CANOANELE MAICII DOMNULUI

OCTOIHUL MIC

Glasul 1 | Glasul 2 | Glasul 3 | Glasul 4 | Glasul 5 | Glasul 6 | Glasul 7 | Glasul 8


CANOANELE  MAICII  DOMNULUI


Glasul 1


Sâmbătă seara | Duminică seara | Luni seara | Marţi seara | Miercuri seara | Joi seara | Vineri seara


CANONUL MAICII DOMNULUI


SÂMBĂTĂ SEARA


Glas 1

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă s-a proslăvit întru tărie. Că aceasta, Nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israelitenilor făcându-le cale nouă prin adânc.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Bucură-te, Maică Fecioară, curăţitoarea sufletelor, care ai născut Bucuria lumii; bucură-te, Împărăteasă; bucură-te, Biserica lui Hristos; bucură-te, cea cu totul cinstită; bucură-te, apărătoarea şi întărirea sufletelor.

   Bucură-te, pârga bunei vieţuiri; bucură-te, Stăpână, surparea blestemului; bucură-te, Maică Fecioară, care ai născut pe Dumnezeu mai presus de fire; bucură-te, toiag dumnezeiesc, care rupi noianurile patimilor.

Slavă ...

   Bucură-te, aplecătoarea vieţii; bucură-te, dumnezeiască Mireasă, Maica Cuvântului; bucură-te, starea cunoştinţelor; bucură-te, slava şi lauda îngerilor; bucură-te, Maica lui Dumnezeu; bucură-te, făclie luminătoare. 

Şi acum ...

   Bucură-te, ceea ce ai încăput pe Hristos; bucură-te, înălţarea căderii celei mai dinainte; bucură-te, cea nebiruită; bucură-te, apărătoarea lumii; bucură-te, prea neîntinată; bucură-te, sălăşluirea împărăţiei lui Hristos Dumnezeu. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Însu-ţi Cela ce  ştii neputinţa firii omeneşti  şi cu milostivire Te-ai închipuit întru dânsa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig  Ţie : Sfântă este Biserica cea însufleţită a slavei Tale celei preacurate, Iubitorule de oameni.
 

   Bucură-te, avuţia nejefuită a credincioşilor; bucură-te, coroana lui Hristos; bucură-te, steaua Domnului cea prea strălucită. Dăruieşte-mi atâta mulţime de dar, ca să strig  ţie, Stăpână : bucură-te, singură Împărăteasă, care eşti cămara Împăratului a toate.

   Bucură-te, Mireasă preacurată a lui Dumnezeu; bucură-te, de Dumnezeu dăruită prin care noi oamenii ne-am îndumnezeit; bucură-te, rugul cel nears; bucură-te, alinare; bucură-te, pierderea blestemului; bucură-te, singură prealăudată. 

Slavă …

   Bucură-te, limanul cel mântuitor; bucură-te, livada cea cu bun miros; bucură-te, Preacurată, luminătoarea sufletelor; bucură-te, ceea ce ai născut pe Ziditorul a toate; bucură-te, cea pe care te-a lăudat adunarea proorocilor iară Gavriil, «bucură-te» ţi-a adus ţie. 

Şi acum ...

   Bucură-te, Împărăteasa oamenilor; bucură-te, Stăpâna îngerilor; bucură-te, ceea ce covârşeşti pe începătorii lor, bucură-te, cămara lui Hristos, ceea ce eşti cea prea fără prihană; bucură-te, uşă neumblată; bucură-te, lână însufleţită; bucură-te, ceea ce eşti singură nădejdea sufletelor noastre. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc, privindu-te pe tine Avacum, cu ochii cei de departe văzători, a vestit mai înainte pe Sfântul lui Israil, ce vrea să iasă dintru tine, spre mântuirea noastră şi înnoirea. 

   Bucură-te, Maică Fecioară curată; bucură-te, stâlp de foc al Soarelui luminii; bucură-te, cinstită porumbiţă; bucură-te, palat prea cinstit al Împăratului; bucură-te, ceea ce singură ai micşorat căderea noastră.

   Bucură-te, norul cel cu totul luminos; bucură-te, prea neîntinată; bucură-te, Biserică cinstită a lui Dumnezeu; bucură-te, cămara cea bine încuviinţată; bucură-te rază neapusă a Luceafărului celui gândit; bucură-te, făclie a Luminii, cea de-a pururi luminoasă; bucură-te, preacurată Stăpână. 

Slavă ...

    Bucură-te, împărăteasă, acoperământul cel necuprins al oamenilor, mijlocitoare cinstită a lumii; bucură-te, stea de-a pururi luminoasă; bucură-te, alabastru înfricoşat al Mirului Darului şi al Sadului celui gândit al lui Hristos, Cel ce a odrăslit din Dumnezeu şi Tatăl; bucură-te, Stăpână preacurată. 

Şi acum ...

   Bucură-te, împărăteasă, cartea lui Hristos, cea cu multe flori împodobită  şi împreunarea celor despărţite; bucură-te, râul vieţii; bucură-te, pomul desfătării şi locaş curat; bucură-te, masă şi năstrapă şi pod. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   Cel ce ai luminat cu lumina venirii Tale, Hristoase, şi ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă. 

   Bucură-te, piatră, care ai născut pe Hristos, Piatra cea din capul unghiului; bucură-te, turn, care întâmpini şi opreşti întărâtarea vrăjmaşilor; bucură-te, cea fără de prihană, care ai primit întru tine Lumina cea de-a pururi vecuitoare a dumnezeieştii stăpâniri, celei mai presus de stăpânire.

   Bucură-te, cea neîntinată, starea celor ce se mişcă din materie; bucură-te, raza care aduci luminarea celor ce sunt în negură; bucură-te, cea cu adevărat Stăpână; bucură-te, făclie; bucură-te, paloş care tai neputinţele. 

Slavă ...

    Bucură-te, carte care ai primit pe Înţelepciunea lui Dumnezeu; bucură-te, tablă care ai scris prin Duhul pe Cuvântul; bucură-te, darul dăruit de Dumnezeu oamenilor spre mântuire, ceea ce eşti binecuvântată, Prealăudată. 

Şi acum ...

   Bucură-te, floare curăţată cu adăpările Duhului; bucură-te, stea mai strălucită decât toată curăţenia; bucură-te, pahar nemoştenit al vieţuirii celei de-a pururea a credincioşilor, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu.
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
    Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt şi nu este izbăvitor; socotitu-ne-am ca oile de junghiere; mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti neputincioşilor tărie şi îndreptare. 
 
    Bucură-te, candelă luminoasă; bucură-te, lumină de-a pururi strălucitoare; bucură-te, bogăţie gândită; bucură-te, Maica lui Dumnezeu cea fără prihană; bucură-te, ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu.


   Bucură-te, temelie neclătită; bucură-te, stare a fulgerului; bucură-te, Mireasă a Tatălui; bucură-te, Maica lui Hristos cea prea lăudată, acoperământul lumii; bucură-te, nădejdea tuturor. 

Slavă ...

    Bucură-te, dezlegarea blestemului; bucură-te, păzitoarea binecredincioşilor; bucură-te, sabie asupra vrăjmaşilor; bucură-te, zidul pustnicilor, ceea ce eşti nestricată, Maică nenuntită, a lui Dumnezeu Cuvântului.

Şi acum ...

    Bucură-te, scară gândită de la pământ către cer; bucură-te, uşa Luminii; bucură-te, lauda credincioşilor, ceea ce eşti cu totul neîntinată, ca ceea ce covârşeşti pe toate zidirile.

Doamne miluiește ...  (de trei ori). Slavă ..., Şi acum ...

Sedealna :

    Nor al Luminii celei de-a pururea vecuitoare, pe tine, Fecioară, te-a numit proorocul. Că întru tine pogorându-Se Cuvântul Tatălui, ca ploaia pe lână, şi dintru tine răsărind, lumea a luminat  şi înşelăciunea a pierdut, Hristos Dumnezeul nostru.  Ţie ne rugăm, Preasfântă : Nu înceta a-L ruga pe Acesta,  cu dinadinsul, pentru noi, cei ce te mărturisim pe tine adevărată Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
    Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cuptor gândit te înţelegem noi, credincioşii, că precum a mântuit pe cei trei tineri, Cel Preaînălţat, şi pe mine, tot omul, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat  şi preaslăvit.

    Bucură-te, liman liniştit al sufletelor; bucură-te, cămară aurită; bucură-te, pat împărătesc; bucură-te, cea în chipul fulgerului; bucură-te, Maică Fecioară, prin care ne-a răsărit luminare nouă celor din întuneric, Hristos cel Preaslăvit.

   Bucură-te, luminată tămăduire a bolnavilor celor ce aleargă la tine; bucură-te, acoperământul cel mult lăudat; bucură-te, ceea ce eşti preamilostivă; bucură-te, râu pururea curgător, care pe curăţie o păzeşti  şi pe izvoarele bolilor le usuci.

Slavă ...

   Bucură-te, pârgă a vieţii şi pod care treci pe popoare de pe pământ la cer; bucura-te, lăcaş curat şi nestricăcios al lui Dumnezeu Cuvântul precum bine a voit; bucură-te, sfeşnice care luminezi pe cei credincioşi cu darurile.

Şi acum ...

   Bucură-te, izvorul apei celei de-a pururea vii; bucură-te, raiule al desfătării; bucură-te, zid al credincioşilor; bucură-te, pururea Fecioară; bucură-te, singură Stăpână, prin care ne-a răsărit nouă Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea proslăvit.
 
Cântarea a 8-a,

Irmos :
În cuptor tinerii lui Israil …


   Bucură-te, ceea ce ai adus în lume pe Hristos, Soarele cel luminos, podoaba împărăţiei lui Hristos; bucură-te, Curată, ceea ce ne eşti nouă pricinuitoare de bucurie, binecuvântăm toate lucrurile naşterea ta cea fără de ani şi pe tine după datorie te cinstim neîncetat.

   Bucură-te, năstrapa cea cu totul de aur, care ai primit pe Dumnezeu ca pe nişte mană; bucură-te, râul vieţuirii celei de-a pururi a oamenilor; bucură-te, cinstită. O, bucură-te, Maica lui Dumnezeu cea nestricată ! Bucură-te, liman şi sprijinire a dreptcredincioşilor; bucură-te, nădejdea cea neruptă a sufletului meu. 

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe  Sfântul Duh, Domnul

   Bucură-te, toiagul cel făcător de biruinţă, care ai zdrobit cu tărie, cu mijlocirea ta, înălţările tuturor împotrivă-luptătorilor. O, bucură-te, Preasfântă, dumnezeiască Mireasă ! Bucură-te, păzitoarea  şi întărirea monahilor; bucură-te, scăparea şi acoperământul sufletului meu.

Şi acum ...

   Adoarme-mi poftele cele pătimaşe  şi idolii patimilor celor stricători de suflet, Curată, şi  şterge-le până în sfârşit, Maica lui Dumnezeu, ca să te slăvesc de-a pururea şi să te binecuvintez pe tine, ceea ce eşti singură pricina mântuirii tuturor.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-i şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii

   În cuptor, ca într-o topitoare, tinerii lui Israil cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind : Binecuvântaţi toate făpturile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Chipul naşterii tale celei curate l-a arătat rugul cel ce ardea nears;  şi acum te rugăm ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim neîncetat pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
 

   Bucură-te, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, ceea ce ai născut înălţimea înţelepciunii, adică pe Înţelepciunea şi Cuvântul Tatălui cel ipostatic ; bucură-te, noianul cel nemărginit al cunoştinţei, care pe cei ce te cinstesc pe tine îi învredniceşti de bucurie nemoştenită.

    Bucură-te, rânduneaua cea binevestită  şi porumbiţa care ai adus în lume alinarea; bucură-te, neîntinată; bucură-te, floarea firii şi munte netăiat, ceea ce eşti împărăteasă a toate; bucură-te, Maică Fecioară, nădejdea cea neruşinată a oamenilor.

Slavă ...

    Bucură-te, crin cu adevărat binevestit  şi trandafir de daruri mântuitor popoarelor; bucură-te, fulger, care ai adus în lume pe Mărgăritarul; bucură-te, ceea ce covârşeşti toată firea, cămară cerească; bucură-te, nădejdea mea cea neruşinată. 

Şi acum ...

   Bucură-te, ceea ce ai născut viaţa tuturor; bucură-te, cinstită, muntele cel cu totul umbrit; bucură-te, temei şi stare şi mişcare a mucenicilor şi a cuvioşilor, şi întărirea apostolilor.
 


CANONUL MAICII DOMNULUI

DUMINICĂ SEARA
 
Glas 1


Cântarea 1-a, Irmos :

 
  Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă s-a proslăvit întru tărie. Că aceasta, Nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici  a zdrobit, israelitenilor făcându-le cale nouă prin adânc.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

  Negrăit ai zămislit pe Dumnezeu  şi mai presus de fire L-ai născut pe Dânsul, Stăpână, cu totul neîntinată, şi pe pământeni i-ai izbăvit de greşeli. Pentru aceasta, te rog, izbăveşte-mă de focul gheenei. 
 

   În noianul păcatelor celor nenumărate şi al necazurilor mă cufund cumplit, ci tu, ceea ce eşti fără de prihană, cu ocârmuirea puternicii tale mijlociri, îndreptează-mă către dumnezeiasca alinare a pocăinţei.

Slavă ...

   Locaş sfânt aflându-te pe tine, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Dumnezeul nostru, Cel ce întru sfinţi se odihneşte, S-a sălăşluit în pântecele tău cel sfinţit şi primitor de Dumnezeu.

Şi acum ...

   Bucură-te, bucuria a toată lumea; bucură-te, binecuvântarea neamului nostru; bucură-te, ceea ce ai cinstit cu naşterea ta cea prea cinstită şi fără de sămânţă, preacinstită Marie, firea oamenilor cea necinstită.
 
Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Însuţi, Cel ce singur ştii neputinţa firii omeneşti şi cu milostivire Te-ai închipuit întru dânsa, încinge-mă cu putere de sus ca să strig Ţie : Sfântă este Biserica cea însufleţită a slavei Tale celei preacurate, Iubitorule de oameni.  


    Păşunea morţii şi a stricăciunii ai oprit-o, născând pe Vistieria vieţii  şi Dătătorul. Pentru aceea, preacurată Fecioară, mă rog  ţie : Luminează sufletul meu  şi mintea mea o sfinţeşte şi mă arată pe mine părtaş al vieţii. 

   Pe mine, cel ce cu vicleşug m-am robit  şi m-am supus robilor celor răi, care m-au depărtat de la Dumnezeu, învredniceşte-mă dumnezeieştii slobozenii;  şi cu robii Fiului tău uneşte-mă, Stăpână,  şi mă întăreşte ca să-i slujesc Lui.

Slavă ...

   Izvor al milei fiind  şi noian al bunătăţii  şi adânc nemărginit al milostivirii, usucă cu mila ta, milostivă Stăpână, izvoarele greşelilor mele  şi mă arată părtaş al milei tale.

Şi acum ...

   Pe tine  ştiindu-te lăcaş frumos  şi casă împodobită a slavei lui Dumnezeu, am iubit, Născătoare de Dumnezeu, bunăcuviinţa ta; pentru aceea, izbăveşte-mă de lăcaşurile cele din iad şi mă sălăşluieşte în corturile cerurilor.
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc privindu-te Avacum, cu ochii cei de departe văzători, a vestit mai înainte pe Sfântul lui Israil, Care avea să Se nască dintru tine spre înnoirea şi mântuirea noastră. 


   Preacinstită, plouă-mi mie picături de umilinţă, celui înţelenit cu sufletul de multa umezeală a patimilor; şi învredniceşte-mă, Fecioară, să-mi izvorască mie izvoare de lacrimi curăţitoare, ceea ce ai născut Ploaia cea cerească. 

   Pe Stăpânul cel milostiv şi îndurat L-ai născut, pe Care fă-L milostiv  şi mie celui ce am greşit  şi cu multe rele L-am mâniat totdeauna;  şi dăruieşte-mi curăţire de păcate, Stăpână, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Slavă ...

   Ceea ce eşti zidul credincioşilor  şi neispitită de nuntă, îngrădeşte-mi cu dumnezeiasca frică mintea mea cea întinată cu dezmierdările şi arat-o neclătită de năvălirile tâlharilor şi nerobită de năpădirile vrăjmaşilor.

Şi acum ...

    Pentru mila Ta cea negrăită, prunc sugător făcându-Te, Hristoase Dumnezeule,  Cel mai înainte de veci, Fecioara cea neispitită de bărbat mai presus de fire Te-a născut pe Tine, Cel ce ai  îndreptat pe Adam cel rătăcit, ca pe un prunc.
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Cel ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hristoase, şi ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă. 


   Ceea ce eşti milostivă, Născătoare a Cuvântului celui milostiv, miluieşte sufletul meu  cu dumnezeiasca ta milă  şi izbăveşte-mă de păcatul care mă ţine şi mă tiraniseşte, şi de obişnuinţă.  

   O, Stăpână, să nu mă laşi la judecată să mă fac bucurie dracilor celor ce caută să mă prindă pe mine, ci învredniceşte-mă să stau neosândit înaintea divanului Fiului tău.

Slavă ...

   Ca pe o pricină a dumnezeirii noastre, Născătoare de Dumnezeu, după datorie, de-a pururea te mărim pe tine, noi credincioşii. Că multe măriri  ţi-a făcut  ţie Cel puternic, precum însăţi ai proorocit, Curată.

Şi acum ...

   Străluceşte-mi haina sufletului meu, pe care am înnegrit-o cu întunecatele neguri ale patimilor mele, Stăpână,  şi bagă-mă în cămara lui Dumnezeu cea nestricată, purtând eu îmbrăcăminte de nuntă.
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel mai de jos  şi nu este izbăvitor; socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare. 


   Pe tine, ca pe ceea ce ai născut pe Stăpânul şi Domnul tuturor, Doamnă  şi Stăpână,  ştiindu-te Fecioară, te rog : Izbăveşte-mă de stăpânirea patimilor  şi de domnia lor slobozeşte-mă.

   Gândurile cele pătimaşe din sufletul meu înconjurând m-au înconjurat, ca albinele fagurul,  şi s-au aprins ca focul în spini, văpaie ridicând în aer; ci mântuieşte-mă, Preacurată.

Slavă ...

   Pe tine cunoscându-te doctor al bolnavilor, sculare a celor ce cad şi curăţitoare grabnică a celor ce greşesc, Născătoare de Dumnezeu, cu lacrimi cad la tine  şi strig ţie, ca ceea ce eşti puternică : Mântuieşte-mă pe mine cu mijlocirea ta.

Şi acum ...

   Fecioară neispitită de nuntă, mai presus de legile firii ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel ipostatic, Care a doua oară a ridicat zdrobirea noastră; pe Care roagă-L cu dinadinsul să ne mântuim noi toţi.

Doamne miluiește ....(de trei ori) Slavă ... Şi acum ...

Sedealna :

   Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, zidul cel mare şi nesurpat al credincioşilor, folositoarea cea tare a păcătoşilor, cetatea cea nejefuită  şi scăparea cea tare, te rog pe tine, Stăpână, să-mi stai înainte în ziua judecăţii şi să mă mântuieşti.
 
Cântarea a 7-a, Irmos :
 
   Cuptor duhovnicesc te înţelegem noi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, că precum Cel Preaînalt a izbăvit pe cei trei tineri, aşa şi pe mine, omul, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat  şi preaslăvit. 


   Iată, tot pe mine mă aduc ţie, Născătoare de Dumnezeu, cu totul şi sufletul şi trupul meu ţie îl închin, pofta mea şi dorirea ceea ce este întru mine, cu totul o întind către tine; mântuieşte-mă, Stăpână. 

   Acum mă tânguiesc pe sine-mi, eu ticălosul, ca cela ce lucruri vrednice de tânguire am lucrat,  şi ca cela ce acum m-am osândit, cela ce însumi de sine-mi sunt osândit, mai înainte de osândire, cu tânguire mă sfărâm, Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti ajutătoarea mea, să nu mă uiţi pe mine.

Slavă …

    Vai, suflete al meu, vremea se scurtează, lângă uşi este Judecătorul, divanul împodobit, scaunele se gătesc, îngerii aleargă înainte, cei aleşi se adună. Deci, pentru ce nu plângi şi nu te tânguieşti pentru tine, nepocăitule ?

Şi acum ...

   Rugul cel nears oarecând a închipuit pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, căci nu te-a ars nicidecum Focul Dumnezeirii. Pentru aceea te rog pe tine : Izbăveşte-mă de focul cel nestins, Curată, ca să laud fără de tăcere măririle tale.
 
Cântarea a 8-a, Irmos :

   În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 


   Ceea ce eşti strălucită cu strălucirea cea gândită a naşterii lui Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti mai presus de lumină, luminează  şi străluceşte sufletul meu cel întunecat, alungând întunericul şi noaptea păcatului şi povăţuindu-mă către raza pocăinţei. 

   Înfrumuseţatu-te-ai cu dumnezeieştile frumuseţi, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, născând pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel neasemănat întru frumuseţe, Care cu frumuseţile cele dumnezeieşti străluceşte inimile tuturor celor ce cu credinţă Îl laudă pe El întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Proorocii cu sfinţite glasuri te-au arătat pe tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, că te vei face Maică a Stăpânului Dumnezeu, Căruia toţi Îi strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi pe El în veci.

Şi acum ...

   Ca o frumoasă, ca o împodobită Fecioară, ai născut mai presus de fire pe Hristos, Cel frumos cu frumuseţea, Căruia toţi Îi strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi pe El în veci.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   Chipul curatei naşterii tale l-a arătat rugul cel aprins cu foc, rămânând nears. Şi acum te rugăm să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, de Dumnezeu Născătoare. 


   Ca să te cinstesc pe tine cu cântări mulţumitoare de bucurie, Fecioară, ca prin toată viaţa mea să te măresc, scoate-mă din gura leului, care cumplit răcneşte şi se sârguieşte să mă înghită pe mine. 

   Sus pe mintea mea, din adâncul cel pământesc ridicând-o, învredniceşte-o, Stăpână, ca pe frumuseţile cele din ceruri totdeauna ca într-o oglindă să le privească şi să le nălucească, şi de vederea celor pururea vecuitoare să se veselească.

Slavă …

   Arătatu-te-ai sfinţită casă, Fecioară,  şi curat palat lui Hristos, Împăratului celui mai înainte de veci şi Care stăpâneşte toată zidirea; pentru aceea inima mea de necuratele patimi curăţeşte-o.

Şi acum ...

   Năstrapă sfinţită şi masă, sfeşnic cu raze de aur şi scaun sfânt, cort neajuns  şi de mână nefăcut, cămară  şi sălaş de aur  şi lespede de Dumnezeu scrisă  şi pat de Dumnezeu primit, te cunoaştem pe tine, Preacurată.




CANONUL MAICII DOMNULUI

LUNI SEARA 
 
Glas 1

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă cu braţ înalt,  şi a mântuit pe Israil, că S-a proslăvit.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu, Cel fără de ani, întrupat sub ani, Preasfântă, curată, vindecă toate patimile cele de mulţi ani ale mult ticălosului meu suflet.
 

   Rănile sufletului meu, Preacurată, înfocarea inimii şi schimbările minţii, pierde-le ca o bună cu rugăciunile tale.

Slavă …

   Ceea ce ai născut Lumina, pe Izbăvitorul meu, izbăveşte-mă de întuneric şi de chinurile cele veşnice de acolo, Preacurată, ca, mântuindu-mă, să laud milostivirea ta.

Şi acum ...

   Cântare de umilinţă cu fierbinţeală să-i aducem Născătoarei de Dumnezeu, o, ticăloase suflete al meu, care rău te-ai întinat, ca să ne izbăvim de focul cel veşnic.
 
Cântarea a 3-a, Irmos :
 
   Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai întărit peste ape cerul al doilea şi ai întemeiat pământul, Atotputernice.
 

    Întru tot Sfântă Născătoare de Dumnezeu, pierde toată nerodirea minţii mele celei sterpe  şi arată roditor de fapte bune pe sufletul meu, ceea ce eşti ajutorul credincioşilor.
 

