia care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat; apoi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon : depărteaz-o la adânc şi aruncaţi mrejele voastre, ca să pescuiţi. Atunci, răspunzând Simon, I-a zis : Învăţătorule, toată noaptea ne-am ostenit și nimic n-am prins; dar, la porunca Ta, voi arunca mreaja. Şi, făcând ei aşa, au prins mulţime mare de peşti, încât li se rupeau mrejele. Deci au făcut semn tovarăşilor, care erau în cealaltă corabie, ca să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, de erau gata să se scufunde. Iar Simon Fetru, văzând aceasta a căzut la picioarele lui Iisus şi I-a zis : du-Te de la mine, Doamne, căci sunt om păcătos; pentru că îl cuprinsese spaimă pe el şi pe toţi cei care erau cu el. Din pricina pescuitului atâtor peşti pe care îi prinseseră; tot aşa şi pe Iacob şi pe fiii lui Zevedeu, care erau tovarăşii lui Simon. Atunci Iisus a zis către Simon : nu-ţi fie frică; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi, trăgând corăbiile la uscat, au lăsat totul şi au mers după Dânsul.

LUNI
În SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(IV, 38-44)

   În vremea aceea a venit Iisus în casa lui Simon, iar soacra lui Simon era cuprinsă de nişte friguri rele şi L-au rugat pentru ea. Atunci Iisus, plecându-se spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat-o; iar ea, îndată sculându-se, îi slujea pe ei. Iar după apusul soarelui, toţi câţi aveau bolnavi, cu multe feluri de boli, i-au adus la Dânsul; şi El punându-şi mâinile pe fiecare din ei, îi tămăduia. Din mulţi ieşeau şi diavoli care strigau şi ziceau : Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Dar Dânsul, certându-i, nu-i lăsa să spună că ştiu că El este Hristos. Făcându-se ziuă, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu; dar mulţimile Îl căutau şi au venit până la Dânsul şi-L ţineau, ca să nu plece de la ei. Iar Iisus a zis către ei : trebuie să binevestesc şi altor oraşe împărăţia lui Dumnezeu, fiindcă pentru aceasta sunt trimis. Pentru aceea propovăduia El în toate sinagogile Galileii.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(V, 12-16)

   În vremea aceea era Iisus într-unul din oraşe şi iată că un om plin de lepră, văzând pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat, zicând : Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti. Atunci El, întinzând mâna, s-a atins de cel lepros, zicându-i : vreau, curăţeşte-te ! Şi îndată s-a dus lepra de pe el. Iar Iisus i-a poruncit să nu spună la nimeni, ci : mergând, arată-te preotului şi du pentru curăţirea ta jertfa, precum a rânduit Moise, spre mărturie, lor. Dar şi mai mult străbătea vestea despre Dânsul şi se adunau noroade multe, ca să-L asculte şi să se tămăduiască de suferinţele lor. Iar Dânsul se ducea în locuri pustii şi se ruga.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(V, 33-39)

   În vremea aceea s-au apropiat fariseii şi cărturarii de Iisus şi I-au zis : pentru ce ucenicii lui Ioan postesc deseori şi fac rugăciuni, aşijderea şi ai fariseilor, iar ai Tăi mănâncă şi beau ? Iisus însă le-a răspuns : oare, puteţi să faceţi pe fiii nunţii să postească în timpul când este Mirele cu dânşii ? Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la dânşii, şi atunci vor posti în acele zile. Apoi le-a spus lor şi o pildă : nimeni nu ia petec de la haină nouă ca să-l cârpească la una veche; astfel rupe şi haina cea nouă, iar petecul luat din ea nu se potriveşte la cea veche. Şi nimeni iarăşi nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri vinul cel nou va sparge burdufurile şi se varsă şi vinul, şi se nimicesc şi burdufurile. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi astfel împreună se vor păstra. Apoi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte îndată de cel nou, fiindcă zice : cel vechi este mai bun.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(VI, 12-19)

   În vremea aceea a ieşit Iisus la munte să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Iar când s-a făcut ziuă a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli : pe Simon, cărui i-a zis Petru şi pe Andrei, fratele lui; pe Iacob şi pe Ioan, pe Filip şi pe Vartolomei, pe Matei şi pe Toma, pe Iacob al lui Alfeu şi pe Simon, numit Zelotul, pe Iuda al lui Iacob şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător. Şi, pogorându-Se cu dânşii, a stat la loc şes unde erau mulţi dintre ucenicii Săi şi mulţime multă de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, care veniseră să-L asculte şi să se tămăduiască de neputinţele lor. Şi cei bântuiţi de duhuri necurate, se vindecau şi tot poporul căuta să se atingă de El, căci ieşea din El o putere care vindeca pe toţi.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(VI, 17-23)

   În vremea aceea a stat Iisus la loc şes unde erau mulţi dintre ucenicii Săi şi mulţime multă de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului care veniseră să-L asculte şi să se tămăduiască de neputinţele lor. Şi cei bântuiţi de duhuri necurate se vindecau şi tot poporul căuta să se atingă de Dânsul, căci ieşea din El o putere care vindeca pe toţi. Atunci El, ridicându-şi ochii spre ucenicii Săi, le-a zis : fericiţi sunteţi voi, cei săraci, căci a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi sunteţi voi care flămânziţi acum, căci vă veţi sătura. Fericiţi sunteţi voi care plângeţi acum, căci veţi râde. Fericiţi veţi fi când vă vor urî pe voi oamenii, şi când vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori, şi vor lepăda numele vostru ca un rău. Din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi, căci iată plata voastră multă este în ceruri.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(V, 17-26)

   În vremea aceea Iisus învăţa, şi de faţă şedeau fariseii şi învăţătorii de lege care veniseră din toate satele Galileii, din Iudeea şi din Ierusalim; şi puterea Domnului se arăta în tămăduiri. Şi iată că nişte bărbaţi aduceau în pat pe un om care era slăbănog : şi căutau să-l ducă înăuntru şi să-l pună înaintea Lui. Dar, negăsind ei pe unde să-l ducă din pricina mulţimii, s-au suit pe podişul acoperişului şi, printre cărămizi, l-au lăsat în jos cu patul, la mijloc, înaintea lui Iisus. Deci, văzând credinţa lor, a zis : omule, ţi se iartă păcatele tale. Dar fariseii şi cărturarii au început a cârti, zicând : cine este Acesta care grăieşte blasfemii ? Cine poate să ierte păcatele decât numai singur Dumnezeu ? Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, răspunzând, a zis către ei : pentru ce cârtiţi în inimile voastre ? Ce este mai uşor ? A zice : ţi se iartă păcatele tale, sau a zice : scoală-te şi umblă ? Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are putere pe pământ de a ierta păcatele, a zis celui slăbănog : ţie îţi zic : scoală-te, ia patul tău şi mergi la casa ta. Şi numaidecât, sculându-se înaintea lor, a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus la casa sa, slăvind pe Dumnezeu. Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, şi plini de frică ziceau : astăzi am văzut lucruri nemaipomenite.





SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A NOUĂSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA LUCA
(VI, 31-36)

   Zis-a Domnul : precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor tot aşa. Pentru că dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce mulţumire puteţi avea ? Doar şi păcătoşii iubesc pe cei care-i iubesc pe dânşii. Şi, dacă faceţi bine celor care vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea ? Doar şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi, dacă împrumutaţi pe cineva de la care nădăjduiţi să luaţi, ce mulţumire puteţi avea ? Doar şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Voi însă să iubiţi pe vrăjmaşii voştri, să faceţi binele, şi să daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi atunci răsplata voastră va fi multă, şi voi veţi fi fii ai Celui Preaînalt; pentru că El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. Aşadar fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru milostiv este.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
VI, 24-30)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : vai vouă bogaţilor, pentru că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră. Vai vouă celor care sunteţi acum sătui, pentru că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce râdeţi acum, pentru că veţi plânge şi vă veţi tângui. Vai vouă, când vă vor zice toţi oamenii : bine de voi !, pentru că tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii cei mincinoşi. Iar vouă celor care ascultaţi vă spun : iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc pe voi. Binecuvântaţi pe cei care vă blestemă şi vă rugaţi pentru cei care vă fac necazuri. Celui ce te loveşte peste o parte a obrazului, întoarce-i şi pe cealaltă; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel ce-ţi ia cu sila lucrurile tale, nu cere înapoi.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(VI, 37-45)

   Zis-a Domnul : nu judecaţi pe alţii, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi veţi fi iertaţi; daţi, şi vi se va da; vor turna în sânul vostru o măsură bună, îndesată şi clătinată şi plină încât să se verse; căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura şi vouă. Apoi le-a spus şi o pildă : poate, oare, orb la orb să arate calea ? Nu vor cădea amândoi în groapă ? Nu poate fi ucenicul mai presus de dascălul său; iar dacă s-a desăvârşit, va fi ca dascălul său. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna care este în ochiul tău nu o simţi ? Sau cum poţi zice fratelui tău : frate, stai să scot paiul din ochiul tău nevăzând tu însuţi bârna care este în ochiul tău ? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi nici pom rău care să facă roade bune. Iar fiecare pom se cunoaşte după roadele lui; căci nu se adună smochine din mărăcini, nici nu se culeg struguri din spini. Omul bun scoate cele bune din vistieria cea bună a inimii sale, iar cel rău, din vistieria cea rea a inimii sale, scoate cele rele. Că din prisosinţa inimii grăieşte gura lui.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(VI, 46-49; VII, 1)

   Zis-a Domnul : pentru ce-Mi ziceţi : Doamne, Doamne, dacă nu faceţi ce vă spun Eu ? Vă voi arăta cui este asemenea cel care vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi le îndeplineşte. Acela este asemenea omului care, când şi-a zidit casa, a săpat, a adâncit şi i-a pus temelia pe piatră; venind apele mari şi puhoiul, izbind în casa aceea, nu a putut s-o clintească. Fiindcă era temeinic clădită pe piatră. Iar cel ce aude, dar nu îndeplineşte, este asemenea omului care şi-a zidit casa pe pământ fără temelie şi, izbind în ea puhoiul, îndată s-a surpat, şi a fost surparea casei aceleia mare. Şi, sfârşind toate cuvintele Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(VII, 17-30)

   Î
n vremea aceea a ieşit vestea despre Iisus în toată Iudeea şi în toată împrejurimea. Iar ucenicii i-au adus lui Ioan, în închisoare, veste despre toate acestea. Atunci Ioan, chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi, i-a trimis la Iisus să-L întrebe : Tu eşti Cel ce va să vină, sau să aşteptăm pe altul ? Venind la Iisus, bărbaţii aceia au zis : Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine cu această întrebare : Tu eşti Cel ce va să vină, sau să aşteptăm pe altul ? Iar în acel ceas Iisus vindeca pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele, şi multor orbi le dăruia vedere. Deci, răspunzând, Iisus le-a zis : duceţi-vă şi spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi ce aţi auzit : orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte. Şi fericit este cel care nu se va fi îndoit în credinţa lui în Mine. Iar, după ce au plecat trimişii lui Ioan, Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan : ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie ? O trestie clătinată de vânt ? Nu ! Ce-aţi ieşit, dar, să vedeţi ? Un om îmbrăcat în haine moi ? Nu, pentru că cei ce sunt în haine scumpe şi petrec în desfătare sunt în casele împăraţilor. Atunci ce-aţi ieşit să vedeţi ? Un prooroc ? Da, vă spun : şi mai mult decât un prooroc. Acesta este cel despre care s-a scris : iată Eu trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu care va pregăti calea Ta, înaintea Ta. Căci vă spun : între cei născuţi din femei, niciunul nu este prooroc mai mare decât Ioan Botezătorul; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. Şi tot poporul care L-a auzit şi chiar vameşii au mărturisit pe Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan. Iar fariseii şi învăţătorii de lege care nu s-au botezat de la el au lepădat de la ei înşişi sfatul lui Dumnezeu.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE I.A LUCA

(VII, 31-35)


   Zis-a Domnul : oare, cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam ? Şi cu cine sunt ei asemenea ? Sunt asemenea copiilor care şed în târg şi strigă unii către alţii, zicând : v-am cântat din fluier, şi nu aţi jucat; v-am cântat de jale. Şi nu aţi plâns. Căci a venit Ioan Botezătorul, nici pâine mâncând, nici vin bând şi ziceţi : are diavol. A venit şi Fiul Omului mâncând şi bând şi ziceţi : iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. Dar înţelepciunea a fost găsită dreaptă de către toţi fiii ei.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA

(V,  27-32)


   În vremea aceea, pe când trecea, Iisus a văzut pe un vameş, cu numele Levi, care şedea la vamă, şi i-a zis : vino după Mine. Iar el, lăsând toate, s-a sculat îndată şi a mers după Iisus. Şi Levi I-a făcut un ospăţ mare în casa sa. Şi era mulţime mare de vameşi şi de alţii care şedeau cu ei la masă. Dar cărturarii lor şi fariseii cârteau către ucenicii Lui, spunând : pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii ? Iar Iisus, răspunzând, a zis către ei : n-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, la pocăinţă.






SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA
A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA LUCA
(VII, 11-16)

    În vremea aceea s-a dus Iisus într-un oraş numit Nain, şi împreună cu Dânsul mergeau mulţi ucenici ai Lui şi popor mult. Iar când s-au apropiat de poarta oraşului, iată scoteau un mort, singurul fecior al maicii sale, şi ea era văduvă; iar din oraş popor mult era cu dânsa. Şi, văzându-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis : nu mai plânge. Atunci, apropiindu-se S-a atins de cosciug, iar cei care-l duceau au stat şi El a zis : tânărule, ţie îţi zic, scoală-te ! Iar cel ce fusese mort s-a sculat în sus şi a început să vorbească. Iar Iisus l-a dat maicii sale. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând : un prooroc mare s-a ridicat între noi, şi : Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(VII, 36-50)

   În vremea aceea unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Iisus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată o femeie din oraş, care era păcătoasă, aflând că prânzeşte în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir şi, stând înapoi lângă picioarele Lui şi plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele şi cu părul capului ei să le şteargă; şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Dar, văzând aceasta, fariseul care-L chemase a zis în sine : omul Acesta, dacă ar fi prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de El, ar şti că este păcătoasă. Atunci Iisus, răspunzând, a zis către el : Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, a zis el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci; dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci spune-Mi : care dintre ei îl va iubi mai mult ? Simon, răspunzând, a zis : gândesc că acela cărui i-a fost iertat mai mult. Iar Iisus i-a răspuns : drept ai judecat. Apoi, întorcându-se către femeie, i-a zis lui Simon : vezi pe femeia aceasta ? Am intrat la tine în casă : apă de spălat pe picioare tu nu Mi-ai dat, ea însă Mi-a udat picioarele cu lacrimi şi le-a şters cu părul capului ei; sărutare nu Mi-ai dat, ea însă, de când am intrat, n-a contenit să-Mi sărute picioarele; cu untdelemn capul Meu tu nu l-ai uns, ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. Pentru aceea îţi spun : iertate îi sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cel căruia se iartă puţin puţin iubeşte. Şi a zis către ea : iertate îţi sunt păcatele ! Atunci au început cei care şedeau cu Dânsul la masă să se întrebe în gândul lor : cine este Acesta care iartă şi păcatele ? Dar Iisus a zis femeii : credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(VIII, 1-3)

   În vremea aceea a început a umbla Iisus prin oraşe şi prin sate, propovăduind și binevestind împărăţia lui Dumnezeu, iar cei doisprezece apostoli erau cu Dânsul; asemenea şi nişte femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli : Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte diavoli, şi Ioana, femeia lui Huza, îngrijitorul lui Irod, şi Suzana şi multe altele care îl ajutau din averile lor.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(VIII, 22-25)

   În vremea aceea a intrat Iisus cu ucenicii Lui în corabie şi le-a zis : să trecem de partea cealaltă a lacului; şi au pornit. Dar mergând ei cu corabia, Iisus a adormit. Atunci o furtună de vânt s-a lăsat pe lac, iar ei s-au umplut de apă şi erau în primejdie. Dar, venind la El, L-au deşteptat şi I-au zis : Învăţătorule, Învăţătorule, pierim ! Atunci El, sculându-se, a certat vântul şi valurile apei, şi ele au contenit şi s-a făcut linişte. Iar ucenicilor le-a zis : unde este credinţa voastră ? Ei însă spăimântaţi şi uimiţi ziceau unii către alţii : oare cine este Acesta că porunceşte şi vânturilor şi apei, şi ascultă de El ?

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(IX,  7-11)

   În vremea aceea, când a auzit despre cele ce săvârşea Iisus, Irod Tetrarhul era în nedumerire, pentru că unii ziceau că Ioan s-a sculat din morţi; iar alţii, că Ilie s-a arătat; şi iarăşi alţii, că un prooroc dintre cei de demult a înviat. Irod însă zicea : lui Ioan eu i-am tăiat capul; cine este dar Acesta despre care aud astfel de fapte ? De aceea căuta să-L vadă. Dar apostolii, înapoindu-se, au spus lui Iisus toate câte au făcut. Atunci El i-a luat cu Sine şi s-au dus deoparte, într-un loc pustiu al oraşului numit Betsaida. Dar mulţimile, prinzând de veste, au mers după Dânsul şi El, primindu-le, le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu; iar pe aceia care aveau trebuinţă de tămăduire, îi făcea sănătoşi.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(IX, 12-18)

   În vremea aceea au venit la Iisus cei doisprezece ucenici ai Săi şi I-au zis : dă drumul mulţimilor să se ducă în satele şi oraşele de primprejur, ca să găzduiască şi să-şi găsească hrană, pentru că aici suntem în loc pustiu. Iisus însă le-a răspuns : daţi-le voi să mănânce ! Iar ei au zis : nu avem mai mult decât cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă ne vom duce să cumpărăm bucate la tot poporul acesta; căci erau ca la cinci mii de bărbaţi. Dar El a zis către ucenicii Săi : aşezaţi-i la masă în cete de câte cincizeci. Şi au făcut aşa; şi i-au aşezat pe toţi. Iar Iisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat ochii spre cer şi le-a binecuvântat. Apoi le-a frânt şi le-a dat ucenicilor, să le pună înaintea mulţimii. Au mâncat şi s-au săturat toţi; şi au luat din fărâmiturile care rămăseseră douăsprezece coşuri. Şi când se ruga Iisus singur, ucenicii Săi erau împreună cu Dânsul.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA UE LA LUCA
(VI, 1-10)

   În vremea aceea trecea Iisus sâmbăta prin semănături cu grâu, iar ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau. Dar unii dintre farisei le-au zis : de ce faceţi ce nu se cade să facă nimeni sâmbăta ? Şi Iisus, răspunzând, a zis către dânşii : oare, n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit el şi cei care erau cu dânsul ? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii înainte şi a mâncat, şi a dat şi celor care erau cu el din pâinile, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât numai preoţii ? Apoi le-a zis : Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei. Într-o altă sâmbătă a intrat El în sinagogă şi învăţa. Şi iată acolo era un om a cărui mână dreaptă era uscată; iar cărturarii şi fariseii Îl pândeau să vadă de-l va vindeca sâmbăta ca să aibă de ce să-L învinuiască. Dar El ştia gândurile lor şi a zis omului care avea mâna uscată : scoală-te şi stai aici la mijloc. Iar el s-a sculat şi a stat. Atunci Iisus a zis către dânşii : vă întreb pe voi, ce se cade a face sâmbăta : a face bine, sau a face rău ? A scăpa un suflet, sau a-l pierde ? Şi, privind spre toţi aceştia, a zis omului : întinde-ţi mâna ta : iar el a făcut aşa, şi mâna lui s-a făcut, la loc, sănătoasă ca şi cealaltă.






SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI UNA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA LUCA
(VIII, 5-15)

   Zis-a Domnul : ascultaţi pilda aceasta : a ieşit semănătorul să semene sămânţa sa. Şi, semănând el, o parte a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o. Altă parte a căzut în loc pietros şi, dacă a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală. Altă parte a căzut în mijlocul spinilor şi spinii, crescând o dată cu ea, au înăbuşit-o. Iar altă parte a căzut în pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. După ce a spus acestea, a strigat : cine are urechi de auzit să audă ! Dar ucenicii Lui L-au întrebat : ce înseamnă pilda aceasta ? Atunci El a răspuns : vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi în pilde, pentru ca, văzând, să nu vadă, şi auzind, să nu înţeleagă. Iar pilda aceasta înseamnă : sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Iar cele de lângă drum sunt cei care aud cuvântul. Dar vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Cele din loc pietros sunt aceia care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar aceştia nu au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar în vreme de ispita se leapădă. Cele căzute între spini, aceştia sunt cei care aud cuvântul, dar umblând sub povara grijilor, a bogăţiilor şi a plăcerilor vieţii acesteia, se înăbuşe şi nu rodesc desăvârşit. Iar cele de pe pământ bun, aceştia sunt cei care, cu inimă curată şi bună, auzind cuvântul, îl păstrează şi fac rod prin răbdare. După ce a spus acestea, a strigat : cine are urechi de auzit să audă.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(IX, 18-22)

   În vremea aceea, când era singur şi se ruga, iar ucenicii erau cu Dânsul, i-a întrebat pe ei Iisus, zicând : cine zic oamenii că sunt Eu ? Atunci ei, răspunzând, au zis : Ioan Botezătorul, iar alţii, Ilie; iar alţii, că un prooroc, din cei dedemult, a înviat. El însă i-a întrebat : dar voi cine ziceţi că sunt Eu ? Atunci Petru. Răspunzând, a zis : Hristosul lui Dumnezeu. Dar El le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui aceasta, zicând că Fiul Omului trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat de bătrâni, de căpeteniile preoţilor şi de cărturari şi să fie omorât, dar a treia zi să învieze.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(IX,  23-27)

    Zis-a Domnul către ucenicii Săi : dacă vrea cineva să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia Crucea în toate zilele şi să-Mi urmeze Mie. Căci oricine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine, acela şi-l va mântui. Ce folos este omului de va dobândi lumea toată, iar pe sine să se piardă, sau să se păgubească ? Iar cine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. Cu adevărat vă spun vouă că sunt unii dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moarte până când nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(IX, 44-50)

    Zis-a Domnul către ucenicii Săi : să puneţi în urechile voastre cuvintele acestea : că Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Dar ei nu înţelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei, ca să nu-l priceapă, şi le era teamă să-L întrebe pe Iisus despre cuvântul acesta. În inimile lor le-a venit gândul să ştie cine dintre ei este mai mare ? Dar Iisus, cunoscând gândul inimii lor, luând un copil, l-a pus lângă Sine şi le-a zis : oricine va primi pe copilul acesta în numele Meu pe Mine Mă primeşte; iar oricine Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine; căci cine este mai mic între voi toţi, acela este mai mare. Atunci Ioan, răspunzând, a zis : Învăţătorule, am văzut pe unul care scotea afară diavoli în numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu Te urmează împreună cu noi. Dar Iisus i-a răspuns : nu-l opriţi, pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(IX, 49-56)

   În vremea aceea s-a apropiat de Iisus unul dintre ucenicii Săi şi I-a zis : Învăţătorule, am văzut pe unul care scotea diavoli în numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu Te urmează împreună cu noi. Dar Iisus i-a răspuns : nu-l opriţi, căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Iar când a fost să se împlinească zilele înălţării Sale, atunci El însuşi s-a hotărât să meargă la Ierusalim; şi a trimis înaintea Sa nişte vestitori, care s-au dus şi au intrat într-un oraş al samarinenilor, ca să-I pregătească găzduire. Dar ei nu L-au primit pe El, pentru că Iisus se îndrepta spre Ierusalim. Atunci ucenicii Lui, Iacob şi Ioan, văzând aceasta, I-au zis : Doamne, vrei să zicem să se pogoare foc din cer şi să-i mistuiască, precum a făcut şi Ilie ? Dar Iisus, întorcându-se, i-a certat şi le-a zis : nu ştiţi, oare, fiii cărui Duh sunteţi ? Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. Şi s-au dus într-un alt sat.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(X, 1-15)

    În vremea aceea a rânduit Domnul alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis, câte doi, înaintea feţii Sale, în fiecare oraş şi loc, unde însuşi avea să meargă. Şi zicea către dânşii : secerişul este mult, iar lucrătorii sunt puţini. Deci rugaţi pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său. Mergeţi ! Iată Eu vă trimit pe voi ca nişte miei în mijlocul lupilor. Să nu purtaţi pungă cu bani, nici traistă, nici încălţăminte; şi nimănui pe cale bineţe să nu-i daţi. Iar în orice casă veţi intra, mai întâi să ziceţi : pace casei acesteia. Şi de va fi acolo fiul păcii, se va odihni peste dânsul pacea voastră; iar de nu, la voi se va întoarce. Şi în aceeaşi casă să rămâneţi, mâncând şi bând ce au ei acolo, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu vă mutaţi din casă în casă. Şi în orice oraş veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi cele ce vă pun înainte. Tămăduiţi pe bolnavii care vor fi acolo şi spuneţi-le : s-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu. Iar când veţi intra într-un oraş şi nu vă vor primi pe voi, atunci ieşiţi în uliţele lui şi ziceţi : şi pulberea care s-a lipit de picioarele noastre din oraşul vostru o scuturăm, ca să rămână la voi; dar aceasta să ştiţi că s-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu. Însă vă spun vouă că mai uşor va fi Sodomei în ziua aceea, decât acelui oraş. Vai ţie, Horazine ! Vai ţie, Betsaido ! Căci dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac şi în cenuşă. Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată, decât vouă. Şi tu, Capernaume, care te-ai înălţat până la cer, până la iad te vei pogorî.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI DOUA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(VII, 1-10)

    În vremea aceea a intrat Iisus în Capemaum. Iar acolo era bolnav pe moarte servitorul unui sutaş; pe acela stăpânul lui îl iubea mult. Auzind deci despre Iisus, a trimis la Dânsul pe bătrânii iudeilor, rugându-L să vină şi să scape pe servitorul lui. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat cu tot dinadinsul, zicându-I : vrednic este să-i faci lui aceasta, căci iubeşte neamul nostru, şi sinagoga noastră chiar el a zidit-o. Atunci Iisus a plecat cu dânşii, dar nefiind El departe de casă, sutaşul a trimis la Dânsul pe nişte prieteni să-I spună : Doamne, nu Te osteni, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; de aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la Tine; ci zi un cuvânt şi se va tămădui servitorul meu. Căci şi eu sunt om rânduit sub stăpânire şi am la rândul meu sub mine slujitori, şi zic acestuia du-te, şi se duce; şi altuia vino, şi vine; şi servitorului meu fă acestea, şi face. Iar Iisus, auzind acestea, s-a minunat de sutaş şi, întorcându-se, a zis mulţimii care venea după Dânsul : vă spun vouă că nici în Israel n-am aflat atâta credinţă. Iar cei trimişi, întorcându-se acasă, au găsit sănătos pe servitorul cel bolnav.





SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA LUCA
(XVI, 19-31)

   Zis-a Domnul : ascultaţi pilda aceasta : era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, şi care petrecea în toate zilele, înconjurat de slavă. Iar un sărac, anume Lazăr, care zăcea înaintea porţilor lui, plin de bube, dorea mult să se sature din fărâmiturile care cădeau de la masa bogatului; căci până şi câinii, venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit apoi şi bogatul şi l-au îngropat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, el care era în chinuri a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Atunci a strigat el şi a zis : părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi întingă vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis : fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr aşijderea, pe cele rele : dar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie adâncă, întărită în aşa fel, ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi, ori cei de acolo la noi, să nu poată să treacă. Atunci el a zis : te rog, dar, părinte, să-l trimiţi acasă la tatăl meu, căci am cinci fraţi; să le spună acestea, ca să nu vină şi ei la acest loc de chin. Avraam i-a răspuns : au pe Moise şi pe prooroci, să-i asculte pe ei. Dar el a zis : nu, părinte Avraame; ci dacă cineva dintre cei morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Atunci Avraam i-a spus : dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI TREIA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(X, 22-24)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : toate-Mi sunt date Mie de către Tatăl Meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl, şi cine este Tatăl, afară de Fiul şi acela cărui va voi Fiul să-i descopere. Atunci, întorcându-se către ucenici, deoparte, a mai zis : fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi. Căci vă spun : mulţi prooroci şi împăraţi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut; şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XI,  1-10)

   În vremea aceea, fiind Iisus într-un loc şi rugându-Se, când a încetat, unul dintre ucenicii Săi a zis către Dânsul : Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui. Atunci Iisus le-a zis : când vă rugaţi să ziceţi : Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dăne-o nouă în fiecare zi. Şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm tuturor celor care ne greşesc nouă. Şi nu ne duce pe noi în ispită; ci ne izbăveşte de cel rău. Apoi a zis către ei : dacă cineva dintre voi va avea un prieten şi se va duce la el în miezul nopţii şi-i va spune : prietene, dă-mi împrumut trei pâini, căci a venit de la drum un prieten la mine, şi n-am ce să-i pun înainte; iar cel dinăuntru va răspunde : nu-mi da de osteneală !, acum uşa este încuiată şi copiii mei sunt în aşternut cu mine; nu pot să mă scol să-ţi dau. Zic vouă : chiar de nu s-ar scula să-i dea în puterea prieteniei, tot are să se scoale, silit de îndrăzneala lui, şi-i va da cât îi trebuie. Drept aceea vă spun vouă : cereţi şi se va da vouă; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Pentru că oricine cere va lua; şi cine caută va găsi; şi celui care bate, i se va deschide.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XI, 9-13)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : cereţi şi vi se va da vouă; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Pentru că cel care cere va lua; şi cine caută va afla; şi celui care bate, i se va deschide. Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare, îi va da piatră ? Sau dacă-i va cere peşte, oare, îi va da şarpe în loc de peşte ? Sau dacă îi va cere un ou, îi va da scorpie ? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor care Îl cer de la Dânsul.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XI, 14-23)

   În vremea aceea a scos Iisus un diavol dintr-un bolnav care era mut. Şi când a ieşit diavolul, mutul a început să vorbească, iar mulţimile s-au minunat Unii însă dintre ei ziceau : cu Beelzebul, căpetenia diavolilor, scoate pe diavoli. Iar alţii, ispitindu-L, cereau de la Dânsul să le dea un semn din cer. Dar El, ştiind gândurile lor, le-a zis : orice împărăţie, dacă se dezbină în sine, se pustieşte şi casă peste casă se răstoarnă. Deci şi satana, dacă s-a dezbinat în sine, cum va mai sta în împărăţia lui, fiindcă spuneţi că Eu izgonesc pe diavoli cu Beelzebul ? Iar dacă Eu izgonesc pe diavoli cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi izgonesc ? De aceea ei vă vor fi judecători. Dacă însă Eu scot afară pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, atunci a ajuns şi la voi împărăţia lui Dumnezeu. Când un om tare şi înarmat păzeşte curtea sa, avuţiile lui stau în bună pace. Dar, când va veni unul mai tare decât el asupra lui şi-l va birui, îi ia toate armele în care nădăjduise şi împarte prăzile ridicate de la el. Cel care nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel care nu adună cu Mine risipeşte.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XI, 23-26)

   Zis-a Domnul : cel care nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel care nu adună cu Mine risipeşte. Când duhul cel necurat va ieşi din om, va umbla prin locuri fără apă, căutându-şi odihnă; dar negăsind, îşi va zice : mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, venind, o află măturată şi împodobită. Atunci se duce şi la cu sine pe alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuiesc acolo; şi starea acelui om ajunge, acum pe urmă, mai rea ca la început.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(VIII, 16-21)

   Zis-a Domnul : nimeni, după ce a aprins o lumină, nu o acoperă cu un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune în sfeşnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina. Căci nu este nimic tăinuit care să nu se arate, şi nimic ascuns care să nu se cunoască şi să nu vină la lumină. Luaţi seama deci la felul cum auziţi : căci celui care are, i se va da; iar de la cel care nu are, şi ce gândeşte că are, se va lua de la el. Atunci au venit la Dânsul mama Lui şi fraţii Lui, dar nu puteau să se întâlnească cu El din pricina mulţimii poporului; şi I-au spus Lui, zicând : mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi voiesc să Te vadă. Iar El, răspunzând, a zis către ei : mama Mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc pe el.




SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA LUCA
(VIII, 26-38)

   În vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ţinutul Ghergheseniior, care este dincolo de apă, în faţa Galileii. Când a ieşit pe uscat, l-a întâmpinat un om din oraş care avea diavol şi care de multă vreme în haină nu se îmbrăca şi în casă nu mai sălăşluia, ci în gropi de morminte. Văzându-L pe Iisus, a strigat şi a căzut înaintea Lui şi cu glas tare a grăit : ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, Celui Preaînalt ? Te rog, nu mă chinui ! Căci Iisus poruncea duhului necurat să lasă din omul acela, pentru că de mulţi ani îl apucase, şi-l legau în lanţuri şi în obezi, şi-l păzeau, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de diavol în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând : care îţi este numele ? Iar el a răspuns : legiune, căci mulţi diavoli intraseră în el. Şi-L rugau să nu le poruncească să meargă în adânc. Iar acolo era o turmă mare de porci, care păşteau pe munte; şi L-au rugat să le îngăduiască să intre în porci; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind diavolii din om, au intrat în porci, iar turma s-a pornit de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii porcilor, văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au dat de veste în oraş şi prin sate. Atunci au ieşit locuitorii să vadă ceea ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră diavolii îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos lângă picioarele lui Iisus, şi s-au înfricoşat. Iar cei care văzuseră le-au spus cum s-a mântuit cel îndrăcit. Şi L-a rugat pe El poporul ţinutului Gherghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar Iisus a intrat în corabie şi s-a înapoiat. Dar bărbatul din care ieşiseră diavolii se ruga de El, să-l lase lângă Dânsul; Iisus însă i-a dat drumul, zicând : întoarce-te în casa ta şi povesteşte cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi el s-a dus, vestind prin tot oraşul cât bine i-a făcut Iisus.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI PATRA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XI, 29-33)

   În vremea aceea, adunându-se popor mult, Iisus a început să le vorbească, zicând : neamul acesta este un neam viclean; cere semn, dar semn nu i se va da, decât numai semnul proorocului Iona. Căci precum a fost Iona semn Ninivitenilor, tot aşa şi Fiul Omului va fi pentru neamul acesta. Împărăteasa de la miazăzi se va scula în ziua judecăţii, alături de bărbaţii neamului acestuia, şi-i va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este mai mult decât Solomon. Bărbaţii din Ninive se vor scula în ziua judecăţii, alături de neamul acesta, şi-i vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este mai mult decât Iona. Nimeni, după ce a aprins o lumină, nu o pune în loc ascuns, nici sub vas, ci în sfeşnic, aşa încât cei care intră să vadă lumina ei.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI PATRA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XI, 34-41)

   Zis-a Domnul : luminătorul trupului este ochiul. Deci când ochiul tău va fi curat, atunci tot trupul tău va fi în lumină; dar când ochiul tău va fi rău, atunci şi trupul tău va fi plin de întunecime. Drept aceea ia seama ca lumina care este în tine să nu fie întuneric. Deci dacă tot trupul tău va fi în lumină, neavând nicio parte întunecată, va fi luminat în întregime, ca şi când te luminează o lumină cu strălucirea ei. Pe când vorbea Iisus, un fariseu L-a rugat să prânzească la el; deci, intrând în casa lui, a şezut la masă. Fariseul însă s-a mirat, văzând că Iisus nu s-a spălat înainte de a se aşeza la masă. Atunci Domnul a zis către el : acum, voi, fariseilor, curăţiţi partea cea dinafară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire şi de viclenie. Nebunilor ! Oare, cel care a făcut partea cea dinafară n-a făcut şi partea cea dinăuntru ? Daţi mai bine milostenie pe cele dinăuntru, şi atunci toate ale voastre vor fi curate.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI PATRA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XI, 42-46)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : vai vouă, fariseilor, pentru că voi daţi zeciuială din izmă şi din untariţă şi din toate legumele, dar lăsaţi la o parte dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu; pe acestea se cădea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. Vai vouă, fariseilor, pentru că vă place să staţi în scaunele dintâi în sinagogi şi să vi se închine lumea prin târguri. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, pentru că sunteţi ca mormintele care nu se cunosc şi oamenii, care umblă peste ele, nu le ştiu. Atunci unul dintre învăţătorii de lege, răspunzându-I, a zis : Învăţătorule, cu vorbele acestea ne faci de ocară şi pe noi. Iar El a zis către ei : vai şi vouă, învăţătorilor de lege, pentru că voi împovăraţi pe oameni cu sarcini, care nu se pot cu uşurinţă purta, iar voi nu vă atingeţi de ele nici cu unul din degetele voastre.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI PATRA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XI, 47-54; XII, 1)

   Zis-a Domnul iudeilor care veniseră la dânsul : vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ! Pentru că voi zidiţi mormintele proorocilor, pe care părinţii voştri i-au ucis. Aşadar, voi mărturisiţi şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, căci ei i-au omorât, iar voi le zidiţi mormintele. De aceea şi înţelepciunea lui Dumnezeu a zis : voi trimite la ei prooroci şi apostoli, şi dintre ei vor ucide şi vor prigoni, pentru ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor proorocilor, care s-a vărsat de când s-a întemeiat lumea : de la sângele lui Abel, până la sângele lui Zaharia, care a fost ucis între altar şi templu. Adevărat vă spun vouă : că se va cere de la neamul acesta. Vai şi vouă, învăţătorilor de lege, pentru că aţi luat cheia cunoştinţei : voi înşivă nu aţi intrat, iar pe cei care au voit să intre, i-aţi oprit. Şi zicând El acestea, au început cărturarii şi fariseii să se mânie tare pe El şi să-I stea mult împotrivă, pândind şi căutând să prindă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină. Şi adunându-se mulţime mare de oameni, încât se călcau unii pe alţii Iisus a început să spună mai întâi ucenicilor Săi : păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI PATRA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XII, 2-12)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : nimic nu este acoperit care să nu se descopere, şi nimic ascuns care să nu se cunoască. Drept aceea câte aţi spus la întuneric, se vor auzi la lumină; şi ce aţi vorbit la ureche, în odăi, se vor vesti de pe acoperişuri. Deci vă spun vouă, prietenilor Mei, să nu vă temeţi de cei care omoară trupul şi după aceasta nu au ce să mai facă. Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi : temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce şi în gheena; da, vă spun vouă : de acela să vă temeţi. Au nu se vând cinci păsări cu doi bani ? Şi niciuna dintr-însele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Chiar şi perii capului vostru toţi sunt număraţi. Deci nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe păsări. Eu vă spun : oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor lepădat va fi în faţa îngerilor lui Dumnezeu. Oricui va zice vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta lui; dar celui care va grăi blasfemii împotriva Duhului Sfânt, aceluia nu i se va ierta. Iar când vă vor duce în sinagogi, la dregători şi la stăpânitori, nu vă îngrijiţi cum, sau ce veţi răspunde, sau ce veţi zice; pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa, chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI PATRA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(IX, 1-6)

   În vremea aceea, chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, Iisus le-a dat putere şi stăpânire peste toţi diavolii şi putere să vindece bolile. Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi; şi a zis către dânşii : să nu luaţi nimic pe cale : nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, şi nici câte două haine să nu aveţi. În care casă veţi intra, acolo să rămâneţi şi de acolo să plecaţi. Iar unde nu vă vor primi, ieşind din oraşul acela, să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor. Ei au plecat şi au mers prin sate, binevestind şi tămăduind pretutindenea.




SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI PATRA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

GLASUL CEL DE RÂND

LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA LUCA

(VIII, 41-56)


    În vremea aceea a venit la Iisus un om cu numele Iair, care era mai-marele sinagogii; şi acesta căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa lui, fiindcă avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi aceasta era pe moarte. Iar când se ducea Iisus şi-L împresurau mulţimile, o femeie, care avea de doisprezece ani curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată avuţia ei şi de către niciunul nu putuse fi vindecată, apropiindu-se ea pe la spate, s-a atins de poala hainei lui Iisus şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Atunci Iisus a grăit : cine este cel care s-a atins de Mine ? Dar, cum toţi tăgăduiau, Petru şi cei care erau cu El au zis : Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu mai întrebi : cine este cel care s-a atins de Mine ? Dar Iisus a grăit iar : s-a atins de Mine cineva, căci Eu am simţit puterea care a ieşit din Mine. Atunci femeia, văzând că n-a rămas ascunsă, a venit tremurând şi, căzând la picioarele Lui, I-a spus, de faţă cu tot poporul, pentru care pricina s-a atins de El şi cum că s-a tămăduit numaidecât. Iar Iisus i-a zis : îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace. Pe când încă vorbea El, a venit cineva din casa mai-marelui sinagogii şi a zis acestuia : a murit copila ta; nu mai osteni pe Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, a zis către Iair : nu te teme; crede numai şi se va mântui. Şi, intrând în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru, pe Iacob, pe Ioan, pe tatăl copilei şi pe mama ei. Ci plângeau toţi şi se tânguiau pentru copilă; El însă le-a zis : nu plângeţi, căci n-a murit, ci doarme. Dar ei L-au luat în râs, ştiind bine că a murit. Atunci El, scoţând pe toţi afară şi apucând copila de mână, a strigat, zicând : copilă, deşteaptă-te ! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit Iisus să-i dea ei să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei; iar Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI CINCEA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XII,  13-15, 22-31)

   În vremea aceea, când învăţa Iisus, cineva a zis către El din mulţime : Învăţătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moştenirea. Dar Iisus i-a răspuns : omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi ? Apoi a zis către ei : păziţi-vă şi vă feriţi de lăcomia de avere, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul ce-l are din avuţiile sale. Pentru aceasta zic vouă : nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca; nici pentru trupul vostru, cu ce vă veţi îmbrăca. Căci viaţa este mai mare decât hrana, şi trupul decât haina. Uitaţi-vă la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămări, nici hambare, şi Dumnezeu îi hrăneşte; cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările ! Şi cine dintre voi, oricât şi-ar pune el mintea, poate să adauge la statura sa un cot ? Deci, dacă nu puteţi să faceţi nici ce este mai puţin, ce vă mai îngrijiţi de celelalte ? Priviţi la crini cum cresc : nici nu torc, nici nu ţes. Totuşi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea sa, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. Şi de vreme ce iarba, care este astăzi în câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puţin credincioşilor ? Nici voi deci să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea; şi să nu fiţi neliniştiţi din pricina aceasta, căci după toate acestea se străduiesc păgânii lumii acesteia. Părintele vostru ştie însă că voi aveţi nevoie de acestea. Aşadar, căutaţi împărăţia lui Dumnezeu şi toate acestea se vor adăuga vouă.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XII, 42-49)

   Zis-a Domnul : cine este oare iconomul credincios şi înţelept pe care îl va pune stăpânul său peste slujitorii săi, ca să le dea partea lor de grâu la timpul cuvenit ? Fericit este slujitorul pe care stăpânul lui îl va găsi făcând aşa, atunci când va veni. Adevărat vă spun vouă că-l va pune peste toate averile sale. Dacă însă slujitorul acela va zice în inima sa : stăpânul meu zăboveşte până să vină, şi va începe să bată pe slujitori şi pe slujitoare, să mănânce şi să bea, şi să se îmbete; va veni stăpânul slujitorului aceluia, în ziua când el nu se aşteaptă şi în ceasul când el nu ştie, şi-l va tăia din dregătorie şi-l va face părtaş cu necredincioşii. Acel slujitor, care a ştiut voia stăpânului său şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi cumplit bătut. Iar cel ce nu a ştiut şi a făcut lucruri vrednice de bătaie va fi bătut mai puţin. Căci oricui i s-a dat mult, mult se va cere de la el; şi oricui i s-a încredinţat mult, se va cere de la el şi mai mult.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XII,  48-59)

    Zis-a Domnul : oricui i s-a dat mult, mult se va cere de la el; şi oricui i s-a încredinţat mult, se va cere de la el şi mai mult. Foc am venit să arunc pe pământ, şi cât aş vrea să fie acum aprins ! Dar am un botez cu care trebuie să Mă botez; şi câtă nerăbdare am până când se va îndeplini ! Vi se pare oare că am venit să aduc pace pe pământ ? Vă spun vouă că nu, ci mai degrabă dezbinare. Căci, de acum înainte, cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi : trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei. Se va dezbina tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei sale şi nora împotriva soacrei. A vorbit apoi mulţimilor, zicând : când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, numaidecât ziceţi că vine ploaie mare; şi aşa este. Iar când vedeţi că suflă vântul de la miazăzi, atunci ziceţi că va fi zăpuşeală; şi aşa este. Făţarnicilor, faţa cerului şi a pământului ştiţi să o tâlcuiţi, dar vremea aceasta cum de n-o înţelegeţi ? De ce dar de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept ? Iar când mergi cu pârâşul tău la dregător, pe cale nevoieşte-te să te scapi de el, ca nu cumva să te ducă la judecător, şi judecătorul să te dea temnicerului, iar temnicerul să te arunce în temniţă. Spun ţie că nu vei ieşi de acolo până când nu vei plăti cel din urmă ban.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XIII, 1-9)

    În vremea aceea au venit unii la Iisus, spunându-I despre galileienii al căror sânge l-a amestecat Pilat cu jertfele lor. Atunci, răspunzând, Iisus le-a zis : credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost mai păcătoşi, decât toţi galileienii, fiindcă au păţit acestea ? Nu ! Vă spun vouă că, de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam i-a omorât, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi, decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim ? Nu ! Ci vă spun vouă că, de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Apoi le-a spus această pildă : un om avea un smochin sădit în via lui şi a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Şi a zis către vier : iată, trei ani sunt de când vin să caut rod în smochinul acesta, dar nu găsesc; taie-l, pentru ce să cuprindă locul în zadar ? Dar vierul, răspunzând lui, a zis : stăpâne, lasă-l şi anul acesta, până când voi săpa împrejur şi-i voi pune gunoi; poate va face roadă; iar de nu va face, atunci îl vei tăia în anul care vine.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI CINCEA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XIII, 31-35)

   În vremea aceea s-au apropiat de Iisus unii dintre farisei şi au zis către El : ieşi şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare. El le-a răspuns : duceţi-vă şi spuneţi vulpii acesteia : iată izgonesc diavoli şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi sfârşi. Însă şi astăzi şi mâine, şi în ziua următoare, trebuie să călătoresc, fiindcă nu este cu putinţă să piară prooroc afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să adun pe fiii tăi, cum adună găina puii săi sub aripi, dar n-aţi voit ! Iată vi se lasă casa voastră pustie, căci adevărat vă spun vouă : nu Mă veţi mai vedea, până ce va veni vremea ca să ziceţi : binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(IX, 37-43)

   În vremea aceea, pogorându-Se Iisus din munte, L-a întâmpinat popor mult. Şi iată un bărbat din mulţime a strigat şi I-a zis : Învăţătorule, mă rog Ţie, uită-Te spre fiul meu, căci îl am numai pe el. Şi iată un duh îl apucă, şi el deodată răcneşte, şi îl tăvăleşte cu spume şi-l zdrobeşte şi cu greu se duce de la el. Şi m-am rugat de ucenicii Tăi să-l scoată afară, dar n-au putut. Atunci Iisus, răspunzând, a zis : o, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi între voi şi vă voi răbda ? Adu-Mi aici pe fiul tău. Dar când venea către Iisus, diavolul l-a trântit şi l-a scuturat. Atunci Iisus a certat duhul necurat, a tămăduit pe copil şi l-a dat tatălui său. Şi toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu.





SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI ȘASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA LUCA

(X, 25-37)

    În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi întrebându-L : Învăţătorule, ce să fac eu ca să moştenesc viaţa cea de veci ? Dar Iisus l-a întrebat : ce este scris în Lege ? Cum citeşti ? Iar el, răspunzând, a zis : să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată virtutea ta şi din tot cugetul tău; iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. Atunci Iisus i-a spus : drept ai răspuns, fă aceasta şi vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, a zis către Iisus : şi cine este aproapele meu ? Iar Iisus, răspunzând, a zis : un om oarecare se cobora din Ierusalim în Ierihon şi a căzut între tâlhari, care după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, s-au dus, lăsându-l abia viu. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea, dar, văzându-l, a trecut pe alături. Tot aşa şi un levit, sosind la acel loc, a venit, a văzut şi a trecut pe alături. Dar un samarinean care era călător, ajungând lângă el şi văzându-l, i s-a făcut milă de el şi, apropiindu-se, i-a legat rănile turnând peste ele untdelemn şi vin; apoi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a avut grijă de el. Iar a doua zi, la plecare, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis : ai grijă de el şi ce vei mai cheltui, când mă voi întoarce, eu îţi voi da înapoi. Deci care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui care căzuse în mâinile tâlharilor ? Iar el a răspuns : cel care a făcut milă cu el. Atunci Iisus a zis către el : du-te de fă şi tu asemenea.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XIV,  1, 12-15)

   În vremea aceea a intrat Iisus, într-o sâmbătă, în casa unuia dintre căpeteniile fariseilor, ca să mănânce pâine; şi a zis către cel care îl chemase : când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine şi să-ţi fie ca un împrumut. Ci, când faci un ospăţ, cheamă săracii, neputincioşii, şchiopii şi orbii; şi fericit vei fi, că nu pot să-ţi răsplătească, ci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor. Şi, auzind acestea, unul dintre cei care şedeau cu El la masă, a zis : fericit este cel care va mânca pâine în împărăţia lui Dumnezeu.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

EVANGHELIA DE LA LUCA
(XIV, 25-35)

   În vremea aceea mergea cu Iisus mulţime multă şi, întorcându-se, le-a zis : dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte : pe tatăl său şi pe mama sa, şi pe femeia sa, şi pe copiii săi, şi pe fraţii şi pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate să fie ucenicul Meu. Şi cel care nu-şi poartă Crucea sa, şi vine după Mine, nu poate să fie ucenicul Meu. Pentru că cine dintre voi, voind să zidească un turn, nu stă, oare, mai întâi şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească ? Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă să-l ia în râs şi să spună : acest om a început să zidească, dar n-a fost în stare să isprăvească. Sau care împărat, plecând să se bată în război cu alt împărat, nu stă, oare, mai întâi să se sfătuiască, dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine asupra lui cu două zeci de mii ? Iar de nu, cât este încă celălalt departe îi trimite solie şi se roagă de pace. Aşadar, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu. Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu ce o vor mai drege ? Nici în pământ, nici în gunoi nu mai este de folos, ci o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit să audă.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

EVANGHELIA DE LA LUCA
(XV, 1-10)

    În vremea aceea stăteau aproape de Iisus toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte. Dar fariseii şi cărturarii cârteau, zicând : Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei. Atunci a zis către ei pilda aceasta, spunând : care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una dintre ele, nu lasă, oare, pe cele nouăzeci şi nouă în câmpie şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte ? Şi dacă a găsit-o, o pune pe umerii săi cu bucurie şi, sosind acasă, cheamă prietenii şi pe vecini, zicându-le : bucuraţi-vă cu mine, căci am găsit oaia mea cea pierdută. Vă spun vouă că tot aşa va fi bucurie în cer pentru un păcătos care se pocăieşte, mai mult decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de pocăinţă. Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde, oare, lumina şi nu mătură casa şi nu caută cu băgare de seamă, până o găseşte ? Şi dacă o găseşte, cheamă prietenele şi vecinele, spunându-le : bucuraţi-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem. Vă spun vouă că tot aşa se face bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

EVANGHELIA DE LA LUCA
(XVI, 1-9)

   Zis-a Domnul pilda aceasta : era un om bogat care avea un iconom; şi au pârât pe iconom către el că-i risipeşte avuţiile. Deci l-a chemat şi i-a zis : ce este aceasta ce aud despre tine ? Să-mi dai socoteala iconomatului tău, căci nu mai poţi să fii de acum înainte iconom. Atunci iconomul şi-a zis : ce voi face, căci stăpânul meu ia iconomatul de la mine ? Să sap, nu pot; să cerşesc, îmi este ruşine. Ştiu ce voi face, ca să mă primească oamenii în casele lor, dacă voi fi scos din iconomat. Şi chemând unul câte unul pe datornicii stăpânului său, a întrebat pe cel dintâi : cât eşti dator stăpânului meu ? Acela i-a răspuns : o sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis : ia-ţi zapisul tău, şezi jos şi scrie de grabă cincizeci. După aceea a întrebat el pe altul : dar tu, cât eşti dator ? El a răspuns : o sută de măsuri de grâu. I-a zis lui iconomul : ia-ţi zapisul tău şi scrie optzeci. Iar stăpânul a lăudat pe iconomul cel nedrept, pentru că a lucrat înţelepţeşte; căci fiii veacului acestuia sunt faţă de însuşi neamul lor mai înţelepţi decât fiii luminii. Deci şi Eu zic vouă : faceţi-vă prieteni din mamona al nedreptăţii, pentru ca, dacă veţi sărăci, să vă primească aceia în locuinţele cele veşnice.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

EVANGHELIA DE LA LUCA
(XVI, 15-18 ; XVII , 1-4)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ce este socotit înălţat între oameni, uriciune este înaintea lui Dumnezeu. Legea şi proorocii au ţinut până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare prin stăruinţă intră în ea. Dar mai lesne este să treacă cerul şi pământul, decât un corn de literă să cadă din lege. Cel care îşi lasă pe femeia sa şi ia pe alta face desfrânare; şi cel care ia pe cea lăsată de bărbat face desfrânare şi el. Apoi a zis Iisus către ucenicii Săi : este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin ! Mai de folos i-ar fi dacă şi-ar lega o piatră de moară de gâtul său şi s-ar arunca în mare, decât să facă pe unul din aceştia mai mici să păcătuiască. Luaţi aminte de voi înşivă : de-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l şi, dacă se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori în zi şi de şapte ori se va întoarce la tine şi va zice : îmi pare rău, tu iartă-l pe el.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

EVANGHELIA DE LA LUCA
(IX, 57-62)

   În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, un om a zis către El : Doamne, eu voi merge după Tine, oriunde Te vei duce. Atunci Iisus i-a zis : vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul. Şi a zis către altul : vino după Mine. Dar el a zis : Doamne, dă-Mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu. Însă Iisus i-a răspuns : lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, iar tu du-te de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu. Un altul a zis : voi merge, Doamne, după Tine, dar mai întâi dă-mi voie să las în rânduială pe cei care sunt în casa mea. Iisus însă a zis către el : cel care pune mâna lui pe plug şi se uită înapoi nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu.





SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI ȘAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI ŞASEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA LUCA
(XII, 16-21)

   Zis-a Domnul pilda aceasta : unui om bogat i-a rodit ţarina şi se gândea în sine, zicând : ce voi face, căci nu am unde să-mi strâng roadele mele ? Dar şi-a zis : aceasta voi face : voi strica hambarele mele şi mai mari le voi zidi; şi voi strânge acolo toate roadele mele şi bunătăţile mele. Apoi voi zice sufletului meu : suflete, acum ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Însă Dumnezeu i-a zis : nebune, în această noapte vor cere de la tine sufletul tău; iar cele ce ai strâns tu ale cui vor mai fi ? Aşa se întâmplă cu cel care-şi adună comoară pentru sine însuşi, şi nu în Dumnezeu se îmbogăţeşte.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XVII, 20-25)

   În vremea aceea a fost întrebat Iisus de farisei : când va veni împărăţia lui Dumnezeu ? Le-a răspuns, zicând, că împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Nici nu vor spune : iat-o este aici, sau iat-o dincolo : fiindcă, iată, împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru. Şi a zis către ucenici : vor veni zile, când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, şi nu veţi vedea. Şi vă vor spune vouă : iată aici, sau iată acolo este; să nu vă duceţi, nici să nu vă luaţi după ei. Că precum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa. Dar mai întâi El trebuie să sufere mult şi să fie lepădat de neamul acesta.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

EVANGHELIA DE LA LUCA
(XVII, 26-37)

   Zis-a Domnul : precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi în zilele Fiului Omului. Mâncau, beau se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul, şi i-a prăpădit pe toţi. Aşijderea, precum a fost şi în zilele lui Lot : mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau şi zideau; dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a prăpădit pe toţi. Tot aşa va fi şi în ziua în care se va arăta Fiul Omului în ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi lucrurile lui în casă, să nu se coboare să le ia; de asemenea, cel care va fi la câmp să nu se întoarcă înapoi. Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot. Cine va căuta să-şi scape viaţa sa o va pierde; iar cine o va pierde o va dobândi. Vă spun vouă, în acea noapte, de vor fi doi într-un pat, unul se va lua şi altul se va lăsa. Două, de vor măcina împreună, una se va lua şi alta se va lăsa. De vor fi doi la câmp, unul se va lua şi altul se va lăsa. Atunci ucenicii L-au întrebat : Doamne, unde va fi aceasta ? Iar El le-a răspuns : unde va fi stârvul, acolo se vor aduna şi vulturii.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

EVANGHELIA DE LA LUCA
(XVIII, 15-17; 26-30)

    În vremea aceea aduceau la Iisus şi copiii, ca să se atingă de ei; iar ucenicii, văzând aceasta, l-au dojenit. Dar Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis : lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat vă spun vouă : cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea. Iar cei care au auzit acestea au zis : atunci cine poate să se mântuiască. Iar El a răspuns : cele ce la oameni sunt cu neputinţă sunt cu putinţă la Dumnezeu. Atunci Petru a zis : iată, noi am lăsat toate ale noastre şi am urmat Ţie. Iar EI le-a răspuns : adevărat vă spun vouă că nu este niciunul care şi-a lăsat casă, sau părinţi, sau fraţi, sau femeie, sau copii pentru împărăţia lui Dumnezeu, şi care să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vie, viaţă veşnică.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

EVANGHELIA DE LA LUCA
(XVIII,  31-34)

    În vremea aceea a luat Iisus pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi a zis către ei : iată ne suim la Ierusalim şi se vor împlini toate cele scrise de către prooroci despre Fiul Omului. Căci va fi dat în mâna păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi va fi scuipat Şi bătându-L, Îl vor omorî; dar a treia zi va învia. Iar ei nimic n-au înţeles din acestea, căci cuvântul acesta era ascuns pentru ei şi nu pricepeau cele spuse de Iisus.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

EVANGHELIA DE LA LUCA
(XIX, 12-28)

   Zis-a Domnul pilda aceasta : un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi ia întărire de domn şi să se înapoieze. Şi a chemat pe zece slujitori ai săi, le-a dat zece talanţi, şi a zis către ei : neguţătoriţi cu ei până voi veni. Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis solie în urma lui, spunând : nu voim ca acesta să domnească peste noi. Când s-a înapoiat el cu întărirea de domn, a poruncit să cheme pe slujitorii cărora le dăduse banii, ca să afle ce neguţătorie au făcut ei. Şi a venit cel dintâi, zicând : stăpâne, talantul tău a adus câştig zece talanţi. Atunci a zis stăpânul : bine, slujitor bun, pentru că în puţin ai fost credincios, să ai putere peste zece oraşe. A venit apoi al doilea, zicând : stăpâne, talantul tău a adus cinci talanţi. A zis şi acestuia : să fii şi tu stăpânitor peste cinci oraşe, A venit şi al treilea, zicând : stăpâne, iată talantul tău pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar, căci m-am temut de tine, pentru că eşti om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat. Stăpânul i-a zis : din cuvintele tale te voi judeca, slujitor viclean. Ai ştiut că eu sunt om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat Atunci de ce n-ai dat banii mei schimbătorilor şi, venind eu, i-aş fi cerut cu dobândă ? Apoi a poruncit celor ce stăteau de faţă : luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi. Dar ei au zis : stăpâne, acela are zece talanţi ! Vă spun că celui care are i se va da, iar de la cel care nu are, se va lua chiar şi ce are. Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea. După ce a vorbit acestea, a mers înainte, în sus, spre Ierusalim.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

EVANGHELIA DE LA LUCA
(X, 19-21)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : iată v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului; şi nimic nu vă va putea vătăma. Însă nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile se pleacă vouă, ci vă bucuraţi mai ales pentru că numele voastre s-au scris în ceruri. În ceasul acela s-a bucurat Iisus cu duhul şi a zis : Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi, şi le-ai descoperit copiilor. Da, Părinte, căci aşa a fost, înaintea Ta, bunăvoinţa Ta.





SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA LUCA
(XIII, 10-17)

    În vremea aceea Iisus învăţa, într-o zi de sâmbătă, în sinagogă. Şi iată era acolo o femeie care avea, de optsprezece ani, un duh de slăbiciune, şi care era gârbovă de nu putea să se ridice în sus nicidecum. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis : femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi şi-a pus mâinile peste dânsa şi îndată s-a îndreptat şi a început să slăvească pe Dumnezeu. Atunci mai-marele sinagogii, mâniindu-se, pentru că Iisus o vindecase sâmbăta, a luat cuvântul şi a grăit poporului : şase zile sunt în care trebuie să lucreze omul; deci veniţi în aceste zile şi vă vindecaţi, şi nu în ziua sâmbetei. Iar Domnul i-a răspuns şi a zis : făţarnicilor, fiecare dintre voi nu-şi dezleagă, oare, în ziua sâmbetei, boul sau asinul de la iesle şi nu-l duce să-l adape ? Dar această femeie, care este fiica lui Avraam şi pe care a legat-o satana, iată, de optsprezece ani, nu se cădea, oare, să fie dezlegată de legătura ei în ziua sâmbetei ? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi cei care erau împotriva Lui, iar poporul întreg se bucura de toate faptele măreţe săvârşite de Dânsul.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XIX,  37-44)

    În vremea aceea, apropiindu-se Iisus de Ierusalim, la coborâşul Muntelui Măslinilor toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu cu glas mare pentru toate minunile pe care le văzuse, zicând : binecuvântat este împăratul care vine în numele Domnului; pace în cer şi slavă în cei de sus. Dar unii farisei din mulţime au zis către El : Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii. Atunci, răspunzând, Iisus le-a zis : vă spun vouă că, dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga. Şi, când s-a apropiat şi a văzut oraşul, a plâns El de mila lui şi a zis : dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi a ta, cele ce sunt spre pacea ta ! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi. Căci vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţ împrejurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile. Te vor face una cu pământul, pe tine şi pe fiii tăi în tine; şi nu vor mai lăsa ei în tine piatră pe piatră, pentru că tu nu ai cunoscut vremea cercetării tale.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XIX,  45-48)

    În vremea aceea, intrând în templu, Iisus a început să dea afară pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în el, spunându-le că scris este : casa Mea este casă de rugăciune, iar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Şi în toate zilele era în templu şi învăţa. Dar căpetenile preoţilor şi cărturarii şi bătrânii poporului căutau să-L piardă. Şi nu găseau ce să-I facă, pentru că tot poporul se ţinea după El şi-L asculta.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XX, 1-8)

    În vremea aceea, când învăţa Iisus poporul în templu şi propovăduia Evanghelia, au venit preoţii şi cărturarii, împreună cu bătrânii, şi L-au întrebat, zicând : spune nouă, cu ce putere faci acestea, sau cine este cel care Ţi-a dat puterea aceasta ? Iar El, răspunzând, a zis către ei : vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt; spuneţi-mi : botezul lui Ioan a fost din cer, sau de la oameni ? Iar ei se gândeau în sine, zicând : dacă vom zice : din cer, ne va spune : pentru ce dar n-aţi crezut în el ? Iar dacă vom zice : de la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este încredinţat că Ioan a fost prooroc. Deci au răspuns că nu ştiu de unde a fost. Atunci Iisus le-a zis : nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XX, 9-18)

    Zis-a Domnul pilda aceasta : un om a sădit o vie şi a dat-o cu învoială unor lucrători, apoi s-a dus departe pentru multă vreme. La timpul roadelor, a trimis pe un slujitor la lucrători ca să-i dea din rodul viei; lucrătorii însă, după ce l-au bătut, l-au trimis fără nimic. A mai trimis pe alt slujitor, dar ei, bătându-l şi pe acela şi batjocorindu-l, l-au trimis fără nimic. A mai trimis şi pe al treilea; ei însă, după ce l-au rănit şi pe acesta, l-au scos afară. Atunci a zis stăpânul viei : ce să fac ? Voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate că, văzându-l pe el, se vor ruşina. Însă lucrătorii, când l-au văzut, au vorbit între ei şi au zis : acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm, pentru ca moştenirea să fie a noastră. Şi, scoţându-l afară din vie, l-au omorât Deci ce le va face stăpânul viei ? Va veni şi va pierde pe lucrătorii aceştia, iar via o va da altora. Dar ei, când au auzit, au zis : ferească Dumnezeu ! Iisus însă, privindu-i în faţă, le-a grăit lor : atunci ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise : piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului ? Oricine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma; iar peste cine va cădea ea, pe acela îl va spulbera.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XX, 19-26)

    În vremea aceea căpeteniile preoţilor şi cu cărturarii căutau să pună mâna pe Iisus, chiar în ceasul acela, dar s-au temut de popor; căci înţeleseseră că despre ei era vorba în pilda aceasta. Atunci ei s-au pus la pândă şi I-au trimis nişte iscoade, care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă cu vreun cuvânt şi să-L dea stăpânirii şi puterii dregătorului. Aceştia L-au întrebat, zicând : Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi drept şi nu cauţi la faţa oamenilor, ci într-adevăr înveţi calea lui Dumnezeu : se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului, sau nu ? Iar Iisus, pricepând vicleşugul lor, le-a răspuns : de ce Mă ispitiţi ? Arătaţi-Mi un dinar; al cui este chipul şi inscripţia de pe el ? Iar ei, răspunzând, au zis : ale Cezarului. Atunci El le-a zis : aşadar, daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului; şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Şi nu L-au putut prinde în cuvânt înaintea poporului; şi pentru aceasta, minunându-se ei de răspunsul Lui, au tăcut.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XII, 32-40)

   Zis-a Domnul : nu te teme turmă mică, pentru că Tatălui vostru a bine plăcut să vă dea vouă împărăţia. Vindeţi averile voastre şi daţi-le în milostenii; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesecată în ceruri, unde furul nu se apropie, Sici molia nu o strică. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse; fiţi asemenea acelor oameni care aşteaptă pe stăpânul lor, când se întoarce de la nuntă, pentru ca, venind şi bătând, îndată să-i deschidă. Fericiţi sunt slujitorii aceia pe care, venind stăpânul, îi va găsi veghind. Adevărat vă spun că El se va încinge, iar pe dânşii îi va pune să şadă la masă şi, venind la masă, îi va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, fericiţi sunt slujitorii aceia, de-i va găsi aşa. Dar şi aceea o ştiţi prea bine că, dacă ar şti stăpânul casei în care ceas va veni furul, ar veghea şi nu ar lăsa să-i spargă casa. Deci şi voi fiţi gata, căci în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.





SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


CLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA LUCA
(XIV, 16-24)

    Zis-a Domnul pilda aceasta : un om oarecare a făcut cină mare şi a poftit pe mulţi; şi a trimis el la ceasul cinei pe slujitorul său să zică celor poftiţi : veniţi, căci totul este acum gata. Dar toţi au început să-şi ceară iertăciune, ca şi cum ar fi fost înţeleşi. Cel dintâi a zis : am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; te rog să mă ierţi. Un altul a zis : am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc; te rog să mă ierţi. Al treilea a zis : mi-am luat femeie, şi pentru aceasta nu pot veni. Şi, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis slujitorului său : ieşi degrabă în pieţele şi uliţele oraşului : şi săracii, şi betegii, şi orbii, şi şchiopii adu-i aici. Şi, întorcându-se, slujitorul a zis : stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit şi tot mai este loc. Atunci stăpânul a zis către slujitor : ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i pe toţi să intre, ca să se umple casa mea. Căci vă spun : niciunul din oamenii aceia care au fost poftiţi nu va gusta din cina mea.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI NOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XX, 27-44)

    În vremea aceea au venit la Iisus unii dintre saducheii care tăgăduiesc că este înviere şi L-au întrebat, zicând : Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris : dacă cineva are un frate însurat şi acesta va muri neavând copii, atunci fratele să ia pe femeia văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său. Deci erau şapte fraţi; şi cel dintâi, luându-şi femeie, a murit fără copii. Pe femeie a luat-o atunci al doilea, dar şi el a murit fără copii. A luat-o pe ea şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte au murit, fără să lase copii. La urma tuturor a murit şi femeia. Deci, la înviere, a cărui dintre ei va fi femeia ? Căci câte şapte au avut-o pe ea de nevastă. Atunci, răspunzând lor, Iisus le-a zis : fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită; dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul ce va să fie şi învierea din morţi nici nu se însoară, nici nu se mărită. Căci nici să moară nu mai pot, fiindcă sunt la fel cu îngerii şi sunt fiii lui Dumnezeu, de vreme ce sunt fiii învierii. Iar cum că morţii vor învia, însuşi Moise a arătat atunci când vorbeşte despre rug şi când numeşte pe Domnul : Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacob. Iar Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor, căci toţi sunt vii în El. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, I-au zis : Învăţătorule, bine ai vorbit. De aceea nu mai cutezau să-L mai întrebe nimic. Atunci a zis către ei : cum spun cărturarii că Hristos este fiul lui David ? Pentru că însuşi David zice în cartea Psalmilor : zis-a Domnul Domnului Meu, şezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. Dacă David îl numeşte pe El Domn, deci cum este Fiul său ?

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI NOUA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XXI, 12-19)

    Zis-a Domnul către ucenicii Săi : păziţi-vă de oameni, pentru că ei vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă prinşi în sinagogi şi în temniţe, şi vă vor duce la împăraţi şi la dregători, din pricina numelui Meu. Şi vi se va întâmpla să mărturisiţi. Puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde. Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi de părinţi, şi de fraţi, şi de rudenii, şi de prieteni; şi unii dintre voi vor fi daţi la moarte. Şi veţi fi urâţi de toţi oamenii, din pricina numelui Meu. Dar niciun păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră, vă veţi păstra sufletele voastre.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI NOUA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XXI, 5-8; 10-11, 20-24)

    În vremea aceea, vorbind unii cu Iisus despre templu, cum că este împodobit cu pietre frumoase şi cu podoabe, El a zis : vor veni zile, când din cele ce vedeţi nu va rămâne piatră pe piatră, care să nu se risipească. Dar L-au întrebat, zicând : Învăţătorule, oare, când vor fi acestea şi care va fi semnul când au să fie acestea ? Iar El a zis : vedeţi să nu fiţi amăgiţi : atunci se va scula neam peste neam, şi împărăţie peste împărăţie; vor fi cutremure mari şi pe alocurea foamete şi molime, prevestiri înspăimântătoare şi semne mari din cer. Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oştiri, să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lui. Atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi; cei ce vor fi în oraş să iasă afară din el; iar cei ce vor fi prin sate să nu intre în el. Că acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise. Dar vai de cele ce vor avea în pântece şi de cele ce vor alăpta în acele zile, că va fi strâmtorare mare în ţară şi urgie asupra acestui popor. Şi vor cădea de ascuţişul sabiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile; iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de păgâni, până se vor împlini vremurile păgânilor.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI NOUA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XXI, 28-33)

    Zis-a Domnul către ucenicii Săi : prindeţi curaj şi vă ridicaţi capetele voastre, pentru că se apropie mântuirea voastră. Apoi le-a spus o pildă : priviţi smochinul şi toţi copacii; când înfrunzesc ştiţi şi voi, privind la ei, că vara este de acum aproape. Aşa şi voi, când veţi vedea făcându-se acestea, să ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI NOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XXI, 37-38; XXII, 1-8)

    În vremea aceea învăţa Iisus ziua în templu, iar noaptea, ieşind din oraş, rămânea pe muntele numit Muntele Măslinilor. Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte. Iar acum se apropia praznicul azimelor, care se numeşte Paşti. Şi căpeteniile preoţilor şi cărturarii căutau cum să omoare pe Iisus, căci se temeau de popor. Dar satana a intrat în Iuda, numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. Şi, ducându-se, Iuda a vorbit cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei cum să-L dea în mâinile lor. Aceştia s-au bucurat şi s-au învoit cu el să-i dea bani. După ce el le-a făgăduit, căuta vreme potrivită să-L dea lor fără ştirea poporului. A sosit deci ziua azimelor, când se cădea să se jertfească mielul de Paşti. Şi a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând : duceţi-vă să ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI NOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XIII, 19-29)

    Zis-a Domnul pilda aceasta : asemenea este împărăţia cerurilor cu grăuntele de muştar pe care, luându-l, un om l-a semănat în grădina sa, şi a crescut şi s-a făcut copac mare, iar păsările cerului s-au sălăşluit în ramurile lui. Iarăşi a zis : cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu ? Asemenea este cu aluatul pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată. Şi umbla prin oraşe şi prin sate învăţând şi călătorind spre Ierusalim. Iar cineva L-a întrebat : Doamne, puţini sunt, oare, cei care se mântuiesc ? Iar El a zis către ei : străduiţi-vă să intraţi prin uşa cea strâmtă, căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, dar nu vor putea. Deci, după ce se va scula stăpânul casei şi va încuia uşa, veţi începe să staţi afară şi să bateţi în uşă, zicând : Doamne, Doamne, deschide-ne; dar el, răspunzând, va zice vouă : nu vă ştiu de unde sunteţi. Atunci voi veţi începe a zice : am mâncat şi am băut înaintea ta şi în uliţele noastre ai învăţat. El însă va zice : vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce faceţi nedreptăţi. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacob şi pe toţi proorocii în împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară. Şi vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea în împărăţia lui Dumnezeu.




SĂPTĂMÂNA A TREIZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA

A DOUĂZECI ŞI NOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA LUCA
(XVII, 12-19)

    În vremea aceea când a intrat Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi care stăteau departe şi care au ridicat glasul şi au zis : Iisuse, Învăţătorule, fie-ţi milă de noi ! Iar El, văzându-i, le-a zis lor : duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit de lepră. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors şi cu glas mare slăvea pe Dumnezeu; şi a căzut cu faţa la pământ lângă picioarele lui Iisus şi I-a mulţumit. Şi acela era samarinean. Iisus însă, răspunzând, a zis : oare, nu toţi cei zece s-au curăţit ? Dar cei nouă unde sunt ? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu, decât numai acesta care este de alt neam ? Apoi a zis către acela : scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(VIII, 11-21)

    În vremea aceea au ieşit fariseii şi au început să discute cu Iisus şi să-L ispitească, cerând de la Dânsul un semn din cer. Dar Iisus, suspinând în duhul Său, a zis : pentru ce neamul acesta cere semn ? Adevărat vă spun vouă că nu se va da semn acestui neam. Şi, lăsându-i, a intrat iarăşi în corabie şi a trecut de cealaltă parte. Dar ucenicii uitaseră să ia pâine şi n-aveau cu ei în corabie decât o pâine. Şi le-a poruncit, zicând : căutaţi să vă păziţi de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod. Ucenicii însă se gândeau, zicând unul către altul : aceasta o zice fiindcă n-avem pâine. Iar Iisus înţelegând, le-a zis lor : pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pâine ? Tot nu înţelegeţi şi nici nu pricepeţi ? Atât de împietrită este inima voastră ? Ochi aveţi şi nu vedeţi, urechi aveţi şi nu auziţi, şi nu vă aduceţi aminte când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coşuri pline de fărâmituri aţi luat ? Răspuns-au Lui : douăsprezece. Şi când cu cele şapte pâini la cei patru mii de oameni, câte coşuri pline de fărâmituri aţi luat ? Iar ei au răspuns : şapte. Atunci El le-a zis : cum dar nu înţelegeţi ?