    Izbăveşte-mă de toată primejdia  şi de cele multe sminteli ale  şarpelui, de văpaia cea veşnică  şi de întuneric, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi care ai născut nouă Lumina cea neînserată. 

Slavă …

   De divanul cel înfricoşat, de focul cel nestins şi de hotărârea cea înfricoşată cu totul mă tem, preacurată Fecioară, ci sârguieşte-te, ceea ce eşti bună, şi mântuieşte mai înainte de sfârşit pe robul tău.

Şi acum ...

    Născătoare de Dumnezeu, cea neispitită de nuntă, du rugăciunile noastre Făcătorului tău  şi Dumnezeu, Celui ce S-a născut din pântecele tău, ca să ne izbăvim desăvârşit de primejdiile cele cumplite.
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
    Cu duhul mai înainte văzând întruparea Cuvântului, proorocule Avacum, ai propovăduit strigând : Când se vor apropia anii, Te vei cunoaşte; când va veni vremea, Te vei arăta; slavă puterii Tale, Doamne.
 

    Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti cort neîntinat, curăţeşte-mă acum pe mine cel întinat cu greşelile, cu preacuratele picături ale milostivirii tale, şi-mi dă mie mână de ajutor ca să strig : «Slavă  ţie, Curată, de Dumnezeu preaslăvită».

   Te-ai arătat Biserică sfinţită a lui Dumnezeu, Cel ce S-a sălăşluit întru tine, mai presus de minte, Fecioară. Pe Dânsul roagă-L să ne curăţească pe noi de întinăciunea păcatelor, ca să ne cunoaştem case  şi lăcaşuri ale Duhului.

Slavă …

   Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Izvorul milei, miluieşte-mă,  şi-mi dezleagă boala cea cumplită a sufletului meu  şi orbirea inimii, dându-mi mai înainte de sfârşit curgeri de lacrimi  şi umilinţă  şi izbăvire de cele cumplite.

Şi acum ...

   S-au spăimântat oştile îngerilor văzând cum Cel nevăzut S-a văzut în chipul nostru, din tine, Fecioară de Dumnezeu Născătoare; pe Care roagă-L să învrednicească mântuirii pe toţi cei ce cu credinţă te slăvesc pe tine.
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   Pacea Ta dă-ne-o nouă, Fiule al lui Dumnezeu, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu cunoaştem  şi numele Tău numim, că eşti Dumnezeu al celor vii  şi al celor morţi.

   Mort m-a făcut pe mine oarecând, în Eden, gustarea cea rea; iar tu, Curată, ceea ce ai născut Viaţa, pe Cel ce a murit pe lemn de demult, înviază-mă  şi pace dăruieşte-mi.

   Mântuieşte-mă, Preacurată, de primejdiile cele cumplite şi ridică din gunoiul patimilor pe netrebnicul robul tău şi-l izbăveşte de robire şi de răutatea diavolilor celor răi.

Slavă …

   Deschide ochii sufletului meu, Curată, ca să văd luminat dumnezeiasca strălucire şi slava ta, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, ca să dobândesc milă şi slava cea veşnică.

Şi acum ...

    Împărăteasă şi Fecioară, te propovăduieşte pe tine, cea Curată, David, ceea ce eşti neîntinată. Pentru aceea te rog : Fă-mă pe mine moştenitor al împărăţiei celei cereşti, ca să te fericesc pe tine.
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
    Proorocului Iona urmând, strig : Slobozeşte viaţa mea din stricăciune, Bunule, şi mântuieşte-mă, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig : Slavă Ţie.

    Pe mine cel întinat la suflet cu multe păcate, te rog cu dinadinsul pe tine, cortul cel neîntinat : Spală-mă de tot felul de întinăciune cu mijlocirea ta.

    Curată, ocârmuitoare fă-te mie, celui ce înot în noianul cel cumplit al ispitelor vieţii  şi îndreptează-mă pe calea mântuirii şi mă mântuieşte.

Slavă …

    Marie, ceea ce te-ai arătat cort al sfinţeniei, sfinţeşte sufletul meu cel întinat cu dulceţile  şi fă-l părtaş dumnezeieştii slave.

Şi acum ...

   Pe tine, Maica lui Dumnezeu şi cea bună între femei, cu dinadinsul te rog : Să nu mă treci cu vederea, Curată, ci milostiveşte-te şi despre toată vătămarea întreg păzeşte-mă.

Sedealna :

   Judecătorul se apropie, lângă uşi este sfârşitul, priveghează suflete, şi suspinând din adâncul inimii strigă către Maica Dumnezeului nostru : Slobozeşte-mă de înfricoşatele munci şi în locul odihnei rânduieşte-mă, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos :
 
    De tinerii Tăi cei din cuptor, Mântuitorule, focul nu s-a atins  şi nici nu i-a vătămat. Atunci cei trei, ca dintr-o gură, cântau  şi binecuvântau, grăind : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

    Sufletul meu cel pângărit cu patimile sfinţeşte-l, curată Stăpână, ceea ce eşti cu totul neîntinată, şi cumplitele robiri ale minţii, orbirea inimii  şi năpădirile diavolilor, degrabă pierdele.

   Mintea mea cea omorâtă de patimile trupului înviază-o, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi întăreşte-mă să săvârşesc cele plăcute lui Dumnezeu, ca să te măresc pe tine şi să laud de-a pururea milostivirea ta.

Slavă ...

   Izbăveşte de gheenă pe robul tău, Stăpână curată; izbăveşte-mă de osânda cea înfricoşată a Fiului tău; izbăveşte-mă de toată munca pe mine cel osândit, rugând pe Dumnezeul cel Preabun.

Şi acum ...

   Omoară-mi degrab, Stăpână curată, patimile trupului meu, şi spală-mi întinăciunea cea cumplită a sufletului meu, Fecioară, şi izbăveşte-mă de pâra diavolilor celor răi şi mă mântuieşte.
 
Cântarea a 8-a, Irmos :

   De care se înfricoşează îngerii şi toate oştile, ca pe un Ziditor şi Domn, lăudaţi-L preoţi, slăviţi-L îngeri, bine-L cuvântaţi popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

   Cel fără de trup se întrupează din tine cu dumnezeiască cuviinţă; pe Care roagă-L, întru totul curată, să omoare patimile trupului meu  şi să-mi învieze sufletul cel omorât cu păcatele.

   Vindecat-ai zdrobirea lui Adam celui de  ţărână, născând pe Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ceea ce eşti cu totul neîntinată; pe Care roagă-L să tămăduiască rănile sufletului meu, care nevindecat boleşte.

Binecuvântăm pe Tatăl …

    Scoală-mă pe mine cel ce zac întru adâncul răutăţilor, bate război cu vrăjmaşii cei ce se luptă cu mine, pe sufletul meu cel rănit cu dulceţi necuvioase să nu-l treci cu vederea, Curată, ci îndură-te şi-l mântuieşte.

Şi acum ...

   Vindecă patimile inimii mele, Preacurată, ceea ce ai născut pe Doctorul tuturor şi mă arată părtaş părţii celor drepţi, Fecioară, rugându-L pe Hristos. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

    De care se înfricoşează îngerii şi toate oştile, ca pe un Ziditor şi Domn, lăudaţi-L preoţi, slăviţi-L îngeri, bine-L cuvântaţi popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
    Pe norul cel purtător de lumină, întru care Stăpânul tuturor, Cel fără de început, S-a pogorât din cer ca ploaia peste lână  şi S-a întrupat, pentru noi făcându-Se om, o mărim toţi, ca pe o Maică curată a Dumnezeului nostru.

    Iubitor de păcate fiind, întru lenevire petrec  şi de divanul cel nemitarnic mă cutremur; la care păzeşte-mă nevinovat  şi neosândit, cu sfintele tale rugăciuni, ca să te fericesc de-a pururea pe tine, ca pe o apărătoare.
 
   Mă înfricoşez de divanul şi de ochiul cel neamăgit al Fiului tău, Fecioară, căci am săvârşit fapte urâte pe pământ. Pentru aceasta strig  ţie : preamilostivă Stăpână, ajută-mă şi să mă scoţi din nevoia cea de atunci şi să mă mântuieşti, Curată.

Slavă ...

    Cât de înfricoşată va fi ziua cercetării, Fecioară ! Cât de înfricoşată va fi hotărârea ! Cât de cumplită va fi ruşinea ! Cine va suferi acestea, Stăpână cu totul neîntinată ? Ci miluieşte ticălosul meu suflet, şi mai înainte de sfârşit dă-mi lăsare de greşeli, Curată.

Şi acum ...

   Ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască, pe mine cel întunecat cu toate meşteşugirile vrăjmaşului, şi care cu trândăvie vieţuiesc şi întărât pe Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără prihană, luminează-mă şi povăţuieşte-mă către lucrările cele bune, ca ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor.




CANONUL MAICII DOMNULUI

MARȚI SEARA
 
Glas 1

 Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Din robia cea amară izbăvindu-se Israil, marea cea neumblată a străbătut-o ca pe uscat; iar pe vrăjmaşul văzându-l înecat, cântare lui Dumnezeu a cântat, ca unui Făcător de bine, Cel ce a făcut minuni cu braţ înalt, că S-a proslăvit.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai întrupat pe Cel neîncăput nicăieri. Deci, pe Acesta roagă-L să ne izbăvească pe noi de toată strâmtorarea şi de munca cea veşnică, Maică Fecioară.
 

   Vindecă patimile inimii mele, Născătoare de Dumnezeu,  şi cere ca să mi se dea mie lăsare păcatelor, pe care nebuneşte le-am lucrat şi ca să te slăvesc pe tine, cu solirile tale fiind mântuit.

Slavă ...

   Ceea ce eşti nor al Luminii, ca ceea ce ai născut pe Soarele slavei, alungă norii patimilor din sufletul meu, Preacurată, şi luminează-mă cu dumnezeiasca rază a pocăinţei.

Şi acum ...

   Bucură-te, izvorul darului; bucură-te, scară  şi uşă cerească; bucură-te, sfeşnice, năstrapă de aur  şi munte netăiat, ceea ce ai născut lumii pe Hristos, Dătătorul de viaţă.
 
Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Nu întru înţelepciunea  şi bogăţia sa să se laude muritorul, ci întru credinţa Domnului, cu dreaptă credinţă strigând lui Hristos Dumnezeu şi cântând pururea : Pe piatra poruncilor Tale, întăreşte-mă, Stăpâne.

   Vindecă patimile inimii mele, Stăpână curată, că ai născut pe Hristos, Doctorul tuturor, Cel iubitor de oameni, Care neputinţele noastre a purtat, bolile le-a ridicat şi Crucea pentru noi a răbdat.

   Cu vicleşug caută să mă răpească pe mine  şarpele cel prea rău şi să mă facă mâncare a lui; ci miluieşte-mă pe mine cel ce nădăjduiesc în tine, şi nelucrătoare fă pândirile şi vicleniile lui, ceea ce eşti cu totul fără prihană. 

Slavă ...

   Dumnezeu, Cel ce singur este nevăzut, S-a făcut văzut, întrupându-Se dintru tine, pentru covârşirea bunătăţii, pe Care roagă-L să mă izbăvească de vrăjmaşii cei nevăzuţi, care fără cruţare necăjesc inima mea, Stăpână, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Şi acum ...

    Pe tine te-am agonisit păzitoare a vieţii mele şi zid nesurpat. Să te aflu pe tine şi după sfârşitul meu acoperământ şi apărătoare nebiruită, care mă duci către Dumnezeu, şi viaţă veşnică  şi slavă îmi dăruieşte, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
    Auzit-a de demult Avacum cel minunat auzul Tău, Hristoase,  şi cu frică a strigat : Dumnezeule, de la miazăzi vei veni, şi Cel Sfânt din munte cu umbră deasă, ca să mântuieşti pe unşii Tăi. Slavă puterii Tale, Doamne.

    Pe tine singură din toate neamurile alegându-te Făcătorul veacurilor, S-a sălăşluit întru tine. Deci, pe Dânsul, ca pe un bun, roagă-L de Dumnezeu dăruită Stăpână, ca să ne miluiască pe noi, cei ce te lăudăm pe tine.

    Ca ceea ce eşti Maica lui Hristos, Făcătorul a toată zidirea, pe Acesta roagă-L, Curată, să miluiască neputinţa noastră, Fecioară, şi să ne dăruiască tuturor curăţire de greşeli şi îndulcirea veşnicelor veselii.

Slavă ...

   Ca ceea ce ai pe ochiul inimii tale priveghetor, ne păzeşti pe noi, ocrotindu-ne cu neadormită iubirea ta de oameni, Curată, şi ne izbăveşti de fiarele cele gândite, de războaiele cele văzute şi de necazuri.

Şi acum ...

    Judecata a sosit, priveghează suflete al meu, leapădă somnul cel greu al trândăvirii şi întru priveghere strigă lui Hristos : Pentru rugăciunile Maicii Tale, miluieşte-mă pe mine, cel ce am ajuns întru adâncul răutăţilor.
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
    Lumina Ta cea neapusă străluceşte-o, Hristoase, în inimile celor ce cu credinţă Te laudă pe Tine; pacea Ta cea mai presus de minte dându-ne-o nouă. Pentru aceea din noaptea neştiinţei către ziua luminii Tale, prin lumina Ta alergând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.

    Cu strălucirea Celui ce a răsărit din tine mai presus de minte, luminează gândurile noastre, cea cu totul fără prihană,  şi împuţinează întunericul cugetelor celor stricătoare de suflete şi a pomenirilor celor întinate.

    Ceea ce ai născut pe Hristos, Noianul milostivirii, usucă adâncul cel nemăsurat al greşelilor mele, Fecioară, dându-mi mie ploi de umilinţă, cu mijlocirile tale cele către Dumnezeu.

Slavă ...

    Ceea ce eşti nor prealuminat al Soarelui, alungă negura sufletului meu cu rugăciunile tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi luminează mintea cea întunecată cu lenevirea, ca să te cânt pe tine, fiind mântuit.

Şi acum ...

    Înmulţitu-s-au mai mult decât nisipul mării greşelile sufletului meu şi nu-mi este mie slăbire, Stăpână. Ci ca ceea ce ai născut Noianul milostivirii, izbăveşte-mă de necăjirea ceea ce mă ţine pe mine.
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
    Cu totul sunt cuprins de nenumăratele patimi şi în chitul răutăţilor am căzut. Ci din stricăciune ridică-mă, Dumnezeule, ca oarecând pe Iona, şi întru credinţă dăruieşte-mi nepătimirea, ca să jertfesc Ţie cu glas de laudă şi cu duh de mântuire.
 

    Scoate-mă, Curată, din adâncul cel mai de jos al deznădăjduirii şi la limanul pocăinţei celei adevărate îndreptează-mă pe mine, robul tău, rogu-mă, căci către tine am ridicat ochii mei, Prealăudată.

    Ceea ce eşti cu totul fără prihană, care ai veştejit cu Vlăstarul tău răutatea vrăjmaşului, ceea ce de demult a odrăslit prin călcările de poruncă, smulge gândurile cele făcătoare de stricăciune  şi spinoase, care odrăslesc în sufletul meu.

Slavă ...

    Maică Fecioară curată, roagă pe Domnul, Care negrăit ne-a strălucit nouă din pântecele tău, să mă izbăvesc de focul cel veşnic, de întunericul negurii şi de tot felul de necaz.

Şi acum ...

    Sufletul mi-am întinat fără de măsură cu răutăţile mele cele spurcate, eu întru-tot pătimaşul, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână. De aceea încotro mă voi duce, ţinut fiind cu totul de deznădăjduire ?

Sedealna :

    A ta folosinţă agonisind, Preacurată, şi cu rugăciunile tale din nevoi izbăvindu-ne, cu Crucea Fiului tău pretutindeni fiind păziţi, după datorie pe tine toţi cu bună cinste te mărim. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Tinerii cei ce s-au arătat oarecând sfinţi pentru buna credinţă, au trecut ca printr-o cămară prin văpaia cuptorului cea nesuferită  şi cu un glas lăudând, cântare cântau : Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat !

    Dumnezeu Cel mai presus de fiinţă, luând din sângiurile tale cele curate trup, pe tine apărătoare a pământenilor te-a arătat, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Pentru aceea ne rugăm ţie : De toată nevoia izbăveşte-ne pe noi cei ce cântăm : Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea proslăvit. 

    Către Domnul, Cel ce S-a născut dintru tine, fii mijlocitoare, ceea ce eşti bună, ca să mă izbăveşti de gheena  şi de foc  şi să mă învredniceşti împărăţiei, pe mine care strig : Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea proslăvit !

Slavă ...

    Născătoare de Dumnezeu, scaun al lui Dumnezeu şi cămară însufleţită cunoscându-te pe tine cu adevărat noi credincioşii, cu credinţă strigăm ţie : Mântuieşte pe robii tăi de toate înconjurările, Curată, ca de-a pururea să te binecuvântăm şi să ne închinăm ţie.

Şi acum ...

    Toată nădejdea mântuirii mele spre tine o pun, că pe tine te-am câştigat ajutor  şi zid nebiruit, întărire  şi întemeiere de tărie, şi prin tine nădăjduiesc a dobândi împărăţia, Stăpână.
 
Cântarea a 8-a, Irmos :

    Cuptorul de demult, cel cu foc răcorit, a arătat chipul minunii celei mai presus de fire, pentru că focul n-a ars pe tinerii coconi, arătând dumnezeiasca naştere a lui Hristos, cea fără de sămânţă, din Fecioară. Pentru aceea, lăudând să cântăm : Toată zidirea bine să cuvinteze pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

   Sufletul meu cel omorât cu multe patimi, înviază-l, Fecioară, ceea ce ai născut lumii Viaţa, ca să strige, cu gătirea inimii : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

    Năstrapa care de demult purta mana, te închipuia pe tine, Curată, că pe Hristos, Dulceaţa noastră, L-ai purtat în pântece  şi ai născut cu trup pe Cel ce scoate din toată amărăciunea greşelilor celor necuvioase pe cei ce-L preaînalţă pe Dânsul întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl …

    Biserică te-ai arătat lui Emanuil  şi uşă prin care Singur a intrat şi a ieşit, precum Însuşi ştie, mântuind pe cei ce te slăvesc şi te laudă pe tine, ceea ce negrăit şi fără stricăciune pe Dânsul L-ai născut.

Şi acum ...

    Pricinuitoare de mântuire te-ai arătat nouă, Născătoare de Dumnezeu, născând pe Stăpânul şi Mântuitorul a toate; pentru aceea te rog să învredniceşti mântuirii pe sufletul meu cel smerit, ca să te laud pe tine cu credinţă în veci.

Să lăudăm, bine să cuvântăm … 

    Cuptorul de demult, cel cu foc răcorit, a arătat chipul minunii celei mai presus de fire, pentru că focul n-a ars pe tinerii coconi, arătând dumnezeiasca naştere a lui Hristos, cea fără de sămânţă, din Fecioară. Pentru aceea, lăudând să cântăm : Toată zidirea bine să cuvinteze pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Negrăită este taina Fecioarei, pentru că aceasta cer, scaun de heruvimi şi cămară purtătoare de lumină a lui Hristos, Dumnezeu Atotţiitorul, s-a arătat. Pe aceasta cu bună cinste, ca pe Născătoarea de Dumnezeu să o mărim.

   Se înfricoşează rânduielile îngerilor de Cel ce a răsărit din pântecele tău, pe Care roagă-L pentru noi, Maică Fecioară, de înfricoşata muncă şi de întunericul cel mai dinafară să ne izbăvească pe toţi cei ce te lăudăm pe tine. 
 
    Născătoare de Dumnezeu, cu totul lăudată, ai adânc de milostivire, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Noianul cel nemărginit al bunătăţii. Pentru aceasta, pe cei ce te măresc pe tine, miluieşte-i şi-i izbăveşte de osânda cea veşnică.

Slavă ...

    Totdeauna mă înfricoşez, gândind la divanul cel înfricoşat şi a toată lumea, fiind înfăşurat cu fapte rele, cu vătămare de minte şi vinovat muncii fiind; dintru care răpeşte-mă, Născătoare de Dumnezeu, cu mijlocirea ta.

Şi acum ...

   Apărătoare  şi sprijinitoare întemeiată te-ai făcut întregii mele vieţi, tu, cea cu totul neîntinată, şi m-ai izbăvit din multe primejdii şi necazuri şi din reaua lucrare şi viclenie a vrăjmaşilor; ci şi din focul cel veşnic izbăveşte-mă.



CANONUL MAICII DOMNULUI

MIERCURI SEARA 
 
Glas 1

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Lui Dumnezeu, Cel ce a ajutat în Egipt lui Moisi, şi printr-însul, pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, cântare de biruinţă să-i cântăm, că S-a proslăvit.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe no.

   Întru noianul relelor şi în viforul patimilor înviforându-mă, chem liniştea ta, cinstită, Curată : Mântuieşte-mă, că eşti adăpostirea credincioşilor.

   Curăţindu-ţi-se mai înainte sufletul cu lumina dumnezeiescului Duh, ai primit în pântece toată Raza Tatălui. Drept aceea, risipeşte întunericul păcatului meu, Fecioară curată.

Slavă ...

   Pe tine, cortul cel ceresc şi chivotul cel sfânt, întru care Hristos a zidit casa Sa, şi te-a arătat curăţitoare, ca pe o mântuire a noastră, te mărim.

Şi acum ...

   Prealăudată Născătoare de Dumnezeu, tu eşti scăparea cea tare a neamului omenesc, zid  şi acoperământ, liman şi puternică folositoare în răutăţile vieţii.
 
Cântarea a 3-a, Irmos :
 
   Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Care peste ape ai întărit cerul al doilea şi ai întemeiat pământul peste ape, Atotputernice.

   Stăpână, întru lumina Fiului tău risipeşte negura greşelilor mele, cu rugăciunea ta.


   Ca ceea ce ai adâncimea minunilor şi izvorul tămăduirilor, Preacurată, spală toată întinăciunea cea de păcat a sufletul meu.

Slavă ...

   Negrăitei naşterii tale ne închinăm, binecuvântată, chemându-te spre rugăciune; roagă-te să se izbăvească de toată nevoia cei ce te laudă pe tine, Preacurată.

Şi acum ...

   Împlinire a nădejdilor şi dumnezeiesc acoperământ, folositoare şi zid de mântuire, te-am câştigat pe tine, Maica Cuvântului; străluceşte-mi lumina pocăinţei.
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Auzit-am, Doamne, auzul Tău  şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale, grăia proorocul, şi Te-am proslăvit, Iubitorule de oameni.

   Curăţitoare neruşinată am câştigat noi credincioşii rugăciunea ta, curată Fecioară.


    Pe dumnezeiescul Cuvânt zămislindu-L negrăit în pântecele tău, ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul neamului nostru.

Slavă ...

   Zid nebiruit având acoperământul tău, Fecioară, de nevăzuţii vrăjmaşi ne izbăvim.

Şi acum ...

    Pe cei căzuţi în păcate ridică-i, Fecioară binecuvântată, că eşti nădejdea credincioşilor.
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
    Răsari nouă luminată lumina cea pururea fiitoare, celor ce mânecăm către judecăţile poruncilor Tale, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Hristoase, Dumnezeul nostru.

    Pe tine, pururea Fecioară, ceea ce eşti puternică sprijinitoare în ispite, în necazuri  şi în cumplite păcate, să te aflăm ajutătoare în bună vreme.

    Pe tine, ceea ce ai născut mai presus de fire pe Ziditorul a toate  şi ai rămas fecioară, oştile îngereşti te laudă pururea, Născătoare de Dumnezeu.

Slavă ...

    Cu izvorul tămăduirilor tale şi cu curgerile minunilor tale, spală-mi spurcăciunea care din păcate s-a lipit de mine, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Şi acum ...

   Zămislind în pântece pe Curăţirea sufletelor noastre, Preacurată, ai născut Mântuirea celor ce cu dreaptă credinţă te slăvesc, Născătoare de Dumnezeu.
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   Pe proorocul l-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni;  şi pe mine mă scoate dintru adâncul păcatelor, rogu-mă.