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(VIII, 22-26)

    În vremea aceea a venit Iisus în Betsaida şi I-au adus un orb şi L-au rugat ca să se atingă de el. Atunci Iisus, luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat. Şi scuipând în ochii lui şi punându-şi mâinile pe el, l-a întrebat dacă vede ceva. Dar el, deschizându-şi ochii, a zis : văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci. După aceasta şi-a pus iarăşi mâinile pe ochii lui şi atunci a văzut bine şi s-a vindecat, căci a văzut lămurit pe toţi. Apoi l-a trimis la casa sa, zicându-i : în sat să nu intri, nici să spui cuiva din sat.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(VIII, 30-34)

    În vremea aceea a oprit Iisus pe ucenicii Săi să spună cuiva despre Dânsul că este Hristos. Apoi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de căpeteniile preoţilor şi de cărturari, şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze. Şi spunea pe faţă cuvântul acesta. Atunci Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, Iisus, întorcându-se şi uitându-se spre ucenicii Săi, a certat pe Petru, mergi înapoia Mea, satano, pentru că tu nu cugeţi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor. Apoi a chemat la Sine mulţimea împreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis : oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia Crucea şi să-Mi urmeze Mie.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(IX, 10-15)

    În vremea aceea ucenicii au păstrat cuvântul lui Iisus, întrebându-se între ei : ce înseamnă oare, a învia din morţi ? Şi L-au întrebat pe Dânsul, zicând : pentru ce zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie ? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis : cu adevărat, venind mai întâi, Ilie va aşeza din nou toate, tot aşa cum este scris despre Fiul Omului ca să pătimească mult şi să fie defăimat. Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit şi au făcut cu el toate câte au voit, după cum este scris despre el. Când au ajuns la ceilalţi ucenici, au văzut mulţime mare împrejurul lor şi pe cărturari sfădindu-se cu ei. Şi îndată tot poporul, văzându-L, a rămas uimit şi alergând s-a închinat Lui. Iar Iisus a întrebat pe cărturari : despre ce vă sfădiţi cu ei ?

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(IX, 33-41)

   În vremea aceea au venit Iisus şi ucenicii Lui în Capernaum; iar când erau în casă, i-a întrebat pe ei : de ce vă sfădeaţi pe drum ? Ei însă au tăcut, fiindcă pe drum se sfădiseră unul cu altul, cine dintre ei să fie mai mare. Atunci Iisus, şezând jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis : cel care vrea să fie întâi să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitorul tuturor. Şi luând un copil, l-a pus în mijlocul lor; şi luându-şi în braţe, a zis către ei : oricine va primi în numele Meu pe unul dintre aceşti copii pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Acela care M-a trimis pe Mine. Atunci Ioan a grăit către El : Învăţătorule, am văzut pe unul izgonind diavoli în numele Tău, dar care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu vine după noi. Dar Iisus a zis : nu-l opriţi, căci nu este nimeni care să facă minuni în numele Meu şi să poată, îndată după aceasta, să Mă vorbească de rău. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Iar oricine vă va adăpa pe voi cu un pahar de apă în numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata sa.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XIV, 1-11)

    În vremea aceea a intrat Iisus în casa unuia dintre căpeteniile fariseilor, în zi de sâmbătă, ca să mănânce pâine, iar ei Îl pândeau. Şi iată înaintea Lui era un om bolnav de idropică. Atunci Iisus, luând cuvântul, a zis către farisei şi către învăţătorii de lege, întrebând : se cuvine a vindeca sâmbătă, ori nu ? Ei însă au tăcut. Dar El, apucându-l pe bolnav, l-a vindecat şi i-a dat drumul. Şi iarăşi a zis, vorbind către ei : care dintre voi, de-i va cădea asinul sau boul în puţ, nu-l va scoate îndată afară în ziua sâmbetei ? Şi n-au putut să-I răspundă la acestea. Apoi, luând seama cum îşi alegeau la masă cele întâi locuri, a spus oaspeţilor o pildă, zicând către ei : când eşti chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în fruntea mesei, ca nu cumva să fie chemat de gazdă altul mai de cinste decât tine; şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine şi pe el, să-ţi zică : dă acestuia locul; şi atunci cu ruşine te vei duce la locul cel mai de la urmă. Ci tu, când eşti chemat, du-te şi te aşează în locul cel mai din urmă, aşa încât, când va veni cel care te-a chemat, el să-ţi zică : prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinste în faţa celor care vor şedea împreună cu tine. Căci oricine se înalţă pe sine se va smeri; iar cel care se smereşte pe sine se va înălţa.





SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ȘI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA

A TREIZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA LUCA
(XVIII, 18-27)

    În vremea aceea un om oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând : Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică ? Iar Iisus i-a zis : pentru ce Mă numeşti bun ? Nimeni nu este bun, decât numai singur Dumnezeu. Ştii poruncile : să nu faci desfrânare, să nu ucizi, să nu furi, să nu fii mărturie mincinoasă; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el I-a răspuns : toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind acestea, Iisus i-a zis : încă una îţi mai lipseşte. Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; apoi vino şi urmează Mie. Dar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Văzându-L că s-a întristat, Iisus a zis : cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au averi ! Căci mai lesne este pentru cămilă să treacă prin urechile acului, decât pentru bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Iar cei care au auzit acestea, au zis : atunci cine poate să se mântuiască ? Iar Dânsul a răspuns : cele ce nu sunt cu putinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI UNA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(IX, 42-50; X, 1-2)

    Zis-a Domnul : oricine va face pe vreunul dintre aceştia mai mici care cred în Mine să cadă în păcat, mai bine ar fi pentru el să-i atârne cineva o piatră de moară de gât şi să-l arunce în mare. Dacă mâna ta te îndeamnă la păcat, taie-o; căci este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai amândouă mâinile şi să intri în Gheena, în focul cel nestins, unde viermele nu moare şi focul nu se stinge. Iar dacă piciorul tău te îndeamnă la păcat, taie-l; căci este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare şi să fii aruncat în Gheena, în focul cel nestins, unde viermele nu moare şi focul nu se stinge. Şi dacă ochiul tău te îndeamnă la păcat, scoate-l; căci este mai bine pentru tine să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un singur ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul Gheenei, unde viermele nu moare şi focul nu se stinge. Pentru că orice om se va săra cu foc, după cum orice jertfă se va săra cu sare. Bun lucru este sarea; dar, dacă îşi va pierde puterea de a săra, cu ce o veţi mai drege ? Să aveţi sare în voi şi să fiţi în pace unii cu alţii. Iar de acolo, sculându-se, a venit în ţinutul Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului; şi mulţimile s-au adunat din nou la Dânsul şi iarăşi îi învăţa pe ei, precum îi era obiceiul.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI UNA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(X, 2-12)

     În vremea aceea, când s-au apropiat de Iisus, fariseii L-au întrebat, ispitindu-L, dacă se cade bărbatului să-şi lase femeia ? Iar El, răspunzând, le-a grăit : ce v-a poruncit vouă Moise ? Iar ei au zis : Moise a dat voie să-i scrie carte de despărţenie şi să o lase. Atunci, răspunzând, Iisus le-a zis : din pricina împietririi inimii voastre v-a scris vouă porunca aceasta. Dar, din începutul zidirii, bărbat şi femeie i-a făcut pe ei Dumnezeu. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup, aşa că numai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. Dar în casă, iarăşi L-au întrebat ucenicii despre aceasta. Atunci El le-a spus : oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta face desfrânare cu ea; iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, face desfrânare.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI UNA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(X, 11-16 )

    Zis-a Domnul : oricine îşi va lăsa femeia sa şi va lua pe alta face desfrânare cu ea; iar femeia, dacă-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, face desfrânare. Şi aduceau la Dânsul copilaşii, ca să-şi pună mâna peste ei; dar ucenicii certau pe cei care-i aduceau. Însă, când a văzut aceasta, lui Iisus i-a părut rău şi le-a zis : lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat vă spun că cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-şi mâinile peste ei.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI UNA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(X, 17-27)

    În vremea aceea, ieşind Iisus în drum ca să plece, a alergat cineva către El şi, îngenunchind înaintea Lui, L-a întrebat, zicând : Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa cea veşnică ? Iar Iisus i-a răspuns : pentru ce îmi zici bun ? Nimeni nu este bun, decât numai singur Dumnezeu. Ştii poruncile : să nu fii desfrânat, să nu ucizi, să nu furi, să nu fii mărturie mincinoasă, să nu înşeli, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Dar acela, răspunzând, a zis : Învăţătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţile mele. Iar Iisus, privind la el cu drag, i-a zis : încă una îţi mai lipseşte : du-te de vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; apoi vino, ia-ţi Crucea şi urmează Mie. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, pentru că avea multe avuţii. Iar Iisus, uitându-se în jur, a zis către ucenicii Săi : cât de greu vor intra cei bogaţi în împărăţia lui Dumnezeu ! Dar ucenicii stăteau uimiţi de cuvintele acestea ale Lui. Atunci Iisus, vorbind din nou, le-a spus : fiilor, cât de anevoie este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu ! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Dar ei mai mult s-au înfricoşat, zicând unul către altul : atunci cine poate să se mântuiască ? Iar Iisus, uitându-se la ei, le-a spus : la oameni aceasta este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu; căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI UNA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(X, 23-32)

    Zis-a Domnul către ucenicii Săi : cât de greu vor intra cei bogaţi în împărăţia lui Dumnezeu ! Dar ucenicii stăteau uimiţi de aceste cuvinte ale Lui. Atunci Iisus, vorbind din nou. Le-a spus : fiilor, cât de anevoie este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu ! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Dar ei mai mult s-au înfricoşat, zicând unul către altul : atunci cine poate să se mântuiască ? Iar Iisus, uitându-se la ei, le-a spus : la oameni aceasta este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu; căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă. Şi a început Petru a zice către Dânsul : iată noi am lăsat toate şi am venit după Ţine. Răspunzând, Iisus a zis : adevărat vă spun vouă că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu ia însutit, acum în vremea aceasta, în mijlocul prigonirilor, case, şi fraţi, şi surori, şi tată, şi mamă, şi copii, şi ţarine; iar în veacul ce va să vie, viaţa veşnică. Dar mulţi din cei dintâi vor fi în urmă, şi cei din urmă întâi. Dar, când erau pe drum, mergând în sus spre Ierusalim, şi Iisus mergea înaintea lor, ucenicii erau uimiţi; iar cei care mergeau după ei erau cuprinşi de teamă.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI UNA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XVI, 10-15)

   Zis-a Domnul : cel care este credincios în puţin şi în mult este credincios; şi cel ce este nedrept în puţin şi în mult este nedrept. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţia nedreaptă, cine vă va încredinţa vouă pe cea adevărată ? Şi, dacă în cele străine n-aţi fost credincioşi, pe cele ce sunt ale voastre, cine vi le va da ? Niciun slujitor nu poate să slujească la doi stăpâni; pentru că sau pe unul va urî şi pe celălalt îl va iubi; sau de unul se va ţine şi de celălalt nu va îngriji. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. Toate acestea le-au ascultat şi fariseii, care erau iubitori de argint, şi-L luau în bătaie de joc. Iisus însă le-a zis : voi căutaţi să vă arătaţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu ştie inimile voastre; pentru că acela care este înălţat între oameni este urâciune înaintea lui Dumnezeu.






SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ȘI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA

A TREIZECI ŞI UNA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA LUCA
(XVIII, 35-43)

    În vremea aceea, pe când se apropia Iisus de Ierihon, un orb şedea la marginea drumului şi cerşea. Şi, auzind mulţimea trecând, el a întrebat : ce este aceasta ? Şi i-au spus lui că trece Iisus din Nazaret. Atunci el a strigat, zicând : Iisuse, Fiul lui David, fie-ţi milă de mine. Iar cei care mergeau înainte îl certau, ca să tacă; el însă şi mai tare striga : Fiul lui David, fie-ţi milă de mine ! Iar Iisus s-a oprit şi a poruncit să-l aducă la Dânsul; şi, când s-a apropiat, l-a întrebat, zicând : ce vrei să-ţi fac ? Iar el a spus : Doamne, să văd. Şi Iisus i-a zis : vezi ! Credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi a mers după Iisus slăvind pe Dumnezeu, şi tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI DOUA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(X, 46-52)

    În vremea aceea, când ieşeau din Ierihon Iisus, ucenicii Lui şi popor mult, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea jos pe marginea drumului şi cerea milostenie. Auzind că este Iisus Nazarineanul, el a început să strige şi să zică : Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă ! Dar mulţi îl certau, ca să tacă. El însă striga şi mai tare : Fiul lui David, miluieşte-mă ! Atunci Iisus s-a oprit şi a zis să-l cheme. Şi l-au chemat pe orb, zicându-i : îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă. Iar el, lepădându-şi haina, s-a sculat şi a venit la Iisus. Deci l-a întrebat Iisus, zicându-i : ce voieşti să-ţi fac ? Orbul I-a răspuns : Învăţătorule, să văd. Iar Iisus i-a zis : du-te, credinţa ta te-a mântuit; şi îndată a văzut şi a pornit după Iisus pe drum.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XI, 11-23)

    În vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu; şi după ce a văzut toate, iar vremea fiind spre seară, a plecat în Betania cu cei doisprezece. A doua zi, plecând din Betania, a flămânzit şi, văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; ajungând însă la smochin, n-a găsit nimic, decât numai frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. Atunci a grăit Iisus către smochin zicând : de acum înainte, nimeni să nu mai mănânce în veci rod din tine. Iar ucenicii Lui au auzit aceste vorbe. Apoi au venit în Ierusalim şi, intrând în templu, Iisus a început să dea afară pe cei care vindeau şi pe cei care cumpărau în templu; şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele negustorilor de porumbei. Şi nu îngăduia să mai treacă cineva cu vreun vas prin templu; şi-i învăţa, zicându-le : oare, nu este scris : casa Mea casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile ? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Şi au auzit cărturarii şi căpeteniile preoţilor şi căutau în ce chip să-L piardă, căci se temeau de Dânsul, pentru că tot poporul era uimit de învăţătura Lui. Iar când s-a înserat, Iisus a ieşit afară din oraş. A doua zi dimineaţa, trecând, au văzut smochinul uscat până în rădăcină şi, aducându-şi aminte, Petru I-a zis : Învăţătorule, iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. Şi, răspunzând, Iisus le-a zis : aveţi credinţă în Dumnezeu, căci adevărat vă spun vouă că cel care va zice muntelui acestuia, ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce zice se va face, orice va zice el se va face.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XI, 22-26)

    Zis-a Domnul către ucenicii Săi : aveţi credinţă în Dumnezeu căci adevărat vă spun vouă că cel care va zice muntelui acestuia, ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, orice va zice el se va face. De aceea vă spun vouă : toate câte cereţi, când vă rugaţi, să credeţi că le veţi lua, şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru cel din ceruri să vă ierte vouă greşelile voastre. Căci, dacă voi nu veţi ierta, nici Tatăl vostru cel din ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XI, 27-33)

    În vremea aceea a venit Iisus iarăşi în Ierusalim; şi, când se plimba Iisus prin templu, au venit la Dânsul căpeteniile preoţilor, cărturarii şi bătrânii, şi I-au zis : cu ce putere faci acestea ? Şi cine Ţi-a dat Ţie puterea aceasta, ca să le faci ? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis : am să vă întreb şi Eu pe voi o vorbă şi să-Mi răspundeţi. Atunci vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea. Botezul lui Ioan a fost din cer, sau de la oameni ? Răspundeţi-Mi ! Ei însă vorbeau între ei, zicând : dacă vom răspunde : din Cer, va zice : pentru ce, dar, nu aţi crezut în el ? Iar dacă vom răspunde : de la oameni, se temeau de popor, pentru că toţi aveau credinţa că Ioan a fost într-adevăr prooroc. Deci au răspuns lui Iisus : nu ştim. Atunci şi Iisus le-a zis : nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XII, 1-12)

    Zis-a Domnul pilda aceasta : un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a aşezat în ea teasc, a zidit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. La vremea roadelor a trimis la lucrători un slujitor ca să primească de la ei partea sa din rodul viei. Dar ei, punând mâna pe el, l-au bătut şi i-au dat drumul fără nimic. A trimis la ei, a doua oară, alt slujitor; dar şi pe acela, lovindu-l cu pietre, i-au spart capul şi l-au gonit cu ocară. Din nou a trimis pe altul, dar şi pe acela l-au omorât; apoi a trimis şi pe mulţi alţii, din care pe unii i-au bătut, iar pe alţii, i-au omorât. Dar mai avea şi un fiu iubit al său, şi în cele din urmă l-a trimis şi pe el la ei, zicând : se vor ruşina de fiul meu. Dar lucrătorii aceia au zis între ei : acesta este moştenitorul; veniţi să-l ucidem şi moştenirea va fi a noastră. Atunci au pus mâna pe el, l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie. Ce va face acum stăpânul viei ? Va veni şi va nimici pe lucrătorii aceia şi via o va da altora. Oare, nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o, că piatra pe care au aruncat-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie pusă în capul unghiului ? De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri. Ei căutau să-L prindă, căci pricepuseră că împotriva lor spusese pilda aceasta, dar se temeau de popor; şi lăsându-L, s-au dus.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XVII, 3-10)

    Zis-a Domnul : luaţi aminte de voi înşivă : dacă-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l şi, dacă el se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi, şi de şapte ori se va întoarce la tine, zicând : îmi pare rău, tu să-l ierţi. Atunci apostolii au zis către Domnul : dă-ne mai multă credinţă. Iar Domnul a răspuns : dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia : dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare, şi el v-ar asculta. Şi cine dintre voi, având un servitor la arat sau la păscut oile, îi va zice când vine acasă de la câmp : treci şi şezi la masă ? Oare, nu-i va zice mai degrabă : pregăteşte-mi ceva ca să cinez şi, încingându-te, slujeşte-mă până ce voi mânca şi voi bea eu; după aceea vei mânca şi vei bea şi tu ? Va mulţumi el, oare, servitorului aceluia pentru că a făcut ce i s-a poruncit ? Cred că nu. Aşa şi voi, când veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi : slujitori nevrednici suntem, pentru că n-am făcut decât ceea ce eram datori să facem.






SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ȘI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA

A TREIZECI ŞI DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA LUCA
(XIX, 1-10)

    În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon şi iată un om bogat cu numele Zaheu, care era mai mare peste vameşi, căuta să vadă cine este Iisus; dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Atunci, alergând înainte, s-a suit într-un dud, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Dar când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, l-a văzut şi a zis către el : Zaheu, grăbeşte-te şi dă-te jos, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Şi el, grăbindu-se, s-a coborât şi L-a primit cu bucurie. Când au văzut aceasta, toţi cârteau şi ziceau : a intrat să găzduiască la un păcătos. Dar Zaheu, stând în faţa Domnului, I-a spus : iată jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Iar Iisus a grăit către el : astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi el este fiul lui Avraam. Fiindcă Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XII, 13-17)

    În vremea aceea căpeteniile preoţilor şi cărturarii au trimis la Iisus pe unii din farisei şi din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt. Deci au venit şi I-au zis : Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie Cezarului, sau nu ? Să dăm, sau să nu dăm ? Însă Iisus, cunoscând făţărnicia lor, le-a zis : pentru ce Mă ispitiţi ? Aduceţi un dinar, să-l văd. Iar ei I-au adus. Şi i-a întrebat : ale cui sunt chipul şi inscripţia de pe el ? Ei I-au răspuns : ale Cezarului. Atunci Iisus le-a zis : daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Şi au rămas foarte miraţi de Dânsul.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XII, 18-27)

    În vremea aceea au venit la Iisus, saducheii care zic că nu este înviere şi L-au întrebat, zicând : Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris că, de va muri fratele cuiva şi-i va rămâne femeia fără copii, atunci fratele lui să ia pe văduvă şi să ridice urmaşi fratelui mort. Deci au fost şapte fraţi : şi cel întâi şi-a luat femeie, dar a murit şi n-a lăsat urmaşi; atunci a luat-o al doilea, dar a murit şi nici el n-a lăsat urmaşi; tot aşa şi al treilea; şi au luat-o toţi şapte, nelăsând urmaşi niciunul. Iar după ei toţi, a murit şi femeia. Deci, la înviere, când vor învia, a cărui dintre ei va fi femeia, căci toţi şapte au avut-o de nevastă ? Atunci Iisus le-a zis : oare, nu de aceea vă rătăciţi voi, pentru că nu ştiţi nici Scriptura, nici puterea lui Dumnezeu ? Căci, după ce vor învia din morţi, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri. Iar despre morţi, că au să învieze, oare, n-aţi citit în cartea lui Moise, ce i-a spus Dumnezeu în rug, când a zis : Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacob ? Însă Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii. Deci voi sunteţi în mare rătăcire.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XII, 28-37)

    În vremea aceea s-a apropiat de Iisus unul dintre cărturari şi L-a întrebat : care este cea dintâi dintre toate poruncile ? Iar Iisus i-a răspuns că cea dintâi dintre toate este aceasta : ascultă Israile, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn; să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău şi din toată puterea ta; aceasta este cea dintâi poruncă; iar a doua, asemenea acesteia, este : să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Mai mare decât acestea, nu este altă poruncă. Atunci cărturarul I-a zis : bine, Învăţătorule, adevărat ai zis că este un singur Dumnezeu şi nu este altul afară de El; şi a-L iubi din toată inima şi din tot cugetul şi din tot sufletul şi din toată puterea, şi a iubi pe aproapele ca pe sine însuşi este mai mult decât toate prinoasele şi jertfele. Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis : nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe. Dar când învăţa în templu, Iisus a zis : cum spun cărturarii că Hristos este fiul lui David ? Căci însuşi David, insuflat de Duhul Sfânt, a grăit : zis-a Domnul, Domnului meu : şezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale. Deci însuşi David îl numeşte pe El Domn; atunci cum este fiul lui ? Şi toată mulţimea îl asculta cu bucurie.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XII, 38-44)

    Zis-a Domnul către ucenicii Săi : păziţi-vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi şi să li se închine lumea prin târguri; să stea în cele dintâi scaune în sinagogi şi în locurile cele dintâi la ospeţe; aceştia, care mănâncă văduvelor casele şi de ochii lumii îndelung se roagă, vor lua mai grea osândă. Şi şezând în preajma cutiei pentru adunat daruri, Iisus privea cum aruncă poporul bani în cutie; şi mulţi bogaţi aruncau mult. Venind însă o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Atunci Iisus a chemat pe ucenici şi le-a zis : adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat în cutie mai mult decât ceilalţi; pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, iar aceasta din sărăcia ei a aruncat tot ce a avut, toată avuţia sa.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XIII, 1-8)

    În vremea aceea, ieşind din templu Iisus, unul dintre ucenicii Săi, I-a zis : Învăţătorule, priveşte ce lespezi şi ce ziduri ! Dar Iisus, răspunzând, i-a zis : vezi aceste ziduri mari ? Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu se risipească. Iar când şedea Dânsul pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, L-au întrebat pe El, deoparte, Petru, Iacob, Ioan şi Andrei : spune nouă când vor fi acestea şi care va fi semnul când au să se împlinească toate acestea ? Atunci Iisus, răspunzând, a început să le spună : vedeţi să nu vă înşele cineva; căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, şi pe mulţi vor înşela. Iar când veţi auzi de războaie şi de veşti de războaie să nu vă spăimântaţi, căci trebuie să fie acestea, dar încă nu va fi sfârşitul. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie; şi vor fi pe alocurea cutremure, foamete şi tulburări; acestea vor fi începuturile durerilor.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XVIII, 2-8)

    Zis-a Domnul pilda aceasta : într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina. Era însă în cetatea aceea şi o văduvă care venea la el şi-i zicea : fă-mi dreptate faţă de pârâşul meu. Şi n-a voit multă vreme; dar pe urmă a zis în sine : deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez, totuşi, pentru că văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu mă supere venind mereu la mine. Aşadar a zis Domnul : auziţi ce grăieşte judecătorul cel nedrept ? Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către Dânsul ziua şi noaptea ? Va întârzia EI, oare, a-i ajuta ? Adevărat vă spun vouă că în curând le va face dreptate.

TIPIC PENTRU CA SĂ SE ŞTIE CÂND SE VA ÎNTÂMPLA SĂ FIE ÎNTOARCERE

     De se va întâmpla să fie cârnălegile mai mari, adică dulcele, încât să nu poată începe duminica Vameşului şi a Fariseului în duminica aceasta a treizeci şi treia, atunci se face întoarcere în acest chip : să cercetăm bine când se începe Triodul, adică în câte zile ale lunii, şi de acolo să ne întoarcem prin duminici, adică : duminica lui Zaheu şi celelalte, care sunt la mijloc, până la duminica cea de lângă cea după Botez, şi să citim Evanghelia acestei duminici; şi apoi să ţinem rândul. Asemenea facem şi cu Apostolul.






SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ȘI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA

A TREIZECI ŞI TREIA
A VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI


GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA LUCA
(XVIII, 10-14)

    Zis-a Domnul pilda aceasta : doi oameni s-au dus în templu ca să se roage : unul era fariseu şi altul vameş. Fariseul, stând drept, se ruga în sine astfel : Dumnezeule, îţi mulţumesc pentru că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi şi desfrânaţi, sau ca acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, stând mai departe, nu îndrăznea nici ochii să-şi ridice spre cer, ci îşi bătea pieptul său şi zicea : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. Vă spun vouă că acesta s-a pogorât mai îndreptat la casa sa, decât acela; pentru ca oricine se înalţă pe sine se va smeri; iar cel care se smereşte pe sine se va înălţa.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA
VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XIII, 9-13)

    Zis-a Domnul către ucenicii Săi : luaţi seama de voi înşivă, că vă vor da în puterea soboarelor şi în sinagogi veţi fi bătuţi şi veţi sta înaintea stăpânitorilor şi a împăraţilor pentru Mine, ca să mărturisiţi înaintea lor. Însă întâi trebuie să se propovăduiască Evanghelia la toate popoarele. Iar când vă vor duce ca să vă dea în mâna stăpânirilor, să nu vă îngrijiţi de mai înainte ce veţi grăi, ci ceea ce vi se va da în acel ceas aceea veţi grăi. Că nu voi veţi grăi, ci Duhul Sfânt. Atunci va da frate pe frate şi tată pe fiu, şi se vor scula copiii asupra părinţilor şi-i vor omorî. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu. Iar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA
VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XIII, 14-23)

    Zis-a Domnul către ucenicii Săi : când veţi vedea urâciunea pustiirii, cea prezisă de proorocul Daniil, stând unde nu se cuvine cine citeşte, să înţeleagă, atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi, şi cel ce va fi pe casă să nu se coboare în casă, nici să nu intre să ia ceva din casă; şi cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi să-şi ia haina. Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în acele zile. Rugaţi-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna. Căci în zilele acelea va fi chin cum nu a fost până acum, de la începutul făpturii pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi. Şi de n-ar scurta Dumnezeu zilele acelea, nu s-ar mântui niciun om; dar pentru cei aleşi, pe care El i-a ales, a scurtat zilele acelea. Atunci de vă va zice cineva : iată aici este Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi. Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni ca să înşele, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Dar voi luaţi seama, căci iată mai înainte v-am spus vouă toate.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA
VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XIII, 24-31)

     Zis-a Domnul către ucenicii Săi : în zilele acelea, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei; stelele cerului vor cădea şi puterile cele din ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă. Iar El va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi ai Săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. Învăţaţi însă pildă de la smochin : când mlădiţa lui se face mlădioasă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape; tot aşa şi voi, când veţi vedea împlinindu-se aceasta, să ştiţi că El este aproape, este lângă uşi. Adevărat vă spun vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu se vor împlini toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA
VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XIII, 31-37; XIV, 1-2)

    Zis-a Domnul către ucenicii Săi : cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, căci nu ştiţi când va fi ziua aceea. Este tocmai ca un om care a plecat departe şi, lăsându-şi casa, a dat slujitorilor săi puterea, fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. Privegheaţi, dar, căci nu ştiţi când va veni stăpânul casei : seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa; ca nu cumva, venind fără de veste, să vă afle dormind. Iar cele ce vă spun vouă, le spun tuturor : privegheaţi ! Şi după două zile erau Paştile şi azimile, iar căpeteniile preoţilor şi cărturarii căutau cum să-L prindă pe Iisus cu vicleşug, ca să-L omoare. Dar ziceau nu în timpul praznicului, ca să nu fie tulburare în popor.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA
VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XIV, 3-9)

    În vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon leprosul şi şezând la masă, a venit o femeie, având un vas de alabastru cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul, a turnat mirul pe capul lui Iisus. Dar erau unii cărora le părea rău în cugetul lor şi ziceau : pentru ce s-a făcut această risipă cu mirul ? Căci se putea vinde acest mir cu mai mult de trei sute de dinari şi să se dea săracilor; şi o certau pe ea. Dar Iisus le-a zis : lăsaţi-o în pace; pentru ce îi faceţi supărare ? Ea a făcut un lucru bun pentru Mine. Căci pe săraci îi aveţi pururea cu voi şi, oricând veţi voii puteţi să le faceţi bine; dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Ea, ce a avut de făcut, a făcut; mai dinainte a apucat de a uns trupul Meu spre îngropare. Adevărat vă spun că oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ceea ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA
VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XX, 46-47; XXI, 1-4)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : păziţi-vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi şi să li se închine lumea prin târguri; să stea pe scaunele cele întâi în sinagogi şi în locurile cele dintâi la ospeţe; ei, care mănâncă văduvelor casele şi de ochii lumii îndelung se roagă, îşi vor lua mai multă osândă. Şi, privind, a văzut pe cei bogaţi aruncând darurile lor în cutia darurilor din templu. A văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bani şi a zis : adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi. Căci toţi aceia au aruncat ca dar lui Dumnezeu din prisosul lor; iar aceasta din sărăcia ei a aruncat toată avuţia pe care a avut-o.





SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ȘI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA
FIULUI RISIPITOR

GLASUL CEL DE RÂND

LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA LUCA

(XV, 11-32)

   Zis-a Domnul pilda aceasta : un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său : tată, dă-mi partea care mi se cuvine din avere; atunci el le-a împărţit averea. Dar, nu după multe zile, feciorul cel mai tânăr, strângându-şi toate, s-a dus într-o ţară depărtată; şi acolo şi-a risipit toată averea, vieţuind în dezmierdări. Şi, după ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea şi el a început să fie în lipsă. Şi, ducându-se, s-a lipit el de unul din locuitorii acelei ţări şi acesta l-a trimis la ţarinele sale să pască porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele ce mâncau porcii, însă nimeni nu-i da. Dar, venindu-şi în fire, a zis : câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier de foame. Mă voi scula şi mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune : tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Iar pe când era încă departe, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă; şi, alergând, a căzut pe grumazii lui şi l-a sărutat. Atunci i-a zis feciorul : tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Iar tatăl a zis către slujitorii săi : aduceţi haina cea mai bună şi-l îmbrăcaţi; puneţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; apoi aducând viţelul cel îngrăşat îl junghiaţi. Să mâncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat și au început să se veselească. Iar feciorul lui cel mare era la ţarină; când s-a întors şi s-a apropiat de casă, el a auzit cântece şi jocuri. Atunci, chemând pe unul din slujitori, l-a întrebat : ce înseamnă acestea ? Iar acela i-a răspuns : fratele tău a venit şi tatăl tău a junghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său : iată de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta; şi mie tu niciodată nu mi-ai dat un ied, să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care a mâncat averea ta cu desfrânatele, ai junghiat pentru el viţelul cel îngrăşat, însă tatăl i-a zis : fiule, tu în toată vremea eşti cu mine şi toate ale mele, ale tale sunt; se cuvenea însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA
LĂSATULUI SEC DE CARNE


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XI, 1-11)

   În vremea aceea, când s-a apropiat de Ierusalim şi a venit în Betfaghi şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis Iisus pe doi din ucenicii săi şi le-a zis : mergeţi în satul care este înaintea voastră; şi, cum veţi intra în el, veţi afla legat un mânz pe care n-a şezut până acum nimeni dintre oameni; dezlegaţi-l şi aduceţi-l. Iar dacă vă va zice cineva : de ce faceţi aceasta ?, să-i spuneţi că îi trebuie Domnului şi numaidecât îl va trimite aici. Deci au mers şi au aflat mânzul legat lângă uşă, afară în drum, şi l-au dezlegat. Dar unii din cei ce stăteau acolo le-au zis : ce faceţi de dezlegaţi mânzul ? Iar ei le-au spus precum le poruncise Iisus şi i-au lăsat. Atunci au adus mânzul la Iisus, şi-au pus hainele lor pe mânz, iar Iisus a şezut pe el. Şi mulţi aşterneau hainele lor în calea Lui, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe drum. Iar cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau pe urmă, strigau, zicând : Osana ! Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului. Binecuvântată este împărăţia ce vine, a părintelui nostru David ! Osana în cei de sus ! Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu; şi, după ce a văzut toate, iar vremea fiind spre seară, a plecat în Betania cu cei doisprezece.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA
LĂSATULUI SEC DE CARNE


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XIV, 10-42)

   În vremea aceea Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la căpeteniile preoţilor, ca să le vândă pe Iisus. Iar aceia, auzind, s-au bucurat şi i-au făgăduit să-i dea bani. Deci Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea în mâna lor. Iar în ziua cea dintâi a azimelor, când jertfeau mielul de Paşti, L-au întrebat ucenicii Lui : unde vrei să ne ducem să-Ţi pregătim, ca să mănânci Paştile ? Atunci a trimis doi din ucenicii Săi şi le-a zis : mergeţi în oraş şi vă va întâmpina pe voi un om, ducând un vas de lut cu apă; mergeţi după dânsul şi acolo unde va intra, spuneţi stăpânului casei că Învăţătorul întreabă : unde este odaia de oaspeţi, în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei ? Iar el vă va arăta un foişor mare, aşternut gata; acolo să pregătiţi pentru noi. Şi s-au dus ucenicii Lui şi, ajungând în oraş, au găsit precum le spusese şi au pregătit Paştile. Iar când s-a înserat, a venit cu cei doisprezece. Când şedeau la masă şi mâncau, Iisus a zis : adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde. Iar ei au început să se întristeze şi să zică unul către altul : nu cumva sunt eu ?, şi celălalt : nu cumva sunt eu ? Iar El, răspunzând, le-a zis : unul din cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid. Într-adevăr Fiul Omului va merge, aşa cum este scris pentru Dânsul; dar vai de acel om prin care se vinde Fiul Omului ! Mai bine ar fi fost de omul acela de nu s-ar fi născut. Şi, mâncând ei, a luat Iisus pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor şi a zis : luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul, mulţumind, l-a dat lor şi au băut dintr-însul toţi. Şi a zis lor : acesta este sângele Meu, al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă. Adevărat vă spun că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou, în împărăţia lui Dumnezeu. Şi, după ce au cântat cântări de laudă, au ieşit la Muntele Măslinilor. Atunci Iisus le-a zis : toţi mă veţi părăsi în noaptea aceasta, căci scris este : bate-voi păstorul şi se vor risipi oile; dar după ce voi învia, voi merge mai înainte de voi în Galileea. Iar Petru I-a zis : chiar dacă toţi Te vor părăsi, eu nu. Iisus însă I-a răspuns : adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, tu te vei lepăda de trei ori de Mine. Dar el cu mai multă stăruinţă zicea : chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Şi tot aşa au zis cu toţii. Apoi au venit într-un loc, al cărui nume este Ghetsimani, şi a zis ucenicilor Săi : şedeţi aici până ce Mă voi ruga. Şi a luat cu Dânsul pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan şi a început să se teamă şi să se tulbure. Şi le-a zis : întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi. Apoi, mergând puţin mai înainte, a îngenunchiat pe pământ şi se ruga, ca, este cu putinţă, să treacă de la dânsul ceasul acela, şi zicea Părinte toate sunt Ţie cu putinţă; depărtează paharul acesta de la Mine; însă facă-se nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu. Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi a zis lui Petru : Simone, dormi ? Nu ai putut un ceas să priveghezi ? Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită, căci duhul este osârduitor, iar trupul este neputincios. Şi iarăşi s-a dus de s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând. Dar, întorcându-se, i-a găsit din nou dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi de somn, şi nu ştiau ce să-I răspundă. Şi a venit a treia oară şi le-a zis : dormiţi de acum şi vă odihniţi. E gata ! A sosit ceasul; iată Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă, să mergem; iată cel ce M-a vândut s-a apropiat.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA
LĂSATULUI SEC DE CARNE


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XIV, 43-72; XV, 1)