   Zdrobirile patimilor mele cele cu durere, tămăduieşte-le, Stăpână, cu legătura rugăciunii tale, şi-mi dăruieşte sănătate. 

   Tot fiind zămislit în multe necuvioşii şi cu mintea robit de multe păcate, la acoperământul tău năzuiesc, mântuieşte-mă.

Slavă ...

   Toţi te rugăm cu neîndoită credinţă, preacurată Fecioară, să ne dăruieşti dezlegare greşelilor, ca ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu.

Şi acum ...

   Ca ceea ce te-ai arătat căruţă Soarelui celui înţelegător, cu totul fără de prihană, luminează-ne pe noi, cei ce dormim în noaptea necunoştinţei.

Sedealna :

    Fecioară  şi hrănitoarea Unuia din Treime, ceea ce eşti rai frumos şi mântuirea pământenilor, mântuieşte cu acoperământul tău pe cei ce-ţi cântă ţie cu bună credinţă. Că tu ai născut pe Cel ce a grăit prin prooroci; tu ai purtat pe Cel ce ţine toate, ca ceea ce eşti Maică a lui Hristos Dumnezeu.
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Cuptorul se răcorea, Mântuitorule, iar tinerii dănţuind cântau : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

   Întru ispite ajutătoare, în primejdii mântuire  ştiindu-te, Stăpână, cu credinţă strigăm : Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.


   Ca ceea ce ai născut pe Dătătorul de viaţă, înviază-mă pe mine cel omorât de cumplite păcate, Născătoare de Dumnezeu, ca să strig : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă ...

    Dintru tine ieşind Dumnezeu, a izbăvit firea din blestem şi a tămăduit durerile tuturor; binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.

Şi acum ...

    Bucură-te, bucuria credincioşilor  şi izbăvirea de întristare; bucură-te, curăţitoarea tuturor celor ce strigă cu credinţă : Bine eşti cuvântată, Născătoare de Dumnezeu, preacurată, Prealăudată.
 
Cântarea a 8-a, Irmos :

   Pe Cel ce a mântuit în cuptor pe tinerii cei de cântare cuvântători  şi cuptorul cel cu văpaia ca de tunet întru răcoreală l-a schimbat, pe Hristos Dumnezeu lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

    Îmblânzeşte pe milostivul Dumnezeu şi Cuvântul, Născătoare de Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă strigă fără de tăcere : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
    Curăţire având pe rugăciunea ta, Născătoare de Dumnezeu, noi cei cufundaţi în adâncul greşelilor strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl …

    Pe tine scăpare întru primejdii, oştitoare şi folositoare toţi câştigându-te, strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum ...

    Negura cumplitelor valuri mă tulbură, pentru aceasta năzuiesc către limanul rugăciunii tale, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

    Pe Cel ce a mântuit în cuptor pe tinerii cei de cântare cuvântători şi cuptorul cel cu văpaia ca de tunet întru răcoreală l-a schimbat, pe Hristos Dumnezeu lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
    Pe tine, rugul cel nears, pe care te-a văzut Moisi, şi scară însufleţită, pe care te-a văzut Iacov,  şi uşă cerească, prin care a trecut însuşi Hristos Dumnezeul nostru, cu cântări te mărim, Maică preacurată.
 
   Stăpână, ceea ce ai mulţime de milostiviri şi bogate îndurări, tămăduieşte-mi patimile, rănile  şi durerile trupului, ca după datorie să te slăvesc.
 
    Pe tine, ceea ce ai zămislit în pântece pe Cuvântul Tatălui şi L-ai născut mai presus de fire, şi Fecioară ai rămas, Preacurată, cu mulţumită te slăvesc, grăind : Bucură-te, ajutătoarea păcătoşilor.

Slavă ...

    Tu singură eşti povăţuitoare nerătăcită a credincioşilor şi cale de mântuire, care duce drept la împărăţia cea cu adevărat cerească, Curată, nădejdea sufletelor noastre.

Şi acum ...

    Tu ne-ai lucrat nouă Spicul cel ceresc, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi te rogi de-a pururea, şi mântuieşti din necazuri şi din primejdii şi dai curăţire păcatelor tuturor celor ce te laudă.



CANONUL MAICII DOMNULUI

JOI SEARA 
 
Glas 1

Cântarea 1-a, Irmos:
 
   Lui Dumnezeu, Cel ce a ajutat în Egipt lui Moisi, şi printr-însul pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, cântare de biruinţă să-i cântăm că S-a proslăvit.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Cetele tuturor,  şi ale îngerilor şi ale oamenilor, amorţesc către lauda ta, Fecioară, cea singură mult lăudată, puternică scăpare a creştinilor. Cum dar voi îndrăzni eu însu-mi să te laud pe tine, Stăpână ?

   Ci spre mulţimea milostivirilor tale îndrăznind eu, nevrednicul, Preacurată, cu credinţă mă apropii către tine, eu prostul şi lepădatul tău rob : Dă-mi cuvânt ca să-ţi cânt cântare veselitoare.

Slavă ...

   Bucură-te, arătarea tainei celei înfricoşate, tăinuite şi dumnezeieşti; bucură-te, năstrapă cu totul de aur  şi deschizătoarea uşilor raiului; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu fecioară, Maică nenuntită.

Şi acum ...

   Pâine de viaţă purtătoare te-ai arătat, Fecioară, pentru că pe Hristos L-ai născut, pe Făcătorul a toate; pe Care, rugându-L ca o Maică, slobozeşte din toată urgia, din primejdii şi din toate felurile de necazuri pe cei ce te laudă pe tine.
 
Cântarea a 3-a, Irmos :
 
   Întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câştigat-o cu puterea Crucii Tale, întru care pe vrăjmaşul l-ai vădit şi lumea ai luminat.

   Binecuvântată, izbăveşte-ne din toată nevoia şi primejdia, pe noi credincioşii cei ce prin tine de bucurie ne-am îndulcit, ca să-ţi cântăm cu bucurie : Bucură-te, Mireasă dumnezeiască.

    Ceea ce ai născut Strugurele vieţii, Care izvorăşte vin mântuitor, cu totul mă înţelepţeşte, ca o milostivă, pe mine cel întunecat cu beţia păcatelor, şi către căi drepte ale pocăinţei du-mă.

Slavă ...

   Preacurată Fecioară, Marie, cea plină de dar, slăvită pricinuitoare a bucuriei, dă dar dumnezeiesc şi milă lăudătorilor tăi, ca să-ţi cânte ţie cântare de mulţumire.

Şi acum ...

   Şi cu gândurile alunecându-mă şi cu întinăciuni trupeşti întinându-mă, spre tine scap, Curată, cea cu adevărat fără prihană şi neîntinată, ajutătoare fă-te robului tău.
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
    Cunoscut-am, Atotputernice, iconomia Ta  şi cu frică Te-am proslăvit pe Tine, Mântuitorule.

    Bucură-te, bucuria cea a toată lumea  şi omorârea iadului; bucură-te, prin care moartea s-a surpat şi Eva de chinuire s-a dezlegat Preacurată; bucură-te, curăţitoarea fierbinte a lumii.


    Bucură-te, învierea celor ce cu credinţă te cunosc pe tine, Maică cu adevărat a Ziditorului; bucură-te, risipirea diavolilor; bucură-te, rug nears, pe care Moisi l-a văzut, netopită de Focul Dumnezeirii.

Slavă ...

    Pe mine cel acoperit de noaptea celor întristătoare şi înghesuit de întunericul primejdiilor, cu totul luminează-mă, întru tot sfântă Stăpână, ceea ce ai născut Lumina cea mai înainte de veci, şi străluceşte-mă cu lumina ta şi învredniceşte-mă bucuriei tale celei dumnezeieşti.

Şi acum ...

   Cu vicleşug  şi cu dorinţa îndumnezeirii amăgindu-mă vrăjmaşul de demult, din Eden la pământ târându-mă, m-a zdrobit, a lui Dumnezeu Maică. Dar Hristos milostivindu-Se, din pântecele tău trup luând, din nou m-a zidit.
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
    De noapte mânecând, Te lăudăm pe Tine, Hristoase Dumnezeule, Cela ce pentru noi ai sărăcit şi Cruce şi moarte pentru noi cu trupul ai răbdat.

    O, minune şi auzire nouă,  şi vedere de mirare cu adevărat, şi întru adevăr preaslăvită ! Fecioara naşte pe Cel mai presus de fiinţă  şi cu Tatăl împreună fără de început şi cu Dumnezeiescul Duh de o Fiinţă şi împreună vecuitor.

     Din furtuna necuvioaselor gânduri, a primejdiilor, a necazurilor şi a ispitelor, răpeşte-mă, Fecioară, şi către limanuri îndumnezeite îndreptează socoteala minţii mele, rogu-te pe tine, cea singură întru tot lăudată.

Slavă ...

     Cea aleasă şi mai presus de cinste, singură arătată din toate neamurile, ceea ce ai strălucit cu faptele bune, prea fără prihană, Curată, străluceşte-i cu strălucirea ta pe cei ce te cuvintează cu laude.

Şi acum ...

   Făcându-mă Biserică a lui Dumnezeu, prin naşterea de Dumnezeu a ta, de  voie am alunecat la patimi cumplite; deci pe tine, Biserica lui Dumnezeu, te rog : Stăpână, ajută-mi mie.
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
    Împreună cu Iona strigăm Ţie, Doamne, cu glas de laudă, rugându-ne : Scoate din stricăciune viaţa noastră.

    Gavriil Arhanghelul, trimis fiind la Nazaret, «bucură-te» îţi striga ţie, împărătesei, Fecioară. Bucură-te, îţi strigăm  şi noi muritorii, împreună bucurându-ne cu îngerul, cei mântuiţi prin naşterea ta, Preacurată.

    Bucură-te, să-i cântăm Maicii Dumnezeului nostru. Bucură-te, cort neîntinat; bucură-te, porumbiţă de aur; bucură-te, scularea cea de iznoavă  şi arătată izbânditoare a blestemului, de Dumnezeu Născătoare, Fecioară prea fără prihană.

Slavă ...

    Întreitele învăluiri ale patimilor mă înviforăsc, Stăpână, şi de tot felul de nori ai primejdiilor acoperă de-a pururea sufletul meu cel ticăit; ci tu, ceea ce ai zămislit Lumina nepătimirii, străluceşte-mă pe mine cu lumina ta, Stăpână.

Şi acum ...

    Cetele îngerilor, adunările oamenilor, puterile cerurilor se îngrozesc de puterea Fiului tău, Curată; singur doar eu deznădăjduindu-mă, de frică mă cuprind.

Sedealna :

    Nespurcata Mieluşea văzând pe Mieluşelul şi Păstorul mort, spânzurat pe lemn, tânguindu-se grăia, strigând ca o Maică : Cum voi răbda pogorârea Ta de pe Cruce, cea mai presus de cuvânt, şi patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeule ?
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
    Cela ce în rug Te-ai arătat prin foc puitorului de Lege şi naşterea Fecioarei printr-însul mai înainte ai închipuit-o; bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

     Nor cu totul luminos, care ai zămislit pe Iisus, Soarele dreptăţii, pe Dătătorul de lumină  şi Dumnezeu, luminează sufletul meu, cel ce este în noaptea păcatului şi se orbeşte cu întunecarea dezmierdărilor.

    Scoală din somnul cumplitei trândăvii, o, întru tot ticăloase, putrede şi păcătoase suflete, şi strigă : Am păcătuit Ţie, Dumnezeului şi Făcătorului  şi Ziditorului meu; ci miluieşte-mă cu solirile Maicii Tale.

Slavă ...

    Cu taină învăţându-se Moisi, închipuirea ta înainte o vedea, cu vedere dumnezeiască, rug nears de foc, Fecioară cu totul fără prihană. Pentru că locuind întru tine Lucrătorul Ziditor, nu te-a ars pe tine, cea mai pre-sus decât toate făpturile, Mireasă a lui Dumnezeu.

Şi acum ...

    Izbăvindu-ne prin tine de întristarea cea de Maică, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut Veselia tuturor şi Bucuria a toată lumea, plini de bucurie ne-am făcut. De aceea, întru tot lăudată, pe ai tăi cuvântători de laude, păzeşte-i de primejdii cu solirile tale.
 
Cântarea a 8-a, Irmos :

    Cântarea celor fără de trupuri aducem Ţie, precum tinerii în cuptor,  şi cântând zicem : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
   Bucură-te, scaun al Dumnezeului tuturor, întru tot lăudată; bucură-te, zidul credincioşilor şi reazem neclintit; bucură-te, pod dumnezeiesc ce duce pe oameni către dumnezeiasca şi fericita îndulcire.
 
   Bucură-te, munte al lui Dumnezeu, arătat şi umbros, şi tare străjuire a credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, Curată, ceea ce luminos ai născut pe Lumina cea neapusă, Care pe toate le-a strălucit.

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Potoleşte furtuna cea sălbatică a patimilor mele, şi dezleagă  şirul nenumăratelor mele greşeli şi în groapă zăcând, scoală-mă pe mine, Maica lui Dumnezeu, ca după vrednicie să te slăvesc pe tine.

Şi acum ...

   Să nu mă arăţi, Stăpână, să nu mă arăţi pe mine străin tot şi nevrednic, cel ce m-am înstrăinat de acoperământul Fiului tău, ci spală-mă şi pe mine de mârşăvia păcatelor mele.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

    Cântarea celor fără de trupuri aducem Ţie, precum tinerii în cuptor,  şi cântând zicem : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
    Pe tine rugul cel nears pe care te-a văzut Moisi, şi scară însufleţită pe care a văzut-o Iacov, poartă cerească, prin care a trecut Unul Dumnezeu, cu cântări te mărim, Maică preacurată. 
 
    Toate zicerile proorocilor mai înainte au scris de naşterea cea negrăită  şi anevoie tălmăcită a Fiului tău, Preacurată, pe Care noi L-am cunoscut tainic Învăţător al Dumnezeirii celei Una şi în trei Sori.
 
    Roditor de fapte bune arată pe sufletul meu, Fecioară, neroditoarele mele gânduri gonindu-le, şi spinii păcatelor, cei ce mă îneacă pe mine, din rădăcină tăindu-i, întru tot preacurată.

Slavă ...

   Plouă în inima mea picătură de umilinţă, Doamnă, ceea ce ai născut Izvorul vieţii, revărsările patimilor mele oprindu-le.

Şi acum ...

    Luminează ochii mei cei întunecaţi de patimi, cu dumnezeiască strălucirea ta, Curată, şi mă izbăveşte de amara robire a dracilor, pentru că se fălesc, văzându-mă pe mine neapărat.



CANONUL MAICII DOMNULUI

VINERI SEARA 
 
Glas 1

Cântarea 1-a, Irmos :
 
   Cântare de biruinţă să cântăm lui Dumnezeu, Celui ce a făcut minunate minuni cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israil, că S-a proslăvit.


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Cu psalmistul veniţi să batem din palme noi credincioşii, şi cu un glas să lăudăm muntele cel preasfânt, uşa lui Dumnezeu cea cu adevărat neumblată şi chivotul cel dumnezeiesc al Sfinţirii celei gândite.
 
   Bucură-te, bucuria a toată lumea; bucură-te, binecuvântarea neamului nostru; bucură-te, ceea ce ai cinstit cu naşterea ta cea mai presus de toată cinstea şi fără de sămânţă, întru tot cinstită Marie, firea oamenilor cea necinstită.

Slavă ...

   Muntele cel umbrit al lui Dumnezeu, cerul cel înalt şi desfătat, cămara cea însufleţită, raiul cel bine înverzit şi bine înflorit, pe Fecioara şi Doamna, ca pe Născătoarea de Dumnezeu să o lăudăm.

Şi acum ...

   Curg bunătăţile dintru tine şi pâraiele cele de-a pururea curgătoare ale milostivirii, Fecioară mult lăudată, că L-ai născut pe Izvorul îndurării, din Care învredniceşte-mă să mă împărtăşesc şi să mă îndulcesc.
 
Cântarea a 3-a, Irmos :
 
    Să se întărească inima mea întru nădejdea bunătăţilor Tale, Hristoase, ca neîncetat, cu cântare, laudă să strig Ţie : Nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.


    Curată, ca un scaun în chipul focului, ca un palat însufleţit, ca un serai cuvântător al Cuvântului, ai încăput pe Dumnezeu cel neîncăput. Pentru aceea, de strâmtorarea cea din iad slobozeşte-mă  şi mă mântuieşte, cea cu totul lăudată.

    Ceea ce eşti izvorul milei  şi noianul bunătăţii şi adâncul cel nemărginit al milostivirii, şterge-mi toate izvorârile greşelilor mele, milostivă Preacurată, şi părtaş al milei mă arată.

Slavă ...

    Greşit-am, milostiveşte-Te, Hristoase; nelegiuit-am, miluieşte-mă ca un milostiv şi mult îndurat  şi-mi dăruieşte adânc de lacrimi ca să-mi spăl tina patimilor mele, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale.

Şi acum ...

    Deşteaptă-te, suflete trândave, scutură de la tine somnul şi greutatea lenevirii leapăd-o şi cu lacrimi fierbinţi de pocăinţă cazi la Maica Ziditorului tău, strigând : Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ajută-mi mie.
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
    Cu duhul văzând mai înainte întruparea Cuvântului, proorocule Avacum, ai propovăduit strigând : Când se vor apropia anii Te vei cunoaşte, când va veni vremea Te vei arăta; slavă puterii Tale, Doamne.
 
   Tu eşti bucuria  şi veselia a toată lumea, născând pe Hristos, veselia oamenilor. Pentru aceea, te rog pe tine, Maica lui Dumnezeu, umple de bucurie inima mea, întristarea păcatului scoţând-o.
 
    Pâraiele patimilor inimii mele curgând, mi-au surpat casa, Curată; ci tu, ceea ce te-ai făcut casă preacurată a lui Dumnezeu, dăruieşte-mi lacrimi de umilinţă şi casă vrednică Duhului arată-mă.

Slavă ...

    Năstrapă  şi toiag, cămară  şi masă, sfeşnic cu raze de aur  şi sicriu preafrumos, loc al sfinţirii, munte al lui Dumnezeu, Biserică şi uşă şi pod, pe tine, Fecioară, proorocii mai înainte te-au vestit.

Şi acum ...

    Îmi opreşte cuvântul ruşinea lucrurilor mele, şi-mi stinge glasul înfruntarea sufletului meu; îmi leagă şi limba ştiinţa, şi de rugăciune mă lepăd, cu singura tăcere strig : Stăpână, mântuieşte-mă.
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
    Strălucita lumină cea neapropiată arată-ne-o nouă, celor ce mânecăm la judecăţile poruncilor Tale, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeul nostru.

    Ceea ce eşti milostivă, Născătoare a Cuvântului celui milostiv, sufletul cel ce cu ticăloşie s-a întinat miluieşte-l, şi izbăveşte-mă de păcatul ce mă ţine şi mă tiranizează şi de răul obicei.

     Suspinul inimii mele primeşte-l, Stăpână, şi fii mie bună părtinitoare şi apărătoare, când ticălosul meu suflet se va despărţi de trup şi către altă lume se va duce.

Slavă …

     Stăpână, să-mi stai de faţă ajutătoare  şi mângâietoare la judecata cea înfricoşată şi prihănirile cele întinse asupra mea şi pârele rupele ca pe un tort de păianjen.

Şi acum ...

    Ştiu că singur eu, mai mult decât toţi am păcătuit, şi încă păcătuiesc, dar nu mă voi depărta de la tine, prealăudată, nici la alt mijlocitor nu voi întinde mâinile mele.
 
Cântarea a 6-a, Irmos :

    Proorocului Iona urmând, strig : Viaţa mea slobozeşte-o din stricăciune, Bunule, şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig : Slavă Ţie.
 
    Acoperit-a bunătatea şi slava ta cerurile, precum este scris, şi s-a umplut de lauda ta tot pământul, Fecioară prealăudată, că toate seminţiile  şi limbile te fericesc pe tine.
 
    Ceea ce ai născut Noianul cel mare al milei şi Adâncul bunătăţii, îndreptează-mă la limanul cel lin al pocăinţei, pe mine cel ce mă înviforăsc în noianul gândurilor celor întinate şi al patimilor.

Slavă ...

    Ceea ce eşti sfeşnic mult luminător, ce străluceşte ca aurul, goneşte-mi întunericul păcatelor mele cu lumina sprijinirii tale, şi-mi străluceşte mie raze luminoase ale iertării celei desăvârşite, Curată.

Şi acum ...

    Să vadă scăpătaţii şi să se veselească cei săraci cu duhul, cei bogaţi în dumnezeieşti fapte bune, că Dumnezeul tuturor a dăruit-o pe preacurata Maica Sa, scăpare de obşte.

Sedealna :

    Pe tine Fecioară, nor al Luminii celei pururea fiitoare a lui Dumnezeu, şi chivot, sfeşnic, năstrapă şi munte netăiat, mai înainte te-au numit proorocii, Doamnă preacurată; că dintru tine a ieşit, fără de sămânţă, în cele mai de pe urmă, Hristos Dumnezeul nostru, precum Tatăl bine a voit. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos :
 
     De tinerii Tăi cei ce au fost în cuptor, Mântuitorule, focul nu s-a atins şi nici nu i-a supărat. Atunci cei trei, ca dintr-o gură au cântat şi bine au cuvântat, grăind : Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
 
    Toată răutatea pe pământ am lucrat, eu cel fără de ştiinţă, şi nu este nici un fel de răutate pe care eu nu am lucrat, iar acum, apropiindu-mă de ieşire, mă cutremur de muncă; Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie şi să nu mă lepezi pe mine.
 
    Dumnezeu cel mai înainte de veci, voind, S-a făcut nou Adam din sângiurile tale cele preacurate, pe Care acum roagă-L să mă înnoiască pe mine cel învechit, care strig : Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea proslăvit.

Slavă ...

    Rugul cel oarecând nears a închipuit pântecele tău, cea cu totul fără prihană; că nu l-a ars nicidecum Focul Dumnezeirii. Pentru aceea te rog pe tine, de focul cel nestins să mă izbăveşti, ca să laud fără de tăcere măririle tale, Curată.

Şi acum ...

    Întru tine, curată Născătoare de Dumnezeu, îmi pun toată nădejdea mea şi către tine scap totdeauna. Mântuieşte-mă cu solirile tale; izbăveşte-mă, cea cu totul fără prihană, de tulburarea ce mă ţine şi de gâlceava cumplitelor mele patimi şi primejdii.
 
Cântarea a 8-a, Irmos :

    Pe Cel de care se înfricoşează îngerii şi toate oştile, ca pe Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L preoţi, slăviţi-L tineri, bine-L cuvântaţi popoare,  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
    Mâini întinate întind  şi ochii îi ridic către tine, ceea ce eşti cu dar dăruită, şi strig cu suspine : Miluieşte, Stăpână, sufletul meu; mântuieşte-mă precum voieşti, chiverniseşte-mă precum  ştii, izbăveşte-mă de gheena, ca ceea ce toate le poţi. 
 
    Cea cu totul neîntinată, nu aflu nicidecum întru mine fapte ale dreptăţii, lucruri fără de lege lucrând, Curată,  şi suspinând mă tânguiesc ce voi face. Stăpâna tuturor, ajutătoare fii mie, să nu mă înghită pe mine adâncul pierzării.

Binecuvântăm pe Tatăl …

    Ceea ce negrăit ai zămislit pe Ziditorul tuturor şi Dumnezeu, mântuieşte-mă din stricăciune şi din toate felurile de ispite, de hotărârea cea înfricoşată, de osânda ceea ce va să fie  şi de nestinsul foc cel veşnic, ca să te slăvesc, Curată, în veci.

Şi acum ...

    Ceea ce eşti aproape de Dumnezeu, ca o Maică  şi Fecioară, care prihană sufletească sau trupească nu ai, ci toată eşti bună şi fără de prihană, Doamnă, izbăveşte sufletul meu cel prihănit cu tot felul de prihane şi dă-mi să merg fără de prihană din cele de aici. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

    Pe Cel de care se înfricoşează îngerii şi toate oştile, ca pe Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L preoţi, slăviţi-L tineri, bine-L cuvântaţi popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
    Izvorul cel de viaţă primitor  şi pururea curgător, sfeşnicul cel cu totul de aur de Lumină purtător, Biserica cea însufleţită, cortul cel preacurat, mai desfătat decât cerurile şi pământul, pe Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii să o mărim.

    Primeşte-mi acum rugăciunea mea cea cu lacrimi şi-mi dă mie lăsare greşelilor celor ce am păcătuit eu ticălosul, Născătoare de Dumnezeu, prealăudată Stăpână, că pier de tot, din nemăsurata deznădăjduire.

    Toată viaţa mea am cheltuit-o alergând după viaţa cea pătimaşă şi întinată şi mi-am stricat sufletul şi trupul cu patimile, şi nu am nădejde de mântuire. Ci, o, Maică Fecioară, mântuieşte-mă cu solirile tale.

Slavă ...

    Când oştile  şi taberele puterilor celor gândite se vor clătina, când stelele vor cădea, când soarele se va întuneca şi cerul ca o carte se va strânge şi pământul se va clăti de frică, atunci tu, Curată, ajută-mi.

Şi acum ...

     Înălţimea tainei tale, Fecioară, a o înţelege este cu totul cu neputinţă, nu numai oamenilor, ci şi oştilor minţilor, că pe Dumnezeu Cel ce pe toate le-a făcut cu voirea dintru nefiinţă, L-ai întrupat mai presus de grăire.






CANOANELE MAICII DOMNULUI

Glasul 2


SÂMBĂTĂ SEARA
 
Glas 2

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   În adânc a aşternut toată oastea lui Faraon, puterea cea prea-întrarmată, iar Cuvântul întrupându-Se a pierdut păcatul cel prea-rău, Domnul cel preaslăvit, căci cu slavă S-a proslăvit.


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Dumnezeu, alegându-te ca pe o frumoasă, ca pe o împodobită toată, ca pe cea fără prihană între femei, S-a sălăşluit în pântecele tău cel fără prihană; pe Care roagă-L, ceea ce eşti cu totul fără prihană, de prihana greşelilor să se izbăvească toţi cei ce te laudă pe tine. 

   Stătut-ai, Preacurată, ca o împărăteasă, de-a dreapta Împăratului, Celui ce a strălucit din pântecele tău, precum zice psalmistul; pe Care roagă-L să mă arate stătător de-a dreapta în ziua răsplătirii, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Slavă ...

   Firea oamenilor cea înţelenită cu toate cele necuvioase, toată ai înnoit-o, născând Ploaia cea cerească. De aceea mă rog, Mireasă a lui Dumnezeu, brazda sufletului meu cea înţelenită arat-o aducătoare de roade.

Şi acum ...

   Domnul cel preaslăvit, strălucindu-ne nouă Soare din pântecele tău, Preacurată,  şi izgonind toată tulburarea diavolilor cea întunecoasă, ne-a luminat cu fulgere dumnezeieşti.
 
Cântarea a 3-a, Irmos :
 
   Înflorit-a pustia ca şi crinul, Doamne, Biserica cea stearpă a păgânilor, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea. 

   Întru mine omul îmbrăcându-Se Făcătorul, a ieşit din pântecele tău, Preacurată, dăruind haina nestricăciunii celor ce prin multe necuvioşii s-au golit. 

   Născut-ai, Curată, pe Dumnezeu Cuvântul cel Preacinstit, pe Care cu dinadinsul roagă-L să miluiască smeritul meu suflet, cel mâhnit de necinstea dulceţilor.

Slavă ...

   Vindecă, Preacurată, rănile sufletului meu, şi smerita mea inimă, cea otrăvită de veninul şarpelui, tămăduieşte-o cu doctoria ta cea lucrătoare.

Şi acum ... 

   Îndreptează-mi viaţa mea, Născătoare de Dumnezeu, ocârmuind-o cu porunca cea dumnezeiască a Cuvântului cel întrupat dintru tine,  şi mă povăţuieşte către lumină, Marie, Mireasă a lui Dumnezeu.
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Însuţi Tu, Doamne, Te-ai întrupat  şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ţie : Slavă puterii Tale, Doamne.  

   Picătură de umilinţă plouă-mi mie, Stăpână, ridicând tot zăduful inimii mele şi oprind greşitele aduceri aminte ale gândului meu. 

   Pe mine cel ce sunt rănit cu sabia dezmierdărilor şi zac rănit, nu mă trece cu vederea, Preacurată, ci vindecă-mă cu suliţa şi sângele Celui răstignit, a Fiului tău şi Dumnezeului nostru.

Slavă ...

   Ceea ce te-ai îmbogăţit cu stăpânirea a toată zidirea, miluieşte-mă pe mine cel ce rău am sărăcit de dumnezeiescul Dar, ca să te măresc ca pe o bună folositoare a mea, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Şi acum ...

   Caută spre mine cel bolnav, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi dezleagă patimile mele cele cumplite şi anevoie de vindecat, ca să te măresc pe tine, ceea ce ai mărit toată omenirea.
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   Mijlocitor între Dumnezeu  şi oameni Te-ai făcut, Hristoase Dumnezeule, că prin Tine, Stăpâne, la Părintele Tău, Începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei, aducere am aflat. 

   Preacurată, ceea ce ai născut Calea vieţii, povăţuieşte-mă la calea cea dreaptă, pe mine cel ce acum mă prăpăstuiesc dobitoceşte în căi neumblate  şi în prăpăstiile cumplitelor întâmplări. 

   Înstrăinându-mă pe sine-mi cu cuget nemulţumitor, curveşte am vieţuit, rătăcindu-mă în latură depărtată; ci întoarce-mă şi mă mântuieşte cu mângâierile tale Fecioară, Maică a lui Dumnezeu.

Slavă ...

   Din apele tale cele de viaţă curgătoare adapă pe robul tău, cel ce se arde de văpaia păcatelor şi se primejduieşte de năvălirile diavolilor, Fecioară, Maică preacurată

Şi acum ...

   Cu bântuielile  şi pândirile celui viclean m-am omorât, Stăpână preacurată; înviază-mă, ceea ce ai născut Viaţa cea ipostatică, Născătoare de Dumnezeu, ca să te laud cu bună credinţă, pe tine cea cu totul fără prihană.
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   Întru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule. 

   Să nu mă arăţi bucurie diavolilor la judecata ce va să fie, Stăpână, ci roagă pe Judecătorul şi Fiul tău să caute spre mine cu blândeţe. 

   Cu gândurile  şi cu faptele mele cele rele  şi necuvioase pornindu-Te spre mânie, Doamne, pe Maica Ta o aduc Ţie spre îmblânzire; ci, îndurându-Te, mă mântuieşte. 

Slavă ...

   Izbăveşte-mă de osândă, Stăpână, pe mine cel ce însumi sunt osândit cu greşelile, ca ceea ce ai născut pe Judecătorul şi Dumnezeul tuturor şi Domnul.

Şi acum ...

   Cu dormitarea lenevirii sunt cuprins; somnul păcatului îngreuiază inima mea; ci cu mijlocirea ta, Preacurată, ridică-mă şi mă mântuieşte.

Sedealna :

   Ceea ce eşti rugătoare caldă  şi zid nesurpat, izvor de milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către tine : Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, vino degrab şi ne mântuieşte pe noi din nevoi, ceea ce eşti grabnică folositoare.
 
Cântarea a 7-a, Irmos :
 
   Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului cel călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel ce este binecuvântat şi preaslăvit. 

   Tăria mea şi lauda, mântuirea, adevăratul sprijin şi zid nebiruit fiind, Stăpână, pe diavolii ce se luptă cu mine şi care pururea caută să mă omoare surpă-i. 

   Pe Dumnezeu întrupându-L din fecioreştile tale sângiuri, ai îndumnezeit omenirea, Fecioară. Pentru aceea pe mine cel spurcat cu patimile şi stricat cu meşteşugirile vrăjmaşului, cu rugăciunile tale izbăveşte-mă.

Slavă ...

   Cuptorul mai-nainte a închipuit naşterea ta, ceea ce eşti cu totul fără prihană, că pe tineri nu i-a ars, precum nici Focul cel nesuferit pântecele tău. Pentru aceea te rugăm, izbăveşte de focul cel veşnic pe robii tăi. 

Şi acum ...

   Heruvimii slăvesc, serafimii, scaunele, stăpâniile şi domniile laudă pururea naşterea ta cea mai presus de minte, Marie cu totul lăudată. Că tu singură ai purtat în pântece pe Dumnezeu cu trup, pe Care roagă-L, Curată, ca să ne mântuim noi toţi cei ce cu dragoste te cinstim.

Cântarea a 8-a, Irmos :
 
   Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe haldei arzând, iar pe cei credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 

   Râvneşte cele bune, depărtându-te de cele rele, prin lucrarea dumnezeieştilor fapte, având pe Maica lui Dumnezeu şi folositoarea tuturor cea neruşinată, rugătoare pentru tine, suflete al meu, ca pe o milostivă şi de bine iubitoare. 

   Dezlegat-ai omenirea din legătura osândirii celei dedemult, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta mă rog ţie,Preacurată, ca să dezlegi toată legătura răutăţii inimii mele, legându-mă cu dumnezeiasca dragoste a Ziditorului.

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Raza slavei Tatălui născând-o, Născătoare de Dumnezeu, luminează inima mea cea mâhnită pentru neslava greşelilor şi părtaş arată-mă slavei celei pururea veşnice, binecuvântată, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Şi acum ...

   Ceea ce ai născut cu trup pe Înaltul Dumnezeu, ridică-mă din gunoiul patimilor ce mă necăjesc,  şi pe mine, cel ce rău am sărăcit de tot, mă îmbogăţeşte, Preacurată, cu dumnezeieştile fapte bune, ca să te laud fiind mântuit.

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe haldei arzând, iar pe cei credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   Fiul Părintelui cel fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate  şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea prealăudată, o mărim.

   Gustând Adam din mâncarea ce nu se cădea, moarte din pom cu amar a cules. Iar Fiul tău pironindu-Se pe lemn, dulceaţa nemuririi a izvorât, Preacurată; pentru acesta te cinstim. 

   Împărăteasă eşti, Fecioară, ceea ce mai presus de cuvânt ai născut pe Împăratul şi Domnul, Cel ce a stricat împărăţiile iadului; pe Care cu deadinsul roagă-L să învrednicească împărăţiei celei de sus pe toţi cei ce te laudă.

Slavă ...

   Îmbunătăţeşte, Stăpână, smerită inima mea, cea necăjită de undele dezmierdărilor, ca ceea ce ai născut pe Cel bun, şi bună fiind toată, bagă-mă în porţile cele bune ale pocăinţei.

Şi acum ...

   Cu luminătoarele raze ale Celui ce a răsărit din pântecele tău şi noaptea nedumnezeirii a pierdut, Fecioară Maică Marie, luminează pe toţi cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă şi din neluminatul întuneric îi izbăveşte în ceasul judecăţii.



CANONUL MAICII DOMNULUI

 
DUMINICĂ SEARA

 
Glas 2


Cîntarea 1-a, Irmos :
 
   Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Pe mine cel ce cu bună credinţă, cu sufletul şi cu gura te mărturisesc pe tine, chiar de Dumnezeu Născătoare, curată şi fără prihană, de cumplitele primejdii, de boli şi de greşeli acum mântuieşte-mă. 

   Tot adâncul darurilor l-am cunoscut că este învistierit întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea, alergând acum cu osârdie la dumnezeiescul tău acoperământ, ne mântuim.

Slavă …

   Pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Preacurată, roagă pe Cel ce S-a întrupat din preacuratele şi cinstitele tale sângiuri să ne izbăvească din greşeli  şi de cumplitele ispite.

Şi acum …

   Toţi credincioşii te-am câştigat pe tine laudă, şi scăpare,  şi întărire, şi bucurie, şi sufletelor mântuire,  şi nădejde şi zid, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită.

Cântarea a 3-a, Irmos :
 
   Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, a celor ce Te lăudăm pe Tine. 

   Cu rugăciunile tale, Curată, pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut, fă-L milostiv robilor tăi, celor ce aleargă la acoperământul tău şi cu credinţă se închină naşterii tale. 

   Ascultă, Fecioară, graiurile sufletului meu, pe care dintru adâncul inimii mele le aduc ţie, prealăudată,  şi din patimi şi din primejdii mântuieşte-mă.

Slavă …

   Chiverniseşte-mi toată viaţa mea, Fecioară, nădejdea  şi folositoarea mea, şi mă izbăveşte de ispite  şi de cumplitele primejdii, dumnezeiască Mireasă.

Şi acum …

   Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai purtat în braţele tale pe Înţelepciunea lui Dumnezeu cea ipostatică, din necunoştinţă şi din întunecare, roagă-te acum să ne izbăvim noi.
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Te laud că auz am auzit, Doamne, şi m-am spăimântat, că ai venit până la mine căutându-mă pe mine cel rătăcit. Pentru aceea proslăvesc smerenia Ta cea multă către mine, mult-Milostive. 

   De rănile sufletului meu şi de bolile trupului dăruieşte-mi dezlegare, Stăpână, ceea ce ai născut pe Dumnezeu. 

   Pe mine cel vânturat de patimi  şi de gânduri  şi de întreitele valuri ale vieţii, întru nădejde şi întru credinţă întăreşte-mă, Fecioară.

Slavă …

   Cu rugăciunile tale, Maica lui Dumnezeu, izbăveşte-mă de înconjurări  şi de vifor  şi de primejdii, ceea ce eşti întru-tot lăudată.

Şi acum …

   Pe mine cel învăluit de valurile lumeşti răpeşte-mă, Fecioară, la limanul tău povăţuindu-mă.
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   Dătătorule de lumină  şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu cunoaştem. 

   Armă nebiruită asupra ispitelor celor de multe feluri avându-te, de toată supărarea vrăjmaşilor ne izbăvim arătat, noi cei ce de-a pururea Născătoare de Dumnezeu te ştim pe tine. 

   Ceea ce eşti mai presus decât heruvimii, Plinirea legii ai născut, pe Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat dintru tine, pe Care roagă-L pentru robii tăi.

Slavă …

   Preacurată, ceea ce pe Făcătorul tuturor în braţele tale L-ai purtat, pe Acesta, cu rugăciunile tale, fă-L milostiv nouă, celor ce din inimă acum către tine alergăm.

Şi acum …

   Din strâmtorare  şi din sufletul meu cel îndurerat, rugăciune aduc eu, ticălosul,  ţie uneia ceea ce ai născut pe Cuvântul, Pricinuitorul îndurărilor; îndurându-te, mântuieşte-mă.

Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă. 

   Liman de mântuire cunoscându-te, Stăpână, şi înotând eu în marea vieţii cea cu multe griji, te chem pe tine ca să fii îndreptătoare sufletului meu. 

   Îmbrăcatu-m-am în haina nebuniei mele, rău pătimind, Maică Pururea Fecioară; ci tu, care pe Dumnezeu ai născut, dă-mi mie veşmântul bucuriei.

Slavă …

   Din sfinţita petrecere am căzut, mâhnindu-mă ticălosul; ci întoarce-mă, Stăpână, ceea ce eşti binecuvântată, la poruncile Fiului tău îndreptându-mă.

Şi acum …

   Învredniceşte-mă dumnezeieştilor milostiviri, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel preamilostiv, Care cu sângele Său i-a izbăvit pe oameni din stricăciune.

Sedealna :

   Ceea ce eşti izvorul Milei, învredniceşte-ne să dobândim milă, Născătoare de Dumnezeu; caută spre poporul cel păcătos, arată, precum de-a pururea, puterea ta, că întru tine nădăjduind, strigăm ţie : Bucură-te, ca oarecând Gavriil, al celor fără de trupuri maimarele voievod.

Cântarea a 7-a, Irmos :
 
   Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au călcat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri. 

   Pe Cruce pironindu-Se, Cel ce S-a întrupat dintru tine, de Dumnezeu Născătoare, a rupt zapisul lui Adam. Pe Care acum, Fecioară, roagă-L, de toată răutatea să se izbăvească cei ce cu credinţă strigă : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri. 

   Nădejde bună şi folositoare înfricoşată eşti Stăpână, şi acum te rugăm ca să dăruieşti noianul milostivirii tale tuturor celor ce nădăjduiesc spre tine şi Fiului tău strigă : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă …

   Cu întunericul cel cumplit al vieţii fiind  ţinut, pe Cel ce s-ar scârbi împreună şi împreună ar pătimi durere nu am agonisit. Cu strălucirea ta, Fecioară, dezleagă-mi negura greşelilor  şi luminează-mă pe mine cel ce cânt : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum …

   Cu haina cea frumoasă a mântuitoarelor porunci prin Botez îmbrăcându-mă, prin lenevire o am înnegrit eu, ticălosul. Şi acum alerg la tine, Fecioară, cerând ca să mă îmbrac iarăşi, prin tine, cu veşmântul întregii înţelepciuni.
 
Cântarea a 8-a, Irmos :
 
   Pe Dumnezeu, Cel ce S-a  pogorât în cuptorul cel cu foc către tinerii evreieşti  şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Îmi slăbeşte mintea mea acum, căzând întru adâncurile necinstirii, cât de aici cu feluri de rele sunt cuprins. Ci tu, Fecioară, tămăduieşte-mă, cu lumina nepătimirii îmbrăcându-mă.

   Turn de tărie întemeiat  şi temelie  şi cetate  şi părtinitoare agonisindu-te pe tine, toţi ne mântuim acum, lăudând naşterea ta, Preacurată,  şi preaînălţându-o întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Izvor al nemuririi strălucit te  ştim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai născut pe Cuvântul Tatălui, Cel fără de moarte, Care izbăveşte de moarte pe toţi cei ce-L preaînalţă pe Dânsul întru toţi vecii.

Şi acum …

   Curgere de tămăduiri de-a pururea curgătoare ne izvorăşti nouă credincioşilor, Preacurată, dintru care cu îndestulare scoţând darul tău, lăudăm naşterea ta, Preacurată, şi o preaînălţăm întru toţi vecii.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Pe Dumnezeu, Cel ce S-a  pogorât în cuptorul cel cu foc către tinerii evreieşti  şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău întru stricăciune prin mâncare, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude să-L mărim. 

   De Dumnezeu fericită, Fecioară, toată nădejdea mea cu osârdie spre tine o pun; mântuieşte-mă, Maica Vieţii celei adevărate şi te roagă, Preacurată, ca să mă satur de desfătarea cea de-a pururea vecuitoare, eu cel ce cu credinţă şi cu dragoste cu laude te măresc pe tine. 

   Arătându-te, Fecioară, luminează întunericul sufletului meu cu strălucirile cele fără de materie ale luminii tale, ceea ce eşti uşa dumnezeieştii Lumini, şi de lumina şi de desfătarea cea veşnică a mă sătura învredniceşte-mă, Curată, pe mine cel ce cu credinţă  şi cu dragoste întru cântări te măresc pe tine.

Slavă …

   Pe cei bolnavi cu sufletul  şi cu trupul şi căzuţi în patimi cumplite, văzându-i, Stăpână, tămăduieşte-i cu milostivirea ta şi îi slobozeşte acum din întristările ce îi supără, ca toţi neîncetat să te mărim pe tine cu cântări.

Şi acum …

   În pântecele tău sălăşluindu-Se Fiul, pe Care din pântece mai înainte de veci Tatăl L-a născut, S-a făcut om desăvârşit, şi izvor de daruri, pe tine, Maica lui Dumnezeu, te-a arătat nouă, celor ce cu credinţă ne închinăm naşterii tale celei negrăite.



CANONUL MAICII DOMNULUI


LUNI SEARA
 
Glas 2

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Cântarea lui Moise luând, strigă suflete : Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu, şi-L voi slăvi pe El. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Buzele sufletului meu cele închise deschide-le  şi limpezeşte gândul  şi limba mea, Preacurată, ca să vestească gura mea lauda ta, Născătoare de Dumnezeu,  şi din inima mea să-ţi aduc mulţumită.  

   După Dumnezeu, ţie ţi-am dăruit cu totul mântuirea mea, Preacurată, eu robul tău, şi toată dorirea, ţinerea, dragostea şi înainte punerea din toată vârtutea şi din tot sufletul întinzându-le către tine. 

Slavă ...

   Plâns ucigător de patimi şi tânguire, curgerea de-a pururea vie a umilinţei şi lacrimă stingătoare a gheenei, tăcere curăţitoare  şi fericita smerenie, păzitoarea cea mare, dăruieşte-mi mie, Stăpână. 

Şi acum ...

   Pe tine, împărăteasa tuturor, cu ciucurii cei de aur ai curăţeniei fiind îmbrăcată  şi împodobită, şi cu haina aurită  şi strălucită a fecioriei înfrumuseţată fiind, Preacurată, Dumnezeu te-a pus de-a dreapta Sa. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos :
 
   Mintea mea cea neroditoare, cu milostivirea Ta arat-o aducătoare de roade, Dumnezeule, Lucrătorule al bunătăților şi Săditorule al celor cuvioase.

   Ca pe o cămară frumoasă a Mirelui, ca pe un palat însufleţit al Stăpânului, ca pe o porfiră cinstită a Împăratului şi ca pe un sălaş ferecat cu aur, preacinstită, te rog, mântuieşte-mă pe mine cel ce te cinstesc pe tine.  

   Iată dumnezeiasca căruţă cea cu multe nume numită; iată dumnezeiescul scaun cel cu aur ferecat; iată dumnezeiescul pat cel cu porfiră aşternut, pe care S-a odihnit Împăratul meu, Hristos, Fecioara Stăpâna, pe care să o lăudăm. 

Slavă ...

   Dobitoceşte plecându-mă pornirilor celor dobitoceşti, eu cel cu cuvântare  şi cu pricepere cinstit, ca un fără de minte m-am alăturat  şi m-am asemănat dobitoacelor celor fără de minte; ci tu, ceea ce ai născut pe Cuvântul, pe mine miluieşte-mă.

Şi acum ...

   Cel ce ai întemeiat luna  şi stelele, şi cerul l-ai întins ca o piele  şi pământul l-ai aşezat pe ape neţinut, Cuvinte, biserică mai desfătată  şi mai înaltă decât cerurile ai arătat-o pe ceea ce Te-a născut pe Tine.

Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Naşterea Ta cea din Fecioară, proorocul mai înainte văzând-o, a propovăduit strigând : Auzul Tău am auzit şi m-am temut, că de la miazăzi şi din muntele cel sfânt şi umbros ai venit, Hristoase.  

   Picaţi munţi veselie şi izbucniţi dealuri bucurie, că muntele cel arătat şi sfânt, cea Prealăudată, tuturor a picat dumnezeiască dulceaţă şi bunătate.  

   Mai presus decât toată mintea este înălţată minunea ta; se biruieşte  şi puterea cuvintelor tâlcuind-o pe dânsa, că pe Cuvântul cel netâlcuit şi necuprins L-ai născut, Fecioară. 

Slavă ...

   Mi se leagă glasul meu  şi limba mi se împiedică, căci mi se pare că stau înaintea înfricoşatului Tău divan, Doamne al meu, Doamne; pentru ceea ce Te-a născut pe Tine, Milostive, îndură-Te şi spre mine. 

Şi acum ...

   Miluieşte-mă, Născătoarea Cuvântului cel milostiv, pe mine care m-am făcut nemilostiv şi nevrednic de milă, ca cela ce despre toate poruncile Stăpânului m-am lenevit. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   Negura sufletului meu risipind-o, Mântuitorul meu, cu lumina poruncilor Tale luminează-mă, ca un singur Împărat al păcii.  

   Aducându-mi aminte de înfricoşatul divan al Fiului tău, mă cutremur cunoscând lucrurile mele cele cumplite, Născătoare de Dumnezeu, care covârşesc cu nemăsurarea mulţimea nisipului cel de lângă mare şi dansul stelelor cel nemăsurat.  

   Ceea ce eşti răsărit al Soarelui slavei, străluceşte-mi raza dumnezeieştii umilinţe, mie celui ce şed întru întuneric şi în umbra morţii şi mai-nainte de îngropare, ca un mort, ca pe mortul meu să-l plâng. 

Slavă ...