   În vremea aceea, când vorbea Iisus cu ucenicii Săi, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi cu el popor mult, cu săbii şi cu suliţe, de la căpeteniile preoţilor, de la cărturari Şi de la bătrâni. Iar vânzătorul le dăduse un semn, zicând : pe care îl voi săruta, Acela este; prindeţi-L şi duceţi-L cu pază. Şi, venind în clipa aceea, s-a apropiat de Dânsul şi I-a zis : Învăţătorule, Învăţătorule, şi L-a sărutat. Iar ceilalţi au pus mâinile pe Dânsul şi L-au prins. Iar unul dintre cei ce stăteau lângă dânsul, scoţând sabia, a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea. Şi, răspunzând, Iisus le-a zis : ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu suliţe, ca să Mă prindeţi ? În toate zilele am fost la voi în templu învăţând, şi nu M-aţi prins; dar toate acestea se fac ca să se împlinească Scripturile. Şi, lăsându-L, au fugit toţi ucenicii. Iar un tânăr mergea după El, îmbrăcat cu o pânză de in pe trupul gol, şi l-au prins. Dar el, lăsând pânza de in, a fugit gol de la ei. Şi L-au dus pe Iisus la arhiereu şi s-au adunat acolo toate căpeteniile preoţilor cu bătrânii şi cărturarii. Iar Petru de departe a mers în urma Lui, până înăuntru, în curtea arhiereului, şi şedea împreună cu slujitorii şi se încălzea la foc. Iar căpeteniile preoţilor şi tot sfatul căutau împotriva lui Iisus mărturie, ca să-L omoare, dar nu găseau; pentru că mulţi mărturiseau minciuni împotriva Lui, dar mărturiile lor nu se potriveau. Atunci s-au ridicat unii care au mărturisit strâmb împotriva Lui, zicând : noi L-am auzit zicând aşa : Eu voi dărâma acest templu făcut de mână şi în trei zile voi zidi altul, nefăcut de mână. Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel. Atunci, sculându-se în mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe Iisus, zicând : nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva Ta ? Dar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis : Tu eşti Hristosul, Fiul Celui binecuvântat ? Atunci Iisus i-a răspuns : Eu sunt; și veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului. Iar arhiereul, rupându-şi hainele sale, a zis : ce ne mai trebuie alte mărturii ? Aţi auzit blasfemia; ce vi se pare ? Iar ei toţi L-au osândit că este vinovat de moarte. Şi au început unu să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnul şi să-I zică : prooroceşte ! Iar slujitorii îl băteau cu palmele peste obraz. Pe când Petru era jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului şi, văzându-l pe Petru care se încălzea, s-a uitat bine la el şi a zis : şi tu erai cu Iisus Nazarineanul. El însă a tăgăduit, zicând : nu ştiu şi nici nu înţeleg ce vrei să zici tu. Apoi a ieşit afară înaintea curţii; şi a cântat cocoşul. Dar slujnica, văzându-l, a început iarăşi să spună celor care stăteau acolo că şi acesta este dintre ei. Iar el iarăşi a tăgăduit. Însă peste puţin timp cei care stăteau acolo au zis iarăşi lui Petru : cu adevărat că eşti dintre ei, căci eşti galileian şi vorbirea ta este la fel. Atunci el a început să se blesteme şi să se jure : nu ştiu pe Omul acesta despre care-mi vorbiţi. Şi îndată a cântat a doua oară cocoşul. Şi şi-a adus aminte Petru de cuvântul pe care i-l spusese Iisus : că, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori. Şi a început să plângă. Iar dis-de-dimineaţă, căpeteniile preoţilor au ţinut sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu toată adunarea şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au dat lui Pilat.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA
LĂSATULUI SEC DE CARNE


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XV, 1-15)


   În vremea aceea căpeteniile preoţilor au ţinut sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu toată adunarea şi, după ce L-au legat pe Iisus, L-au dus şi L-au dat lui Pilat. Şi L-a întrebat Pilat : Tu eşti împăratul iudeilor ? Iar El, răspunzând, i-a zis : tu zici. Iar căpeteniile preoţilor aduceau împotriva Lui multe învinuiri. Atunci Pilat L-a întrebat din nou, zicând : nu răspunzi nimic, iată câte spun împotriva Ta, iar Iisus nu a mai răspuns la nimic, încât Pilat a rămas mirat. Iar la sărbătoarea Paştilor el le libera câte un vinovat pe care îl cereau ei. Şi era unul care se numea Baraba închis împreună cu tovarăşii lui, care, într-o răscoală, săvârşiseră un omor. Deci, venind sus, poporul a început să ceară să le facă cum obişnuia totdeauna. Atunci Pilat le-a răspuns, zicând : voiţi să vă liberez vouă pe împăratul iudeilor ? Fiindcă ştia că din ură i-L dăduseră căpeteniile preoţilor. Dar căpeteniile preoţilor au îndemnat mulţimea, ca să le libereze mai bine pe Baraba. Iar Pilat, răspunzând, din nou le-a zis : dar ce voiţi să fac cu Acesta, care ziceţi că este împăratul iudeilor ? Iar ei iarăşi au strigat : răstigneşte-L ! Pilat însă le-a zis : dar ce rău a făcut ? Iar ei mai tare strigau : răstigneşte-L ! Şi Pilat voind să facă pe placul poporului le-a liberat pe Baraba; iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat să fie răstignit.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA
LĂSATULUI SEC DE CARNE


EVANGHELIA DE LA MARCU
(XV, 22, 25, 33-41)

   În vremea aceea, luând pe Iisus, ostaşii L-au dus ca să-L răstignească şi L-au dus la locul Golgota, care se tălmăceşte : locul Căpăţânii. Şi, când L-au răstignit, era ceasul al treilea. Iar când a fost ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul până la al nouălea ceas. Şi în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând : Eli, Eli, lama savahtani ? Care înseamnă : Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit ? Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau : iată îl strigă pe Ilie. Şi, alergând, unul a umplut cu oţet un burete, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând : lăsaţi, să vedem dacă vine Ilie să-L coboare. Iar Iisus, strigând cu glas mare, şi-a dat duhul. Atunci catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos. Iar sutaşul care sta în faţa Lui, văzând că astfel şi-a dat duhul, a zis : cu adevărat, Omul acesta a fost Fiul lui Dumnezeu. Şi erau şi femei, care priveau de departe. Între ele era Maria Magdalena, şi Maria, mama lui Iacob cel mic şi a lui Iosie şi Salomeea, care, pe când era Iisus în Galileea, mergeau după Dânsul şi slujeau Lui, cum şi altele multe care veniseră împreună cu Dânsul la Ierusalim.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA
LĂSATULUI SEC DE CARNE


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XXI,  8-9, 25-27, 33-38)


   Zis-a Domnul : luaţi seama să nu fiţi amăgiţi; căci mulţi vor veni în numele Meu, spunând că Eu sunt şi că timpul s-a apropiat; să nu vă duceţi după ei. Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi, căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi curând. Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; iar oamenii vor fi gata să-şi dea sufletul de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume; căci puterile cerurilor se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavă multă. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Însă luaţi seama de voi înşivă, să nu se îngreuieze peste măsură inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile lumii, şi ziua aceea să vină peste voi fără de veste. Căci ca o cursă va veni ea peste toţi cei care trăiesc pe faţa a tot pământul. Privegheaţi deci în toată vremea şi vă rugaţi, ca să vă învredniciţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului.




SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ȘI ȘASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | JOI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA
LĂSATULUI SEC DE CARNE

GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXV,  31-46)

   Zis-a Domnul : când va veni Fiul Omului în slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe scaunul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Sa toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Sa : veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi căutat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii îi vor răspunde, zicând : Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit, sau însetat şi Ţi-am dat să bei ? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat. Şi când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei : adevărat vă spun că, întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga Sa : duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care este pregătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând : Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit Ţie ? El însă le va răspunde şi le va zice : adevărat vă spun că, întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la chinuri veşnice, iar drepţii la viaţă veşnică.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA
LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XIX, 29-40; XXII, 7-39)

    În vremea aceea, apropiindu-se de Betfaghi şi de Betania, lângă muntele ce se cheamă Muntele Măslinilor, a trimis Iisus doi dintre ucenicii Săi, zicându-le : mergeţi în satul care este înaintea voastră şi, cum veţi intra în el, veţi găsi legat un mânz pe care n-a şezut până acum nimeni dintre oameni; dezlegaţi-l şi aduceţi-l. Iar dacă vă va întreba cineva pentru ce îl dezlegaţi, să-i spuneţi că îi trebuie Domnului. Şi ducându-se, cei trimişi au aflat precum le spusese. Iar când dezlegau mânzul, a zis stăpânul lui către ei : pentru ce dezlegaţi mânzul ? Ei au răspuns : Domnului îi trebuie. Şi l-au adus la Iisus şi, aruncându-şi hainele lor pe mânz, au pus pe Iisus deasupra. Iar, pe când mergea, oamenii îşi aşterneau hainele în calea Lui. Şi, apropiindu-se de coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu cu glas mare, pentru toate minunile pe care le văzuse şi ziceau : binecuvântat este împăratul care vine în numele Domnului. Pace în cer şi slavă în cei de sus. Dar unii farisei din mulţime au zis către Dânsul : Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii. Atunci, răspunzând, Iisus le-a zis : vă spun vouă că, dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga. A venit deci ziua azimelor când trebuia să se jertfească mielul de Paşti. Şi Iisus a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând : duceţi-vă de ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm. Iar ei L-au întrebat : unde voieşti să-Ţi pregătim ? Iar Dânsul le-a răspuns : iată, când veţi intra în oraş, vă va întâmpina un om, ducând un vas de lut cu apă; mergeţi după el până la casa unde va intra şi spuneţi stăpânului acelei case : Învăţătorul te întreabă : unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei ? Şi el vă va arăta un foişor mare aşternut; acolo să pregătiţi. Deci, ducându-se ei, au găsit aşa cum le spusese şi au pregătit Paştile. Iar când a sosit ceasul, a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli şi a zis către ei : foarte mult am dorit să mănânc cu voi aceste Paşti, mai înainte de Patima Mea ! Căci vă spun că de acum încolo nu voi mai mânca din acestea până când se vor împlini în împărăţia lui Dumnezeu. Şi, 1uând paharul, mulţumind a zis : luaţi acesta şi-l împărţiţi între voi; căci vă spun vouă că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei până când va veni împărăţia lui Dumnezeu. Apoi, luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând : acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Aşijderea şi paharul, după ce au cinat, zicând : acest pahar este legea cea nouă, în sângele Meu care se varsă pentru voi. Dar iată mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masă. Însă Fiul Omului merge după cum este rânduit, dar vai acelui om prin care este vândut. Iar ei au început să se întrebe unul cu altul : cine dintre ei ar fi cel care avea să facă această faptă ? Apoi s-a iscat şi o neînţelegere între ei : care dintre ei să fie socotit ca cel mai mare ? Atunci Iisus le-a zis : împăraţii păgânilor îi stăpânesc pe aceştia şi cei care au putere asupra lor sunt numiţi făcătorii lor de bine. Dar voi să nu fiţi astfel; ci cel care este mai mare între voi să fie ca cel mai mic; şi care este căpetenie să fie ca unul ce slujeşte. Căci cine este mai mare : cel care stă la masă, sau cel care slujeşte ? Oare, nu este cel care stă la masă ? Însă Eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte, căci voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. Şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţia, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune, judecind cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Apoi Domnul a zis : Simone, Simone, iată satana v-a cerut pe voi ca să vă cearnă ca pe grâu. Însă Eu M-am rugat pentru tine, să nu înceteze credinţa ta; şi tu, când te vei întoarce, să întăreşti pe fraţii tăi. Dar el I-a răspuns : Doamne, sunt gata să merg cu Tine şi în temniţă şi la moarte. Iar Iisus i-a zis : Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până ce nu te vei lepăda de Mine de trei ori, cum că nu Mă cunoşti. După aceea i-a întrebat : când v-am trimis fără pungă şi fără traistă şi fără încălţăminte, aţi avut lipsă de ceva ? Iar ei au răspuns : de nimic. Atunci Dânsul le-a zis : acum însă cel care are pungă s-o ia; asemenea şi cel ce are traistă; iar cel ce nu are să-şi vândă haina şi să-şi cumpere sabie. Căci vă spun vouă că trebuie să se împlinească cu Mine, Scriptura care zice : şi cu cei fărădelege S-a socotit; pentru că şi cele despre Mine sunt gata să se împlinească. Ei au zis atunci : Doamne, iată aici două săbii. Iisus le-a răspuns : este destul. Şi, ieşind, s-a dus ca de obicei în Muntele Măslinilor; iar ucenicii s-au dus după Dânsul.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA
LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XXII, 39-42, 45-71; XXIII, 1)

    În vremea aceea, ieşind de la Cină, Iisus s-a dus ca de obicei în Muntele Măslinilor; iar ucenicii s-au dus după Dânsul. Şi, când a sosit în acest loc, Le-a zis : rugaţi-vă, ca nu cădeţi în ispită. Apoi s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, se ruga, zicând : Părinte, de voieşti depărtează paharul acesta de la Mine; însă nu voia Mea, ci voia Ta să se împlinească. Şi, sculându-se de la rugăciune, a venit la ucenicii Săi şi i-a găsit adormiţi de întristare şi le-a zis : de ce dormiţi ? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită. Dar, pe când vorbea, iată o mulţime de oameni şi cel care se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Şi el s-a apropiat de Iisus ca să-L sărute, pentru că acest semn îl dăduse lor : pe care îl voi săruta eu, Acela este. Atunci Iisus i-a zis : Iudo, prin sărutare vinzi pe Fiul Omului ? Şi cei care erau lângă Dânsul, văzând ce avea să se întâmple. L-au întrebat : Doamne, să lovim cu sabia ? Şi unul dintre ei a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Iisus, răspunzând, a zis : lăsaţi, până aici ! Şi, atingându-se de urechea lui, l-a vindecat. Iar către căpeteniile preoţilor, către conducătorii templului şi către bătrânii care veniseră asupra Sa, Iisus a zis : ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu suliţe ? În toate zilele am fost cu voi în templu şi n-aţi întins mâinile asupra Mea; dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului. Şi, punând mâna pe Dânsul, L-au dus şi L-au băgat în casa arhiereului. Iar Petru, de departe, mergea după Dânsul. Şi făcând ei foc în mijlocul curţii şi, şezând împreună la foc, a şezut şi Petru printre ei. Şi văzându-l cum sta la foc, şi uitându-se bine la el, o slujnică a zis : şi acesta era cu El. Dar Petru s-a lepădat de Iisus, zicând : femeie, nu-L cunosc. Curând, după aceea, l-a văzut altul şi i-a zis : şi tu eşti dintre ei. Petru însă a răspuns : omule, nu sunt. Cam după un ceas, un altul a adeverit, zicând : cu adevărat şi acesta era cu El, căci este doar galileian. Atunci Petru a zis : omule, nu ştiu ce spui. Şi numaidecât, când nu sfârşise bine vorba, a cântat cocoşul. Şi, întorcându-se, Domnul s-a uitat spre Petru şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese : astăzi, mai înainte de a cânta cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori. Şi, ieşind afară, Petru a plâns cu amar. Iar oamenii care păzeau pe Iisus îl batjocoreau, Îl băteau şi, legându-L la ochi, Îl loveau peste obraz şi-L întrebau, zicând : prooroceşte, cine este cel ce Te-a lovit ! Şi altele multe blasfemii ziceau împotriva Lui. Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, căpeteniile preoţilor şi cărturarii şi, ducându-L în soborul lor, L-au întrebat : spune nouă dacă eşti Tu Hristosul ? El le-a răspuns : dacă vă voi spune, nu veţi crede; şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul. De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu. Atunci toţi au zis : aşadar, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu ? Iar El a zis către ei : voi înşivă spuneţi că Eu sunt. Atunci ei au zis : ce ne mai trebuie mărturie, când noi înşine am auzit din gura Lui ? Apoi toată mulţimea lor s-a sculat şi L-au dus la Pilat.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA
LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XXIII, 1-34, 44-56)

    În vremea aceea căpeteniile preoţilor, cărturarii şi bătrânii poporului au adus pe Iisus la Pilat. Şi au început să-L pârască, zicând : pe acesta L-am aflat răzvrătind neamul nostru şi oprind să dăm dajdie Cezarului, zicând că El este Hristos, împărat. Pilat L-a întrebat, zicând : eşti Tu împăratul iudeilor ? Iar Dânsul, răspunzând, i-a zis : tu însuţi spui că sunt. Atunci Pilat a zis către căpeteniile preoţilor şi către popor : nu aflu nicio vină în acest Om. Dar ei mai cu putere stăruiau în spusa lor, zicând că întărâtă poporul cu învăţătura Lui prin toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici. Iar Pilat, auzind de Galileea, a întrebat dacă Omul este galileian. Şi, aflând că este din ţinutul lui Irod, L-a trimis la Irod care era şi el în Ierusalim în acele zile. Iar Irod, când a văzut pe Iisus, s-a bucurat mult, căci de multă vreme dorea să-L cunoască, pentru că auzise multe despre Dânsul şi nădăjduia să-L vadă săvârşind vreo minune. Şi L-a întrebat Irod multe lucruri, dar Iisus nu i-a răspuns nimic. Iar căpeteniile preoţilor şi cărturarii erau de faţă şi-L învinuiau foarte tare. Atunci Irod împreună cu ostaşii lui, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-au îmbrăcat cu haină lucitoare şi L-au trimis înapoi la Pilat. Şi în aceeaşi zi Pilat şi Irod s-au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau învrăjbiţi între ei. Iar Pilat, chemând pe căpeteniile preoţilor, pe conducători şi poporul, a zis către ei : aţi adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetându-L înaintea voastră, n-am găsit nicio vină în acest Om din toate câte îl pârâţi; şi nici Irod, căci L-a trimis la mine; şi iată că niciun lucru vrednic de moarte n-a săvârşit; deci, pedepsindu-L, îi voi da drumul. Pentru că tot trebuia să le libereze la praznic un vinovat. Dar toată mulţimea a strigat, zicând : la moarte Acesta, iar nouă să ne liberezi pe Baraba unul care era aruncat în temniţă pentru o răscoală ce avusese loc în oraş şi pentru omor. Din nou Pilat le-a vorbit, vrând să libereze pe Iisus. Dar ei strigau, zicând : răstigneşte-L, răstigneşte-L ! Atunci el a zis a treia oară către ei : dar ce rău a făcut Acesta ? Nicio vină de moarte n-am aflat în El; deci, pedepsindu-L, îi voi da drumul. Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari, să-L răstignească. Iar glasurile lor şi ale căpeteniilor preoţilor au biruit, căci Pilat a hotărât să li se împlinească cererea lor. Deci le-a liberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi ucidere, pe cel care îl cereau ei; iar pe Iisus L-a dat după voia lor. Şi pe când îl duceau, prinzând pe unul, Simon Cirineul, care venea de la câmp, i-au pus Crucea în spate, ca s-o ducă în urma lui Iisus. Iar după Dânsul venea mulţime multă de popor şi de femei, care plângeau şi se tânguiau pentru Dânsul. Şi, întorcându-se către ele, Iisus le-a zis : fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci vă plângeţi pe voi şi pe fii voştri. Pentru că iată vin zile în care vor zice : fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-a născut şi sânii care n-au alăptat. Atunci vor începe să spună munţilor : cădeţi peste noi; şi dealurilor : acoperiţi-ne. Căci dacă acestea le fac cu lemnul cel verde, dar cu cel uscat ce va fi ? Şi împreună cu El duceau la moarte şi doi făcători de rele. Şi, când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe Dânsul şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. Iar Iisus zicea : Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac ! Şi era cam pe la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a rupt prin mijloc. Atunci Iisus, strigând cu glas mare, a zis : Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu; şi aceasta zicând, şi-a dat duhul. Iar sutaşul, văzând ceea ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu, zicând : cu adevărat Omul acesta drept a fost. Şi tot poporul care se adunase la priveliştea aceasta, văzând cele întâmplate, se întorcea bătându-se în piept. Iar toţi cunoscuţii Săi şi femeile care veniseră după Dânsul din Galileea stăteau departe, privind acestea. Şi iată un bărbat, cu numele Iosif din Arimateea, oraş al iudeilor, sfetnic fiind, om bun şi drept, care nu se învoise cu hotărârea şi cu fapta lor şi care aştepta împărăţia lui Dumnezeu, s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Şi, coborându-L, L-a înfăşurat în giulgiu de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni. Ziua aceea era vineri şi se lumina spre sâmbătă. Iar femeile care veniseră cu Iisus din Galileea au însoţit pe Iosif şi au văzut mormântul şi cum a fost pus trupul lui Iisus; şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri; sâmbătă însă s-au odihnit, după porunca legii.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA
 LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ


EVANGHELIA DE LA MATEI
(VI, 1-13)

   Zis-a Domnul : luaţi aminte să nu faceţi milostenia voastră înaintea oamenilor. Ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, răsplată nu veţi avea de la Tatăl vostru care este în ceruri. Deci, când faci milostenie, să nu trâmbiţezi înaintea ta, cum fac făţarnicii în adunări şi în uliţe, ca să fie lăudaţi de oameni. Adevărat vă spun vouă că îşi iau răsplata lor. Iar tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, aşa încât milostenia ta să fie în ascuns; şi Tatăl tău care vede cele ascunse îţi va răsplăti ţie. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place să se roage, prin sinagogi şi prin unghiurile uliţelor, stând în picioare, ca să se arate oamenilor. Adevărat vă spun că-şi iau răsplata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, încuind uşa ta, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău care vede cele ascunse va răsplăti ţie. Când vă rugaţi să nu spuneţi vorbe multe ca păgânii, care îşi închipuie ca prin vorba lor multă vor fi ascultaţi. Deci nu vă asemănaţi lor, căci ştie Tatăl vostru de ce aveţi trebuinţă, mai înainte de a cere voi de la Dânsul. Ci voi să vă rugaţi aşa : Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dăne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin !

În aceeaşi zi sâmbătă se citeşte şi Evanghelia pentru cuvioşi
De la Matei

(XI, 27-30)

EVANGHELIA DE LA MATEI
(XI, 27- 30)

    Zis-a Domnul ucenicilor Săi : toate-Mi sunt date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl; nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cărui va voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi vă învăţaţi de la Mine, că Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre; căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară.




SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI A MARELUI POST

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA

LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ

GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(VI, 14-21)

   Zis-a Domnul : dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii, căci ei îşi întunecă feţele lor, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun vouă că îşi iau răsplata lor. Iar tu, când posteşti, unge-ţi capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău care vede cele ascunse îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde moliile şi rugina le strică, şi unde furii le sapă şi le fură. Ci vă adunaţi comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strică, şi unde furii nu le sapă, nici le fură. Că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

SĂ SE ŞTIE : Aici se sfârşesc Evangheliile de la Sfântul Evanghelist Luca.

EVANGHELIILE

CARE SE CITESC SEARA ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST


LUNI SEARA


EVANGHELIA DE LA LUCA
(XXI, 8-36)

    Zis-a Domnul : luaţi seama să nu fiţi amăgiţi, căci vor veni mulţi în numele Meu, zicând că Eu sunt şi că timpul s-a apropiat; să nu vă duceţi după ei. Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi, căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi curând. Apoi le-a spus : se va scula neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi vor fi cutremure mari şi, pe alocurea, şi molime, prevestiri înspăimântătoare şi semne mari din cer. Dar, mai înainte de toate acestea, vor pune mâinile lor pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi şi la stăpânitori, din pricina numelui Meu. Şi se va întâmpla să mărturisiţi. Puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde. Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde nici sta împotrivă toţi protivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de rudenii şi de prieteni; şi unii dintre voi vor fi daţi la moarte. Şi veţi fi urâţi de toţi oamenii, din pricina numelui Meu. Dar niciun păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre. Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de ostaşi, atunci să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lui. Atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi; şi cei ce vor fi în oraş să iasă afară din el; şi cei ce vor fi prin sate să nu intre în el. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise. Dar vai de cele care vor avea în pântece şi de cele care vor alăpta în acele zile, căci va fi strâmtorare mare în ţară şi urgie asupra acestui popor. Şi vor cădea de ascuţişul sabiei şi vor fi duşi la toate neamurile; iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de păgâni până când se vor împlini vremile păgânilor. Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; iar oamenii vor fi gata să-şi dea sufletul de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume; căci puterile cerurilor se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere multă şi cu slavă, iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, căci se apropie mântuirea voastră. Apoi le-a spus o pildă : priviţi smochinul şi toţi copacii : când înfrunzesc, ştiţi şi voi, privind la ei, că vara este de acum aproape. Aşa şi voi, când veţi vedea făcându-se acestea, să ştiţi ca este aproape împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat vă spun vouă că nu va trece neamul acesta până când nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Însă luaţi seama de voi înşivă, să nu se îngreuieze peste măsură inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile lumii, şi ziua aceea să vină peste voi fără de veste. Căci ca o cursă va veni ea peste toţi cei care trăiesc pe faţa a tot pământul. Privegheaţi deci în toată vremea şi vă rugaţi, ca să vă învredniciţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină, şi să staţi înaintea Fiului Omului.

MARŢI SEARA

EVANGHELIA DE LA MATEI
(VI, 1-13)

    Zis-a Domnul : luaţi aminte să nu faceţi milostenia voastră înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, răsplată nu veţi avea de la Tatăl vostru care este în ceruri. Deci, când faci milostenie, să nu trâmbiţezi înaintea ta, cum fac făţarnicii în adunări şi în uliţe, ca să fie lăudaţi de oameni. Adevărat vă spun vouă că-şi iau răsplata lor. Iar tu când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, aşa încât milostenia ta să fie în ascuns; şi Tatăl tău care vede cele ascunse îţi va răsplăti ţie. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place să se roage, prin sinagogi şi prin unghiurile uliţelor, stând în picioare, ca să se arate oamenilor. Adevărat vă spun vouă că îşi iau răsplata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, încuind uşa ta, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău care vede cele ascunse va răsplăti ţie. Când vă rugaţi, nu spuneţi vorbe multe ca păgânii, care îşi închipuie că, prin vorba lor multă, vor fi ascultaţi. Deci nu vă asemănaţi lor, căci ştie Tatăl vostru de ce aveţi trebuinţă, mai înainte de a cere voi de la Dânsul. Ci voi să vă rugaţi aşa : Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dăne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin !

MIERCURI SEARA

EVANGHELIA DE LA MARCU ŞI MATEI
(Marcu XI, 22-26; Matei VII, 7-8)

    Zis-a Domnul către ucenicii Săi : aveţi credinţă în Dumnezeu, căci adevărat vă spun vouă că cel care va zice acestui munte, ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce va zice se va face, orice va zice el, se va face. De aceea vă spun vouă : toate câte cereţi când vă rugaţi, să credeţi că le veţi lua, şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru cel din ceruri să vă ierte vouă greşelile voastre. Căci, dacă voi nu veţi ierta, nici Tatăl vostru cel din ceruri nu vă va ierta greşelile voastre. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi se va deschide vouă; căci cel care cere, ia; cel care caută, află; şi celui care bate, i se va deschide.

JOI SEARA

EVANGHELIA DE LA MATEI
(VII, 7-11)

   Zis-a Domnul : cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi se va deschide vouă; căci cel care cere, ia; şi cel care caută, află; şi celui care bate, i se va deschide. Care între voi este omul acela de la care, de va cere fiul său pâine, el să-i dea piatră ? Sau de-i va cere peşte, el să-i dea şarpe ? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la Dânsul.

VINERI SEARA

EVANGHELIA DE LA IOAN
(XV, 1-7)

    Zis-a Domnul către ucenicii Săi : Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul. Pe orice mlădiţă care este în Mine şi nu aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, pentru ca şi mai multă roadă să aducă. Acum voi sunteţi curaţi pentru cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine însăşi, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu veţi rămâne în Mine. Eu sunt tulpina viţei, voi sunteţi mlădiţele; cine rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă vreunul nu rămâne în Mine, este aruncat afară ca mlădiţa neroditoare ce s-a uscat şi pe care o adună lumea şi o aruncă în foc şi arde. Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice veţi voi şi se va da vouă.

SĂ SE ŞTIE : Din sâmbăta întâia a Sfântului şi Marelui Post, se încep Evangheliile de la Sfântul Evanghelist Marcu, care ţin până la Sfânta şi Luminata Duminică a Paştilor.


SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA
 A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST


EVANGHELIA DE LA MARCU
(II, 23-28; III, 1-5)

    În vremea aceea trecea Iisus sâmbăta prin holdele de grâu şi ucenicii Săi, în mersul lor, au început să smulgă spice. Atunci fariseii au zis către Dânsul : vezi, de ce fac sâmbăta ce nu se cuvine ? Iar Iisus le-a răspuns : oare, n-aţi citit niciodată ce-a făcut David, când a avut lipsă şi a flămânzit el şi cei ce erau cu dânsul ? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în vremea lui Aviatar arhiereul, şi a mâncat pâinile punerii înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât numai preoţii. Şi a dat şi celor ce erau împreună cu el ? Apoi le-a mai zis : sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă. Drept aceea Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei. Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om, având o mână uscată, însă ei Îl pândeau să vadă de-l va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. Atunci Iisus a zis omului care avea mâna uscată : stai în mijloc. Şi i-a întrebat : se cuvine sâmbăta să faci bine, sau să faci rău ? Să mântuieşti un suflet, sau să-l pierzi ? Dar ei tăceau. Atunci, privind spre ei cu mânie şi întristându-se de împietrirea inimii lor, a zis omului : întinde mâna ta; el a întins-o şi s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.

În aceeaşi zi se citeşte şi Evanghelia Mucenicului
De la Ioan

(XV, 17-27; XVI, 1-2)

EVANGHELIA DE LA IOAN
(XV, 17-27; XVI, 1-2)

    Zis-a Domnul ucenicilor Săi : aceasta vă poruncesc vouă : să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, gândiţi-vă că mai întâi M-a urât pe Mine. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi pe al său; dar pentru că voi nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea vă urăşte pe voi lumea. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus vouă : nu este slujitorul mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face împotriva voastră din pricina numelui Meu, fiindcă nu cunosc pe Cel care M-a trimis pe Mine. Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi grăit lor, păcat nu ar avea; acum însă nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel care Mă urăşte pe Mine, şi pe Tatăl Meu urăşte. De n-aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a mai făcut, păcat n-ar avea; şi totuşi, după ce le-au văzut, M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu, ca să se împlinească cuvântul cel scris în legea lor : M-au urât pe nedrept. Iar când va veni Mângâietorul, pe care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Încă şi voi mărturisiţi, pentru că voi de la început sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus ca să nu vă poticniţi în credinţa voastră. Vă vor scoate pe voi din sinagogi şi chiar va veni vremea, când oricine vă va ucide pe voi va crede că aduce slujbă lui Dumnezeu.





SĂPTĂMÂNA A DOUA A MARELUI POST

DUMINICĂ  |  SÂMBĂTĂ


DUMINICA
ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA IOAN
(I, 44-51)

    În vremea aceea a vrut Iisus să meargă în Galileea şi a găsit pe Filip şi i-a zis : vino după Mine. Şi Filip era din Betsaida din oraşul lui Andrei şi al lui Petru. Filip a găsit pe Natanail şi i-a zis : am găsit pe Acela despre care a scris Moise în lege şi au scris proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Iar Natanail i-a zis : din Nazaret poate să fie ceva bun ? Şi Filip i-a răspuns : vino şi vezi. Iisus a văzut pe Natanail venind către Dânsul şi a zis despre el : iată cu adevărat israelitean în care nu este vicleşug ! Natanail L-a întrebat : de unde mă cunoşti ? Iar Iisus, răspunzând, i-a zis : mai înainte ca Filip să te cheme, te-am văzut când erai sub smochin. Răspuns-a Natanail şi I-a zis : Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti împăratul lui Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis : pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi ? Mai mari decât acestea vei vedea. Apoi i-a zis : adevărat, adevărat vă spun că de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe, îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA
A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST


EVANGHELIA DE LA MARCU
(I, 35-44)

     În vremea aceea s-a dus Iisus într-un loc pustiu şi se ruga acolo. Dar au mers după Dânsul Simon şi cei ce erau cu el şi, găsindu-L, I-au zis : toţi Te caută. Iar Iisus le-a răspuns : să mergem prin oraşele şi prin satele care sunt mai aproape, ca să propovăduiesc şi acolo, căci pentru aceasta am venit. Şi propovăduia prin sinagogile lor în toată Galileea, şi izgonea pe diavoli. Atunci a venit la Dânsul un lepros care, rugându-L şi îngenunchind înaintea Lui, I-a zis : dacă vrei, poţi să mă curăţeşti. Şi, făcându-I-se milă, Iisus a întins mâna Sa şi S-a atins de el şi i-a zis : da, voiesc, curăţeşte-te ! Şi când a zis, îndată s-a dus lepra de pe el şi s-a curăţit. Apoi Iisus, poruncindu-i cu asprime să plece numaidecât, i-a zis : vezi, să nu spui nimănui nimic, ci du-te de te arată preotului şi du pentru curăţirea ta cele ce a poruncit Moise, spre mărturie, lor.

În aceeaşi zi se citeşte şi Evanghelia pentru cei morţi
De la Ioan

(V, 24-30)

EVANGHELIA DE LA IOAN
(V, 24-30)

    Zis-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul : adevărat, adevărat vă spun vouă, că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat vă spun vouă. Că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi care vor auzi vor învia. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine însuşi, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine însuşi : şi I-a dat Lui putere să facă judecată pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta, căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui; şi vor ieşi cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândei. Nu pot Eu să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea. ci voia Tatălui Meu, care M-a trimis.






SĂPTĂMÂNA A TREIA A MARELUI POST

DUMINICĂ  |  SÂMBĂTĂ


DUMINICA
A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

CLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MARCU
(II, 1-12)

     În vremea aceea, a intrat iarăşi Iisus în Capernaum după câteva zile şi s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat aşa de mulţi, că nu mai puteau încăpea nici pe locul dinaintea uşii, iar Dânsul le grăia cuvântul lui Dumnezeu. Şi au venit la Dânsul aducând un slăbănog, pe care îl purtau patru inşi. Dar, neputând ei să se apropie de Dânsul din pricina mulţimii, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi prin spărtură au coborât patul în care zăcea slăbănogul. Atunci, văzând credinţa lor, Iisus a zis slăbănogului : fiule, iartă-se ţie păcatele tale. Dar unii dintre cărturarii care erau acolo de faţă cugetau în inimile lor : de ce grăieşte Acesta astfel de blasfemii. Cine poate să ierte păcatele, decât numai singur Dumnezeu. Însă Iisus, cunoscând îndată cu Duhul Său că aşa gândeau ei în sinea lor, le-a zis de ce cugetaţi acestea în inimile voastre ? Ce este mai lesne : a zice slăbănogului : iartă-se ţie păcatele tale, sau a zice : scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă ? Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele, a zis slăbănogului : ţie îţi poruncesc, scoală-te ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit afară înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi preamăreau pe Dumnezeu, zicând : niciodată n-am văzut aşa ceva.

În aceeaşi zi se citeşte şi Evanghelia Ierarhului
De la Ioan

(X, 9-16)

EVANGHELIA DE LA IOAN
(V, 9-16)

     Zis-a Domnul : Eu sunt uşa; dacă va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi, şi păşune va afla. Furul nu vine decât numai să fure, să junghie şi să piardă. Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. Eu sunt păstorul cel bun; păstorul cel bun îşi pune viaţa pentru oile sale. Iar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul răpeşte şi risipeşte oile. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-l doare inima de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl; şi Eu îmi dau viaţa pentru oile Mele. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc; ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA
A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST


EVANGHELIA DE LA MARCU
(II, 14-17)

    În vremea aceea, trecând, Iisus a văzut pe Levi al lui Alfeu şezând la vamă şi i-a zis : vino după Mine. Iar el, sculându-se, a mers după Dânsul. Şi, când a prânzit în casa lui Levi, au fost la masă mulţi vameşi şi păcătoşi care şedeau împreună cu Iisus şi cu ucenicii Săi; căci erau mulţi şi mergeau după Dânsul. Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis ucenicilor Săi : de ce mănâncă şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii ? Şi, auzind, Iisus le-a zis : nu cei sănătoşi, ci cei bolnavi au trebuinţă de doctor; căci n-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă.

În aceeaşi zi se citeşte şi Evanghelia pentru cei morţi
De la Ioan

(V, 24-30)

EVANGHELIA DE LA IOAN
(V, 24-30)

    Zis-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul : adevărat, adevărat vă spun vouă, că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat vă spun vouă. Că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi care vor auzi vor învia. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine însuşi, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă in Sine însuşi : şi I-a dat Lui putere să facă judecată pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta, căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui; şi vor ieşi cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândei. Nu pot Eu să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea. ci voia Tatălui Meu, care M-a trimis.





SĂPTĂMÂNA A PATRA A MARELUI POST

DUMINICĂ  |  SÂMBĂTĂ


DUMINICA
A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MARCU
(VIII, 34-38; IX, 1)

    Zis-a Domnul : cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi la Crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; dar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său ? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său ? Iar de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Apoi a zis către ei : adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA
A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST


EVANGHELIA DE LA MARCU
(VII, 31-37)

    În vremea aceea, părăsind ţinutul Tirului şi al Sidonului, a venit Iisus spre marea Galileii în ţinutul Decapolei. Atunci au adus la Dânsul un surd care grăia cu anevoie, şi L-au rugat să-şi pună mâna peste el. Şi, luându-l la o parte din mulţime, şi-a pus degetele în urechile lui, şi scuipând, s-a atins de limba lui. Apoi şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat şi i-a zis : effata, care înseamnă : deschide-te. Şi îndată i s-au deschis urechile lui, i s-a dezlegat legătura limbii şi vorbea limpede. Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât Dânsul poruncea, cu atât mai mult Îl vesteau; şi mai mult se mirau, zicând : toate le-a făcut bine : pe surzi i-a făcut să audă şi pe muţi să vorbească.

În aceeaşi zi se citeşte şi Evanghelia pentru cei morţi
De la Ioan

(V, 24-30)

EVANGHELIA DE LA IOAN
(V, 24-30)

    Zis-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul : adevărat, adevărat vă spun vouă, că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat vă spun vouă. Că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi care vor auzi vor învia. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine însuşi, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă in Sine însuşi : şi I-a dat Lui putere să facă judecată pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta, căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui; şi vor ieşi cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândei. Nu pot Eu să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea. ci voia Tatălui Meu, care M-a trimis.