   Minte întunecată, inimă zăbavnică şi limbă îngustă, ce laudă vor aduce ţie, Fecioară ? Căci toată lumea de s-ar face buze şi limbi nu va putea cu adevărat, după vrednicie, să te laude pe tine, Stăpână. 

Şi acum ...

   Afară de ajutorul tău şi împreună lucrarea ta, Fecioară, deşartă este lacrima, deşartă truda oamenilor, sudoarea şi osteneala şi toată nevoinţa fără de tărie. Pentru aceea, ajută-mi mie, cel ce doresc să mă mântuiesc. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   Întru adâncul păcatelor fiind  ţinut, Hristoase,  şi în noianul vieţii mă învăluiesc; ci precum pe Iona din fiară, aşa şi pe mine din patimi scoate-mă şi mă mântuieşte, Mântuitorule.  

   Spre tine nădejdile mântuirii mele mi-am pus, Fecioară prealăudată; tu, pe sufletul cel ce se duce către moarte, povăţuieşte-l către viaţă.  

   Tu îmi cunoşti multă neputinţa mea  şi trândăvirea o ştii, Stăpână; precum însăţi ştii mântuieşte-mă, şi precum voieşti de gheenă izbăveşte-mă. 

Slavă ...

   Cuvântul, Cel ce cu voirea toate le-a înfiinţat, Care este de-a pururea vecuitor  şi de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, din Fecioară poartă fiinţa mea. 

Şi acum ...

   Înotând eu în noianul vieţii, furtuna şi întreitele învăluiri ale patimilor mă clătesc pe mine; încetează valul, Preacurată, şi tulburarea cea nestatornică îmblânzeşte-o. 

Sedealna :

   Lenea cea cumplită a sufletului meu şi slăbiciunea inimii mele văzându-le, vindecă-le cu rugăciunile tale, Maica lui Dumnezeu, şi părţii celor mântuiţi învredniceşte-mă, izbăvindu-mă de întuneric şi de muncă, ca ceea ce însăţi eşti nădejdea şi mângâierea mea. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos :
 
   Pe heruvimi urmând tinerii, în cuptor dănţuiau strigând : Bine eşti cuvântat, Dumnezeule, că întru adevăr şi judecată ai adus asupră-ne acestea toate pentru păcatele noastre, Cel ce eşti prealăudat şi preaslăvit întru toţi vecii.  

   Sfeşnicule de aur, chivotule purtător de lumină, masă sfântă, scaune de foc, rugule nears, cădelniţa cea cu totul de aur, cetate slăvită şi preavestită, cămara cea cu totul de aur, palatule de aur  şi cu roşu împodobit, Stăpână, mântuieşte-mă.  

   Cuvântul lui Dumnezeu cel Unul-Născut intrând în pântecele tău, părtinitoare neruşinată te-a dăruit pe tine creştinilor. Pentru aceea te rog pe tine, Fecioară, miluieşte sufletul meu, care toată ziua şi noaptea te cheamă pe tine. 

Slavă ...

   Unul Dumnezeu, Cel ce a măsurat cu palma cerurile şi pământul şi din nefiinţă a înfiinţat fiinţa cea fără de trup  şi nematerialnică a îngerilor, Fecioară, Acesta prin înger «bucură-te» ţi-a trimis ţie, şi plecând cerurile, întru tine S-a sălăşluit. 

Şi acum ...

   Aducerea cea săracă a graiurilor mele primind-o ca un prinos desăvârşit fără de prihană, ca nişte tămâie cu bun miros, ca nişte mir din aromate alcătuit, izbăvește-mă, de Dumnezeu Născătoare, de toată primejdia  şi înconjurarea patimilor.
 
Cântarea a 8-a, Irmos :

   Pe Cel ce a însemnat mai înainte în rug, în muntele Sinai oarecând, lui Moise, taina Fecioarei, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Biserică preacurată a Mântuitorului  şi Împăratului meu Hristos, scaunul cel preaslăvit, cerul cel preaînalt, raiule cel cu adevărat nejefuit, Stăpână, deschide-mi mie uşile raiului.  

   Mână dreaptă aproape stătătoare şi apărătoare tare să te aflu pe tine, Fecioară, în vremea ieşirii mele, când va vrea să lipsească cu amar dintru mine duhul meu, că pe căi strâmbe şi aspre am umblat. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Sufletul meu cel omorât cu dulceţile  şi care în latura şi în umbra morţii locuieşte, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, ceea ce ai zămislit Viaţa cea dumnezeiască, înviază-l şi luminează-l cu lumina solirilor tale.

Şi acum ...

   Munte ce pică dulceaţă  şi îndulceşte amărăciunea lumească te-ai arătat, Fecioară, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Roua cea preadulce; pentru aceea îndulceşte-mi amărăciunea păcatelor mele. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Pe Cel ce a însemnat mai înainte în rug, în muntele Sinai oarecând, lui Moise, taina Fecioarei, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   Din pământeni cine a auzit una ca aceasta sau cine a văzut cândva ? Că Fecioara s-a aflat având în pântece şi fără de durere prunc a născut. Întru acest chip este minunea ta şi pe tine, curată Născătoare de Dumnezeu, te mărim.  

   Preasfântă Fecioară, prea fără prihană, preacurată Doamnă, prealăudată, cinstită, căruţa Cuvântului cea prealuminoasă, lumina ticălosului meu suflet, suflarea şi viaţa mea, precum  ştii, precum voieşti, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.  

   Din pântecele maicii mele spre tine m-am aruncat şi ţie sunt lăsat, Curată, eu smeritul  şi săracul de fapte bune; tu îmi fii mie, Fecioară, fierbinte povăţuitoare către fapta bună, netezind cărările mântuirii mele.

Slavă ...

   Nădejdea şi ajutorul mântuirii mele spre tine, Maica lui Dumnezeu, întru toate stă, după Dumnezeu, că spre tine m-am aruncat şi ţie sunt lăsat eu săracul, să nu mă părăseşti, ci sprijineşte-mă, Preacurată. 

Şi acum ...

   Fecioară, tu eşti lauda ticălosului meu suflet, tu eşti dulceaţa  şi luminarea, tu eşti bucuria mea, tu dulceaţa inimii, tu lumină şi îndulcire şi viaţă, tu mângâiere dumnezeiască, tu eşti bucurie şi veselie. 



CANONUL MAICII DOMNULUI

MARȚI SEARA
 
Glas 2

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Calea mării cea nebătută şi neumblată călătorind-o neudat, Israilul cel ales a cântat : «Să cântăm Domnului că S-a preaslăvit».

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Pe tine, Preacurată, ceea ce eşti lăcaş preacurat al lui Dumnezeu, te rog : Inima mea cea întinată cu dulceţi necurate curăţeşte-o, ca să te slăvesc pe tine. 

   După Dumnezeu avându-te pe tine, Fecioară, ajutătoare neruşinată  şi părtinitoare nebiruită, sprijinitoare, păzitoare şi mijlocitoare, strig ţie : Mântuieşte-mă.

Slavă ...

   Având mulţime de păcate, care covârşesc cu nemăsurarea nisipul cel de pe lângă mare şi mulţimea stelelor, la mulţimea milei tale am scăpat. 

Şi acum ...

   Fecioară, ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu, Cel ce este tuturor neîncăput, dar întru tine încăput făcându-Se, pentru bunătate, pe Acela roagă-L să se mântuiască cei ce te laudă pe tine. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos :

   Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.  

   De Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti binecuvântată, tu singură fii părtinitoarea  şi ajutorul meu  şi izbăveşte-mă de asupreala diavolilor, de patimile cele ce mă necăjesc  şi de judecată, şi de munca focului celui ce arde cu văpaie.  

   Firea oamenilor cea stricată ai înnoit-o, Preasfântă, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Care din stricăciune întru nestricăciune pe ea a mutat-o; pentru aceea pe mine cel stricat cu dulceţile fă-mă nestricăcios şi de-a doua oară zideşte-mă. 

Slavă ...

   Te slăveşte pe tine, ceea ce eşti una binecuvântată şi preaslăvită, neamul oamenilor. Pentru aceea fă-mă moştean al slavei celeia ce va să fie cu mijlocirea ta, Fecioară, pe mine cel ce cu credinţă te laud pe tine, ceea ce eşti preaslăvită de Dumnezeu. 

Şi acum …

   Vindecă patimile sufletelor  şi ale trupurilor noastre, cea cu totul fără prihană, şi fă-ne a umbla pe cărările ce duc către îndulcirea cea veşnică  şi către desfătarea cea necurgătoare şi nepieritoare. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu însuţi, Doamne, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceea strig Ţie : Slavă puterii Tale, Doamne.   

   Străluceşte-mi, Preacurată, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat, ceea ce ai născut Lumina cea ipostatică.


    Fecioară, ceea ce ai primit în pântecele tău Focul Dumnezeirii, de focul cel veşnic izbăveşte-mă. 

Slavă ...

   Binecuvântată, Preacurată, cu rugăciunile tale vindecă durerea sufletului meu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Doctorul tuturor. 

Şi acum …

   Născătoare de Dumnezeu prealăudată, rupe-mi lanţurile greşelilor mele  şi către cărările vieţii povăţuieşte-mă. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Cărbunele care mai-nainte s-a arătat Isaiei, ca un soare din feciorescul pântece a răsărit şi celor ce se rătăciseră întru întuneric luminarea dumnezeieştii cunoştinţe dăruindu-le.  

   Muntele cel cu adevărat netăiat, uşa cea încuiată şi izvorul cel pecetluit, grădina cea prea mirositoare şi de Dumnezeu sădită, livada ceea ce a înflorit Floarea nestricăciunii, te lăudăm pe tine, Stăpână.  

   Cu osârdie din tinereţe toată desfrânarea lucrând-o, întinându-mi sufletul  şi trupul, te rog pe tine, Fecioara cea curată  şi neîntinată,  şi trupul  şi sufletul curăţeşte-l, sfinţeşte-l şi mă mântuieşte. 

Slavă ...

   Scaunul cel înalt şi vederos, cel înălţat mai presus de puterile cele fără de trupuri, întru care Isaia a văzut pe Hristos Domnul slavei şezând, ridică-mă pe mine cel întărit în scaunul patimilor. 

Şi acum ...

   Postind de fapta bună, m-am umplut de toată desfătarea cea oprită până la saţiu  şi acum flămânzesc de masa cea mântuitoare. Ci tu, cu pâinea pocăinţei întăreşte-mă, ceea ce eşti masă care ai purtat Pâine pe Dumnezeu. 

Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   Glasul graiurilor celor de rugăciune, din suflet cu durere auzind, Stăpâne, izbăveşte-mă de rele, că Însuţi eşti Pricinuitorul mântuirii noastre.  

   Spre tine mi-am pus nădejdea mântuirii mele, Maică pururea Fecioară, şi pe tine te pun apărătoare a vieţii, întemeiată şi neclintită.  

   Vindecă patimile mele cele de multe feluri, Maică nenuntită, cea singură atotputernică, că tu liman neînviforat te-ai arătat nouă, celor ce te lăudăm pe tine. 

Slavă ...

   De întunecarea cea nemăsurată izbăveşte-mă pe mi-ne cel ţinut cu multe greşeli, de Dumnezeu Născătoare, Stăpână, şi din mâinile diavolilor răpeşte-mă. 

Şi acum ...

   Preasfântă Fecioară, Mireasă dumnezeiască, ceea ce eşti după Dumnezeu părtinitoare robilor tăi, în ceasul cercării fă-te sprijinitoare sufletului meu. 

Sedealna :

   Pe tine te mărim, Născătoare de Dumnezeu, strigând : Bucură-te, toiagul dintru care fără de sămânţă răsărind Dumnezeu, a pierdut prin lemn moartea. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos :

   Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu a tiranului celui călcător de lege înaltă văpaie a ridicat, iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel binecuvântat şi preaslăvit.  

   Spre tine toată nădejdea din suflet mi-am pus, şi caut aşteptând cu adevărat dumnezeiasca mângâiere; întâmpină-mă, curată Născătoare de Dumnezeu, şi bucură-mă, arătându-mi mie cărarea ce suie către Dumnezeu.  

   Fecioară cinstită, neispitită de nuntă, Curată binecuvântată, îndreptătoarea celor ce cad şi izbăvirea celor ce păcătuiesc, mântuieşte-mă pe mine desfrânatul, mântuieşte-mă, şi ca o milostivă din munca cea veşnică răpeşte-mă, ca să te slăvesc pe tine. 

Slavă ...

   Ceea ce eşti nădejdea şi ajutorul credincioşilor, de Dumnezeu Născătoare, sârguieşte de ajută robilor tăi, cei cufundaţi în patimi, şi întru amăgirile diavolilor  şi întru întreitele învăluiri ale necazurilor, celor ce scăpăm la tine cu nădejdea sufletului. 

Şi acum ...

   Tu ne-ai izbăvit pe noi de cumplita osândă a greşelilor, şi întristarea cea dedemult a celor întâi zidiţi ai dezlegat-o, Prealăudată, născând mai presus de fire pe Ziditorul tuturor; pentru aceea după vrednicie credincioşii te fericim. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos :

   Chipul cel de aur defăimându-l de trei ori fericiţii tineri, văzând chipul lui Dumnezeu cel viu şi neschimbat, prin mijlocul focului cântau : Toată zidirea cea înfiinţată să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii. 

   Ceea ce eşti izvor viu, ca ceea ce ai născut Apa vieţii, sufletul meu cel topit de arderea păcatelor adapă-l, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, şi din văpaia cea veşnică răpeşte-mă.  

   Împuns fiind cu săgeata vrăjmaşului, m-am rănit cu totul la suflet şi pătimesc boli nevindecate; ceea ce ai născut negrăit pe Mântuitorul Hristos, întrutotul fără prihană, vindecă-mă şi mă mântuieşte, nădejdea mea cea tare. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Pe mine cel omorât gânditor de nemăsuratele mele răutăţi, înviază-mă dumnezeiască Mireasă, Fecioară,  şi cu rugăciunea ta izbăveşte-mă de toată înşelăciunea vrăjmaşului celui stricător de suflet şi a ucigaşului. 

Şi acum ...

   Curată, izbăveşte-mă de urgia Fiului tău şi Dumnezeu, care mă înfricoşează,  şi în ceasul judecăţii, ca o atotputernică, apucă mai înainte gata ajutătoare şi de caprele cele de-a stânga izbăveşte-mă. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ... 

   Chipul cel de aur defăimându-l de trei ori fericiţii tineri, văzând chipul lui Dumnezeu cel viu  şi neschimbat, prin mijlocul focului cântau : Toată zidirea cea înfiinţată să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie  şi se întunecă  şi mintea cea mai presus de lume a cânta ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă fiind bună, primeşte credinţa, că ştii dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu creştinilor eşti folositoare şi pe tine te mărim.  


   Umple de bucurie inima mea, Maică Fecioară, ceea ce ai primit Bucuria în pântecele tău; luminează, Curată, sufletul meu cel smerit şi cu negura multor greşeli ţinut, că tu ai născut tuturor Lumina.  

   Străluceşte-mă cu lumina ta, de Dumnezeu dăruită, pe mine cel ce zac întru întunericul cumplitei trândăviri şi nu voiesc nicidecum să păzesc legile lui Dumnezeu, ca după datorie să te fericesc pe tine, ca pe o părtinitoare a mea. 

Slavă ...

   Iubitorule de oameni Doamne, Cela ce pentru îndurările Tale cele negrăite Te-ai întrupat din Fecioară, ca să mă mântuieşti pe mine, izbăveşte sufletul meu de toată diavoleasca rătăcire  şi pândire şi toate păcatele mele cele nenumărate şterge-le. 

Şi acum ...

   Ceea ce eşti iubitoare de bine, Stăpână, sufletul meu cel necăjit cu multe păcate acum îmbunătăţeşte-l şi mă mântuieşte, Curată, de Dumnezeu Născătoare, pe mine cel ce mă înviscolesc de-a pururea în noianul vieţii şi cumplit mă înviforez. 




 
CANONUL MAICII DOMNULUI

MIERCURI SEARA
 
Glas 2

Cântarea 1-a, Irmos :
 
   Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Fecioară, ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii, pe mine cel rănit cu patimile tămăduieşte-mă  şi din focul cel veşnic răpeşte-mă, singură de Dumnezeu dăruită.  

   La bunătatea ta acum alerg, Maică Fecioară cu totul fără prihană, izbăveşte pe robul tău de bolile cele sufleteşti, de patimile cele stricătoare de suflet şi de focul cel veşnic. 

Slavă ...

   Noi cei ce te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu, care ne-am îmbogăţit cu tine, întărirea şi părtinitoarea noastră, de întreitele învăluiri ale vieţii şi de toate felurile de ispite ne mântuim. 

Şi acum ...

   Ceea ce eşti scăparea credincioşilor, pururea Fecioară, tare ajutătoare celor ce aleargă la tine, de toată nevoia şi vătămarea potrivnică mântuieşte-ne pe noi. 

Cântarea a 3-a, Irmos :
 
   Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, a celor ce Te lăudăm pe Tine.  

   Cădelniţă cu adevărat de aur, şi năstrapă a manei, şi munte dumnezeiesc şi palat preaveselitor al lui Dumnezeu, pe tine, Fecioară, te numim.  

   Biserică şi sfinţit lăcaş al Cuvântului fiind, Născătoare de Dumnezeu, fii mie curăţitoare greşelilor, Preasfântă pururea Fecioară. 

Slavă ...

   Miluieşte-mă, Curată, pe mine cel ce am mâniat pe Cel singur Iubitor de oameni şi Fiul tău, şi în starea drepţilor numără-mă, cea singură de-a pururea Fecioară. 

Şi acum ...

   Limbă de om nu poate să tâlcuiască adâncul răutăţilor mele, Fecioară, că mai presus de măsură am nelegiuit, ci tu, ca o Maică a milei, miluieşte-mă. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Te laud că auz am auzit, Doamne,  şi m-am spăimântat, că ai venit până la mine, căutându-mă pe mine cel rătăcit. Pentru aceea preaslăvesc multă smerenia Ta cea către mine, mult-Milostive.  


   Pe tine, Fecioară, noi creştinii te-am câştigat ajutor şi acoperământ, ceea ce ne scoţi pe noi din cumplite primejdii.  

   Stăpână, ceea ce eşti neispitită de nuntă, care pe Dumnezeu în pântece L-ai primit, de primejdii şi de ne-cazuri pe toţi izbăveşte-i. 

Slavă ...

   Zid nebiruit şi nădejde tare noi credincioşii întru necazuri te-am câştigat pe tine Născătoare de Dumnezeu. 

Şi acum ...

   Mijlocirea ta, Stăpână, câştigând-o ca pe o temelie temeinică, de multe feluri de necazuri ne izbăvim.
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu cunoaştem.  


   Ca ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu, Soarele cel luminos al dreptăţii, luminează sufletul meu cel ce doarme în noaptea vieţii, cu raza rugăciunilor tale, Stăpână.  

   Sub acoperământul tău şi sub părtinirea ta, noi credincioşii totdeauna scăpând cu credinţă, Preacurată, prin tine ne izbăvim de toată cumplita primejdie, Fecioară. 

Slavă ...

   Din neştiinţă întru umflarea trufiei înălţându-mă, Curată, cădere cumplită am pătimit; ci dă-mi mie să biruiesc prin pocăinţă nebunia cea mai dinainte. 

Şi acum ...

   Pe mine cel omorât cu veninul păcatului, Preacurată, ceea ce ai născut pe pământ Viaţa cea cu adevărat neîmbătrânitoare, înviază-mă, ceea ce singură eşti nădejde celor ce te laudă pe tine. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă. 


   Cela ce toate cu voirea le lucrează, voind a locuit în pântecele Tău cel neispitit de nuntă, dăruind nestricăciune, ca un Îndurat, celor ce bolesc cu stricăciunea.  

   Pe mine cel rătăcit în calea vieţii  şi care adeseori în căile cele neumblate ale păcatului cad, povăţuieşte-mă, Stăpână, către calea pocăinţei. 

Slavă ...

   Fii mie sprijinitoare despre răutăţile mele cele de multe feluri, cea cu totul fără de prihană, şi izbăveşte-mă de meşteşugirea balaurului şi din cursele acestuia răpindu-mă. 

Şi acum ...

   Fă-mi mie viaţa luminoasă, ceea ce singură ai născut Lumina cea neapropiată,  şi la liman bine liniştit povăţuieşte-mă, Maică, şi mă mântuieşte.

Sedealna :

   Curată, ceea ce eşti cu totul neîntinată, cu picăturile milei tale rourează ticălosul meu suflet, cel topit de arderea păcatelor, de toată întinăciunea curăţindu-l, şi din înfricoşata osândă a focului celui veşnic slobozeşte-mă. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos :
 
   Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au călcat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.   


   Pe mine cel omorât şi în pământ întors m-ai înviat, născând pe Dătătorul de viaţă, şi din iadul cel mai de jos m-ai scos pe mine, cel ce te slăvesc pe tine cu credinţă, Născătoare de Dumnezeu întru-tot curată.  

   Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale cele către Fiul tău, fiind liman întemeiat, părtinitoare înfricoşată şi zid nesurpat, celor ce întru nevoi se primejduiesc şi întru necazuri se viscolesc, din ispitele cele în multe chipuri mântuieşte pe robii tăi. 

Slavă ...

   Stăpână de Dumnezeu dăruită, ceea ce ai întrupat cu puterea Preasfântului Duh pe Fiul, Cel ce se înţelege de o fire cu Tatăl, pe Acesta neîncetat roagă-L să miluiască pe cei ce cântă : Bine eşti cuvântată ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup. 

Şi acum ...

   Curată Fecioară, ceea ce ai făcut cer pe fiinţa noastră cea pământească şi stricăcioasă cu fierbinte rugăciunea ta, fă să se îndrepteze rugăciunile şi cererile noastre către Fiul tău şi Dumnezeul şi Împăratul tuturor. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos :

   Pe Dumnezeu, Cel ce S-a  pogorât în cuptorul cel cu foc către tinerii evreieşti  şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 


   Patimile inimii mele tămăduieşte-le cu milostivirea ta, Prealăudată, mintea mea împacă-o, sufletul meu luminează-l  şi a călători către cărările cele mântuitoare fă-mă, ca de-a pururea să te fericesc.  

   De întinăciunea cea pricinuită din patimi curăţeşte-mă, Curată, cu mijlocirea ta,  şi luminează-mi, rogu-mă, inima mea cea întunecată cu întunecările diavolilor, ca să te fericesc pe tine, Stăpână de Dumnezeu fericită. 

Binecuvântăm pe Tatăl … 

   Ca să te laud pe tine cu glasuri de mulţumiri, ca să te slăvesc pe tine, cea cu totul fără prihană, fă-te turn de apărare, îngrădire şi întărire mie celui ce mă clatin dinspre toate părţile de bântuielile cele potrivnice  şi a cădea mă primejduiesc. 

Şi acum ...

   Ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeu cel Preaînalt, ridică-mă din gunoiul patimilor ce mă necăjesc, şi pe mine care cumplit am sărăcit cu totul, cu dumnezeieştile fapte bune îmbogăţeşte-mă, Preacurată, ca să te laud pe tine, fiind mântuit. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Pe Dumnezeu, Cel ce S-a  pogorât în cuptorul cel cu foc către tinerii evreieşti  şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   Pe Dumnezeu Cuvântul  cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude să-L mărim.  


   Dumnezeieştii iubiri de oameni învredniceşte-mă, Fecioară, ceea ce singură ai născut negrăit pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, Care Şi-a împrumutat trup dintru tine, şi mă izbăveşte de văpaia ce va să fie şi de toată munca, pe mine cela ce cu dragoste te slăvesc pe tine.  

   Ca pe o tare părtinitoare, ca pe o nădejde şi zid, şi ancoră  şi acoperământ întemeiat, ca  pe un reazem nebiruit  şi adăpost neînviforat,  şi singură tare scăpare toţi câştigându-te pe tine, ne mântuim, Prealăudată. 

Slavă ...

   Fecioară, când se vor arăta cele ascunse ale fiecăruia, tu pe mine îndreptează-mă, că poţi cu adevărat  şi din întuneric să mă izbăveşti  şi în latura luminii să mă aşezi, unde este bucuria cea negrăită a celor ce se veselesc. 

Şi acum ...

   Fecioară, ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască, inima mea care s-a întunecat cu multe adaosuri de patimi şi de gânduri străine luminează-o, picături de lacrimi dăruindu-mi de-a pururea, ca să-mi spăl întinăciunea greşelilor mele.




CANONUL MAICII DOMNULUI

JOI SEARA

 
Glas 2

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Calea mării cea nebătută şi neumblată călătorind-o neudat, Israilul cel ales a cântat : Să cântăm Domnului, că S-a proslăvit. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii, tămăduieşte-mă, Fecioară, pe mine cel rănit cu patimile şi din veşnicul foc mă răpeşte, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită.

   Izbăveşte-mă, Curată, de scrâşnirea cea prea-grea a dinţilor, de suspinul lacrimilor, de prea-amarul frig al tartarului, de întunericul cel mai dinafară şi de viermele cel neadormit. 

Slavă ...

   Mulţime tinoasă  şi tulburare a gândurilor celor întinate  şi necurate  şi de stricăciune făcătoare izvorăşte în sufletul meu; ci tu, Curată, cu lacrimile mele, usuc-o pe aceasta.

Şi acum ...

   Securea este aproape, nerodirea grăbeşte către tăiere, lenevirea multă şi sarcinile mele cu greu de purtat; Stăpână Fecioară, ajută-mi mie. 

Cântarea a 3-a, Irmos :
 
   Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.  

   Între mulţi tâlhari căzând eu ticălosul, dezbrăcat am rămas şi rănit şi părăsit; ci tu, Născătoare de Dumnezeu, nu mă trece cu vederea.  

   Suspin neîncetat, zdrobire a inimii  şi smerenie, vreme de pocăinţă şi gând de întoarcere dă-mi mie, prealăudată. 

Slavă ...

   Ceea ce ai născut pe Lucrătorul îndurărilor  şi pe Dătătorul curăţirilor, lucrător de fapte bune, de sadurile cele fără de moarte, fă-mă pe mine, Stăpână. 

Şi acum ...

   Gânditor şi simţitor, ziua şi noaptea cad cu durerea sufletului la tine, Curată; izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei gândiţi şi simţiţi.
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu însuţi Domnul, Te-ai întrupat  şi m-ai mântuit pe mine tot omul; pentru aceea strig  Ţie : Slavă puterii Tale, Doamne.   

   Holda cea nelucrată, ţarina cea nearată, care ai odrăslit Bucuria, dăruieşte-mi dar de izvor de lacrimi al umilinţei celei de bucurie făcătoare şi plâns veselitor, ca să dobândesc mângâiere acolo.  

   Prin vicleşugul  şarpelui din petrecerea cea din rai căzând, Stăpână, viaţă dureroasă şi cu multe lacrimi am aflat; pentru aceea te rog pe tine ca să iau iarăşi prin tine patria mea cea veche şi iubită. 

Slavă ...

   Din lucrurile mele deznădăjduit fiind  şi neavând nădejde de mântuire nicidecum, la îndurările tale cu credinţă alerg, Prealăudată; ceea ce eşti nădejdea cea tare şi mare a celor deznădăjduiţi, mântuieşte-mă, Maica lui Dumnezeu. 

Şi acum ...

   Luând în minte divanul întru care voi să fiu judecat eu osânditul, mă tânguiesc, lăcrimez, plâng  şi mă mâhnesc, având mulţime de nemăsurate greşeli,  şi strig ţie : Mântuieşte-mă, Maica lui Dumnezeu. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   Cărbunele Care mai înainte S-a arătat Isaiei, ca un Soare din feciorescul pântece a răsărit, celor ce se rătăciseră întru întuneric, luminarea dumnezeieştii cunoştinţe dăruindu-le. 

   Cântarea cea cu durere, care din suflet dureros se trimite, primeşte-o, ceea ce ai născut pe Hristos fără de durere, şi de gheena cea prea-dureroasă izbăveşte-mă.  

   Pe mine cel străpuns cu amarele săgeţi ale vrăjmaşului celui războinic, Stăpână, străpunge-mă cu săgeata cea dulce a dragostei lui Hristos, Cela ce pentru mine cu suliţa în coasta cea izvorâtoare de viaţă S-a împuns. 

Slavă ...

   Datoria strămoaşei Eva tu ai plătit-o, Maica lui Dumnezeu, născând pe Mântuitorul lumii, Cel ce S-a îmbrăcat cu trup dintru tine; pentru aceea toţi te fericim pe tine, cea cu dar dăruită, Fecioară cu totul fără prihană. 

Şi acum ...

   Marie Preacurată, ceea ce ai izvorât Izvorul înţelepciunii, Maica lui Hristos, a însăşi Înţelepciunii, înţelepţeşte-mă pe mine să mă abat de la amăgirile înţeleptului întru răutate. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   Glasul graiurilor celor de rugăciune din suflet cu durere auzind, Stăpâne, izbăveşte-mă de rele, că Însuţi eşti pricinuitorul mântuirii noastre.  

   Cu ploile lacrimilor spală-mă  şi cu curgerile umilinţei îmbată brazdele inimii mele, Curată, şi înmulţeşte rodurile acesteia.  

   Dezleagă-mi lanţurile cele mult împleticite ale greşelilor mele, rupe-mi zapisele, Cinstită; că toate le poţi, ca ceea ce ai născut pe Stăpânul tuturor. 

Slavă ...

   Stau întru hotarul a două patimi deopotrivă puternice, ca într-o cumpănă. Însă te rog, Fecioară, să nu biruiască deznădăjduirea pe nădejdea mea. 

Şi acum ...

   Muncile  şi pedepsele, caznele cele amare, bătăile cele usturătoare, vârtejurile şi legăturile cele nedezlegate aşteaptă pe sufletul meu, de care izbăveşte-mă, Fecioară.

Sedealna :

   Fecioara  şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te pe Tine mort întins pe lemn, plângând cu amar grăia : Fiul meu, ce este această taină străină ? Tu, Cel ce dăruieşti tuturor viaţă veşnică, cum de voie mori pe Cruce cu moarte de ocară ?

Cântarea a 7-a, Irmos :
 
   Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel ce este binecuvântat şi preaslăvit.  

   Acum se sileşte vrăjmaşul, căscând, ca să mă ia în pântecele său, pentru că de pretutindeni îmi aduce mie ispite  şi curse, tăind tot sporul meu; ci mai înainte  întâmpinându-mă, izbăveşte-mă, Fecioară Maică, de bântuiala lui cea vicleană.  

   Viforul nelegiuirilor, furtuna greşelilor, iarna păcatelor  şi viscolul căderilor tulbură smeritul meu suflet, Stăpână, şi către adâncul deznădăjduirii mă împing; ci îndreptează-mă, Fecioară, la limanul cel liniştit al pocăinţei. 

Slavă ...

   Inimă zdrobită şi smerită dăruieşte-mi, Stăpână, ca ziua  şi noaptea cu durere plângând, să milostivesc pe Dumnezeu, până încă am vreme de pocăinţă, mai înainte de a veni asupră-mi, ca un fur, ceasul cel înfricoşat al morţii. 

Şi acum ...

   Bucură-te, Preasfântă Doamnă, cea cu multe nume numită, Fecioară, Maica lui Dumnezeu Marie, lauda credincioşilor, izbăvirea blestemului, scară cerească, minune neînţeleasă, rugule nears, pământule nelucrat. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos :
 
   Cuvântul muncitorului, pentru că biruia, de şapte ori a fost ars cuptorul oarecând, întru care tinerii nu s-au ars, porunca împăratului călcând, ci au strigat : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Ieşirea este aproape, a săpa casa furul se sârguieşte, în mâini a luat secera secerătorul şi aşteaptă de sus să ia ameninţarea. Vino mai înainte de sfârşit să suspinăm, să plângem, o, suflete al meu, şi la Născătoarea de Dumnezeu cu credinţă să alergăm.  

   Nor luminos al Soarelui slavei, cel neînserat şi neapus, palatule al Stăpânului, cel cu multe daruri dăruit, cămară a Mirelui Celui frumos, Mireasă Stăpână, când pe nori purtându-Se va veni să facă judecată Stăpânul cel de obşte, adu-ţi aminte de sufletul meu. 

Binecuvântăm pe Tatăl …


   Cerule cel nou, raiule cel cu mir mirositor  şi bine mirositor, întru care a odrăslit Lemnul nestricăciunii, părtaş al cinei celei cereşti arată-mă, Fecioară, ca să mă împărtăşesc de desfătarea cea dulce  şi necurgătoare  şi prea binemirositoare a raiului. 

Şi acum ...

   Întunecare  şi nedumerire a cuprins sufletul meu, Preacurată, când privesc la divanul cel a toată lumea  şi judecata cea înfricoşată în minte o gândesc; ci tu, ceea ce ai zămislit pe Ziditorul şi Purtătorul de grijă al zidirii, izbăveşte de ţinerea cea din iad sufletul meu. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Cuvântul muncitorului, pentru că biruia, de şapte ori a fost ars cuptorul oarecând, întru care tinerii nu s-au ars, porunca împăratului călcând, ci au strigat : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   Cu suflete curate  şi cu buze neîntinate, veniţi să mărim pe cea neîntinată şi preacurată Maica lui Emanuil, printr-aceasta aducând rugăciuni Celui ce S-a născut dintr-însa; milostiveşte-Te spre sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.  

   Cu totul din tinereţe slujind eu patimilor de ruşine  şi multei desfrânări, de tot am înnegrit pe cel după chipul lui Dumnezeu,  şi mă tem, Prealăudată, de judecata ce va să fie, când voi sta înaintea Fiului tău  şi Dumnezeu; ci mai înainte de sfârşit dă-mi acum, Preacurată, curăţire patimilor mele şi izbăvire de greşeli.  

   Mă tem, Fecioară, de judecată şi de munca cea veşnică a focului, de hotărârea cea cu adevărat netrecută, de scrâşnirea dinţilor şi de sălbăticirea viermelui cel neadormit; pentru aceasta cu durerea inimii mă rog ţie, Preacurată, izbăveşte-mă de înfricoşata osândă, cea cu totul fără prihană. 

Slavă ...

   Când se va despărţi sufletul meu cu sila din mădularele trupului, atunci stai lângă mine, dumnezeiască Mireasă, şi risipeşte sfaturile vrăjmaşilor celor netrupeşti şi zdrobeşte fălcile celor ce caută să mă înghită fără de milă, ca să trec neoprit de stăpânitorii întunericului, care stau în văzduh. 

Şi acum ...

   Toată lauda îţi dă loc ţie, Fecioară, şi toată bună cuvântarea oamenilor; că tu mai ales eşti bună cuvântarea noastră şi lauda. Deci în locul a toată lauda şi buna cuvântare, noi robii tăi, Fecioară, cu multă dragoste Născătoare de Dumnezeu chiar te numim pe tine. 




CANONUL MAICII DOMNULUI

VINERI SEARA

 
Glas 2

Cântarea 1-a, Irmos :

   Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea prea întrarmată, iar Cuvântul întrupându-Se a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul Cel preaslăvit, căci cu mărire S-a proslăvit. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Ceea ce eşti uşă a dumnezeiescului Răsărit, deschide-mi uşile pocăinţei şi din uşile păcatului celui purtător de moarte izbăvește-mă, cu mijlocirea ta, Stăpână.  

   Lucrul şi zidirea Ta sunt, Mântuitorule, iar prin amăgirea celui viclean m-am zdrobit, prin desfătările cele lumeşti; pentru aceasta iarăşi mă zideşte cu dumnezeieştile rugăciuni ale preacuratei Maicii Tale, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel ce eşti preaslăvit. 

Slavă ...

   Alină acum cumplitul vifor al răutăţilor mele, binecuvântată Fecioară,  şi biruieşte pe toţi vrăjmaşii cei nevăzuţi, care fără milă cad asupra sărăciei mele, că singură eşti folositoarea mea, Preacurată. 

Şi acum ...

   Unule Îndurate, Hristoase Dumnezeule, prin rugăciunile Maicii Tale îndură-Te şi mă miluieşte pe mine, cel ce nădăjduiesc la Tine, îndreptându-mă către lumina poruncilor Tale şi învrednicindu-mă vieţii veşnice. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Înflorit-a pustia ca  şi crinul, Doamne, biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.  

   Dumnezeiască Mireasă, întru care S-a sălăşluit însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce luminează toată lumea, străluceşte-mi raza adevăratei pocăinţe, surpând întunericul patimilor mele prin rugăciunile tale, rogu-mă.  

   Eu însumi fiind robit de păcate, singur eu mi-am deschis uşile patimilor; ci către tine singură, preacurată Fecioară, acum alerg,  şi întorcându-mă, prin îndurarea ta mântuieşte-mă. 

Slavă ...

   Alesule Sioane, cetate împărătească, preacurată Fecioară, împreună cu toţi sfinţii roagă pe Fiul tău cel fără de ani, ca să mă facă cetăţean cetăţii celei din ceruri. 

Şi acum ...

   Din sfinţita petrecere căzând eu, Preacurată, m-am lipit lângă dobitoace  şi osândit tot m-am făcut; ci tu, ceea ce ai născut pe Judecătorul, izbăveşte-mă de toată judecata cea de istov şi mă mântuieşte. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Doamne, Te-ai întrupat  şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig  Ţie : Slavă puterii Tale, Doamne. 

   Deschide-mi, Fecioară, dumnezeieştile intrări ale pocăinţei, închizând intrările patimilor şi ale dezmierdărilor mele, şi prin puterea ta le opreşte.  

   Uşă neumblată şi ţarină nearată, sicriu şi năstrapă, sfeşnic şi cădelniţă a Cărbunelui celui fără de materie te numim pe tine, preacurată Fecioară. 

Slavă ...

   Cumplita noapte a păcatelor m-a acoperit pe mine, Preasfântă Fecioară, Stăpână, pentru că nu am candelă care să-mi lumineze sufletul cu untul de lemn al faptelor bune; drept aceea  şi din cămara Mirelui m-am izgonit afară. 

Şi acum ...

   Marie, ceea ce eşti cădelniţă de aur, alungă întinăciunea patimilor mele,  şi pe mine, cel ce mă clătesc de meşteşugirile luptătorului cel înşelător, întăreşte-mă, Preasfântă Fecioară. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   Mijlocitor între Dumnezeu  şi oameni Te-ai făcut, Hristoase Dumnezeule, că prin Tine, Stăpâne, la Părintele Tău, Începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei aducere am aflat.  

   Acum scap sub acoperământul tău, Maică, preacurată Fecioară; de bolile cele sufleteşti şi de patimi trupeşti, izbăveşte-mă pe mine, robul tău.  

   Izbăveşte-mă de neputinţele trupeşti şi opreşte necuvioasele patimi ale sufletului meu şi de veşnica muncă mă păzeşte, Fecioară de Dumnezeu dăruită. 

Slavă ...

   Ceea ce ai născut Izvorul tămăduirii, pe mine cel ce sunt rănit de patimile cele lumeşti, tămăduieşte-mă, Fecioară, singura plină de dar, Preacurată. 

Şi acum ...

   Iesei să se veselească  şi David să dănţuiască, căci Fecioara, toiagul cel sădit de Dumnezeu, a odrăslit pe Hristos, Floarea cea pururea vie. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   Întru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adâncul milostivirii Tale  cel neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.  

   Inima mea cea înnegrită de împresurările cele întunecate ale păcatului, străluceşte-o cu lumina cea dintru tine, Mireasă dumnezeiască care nu ştii de mire, ca una ce ai născut pe Soarele Hristos.  

   Lumina cea din Lumină născând-o nouă, preacurată Fecioară, a risipit întunericul nedumnezeirii; drept aceea, pe mine cel legat cu întunericul patimilor lumeşti, luminează-mă, Născătoare de Dumnezeu, şi prin rugăciunile tale dezlegându-mă, dă-mi lumina cea veşnică. 

Slavă ...

   Singura preacurată Fecioară, care ai născut pe Hristos, Soarele cel neapus, fă rugăciune către Dânsul, rugându-te pururea să Se milostivească spre mine cel smerit. 

Şi acum ...

   Luminează sufletul meu cel întunecat cu greşelile, ceea ce ai născut pe Soarele dreptăţii, pururea Fecioară.

Sedealna :

   Veniţi cu netăcute laude toţi să o slăvim pe Maica Luminii, că aceasta a născut Mântuirea noastră,  şi «bucură-te» să-i aducem, ca uneia ce a născut pe Dumnezeu, Cel mai vechi decât toţi vecii; bucură-te, care după ce ai născut, iarăşi ai zidit pe Eva; bucură-te, preacurată Fecioară, neispitită de nuntă. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos :
 
   Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel ce este binecuvântat şi proslăvit.  

   Izvor primitor de viaţă  şi uşă Luminii celei neapuse, tu singură eşti, Preasfântă Fecioară. Deci prin rugăciunile tale stinge-mi focul patimilor trupeşti de care pururea mă ard şi potoleşte văpaia cea înaltă a cugetelor mele cele necurate, ca să strig Fiului tău : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri. 

   De Dumnezeu Născătoare, Fecioară, ia aminte spre rugăciunea robului tău  şi-mi opreşte degrab năvălirile cele rele şi asuprelile încetează-le, Stăpână, ca să te măresc pe tine cu credinţă, binecuvântată Preacurată. 

Slavă ...

   Usucă mulţimea răutăţilor mele, Fecioară, care ai născut pe Hristos, Noianul milostivirii, pe Izbăvitorul şi Domnul, Căruia toţi Îi strigăm : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri. 

Şi acum ...

   De bunăvoia mea greşind  şi robindu-mă cu netrebnice obiceiuri, la milostivirea ta cea obişnuită alerg acum; mântuieşte-mă pe mine cel deznădăjduit, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. 

Cântarea a 8-a, Irmos :


   Pe Cela ce oarecând în muntele Sinai, în rug a închipuit lui Moise minunea Fecioarei, lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Mijloceşte, Preacurată, de mă scoate din prăpastia cea prea-adâncă a patimilor mele cele stricătoare de suflet şi către munţii cei înalţi ai faptelor bune mă ridică pe mine, care cu mulţumită te laud pe tine, Fecioară.  

   Născându-ne nouă Viaţa cea înfiinţată, Care prin moarte a încetat moartea, Fecioară, pe mine cel ce sunt omorât de împresurările cele rele înviază-mă, prin rugăciunile tale, Preacurată, binecuvântată şi Preaslăvită. 

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Eu cântăreţul tău, preacurată Fecioară, cel ce fără de iertare am păcătuit, mă rog  ţie : Îndreptează-mă către calea pocăinţei, Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce negrăit ai născut pe Cuvântul cel ce curăţeşte păcatele lumii. 

Şi acum ...

   Ochii mei cei orbiţi cu multe călcări de poruncă luminează-i, de Dumnezeu Născătoare; împacă mintea mea  şi inima cea tulburată cu desfătări de multe feluri, rogu-mă, şi mă mântuieşte pe mine, cela ce strig : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Pe Cela ce oarecând în muntele Sinai, în rug a închipuit lui Moise minunea Fecioarei, lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsărit mai înainte de soare, Care trupeşte la noi a venit, din pântecele cel fecioresc negrăit L-ai întrupat; binecuvântată, preacurată Născătoare de Dumnezeu, pe tine te mărim.  

   Zămislirea ta este mai presus de cuvânt, Mireasă a lui Dumnezeu, care ai născut pe Dumnezeu, Cel ce a izbăvit pe oameni din necuvântare. Drept aceea dă-mi  şi mie cuvânt, ca să te laud pe tine, preacurată Fecioară.  

   Eu sunt cel ce am căzut în tâlhari, în cugetele cele rele  şi în patimile cele lumeşti, ce mi-au rănit sufletul meu; însăţi tu, Preasfântă Stăpână, vindecă-mă pe mine, cel ce mă nădăjduiesc spre tine. 

Slavă ...

   Uşă neumblată, care ai răsărit lumii pe Împăratul slavei şi după naştere iarăşi Fecioară ai rămas, primeşte cântarea aceasta ce o închin către tine, Stăpână Fecioară, şi să-mi răsari mie răsăritul pocăinţei, ca după vrednicie să te fericesc pururea, Preacurată. 

Şi acum ...

   Pe Împăratul şi Ziditorul tuturor zămislindu-L, L-ai născut, Fecioară, şi iată acum ca o împărăteasă stai înaintea Lui, de-a dreapta, Curată. Pentru aceasta te rog să mă izbăveşti de partea cea de-a stânga în ceasul judecăţii şi să mă împreuni cu oile cele de-a dreapta. 





CANOANELE MAICII DOMNULUI

Glasul 3


Sâmbătă seara | Duminică seara | Luni seara | Marți seara | Miercuri seara | Joi seara  | Vineri seara


CANONUL MAICII DOMNULUI

SÂMBĂTĂ SEARA 
 
Glas 3

Cântarea 1-a, Irmos :
 
   Cel ce a împreunat apele de demult într-o adunare cu dumnezeiască voie  şi a despărţit marea poporului israelitenesc, Acesta este Dumnezeul nostru Cel proslăvit; Acestuia Unuia să-i cântăm, că S-a proslăvit. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   
Norul cel înţelegător al Razei celei cereşti, răsărind razele pocăinţei, nouă tuturor ne-a strălucit lumină, una curata Născătoarea de Dumnezeu  şi acoperământul sufletelor noastre.  

   Grabnică scăpare  şi întărire, zid  şi turn  şi tare liman avându-te pe tine, Maica lui Dumnezeu, noi, care ne clătim în noianul relelor  şi în necazuri, pururea ne izbăvim de primejdii. 

Slavă ...

   Bucură-te, sălaşul slavei celei negrăite; bucură-te, locaşul Soarelui Celui înţelegător; bucură-te, odorul fecioriei; bucură-te, dumnezeiască căruță a Dumnezeirii Cuvântului; bucură-te, hrănitoare a vieţii tuturor. 

Şi acum ...

   
Odihnitu-S-a Hristos întru tine, cea singură binecuvântată,  şi S-a îmbrăcat din tine cu trupul Său, vrând să mă îmbrace pe mine cel gol. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   
Cela ce dintru cele ce n-au fost, toate le-ai adus, cu Cuvântul zidindu-le  şi cu Duhul săvârşindu-le, Atotţiitorule Stăpâne, întru dragostea Ta mă întăreşte.

   
Mieluşea neîntinată  şi Fecioară, care ai născut pe Mielul, Cel ce a ridicat toată boala, Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte turma ta.

   Tu, rodind pe Strugurul cel ceresc  şi umplând paharul pocăinţei, păcătoşilor iertare ai lucrat. 

Slavă ...

   Cei ce înotăm în noianul păcatelor şi ne afundăm în sărătura greşelilor, năzuim la dulceaţa rugăciunilor tale. 

Şi acum ...

   
Eva cea mai dinainte prin mâncarea din pom a supus blestemului neamul omenesc; iar tu, Preacurată, născând pe Ziditorul, ai adus omenirea la bună cuvântare. 

Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Pus-ai spre noi dragoste tare, Doamne, că pe Unul-Născut Fiul Tău, pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta, mulţumind, strigăm  Ţie : Slavă puterii Tale, Doamne.  

   
Arată spre mine îndurarea ta cea mult-milostivă, că tu ai fost Maică a Milostivului tuturor.  

   Pe mine cel ce mă rătăcesc în noaptea păcatului, luminează-mă Pururea Fecioară, ca ceea ce ai născut pe Luminătorul. 

Slavă ...

   Roagă pe Stăpânul tuturor pentru robii tăi şi-L îmblânzeşte, ceea ce eşti folositoarea lumii. 

Şi acum …

   Arătatu-te-ai scaun prealuminat al Împăratului ceresc, Fecioară, întru care, voind, S-a odihnit cu trupul şi a ridicat osteneala noastră cea multă,  şi a aşezat pe om la scaunul cel împărătesc, precum bine a voit.
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   La Tine mânec, Ziditorule a toate, la pacea ce covârşeşte toată mintea; pentru că lumină sunt poruncile Tale, întru care mă povăţuieşte.  