SĂPTĂMÂNA A CINCEA A MARELUI POST

DUMINICĂ  |  SÂMBĂTĂ


DUMINICA
A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MARCU
(IX, 17-32)

    În vremea aceea a venit un om la Iisus şi, îngenunchind înaintea Lui, I-a zis : Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu care are un duh mut. Şi, oriunde-l apucă, îl zdrobeşte; şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, dar n-au putut. Atunci El, răspunzând lor, a zis : o, neam necredincios, până când voi fi cu voi ? Până când vă voi răbda pe voi ? Aduceţi-l la Mine ! Şi l-au adus la Dânsul. Dar duhul, văzându-L pe Iisus, îndată l-a scuturat pe copil şi acesta, căzând la pământ, se tăvălea şi spumega. Şi l-a întrebat pe tatăl copilului : câtă vreme este de când i-a venit aceasta ? Iar el a răspuns : din copilărie; şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă, ca să-l piardă; şi de poţi ceva, ajută-ne nouă, fie-ţi milă de noi ! Iar Iisus i-a zis : de poţi crede, toate sunt cu putinţă pentru cel credincios. Atunci tatăl copilului a strigat cu lacrimi şi I-a zis : cred, Doamne, ajută necredinţei mele. Văzând că dă năvală poporul, Iisus a certat duhul cel necurat, zicându-i : duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc : ieşi afară din copil şi să nu mai intri în el Atunci duhul, răcnind şi scuturându-l cu putere, a ieşit afară, iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, iar el s-a sculat în picioare. După ce a intrat Iisus în casă, ucenicii Săi L-au întrebat deoparte : pentru ce noi n-am putut să-l izgonim ? Iar Dânsul le-a zis : acest neam de diavoli, cu nimic nu poate fi izgonit, decât numai cu rugăciune şi cu post. Ieşind apoi de acolo, treceau ei prin Galileea, iar Iisus nu voia să ştie nimeni. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L vor omorî; iar după ce-L vor omorî, a treia zi va învia. Dar ei nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.

În aceeaşi zi se citeşte şi Evanghelia Cuviosului
De la Matei

(IV, 25; V, 1-12)

    În vremea aceea după Iisus au mers noroade multe din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Iisus, văzând mulţimile, s-a suit pe munte, a şezut jos şi ucenicii Săi au venit lângă Dânsul; iar El, deschizând gura Sa, îi învăţa, zicând : Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, căci aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, căci aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, căci aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, căci aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, căci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când, din pricina Mea, vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, căci plata voastră multă este în ceruri.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA
A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST


EVANGHELIA DE LA MARCU
(VIII, 27-31)

    În vremea aceea a ieşit Iisus şi ucenicii Săi prin satele Cezareii lui Filip. Şi pe drum a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicând : cine spun oamenii că sunt Eu ? Iar ei I-au răspuns şi au zis : unii spun că eşti Ioan Botezătorul; alţii, că eşti Ilie; iar alţii, că eşti unul dintre prooroci. Atunci El i-a întrebat : dar voi cine ziceţi că sunt Eu ? Şi, răspunzând Petru, I-a zis : Tu eşti Hristosul. Şi le-a poruncit să nu spună aceasta nimănui despre El. Apoi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de mai marii preoţilor şi de cărturari şi să fie omorât; iar după trei zile să în vieze.

În aceeaşi zi se citeşte şi Evanghelia pentru cei morţi
De la Ioan

(V, 24-30)

EVANGHELIA DE LA IOAN
(V, 24-30)

    Zis-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul : adevărat, adevărat vă spun vouă, că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat vă spun vouă. Că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi care vor auzi vor învia. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine însuşi, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă in Sine însuşi : şi I-a dat Lui putere să facă judecată pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta, căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui; şi vor ieşi cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândei. Nu pot Eu să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea. ci voia Tatălui Meu, care M-a trimis.






SĂPTĂMÂNA A ȘASEA A MARELUI POST


DUMINICA
A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

GLASUL CEL DE RÂND


LA UTRENIE EVANGHELIA ÎNVIERII CEA DE RÂND

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MARCU
(X, 32-45)

     În vremea aceea, luând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, Iisus a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple, zicând : iată ne ducem sus în Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat căpeteniilor preoţilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor, care-L vor batjocori; şi-L vor bate şi-L vor scuipa şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Atunci au venit la Dânsul Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu şi I-au zis : Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Şi Iisus i-a întrebat : ce voiţi să vă fac ? Iar ei I-au spus : dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, în slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns : nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu ? Iar ei au zis : putem. Iisus Ie-a zis atunci : paharul pe care Eu îl beau, cu adevărat îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu Mă botez, vă veţi boteza; dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea, nu-Mi este îngăduit să dau decât acelora pentru care s-a rânduit. Când au auzit ceilalţi zece, au început să fie mânioşi pe Iacob şi pe Ioan; iar Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis : ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc; dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care dintre voi va vrea să fie mai mare să fie slujitorul vostru; şi care va vrea să fie cel dintâi între voi să fie slujitorul tuturor, pentru că şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea viaţa preţ de răscumpărare pentru mulţi.

În aceeaşi zi se citeşte şi Evanghelia Cuvioasei Maria Egipteanca
De la Luca

(VII, 36-50)

EVANGHELIA DE LA LUCA
(VII, 36-50)

    În vremea aceea unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Iisus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată o femeie din oraş, care era păcătoasă, aflând că prânzeşte în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir şi, stând înapoi lângă picioarele Lui şi plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele şi cu părul capului ei să le şteargă; şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Dar, văzând aceasta, fariseul care-L chemase a zis în sine : omul Acesta, dacă ar fi prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de El, ar şti că este păcătoasă. Atunci Iisus, răspunzând, a zis către el : Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, a zis el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci; dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci spune-Mi : care dintre ei îl va iubi mai mult ? Simon, răspunzând, a zis : gândesc că acela cărui i-a fost iertai mai mult. Iar Iisus i-a răspuns : drept ai judecat. Apoi, întorcându-se către femeie, i-a zis lui Simon : vezi pe femeia aceasta ? Am intrat la tine în casă : apă de spălat pe picioare tu nu Mi-ai dat, ea însă Mi-a udat picioarele cu lacrimi şi le-a şters cu părul capului ei; sărutare nu Mi-ai dat, ea însă, de când am intrat, n-a contenit să-Mi sărute picioarele; cu untdelemn capul Meu tu nu l-ai uns, ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. Pentru aceea îţi spun : iertate îi sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cel cărui se iartă puţin puţin iubeşte. Şi a zis către ea : iertate îţi sunt păcatele ! Atunci au început cei care şedeau cu Dânsul la masă să se întrebe în gândul lor : cine este Acesta care iartă şi păcatele ? Dar Iisus a zis femeii : credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.

SÂMBĂTĂ

SFÂNTULUI ŞI DREPTULUI LAZĂR


EVANGHELIA DE LA IOAN
(XI, 1-45)

    În vremea aceea era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei. Şi Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul şi a şters picioarele Lui cu părul capului ei, iar Lazăr cel bolnav era fratele lor. Deci surorile au trimis la Iisus să-I spună : Doamne, iată acela pe care îl iubeşti este bolnav. Dar Iisus, auzind, a zis : această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca să se slăvească Fiul lui Dumnezeu prin ea. Şi Iisus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. Dar după ce a aflat că este bolnav, atunci a mai zăbovit două zile în locul unde se găsea. După aceea a zis ucenicilor : să mergem iarăşi în Iudeea. Ucenicii I-au răspuns : Învăţătorule, acum Te căutau iudeii să Te ucidă cu pietre şi iarăşi Te duci acolo ? Răspuns-a Iisus : au nu sunt douăsprezece ceasuri într-o zi ? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi. Dacă însă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu mai este cu el. După ce a zis acestea, le-a spus : Lazăr, prietenul nostru, a adormit; dar Mă duc ca să-l deştept. Dar ucenicii Săi I-au zis : Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iisus vorbise despre moartea lui Lazăr, iar lor li se părea că vorbeşte despre adormirea somnului. Atunci Iisus le-a spus deschis : Lazăr a murit. Şi pentru voi, ca să credeţi, Mă bucur că n-am fost acolo; dar să mergem la el. Deci Toma, care se numeşte Geamăn, a zis celorlalţi ucenici : să mergem şi noi şi să murim cu el. Dar când a venit, Iisus a aflat că Lazăr era îngropat de patru zile. Şi cum Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii, mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângâie pentru fratele lor. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă. Şi a zis Marta către Iisus : Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da Ţie. Zis-a ei Iisus : fratele tău va învia. Marta i-a răspuns : ştiu că va învia în ziua cea de apoi, la înviere. Atunci i-a zis Iisus : Eu sunt învierea şi viaţa; şi cel ce crede în Mine va trăi, chiar dacă va muri; şi oricine trăieşte şi crede în Mine în veci nu va muri; crezi tu aceasta ? Da, Doamne, a răspuns Marta, cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume. După ce a spus acestea, s-a dus şi a chemat în taină pe Maria, sora sa, zicându-i : Învăţătorul este aici şi te cheamă. Maria, cum a auzit, s-a sculat repede şi a venit la Dânsul. Iar Iisus nu sosise încă în sat, ci era în locul unde îl întâmpinase Marta. Iudeii care erau cu ea în casă şi îi spuneau vorbe de mângâiere, văzând pe Maria că s-a sculat repede şi a ieşit, au mers după ea socotind că se duce la mormânt, ca să plângă acolo. Deci Maria, când a ajuns unde era Iisus şi L-a văzut, a căzut la picioarele Lui şi I-a zis : Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Iar Iisus, când a văzut-o plângând pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi s-a tulburat în Sine; apoi a întrebat : unde L-aţi pus ? I-au răspuns : Doamne, vino şi vezi. Şi Iisus a lăcrimat. Iar iudeii ziceau : iată cât de mult îl iubea ! Însă unii dintre ei ziceau : nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă şi pe Lazăr să nu moară ? Deci Iisus, iarăşi suspinând în Sine, a mers la mormânt, care era o peşteră şi o piatră era pusă în faţa ei. Ridicaţi piatra, le-a poruncit Iisus. Însă Marta, sora mortului, a zis către Dânsul : Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile. Iisus i-a zis : nu ţi-am spus, oare, că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu ? Atunci au dat la o parte piatra din locul unde era pus mortul, iar Iisus şi-a ridicat ochii în sus şi a zis : Părinte, îţi mulţumesc că M-ai ascultat ! Eu ştiam că pururea Mă asculţi, dar am grăit pentru poporul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis. Iar după ce a zis acestea, a strigat eu glas mare : Lazăre, vino afară ! Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză. Şi faţa lui era acoperită cu o mahramă. Iisus le-a zis : dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă. Deci mulţi din iudeii care veniseră la Maria şi au văzut cele ce a făcut Iisus au crezut într-Însul.





SĂPTĂMÂNA PATIMILOR

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA FLORIILOR


LA UTRENIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXI, 1-11; 15-17)

     În vremea aceea când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit în Betfaglii, la Muntele Măslinilor, atunci a trimis Iisus pe doi ucenici, zicându-le : mergeţi în satul care este înaintea voastră, şi numaidecât veţi găsi o asină legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine. Şi dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că-i trebuie Domnului şi numaidecât le va trimite. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice : spuneţi fetei Sionului : iată împăratul tău vine la tine, blând şi şezând pe asină şi pe mânz, fiul celei de sub jug. Mergând deci ucenicii au făcut după cum le-a poruncit Iisus. Au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus hainele lor şi El a şezut peste ele. Cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele lor în calea Lui, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe drum. Iar mulţimile care mergeau înainte şi cele care veneau pe urmă, strigau, zicând : Osana, Fiul lui David, bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului ! Osana, în cei de sus ! Şi intrând Iisus în Ierusalim, tot oraşul s-a mişcat, zicând : cine este Acesta ? Iar mulţimile răspundeau : Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii. Atunci căpeteniile preoţilor şi cărturarii, văzând minunile pe care le făcuse şi pe copiii care strigau în templu şi ziceau : Osana, Fiul lui David ! s-au umplut de mânie şi I-au zis : auzi ce zic aceştia ? Iar Iisus le-a răspuns : da. Dar, oare, niciodată n-aţi citit că : din gura copiilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă ? După aceea, lăsându-i, a plecat din Ierusalim în Betania şi a rămas noaptea acolo.

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA IOAN
(XII, 1-18)

    Înainte de Paşti cu şase zile, a venit Iisus în Betania, unde era Lazăr, cel care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. Acolo I-au făcut cină şi Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau împreună cu Dânsul la masă. Atunci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mult preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters apoi cu părul ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Deci unul dintre ucenicii Săi, Iuda al lui Simon Iscarioteanul, care avea să-L vândă pe Dânsul, a zis : de ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari şi să se fi dat săracilor ? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă lui de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga la el, lua din ce se punea în ea. Iisus însă a zis : lăsaţi-o, căci pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Pe săraci pururea îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Şi din iudei, mulţime multă a aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci ca să-l vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Atunci s-au sfătuit căpeteniile preoţilor, ca şi pe Lazăr să-l omoare, fiindcă din pricina lui mulţi dintre iudei plecau de la ei şi credeau în Iisus. Iar a doua zi, mulţimea de popor care venise la praznic, auzind că vine Iisus în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau : Osana, bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului, împăratul lui Israel ! Iar Iisus, aflând un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris : nu te teme, fiica Sionului; iată împăratul tău vine la tine, şezând pe mânzul asinei. Dar acestea nu le-au înţeles ucenicii Săi la început; ci după ce s-a preamărit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise pentru Dânsul şi că ei I le-au împlinit. Deci mulţimea care fusese cu El mărturisea cum l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea a ieşit poporul înaintea Lui, pentru că auzise că a făcut această minune.

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI
LUNI


LA UTRENIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXI, 18-44)

    În vremea aceea, pe când se întorcea în oraş, Iisus a flămânzit; şi văzând un smochin lângă drum, s-a dus la el; dar negăsind nimic într-însul, decât numai frunze, a zis smochinului : de acum înainte să nu mai dea rod din tine în veci. Iar smochinul s-a uscat chiar în clipa aceea. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat şi au zis : cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă ? Iisus însă a răspuns şi le-a zis : adevărat vă spun vouă că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice, ridică-te şi te aruncă în mare, se va face aşa; şi toate câte veţi cere în rugăciunea voastră cu credinţă, veţi primi. Şi intrând în templu, s-au apropiat de Dânsul, când învăţa, căpeteniile preoţilor şi bătrânii poporului şi I-au zis : cu ce putere faci acestea şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis : vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, la care de-Mi veţi răspunde şi Eu vă voi spune cu ce putere fac acestea. Botezul lui Ioan de unde a fost : din cer, sau de la oameni ? Iar ei cugetau în sine, zicând : dacă vom zice : din cer, ne va spune : pentru ce dar n-aţi crezut lui ? Iar dacă vom zice : de la oameni, ne temem de popor, pentru că toţi îl socotesc pe Ioan ca pe un prooroc. Atunci, răspunzând lui Iisus, au zis : nu ştim. Zis-a lor şi El : nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea. Dar ce vi se pare ? Un om avea doi fii; şi mergând la cel întâi, i-a zis : fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea. Acesta însă, răspunzând, i-a zis : nu vreau; dar mai pe urmă, părându-i rău, s-a dus. Mergând la celălalt, i-a zis tot aşa; acela, răspunzând, a zis : eu, doamne, voi merge, dar nu s-a dus. Care dintre aceşti doi a făcut voia tatălui său ? I-au răspuns : cel dintâi. Iisus le-a zis : adevărat vă spun vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu, căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el; dar vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el. Ascultaţi altă pildă : era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie; a împrejmuit-o cu gard, a săpat într-însa teasc, a clădit un turn de pază, şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit vremea roadelor, a trimis pe slujitorii săi la lucrători ca să ia partea lui de roade; dar lucrătorii, punând mâna pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. Din nou a trimis pe alţi slujitori, mai mulţi decât cei întâi, şi le-au făcut şi acelora tot aşa. La urmă a trimis la ei pe fiul său, zicând : se vor ruşina de fiul meu; însă lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei : acesta este moştenitorul, veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Deci când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători ? I-au răspuns : pe cei răi cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care-i vor da roadele la vremea lor. Iisus le-a zis : n-aţi citit niciodată în Scripturi că piatra pe care au aruncat-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri ? De aceea vă spun vouă că se va lua de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi se va da neamului, care aduce roadele ei. Şi cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar peste cine va cădea ea, îl va spulbera.

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI
LUNI


LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXIV, 3-35)

     În vremea aceea, şezând Iisus pe Muntele Măslinilor, s-au apropiat de Dânsul ucenicii Săi, la o parte, şi I-au zis : spune nouă când au să fie acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului acestei lumi ? Răspunzând, Iisus le-a zis : vedeţi să nu vă înşele cineva, fiindcă vor veni mulţi în numele Meu, zicând : eu sunt Hristos, şi pe mulţi vor înşela. De asemenea, veţi auzi de războaie şi veşti de războaie. Luaţi seama să nu vă înspăimântaţi, căci trebuie să fie toate acestea, dar încă nu va fi atunci sfârşitul. Se va scula un neam contra altui neam şi o împărăţie contra altei împărăţii, şi va fi foamete, ciumă şi cutremure pe alocurea. Dar toate acestea vor fi numai începutul durerilor. Atunci vă vor da la chinuri şi vă vor ucide, şi veţi fi urâţi de toate neamurile din pricina numelui Meu. Şi atunci mulţi vor fi slabi de înger şi se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor înşela pe mulţi. Iar, din înmulţirea fărădelegii, dragostea multora se va răci. Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui. Când se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile, atunci va veni sfârşitul. Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii, despre care s-a grăit prin proorocul Daniil, stând în locul cel sfânt cine citeşte să înţeleagă atunci cei din Iudeea să fugă la munţi; cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia ceva din casă; iar cel care va fi la câmp să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi la haina. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele care vor alăpta, în zilele acelea ! Rugaţi-vă, ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta, căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi. Şi dacă nu s-ar scurta acele zile, niciun om n-ar mai scăpa; dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile. Atunci, de vă va spune cineva : iată, Hristos este aici, sau acolo, să nu-l credeţi. Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi minuni, încât să amăgească, de va fi cu putinţă, chiar pe cei aleşi. Iată v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice : iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi. Căci, precum porneşte fulgerul de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Că oriunde va fi un stârv, acolo se vor aduna vulturii. Însă, îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei; iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor clătina. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi atunci vor plânge toate neamurile pământului; şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă. El va trimite pe îngerii Săi, în glas mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor, până la celelalte margini. Luaţi pildă de la smochin : când mlădiţa lui este fragedă şi înfrunzeşte, atunci ştiţi că vara este aproape. Tot aşa şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că Fiul Omului este aproape, chiar lângă uşă. Adevărat vă spun vouă : nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI
MARŢI


LA UTRENIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXII, 15-46; XXIII, 1-39)

    În vremea aceea au făcut sfat fariseii ca să prindă pe Iisus în cuvânt. Şi au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodianii, zicând : Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu după adevăr, şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu Te uiţi la faţa oamenilor. Deci spune nouă : cum Ţi se pare Ţie ? Se cade să dăm dajdie Cezarului, sau nu ? Dar Iisus, cunoscând vicleşugul lor, le-a răspuns : ce Mă ispitiţi, făţarnicilor ? Arătaţi-Mi banul dajdiei. Iar ei I-au adus un dinar. El i-a întrebat : al cui este chipul acesta şi inscripţia de pe el ? Ale Cezarului, au răspuns ei. Atunci Iisus a zis către ei : daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Şi auzind acestea, s-au minunat, şi lăsându-L, s-au dus. În aceeaşi zi s-au apropiat de Dânsul saducheii, care zic că nu este înviere, şi L-au întrebat pe El, zicând : Învăţătorule, Moise a zis : dacă va muri cineva neavând copii, fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său. Deci erau la noi şapte fraţi; şi cel întâi s-a însurat şi a murit şi, neavând urmaşi, a lăsat pe femeia sa fratelui său. Tot aşa şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea. Iar la urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. Aşadar, la înviere, a cărui dintre cei şapte va fi femeia, căci toţi au avut-o de nevastă ? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis : vă rătăciţi, neştiind Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu, pentru că la înviere nici bărbaţii nu se însoară, nici femeile nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre învierea morţilor, n-aţi citit, oare, ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, când zice : Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob ? Însă Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii. Iar mulţimile, care-L ascultau, erau uimite de învăţătura Sa. Dar fariseii, auzind că a astupat gurile saducheilor, s-au apropiat de Dânsul şi unul dintre ei, învăţător de lege, ispitindu-L, L-a întrebat : Învăţătorule, care poruncă este mai mare în lege ? Iar Iisus i-a răspuns : să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este întâia şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea acesteia, este : să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată legea şi proorocii. Şi, fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus, zicând : ce vi se pare vouă despre Hristos, al cui Fiu este ? Iar ei I-au răspuns : al lui David. Dânsul i-a întrebat iarăşi : cum atunci David cu duhul îl numeşte pe El Domn, când zice : zis-a Domnul Domnului Meu : şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. Deci, dacă David îl numeşte pe El Domn, cum este fiul lui ? Dar nimeni nu putea să-I răspundă o vorbă şi nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe ceva. Atunci Iisus a vorbit mulţimilor şi ucenicilor Săi, zicând : pe scaunul lui Moise au şezut cărturarii şi fariseii. Deci toate câte vă vor zice vouă să păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi, căci ei zic, dar nu fac. Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. Toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni : îşi lăţesc filacteriile şi-şi măresc ciucurii de la poalele hainelor; le place să stea în capul mesei la ospeţe şi pe scaunele cele întâi în sinagogi şi să li se închine lumea prin târguri şi să-i numească oamenii : rabi, rabi. Voi însă să nu vă numiţi rabi, căci învăţătorul vostru unul singur este, Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi. Nici tată să nu vă numiţi pe pământ, căci Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri. Să nu vă numiţi nici învăţător, căci învăţătorul vostru este unul singur : Hristos. Iar care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru; căci cine se va înălţa pe sine se va smeri; iar cine se va smeri pe sine se va înălţa. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Pentru că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor, nici voi nu intraţi şi nici pe cei care vor să intre, nu-i lăsaţi. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Pentru că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie faceţi rugăciuni lungi; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Pentru că voi înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un prozelit; şi dacă îl dobândiţi, îl faceţi fiu Gheenei, îndoit decât pe voi. Vai vouă, povăţuitori orbi, care ziceţi că cel care se va jura pe templu nu este cu nimic vinovat, dar cel care se va jura pe aurul templului este vinovat. Nebuni şi orbi ! Ce este mai mare ? Aurul, sau templul care sfinţeşte aurul ? Cel care se va jura pe altar nu este cu nimic vinovat, ziceţi voi; dar cel care se va jura pe darul care este deasupra altarului este vinovat. Nebuni şi orbi ! Ce este mai mare ? Darul, sau altarul care sfinţeşte darul ? Deci cel care se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui. Şi cel care se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el. Şi cel care se jură pe cer se jură pe scaunul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile cele mai grele ale legii : judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila. Vai vouă cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Pentru că voi curăţiţi partea cea dinafară a paharului şi a blidului, iar pe dinlăuntru sunt pline de răpire şi de nedreptate. Fariseule orb, curăţeşte întâi partea cea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea dinafară. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Pentru că voi semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, dar înăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar înăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Pentru că voi zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi gropile drepţilor, zicând : dacă am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor. Aşadar voi înşivă mărturisiţi că sunteţi fiii celor care au omorât pe prooroci. Dar voi umpleţi cu vârf măsura părinţilor voştri. Şerpi, pui de năpârci, cum veţi scăpa de osânda Gheenei ? De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni, dintre ei veţi bate în adunările voastre şi îi veţi goni din oraş în oraş, ca să vină asupra voastră tot sângele drepţilor, care s-a vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi omorât între templu şi altar. Adevărat vă spun vouă că vor veni toate acestea peste neamul acesta, lerusalime, Ierusalime, cel care ai omorât pe prooroci şi ai ucis cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să adun pe fiii tăi, cum îşi adună găina puii săi sub aripi, dar n-aţi vrut. Iată casa voastră vi se lasă pustie. Căci vă spun vouă : de acum nu Mă veţi mai vedea până când nu veţi zice : bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului.

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI
MARŢI


LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXIV, 36-51; XXV, 1-46; XXVI, 1-2)

    Zis-a Domnul către ucenicii Săi : de ziua şi de ceasul acela, nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl Meu singur. Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. Căci precum era în zilele cele dinainte de potop, când oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi; tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. Atunci din doi care vor fi în câmp, unul se va lua şi altul se va lăsa. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa. Deci privegheaţi, căci nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. Însă să ştiţi aceasta că, de-ar şti stăpânul casei în care ceas din noapte va veni furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. Pentru aceasta şi voi fiţi gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. Cine este, oare, slujitorul cel credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste slujitorii săi, ca să le dea hrană la vreme ? Fericit este slujitorul acela pe care, venind stăpânul său, îl va găsi făcând aşa. Adevărat vă spun vouă că îl va pune peste toate averile sale. Dacă însă slujitorul acela, fiind rău, va zice în inima sa : stăpânul meu va întârzia, şi va începe să bată pe tovarăşii săi şi să mănânce şi să bea cu beţivii, va veni stăpânul slujitorului aceluia în ziua în care nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu se gândeşte, şi-l va tăia din dregătorie şi-l va face părtaş cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atunci se va asemăna împărăţia cerurilor cu zece fecioare care, luându-şi candelele lor, au ieşit în întâmpinarea Mirelui. Cinci însă din ele erau înţelepte, iar cinci nebune. Cele nebune, luându-şi candelele lor, n-au luat cu ele untdelemn; iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar întârziind Mirele, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare : iată, Mirele vine; ieşiţi în întâmpinarea Lui ! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi şi-au împodobit candelele lor. Iar cele nebune au zis celor înţelepte : daţi-ne din untdelemnul vostru, căci se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte au răspuns, zicând : pentru ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă, mai bine duceţi-vă la cei ce vând şi vă cumpăraţi. Dar, plecând ele să cumpere, a venit Mirele şi cele care erau gata au intrat cu El la nuntă şi s-a închis uşa. Iar mai pe urmă au sosit şi celelalte fecioare, zicând : Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Dar El, răspunzând, a zis : adevărat vă spun vouă : nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheaţi căci nu ştiţi ziua, nici ceasul, în care va veni Fiul Omului. Căci în acelaşi chip un om oarecare, plecând departe, a chemat slujitorii săi şi le-a încredinţat averea sa : unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după puterea lui, apoi a plecat. Îndată cel care primise cinci talanţi s-a dus şi a neguţătorit cu ei şi a făcut alţi cinci talanţi. Tot aşa şi cel cu doi a dobândit şi el alţi doi. Iar cel care primise un talant s-a dus şi a săpat în pământ ascunzând argintul stăpânului său. Dar, după multă vreme, s-a înapoiat stăpânul acelor slujitori şi le-a cerut socoteala. Apropiindu-se cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând : stăpâne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. Iar stăpânul său i-a zis : bine, slujitor bun şi credincios, peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră în bucuria stăpânului tău. Apropiindu-se şi cel care primise doi talanţi, a zis : stăpâne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am dobândit cu ei. Stăpânul său i-a zis : bine, slujitor bun şi credincios, peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră în bucuria stăpânului tău. Apoi, apropiindu-se cel care primise un talant, a zis : stăpâne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai vânturat. De aceea m-am temut şi m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ia-ţi ce este al tău. Iar stăpânul său, răspunzând, i-a zis : slujitor viclean şi leneş, ai ştiut că secer unde n-am semănat şi că adun de unde n-am vânturat ? Pentru aceasta se cuvenea ca tu să fi dat banii mei schimbătorilor de bani şi eu, venind, mi-aş fi luat înapoi ce este al meu, cu dobândă. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi. Căci tot celui care are i se va da şi-i va prisosi; iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are; iar pe slujitorul cel netrebnic aruncaţi-l în întunericul cel mai dinafară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Iar când va veni Fiul Omului în slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe scaunul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile; şi-i va despărţi pe unii de alţii, cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Sa : veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi căutat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii îi vor răspunde, zicând : Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit, sau însetat şi Ţi-am dat să bei ? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat ? Şi când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine ? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei : adevărat vă spun vouă că, întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga Sa : duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care este pregătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând : Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit Ţie ? El însă le va răspunde şi le va zice : adevărat vă spun vouă că, întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut Şi vor merge aceştia la chinuri veşnice, iar drepţii la viaţa veşnică. Iar, după ce a sfârşit toate cuvintele acestea, a zis Iisus către ucenicii Săi : ştiţi că peste două zile vor fi Paştile şi Fiul Omului se va da să se răstignească.

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI
MIERCURI


LA UTRENIE EVANGHELIA DE LA IOAN
(XII, 17-50)

     În vremea aceea mulţimea care fusese cu Iisus mărturisea cum l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea a ieşit poporul înaintea Lui, pentru că auzise că a făcut această minune. Deci fariseii ziceau între ei : vedeţi că nimic nu folosiţi ! Iată lumea s-a dus după Dânsul. Şi erau unii greci dintre cei care veniseră să se închine la praznic; aceştia s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat, zicând : doamne, voim să vedem pe Iisus. A venit Filip şi i-a spus lui Andrei, şi apoi Andrei şi Filip I-au spus lui Iisus. Iar Iisus le-a răspuns, zicând : a venit ceasul ca să se preamărească Fiul Omului. Adevărat, adevărat vă spun vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne numai el; iar dacă va muri, aduce multă roadă. Cel ce-şi iubeşte sufletul său îl va pierde; iar cel ce-şi urăşte sufletul său în lumea aceasta îl va păstra spre viaţa cea veşnică. Dacă slujeşte cineva Mie, să vină după Mine şi unde sunt Eu acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă va sluji cineva Mie, îl va cinsti Tatăl Meu. Acum sufletul Meu este tulburat, dar ce voi zice ? Părinte, izbăveşte-Mă pe Mine de ceasul acesta ! Dar pentru aceasta am venit la ceasul acesta. Părinte, preamăreşte numele Tău. Atunci a venit glas din cer : L-am preamărit şi iarăşi Îl voi preamări. Iar poporul, care era de faţă şi auzea, zicea : a fost tunet ! Alţii ziceau : a vorbit cu Dânsul un înger. Iisus a răspuns şi a zis : nu pentru Mine a venit glasul acesta, ci pentru voi. Acum este judecata acestei lumi. Acum stăpânitorul acestei lumi va fi izgonit afară. Iar Eu, când voi fi înălţat de pe pământ, pe toţi îi voi trage la Mine. Iar aceasta o zicea, arătând cu ce moarte avea să moară. Atunci mulţimea I-a răspuns : noi am auzit din lege că Hristos rămâne în veci, deci cum zici Tu că trebuie să fie înălţat Fiul Omului ? Cine este Acesta, Fiul Omului ? Atunci Iisus a zis către ei : puţină vreme mai este Lumina la voi. Umblaţi până când aveţi Lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; căci cel ce umblă pe întuneric nu ştie unde merge. Până când aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fiii Luminii. Acestea le-a zis Iisus şi, ducându-Se, S-a ascuns de ei. Dar, deşi a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El, ca să se împlinească cuvântul proorocului Isaia, pe care l-a zis : Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi ? Şi : braţul Domnului cui s-a descoperit ? De aceea nu puteau să creadă, pentru că iarăşi Isaia a zis : au orbit ochii lor şi s-a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi nici să înţeleagă cu inima, ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec. A zis Isaia acestea, fiindcă a văzut slava Lui şi a grăit despre El. Însă şi dintre căpetenii mulţi au crezut în El, dar de teama fariseilor nu mărturiseau, pentru ca să nu fie izgoniţi din sinagogă, pentru că ei au iubit slava omenească mai mult decât slava lui Dumnezeu. Iar Iisus a strigat şi a zis : cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel care M-a trimis pe Mine. Şi cine Mă vede pe Mine vede pe Cel care M-a trimis pe Mine. Eu, Lumină am venit în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu crede, nu-l judec Eu, căci n-am venit să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea. Cine se leapădă de Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece : cuvântul pe care l-am grăit; acela îl va judeca în ziua cea de apoi. Pentru că Eu nu am grăit de la Mine, ci Tatăl, Cel care M-a trimis, Acela Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vestesc şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. Deci cele ce vestesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatăl, aşa le vestesc.

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI
MIERCURI

LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXVI, 6-16)

     În vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de Dânsul o femeie având un vas de alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul Lui, când El şedea la masă; însă, văzând aceasta, ucenicilor Lui le-a părut rău şi au zis : de ce s-a făcut această risipă ? Căci acest mir se putea vinde cu preţ mare, iar banii să se dea săracilor. Dar Iisus, aflând, le-a zis : pentru ce faceţi supărare femeii ? Ea a făcut un lucru bun faţă de Mine, căci pe săraci pururea îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea; dacă ea a turnat mirul acesta pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o. Adevărat vă spun vouă că oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei. Atunci unul din cei doisprezece care se numea Iuda Iscarioteanul s-a dus la căpeteniile preoţilor şi le-a zis : ce voiţi să-mi daţi şi eu vi-L dau în mâinile voastre ? Iar ei s-au învoit cu el treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit, ca să-L dea în mâinile lor.






ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI

JOI


LA UTRENIE EVANGHELIA DE LA LUCA
(XXII, 1-39)


    În vremea aceea s-a apropiat praznicul azimelor, care se numeşte Paşti. Şi căpeteniile preoţilor şi cărturarii căutau cum să omoare pe Iisus, căci se temeau de popor. Dar satana a intrat în Iuda, numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece; şi, ducându-se Iuda, a vorbit cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei cum să-L dea în mâinile lor. Aceştia s-au bucurat şi s-au tocmit cu el să-i dea bani. După ce s-a învoit cu ei, căuta vreme potrivită ca să-L dea lor, fără ştirea poporului. A sosit deci ziua azimelor, când se cădea să se jertfească mielul de Paşti. Şi Iisus a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând : duceţi-vă de ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm. Iar ei L-au întrebat : unde voieşti să-Ţi pregătim ? Şi Dânsul le-a răspuns : iată, când veţi intra în oraş, vă va întâmpina un om ducând un vas de lut cu apă; mergeţi după el la casa unde va intra şi spuneţi stăpânului acelei case : învăţătorul te întreabă : unde este odaia de oaspeţi, în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei ? Şi el vă va arăta un foişor mare, aşternut; acolo să pregătiţi. Deci, ducându-se ei, au găsit aşa cum le spusese şi au pregătit Paştile. Iar când a sosit ceasul, a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli şi a zis către ei : foarte mult am dorit să mănânc cu voi aceste Paşti, mai înainte de patima Mea ! Căci vă spun vouă că de acum încolo nu voi mai mânca din acestea, până când nu se vor împlini în împărăţia lui Dumnezeu. Şi luând paharul, mulţumind, a zis : luaţi acesta şi-l împărţiţi între voi; căci vă spun vouă că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când nu va veni împărăţia lui Dumnezeu. Apoi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând : acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Aşijderea şi paharul, după ce au cinat, zicând : acest pahar este legea cea nouă în sângele Meu, care se varsă pentru voi. Dar iată mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masă. Însă Fiul Omului merge, după cum este rânduit; dar vai omului aceluia prin care este vândut ! Iar ei au început să se întrebe unul cu altul, cine dintre ei ar fi cel care avea să facă această faptă. Apoi s-a iscat între ei şi o neînţelegere : care dintre ei să fie socotit ca cel mai mare ? Atunci Iisus le-a zis : împăraţii păgânilor îi stăpânesc pe aceştia şi cei care au putere asupra lor sunt numiţi făcătorii lor de bine. Dar voi să nu fiţi astfel; ci cel care este mai mare între voi să fie ca cel mai mic; şi cel care este căpetenie să fie ca unul care slujeşte. Căci cine este mai mare : cel care stă la masă, sau cel care slujeşte ? Oare, nu este cel care stă la masă ? Însă Eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte, căci voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. Şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Apoi Domnul a zis : Simone, Simone, iată satana v-a cerut pe voi, ca să vă cearnă ca pe grâu. Însă Eu M-am rugat pentru tine, să nu înceteze credinţa ta; şi tu, când te vei întoarce, să întăreşti pe fraţii tăi. Dar el I-a răspuns : Doamne, sunt gata să merg cu Tine şi în temniţă şi la moarte. Iar Iisus i-a zis : Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până ce nu te vei lepăda de Mine de trei ori, cum că nu Mă cunoşti. După aceea i-a întrebat : când v-am trimis fără pungă şi fără traistă şi fără încălţăminte, aţi avut lipsă de ceva ? Iar ei au răspuns : de nimic. Atunci Dânsul le-a zis : acum însă cel care are pungă, s-o ia; asemenea şi cel care are traistă : iar cel care nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere. Căci vă spun vouă că trebuie să se împlinească cu Mine Scriptura care zice : şi cu cei fărădelege s-a socotit; pentru că şi cele despre Mine sunt gata să se împlinească. Ei au zis atunci : Doamne, iată aici două săbii. Iisus le-a răspuns : este destul. Şi ieşind, S-a dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor; iar ucenicii s-au dus după Dânsul.