    Puterea Celui Preaînalt, Preacurată, umbrind pântecele tău, l-a arătat încăpere a Dumnezeului Celui neîncăput, iar pe tine, Maică a Vieţii şi mântuire a noastră a tuturor.  

   Izvor dumnezeiesc al mântuirii mele agonisindu-te, să nu mă înece viforul cel rău, nici să mă înghită adâncul păcatului, Sfântă Stăpână. 

Slavă ...

   Brazda fecioriei, pământule cel nearat, te-ai arătat lumii, pururea Fecioară, din care, cu negrăit cuvânt, S-a născut Lucrătorul, Ziditorul nostru. 

Şi acum ...

   Palatule cel luminat al Stăpânului, arată-mă pe mine casă Luminii; uşă neumblată, deschide-mi calea pocăinţei, povăţuindu-mă către viaţa cea nemuritoare. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat şi se sfârşeşte duhul meu; ci întinzându-Ţi, Stăpâne, braţul Tău cel înalt, ca pe Petru, Îndreptătorule, mântuieşte-mă.  

 
 Ceea ce ai avut preaminunată zămislire şi naştere, minunează acum peste mine cel ticălos milele tale, că întru fărădelegi şi zămislit fiind şi născut, dulceţilor rob m-am făcut.  

   
Plâng şi mă vaiet şi mă tânguiesc, când îmi aduc aminte de judecata cea înfricoşată, că rele fapte am; ceea ce eşti neispitită de bărbat, Fecioară, Maica lui Dumnezeu, în ceasul cel înfricoşat să-mi stai de faţă mie. 

Slavă ...

   
Toată negura păcatului se  şterge prin rugăciunea ta, că a strălucit dintru tine Lumina cea fără de ani, Hristos, şi a risipit întunericul greşelilor.

Şi acum ...

   Spre tine, Preabună, mi-am pus nădejdea mea  şi aştept darul cel curăţitor de la Cel ce S-a născut din tine, prin Care mântuieşte-mă, Preasfântă Fecioară. 

Sedealna :

   Scaun cu totul de aur al Împăratului şi rai cu totul înflorit te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu preacurată; că pe Dumnezeu în pântecele tău purtându-L, bine ne înmiresmezi pe noi cu dumnezeieştile daruri. Pentru aceea toţi pe tine, Maică a lui Dumnezeu cu adevărat te propovăduim de-a pururea şi te mărim. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos :
 
 
 Precum de demult pe cei binecredincioşi trei tineri i-ai răcorit în văpaia haldeilor, cu focul cel luminător al dumnezeirii,  şi pe noi ne luminează, care strigăm : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.  

   Dintru tine, Maică Fecioară, a răsărit Soarele cel prealuminos,  şi luminând inimile noastre ne învaţă a cânta : Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.  

   Zidirea se luminează cu zămislirea ta cea fără de sămânţă,  şi măreşte naşterea ta  şi o slăveşte pe dânsa, cântând cu credinţă : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri. 

Slavă ...

   Ziditorul a toate şi Domnul Cel mai presus de dumnezeire, luând chipul nostru dintru tine, Prealăudată,  şi îndumnezeindu-l, întru înălţime  şade împreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh. 

Şi acum ...

   Preasfântă Fecioară, ceea ce eşti bucuria îngerilor, umple de bucurie cugetul meu cel mâhnit  şi în lene cufundat. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos :
 

   Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii cei ce au stătut pentru buna credinţă,  şi de văpaie nevătămându-se, dumnezeiască cântare au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 
 
   Ca ceea ce eşti toată bună şi de aproape te-ai făcut a Împăratului tuturor, de Dumnezeu Născătoare, umple-mă de fapte bune, pe mine cel ce vieţuiesc întru răutate şi în lene îmi sfârşesc toată viaţa, ca să te slăvesc întru toţi vecii.  

   
Pe mine cel îmbrăcat în haina cea frumoasă prin naşterea lui Dumnezeu, aflându-mă cei ce lucrează răutatea, Născătoare de Dumnezeu, de aceea m-au dezbrăcat, ci tu, cu haine dumnezeieşti, mă luminează prin pocăinţă cu rugăciunile tale, Fecioară. 

Binecuvântăm pe Tatăl ... 

   
Vrăjmaşul se ispiteşte a mă înghiţi cu păcatele, ci tu, Născătoare de Dumnezeu, scoate-mă şi mă izbăveşte din tirania lui, ca să te slăvesc întru toţi vecii. 

Şi acum ...

   
Cumplita noaptea a păcatelor mă acoperă, Fecioară preacurată, căci nu am candela care să lumineze sufletul meu cu untul de lemn al facerii de bine; pentru aceasta am şi fost aruncat afară din cămara cea de sus. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii cei ce au stătut pentru buna credinţă,  şi de văpaie nevătămându-se, dumnezeiască cântare au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   Minune nouă  şi lui Dumnezeu cuviincioasă, că prin uşa Fecioarei cea încuiată arătat a trecut Domnul, gol întru intrare şi purtător de trup S-a arătat întru ieşire Dumnezeu,  şi a rămas uşa încuiată; pe aceasta negrăit, ca pe Maica lui Dumnezeu, o mărim.  

   Pe mine cel stricat la minte, cel stricat la suflet  şi la ştiinţă, cel întinat cu răutatea şi arătat gol de toate bunătăţile, nu mă trece cu vederea, Fecioară nestricată  şi fără prihană, ci cu lucruri de bunăcuviinţă mă împodobeşte.  

   Umplutu-m-am de rele, umplutu-m-am de gânduri care mă înstrăinează de la Tine, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta  şi suspin  şi strig : Pe mine cel ce mă pocăiesc, primeşte-mă,  şi să nu mă lepezi, Făcătorule de bine mult Milostive, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut. 

Slavă ...

   
Să mă izbăvesc cu rugăciunile tale, Fecioară cu totul fără prihană, de toată mânia, de patimile cele aducătoare de moarte, de gheena cea cumplită  şi de foc, de oamenii nedrepţi, de vrăjmaşii cei răi, eu care alerg la acoperământul tău şi te chem întru ajutor. 

Şi acum ...

   
Ca o Maică a lui Dumnezeu, roagă pe Domnul Dumnezeu şi Împăratul, Cel ce S-a născut din tine, ca să mă izbăvesc de toată groaza şi de obiceiul cel rău, eu robul tău, curată Stăpână, cel ce mă nădăjduiesc spre tine din pântecele maicii mele. 




CANONUL MAICII DOMNULUI

DUMINICĂ SEARA 
 
Glas 3

 Cântarea 1-a, Irmos :
 
   Marea ai desfăcut-o  şi pe căruţele lui Faraon cu adâncul mării le-ai acoperit, Doamne,  şi ai mântuit pe poporul israelitenesc, cel ce cu cântări Te lăuda. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Ceea ce pe Cuvântul, Mântuitorul meu, prin cuvânt L-ai născut, mai presus de cuvânt, pe mine cel ce sunt cuvântător  şi cu porniri dobitoceşti, dobitoceşte m-am supus voilor trupeşti, cu cuvântul tău înţelepţeşte-mă, ca să te slăvesc.  

   Ceea ce eşti casă a sfinţeniei, locaş al slavei Domnului, cădelniţă dumnezeiască a Cărbunelui celui cinstit şi nematerialnic, Preacurată, toată reaua putoare a sufletului meu fă-o binemirositoare  şi mintea  şi inima mea sfinţeşte-o. 

Slavă ...

   Cu înverşunări desfrânate  şi cu lucrări urâte cu totul mi-am pângărit trupul; biserica trupului meu urât am stricat-o. Ceea ce eşti Biserică preacurată a Dumnezeieştii Fiinţe, mintea mea curăţeşte-o cu stropirea isopului celui mai bun. 

Şi acum ...

   
Întinând nebuneşte pe cel după chip, cu patimile trupului meu, Fecioară, mă tem de mânierea lui Dumnezeu  şi de prea-înfricoşata muncă a focului; ci tu, miluieşte-mă pe mine cel ce alerg la tine. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos :
 
   Întăreşte, Doamne, inimile robilor Tăi  şi le luminează spre lauda Ta, ca să Te slăvim pe Tine, Mântuitorule, în veci.  

   Ceea ce ai născut Soarele dreptăţii, luminează cu lumina ta sufletul cel ticălos, care ca într-o noapte se luptă cu noaptea faptelor celor rele şi a gândurilor celor întunecate.  

   Stăpână, ceea ce eşti neîntinată, pe mine cel întinat în tina dulceţilor, cu stropirea milei tale, ca  şi cu un isop, curăţeşte-mă şi de întinăciunea patimilor spală-mă. 

Slavă ...

 
 La cercetarea judecăţii Tale celei înfricoşate, când voi sta înaintea divanului Tău, Hristoase, şi gol şi osândit, cu rugăciunile Maicii Tale, din foc, izbăveşte-mă. 

Şi acum ...

   Strălucită cu frumuseţile Dumnezeirii, ca o Mireasă prea fără prihană, ca o frumoasă Împărăteasă, stai lângă Fiul tău, adevăratul Împărat, nestricată Fecioară. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
 
 Au doară, în râuri Te vei mânia, Doamne ? Au doară, în râuri este urgia Ta, sau în mări pornirea Ta ? 

   Având vreme de pocăinţă şi de îndreptare, primeşte gând de întoarcere, suflete al meu, şi îmbunătăţeşte-te pe sineţi, ca nu cumva să te apuce urgia Domnului nepocăit. 

   Pe Dumnezeu, Cel ce Se poartă în căruţă înfricoşată de heruvimi, ceea ce eşti căruţă de Dumnezeu zidită, Fecioară preacinstită, trupeşte, ca pe un prunc, L-ai purtat şi cu lapte L-ai hrănit. O, taină ! O, înfricoşată auzire !

Slavă ...

   
Numai eu între oameni am întărâtat cinstitele Tale îndurări; că eu singur am amărât, Hristoase, bunătatea Ta cea covârşitoare; pentru rugăciunile celeia ce curat Te-a născut pe Tine, miluieşte-mă. 

Şi acum ...

   
Când Mirele va veni noaptea ca să mă judece, atunci binevoieşte, Preacurată, ca să ies întru întâmpinarea Lui, cu făclie luminoasă, şi să mă închin venirii Acestuia. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   
Cu lumina Ta cea neînserată, Hristoase Dumnezeule, luminează smeritul meu suflet  şi-l povăţuieşte la frica Ta, pentru că lumină sunt poruncile Tale.  

   Mă uimesc căutând la noianul cel nemărginit al greşelilor mele, Născătoare de Dumnezeu; pentru aceea alerg la adâncul milei tale.  

   Viforul fărădelegilor mele mă tulbură, furtuna păcatelor  şi volbura patimilor mă volburează; la limanul pocăinţei ocârmuieşte-mă, Stăpână. 

Slavă ...

   Sufletul meu cel întunecat, cel ca o piatră tare, ne-ruptă, aspră şi nezdrobită, cu umilinţa moaie-l, Fecioară, şi-l arată piatră vârtoasă care izvorăşte lacrimi ca nişte ape. 

Şi acum ...

   
Vezi, Curată, neputinţa smeritului  şi ticălosului meu suflet şi izbăveşte-mă de scularea asupra mea a nevăzuţilor vrăjmaşi şi de vătămarea acestora. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   
Pe cei ce au ajuns la sfârşitul veacurilor, Iubitorule de oameni, şi în valul ispitelor se primejduiesc să piară, nu-i trece cu vederea pe cei ce strigă : Mântuieşte-ne, Mântuitorule, precum ai mântuit din fiară pe proorocul.  

   Pe tine cea între fecioare Născătoare de prunc şi între maici Fecioară curată, taina cea minunată în ceruri şi înfricoşată pe pământ, cea chiar Născătoare de Dumnezeu  şi cu adevărat a Domnului Născătoare, te laud, Fecioară.  

   Întru lenevire trecându-mi vremea, m-am apropiat către sfârşitul vieţii mele; ci tu, Preacurată, măcar la sfârşitul vieţii mă rog să-mi dai umilinţă, ca să plâng cu amar pentru păcatele mele cele fără de număr. 

Slavă ...

   
Ca cel ce am râvnit pe fariseul cel înalt la grumaji şi mult lăudăros, cu mintea înălţându-mă, am căzut în trufie; ci tu, Născătoare de Dumnezeu, dăruieşte-mi smerenia vameşului cea de înălţime suitoare. 

Şi acum ...

   Mă tânguiesc  şi plâng  şi mă jelesc, când îmi aduc aminte de înfricoşatul divan, căci lucruri rele am; Marie, ceea ce eşti neispitită de bărbat, Maica lui Hristos, în ceasul cel înfricoşat fii mie părtinitoare. 

Sedealna :

   
Cele cereşti cu frică se bucurau, şi cele pământeşti cu cutremur se veseleau, când preacuratul glas a venit la tine, Născătoare de Dumnezeu. Ca o prăznuire a strălucit tuturor, când a izbăvit Stăpânul pe cel întâi zidit. Pentru aceasta împreună cu îngerul strigăm  ţie : Bucură-te, cea cu daruri dăruită. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos :
 
   
Cei trei tineri în cuptor, pe Treime închipuind, îngrozirea focului au călcat  şi cântând strigau : «Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri».  

   Culegând roadele păcatului m-am omorât,  şi aducând pe sufletul meu neroditor, strig  ţie : Arată-mă aducător de roadă, ceea ce cu Rodul tău ai pierdut stricăciunea.  

   Din lucruri nu-mi este mie mântuire, Stăpână, că păcate lângă păcate adaug şi răutate peste răutate. Deci, cu solirea ta, Curată, întâmpinând, mântuieşte-mă. 

Slavă ...

   Judecata este lângă uşi, divanul gata, găteşte-te smerite suflete şi strigă : Când vei judeca, Cuvinte, să nu mă osândeşti pe mine, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut. 

Şi acum ...

   O, străină taină ! O, înfricoşată gândire ! Cum Dumnezeu S-a arătat pe pământ ca un om ? Cum ? Precum El ştie, precum voieşte, precum bine Îi place  şi lucrează precum şi voieşte. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos :


   
Pe Domnul, Cel ce S-a pogorât în văpaia focului la tinerii evreieşti  şi S-a arătat cu putere Dumnezeiască, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. 

   Frica Domnului este curată  şi rămâne în veacul veacului, pe care eu lacomul, urând-o, necurat m-am făcut, căci cu necurăţie m-am înjugat cu toată lăcomia. Deci arată-mă curat, preacurată Marie.  

   Sfeşnicule al Luminii celei nematerialnice, cămară cu totul aurită, dumnezeiescule pat, cel strălucit,  şi scaune al slavei în chipul focului, palatule însufleţit  şi cămară plină de toată curăţia  şi sfinţenia, sfinţeşte-mi mintea mea. 

Binecuvântăm pe Tatăl … 

   Pe Cuvântul Tatălui, Cel întrupat mai presus de cuvânt, L-ai născut de Dumnezeu Născătoare, Fecioară, pe Care toate făpturile Îl lăudăm ca pe Domnul, şi-L preaînălţăm întru toţi vecii. 

Şi acum ...

   Împestriţat fiind cu răutatea şi îmbrăcat cu desfrânarea, te rog pe tine, Fecioară, cea împodobită cu slavă şi îmbrăcată cu haina cea aurită a Dumnezeirii, îmbracă-mă pe mine cu haina cea strălucită a nepătimirii. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Pe Domnul, Cel ce S-a pogorât în văpaia focului la tinerii evreieşti  şi S-a arătat cu putere Dumnezeiască, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   În muntele Sinai, în rug, Moise te-a văzut pe tine, care fără de ardere ai zămislit în pântecele tău Focul Dumnezeirii, iar Daniil te-a văzut munte netăiat şi Isaia te-a numit toiag odrăslit din rădăcina lui David.  

   Părându-mi-se mie, osânditului, că gânditor stau înaintea divanului celui nesuferit şi înfricoşat al preacuratei naşterii tale, Preacurată, îngrijorat, cutremurat, înfricoşat, fără de răspuns şi gol, te chem pe tine ajutătoare.  

   Ceea ce eşti cămara cea de aur şi de Dumnezeu împletită, luminează sufletul meu; uşa cea cerească, deschide-mi mie intrarea vieţii; Sfânta sfinţilor, sfinţeşte-mi mintea mea; pământule nearat, arată-mă locuitor al pământului celor blânzi. 

Slavă ...

   
Tu îmi potoleşte tot viforul primejdiilor mele celor în multe chipuri, tu de bucurie umple inima mea, toată scârba de la mine gonind-o, Fecioară, bolile alungându-le, ispitele încetându-le, ceea ce izvorăşti bucurie celor ce te laudă pe tine. 

Şi acum ...

   
Veniţi toţi credincioşii să cădem la Maica lui Iisus şi mai înainte de sfârşit să suspinăm, să plângem şi să ne tânguim cu amar,  şi cu fierbinte umilinţă înaintea acesteia să strigăm : Stăpână, sârguieşte-te să nu ne laşi pe noi să pierim în foc.



CANONUL MAICII DOMNULUI

LUNI SEARA

 
Glas 3

 Cântarea 1-a, Irmos :
 
   Tu eşti Dumnezeul Cel minunat, Care cu preaslăvire faci minuni; Cela ce ai uscat adâncul şi căruţele le-ai acoperit  şi ai mântuit pe poporul ce-Ţi cânta  Ţie, ca Izbăvitorului nostru şi Dumnezeu. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   
Bucură-te, Sfântă Doamnă, cea cu multe nume numită, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Marie, lauda credincioşilor, izbăvirea de blestem, scară cerească, minune neînţeleasă, rugule nears, pământule nelucrat.  

   Maică Fecioară preacurată, pentru noi cei ce ne pocăim  şi dezlegare de greşeli poftim să luăm,  şi la Hristos alergăm, pe Acesta fă-L milostiv nouă, Stăpâna tuturor. 

Slavă ...

   Sălaş gătit al Dumnezeieştii întrupări, al Fiinţei celei mai presus de fiinţă,  şi cămară a Duhului Celui Atotlucrător, a împăcării celei înfricoşate, te-ai arătat de Dumnezeu Născătoare, căruţă mai strălucită decât rânduielile cele nematerialnice. 

Şi acum ...

   Năstrapa cea cuvântătoare, care porţi pe Hristos, Mana nemuririi, de amărăciunea patimilor celor stricătoare de suflet izbăveşte-mă, Preasfântă Fecioară, ca să te slăvesc cu credinţă şi cu bună cuviinţă. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos :
 
   Suflete sterp şi neroditor, câştigă rod bine slăvit, şi bineroditor făcându-te, strigă : Întăritu-m-am prin Tine, Dumnezeule; nu este sfânt, nu este drept, afară de Tine, Doamne.  

   Curgere de lacrimi dă-mi mie, ceea ce eşti bună, Născătoare de Dumnezeu,  şi cu acestea stinge cuptorul patimilor mele şi spală toată spurcăciunea mea cea sufletească.  

   Păşunea morţii cea neţinută  şi stricăciunea le-ai oprit, ca ceea ce ai născut Viaţa cea ipostatică, ci opreşte statornicia rănilor sufletului meu, cele izvorâtoare de bube. 

Slavă ...

   Deznădăjduit fiind de mulţimea păcatelor mele, către tine am alergat, părtinitoarea mea cea neruşinată; fii mie povăţuitoare şi de mână ducătoare către viaţa cea îmbunătăţită. 

Şi acum …

   Dezgolit fiind de dumnezeiasca îmbrăcăminte, pustiu de ajutor, lepădat sunt eu ticălosul; Născătoare de Dumnezeu, acoperă goliciunea mea cu sfântul tău acoperământ. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Avacum, preacurat pântecele tău, munte umbrit mai înainte l-a văzut; pentru aceea a  şi strigat : De la amiazăzi va veni Dumnezeul cel Sfânt  şi din muntele cel cu umbra deasă.  

   Frică  şi cutremur  şi clătinare au venit peste mine, că mi-am adus aminte, Preacurată, de înfricoşata a doua venire a Unuia-Născut Fiului tău  şi de cei vrednici de întâmpinarea Lui.  

   Grai jalnic, cu plângere, cu tânguire  şi cu lacrimi, care din suflet smerit se aduce  ţie, cea fără prihană, primindu-l ca pe o jertfă cu bun miros, izbăveşte-mă de muncă. 

Slavă ...

   Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte fără de mamă,  şi mai pe urmă fără de tată, cu trup L-ai născut, Fecioară, mai presus de pricină şi mai presus de înţelegere. Acesta, pentru bogăţia iubirii de oameni, a sărăcit. 

Şi acum ...

   Mă cutremur gândind la noianul păcatelor mele; dar iarăşi, cutezând, iau în minte adâncul milostivirilor tale, Fecioară, întru care cufundă-mă şi la limanul mântuirii îndreptează-mă. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   Mânecând Te lăudăm Unule-Născut, Cuvântule al lui Dumnezeu; pacea Ta dă-o nouă  şi ne miluieşte pe noi cei ce Te lăudăm şi cu credinţă ne închinăm.  

   Câini mulţi m-au înconjurat cu adevărat, şi adunarea duhurilor celor viclene m-au cuprins; ci acum, Preacurată, sfaturile acestora le risipeşte.  

   Groapă mi-a scurmat mie vicleanul  şi se ispiteşte să mă arunce într-însa; ci cu dreapta ta, Stăpână, fă să cadă în groapă cel ce a făcut-o. 

Slavă ...

   
Dezbrăcatu-m-am de îmbrăcămintea sănătăţii şi cu veşmântul cel de plângere, întru dureri înfăşurat fiind, te rog pe tine, Stăpână, să mă îmbraci cu vindecarea. 

Şi acum ...

   Ca ceea ce eşti buna cuviinţă a mucenicilor  şi a sfinţilor apostoli, şi părtinitoare a credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, toţi după vrednicie te slăvim pe tine.
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   Adâncul patimilor  şi viscolul vânturilor celor potrivnice s-au sculat asupra mea; ci întâmpinându-mă, Tu, Mântuitorule, mântuieşte-mă  şi mă izbăveşte din stricăciune, precum ai mântuit pe proorocul din fiară.  

   Cu voia Ziditorului tuturor, când va vrea să se despartă sufletul meu de trup, întru-tot  nevinovată, slobozeşte-mă din mâinile celor ce mă urăsc pe mine, Născătoare de Dumnezeu întru-tot cântată.  

   Ca nu cu urgia Fiului tău să fiu mustrat, nici cu mânia Lui să fiu certat, în vremea venirii Lui, întru-tot cântată, cu rugăciunile tale mântuieşte-mă. 

Slavă ...

   Venit-au cu adevărat peste capul meu fărădelegile mele cele multe şi ca o sarcină grea s-au îngreuiat peste mine; ci uşurează-mi lanţul meu, Prealăudată. 

Şi acum …

   
Pe tine singură din toate neamurile Unul Dumnezeu spre lăcaş Luişi te-a ales, că tu singură, Maica lui Dumnezeu, sfinţenia tuturor covârşind-o, bogată eşti  şi cu curăţia. 

Sedealna :

   Fiecare unde se mântuieşte acolo după dreptate  şi aleargă.  Şi care altă scăpare este ca aceasta, precum tu, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce acoperi sufletele noastre ?
 
Cântarea a 7-a, Irmos :
 
   
Cela ce ai rourat văpaia cuptorului  şi pe tineri nearşi i-ai păzit, bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.  

   Pe mine cel însetat de apele cele de viaţă făcătoare, satură-mă, izvorule al Apei celei de viaţă începătoare, ca să nu am trebuinţă în văpaia focului de degetul cel cu vârful udat în apă, ca să-mi răcorească limba mea cea arsă.  

   Viaţa mea este rea, vinovată gheenei şi râului celui ce arde cu foc, iar ticălosul  şi întinatul meu suflet este plin de necurăţia cea trupească, Stăpână, pe care curăţeşte-l degrab. 

Slavă ...

   Viforul gândurilor celor fără de rânduială mă clatină pe mine, şi viscolul diavolesc al cugetelor celor făcătoare de stricăciune mă tulbură  şi întru adâncul păcatului mă trage; mântuieşte-mă, ocârmuieşte-mă, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână. 

Şi acum ...