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI
JOI


LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXVI, 2-20; Ioan XIII, 3-17; Matei XXVI, 21-39; Luca XXII, 43-44; Matei XXVI, 40-75; XXVII, 1-2)


    Zis-a Domnul către ucenicii Săi : ştiţi că peste două zile va fi Paştile şi Fiul Omului se va da să se răstignească. Atunci căpeteniile preoţilor şi cărturarii şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului, care se numea Caiafa, şi sfat au făcut, ca să prindă pe Iisus cu vicleşug, şi să-L omoare. Dar ziceau : nu în sărbători, ca să nu se facă tulburare în popor. Şi fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon leprosul. S-a apropiat de Dânsul o femeie având un vas de alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul Lui, când El şedea la masă; însă, văzând aceasta, ucenicilor Lui le-a părut rău şi au zis : de ce s-a făcut această risipă ? Căci acest mir se putea vinde cu preţ mare, iar banii să se dea săracilor. Dar Iisus, aflând, le-a zis : pentru ce faceţi supărare femeii ? Ea a făcut un lucru bun faţă de Mine, căci pe săraci pururea îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea; dacă ea a turnat mirul acesta pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o. Adevărat vă spun vouă că oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei. Atunci unul din cei doisprezece, care se numea Iuda Iscarioteanul, s-a dus la căpeteniile preoţilor şi le-a zis : ce voiţi să-mi daţi şi eu vi-L dau în mâinile voastre ? Iar ei s-au învoit cu el treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor. Iar în ziua cea dintâi a azimelor, au venit ucenicii la Iisus şi L-au întrebat : unde voieşti să-Ţi pregătim să mănânci Paştile ? Dânsul le-a răspuns : mergeţi în oraş la oarecine şi spuneţi-i : Învăţătorul zice : timpul Meu este aproape; la tine vreau să fac Paştile cu ucenicii Mei. Şi ucenicii au făcut cum le-a poruncit Iisus, şi au pregătit Paştile. Iar când s-a făcut seară S-a aşezat la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. Şi, ştiind că Tatăl a dat toate în mâna Lui şi cum că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge, Iisus, S-a sculat de la cină, s-a dezbrăcat de haine şi luând un ştergar s-a încins cu el. După aceea a turnat apă în spălătoare şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. Deci a venit la Simon Petru, dar acesta I-a zis : Doamne, oare, Tu să-mi speli mie picioarele ? A răspuns Iisus şi i-a zis : ceea ce fac Eu, tu nu înţelegi acum, dar vei înţelege după aceasta. Petru însă l-a zis : nu, niciodată nu-mi vei spăla picioarele ! Iisus i-a răspuns : dacă nu te voi spăla, n-ai parte cu Mine. Simon Petru a zis către Dânsul : Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul. Iar Iisus i-a zis : cel spălat n-are trebuinţă să-şi mai spele decât numai picioarele, ca să fie curat tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi. Pentru că ştia pe cel care avea să-L vândă, de aceea a zis : nu toţi sunteţi curaţi. Iar după ce a spălat picioarele ucenicilor şi şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi a zis către ei : înţelegeţi ce v-am făcut Eu ? Voi Mă numiţi pe Mine învăţătorul şi Domnul; şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, datori sunteţi şi voi să vă spălaţi picioarele unul altuia, căci v-am dat pildă vouă pentru ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi. Adevărat, adevărat vă spun vouă : nu este slujitorul mai mare decât stăpânul său, nici solul mai mare decât cel care l-a trimis pe el. Dacă ştiţi acestea, fericiţi veţi fi când le veţi şi face. Şi, pe când mâncau, Iisus a zis : adevărat, adevărat vă spun vouă că unul dintre voi are să Mă vândă. Iar ei, întristându-se foarte, au început să-L întrebe, unul după altul : nu cumva sunt eu, Doamne ? Iar El, răspunzând, a zis : cel care a întins cu Mine mâna în blid acela are să Mă vândă. Dar Fiul Omului va merge, precum este scris pentru EI; însă vai omului aceluia prin care Fiul Omului se vinde ! Mai bine ar fi fost de omul acela, dacă nu s-ar fi născut. Şi răspunzând Iuda, cel care L-a vândut, a întrebat : nu cumva sunt eu, Învăţătorule ? Tu zici, i-a răspuns Iisus. Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâinea, a binecuvântat, a frânt şi a dat ucenicilor, zicând : luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat lor, zicând : beţi din acesta toţi, căci acesta este sângele Meu, al legii celei noi, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Şi vă spun vouă că nu voi mai bea de acum încolo din acest rod al viţei, până în ziua aceea când îl voi bea cu voi nou, în împărăţia Tatălui Meu. Şi, după ce au cântat laude, au ieşit la Muntele Măslinilor. Atunci a zis Iisus către ei : voi toţi Mă veţi părăsi în noaptea aceasta, căci scris este : voi bate păstorul şi se vor risipi oile turmei. Dar după ce voi învia, voi merge mai înainte de voi în Galileea. Răspunzând însă Petru, a zis către El : chiar dacă toţi te vor părăsi pe Tine, eu însă niciodată nu Te voi părăsi. Iisus i-a răspuns : adevărat îţi spun ţie că în noaptea aceasta, mai înainte de cântatul cocoşului, de trei ori te vei lepăda de Mine. Însă Petru a zis : de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi ceilalţi ucenici au zis la fel. Atunci a mers Iisus împreună cu ucenicii la un loc ce se numeşte Ghetsimani, şi a zis către ei : şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga. Şi, luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a se întrista şi a se mâhni. Atunci le-a zis Iisus : întristat este sufletul Meu până la moarte; rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-se şi zicând : Părintele Meu, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta; însă nu cum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti. Atunci I s-a arătat un înger din cer, întărindu-L. Şi fiind în mare durere, cu mai mare stăruinţă se ruga; iar sudoarea Sa se făcuse ca picăturile mari de sânge şi picurau pe pământ. Şi sculându-se de la rugăciune, a venit la ucenicii Lui şi i-a găsit adormiţi de întristare şi a zis lui Petru : aşa !, nu aţi putut un singur ceas să privegheaţi împreună cu Mine ! Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită; căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios. Iarăşi ducându-Se, a doua oară S-a rugat, zicând : Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să se depărteze acest pahar de la Mine, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta. Şi din nou, venind, i-a găsit pe ei adormiţi, pentru că ochii lor erau îngreunaţi de somn. Şi, lăsându-i, S-a dus încă o dată, şi a treia oară S-a rugat, acelaşi cuvânt zicând. Atunci a venit la ucenicii Săi şi le-a zis : dormiţi de acum şi vă odihniţi; iată s-a apropiat ceasul şi Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă, să mergem; iată s-a apropiat cel ce M-a vândut. Şi pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul din cei doisprezece şi împreună cu el popor mult, cu săbii şi cu suliţe, trimişi de căpeteniile preoţilor şi de bătrânii poporului. Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând : pe care Îl voi săruta eu. Acela este : să puneţi mâna pe El. Deci, apropiindu-se în clipa aceea de Iisus, i-a zis : bucură-te, Învăţătorule ! Şi L-a sărutat. Iar Iisus a zis către el : prietene, pentru ce ai venit îndeplineşte. Atunci, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins. Şi iată unul din cei care erau cu Iisus, întinzând mâna, a scos sabia şi lovind pe servitorul arhiereului i-a tăiat urechea. Dar Iisus a zis : întoarce sabia ta la locul ei, căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor muri. Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu să-Mi pună acum înainte mai mult decât douăsprezece legiuni de îngeri ? Dar cum se vor împlini Scripturile care zic că aşa trebuie să fie. În acelaşi ceas Iisus a zis mulţimilor : ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi cu suliţe, ca să Mă prindeţi ? În fiecare zi şedeam în templu şi vă învăţam, dar n-aţi pus mâna pe Mine. Însă acestea toate s-au făcut ca să se împlinească Scripturile proorocilor. Atunci toţi ucenicii L-au lăsat şi au fugit. Cei care au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa, arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. Iar Petru mergea după Dânsul, de departe, până a ajuns la curtea arhiereului; şi, intrând înăuntru, sta cu slujitorii, ca să vadă sfârşitul. Iar căpeteniile preoţilor, bătrânii şi tot sfatul căutau mărturii mincinoase împotriva lui Iisus, ca să-l omoare, şi nu găseau, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. Mai pe urmă însă au venit doi martori mincinoşi şi au spus : Acesta a zis : pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l zidesc. Şi, sculându-se, arhiereul, L-a întrebat : nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc împotriva Ta aceşti oameni ? Dar Iisus tăcea. Atunci, întrebându-L arhiereul I-a zis : Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă dacă Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Iisus i-a răspuns : tu ai spus; Eu însă vă spun vouă că de acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului. Atunci arhiereul şi-a rupt hainele sale, zicând : a adus blasfemie lui Dumnezeu ! Ce ne mai trebuie alte mărturii ? Lată acum aţi auzit blasfemia Lui. Ce credeţi ? Iar ei, răspunzând, au zis : este vinovat de moarte. Atunci au scuipat în obrazul Lui şi L-au bătut cu pumnii; iar unii îi dădeau palme, zicând : prooroceşte-ne, Hristoase, cine este cel care Te-a lovit ? Iar Petru stătea afară, în curte; şi a venit la el o slujnică, zicând : şi tu erai cu Iisus Galileianul. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând : nu ştiu ce vrei să zici. Şi ieşind el la poartă, l-a văzut altă slujnică şi a zis celor de acolo : şi acesta era cu Iisus Nazarineanul. Şi iarăşi s-a lepădat, cu jurământ : nu cunosc pe Omul acesta. Peste o clipă însă, apropiindu-se cei care stăteau acolo, au zis lui Petru : cu adevărat şi tu eşti dintre ei, căci şi graiul tău te dă pe faţă. Iar el a început să se blesteme şi să se jure că nu cunoaşte pe Omul acesta. Şi îndată a cântat cocoşul. Atunci Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care-i spusese : mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine; şi, ieşind afară, a plâns cu amar. Iar când s-a făcut ziuă, toate căpeteniile preoţilor şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. Şi, legându-L, L-au dus şi L-au dat dregătorului Ponţiu Pilat.

LA SPĂLAREA PICIOARELOR

EVANGHELIA DE LA IOAN
(XIII, 1-11)


    În vremea aceea, ştiind Iisus că a sosit ceasul Său, ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl, şi iubind pe ai Săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit. Şi când a fost cina, iar diavolul pusese de acum în inima lui luda fiul lui Simon Iscarioteanul gândul ca să-L vândă, Iisus, ştiind că Tatăl a dat toate în mâna Lui şi cum că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge, S-a sculat de la cină, S-a dezbrăcat de haine şi luând un ştergar S-a încins cu el. După aceea a turnat apă în spălătoare şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. Deci a venit la Simon Petru, dar acesta i-a zis : Doamne, oare, Tu să-mi speli mie picioarele ? A răspuns Iisus şi i-a zis : ceea ce fac Eu, tu nu înţelegi acum, dar vei înţelege după aceasta. Petru însă I-a zis : nu, niciodată nu-mi vei spăla picioarele. Iisus i-a răspuns : dacă nu te voi spăla, n-ai parte cu Mine. Simon Petru a zis către Dânsul : Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul. Iar Iisus i-a zis : cel spălat n-are trebuinţă să-şi mai spele decât numai picioarele, ca să fie curat tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi. Pentru că ştia pe cel care avea să-L vândă, de aceea a zis : nu toţi sunteţi curaţi.

DUPĂ SPĂLAREA PICIOARELOR

EVANGHELIA DE LA IOAN
(XIII, 12-17)


    În vremea aceea, după ce a spălat picioarele ucenicilor şi şi-a luat hainele Sale, Iisus, S-a aşezat iarăşi la masă şi a zis către ei : înţelegeţi ce v-am făcut Eu ? Voi Mă numiţi pe Mine învăţătorul şi Domnul; şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, datori sunteţi şi voi să vă spălaţi unul altuia picioarele, căci v-am dat pildă vouă pentru ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi. Adevărat, adevărat vă spun : nu este slujitorul mai mare decât stăpânul său, nici solul mai mare decât cel care l-a trimis pe el. Dacă ştiţi acestea, fericiţi veţi fi când le veţi şi face.


CELE DOUĂSPREZECE EVANGHELII
ALE SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PATIMI
ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS


EVANGHELIA ÎNTÂIA A SFINTELOR PATIMI DE LA IOAN

(XIII, 31-38; XV; XVI; XVII; XVIII, 1)

    Zis-a Domnul către ucenicii Săi : acum S-a preamărit Fiul Omului şi Dumnezeu s-a preamărit în El. Iar dacă S-a preamărit Dumnezeu în El, şi Dumnezeu îl va preamări pe Dânsul. În El însuşi, şi-L va preamări îndată. Fiilor, puţin timp mai sunt cu voi. Voi Mă veţi căuta, dar, după cum am spus iudeilor : unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni, vă spun şi vouă acum. Poruncă nouă vă dau vouă : să vă iubiţi unul pe altul ! Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. În aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea iubire unii către alţii. Doamne, L-a întrebat Simon Petru, unde Te duci ? Iisus i-a răspuns : unde Mă duc Eu, tu nu poţi veni acum după Mine; dar mai târziu vei veni. A întrebat din nou Petru : Doamne, pentru ce nu pot veni după Tine chiar acum ? Viaţa mea voi pune-o pentru Tine. Atunci Iisus i-a răspuns : viaţa ta vei pune-o pentru Mine ? Adevărat, adevărat îţi spun ţie că nu va cânta cocoşul, până ce nu te vei lepăda de Mine de trei ori ! Să nu se tulbure inima voastră : aveţi credinţă în Dumnezeu, şi în Mine aveţi credinţă. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri; iar dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus : vreau să Mă duc să vă pregătesc vouă loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti vouă loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua pe voi la Mine, pentru ca să fiţi şi voi unde sunt Eu. Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi, şi ştiţi şi calea. Zis-a Toma către El : Doamne, nu ştim unde Te duci; şi calea cum putem s-o ştim ? Iisus i-a răspuns : Eu sunt calea, adevărul şi viaţa; nimeni nu vine la Tatăl Meu, decât numai prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi, şi L-aţi şi văzut. Filip i-a zis atunci : Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns. Dar Iisus i-a răspuns : de atâta vreme sunt cu voi, Filipe, şi tu nu M-ai cunoscut pe Mine ? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut şi pe Tatăl. Cum zici tu : arată-ne nouă pe Tatăl ? Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine ? Cuvintele pe care vi le grăiesc Eu nu le spun de la Mine, ci Tatăl care sălăşluieşte în Mine, El însuşi face aceste lucruri. Credeţi Mie că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine; iar de nu, credeţi Mie pentru lucrurile acestea. Adevărat, adevărat vă spun vouă că cel ce crede în Mine va face şi el lucrurile pe care le fac Eu; şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Şi orice veţi cere în numele Meu, aceea voi face, pentru ca Tatăl să se preamărească în Fiul. Orice veţi cere în numele Meu, Eu voi face. Dacă Mă iubiţi pe Mine, păziţi poruncile Mele; iar Eu voi ruga pe Tatăl, şi alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie pururea cu voi : Duhul Adevărului, pe care lumea nu-L poale primi, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; iar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne la voi şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa singuri pe lume, ci voi veni la voi. Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii. În ziua aceea veţi înţelege că Eu sunt în Tatăl Meu, şi voi în Mine, şi Eu în voi. Cel care are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este cel care Mă iubeşte; iar cine Mă iubeşte pe Mine, iubit va fi de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui. L-a întrebat Iuda, nu Iscarioteanul, Doamne, cum se face că nouă vrei să Te arăţi, iar lumii nu ? Iisus i-a răspuns şi i-a zis : dacă Mă iubeşte cineva pe Mine, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi pe el, şi vom veni la el şi locaş la el ne vom face. Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care l-aţi auzit nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis. Acestea le-am spus vouă, fiind încă cu voi; dar Mângâietorul. Duhul cel Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în numele Meu, Acela vă va învăţa pe voi toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus. Pace vă las vouă; pacea Mea dau vouă; nu precum dă lumea vă dau Eu vouă. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze. Aţi auzit că Eu v-am spus că Mă duc, dar iarăşi voi veni la voi. Dacă M-aţi iubi, v-aţi bucura că v-am spus : Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. Şi v-am spus acestea, mai înainte de a se împlini, ca să credeţi când se vor împlini. Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi, el nu are nimic în Mine. Dar lumea va cunoaşte că Eu iubesc pe Tatăl şi, precum Tatăl Mi-a poruncit, aşa fac. Sculaţi-vă, să mergem de aici. Eu sunt adevărata tulpină a viţei şi Tatăl Meu este lucrătorul. Pe orice mlădiţă care este în Mine şi nu aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, pentru ca şi mai multă roadă să aducă. Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine însăşi, dacă nu rămâne în tulpina viţei, tot aşa şi voi, dacă nu veţi rămâne în Mine. Eu sunt tulpina viţei, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă vreunul nu rămâne în Mine, este aruncat afară ca mlădiţă neroditoare, care s-a uscat şi pe care o adună lumea, o aruncă în foc şi arde. Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice veţi voi, şi se va da vouă. Dacă veţi aduce roadă multă, prin aceasta se va preamări Tatăl Meu şi vă veţi face ucenici ai Mei. Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi în dragostea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, precum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Sa. Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea : să vă iubiţi unul pe altul, cum v-am iubit şi Eu pe voi. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca viaţa lui să şi-o pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc Eu. De acum nu vă mai zic slujitori, căci slujitorul nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că, toate câte am auzit de la Tatăl Meu, vi le-am arătat vouă. Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, pentru ca Tatăl să vă dea orice veţi cere de la Dânsul în numele Meu. Aceasta vă poruncesc vouă : să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, gândiţi-vă că întâi M-a urât pe Mine. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi pe al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea vă urăşte pe voi lumea. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus vouă : nu este slujitorul mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine. Şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face împotriva voastră din pricina numelui Meu, căci nu cunosc pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi grăit lor, păcat nu ar avea; acum însă nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel care Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu. De n-aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a mai făcut, păcat nu ar avea; şi totuşi, după ce le-au văzut, M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu, ca să se împlinească cuvântul cel scris în legea lor : că M-au urât pe nedrept. Iar când va veni Mângâietorul, pe care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi pentru Mine. Încă şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă poticniţi în credinţa voastră. Vă vor scoate pe voi din sinagogi şi chiar va veni vremea, când oricine vă va ucide pe voi va crede că aduce slujbă lui Dumnezeu. Şi acestea le vor face, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. Iar acestea toate le-am grăit către voi, ca să vă aduceţi aminte de ele, când va veni vremea, cum că Eu vi le-am spus vouă. Dar acestea nu vi le-am spus vouă de la început, fiindcă Eu eram cu voi. Acum însă Mă duc la Cel ce M-a trimis şi nimeni dintre voi nu Mă întreabă : unde mergi ? Dar, pentru că v-am spus acestea, întristarea a umplut inimile voastre. Eu însă vă spun adevărul că vă este de folos ca să Mă duc Eu; căci dacă nu Mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni la voi. Iar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi. Şi El, venind, va încredinţa lumea de păcat, de dreptate şi de judecată; de păcat, pentru că oamenii nu cred în Mine. De dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu şi nu Mă mai vedeţi. Iar de judecată, pentru că stăpânitorul lumii acesteia este judecat. Mai am multe de spus vouă, dar acum nu puteţi să purtaţi greutatea lor, ci când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va învăţa pe voi tot adevărul, căci nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi ce I s-a spus şi cele viitoare va vesti vouă. El pe Mine Mă va preamări, căci din ce este al Meu va lua, ca să vă vestească vouă. Toate câte are Tatăl sunt ale Mele; de aceea am zis că ia din ce este al Meu, ca să vă vestească vouă. Peste puţin timp, nu Mă veţi mai vedea; apoi peste puţin timp, iarăşi Mă veţi vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl Meu. Atunci au zis unii dintre ucenicii Săi între ei : ce poate însemna, oare, ceea ce ne spune : peste puţin timp nu Mă veţi mai vedea; apoi peste puţin timp, iarăşi Mă veţi vedea şi că Eu Mă duc la Tatăl Meu ? Deci ziceau : ce este acest puţin, despre care vorbeşte ? Nu înţelegem ce spune. Însă Iisus a cunoscut că voiau să-L întrebe şi le-a zis lor : vă întrebaţi între voi despre ceea ce am zis : peste puţin timp nu Mă veţi mai vedea; apoi peste puţin timp iarăşi Mă veţi vedea ? Adevărat, adevărat vă spun vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte durerea, de bucurie că s-a născut om în lume. Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră; şi bucuria voastră nimeni n-o va lua de la voi şi, în ziua aceea, pe Mine nu Mă veţi mai ruga de nimic. Adevărat, adevărat vă spun vouă : orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, vă va da vouă. Până acum n-aţi cerut nimic în numele Meu; cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. Acestea vi le-am spus în pilde, dar va veni ceasul când nu voi mai vorbi vouă în pilde, ci pe faţă vă voi vesti despre Tatăl. În ziua aceea veţi cere în numele Meu; şi nu zic că Eu voi ruga pe Tatăl Meu pentru voi, căci însuşi Tatăl vă iubeşte, pentru că voi M-aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că Eu de la Dumnezeu am ieşit. Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl. Au zis ucenicii Săi : iată acum vorbeşti deschis şi nu spui nicio pildă. Acum cunoaştem că toate le ştii şi nu ai trebuinţă ca să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu. Acum credeţi ? Le-a răspuns Iisus. Iată vine ceasul şi a şi sosit, ca să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. Acestea le-am grăit către voi, ca în Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea. Astfel a vorbit Iisus, apoi şi-a ridicat ochii Săi către cer şi a zis : Părinte, a venit ceasul ! Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te preamărească pe Tine, precum I-ai dat stăpânire peste toată făptura, pentru ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui; iar viaţa cea veşnică este aceea ca să Te cunoască pe Tine, singurul, adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis. Eu Te-am preamărit pe pământ şi am săvârşit lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac. Şi acum Mă preamăreşte Tu, Părinte, la Tine însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Am făcut cunoscut numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume; ai Tăi erau, şi Mi i-ai dat Mie şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor; iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut acum că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceştia pe care Mi i-ai dat, căci ei sunt ai Tăi, şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele, şi M-am preamărit în ei. Mult nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău; pe cei care Mi i-ai dat i-am păzit şi niciunul dintre ei n-a pierit, decât numai fiul pierzării, pentru ca să se împlinească Scriptura. Acum însă Eu vin la Tine şi acestea le grăiesc cât sunt în lume, pentru ca bucuria Mea s-o aibă deplină în ei. Eu le-am dat cuvântul Tău, dar lumea i-a urât pentru că nu sunt din lume, precum din lume nu sunt nici Eu. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum din lume nu sunt nici Eu. Sfinţeşte-i pe ei în adevărul Tău : cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. Şi pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine însumi, pentru ca şi ei să fie sfinţiţi în adevăr. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei care vor crede prin cuvântul lor în Mine. Ca toţi să fie una, precum Tu, Părinte, eşti în Mine şi Eu în Tine, aşa şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Mi-ai dat-o, Eu am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem. Eu în ei şi Tu în Mine, pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, şi ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi i-ai iubit pe ei, cum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Mie, ca să vadă slava Mea pe care Tu Mi-ai dat-o, pentru că M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii. Dar, Părinte drepte, lumea nu Te-a cunoscut pe Tine, Eu însă Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Şi le-am arătat lor numele Tău şi-L voi arăta, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu să fiu în ei. Acestea grăind, Iisus a ieşit împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul cedrilor, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Săi.


EVANGHELIA A DOUA A SFINTELOR PATIMI DE LA IOAN
(XVIII, 1-28)


    În vremea aceea a ieşit Iisus împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul cedrilor, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Săi. Iar Iuda vânzătorul cunoştea acest loc, pentru că adeseori se aduna acolo Iisus cu ucenicii Săi. Deci Iuda, luând oaste şi slujitori de la căpeteniile preoţilor şi de la farisei, a venit în grădină cu felinare, cu făclii şi cu arme. Dar Iisus, ştiind toate cele ce erau să vină asupra Sa, a ieşit înainte şi i-a întrebat : pe cine căutaţi ? Ei I-au răspuns : pe Iisus Nazarineanul. Iisus le-a zis : Eu sunt. Iar Iuda vânzătorul era şi el cu ei. Când însă le-a spus : Eu sunt, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. Iisus i-a întrebat din nou : pe cine căutaţi ? Iar ei au zis : pe Iisus Nazarineanul. Răspunzând, Iisus le-a zis : v-am spus că Eu sunt; deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă. Pentru ca să se împlinească cuvântul pe care l-a zis : din cei pe care Mi i-ai dat n-am pierdut pe niciunul. Dar Simon Petru, care avea sabie, a scos sabia şi a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă. Iar numele servitorului era Malhus. Atunci Iisus a zis lui Petru : bagă-ţi sabia în teacă. Oare, nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl ? Deci ostaşii, cei peste o mie, cu căpetenia lor şi slujitorii iudeilor au prins pe Iisus, L-au legat şi L-au dus întâi la Ana, fiindcă era socrul lui Caiafa care era arhiereu în anul acela. Şi Caiafa era cel care sfătuise pe iudei că este de folos să moară un om pentru popor. Iar după Iisus mergea Simon Petru şi celălalt ucenic; ucenicul acela însă era cunoscut arhiereului şi a intrat împreună cu Iisus în curtea arhiereului, iar Petru a rămas afară la poartă. Deci a ieşit celălalt ucenic care era cunoscut arhiereului şi a vorbit cu portăriţa şi a băgat pe Petru înăuntru. Dar slujnica portăriţă a zis lui Petru : nu cumva şi tu eşti dintre ucenicii Omului acestuia ? Nu sunt, i-a răspuns el. Iar servitorii şi slujitorii stăteau şi se încălzeau, căci făcuseră foc, pentru că era frig, şi era cu ei şi Petru, stând şi încălzindu-se. Deci arhiereul a întrebat pe Iisus despre ucenicii Săi şi despre învăţătura Sa. Iisus i-a răspuns : Eu am vorbit lumii pe faţă; Eu totdeauna am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii şi n-am spus nimic în ascuns. De ce Mă întrebi pe Mine ? Întreabă pe cei care au auzit ce le-am vorbit; iată aceştia ştiu ce am spus Eu. Dar. Zicând El acestea, unul din slujitori, care stătea acolo, I-a dat lui Iisus o palmă, zicând : aşa răspunzi Tu arhiereului ? Iisus i-a grăit : dacă am vorbit rău, dovedeşte acest rău; iar dacă am vorbit bine, pentru ce Mă baţi ? Atunci Ana, L-a trimis legat la Caiafa, arhiereul. Iar Simon Petru stătea şi se încălzea. Deci l-au întrebat : nu cumva şi tu eşti dintre ucenicii Lui ? Dar el s-a lepădat şi a zis : nu sunt. Atunci i-a zis unul din servitorii arhiereului, rudă cu acela cărui îi tăiase Petru urechea : nu te-am văzut eu pe tine, în grădină, cu Dânsul ? Dar Petru iarăşi s-a lepădat, şi îndată a cântat cocoşul. Deci au adus pe Iisus de la Caiafa, în pretoriu, şi era de dimineaţă; iar iudeii n-au intrat în pretoriu, ca să nu se spurce, ci să mănânce Paştile.

EVANGHELIA A TREIA A SFINTELOR PATIMI DE LA MATEI
(XXVI, 57-75)

    În vremea aceea, prinzând pe Iisus, ostaşii L-au dus la Caiafa arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. Iar Petru a mers după Dânsul, de departe, până la curtea arhiereului; şi intrând înăuntru, sta cu slujitorii, ca să vadă sfârşitul. Iar căpeteniile preoţilor, bătrânii şi tot sfatul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare şi nu găseau, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. Mai pe urmă însă au venit doi martori mincinoşi şi au spus : Acesta a zis : pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l zidesc. Şi, sculându-se, arhiereul L-a întrebat : nu răspunzi nimic la ce mărturisesc împotriva Ta aceşti oameni ? Dar Iisus tăcea. Atunci, întrebându-L, arhiereul I-a zis : Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui nouă dacă eşti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Iisus i-a răspuns : tu ai spus; Eu însă vă spun vouă că de acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului. Atunci arhiereul şi-a rupt hainele sale, zicând : a adus blasfemie lui Dumnezeu; ce ne mai trebuie alte mărturii ? Iată acum aţi auzit blasfemia Lui. Ce credeţi ? Iar ei, răspunzând, au zis : este vinovat de moarte. Atunci au scuipat în obrazul Lui şi L-au bătut cu pumnii; iar unii îi dădeau palme, zicând : prooroceşte-ne, Hristoase, cine este cel care te-a lovit ? Iar Petru stătea afară în curte; şi a venit la el o slujnică, zicând : şi tu erai cu Iisus Galileianul. Dar el s-a lepădat, înaintea tuturor, zicând : nu ştiu ce vrei să zici. Iar când a ieşit el la poartă, l-a văzut altă slujnică şi a zis celor de acolo : şi acesta era cu Iisus Nazarineanul. Dar el iarăşi s-a lepădat, cu jurământ, că nu cunoaşte pe Omul acesta. Peste o clipă însă, apropiindu-se cei care stăteau acolo, au zis lui Petru : cu adevărat şi tu eşti dintre ei, pentru că şi graiul tău te dă pe faţă. Atunci el a început să se blesteme şi să se jure că nu cunoaşte pe Omul acesta. Şi îndată a cântat cocoşul. Atunci Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care-i spusese : mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine; şi, ieşind afară, a plâns cu amar.

EVANGHELIA A PATRA A SFINTELOR PATIMI DE LA IOAN
(XVIII, 28-40; XIX, 1-16)

    În vremea aceea au adus pe Iisus de la Caiafa în pretoriu, şi era de dimineaţă; iar iudeii n-au intrat în pretoriu, ca să nu se spurce, ci să mănânce Paştile. Atunci Pilat a ieşit afară la ei şi i-a întrebat : ce pâră aduceţi împotriva Omului acestuia ? Ei i-au răspuns şi i-au zis : dacă n-ar fi fost Acesta un făcător de rele, nu L-am fi dat ţie. Dar Pilat le-a zis : luaţi-L voi şi judecaţi-L după legea voastră. Însă iudeii i-au răspuns : nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni. Pentru ca să se împlinească cuvântul pe care Iisus l-a zis, însemnând de ce moarte avea să moară. Dar Pilat a intrat înapoi în pretoriu, a chemat pe Iisus şi I-a zis : eşti Tu împăratul iudeilor ? Iisus i-a răspuns : de la tine însuţi zici aceasta, sau alţii ţi-au spus-o despre Mine ? Răspuns-a Pilat : oare, eu sunt iudeu ? Neamul Tău şi căpeteniile preoţilor Te-au dat în mâinile mele; ce ai făcut ? Iisus a răspuns : împărăţia Mea nu este din lumea aceasta; dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar, acum, împărăţia Mea nu este de aici. Atunci Pilat I-a zis : aşadar eşti Tu împărat ? Iisus i-a răspuns : bine zici tu că Eu sunt împărat. Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc adevărul. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu ! Ce este adevărul ? A întrebat Pilat. Şi, zicând aceasta, a ieşit din nou la iudei şi le-a zis : eu nu găsesc în El nicio vină. Este însă la voi obiceiul ca de Paşti să vă eliberez pe un vinovat; deci voiţi să vă eliberez pe împăratul iudeilor ? Dar ei toţi au strigat iarăşi, zicând : nu pe Acesta, ci pe Baraba; iar Baraba era tâlhar. Atunci Pilat a luat pe Iisus şi a poruncit să-L bată cu biciul. Şi ostaşii, împletind cunună de spini, au pus-o pe capul Lui şi L-au îmbrăcat cu o mantie roşie şi, apropiindu-se de Dânsul, ziceau : bucură-Te împăratul iudeilor ! Şi îi dădeau palme. Deci a ieşit iarăşi afară Pilat şi a zis către ei : iată vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc în El nicio vină. Deci a ieşit Iisus afară purtând cununa cea de spini şi mantia cea roşie. Iar Pilat a zis către ei : iată Omul ! Dar, când L-au văzut, căpeteniile preoţilor şi slujitorii lor au strigat, zicând : răstigneşte-L, răstigneşte-L ! Pilat le-a zis : luaţi-L voi şi-L răstigniţi, căci eu nu găsesc în El nicio vină. I-au răspuns iudeii : noi lege avem şi după legea noastră trebuie să moară, căci s-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Deci, când a auzit acest cuvânt Pilat, mai mult s-a temut. Şi a intrat iarăşi în pretoriu şi a întrebat pe Iisus : de unde eşti Tu ? Iar Iisus nu i-a dat niciun răspuns. Atunci Pilat I-a zis : cu mine nu vorbeşti ? Oare, nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere am să Te răstignesc ? Iisus a răspuns : nu ai avea nicio putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus; de aceea cel care M-a dat în mâna ta mai mare păcat are. De atunci, Pilat căuta să-L elibereze, dar iudeii strigau şi ziceau : dacă îl vei elibera pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului : oricine se face pe sine împărat stă împotriva Cezarului. Când a auzit aceste vorbe, Pilat a scos pe Iisus afară şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit : pardosit cu pietre, iar evreieşte : gabbata. Şi era ziua pregătirii Paştilor, vineri, pe la ceasul al şaselea; şi a zis Pilat iudeilor : iată împăratul vostru. Dar ei au strigat : ia-L, ia-L, răstigneşte-L. Să-L răstignesc pe împăratul vostru ? I-a întrebat Pilat. Căpeteniile preoţilor au răspuns : n-avem împărat, decât numai pe Cezarul. Atunci L-a dat lor, ca să-L răstignească.

EVANGHELIA A CINCEA A SFINTELOR PATIMI DE LA MATEI
(XXVII, 3-32)

    În vremea aceea, văzând că Iisus a fost osândit la moarte, Iuda, cel care L-a vândut, s-a căit şi a întors căpeteniilor preoţilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, zicând : am greşit, căci am vândut sânge nevinovat. Iar ei i-au răspuns : ce ne priveşte pe noi ? Tu vei da seama ! Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat de acolo şi s-a dus de s-a spânzurat. Iar căpeteniile preoţilor, adunând arginţii, au zis : nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preţ de sânge. Şi, după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei Ţarina Olarului, pentru îngroparea străinilor. De aceea s-a numit ţarina aceea : Ţarina Sângelui, până în ziua de astăzi. Atunci s-a împlinit ceea ce s-a spus prin proorocul Ieremia, care zice : şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, care s-a preţuit de fiii lui Israel, şi i-au dat pe Ţarina Olarului, aşa cum mi-a spus mie Domnul. Iar Iisus stătea înaintea dregătorului; şi L-a întrebat dregătorul, zicând : Tu eşti împăratul iudeilor ? Iar Iisus i-a răspuns : tu zici. Dar, când îl învinuiau căpeteniile preoţilor şi bătrânii, nu răspundea nimic. Atunci i-a zis Pilat : nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta ? Însă nu i-a răspuns lui niciun cuvânt, încât dregătorul se mira foarte mult. Iar la sărbătoarea Paştilor, dregătorul avea obicei să elibereze pentru popor un vinovat, pe care îl voiau ei. Şi aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Baraba. Deci, adunaţi fiind ei, le-a zis Pilat : pe care voiţi să vi-l eliberez ? Pe Baraba, sau pe Iisus care se cheamă Hristos ? Căci ştia că din răutate L-au dat lui. Şi, pe când şedea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui a trimis la el acest cuvânt : nimic să nu faci Dreptului acestuia, căci multe am suferit astăzi în vis pentru Dânsul. Căpeteniile preoţilor şi bătrânii îndemnau însă poporul să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. Dar dregătorul, răspunzând, i-a întrebat : pe care dintre cei doi voiţi să vă eliberez ? Iar ei i-au răspuns : pe Baraba. Atunci Pilat le-a zis : dar ce voi face cu Iisus care se cheamă Hristos ? I-au răspuns cu toţii : să se răstignească. Dregătorul a zis iarăşi către ei : dar ce rău a făcut ? Ei însă mai tare strigau şi ziceau : să se răstignească. Deci, văzând că nimic nu foloseşte, ci mai multă gâlceavă se face, Pilat a luat apă, s-a spălat pe mâini înaintea mulţimii şi a zis : nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia; voi veţi da seama ! Şi răspunzând tot poporul, a zis : sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, bătându-L, L-a dat să fie răstignit. Atunci ostaşii dregătorului, ducând pe Iisus în pretoriu, au adunat în jurul Lui toată mulţimea ostaşilor şi, dezbrăcându-L, L-au îmbrăcat cu o mantie roşie. Apoi, împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi o trestie în mâna Sa cea dreaptă : şi, îngenunchind înaintea Lui, îşi băteau joc de Dânsul, zicând : bucură-Te împăratul iudeilor ! Şi, scuipând asupra Lui, luau trestia şi-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de mantia roşie, şi L-au dus să-L răstignească. Însă, ieşind cu Dânsul afară, au găsit pe un om din Cirena, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă Crucea lui Iisus.

EVANGHELIA A ŞASEA A SFINTELOR PATIMI DE LA MARCU
(XV, 16-32)

    În vremea aceea au adus ostaşii pe Iisus înăuntrul curţii, adică în pretoriu, şi au adunat toată oastea; L-au îmbrăcat cu o mantie roşie şi, împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap. Apoi au început să I se închine, zicând : bucură-Te împăratul iudeilor ! Şi-L băteau peste cap cu o trestie şi-L scuipau. Şi, punându-se în genunchi, I se închinau. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de mantia cea roşie şi L-au îmbrăcat cu hainele Sale. Apoi L-au dus afară ca să-L răstignească. Şi au silit pe un trecător, anume Simon Cirineul, care venea din ţarină, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf, ca să-I ducă crucea. Şi L-au dus la locul numit Golgota, care se tălmăceşte : locul Căpăţânii. Şi I-au dat să bea oţet amestecat cu smirnă, dar Dânsul n-a luat. După ce L-au răstignit, au împărţit hainele Sale, aruncând sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare. Iar când L-au răstignit era ceasul al treilea. Şi vina Sa era scrisă deasupra : împăratul iudeilor. Iar cu Dânsul împreună au răstignit doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Sa. Astfel s-a împlinit Scriptura, care zice : şi cu cei fărădelege s-a socotit. Iar cei ce treceau pe acolo îşi băteau joc de Dânsul, clătinându-şi capetele lor şi zi când : hei ! Cel care dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti mântuieşte-Te pe Tine însu-ţi şi Te coboară de pe Cruce. Asemenea încă şi căpeteniile preoţilor împreună cu cărturarii, bătându-şi joc, ziceau unii către alţii : pe alţii i-a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască ? El, Hristosul, împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe Cruce, ca să vedem şi să credem în El.

EVANGHELIA A ŞAPTEA A SFINTELOR PATIMI DE LA MATEI
(XXVII, 33-54)

    În vremea aceea, venind la locul numit Golgota, care înseamnă : locul Căpăţânii, ostaşii I-au dat 1ui Iisus să bea vin amestecat cu fiere, dar, gustând, n-a voit să bea. Iar după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Sale, aruncând sorţi, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul : au împărţit hainele Mele Ioruşi, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi. Apoi ostaşii au stat jos şi-L păzeau acolo. Iar deasupra capului I-au pus vina Sa scrisă : Acesta este Iisus, împăratul iudeilor. Tot atunci au răstignit împreună cu Dânsul doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Sa. Iar trecătorii îşi băteau joc de El, clătinând capetele lor şi zicând : Tu, Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-Te pe Tine însu-ţi. Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe Cruce. Asemenea şi căpeteniile preoţilor împreună cu cărturarii şi cu bătrânii îşi băteau şi ei joc de Dânsul şi ziceau : pe alţii i-a mântuit, dar pe Sine nu poate să se mântuiască ? Dacă este împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe Cruce şi vom crede în El. S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum, dacă-L iubeşte; căci a zis : sunt Fiul lui Dumnezeu. În acelaşi chip Îl ocărau şi tâlharii cei răstigniţi împreună cu Dânsul. Dar, de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând : Eli, Eli, lama sabahtani ? Adică : Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit ? Însă unii dintre cei care stăteau acolo, auzind acestea, ziceau : pe Ilie îl strigă Acesta. Şi îndată unul dintre ei, alergând şi luând un burete, l-a umplut cu oţet şi, punându-l într-o trestie, I-a dat să bea. Iar ceilalţi ziceau : lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască. Dar Iisus, strigând încă o dată cu glas mare, şi-a dat duhul. Şi iată catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos, iar pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat; şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora. Iar sutaşul şi cei care păzeau împreună cu el pe Iisus, văzând cutremurul şi cele ce s-au întâmplat, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis : cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Omul acesta.

EVANGHELIA A OPTA A SFINTELOR PATIMI DE LA LUCA
(XXIII, 32 - 49)

     În vremea aceea duceau la moarte, împreună cu Iisus, şi doi făcători de rele. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe Dânsul şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. Iisus însă zicea : Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac ! Şi au împărţit hainele Lui, aruncând sorţi. Iar poporul sta şi privea şi împreună cu căpeteniile îşi băteau joc de Iisus, zicând : pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască şi pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, alesul lui Dumnezeu. De asemenea îşi băteau joc de Dânsul şi ostaşii, care se apropiau, aducându-I oţet şi zicând : dacă eşti Tu împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi ! Iar deasupra Lui era o tăbliţă scrisă cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti : Acesta este împăratul iudeilor. Iar unul dintre tâlharii răstigniţi Îl batjocorea, zicând : dacă eşti Tu Hristosul, mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi pe noi. Dar celălalt, răspunzând, îl certa pe el, zicând : nu te temi de Dumnezeu, tu, care eşti în aceeaşi osândă ? Noi însă după dreptate suntem osândiţi, căci primim cuvenita răsplată pentru fărădelegile noastre, dar Acesta n-a făcut niciun rău. Apoi a zis către Iisus : pomeneşte-mă. Doamne, când vei veni în împărăţia Ta. Iar Iisus i-a răspuns : adevărat îţi spun ţie că astăzi vei fi împreună cu Mine în rai. Şi era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a rupt prin mijloc. Atunci Iisus, strigând cu glas mare, a zis : Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu; şi aceasta zicând, şi-a dat duhul. Iar sutaşul, văzând ceea ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu, zicând : cu adevărat Omul acesta drept a fost. Şi toate mulţimile care se adunaseră la priveliştea aceasta, văzând cele întâmplate, se întorceau, bătându-şi piepturile lor. Iar toţi cunoscuţii Săi şi femeile care veniseră după Dânsul din Galileea stăteau departe, privind acestea.

EVANGHELIA A NOUA A SFINTELOR PATIMI DE LA IOAN
(XIX, 25-37)

    În vremea aceea stăteau lângă Crucea lui Iisus mama Sa şi sora mamei Sale, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis maicii Sale : femeie, iată fiul tău ! Apoi a zis ucenicului : iată mama ta ! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o în casa sa. După aceea, ştiind Iisus că acum toate s-au săvârşit, ca să se împlinească Scriptura, a zis : Mi-e sete. Şi era acolo un vas plin cu oţet; atunci ostaşii, punând în vârful unei trestii de isop un burete muiat în oţet, l-au dus la gura Lui. Şi dacă a luat oţetul, Iisus a zis : săvârşitu-s-a ! Şi plecându-şi capul, şi-a dat duhul. Iar iudeii, de vreme ce era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbătă pe Cruce, căci era mare ziua acelei sâmbete, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. Deci au venit ostaşii şi i-au zdrobit fluierele celui întâi; asemenea şi pe ale celuilalt răstignit împreună cu El. Venind însă la Iisus, dacă au văzut că murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Sa şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi adevărată este mărturisirea lui; şi acela ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura : niciun os dintr-Însul nu se va zdrobi. Şi iarăşi altă Scriptură, care zice : vor privi la Acela pe care L-au împuns.

EVANGHELIA A ZECEA A SFINTELOR PATIMI DE LA MARCU
(XV, 43-47)

    În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic cu bun nume, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit aşa curând; şi chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult; şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul mort. Atunci Iosif, cumpărând giulgiu de in şi pogorând pe Iisus de pe Cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosie, priveau unde L-au pus.


EVANGHELIA A UNSPREZECEA A SFINTELOR PATIMI DE LA IOAN
(XIX, 38-42)

   În vremea aceea Iosif cel din Arimateea, fiind şi el ucenic al lui Iisus, dar în ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ridice trupul lui Iisus de pe Cruce; şi Pilat i-a dat voie. A venit deci şi a luat trupul lui Iisus. Şi a venit şi Nicodim, cel care venise mai înainte noaptea la Iisus, şi a adus amestecătură de smirnă şi de aloie, ca la o sută de litre. Au luat deci trupul lui Iisus, şi l-au înfăşurat în pânza de in cu miresme, după cum au iudeii obiceiul să înmormânteze. Iar în locul unde a fost răstignit, era grădină şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese îngropat nimeni. Astfel, din pricina vinerii iudeilor, L-au pus pe Iisus acolo, pentru că mormântul era aproape.

EVANGHELIA A DOUĂSPREZECEA  A SFINTELOR PATIMI DE LA MATEI
(XXVII, 62-66)

    În ziua aceea, care este după, vineri, s-au adunat căpeteniile preoţilor şi fariseii la Pilat şi au zis : stăpâne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă : după trei zile Mă voi scula. Deci porunceşte să fie bine păzit mormântul până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Săi, venind noaptea, să-L fure şi să spună poporului că S-a sculat din morţi; atunci va fi rătăcirea cea de pe urmă, mai rea decât cea dintâi. Pilat însă le-a spus : aveţi păzitori; mergeţi de întăriţi cum ştiţi. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul punând pază şi au pecetluit piatra.





ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI

VINERI


LA CEASUL ÎNTÂI

EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXVII, 1-56)


    În vremea aceea, făcându-se ziuă, toate căpeteniile preoţilor şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. Şi legându-L, L-au dus şi L-au dat dregătorului Ponţiu Pilat. Atunci, văzând că Iisus a fost osândit la moarte, Iuda, cel care L-a vândut, s-a căit şi a întors căpeteniilor preoţilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, zicând : am greşit, căci am vândut sânge nevinovat. Iar ei i-au răspuns : ce ne priveşte pe noi ? Tu vei da seama ! Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat de acolo şi s-a dus de s-a spânzurat. Dar căpeteniile preoţilor, adunând arginţii, au zis : nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preţ de sânge. Şi, după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei Ţarina Olarului, pentru îngroparea străinilor. De aceea s-a numit ţarina aceea : Ţarina Sângelui, până în ziua de astăzi. Atunci s-a împlinit ceea ce s-a spus prin proorocul Ieremia, care zice : şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, care s-a preţuit de fiii lui Israel, şi i-au dat pe Ţarina Olarului, aşa cum mi-a spus mie Domnul. Iar Iisus stătea înaintea dregătorului; şi L-a întrebat dregătorul, zicând : Tu eşti împăratul iudeilor ? Iar Iisus i-a răspuns : tu zici. Dar, când Îl învinuiau căpeteniile preoţilor şi bătrânii, nu răspundea nimic. Atunci I-a zis Pilat : nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta ? Însă nu i-a răspuns lui niciun cuvânt, încât dregătorul se mira foarte mult. Iar, la sărbătoarea Paştilor, dregătorul avea obiceiul să elibereze pentru popor un vinovat, pe care îl voiau ei. Şi aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Baraba. Deci, adunaţi fiind ei, le-a zis Pilat : pe care voiţi să vi-l eliberez ? Pe Baraba, sau pe Iisus care se cheamă Hristos ? Căci ştia că din răutate L-au dat lui. Şi, pe când şedea Pilat pe scaunul de judecată, femeia lui a trimis la el acest cuvânt : nimic să nu faci Dreptul ni acestuia, căci multe am suferit astăzi în vis pentru Dânsul. Căpeteniile preoţilor şi bătrânii îndemnau însă mulţimea să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. Dar dregătorul, răspunzând, i-a întrebat : pe care din amândoi voiţi să vă eliberez ? Iar ei i-au răspuns : pe Baraba. Atunci Pilat le-a zis : dar ce voi face cu Iisus care se cheamă Hristos ? I-au răspuns cu toţii : să se răstignească. Dregătorul i-a întrebat iarăşi : dar ce rău a făcut ? Ei însă mai tare strigau şi ziceau : să se răstignească. Deci, văzând că nimic nu foloseşte, ci mai multă gâlceavă se face, Pilat a luat apă, s-a spălat pe mâini înaintea mulţimii şi a zis : nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia; voi veţi da seama ! Şi răspunzând tot poporul, a zis : sângele Său asupra noastră şi asupra copiilor noştri. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, bătându-L, L-a dat să fie răstignit Atunci ostaşii dregătorului, ducând pe Iisus în pretoriu, au adunat în jurul Său toată mulţimea ostaşilor şi, dezbrăcându-L, L-au îmbrăcat cu o mantie roşie. Apoi, împletind o cunună de spini, au pus-o pe capul Său şi o trestie în mâna Sa cea dreaptă; şi îngenunchind înaintea Lui, îşi băteau joc de Dânsul, zicând : bucură-Te, împăratul iudeilor ! Şi scuipând asupra Lui, luau trestia şi-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de mantia roşie şi L-au îmbrăcat cu hainele Sale şi L-au dus să-L răstignească. Însă, ieşind cu Dânsul afară, au găsit pe un om din Cirena, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă Crucea Lui. Şi venind la locul numit Golgota, care înseamnă : locul Căpăţânii, I-au dat să bea oţet amestecat cu fiere, dar, gustând, n-a voit să bea. Iar după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Sale, aruncând sorţi, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul : au împărţit hainele Mele loru-şi, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi. Apoi ostaşii au stat jos şi-L păzeau acolo. Iar deasupra capului I-au pus vina Sa scrisă : Acesta este Iisus, împăratul iudeilor. Tot atunci au răstignit împreună cu Dânsul doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Sa. Iar trecătorii îşi băteau joc, clătinând capetele lor şi zicând : Tu, cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-Te pe Tine însuţi ! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe Cruce. Asemenea şi căpeteniile preoţilor împreună cu cărturarii şi cu bătrânii îşi băteau şi ei joc de Dânsul şi ziceau : pe alţii i-a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască ? Dacă este împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe Cruce şi vom crede în El. S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum, dacă Îl iubeşte; căci a zis : sunt Fiul lui Dumnezeu. În acelaşi chip, Îl ocărau şi tâlharii cei răstigniţi împreună cu Dânsul. Dar, de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând : Eli, Eli, lama sabahtani ? Adică : Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit ? Însă unii dintre cei care stăteau acolo, auzind acestea, ziceau : pe Ilie îl strigă Acesta. Şi îndată unul dintre ei, alergând şi luând un burete, l-a umplut de oţet şi, punându-l într-o trestie, I-a dat să bea. Iar ceilalţi ziceau : lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască. Dar Iisus, strigând încă o dată cu glas mare, şi-a dat duhul. Şi iată catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos, iar pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat; şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora. Iar sutaşul şi cei care păzeau împreună cu el pe Iisus, văzând cutremurul şi cele ce s-au întâmplat, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis : cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Omul acesta. Şi erau acolo şi multe femei, care priveau de departe şi care veniseră după Iisus din Galileea, slujind Lui, între care erau : Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacob şi a lui Iosie, şi mama fiilor lui Zevedeu.

LA CEASUL AL TREILEA

EVANGHELIA DE LA MARCU
(XV, 16-41)

    În vremea aceea au adus ostaşii pe Iisus înăuntrul curţii, adică în pretoriu şi au adunat toată oastea; L-au îmbrăcat cu o mantie roşie şi, împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap. Apoi au început să I se închine, zicând : bucură-Te, împăratul iudeilor ! Şi-L băteau peste cap cu o trestie şi-L scuipau şi, punându-se în genunchi, I se închinau. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de mantia cea roşie şi L-au îmbrăcat cu hainele Sale. Apoi L-au dus afară ca să-L răstignească. Şi au silit pe un trecător, anume Simon Cirineul, care venea din ţarină, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf, ca să-I ducă Crucea. Şi L-au dus la locul numit Golgota, care se tălmăceşte locul Căpăţânii. Şi l-au dat să bea oţet amestecat cu smirnă, dar Dânsul n-a luat. După ce L-au răstignit, au împărţit hainele Sale, aruncând sorţi, ca să se ştie ce să ia fiecare. Iar când L-au răstignit era ceasul al treilea. Şi vina Sa era scrisă deasupra : împăratul iudeilor. Iar cu Dânsul împreună au răstignit doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Sa. Astfel s-a împlinit Scriptura, care zice : şi cu cei fărădelege, S-a socotit. Iar cei care treceau pe acolo îşi băteau joc de Dânsul, clătinându-şi capetele lor şi zicând : hei ! Cel care dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi Te coboară de pe Cruce. Asemenea şi căpeteniile preoţilor împreună cu cărturarii, bătându-şi joc, ziceau unii către alţii : pe alţii a mântuit, dar pe Sine nu poate să se mântuiască ? El, Hristosul, împăratul lui Israel, să se coboare acum de pe Cruce, ca să vedem şi să credem în El. De asemenea, cei care erau împreună cu Dânsul răstigniţi Îl ocărau. Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Şi în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând : Eli, Eli, lama sabahtani ?, care înseamnă : Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit ? Iar unii din cei care stăteau acolo, auzind acestea, ziceau : iată, îl strigă pe Ilie. Şi alergând unul, a umplut un burete de oţet şi, punându-l într-o trestie, I-a dat să bea, zicând : lăsaţi, să vedem dacă vine Ilie să-L coboare. Dar Iisus, strigând cu glas mare, şi-a dat duhul. Atunci catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos. Iar sutaşul, care stătea în preajma Sa, văzând că astfel şi-a dat duhul, a zis : cu adevărat Omul acesta a fost Fiul lui Dumnezeu. Şi erau şi femei, care priveau de departe; între ele era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacob cel mic şi a lui Iosie, şi Salomeea, care, pe când era în Galileea, mergeau după Dânsul şi slujeau Lui, cum şi altele multe care veniseră împreună cu Dânsul la Ierusalim.

LA CEASUL AL ŞASELEA

EVANGHELIA DE LA LUCA

(XXIII, 32-49)


    În vremea aceea duceau la moarte împreună cu Iisus şi doi făcători de rele. Iar când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe Dânsul şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. Iisus însă zicea : Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac ! Şi au împărţit hainele Sale, aruncând sorţi. Iar poporul sta şi privea şi împreună cu căpeteniile lui îşi băteau joc de Iisus, zicând : pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască şi pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, alesul lui Dumnezeu. De asemenea îşi băteau joc de Dânsul şi ostaşii, care se apropiau aducându-I oţet şi zicând : dacă eşti Tu împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi. Iar deasupra Lui era o tăbliţă scrisă cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti : Acesta este împăratul iudeilor. Unul dintre tâlharii răstigniţi îl batjocorea, zicând : dacă eşti Tu Hristosul, mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi pe noi. Dar celălalt, răspunzând, îl certa pe el, zicând : nu te temi de Dumnezeu, tu, care eşti în aceeaşi osândă ? Noi însă după dreptate suntem osândiţi, căci primim cuvenita răsplată pentru fărădelegile noastre, dar Acesta nu a făcut niciun rău. Apoi a zis către Iisus : pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta. Iar Iisus i-a răspuns : adevărat îţi spun ţie că astăzi vei fi împreună cu Mine în rai. Şi era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a rupt prin mijloc. Atunci Iisus, strigând cu glas mare, a zis : Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu; şi acestea zicând, şi-a dat duhul. Iar sutaşul, văzând ceea ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis : cu adevărat Omul acesta drept a fost. Şi toate mulţimile care se adunaseră la priveliştea aceasta, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi piepturile lor. Iar toţi cunoscuţii Săi şi femeile care veniseră după Dânsul din Galileea, stăteau departe, privind acestea.

LA CEASUL AL NOUĂLEA

EVANGHELIA DE LA IOAN
(XVIII, 28-40; XIX, 1-37)

   În vremea aceea au adus pe Iisus de la Caiafa în pretoriu, şi era dimineaţă; iar iudeii n-au intrat în pretoriu, ca să nu se spurce, ci să mănânce Paștile. Atunci Pilat a ieşit afară la ei şi i-a întrebat : ce pâră aduceţi împotriva Omului acestuia ? Ei i-au răspuns şi i-au zis : dacă n-ar fi fost Acesta un făcător de rele, nu L-am fi dat ţie. Dar Pilat le-a zis : luaţi-L voi şi judecaţi-L după legea voastră. Însă iudeii i-au răspuns : nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni. Pentru ca să se împlinească cuvântul lui Iisus, pe care l-a zis, însemnând de ce moarte avea să moară. Dar Pilat a intrat înapoi în pretoriu, a chemat pe Iisus şi I-a zis : eşti Tu împăratul iudeilor ? Iisus i-a răspuns : de la tine însuţi zici acestea, sau alţii ţi-au spus despre Mine ? Răspuns-a Pilat : oare, eu sunt iudeu ? Neamul Tău şi căpeteniile preoţilor Te-au dat în mâinile mele; ce ai făcut ? Iisus a răspuns : împărăţia Mea nu este din lumea aceasta; dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat, ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar, acum, împărăţia Mea nu este de aici. Atunci Pilat I-a zis : aşadar eşti Tu împărat ? Iisus i-a răspuns : bine zici tu că Eu sunt împărat. Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc adevărul. Oricine este din adevăr, ascultă glasul Meu. Ce este adevărul ? A întrebat Pilat Şi zicând aceasta, a ieşit din nou la iudei şi le-a zis : eu nu găsesc în El nicio vină. Este însă la voi obiceiul ca de Paşti să vă eliberez pe un vinovat; deci voiţi să vă eliberez pe împăratul iudeilor ? Dar ei toţi au strigat iarăşi, zicând : nu pe Acesta, ci pe Baraba; iar Baraba era tâlhar. Atunci Pilat a luat pe Iisus şi a poruncit să-L bată cu biciul. Şi ostaşii, împletind cunună de spini, au pus-o pe capul Lui şi L-au îmbrăcat cu o mantie roşie şi, apropiindu-se de Dânsul, îi ziceau : bucură-Te împăratul iudeilor; şi îi dădeau palme. Deci a ieşit iarăşi afară Pilat şi a zis către ei : iată vi-L aduc afară ca să ştiţi că nu găsesc în El nicio vină. Deci a ieşit Iisus afară, purtând cununa cea de spini şi mantia cea roşie. Iar Pilat a zis către ei : iată Omul ! Dar când L-au văzut căpeteniile preoţilor şi slujitorii lor au strigat, zicând : răstigneşte-L, răstigneşte-L ! Pilat le-a zis : luaţi-L voi şi-L răstigniţi, căci eu nu găsesc în El nicio vină. I-au răspuns iudeii : noi lege avem şi după legea noastră trebuie să moară, căci s-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Deci când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut. Şi a intrat iarăşi în pretoriu şi a întrebat pe Iisus : de unde eşti Tu ? Iar Iisus nu i-a dat niciun răspuns. Atunci Pilat i-a zis : cu mine nu vorbeşti ? Oare, nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere am să Te răstignesc ? Iisus a răspuns : nu ai avea nicio putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus; de aceea, cel care M-a dat în mâna ta, mai mare păcat are. De atunci, Pilat căuta să-L elibereze, dar iudeii strigau şi ziceau : dacă-L vei elibera pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului : oricine se face pe sine împărat stă împotriva Cezarului. Când a auzit aceste vorbe, Pilat a scos pe Iisus afară şi a şezut pe scaunul de judecată în locul numit : pardosit cu pietre, iar evreieşte : gabbata. Şi era ziua pregătirii Paştilor, vineri, pe la ceasul al şaselea; şi a zis Pilat iudeilor : iată împăratul vostru. Dar ei au strigat : ia-L, ia-L, răstigneşte-L. Să-L răstignesc pe împăratul vostru ? I-a întrebat Pilat. Căpeteniile preoţilor au răspuns : n-avem împărat, decât numai pe Cezarul. Atunci L-a dat lor ca să-L răstignească. Şi au luat pe Iisus şi L-au dus ca să-L răstignească. Şi Însuşi ducându-şi Crucea, a ajuns la locul numit al Căpăţânii, care evreieşte se zice Golgota. Acolo L-au răstignit; şi împreună cu El pe alţi doi de o parte şi de alta, iar în mijloc pe Iisus. Şi Pilat a scris o tăbliţă şi a pus-o deasupra Crucii. Şi era scris pe ea : Iisus Nazarineanul, împăratul iudeilor. Deci mulţi dintre iudei au citit această tăbliţă, căci era aproape de oraş locul unde a fost răstignit Iisus; şi era scris evreieşte, latineşte şi greceşte. Însă arhiereii iudeilor au zis către Pilat : să nu scrii : împăratul iudeilor, ci că El a zis : Eu sunt împăratul iudeilor ! Pilat a răspuns : ceea ce am scris, am scris. Iar ostaşii, după ce au răstignit pe Iisus, au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş o parte; dar era şi cămaşa. Şi cămaşa era necusută, ţesută de sus în întregime. Atunci au zis între ei : să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţi pentru ea, a cui va să fie. Ca să se împlinească Scriptura care zice : împărţit-au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi. Aşadar, ostaşii aceasta au făcut. Şi stăteau lângă Crucea lui Iisus, mama Sa şi sora mamei Sale, Maria lui Cleopa şi Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe maica Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis maicii Sale : femeie, iată fiul tău ! Apoi a zis ucenicului : iată mama ta ! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o în casa sa. După aceea, ştiind Iisus că acum toate s-au săvârşit, ca să se împlinească Scriptura, a zis : Mi-e sete. Şi era acolo un vas plin cu oţet; atunci ostaşii punând în vârful unei trestii de isop un burete înmuiat în oţet, l-au dus la gura Lui. Şi dacă a luat oţetul, Iisus a zis : săvârşitu-s-a ! Şi plecându-şi capul, şi-a dat duhul. Iar iudeii, de vreme ce era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbătă pe Cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi; asemenea şi pe ale celuilalt răstignit împreună cu El. Venind însă la Iisus, dacă au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor; ci unul din ostaşi L-a împuns cu suliţa în coastă şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi adevărată este mărturisirea lui; şi acela ştie ca spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. Căci s-au săvârşit toate acestea ca să se împlinească Scriptura : niciun os dintr-Însul nu se va zdrobi. Şi iarăşi altă Scriptură, care zice : vor privi la Acela pe care L-au împuns.

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI
VINERI SEARA


EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXVII, 1-54; Ioan XIX, 31-37; Matei XXVII, 55-61)


    În vremea aceea, făcându-se ziuă, căpeteniile preoţilor şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare; şi legându-L, L-au dus şi L-au dat dregătorului Ponţiu Pilat. Atunci Iuda, cel care L-a vândut, văzând că Iisus a fost osândit la moarte, s-a căit şi a întors căpeteniilor preoţilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, zicând : am greşit, căci am vândut sânge nevinovat. Iar ei i-au răspuns : ce ne priveşte pe noi ? Tu vei da seama ! Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat de acolo şi s-a dus de s-a spânzurat. Dar căpeteniile preoţilor adunând arginţii, au zis : nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preţ de sânge. Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei Ţarina Olarului, pentru îngroparea străinilor. De aceea s-a numit ţarina aceasta, Ţarina Sângelui, până în ziua de astăzi. Atunci s-a împlinit ceea ce s-a spus prin proorocul Ieremia, care zice : şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul Celui preţuit, care s-a preţuit de fiii lui Israel, şi i-au dat pe Ţarina Olarului, aşa cum mi-a spus mie Domnul. Iar Iisus stătea înaintea dregătorului şi L-a întrebat dregătorul, zicând : Tu eşti împăratul iudeilor ? Iar Iisus i-a răspuns : tu zici. Dar când îl învinuiau căpeteniile preoţilor şi bătrânii, nu răspundea nimic. Atunci I-a zis Pilat : nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta ? Însă nu i-a răspuns lui niciun cuvânt, încât dregătorul se mira foarte mult. Iar la sărbătoarea Paştilor, dregătorul avea obiceiul să elibereze pentru popor un vinovat, pe care îl voiau ei. Şi aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Baraba. Deci, adunaţi fiind ei, le-a zis Pilat : pe care voiţi să vi-l eliberez ? Pe Baraba, sau pe Iisus, care se cheamă Hristos ? Căci ştia că din răutate L-au dat lui. Şi, pe când şedea Pilat pe scaunul de judecată, femeia lui a trimis la el acest cuvânt : nimic să nu faci Dreptului acestuia, pentru că multe am suferit astăzi în vis pentru Dânsul. Căpeteniile preoţilor şi bătrânii îndemnau însă mulţimea ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. Dar dregătorul, răspunzând, i-a întrebat : pe care din amândoi voiţi să vă eliberez ? Iar ei i-au răspuns : pe Baraba. Atunci Pilat le-a zis : dar ce voi face lui Iisus, care se cheamă Hristos ? I-au răspuns cu toţii : să se răstignească. Dregătorul i-a întrebat iarăşi : dar ce rău a făcut ? Ei însă mai tare strigau şi ziceau : să se răstignească. Deci văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai multă gâlceavă se face, a luat apă, s-a spălat pe mâini înaintea poporului şi a zis : nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia; voi veţi da seamă ! Şi răspunzând tot poporul, a zis : sângele Său asupra noastră şi asupra copiilor noştri. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, bătându-L, L-a dat să fie răstignit. Atunci ostaşii dregătorului, ducând pe Iisus în pretoriu, au adunat în jurul Lui toată mulţimea ostaşilor şi dezbrăcându-L, L-au îmbrăcat cu o mantie roşie. Apoi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi o trestie în mâna Sa cea dreaptă; şi îngenunchind înaintea Lui, îşi băteau joc de Dânsul, zicând : bucură-Te, împăratul iudeilor ! Şi scuipând asupra Lui, luau trestia şi-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit L-au dezbrăcat de mantia roşie şi L-au îmbrăcat în hainele Sale, şi L-au dus să-L răstignească. Însă, ieşind cu Dânsul, au găsit pe un om din Cirena, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă Crucea Lui. Şi venind la locul numit Golgota, care înseamnă : locul Căpăţânii, I-au dat să bea oţet amestecat cu fiere, dar gustând, n-a voit să bea. Dar după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Sale, aruncând sorţi, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul : au împărţit hainele Mele loruşi, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi. Apoi ostaşii au şezut jos şi-L păzeau acolo. Iar deasupra capului I-au pus vina Sa scrisă : Acesta este Iisus, împăratul iudeilor. Tot atunci au răstignit împreună cu Dânsul doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Sa. Iar trecătorii îşi băteau joc, clătinând capetele lor şi zicând : Tu, Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-Te pe Tine însuţi ! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe Cruce. Asemenea şi căpeteniile preoţilor îşi băteau şi ei joc de Dânsul, împreună cu cărturarii şi cu bătrânii, şi ziceau : pe alţii i-a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască ? Dacă este împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe Cruce şi vom crede în El. S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum, dacă Îl iubeşte, căci a zis : sunt Fiul lui Dumnezeu. În acelaşi chip Îl ocărau şi tâlharii cei răstigniţi împreună cu Dânsul. Dar de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând : Eli, Eli, lama sabahtani ?, adică : Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit ? Însă unii dintre cei care stăteau acolo, auzind acestea, ziceau : pe Ilie îl strigă Acesta. Şi îndată unul dintre ei, alergând şi luând un burete, l-a umplut de oţet şi, punându-l într-o trestie, I-a dat să bea. Iar ceilalţi ziceau : lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască. Dar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos, iar pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat, şi ieşind din morminte, după învierea Sa, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora. Iar sutaşul şi cei care păzeau împreună cu el pe Iisus, văzând cutremurul şi cele ce s-au întâmplat, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis : cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Omul acesta. Iar iudeii, de vreme ce era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbătă pe Cruce, căci era mare ziua acestei sâmbete, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. Deci, au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi; asemenea şi pe ale celuilalt răstignit împreună cu El. Venind însă la Iisus, dacă au văzut că murise, nu I-au mai zdrobit fluierele picioarelor; ci unul din ostaşi L-a împuns cu suliţa în coastă şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi adevărată este mărturisirea lui; şi acela ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. Căci s-au săvârşit toate acestea, ca să se împlinească Scriptura : nici un os dintr-însul nu se va zdrobi. Şi iarăşi altă Scriptură, care zice : vor privi pe Acela pe care L-au împuns. Şi erau acolo, privind de departe, multe femei, care merseseră din Galileea după Iisus, slujind Lui, între care era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacob şi a lui Iosie, şi mama fiilor lui Zevedeu. Iar când s-a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care era şi el ucenic al lui Iisus. Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea trupul. Şi Iosif, luând trupul, L-a înfăşurat în giulgiu curat de in şi L-a pus într-un mormânt nou al său însuşi, pe care îl săpase în stâncă. După aceea a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi s-a dus. Iar Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo şi şedeau în faţa mormântului.






ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI
SÂMBĂTĂ

LA UTRENIE DUPĂ DOXOLOGIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXVII, 62-86)

    În ziua aceea, care este după vineri, s-au adunat căpeteniile preoţilor şi fariseii la Pilat şi i-au zis : stăpâne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a zis, fiind încă în viaţă : după trei zile Mă voi scula. Deci porunceşte să fie bine păzit mormântul până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Săi, venind noaptea, să-L fure şi să spună poporului că S-a sculat din morţi; atunci va fi rătăcirea cea de pe urmă, mai rea decât cea dintâi. Pilat însă le-a spus : aveţi păzitori; mergeţi de întăriţi cum ştiţi. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul punând pază şi au pecetluit piatra.

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI
SÂMBĂTĂ


LA LITURGHIE EVANGHELIA DE LA MATEI
(XXVIII, 1-20)


    În vremea aceea, după ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua cea întâi a săptămânii, au venit să vadă mormântul Maria Magdalena şi cealaltă Mărie. Şi iată s-a făcut cutremur mare, căci îngerul Domnului, pogorându-se din cer şi venind, a prăvălit piatra de la uşă şi a stat deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era luminoasă ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. De frica lui s-au cutremurat cei care păzeau şi s-au făcut ca nişte morţi. Dar îngerul, vorbind femeilor, a zis : nu vă temeţi voi, căci ştiu că pe Iisus cel răstignit căutaţi. Nu este aici, căci S-a sculat precum a spus. Veniţi de vedeţi locul, unde a zăcut Domnul. Duceţi-vă degrab şi spuneţi ucenicilor Săi, că S-a sculat din morţi şi va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată, am spus vouă. Iar ele au plecat în grabă de la mormânt şi cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească pe ucenicii Săi. Dar cum mergeau ele să vestească pe ucenici, iată Iisus le-a întâmpinat şi le-a zis : bucuraţi-vă ! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis : nu vă temeţi. Mergeţi şi spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea şi acolo Mă vor vedea. Iar pe când se duceau ele, iată unii dintre păzitori, venind în oraş, au spus căpeteniilor preoţilor toate cele ce s-au întâmplat. Atunci ei, adunându-se împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor şi le-au zis : să spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat pe când noi dormeam. Dacă însă se va auzi aceasta la dregător, noi îl vom potoli şi pe voi vă vom face fără grijă. Iar ei luând banii, au făcut cum i-au învăţat; şi s-a răspândit vorba aceasta între iudei până în ziua de astăzi. Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le-a poruncit lor Iisus şi, când L-au văzut, I s-au închinat ei care se îndoiseră. Şi apropiindu-se Iisus, le-a vorbit, zicând : Mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă; şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin !






CELE UNSPREZECE EVANGHELII ALE ÎNVIERII
(voscreasne)

1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11

EVANGHELIA ÎNTÂIA A ÎNVIERII DE LA MATEI

(XXVIII, 16-20)


   În vremea aceea cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le-a poruncit lor Iisus şi, când L-au văzut, I s-au închinat ei care se îndoiseră. Şi apropiindu-se Iisus, le-a vorbit, zicând : Mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă; şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin !

EVANGHELIA A DOUA A ÎNVIERII DE LA MARCU
(XVI, 1-8)


   În vremea aceea, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacob şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să meargă să ungă trupul lui Iisus. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt, zicând una către alta : cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului ? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese răsturnată. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr, şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb şi s-au spăimântat. El însă le-a zis : nu vă spăimântaţi ! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul cel răstignit. A înviat; nu este aici; iată locul unde fusese pus. Ci duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi. Acolo Îl veţi vedea, după cum v-a spus vouă. Dar ele, ieşind din mormânt, au fugit de acolo, căci erau cuprinse de cutremur şi de spaimă, şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.

EVANGHELIA A TREIA A ÎNVIERII DE LA MARCU
(XVI, 9-20)


   În vremea aceea, după ce a înviat, dimineaţa, în ziua dintâi a săptămânii, Iisus s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte diavoli. Ea s-a dus şi a vestit pe cei care fuseseră cu Dânsul şi care acum plângeau şi se tânguiau. Însă ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut. Iar după aceea s-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau pe drum, ducându-se la câmp. Şi întorcându-se aceştia, au spus celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut. În sfârşit, s-a arătat chiar celor unsprezece, când şedeau la masă şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că n-au crezut pe cei care-L văzuseră înviat. Apoi a zis către ei : mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel care va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel care nu v-a crede se va osândi. Iar celor care vor crede, le vor urma minunile acestea : în numele Meu vor scoate diavoli; în limbi noi vor grăi; şerpi vor lua şi de vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; pe bolnavi mâinile-şi vor pune şi bine le va fi. Deci, Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei pornind, au propovăduit pretutindeni, Domnul împreună cu ei lucrând şi cuvântul adeverindu-I, prin minunile ce urmau. Amin !

EVANGHELIA A PATRA A ÎNVIERII DE LA LUCA
(XXIV, 1-12)


   În ziua cea întâi a săptămânii, foarte de dimineaţă, au venit femeile la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. Ele au găsit piatra răsturnată de la mormânt şi, intrând înăuntru, nu au găsit trupul Domnului Iisus. Dar pe când se mirau ele despre aceasta, iată doi bărbaţi au stat în faţa lor, în haine strălucitoare; atunci ele, de spaimă, şi-au plecat faţa la pământ. Ei însă au zis către ele : pentru ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi ? Nu este aici, ci a înviat; aduceţi-vă aminte cum v-a spus vouă când încă era în Galileea, zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit; iar a treia zi să învieze. Iar ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui şi, întorcându-se de la mormânt, au spus toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. Iar cele care spuneau către apostoli acestea erau : Maria Magdalena, Ioana, Maria lui Iacob şi altele împreună cu ele. Dar spusele femeilor au părut înaintea lor ca o minciună şi nu le-au dat nici o crezare. Dar Petru s-a sculat şi a alergat la mormânt şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi s-a dus acasă, mirându-se în sine de cele întâmplate.

EVANGHELIA A CINCEA A ÎNVIERII DE LA LUCA
(XXIV, 12-35)


   În vremea aceea, sculându-se Petru, a alergat la mormânt şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând; şi s-a dus acasă, mirându-se în sine de cele întâmplate. Iată apoi că doi dintre ucenici mergeau în aceeaşi zi la un sat, departe de Ierusalim ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. Şi pe când vorbeau ei şi căutau lămuriri, însuşi Iisus s-a apropiat de ei şi a mers împreună cu dânşii, dar ochii lor erau ţinuţi, ca să nu-L cunoască. Atunci El i-a întrebat : ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi, în drumul vostru şi de ce sunteţi trişti ? Şi răspunzând unul, al cărui nume era Cleopa, a zis către El : Tu singur eşti străin în Ierusalim şi n-ai aflat de faptele întâmplate în el, în aceste zile ? Şi El i-a întrebat : care ? Iar ei I-au răspuns : cele cu Iisus Nazarineanul, care era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a tot poporul; cum L-au dat arhiereii şi căpeteniile noastre la osândă de moarte şi L-au răstignit. Noi însă nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi cu toate acestea, a treia zi este astăzi de când s-au petrecut acestea. Ba, ne-au mai înspăimântat şi nişte femei din ale noastre, care au fost dis-de-dimineaţă la mormânt şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că EI este viu. Şi s-au dus unii dintre noi la mormânt şi au aflat aşa cum au povestit femeile, dar pe El nu L-au văzut. Atunci El a zis către ei : o, nepricepuţilor şi zăbavnicilor cu inima, ca să credeţi toate câte au grăit proorocii ! Nu trebuia, oare, să pătimească acestea Hristos şi să intre în slava Sa ? Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile, locurile care erau despre EI. Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe. Dar ei L-au rugat stăruitor, zicând : rămâi cu noi, căci este spre seară şi s-a plecat ziua; şi a intrat ca să rămână cu dânşii. Şi când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat-o şi, frângând, le-a dat lor. Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El s-a făcut nevăzut de lângă dânşii. Iar ei au zis unul către altul : oare, nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi ne tâlcuia Scripturile ? Şi, sculându-se în acel ceas, s-au întors în Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau împreună cu ei, care ziceau că într-adevăr Domnul a înviat şi s-a arătat lui Simon. Atunci ei au povestit cele ce se întâmplaseră pe cale şi cum a fost cunoscut de ei, la frângerea pâinii.

EVANGHELIA A ŞASEA A ÎNVIERII  DE LA LUCA
(XXIV, 36-53)


   În vremea aceea, sculându-se din morţi, Iisus a stat în mijlocul ucenicilor Săi şi le-a zis : pace vouă ! Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd un duh. Dar El le-a grăit : ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce vi se ridică astfel de gânduri în inimile voastre ? Priviţi mâinile Mele şi picioarele Mele, căci Eu însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, cum Mă vedeţi pe Mine având. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Dar, încă necrezând ei de bucurie şi de mirare, El le-a zis : aveţi aici ceva de mâncare ? Iar ei I-au pus înainte o bucată de peşte fript şi un fagure de miere. Şi luând, a mâncat în faţa lor. Apoi a zis către ei : acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi, pe când eram cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. Şi iarăşi le-a zis : aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi din morţi; şi în numele Lui să se propovăduiască pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Iar voi sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, însă voi să şedeţi în cetatea Ierusalimului, până când vă veţi îmbrăca cu putere de Sus. Apoi i-a dus afară până în Betania şi, ridicându-şi mâinile Sale, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de dânşii şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-I-se, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în Biserică, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin !

EVANGHELIA A ŞAPTEA A ÎNVIERII DE LA IOAN
(XX, 1-10)


   În ziua cea dintâi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când încă era întuneric, a venit Maria Magdalena la mormânt şi a văzut piatra dată la o parte de la uşa mormântului. Atunci a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis : au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus. Deci a ieşit Petru şi celălalt ucenic şi au pornit la mormânt; şi alergau amândoi împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a ajuns cel dintâi la mormânt şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile zăcând, dar n-a intrat. A venit după el şi Simon Petru şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile singure zăcând, iar mahrama, care fusese pe capul lui Iisus, nu era împreună cu giulgiurile, ci deosebit înfăşurată într-un loc. A intrat şi celălalt ucenic, care venise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut. Pentru că încă nu ştiau Scriptura că Iisus trebuia să învieze din morţi. Şi s-au întors iarăşi ucenicii la ai lor.

EVANGHELIA A OPTA A ÎNVIERII DE LA IOAN
(XX, 11-18)


   În vremea aceea Maria stătea afară la uşa mormântului şi plângea; şi pe când plângea s-a aplecat să se uite în mormânt şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus. Şi au zis către dânsa, pentru ce plângi ? Ea a răspuns : că au luat pe Domnul şi nu ştiu unde L-au pus. Şi zicând acestea s-a întors şi a văzut pe Iisus stând, dar nu L-a cunoscut că este Iisus. A zis ei Iisus : femeie, de ce plângi ? Pe cine cauţi ? Iar ea, gândind că este grădinarul, I-a zis : Doamne, de L-ai luat tu, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi lua. A zis Iisus către ea : Marie ! Iar ea, întorcându-se, I-a zis evreieşte : Rabbuni, adică, Învăţătorule. Iisus a zis ei : nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Du-te la fraţii Mei şi le spune că Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi la Dumnezeul vostru. Şi a venit Maria Magdalena şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi cele câte i-a spus ei.
       
EVANGHELIA A NOUA A ÎNVIERII DE LA IOAN
(XX, 19-31)


   În ziua cea întâi a săptămânii, când s-a înserat şi uşile fiind încuiate, acolo unde erau ucenicii adunaţi de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis : pace vouă ! Şi, după acest cuvânt, le-a arătat lor mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând că este Domnul. Atunci le-a zis Iisus iarăşi : pace vouă ! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi grăind aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis : luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi. Însă Toma, unul din cei doisprezece, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci i-au spus lui ceilalţi ucenici : am văzut pe Domnul ! Dar el Ie-a zis : dacă nu voi vedea în palmele Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede ! După opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, în casă, şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi le-a zis : pace vouă ! Apoi a zis lui Toma : adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fii necredincios, ci credincios. Şi a răspuns Toma, şi I-a zis : Domnul meu şi Dumnezeul meu ! Iar Iisus i-a zis : pentru că M-ai văzut, Tomo, ai crezut; fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut. Iisus a făcut înaintea ucenicilor Săi şi alte minuni multe, care nu s-au scris în cartea aceasta; iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, viaţă să aveţi în numele Lui.

EVANGHELIA A ZECEA A ÎNVIERII DE LA IOAN
(XXI, 1-14)


   În vremea aceea, sculându-se din morţi, Iisus s-a arătat ucenicilor Săi la marea Tiberiadei; şi iată cum S-a arătat : erau împreună Simon Petru şi Toma, numit Geamănul, şi Natanail, cel din Cana Galileii, şi fiii lui Zevedeu şi alţi doi din ucenicii Lui. A zis către ei Simon Petru : mă duc să prind peşte. Ceilalţi i-au răspuns : mergem şi noi împreună cu tine. Şi au ieşit şi s-au suit în corabie, dar în noaptea aceea n-au prins nimic. Iar când s-a făcut dimineaţă, Iisus a stat la ţărmul mării, dar ucenicii nu ştiau că este Iisus. Deci i-a întrebat Iisus : fiilor, nu cumva aveţi ceva de mâncare ? Ei I-au răspuns : n-avem. Iar Dânsul le-a zis : aruncaţi mreaja de-a dreapta corăbiei şi veţi afla. Deci au aruncat-o şi nu mai puteau s-o tragă de mulţime a peştilor. Atunci ucenicul acela pe care îl iubea Iisus a zis lui Petru : Domnul este ! Iar Simon Petru, auzind că este Domnul, şi-a luat haina, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă. Iar ceilalţi ucenici au venit cu corabia, trăgând mreaja cu peşti, căci nu erau departe de pământ, decât ca la două sute de coţi. Dar când au ieşit la ţărm, au văzut acolo jăratec întins şi peşte pus deasupra, şi pâine. Iisus le-a zis : aduceţi din peştele pe care l-aţi prins acum. S-a suit Simon Petru în corabie şi a tras la uscat mreaja plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari; şi atâţia fiind, totuşi mreaja nu s-a rupt. Iisus a zis către ei : veniţi de prânziţi. Şi nimeni din ucenici nu cuteza să-L întrebe : cine eşti Tu ?, ştiind că este Domnul. Deci S-a apropiat Iisus şi a luat pâinea şi le-a dat-o lor, asemenea şi peştele. Aceasta este, acum, a treia oară, când S-a arătat Iisus ucenicilor Săi, după ce S-a sculat din morţi.

EVANGHELIA A UNSPREZECEA A ÎNVIERII DE LA IOAN
(XXI, 15-25)


   În vremea aceea S-a arătat Iisus ucenicilor Săi, după ce S-a sculat din morţi, şi a zis lui Simon Petru : Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia ? Da, Doamne, i-a răspuns Petru; Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis : paşte mieluşeii Mei. Şi iarăşi l-a întrebat a doua oară : Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu pe Mine ? Da, Doamne, i-a răspuns Petru, Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis : păstoreşte oile Mele. Şi l-a întrebat a treia oară : Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu pe Mine ? Şi s-a mâhnit Petru, pentru că l-a întrebat a treia oară : Mă iubeşti tu pe Mine ?, şi i-a răspuns : Doamne, Tu ştii toate; Tu ştii că Te iubesc. Iisus a zis către el : paşte oile Mele. Adevărat, adevărat îţi spun ţie : când erai mai tânăr, te încingeai tu însuţi şi umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale şi altul te va încinge şi te va duce unde nu-ţi este voia. Iar aceasta a zis-o, arătând cu ce fel de moarte va slăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, spunând aceasta, i-a poruncit : vino după Mine ! Dar, întorcându-se, Petru a văzut venind în urmă pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, cel care s-a rezemat pe pieptul Lui la Cina cea de Taină şi L-a întrebat : Doamne, cine este cel care Te va vinde ? Pe acesta văzându-l Petru, a zis către Iisus : Doamne, dar acesta ce va face ? Iisus i-a răspuns : dacă voi vrea să rămână acesta până la venirea Mea, ce-ţi pasă ţie ? Tu vino după Mine. De aceea a ieşit zvonul acesta între fraţi, că ucenicul acela nu va mai muri; dar Iisus nu i-a spus că nu va mai muri, ci, dacă voi vrea să rămână acesta până la venirea Mea, ce-ţi pasă ţie ? El este ucenicul care mărturiseşte despre acestea şi care a scris acestea; şi ştim că mărturia lui este adevărată. Mai sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, de s-ar fi scris cu de-amănuntul, socotesc că nici în lumea toată n-ar fi putut încăpea cărţile ce s-ar fi scris. Amin !




EVANGHELIILE DE OBŞTE

LA ZILELE SFINŢILOR CARE N-AU EVANGHELII DE RÂND LA LUNILE DIN SINAXAR



 LA PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU      |     LA ÎNGER      |      LA PROOROCI      |      LA UN APOSTOL     |     LA MAI MULŢI APOSTOLI       |       LA UN IERARH       |       LA MAI MULŢI IERARHI       |       LA UN MUCENIC     |    LA MAI MULŢI MUCENICI     |    LA UN SFINŢIT MUCENIC    |    LA MAI MULŢI SFINŢIŢI MUCENICI    |     LA UN CUVIOS MUCENIC       |       LA MAI MULŢI CUVIOŞI ŞI PREACUVIOŞI MUCENICI      |     LA CUVIOŞI, PREACUVIOŞI ŞI LA CEI NEBUNI PENTRU HRISTOS            |         LA O SFÂNTĂ MUCENIŢĂ      |     LA O CUVIOASĂ ŞI LA O PREACUVIOASĂ         |        LA PREACUVIOASE ŞI MUCENIŢE        |      LA MĂRTURISITORI      |     LA SFINŢII FĂRĂ DE ARGINŢI


LA PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU

La Utrenie Evanghelia de la Luca
(I, 39-49, 56)

   În zilele acelea, sculându-se Maria, s-a dus în grabă la munte, într-un oraş al lui Iuda, şi a intrat în casa lui Zaharia, şi s-a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta închinăciunea Mariei, a săltat pruncul în pântecele ei; şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt şi a strigat cu glas mare şi a zis : binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde cinstea aceasta pentru mine, ca să vină la mine Maica Domnului meu ? Căci iată, cum a ajuns glasul închinării tale în urechile mele, a săltat pruncul de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că vor fi împlinite întocmai cele spuse ei de la Domnul. Atunci a zis Maria : măreşte sufletul meu pe Domnul şi se bucură duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu, pentru că a căutat spre smerenia roabei Sale. Iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile, pentru că mi-a făcut mie mărire Cel puternic şi sfânt este numele Lui. Şi a rămas Maria împreună cu Elisabeta, ca la trei luni. Apoi s-a înapoiat la casa sa.

La Liturghie Evanghelia de la Luca
(X, 38-42; XI, 27-28)

   În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Şi aceasta avea o soră, ce se numea Maria, care şezând jos, lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvintele Lui. Marta însă se silea să facă ospăţ mare şi, apropiindu-se, a zis : Doamne, nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc ? Spune-i dar ca să-mi ajute. Dar Iisus, răspunzând, i-a zis : Marto, Marto, te sileşti şi te îngrijeşti de multe; dar un singur lucru trebuieşte. Maria însă şi-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea. Iar când zicea Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-şi glasul, a zis către Dânsul : fericit este pântecele care Te-a purtat şi sânii la care ai supt. Dar Iisus a răspuns : aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc pe el.


LA ÎNGER

La Utrenie Evanghelia de la Matei
(XIII, 24-30, 37-43)

    Zis-a Domnul pilda aceasta : asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa. Dar, pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui şi a semănat neghină printre grâu; apoi s-a dus. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut roadă, atunci s-au arătat şi neghinele. Şi venind slugile stăpânului casei, i-au zis : stăpâne, nu ai semănat tu sămânţă bună în ţarina ta ? De unde dar are neghine ? El le-a răspuns : un om vrăjmaş a făcut aceasta. Iar slujitorii i-au zis : voieşti atunci să ne ducem să le plivim ? El însă a zis : nu ! Ca nu cumva, plivind neghinele, să smulgeţi şi grâul împreună cu ele. Lăsaţi să crească amândouă împreună până la seceriş şi atunci, la vremea secerişului, voi zice secerătorilor : pliviţi întâi neghinele şi le legaţi snopi, ca să le ardem; iar grâul aduceţi-l în hambarul meu. Şi s-au apropiat de Dânsul ucenicii Săi, zicând : lămureşte-ne pilda neghinelor din ţarină. El le-a răspuns, zicând : Cel care seamănă sămânţa cea bună, este Fiul Omului, iar ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei, iar neghinele sunt fiii celui viclean. Vrăjmaşul care le-a semănat este diavolul, iar secerişul este sfârşitul lumii şi secerătorii sunt îngerii. Aşadar, după cum se adună neghinele şi se ard în foc, tot astfel va fi şi la sfârşitul veacului acestuia. Va trimite Fiul Omului pe îngerii Săi şi aceştia vor aduna din împărăţia Lui toate pildele de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelege; şi îi vor arunca pe ei în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel care are urechi de auzit să audă.

La Liturghie Evanghelia de la Luca
(X, 16-21)

    Zis-a Domnul ucenicilor Săi : cine vă ascultă pe voi Mă ascultă pe Mine şi cine se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel care M-a trimis pe Mine. Iar cei şaptezeci s-au întors cu bucurie, zicând : Doamne, şi diavolii se pleacă nouă în numele Tău. Atunci Iisus le-a răspuns : am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului; şi nimic nu vă va putea vătăma. Însă nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile se pleacă vouă, ci vă bucuraţi mai ales pentru că numele voastre s-au scris în ceruri. În ceasul acela S-a bucurat Iisus cu Duhul şi a zis : Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit copiilor. Da, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta, bunăvoinţa Ta.


LA PROOROCI

La Utrenie Evanghelia de la Matei
(XXIII, 29-39)

    Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ! Pentru că voi zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi gropile drepţilor, şi ziceţi : dacă am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor. Drept aceea, înşivă mărturisiţi despre voi că sunteţi fii ai celor care au omorât pe prooroci. Dar voi umpleţi cu vârf măsura părinţilor voştri. Şerpi, pui de năpârci, cum veţi scăpa de osânda Gheenei ? De aceea, iată, Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni, dintre ei veţi bate în adunările voastre şi îi veţi goni din oraş în oraş, ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor, care s-a vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi omorât între templu şi altar. Adevărat vă spun vouă că vor veni toate acestea peste neamul acesta. Ierusalime, Ierusalime, cel care ai omorât pe prooroci şi ai ucis cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să adun pe fiii tăi, după cum îşi strânge găina puii săi sub aripi, dar n-aţi vrut ! Iată casa voastră vi se lasă pustie. Căci vă spun că de acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice : binecuvântat este Cel care vine în numele Domnului.

La Liturghie Evanghelia de la Luca
(IV,  22-30)

    În vremea aceea S-a pogorât Iisus în Capernaum, oraş al Galileii, şi învăţa pe popor sâmbăta, iar ei se minunau de învăţătura Lui, căci cuvântul Lui era plin de putere. Dar în sinagogă era un om care avea duh necurat şi care striga cu glas mare, zicând : hei ! Ce avem noi cu Tine, Iisuse Nazarinene ? Ai venit ca să ne pierzi ? Te ştim cine eşti : Sfântul lui Dumnezeu. Atunci Iisus l-a certat şi i-a zis : taci şi ieşi afară din el. Iar duhul necurat, aruncându-l în mijlocul sinagogii, a ieşit din el, fără ca să-l vatăme. Şi li s-a făcut frică tuturor şi se întrebau între ei, zicând : ce înseamnă lucrul acesta ? El porunceşte şi duhurilor celor necurate cu stăpânire şi cu putere, şi ele ies afară !


LA UN APOSTOL

La Liturghie Evanghelia de la Luca
(X, 16-21)

    Zis-a Domnul ucenicilor Săi : cine vă ascultă pe voi Mă ascultă pe Mine şi cine se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel care M-a trimis pe Mine. Iar cei şaptezeci s-au întors cu bucurie, zicând : Doamne, şi diavolii se pleacă nouă în numele Tău. Atunci Iisus le-a răspuns : am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului; şi nimic nu vă va putea vătăma. Însă nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile se pleacă vouă, ci vă bucuraţi mai ales pentru că numele voastre s-au scris în ceruri. În ceasul acela S-a bucurat Iisus cu duhul şi a zis : Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit copiilor. Da, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta, bunăvoinţa Ta.


LA MAI MULŢI APOSTOLI

La Utrenie Evanghelia de la Luca
(X, 1-15)

   În vremea aceea a rânduit Domnul alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis, câte doi, înaintea feţei Sale, în fiecare oraş şi loc, unde Însuşi avea să meargă. Şi zicea către dânşii : secerişul este mult, iar lucrătorii sunt puţini. Deci rugaţi pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său. Mergeţi ! Iată Eu vă trimit pe voi ca nişte miei în mijlocul lupilor. Să nu purtaţi pungă cu bani, nici traistă, nici încălţăminte; şi nimănui pe cale bineţe să nu-i daţi. Iar în orice casă veţi intra, mai întâi să ziceţi : pace casei acesteia. Şi de va fi acolo fiul păcii, se va odihni peste dânsul pacea voastră; iar de nu, la voi se va întoarce. Şi în aceeaşi casă să rămâneţi, mâncând şi bând ce au ei acolo, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu vă mutaţi din casă în casă. Şi în orice oraş veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi cele ce vă pun înainte. Tămăduiţi pe bolnavii care vor fi acolo şi spuneţi-le : s-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu. Iar când veţi intra într-un oraş şi nu vă vor primi pe voi, atunci ieşiţi în uliţele lui şi ziceţi : şi pulberea care s-a lipit de picioarele noastre din oraşul vostru o scuturăm, ca să rămână la voi; dar aceasta să ştiţi că s-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu. Însă vă spun vouă că mai uşor va fi Sodomei în ziua aceea, decât acelui oraş. Vai ţie, Horazine ! Vai ţie, Betsaido ! Căci dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac şi în cenuşă. Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată, decât vouă. Şi tu, Capernaume, care te-ai înălţat până la cer, până la iad te vei pogorî.

La Liturghie Evanghelia de la Matei
(IX, 36-38; X, 1-8)

   În vremea aceea, văzând Iisus mulţimile de oameni, I s-a făcut milă de ei, căci erau necăjiţi şi părăsiţi ca oile care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi : secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini. Deci, rugaţi pe Domnul secerişului ca să scoată lucrători la secerişul Său. Şi, chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată afară şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă. Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea : cel dintâi Simon, numit Petru şi Andrei fratele lui : Iacob al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui; Filip şi Vartolomei, Toma şi Matei vameşul; Iacob al lui Alfeu şi Leveu, numit Tadeu; Simon cananeul şi Iuda Iscarioteanul, acela care L-a vândut. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, povăţuindu-i şi zicându-le : în căile păgânilor să nu mergeţi şi în oraş de samarineni să nu intraţi; ci mai mult mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Pe unde veţi merge, propovăduiţi şi spuneţi că s-a apropiat împărăţia cerurilor. Tămăduiţi pe cei bolnavi, curăţiţi pe cei leproşi, pe cei morţi înviaţi, pe diavoli scoateţi-i afară; în dar aţi luat, în dar să daţi.


LA UN IERARH

La Utrenie Evanghelia de la Ioan
(X, 1-9)

   Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : adevărat, adevărat vă spun vouă : cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar. Iar cine intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui; şi oile sale le cheamă pe nume şi afară le mână. Şi când le-a scos afară pe toate oile sale, merge înaintea lor şi oile merg după dânsul, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin ele nu merg, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Această pildă a grăit-o Iisus către ei, dar ei n-au înţeles ce însemnau cuvintele Lui. Deci iarăşi le-a zis Iisus : adevărat, adevărat vă spun vouă : Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine, sunt furi şi tâlhari; dar oile nu i-au ascultat Eu sunt uşa : prin Mine de va intra cineva, se va mântui; şi va intra şi va ieşi, şi păşune va afla.

La Liturghie Evanghelia de la Ioan
(X, 9-16)

   Zis-a Domnul : Eu sunt uşa; dacă va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi, şi păşune va afla. Furul nu vine decât numai să fure, să junghie şi să piardă. Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. Eu sunt păstorul cel bun; păstorul cel bun îşi pune viaţa pentru oile sale. Iar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul răpeşte şi risipeşte oile. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-l doare inima de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl; şi Eu îmi dau viaţa pentru oile Mele. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc; ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.


LA MAI MULŢI IERARHI

La Utrenie Evanghelia de la Ioan
(X, 9-16)

    Zis-a Domnul : Eu sunt uşa; dacă va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi, şi păşune va afla. Furul nu vine decât numai să fure, să junghie şi să piardă. Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. Eu sunt păstorul cel bun; păstorul cel bun îşi pune viaţa pentru oile sale. Iar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul răpeşte şi risipeşte oile. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-l doare inima de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl; şi Eu îmi dau viaţa pentru oile Mele. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc; ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.

La Liturghie Evanghelia de la Matei
(V, 14-19)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : voi sunteţi lumina lumii. Nu poate cetatea să se ascundă, când stă deasupra muntelui; nici oamenii nu aprind făclia ca să o pună sub obroc, ci în sfeşnic, ca să lumineze tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, pentru ca ei să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri. Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun vouă, cât vor sta cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, până ce nu se vor face toate. Deci, cel care va strica una din aceste porunci foarte mici şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel care va face şi va învăţa, acela mare se va chema în împărăţia cerurilor.


LA UN MUCENIC

La Utrenie Evanghelia de la Luca
(XXI, 12-19)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : păziţi-vă de oameni, pentru că ei vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă prinşi în sinagogi şi în temniţe, şi vă vor duce la împăraţi şi la dregători, din pricina numelui Meu. Şi vi se va întâmpla să mărturisiţi. Puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde. Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi de părinţi, şi de fraţi, şi de rudenii, şi de prieteni; şi unii dintre voi vor fi daţi la moarte. Şi veţi fi urâţi de toţi oamenii, din pricina numelui Meu. Dar niciun păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră, vă veţi păstra sufletele voastre.

La Liturghie Evanghelia de la Ioan
(XV, 17-27; XVI, 1-2)

    Zis-a Domnul ucenicilor Săi : aceasta vă poruncesc vouă : să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, gândiţi-vă că M-a urât întâi pe Mine. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi pe al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea vă urăşte pe voi lumea. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus vouă : nu este slujitorul mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face din pricina numelui Meu, fiindcă nu ştiu pe Cel care M-a trimis pe Mine. Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi grăit lor, păcat nu ar avea; acum însă nu au cuvânt de îndreptăţire pentru păcatul lor. Cel care Mă urăşte pe Mine, şi pe Tatăl Meu urăşte. De n-aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a mai făcut, păcat n-ar avea; şi totuşi, după ce le-au văzut, M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu, ca să se împlinească cuvântul cel scris în legea lor : M-au urât pe nedrept. Iar când va veni Mângâietorul, pe care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi pentru Mine. Încă şi voi mărturisiţi, pentru că sunteţi de la început cu Mine. Acestea vi le-am spus ca să nu vă poticniţi în credinţa voastră. Vă vor scoate pe voi din sinagogi şi chiar va veni vremea, când oricine vă va ucide pe voi va crede că aduce slujbă lui Dumnezeu.


LA MAI MULŢI MUCENICI

La Liturghie Evanghelia de la Luca
(XXI, 12-19)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : păziţi-vă de oameni, pentru că ei vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă prinşi în sinagogi şi în temniţe, şi vă vor duce la împăraţi şi la dregători, din pricina numelui Meu. Şi vi se va întâmpla să mărturisiţi. Puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde. Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi de părinţi, şi de fraţi, şi de rudenii, şi de prieteni; şi unii dintre voi vor fi daţi la moarte. Şi veţi fi urâţi de toţi oamenii, din pricina numelui Meu. Dar niciun păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră, vă veţi păstra sufletele voastre.

Şi altă Evanghelie tot la Mucenici, de la Matei
(X, 16-22)

   Zis-a Domnul ucenicilor Săi : iată Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Deci fiţi înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca şi porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. Chiar înaintea domnilor şi a împăraţilor veţi fi duşi pentru Mine, ca mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, să nu vă îngrijiţi cum, sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în acel ceas ce să grăiţi, fiindcă nu voi veţi fi cei care veţi răspunde, ci Duhul Tatălui vostru, Acela va grăi prin voi. Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu; şi se vor scula copiii asupra părinţilor şi-i vor omorî. Iar voi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu, dar cel care va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.


LA UN SFINŢIT MUCENIC

La Liturghie Evanghelia de la Luca
(XI, 32-40)

   Zis-a Domnul : nu te teme turmă mică, pentru că Tatălui vostru a bineplăcut să vă dea vouă împărăţia. Vindeţi averile voastre şi daţi-le în milostenii; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesecată în ceruri, unde furul nu se apropie, nici molia nu o strică. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse; fiţi asemenea acelor oameni care aşteaptă pe stăpânul lor, când se întoarce de la nuntă, pentru ca, venind şi bătând, îndată să-i deschidă. Fericiţi sunt slujitorii aceia pe care, venind stăpânul, îi va găsi veghind. Adevărat vă spun că El se va încinge, iar pe dânşii îi va pune să şadă la masă şi, venind la masă, îi va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, fericiţi sunt slujitorii aceia, de-i va găsi aşa. Dar şi aceea o ştiţi prea bine că, dacă ar şti stăpânul casei în care ceas va veni furul, ar veghea şi nu ar lăsa să-i spargă casa. Deci şi voi fiţi gata, căci în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.


LA MAI MULŢI SFINŢIŢI MUCENICI

La Utrenie Evanghelia de la Matei
(XII, 1-8)

   În vremea aceea mergea Iisus sâmbăta printre semănături, iar ucenicii Lui au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce. Văzând aceasta, fariseii au zis către Dânsul : iată ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cade să facă sâmbăta. Iar El le-a răspuns : au n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei care erau cu dânsul ? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor care erau cu dânsul, ci numai preoţilor ? Sau n-aţi citit în lege, ca preoţii, sâmbăta, în templu calcă sâmbăta şi sunt fără de vină ? Eu însă vă spun vouă că aici se află Acela care e mai mare decât templul; dacă aţi fi ştiut voi ce înseamnă : milă voiesc, iar nu jertfă, n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi; căci Domn este Fiul Omului şi al sâmbetei.

La Liturghie Evanghelia de la Luca
(XII, 8-12)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor lepădat va fi în faţa îngerilor lui Dumnezeu. Oricui va zice vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta lui; dar celui care va grăi blasfemii împotriva Duhului Sfânt, aceluia nu i se va ierta. Iar când vă vor duce în sinagogi la stăpânitori, nu vă îngrijiţi cum, sau ce veţi răspunde, sau ce veţi zice, pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa, chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneţi.


LA UN CUVIOS MUCENIC

La Liturghie Evanghelia de la Marcu
(VIII, 34-38; IX, 1)

   Zis-a Domnul : cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi la Crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; dar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său ? Sau, ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său ? Iar de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Apoi a zis către ei : adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.


LA MAI MULŢI CUVIOŞI ŞI PREACUVIOŞI MUCENICI

La Utrenie Evanghelia de la Luca
(VI, 31-36)

   Zis-a Domnul : precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor tot aşa. Pentru că dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce mulţumire puteţi avea ? Doar şi păcătoşii iubesc pe cei care-i iubesc pe dânşii. Şi, dacă faceţi bine celor care vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea ? Doar şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi, dacă împrumutaţi pe cineva de la care nădăjduiţi să luaţi, ce mulţumire puteţi avea ? Doar şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Voi însă să iubiţi pe vrăjmaşii voştri, să faceţi binele, şi să daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi atunci răsplata voastră va fi multă, şi voi veţi fi fii ai Celui Preaînalt; pentru că El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. Aşadar fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru milostiv este.

La Liturghie Evanghelia de la Marcu
(VIII, 34-38; IX, 1)

   Zis-a Domnul : cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi la Crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; dar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său ? Sau, ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său ? Iar de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Apoi a zis către ei : adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.


LA CUVIOŞI, PREACUVIOŞI
ŞI LA CEI NEBUNI PENTRU HRISTOS

La Utrenie Evanghelia de la Luca
(VI, 17-23)

   În vremea aceea a stat Iisus la loc şes, unde erau mulţi dintre ucenicii Săi şi mulţime multă de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, care veniseră să-L asculte şi să se tămăduiască de neputinţele lor. Şi cei bântuiţi de duhuri necurate se vindecau şi tot poporul căuta să se atingă de dânsul, căci ieşea din Dânsul o putere, care vindeca pe toţi. Atunci El, ridicându-şi ochii spre ucenicii Săi, le-a zis : fericiţi sunteţi voi, cei săraci, căci a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi sunteţi voi, care flămânziţi acum, căci vă veţi sătura. Fericiţi sunteţi cei care plângeţi acum, căci veţi râde. Fericiţi veţi fi când vă vor urî pe voi oamenii, şi când vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori, şi vor lepăda numele vostru ca un rău din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi, căci iată, plata voastră multă este în ceruri.

La Liturghie Evanghelia de la Matei
(IV, 25; V, 1-12)

    În vremea aceea după Iisus au mers noroade multe din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Iisus, văzând mulţimile, S-a suit pe munte, a şezut jos şi ucenicii Săi au venit lângă Dânsul; iar El, deschizând gura Sa, îi învăţa, zicând : Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, căci aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, căci aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, căci aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, căci aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, căci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când, din pricina Mea, vă vor ocărâ şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, căci plata voastră multă este în ceruri.


LA O SFÂNTĂ MUCENIŢĂ

La Utrenie Evanghelia de la Marcu
(V, 24-34)

   În vremea aceea mergea după Iisus popor mult, şi-L împresura. Şi era o femeie care avea curgere de sânge de doisprezece ani şi care pătimise mult de la mulţi doctori, cheltuindu-şi tot ce avusese, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând spre mai rău; auzind despre Iisus, a venit în mulţime şi pe la spate s-a atins de haina Lui, căci îşi zicea : de mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi tămădui. Şi în clipa aceea a secat izvorul sângelui ei, iar ea a simţit în trupul ei că s-a vindecat de boală. Dar Iisus, cunoscând îndată în Sine puterea care ieşise din El, S-a întors către mulţime şi i-a întrebat : cine s-a atins de hainele Mele ? Însă ucenicii Lui I-au zis : vezi că mulţimea Te îmbulzeşte şi întrebi : cine s-a atins de Mine ? Dar El se uita împrejur, ca să vadă pe aceea care făcuse aceasta. Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi a căzut ea înaintea Lui şi I-a mărturisit tot adevărul. Dar El i-a zis ei : fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta.

La Liturghie Evanghelia de la Matei
(XV, 21-28)

   În vremea aceea S-a dus Iisus prin părţile Tirului şi ale Sidonului şi iată că o femeie hananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind în calea Lui, striga către Dânsul şi zicea : miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David, fiica mea este rău chinuită de un diavol. El însă nu i-a răspuns niciun cuvânt. Dar, apropiindu-se, ucenicii Săi îl rugau, zicând : dă-i drumul, căci strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, le-a zis : nu sunt trimis decât numai către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Dar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând : Doamne, ajută-mă ! El însă, răspunzând, i-a zis : nu este bine să iei pâinea fiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis Lui : adevărat, Doamne, însă şi câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzându-i, Iisus i-a zis : o, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie, cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.


LA O CUVIOASĂ ŞI LA O PREACUVIOASĂ

La Utrenie Evanghelia de la Matei
(XXV, 1-13)

   Zis-a Domnul pilda aceasta : împărăţia cerurilor va fi semănată cu zece fecioare care, luându-şi candelele lor, au ieşit în întâmpinarea Mirelui. Cinci însă dintre ele erau înţelepte, iar cinci erau nebune. Cele nebune, luându-şi candelele lor, n-au luat cu ele şi untdelemn; iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, o dată cu candelele lor. Dar, întârziind Mirele, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare : iată Mirele vine ! Ieşiţi în întâmpinarea Lui ! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi şi-au împodobit candelele lor. Iar cele nebune au zis celor înţelepte : daţi-ne din untdelemnul vostru, căci se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte au răspuns, zicând : pentru ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, mai bine duceţi-vă la cei ce vând şi vă cumpăraţi. Plecând însă ele să cumpere, a venit Mirele şi cele care erau gata au intrat cu El Ia nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă au sosit şi celelalte fecioare, zicând : Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Dar El, răspunzând, a zis : adevărat vă spun vouă, nu vă cunosc pe voi. Drept aceea privegheaţi căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.

La Liturghie Evanghelia de la Luca
(VII, 36-50)

   În vremea aceea unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Iisus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată o femeie din oraş, care era păcătoasă, aflând că prânzeşte în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir şi, stând înapoi lângă picioarele Lui şi plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele şi cu părul capului ei să le şteargă; şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Dar, văzând aceasta, fariseul care-L chemase a zis în sine : omul Acesta, dacă ar fi prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de El, ar şti că este păcătoasă. Atunci Iisus, răspunzând, a zis către el : Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, a zis el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci; dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci spune-Mi : care dintre ei îl va iubi mai mult ? Simon, răspunzând, a zis : gândesc că acela cărui i-a fost iertai mai mult. Iar Iisus i-a răspuns : drept ai judecat. Apoi, întorcându-se către femeie, i-a zis lui Simon : vezi pe femeia aceasta ? Am intrat la tine în casă : apă de spălat pe picioare tu nu Mi-ai dat, ea însă Mi-a udat picioarele cu lacrimi şi le-a şters cu părul capului ei; sărutare nu Mi-ai dat, ea însă, de când am intrat, n-a contenit să-Mi sărute picioarele; cu untdelemn capul Meu tu nu l-ai uns, ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. Pentru aceea îţi spun : iertate îi sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cel cărui se iartă puţin puţin iubeşte. Şi a zis către ea : iertate îţi sunt păcatele ! Atunci au început cei care şedeau cu Dânsul la masă să se întrebe în gândul lor : cine este Acesta care iartă şi păcatele ? Dar Iisus a zis femeii : credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.



LA PREACUVIOASE ŞI MUCENIŢE

La Utrenie Evanghelia de la Matei
(X, 16-22)

   Zis-a Domnul ucenicilor Săi : iată Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Deci fiţi înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca şi porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. Chiar înaintea domnilor şi a împăraţilor veţi fi duşi pentru Mine, ca mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, să nu vă îngrijiţi cum, sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în acel ceas ce să grăiţi, fiindcă nu voi veţi fi cei care veţi răspunde, ci Duhul Tatălui vostru, Acela va grăi prin voi. Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu; şi se vor scula copiii asupra părinţilor şi-i vor omorî. Iar voi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu, dar cel care va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

La Liturghie Evanghelia de la Matei
(V, 14-19 )

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : voi sunteţi lumina lumii. Nu poate cetatea să se ascundă, când stă deasupra muntelui; nici oamenii nu aprind făclia ca să o pună sub obroc, ci în sfeşnic, ca să lumineze tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, pentru ca ei să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri. Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun vouă, cât vor sta cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, până ce nu se vor face toate. Deci, cel care va strica una din aceste porunci foarte mici şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel care va face şi va învăţa, acela mare se va chema în împărăţia cerurilor.


LA MĂRTURISITORI

La Liturghie Evanghelia de la Luca
(XII, 8-12)

   Zis-a Domnul către ucenicii Săi : oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor lepădat va fi în faţa îngerilor lui Dumnezeu. Oricui va zice vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta lui; dar celui care va grăi blasfemii împotriva Duhului Sfânt, aceluia nu i se va ierta. Iar când vă vor duce în sinagogi la stăpânitori, nu vă îngrijiţi cum, sau ce veţi răspunde, sau ce veţi zice, pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa, chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneţi.


LA SFINŢII FĂRĂ DE ARGINŢI

La Liturghie Evanghelia de la Matei
(IX, 36-38; X, 1-8)

   În vremea aceea, văzând Iisus mulţimile de oameni, I s-a făcut milă de ei, căci erau necăjiţi şi părăsiţi ca oile care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi : secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini. Deci, rugaţi pe Domnul secerişului ca să scoată lucrători la secerişul Său. Şi, chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată afară şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă. Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea : cel dintâi Simon, numit Petru şi Andrei fratele lui : Iacob al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui; Filip şi Vartolomei, Toma şi Matei vameşul; Iacob al lui Alfeu şi Leveu, numit Tadeu; Simon cananeul şi Iuda Iscarioteanul, acela care L-a vândut. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, povăţuindu-i şi zicându-le : în căile păgânilor să nu mergeţi şi în oraş de samarineni să nu intraţi; ci mai mult mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Pe unde veţi merge, propovăduiţi şi spuneţi că s-a apropiat împărăţia cerurilor. Tămăduiţi pe cei bolnavi, curăţiţi pe cei leproşi, pe cei morţi înviaţi, pe diavoli scoateţi-i afară; în dar aţi luat, în dar să daţi.