   
Milostiveşte-te spre mine Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu, că întru adâncul deznădăjduirii alunecând, te rog pe tine, Curată, să te faci mie alinare, că tu eşti liman de mântuire celor ce de-a pururea sunt întru nevoi. 

Cântarea a 8-a, Irmos :

   Pe Dumnezeu, Cel ce se slăveşte de îngeri neîncetat, întru cei de sus; cerurile cerurilor, pământul, şi dealurile,  şi munţii,  şi adâncul  şi tot neamul omenesc, cu cântări, ca pe Ziditorul şi Izbăvitorul, bine-L cuvântaţi. 

   O, suflete al meu, cât vei dori mai pe urmă să te prihăneşti pe tine, dar fără de folos ! Cum vei dori să te ticăloşeşti fără dobândă  şi cu ticăloşie să te căieşti ! În zadar şi în deşert te vei scârbi atunci, pentru cele ce acum, cu nesimţire, rău le lucrezi. Drept aceea aleargă acum către Preasfânta Fecioară.  

   Înger va veni cu sila să te tragă pe tine, mâhnit  şi întristat cumplit,  şi să te ducă legat cu lanţurile pe care ale tale degete le-au împletit, când nimic nu vei mai putea să te sfătuieşti cele de folos. Pentru aceea cazi acum la preacurata Fecioară. 

Binecuvântăm pe Tatăl ... 

   Mireasă preacurată a slavei lui Dumnezeu, să nu-mi închizi uşa dumnezeieştii cămări, ci dă-mi mie ca  şi eu să mă îndulcesc de strălucirea drepţilor şi să mă izbăvesc de mâhniciunea cea întristătoare a păcătoşilor. 

Şi acum ...

   Maica lui Dumnezeu, a Mântuitorului lumii  şi Sprijinitoarea tuturor, izbăveşte-mă de dulceţile cele lumeşti, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca să te laud neîncetat şi să te măresc cu cântările a toată lumea. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Pe Dumnezeu, Cel ce se slăveşte de îngeri neîncetat, întru cei de sus; cerurile cerurilor, pământul, şi dealurile,  şi munţii,  şi adâncul  şi tot neamul omenesc, cu cântări, ca pe Ziditorul şi Izbăvitorul, bine-L cuvântaţi. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   
Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce a ridicat nouă semn de mântuire, în casa lui David slugii Sale, pentru milostivirea milei, cu care ne-a cercetat Răsăritul dintru înălţime  şi ne-a îndreptat în calea păcii. 

   Pe mine cel ce înot în noianul primejdiilor  şi mă viscolesc întru adâncul păcatelor, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, limanul celor ce sunt în furtună, povăţuieşte-mă către limanul cel neînvăluit al mântuirii  şi mă îndreptează  şi mă pune neclintit pe piatra adevăratei pocăinţe.  

   Lăcrimez, suspin, plâng  şi mă tânguiesc  şi a mă sătura de tânguiri nicidecum nu voiesc, Stăpână, socotind necazul acela, mâhniciunea cea nemângâiată, pustiirea prietenilor, împreună  şi a ajutătorilor,  şi lipsa cea fără de mângâiere. 

Slavă ...

   Tămăduieşte-mă, Maica lui Dumnezeu, precum Fiul tău pe slăbănogul, pe mine cel ce zac de mulţi ani în patul răutăţii,  şi porunceşte-mi  şi mie ca să-mi ridic, ca pe un pat, trupul meu drept, prin lucruri îmbunătăţite, şi să merg la locuirea cerurilor. 

Şi acum ...

   Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Dezlegătorul bolilor şi Doctorul durerilor, Pierzătorul patimilor şi Grabnicul alungător al duhurilor celor rele, Mântuitorul sufletelor şi Tatăl cel de obşte, tămăduieşte-mi durerea sufletului meu, şi suspinarea, şi chinuirea şi ticăloşia. 



 
 CANONUL MAICII DOMNULUI

MARȚI SEARA 
 
Glas 3

 Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Să cântăm Domnului Celui ce a făcut minuni mari în Marea Roşie; căci cu marea a acoperit pe potrivnici şi a mântuit pe Israil că S-a proslăvit. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Pe singura Stăpână cea cu dar dăruită, pe cea frumoasă între femei, sfeşnicul cel cu  şapte făclii, pe Mireasa cea cu totul fără de prihană, lăcaşul lui Dumnezeu cel însufleţit, sicriul cel ce totul de aur, pe Sfânta Fecioară, să o fericim.  

   Firea cea omenească care de demult a căzut din viaţa cea mai bună,  şi din locul cel roditor de verdeaţă, din raiul cel roditor de viaţă cu necinste a fost scoasă afară şi a căzut din slava lui Dumnezeu, la mai mare slavă ai suit-o, Fecioară prealăudată. 

Slavă ...

   Dumnezeiască curăţitoare, masa cea vie  şi cămară cu aur împletită, norule cel în chipul porfirii, cea mai desfătată decât cerurile, scaune preaînalte al lui Dumnezeu, palatule cel cu foc arzător, cetatea însufleţită a lui Dumnezeu, Stăpână, miluieşte-mă. 

Şi acum ...

   Stâlpare din rădăcină împărătească ai odrăslit,  şi din seminţie împărătească, ceea ce pe Hristos Împăratul, Floarea cea neveştejită, L-ai înflorit, Stăpână, îmbrăcat cu porfiră împărătească strălucită şi vopsită din porfireştele tale sângiuri, Stăpână. 

 
Cântarea a 3-a, Irmos :
 
   Întăreşte-te suflete întru Domnul Dumnezeu şi strigă lăudându-te : Nu este sfânt afară de Tine, Doamne.  


   În ceasul cel înfricoşat, să te aflu pe tine ajutor, Fecioară Stăpână, din întunericul cel mai dinafară, şi din gheena, şi de scrâşnirea dinţilor, şi de viermele cel neadormit şi din toată munca, răpindu-mă.  

   Dă-mi mie, Stăpâna tuturor, lacrimă curăţitoare de întinăciunile trupului,  şi de foc stingătoare, de greşelile mele dezlegătoare,  şi de suflet curăţitoare  şi a minţii păzitoare. 

Slavă ...

   Lăcaş sfânt fiind, Preasfântă Stăpână, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu, milostiveşte-te spre noi robii tăi şi sfinţeşte mintea noastră  şi gândul, ceea ce eşti munte sfânt. 

Şi acum …

   Dă-mi mie, Stăpână, gând deştept şi priveghetor şi grijă necontenită de cercarea ceea ce va să fie la judecată, la care neosândit arată-mă, pe mine cel ce sunt însumi osândit. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Auzit-am auzul Tău şi m-am înfricoşat; înţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat, că Dumnezeu mai înainte de veci fiind, din fecioară Te-ai născut, făcându-Te om. 


   Când iau în minte înfricoşatul Tău divan, Cuvinte al lui Dumnezeu,  şi îngrozirea cea dreaptă  şi înfricoşarea hotărârii celei nemitarnice, tot mă înspăimânt  şi mă tulbur; ci cu rugăciunile Maicii Tale, mântuieşte-mă. 

   Obicei prea rău cuprinzându-mă,  şi cu lungime de multă vreme în laţ prinzându-mă,  şi întru deprindere oarecare şi firească venind acum, tirăneşte mă sileşte pe mine; deci, din tirania aceasta scoate-mă, Stăpână. 

Slavă ...

   În ceasul  şi în ziua cercării, când seamă mi se va cere pentru greşelile mele şi amare munci voi lua, atunci, Fecioară, să-mi stai înainte ajutătoare,  şi de dreapta osândă izbăvindu-mă şi din focul gheenei răpindu-mă. 

Şi acum ...

   Păcatul înstrăinându-mă de la Dumnezeu şi a lepăda frica Lui cea mântuitoare plecându-mă, m-a silit a săvârşi toată pofta  şi dulceaţa cea fărădelege; pentru aceea mai înainte de judecată însumi sunt osândit, din care mântuieşte-mă, Fecioară. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   Cela ce eşti nevăzut, pe pământ Te-ai arătat  şi cu oamenii de voie ai petrecut, Cel necuprins; pentru aceasta la Tine mânecând, Te lăudăm, Iubitorule de oameni.  


   Vremea vieţii mele ca fumul a pierit şi către porţile morţii m-am apropiat, şi mă înspăimânt de năpădirea diavolească, că ale lor lucruri totdeauna am făcut; îndură-te, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi mă mântuieşte.  

   Dă-mi pâraie de lacrimi, Fecioară, ca să usuce adâncul răutăţilor mele,  şi stinge, Doamnă, toată văpaia patimilor mele,  şi în ziua Judecăţii mă învredniceşte ca să mă izbăvesc de foc şi de celelalte munci. 

Slavă ...

   Pocăinţă adevărată  şi întoarcere desăvârşită de la greşelile care am făcut nu arăt; pentru aceea te rog pe tine, ceea ce eşti bună, să mă întorci pe mine mai înainte de sfârşit  şi mai înainte să mă împaci cu Dumnezeul  şi Stăpânul meu. 

Şi acum ...

   Sub ani, pe Dumnezeu, Cel ce fără de ani din Tatăl mai înainte de ani S-a născut, mai presus de minte şi de cuvânt cu trup L-ai născut, Fecioară, pe înţeleptul Ziditor al vremilor  şi al anilor  şi al veacurilor, Care cu cuvântul dezleagă greşelile mele cele de multă vreme. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   Adâncul păcatelor  şi furtuna deznădăjduirii s-au sculat asupra mea, Mântuitorule, drept aceea cu credinţă strig Ţie : Precum pe Iona l-ai scos din chit, aşa scoate şi viaţa mea din stricăciune, mult-Milostive.  


   Cursele, laţurile şi pândirile diavolilor celor ce mă vânează pe mine, ca nişte  ţesături de păianjen arată-le, Fecioară cu totul fără prihană.  

   Să nu conteneşti, Fecioară, să mă pui în bună rânduială  şi să mă povăţuieşti către aşezare mai dumnezeiască şi să mă înţelepţeşti şi să mă luminezi. 

Slavă ...

   Dă-mi mie, Fecioară, în sufletul meu, pomenirea morţii neştearsă  şi grijă de ieşire; printr-însele înţelepţindu-l pe acesta. 

Şi acum ...

   Isaia, prin Duhul, carte te-a văzut pe tine, Curată, că întru tine s-a scris slobozenia muritorilor.

Sedealna :

   Spânzurat pe lemn dacă Te-a văzut, Stăpâne, cea neispitită de nuntă  şi cu totul fără prihană, curata Fecioară  şi Maica Ta, a strigat către Tine : O, Fiul meu preadulce ! Vai mie, cum Te-a osândit pe lemn adunarea cea prea fărădelege, pe Tine, Făcătorul tuturor şi Stăpânul ! Laud însă bunătatea Ta cea desăvârşită. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos :
 
   De demult chipului celui de aur al închinării persieneşti, cei trei tineri nu s-au închinat, lăudând pe Domnul în mijlocul cuptorului : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.  


   Încinge cu tărie, Curată, sufletul meu cel slăbănogit pentru păcate şi mă mântuieşte pe mine cela ce strig Fiului tău : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.   

   Temându-mă de ceasul morţii, pentru cea fără de moarte  şi veşnică muncă, către tine cad, Născătoare de Dumnezeu Stăpână, mântuieşte-mă de cursele vânătorilor. 

Slavă ...

   Mă înfricoşez şi mă cutremur aducându-mi aminte de ziua  şi ceasul cercării; ceea ce eşti bună, să-mi fii atunci mie, netrebnicul robului tău, ajutătoare şi părtinitoare, sprijinitoare şi izbăvitoare. 

Şi acum ...

   Noaptea păcatelor mă cuprinde, norul patimilor mă acoperă  şi furtuna cea neguroasă a greşelilor mă înconjoară  şi negura cea prea-adâncă a deznădăjduirii mă ascunde; cu lumina pocăinţei luminează-mă, Stăpână. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos :
 
   Cuptorul babilonesc pe tineri nu i-a ars, nici focul Dumnezeirii pe Fecioara nu  o a stricat. Pentru aceasta, cu tinerii, noi credincioşii strigăm : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul. 


   În pântecele tău S-a pogorât dumnezeiasca Ploaie, ca o ploaie pe lână  şi ca o picătură ce pică pe pământ. Deci, învredniceşte-mă, Fecioară, ca ziua  şi noaptea cu ploi de lacrimi a mă spăla şi a-mi uda aşternutul patului meu.  

   Umplutu-s-a de rele sufletul meu şi socotit am fost cu toţi cei ce se pogoară în groapă; ci tu, Născătoare de Dumnezeu, scoate-mă din groapa patimilor  şi din tina cea întunecată a răutăţilor mele. 

Binecuvântăm pe Tatăl ... 

   Sfeşnicule al Luminii celei nematerialnice, cămară cu totul de aur, dumnezeiescule pat cel strălucit  şi scaune al slavei celei în chipul focului, palatule însufleţite şi vistierie plină de toată curăţia şi sfinţenia, sfinţeşte-mi mintea mea. 

Şi acum ...

   S-a umplut de rele sufletul meu, s-a apropiat de iad viaţa mea, socotit am fost de vrăjmaşii mei ca un om singur şi neajutorat; ci arată, ceea ce eşti tare sprijinitoare a lumii, că eşti ajutătoare celor fără ajutor. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm … 

   Cuptorul babilonesc pe tineri nu i-a ars, nici Focul Dumnezeirii pe Fecioara nu  o a stricat. Pentru aceasta, cu tinerii, noi credincioşii strigăm : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul. 

Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   Pe cea mai înainte însemnată în rug  şi în foc, în Sinai, lui Moisi, puitorului de Lege, şi care a zămislit în pântece pe Dumnezeiescul Foc fără de ardere, făclia cea întru tot luminată şi nestinsă, pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, cu cântări cinstind-o să o mărim. 


   Tu ştii neputinţa smeritului meu trup, rănile sufletului meu, nestatornicia inimii mele şi amăgirile; pentru aceea cu milostivirea ta dă-mi tămăduire de amândouă părţile.  

   Cea cu totul fără prihană, ceea ce eşti loc desfătat al bucuriei, bagă-mă până la casa lui Dumnezeu, în locul cortului celui minunat al celor ce dulce prăznuiesc, unde este sunetul glasului bucuriei şi al mărturisirii. 

Slavă ...

   Suspinând  şi tânguindu-mă cad la tine, Fecioară, cu plângere strigând : Miluieşte-mă  şi mântuieşte sufletul meu cel ticălos, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Voitorul milei,  şi în ziua judecăţii izbăveşte-mă de toată osânda. 

Şi acum ...

   Pentru nenumăratele bunătăţi pe care le-ai făcut cu mine, ceea ce eşti bună, în toată viaţa mea bine te voi cuvânta, şi în toată vremea voi slăvi slava ta şi totdeauna lauda ta va fi în gura mea, Stăpână. 




CANONUL MAICII DOMNULUI

MIERCURI SEARA 

 
Glas 3

Cântarea 1-a, Irmos :
 
   Lui Dumnezeu, Cel ce a mântuit în mare pe popor, iar pe potrivnici i-a cufundat, Lui singur să-i cântăm că S-a proslăvit. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Ceea ce ai născut pe Dumnezeu şi Stăpânul tuturor veacurilor, cu neispitire de nuntă, Fecioară, din stăpânirea patimilor izbăveşte-mă, Curată, ca după datorie şi cu mulţumită să te slăvesc pe tine, cea de-a pururea fericită, şi să te măresc. 

   Uşa cea mântuitoare a Împăratului slavei, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, bagă în uşa vieţii, cu rugăciunile tale, Preacurată, pe cei ce intră prin uşile Bisericii tale, Stăpână, şi te cinstesc pe tine. 

Slavă ...

   Milostivă Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti lauda apostolilor, şi slava purtătorilor de chinuri şi întărirea credincioşilor, întăreşte, rogu-mă, mintea mea, care se răzvrăteşte cu asupririle amăgitorului  şi se întunecă cu călcările de poruncă. 

Şi acum ...

   Ceea ce ai fost hotărâtă mai înainte de toţi vecii, să te faci Maică a milostivirii, tu pe mine mă învredniceşte să dobândesc dumnezeiasca milă, ca să cânt totdeauna cu veselie, eu netrebnicul robul tău, măririle tale, Preacurată. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos :
 
   Arcul vrăjmaşului l-ai zdrobit  şi pavezele le-ai sfărâmat întru tărie, Stăpâne Hristoase, întărirea noastră; Sfânt eşti Doamne.  


   Pe tine părtinitoare şi zid de mântuire te avem noi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, prealăudată; să nu treci cu vederea Stăpână, nici să ruşinezi rugăciunile noastre.  

   Ploi de lacrimi dă-mi mie, ceea ce eşti bună, şi cu acestea stinge-mi de tot cuptorul patimilor mele  şi spală-mi toate întinăciunile cele sufleteşti, Născătoare de Dumnezeu. 

Slavă ...

   Întru fărădelegi mi-am întinat bunul neam al sufletului meu, Preacurată,  şi mă înfricoşez de cercare, când Cuvântul va cere de la mine vrednicia chipului Său. 

Şi acum ...

   Graiurile vameşului uneltindu-le eu ticălosul, strig ţie : Milostiveşte-te spre mine, Stăpână, şi cu rugăciunea ta dă robului tău lăsare greşelilor. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Auzul tainei naşterii Tale celei străine  şi negrăite am auzit şi m-am spăimântat;  şi lăudând, strig Ţie : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.  


   Venit-au, Preacurată, apele faptelor celor necuvioase până la ticălosul meu suflet,  şi  ţinut fiind cu tina patimilor, strig chinuindu-mă : Să nu mă treci cu vederea, Stăpână, pe mine robul tău.  

   Fiare gândite înconjurându-mă acum fără de milă, se sârguiesc să răpească fără cruţare ticălosul meu suflet, cea cu totul fără prihană; ci zdrobeşte măselele acestora, cele de suflet stricătoare, ceea ce eşti atotputernică. 

Slavă ...

   Fii milostivă robilor tăi, Fecioară, rugămu-ne,  şi de îngrozirea cea aşteptată izbăveşte degrab pe poporul tău, ca să strigăm ţie, mulţumind : Slavă ţie, Împărăteasă a toate. 

Şi acum ...

   Suspinare zdrobită dă-mi mie, Născătoare de Dumnezeu,  şi lacrimă sufletească ca să-mi plâng păcatele mele cele multe  şi cugetele cele neîndreptate,  şi voi ruga, Doamnă, milostivirea ta. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   Cela ce eşti nevăzut, pe pământ Te-ai arătat  şi cu oamenii de voie ai petrecut, Cel neajuns; pentru aceasta la Tine mânecând, Te lăudăm, Iubitorule de oameni.  

   Răscumpărare făcându-Se nouă Fiul tău, pe toţi ne-a izbăvit din stricăciune, Fecioară; pentru aceea izbăveşte-mă de cugetul cel trupesc şi de scularea asupră-mi a patimilor.  

   Cu supărările diavoleşti, mintea mea totdeauna întru cugete necuvioase cu taină trăgându-se, să nu o laşi, Stăpână, ci pune-o nerăsturnată.

Slavă ...

   Pentru milostivirile milei, Fiul tău S-a arătat Mântuitor păcătoşilor şi vameşilor; pe Care urmându-L, Curată, acum miluieşte-mă pe mine, cela ce mai mult decât toţi am păcătuit. 

Şi acum ...

   În toate zilele se ispiteşte vicleanul balaur să rupă smeritul meu suflet; ci sfarmă, Născătoare de Dumnezeu, dinţii cei stricători de suflet ai acestuia. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   Adâncul patimilor s-a sculat asupra mea şi viforul vânturilor celor potrivnice; ci, întâmpinându-mă Tu, Mântuitorule, mântuieşte-mă  şi mă izbăveşte din stricăciune, precum ai mântuit din fiară pe proorocul.  


   În valurile vieţii cu vătămare de minte necontenit cufundându-mă, eu ticălosul,  şi vânturându-mă totdeauna de vânturile vrăjmaşului, acum strig  ţie, Născătoare de Dumnezeu : Ajută-mi !  

   Curgeri de lacrimi duhovniceşti dă-mi mie, Fecioară, ca să spăl tina greşelilor mele şi către apa iertării îndreptează-mă în ziua judecăţii. 

Slavă ...

   Adormit-am întru moarte sufletească şi zac în mormântul deznădăjduirii; ci dă-mi mie mâna, Preasfântă Fecioară,  şi mă scoală, rogu-mă, povăţuindu-mă către pocăinţă şi către viaţă. 

Şi acum ...

   Dintru tine, de Dumnezeu dăruită, curg râurile cele pururea curgătoare ale minunilor,  şi adapă faţa a tot pământul şi îngraşă gânditor sufletele noastre. 

Sedealna :

   Fărădelegile mele, covârşind nisipul mării, acopăr smeritul meu suflet; ci cu mulţimea îndurărilor tale, Curată,  şterge degrab toate greşelile mele,  şi de mâhniciunea care mă cuprinde izbăveşte-mă,  şi de toată bucuria şi veselia umple inima mea, Fecioară. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos :
 
   Pe văpaia cea din cuptor au stins-o tinerii şi cereasca rouă au primit-o cu credinţa : Bine cuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.  


   De ceasul morţii temându-mă, pentru munca cea veşnică, la tine cad, Născătoare de Dumnezeu; mântuieşte-mă atunci din cursa vânătorilor.  

   Ceea ce ai încăput în pântece pe Dumnezeul Cel neîncăput, pe mintea mea cea cu multe greşeli strâmtorată slobozeşte-o, Născătoare de Dumnezeu, de tirania acestora. 

Slavă ...

   Pe cel după chipul Tău, Hristoase, l-am întinat cu faptele cele necuvioase, eu ticălosul. Pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, Tu dă-mi mie lacrimă curăţitoare de greşeli. 

Şi acum ...

   Când voi fi judecat, ca un vinovat, înaintea divanului lui Hristos, arată-te mie, Preacurată,  şi mă izbăveşte din toată munca cu fierbinte părtinirea ta. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos :

   Pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut din Tatăl Cel fără de început, mai înainte de veci, şi mai pe urmă din Născătoarea de Dumnezeu  cu trup S-a îmbrăcat, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

   Râvnind desfrânatului cu adevărat, toată viaţa mea am cheltuit-o în păcate; dar acum strig : Greşit-am  ţie ! Fă-mă ca pe unul din argaţii Fiului  şi Ziditorului tău, Fecioară, ca să te slăvesc întru toţi vecii. 

   Când cu porunca lui Dumnezeu va vrea sufletul meu să iasă din viaţă, atunci răpeşte-l din cursa vânătorilor, Preacurată, care strigă  ţie : Toate lucrurile te lăudăm pe tine şi te fericim întru toţi vecii. 

Binecuvântăm pe Tatăl ... 

   Adormind întru moarte, zac în mormântul deznădăjduirii, Fecioară; ci tu înviază-mă şi cu priveghere mă învredniceşte a cânta : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. 

Şi acum ...

   Stăpână curată, Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă de stricăciunea păcatelor  şi de asupreala  şi reaua lucrare a diavolilor, încetează-mi tulburarea patimilor şi stinge văpaia cea nesuferită a dulceţilor, cu roua darului tău. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut din Tatăl Cel fără de început, mai înainte de veci, şi mai pe urmă din Născătoarea de Dumnezeu  cu trup S-a îmbrăcat, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   Pe tine rugul cel nears  şi Sfântă Fecioară, Maica Luminii şi de Dumnezeu Născătoare, nădejdea noastră a tuturor, te mărim.  


   Suflete, se apropie sfârşitul; lângă uşi este divanul; depărtează-te de lucrurile ruşinii  şi apucă-te de petrecerea cea bună, că ai ajutătoare pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce din toată răutatea te izbăveşte.  

   Alunecându-mă cu gândurile şi căzând întru adâncul pierzării, rog acum, Fecioară, folosinţa ta : Întăreşte clătită neputinţa minţii mele pe piatra cea tare a poruncilor lui Dumnezeu. 

Slavă ...

   Legile Tale le-am lepădat şi mântuitoarele porunci le-am călcat, Îndurate,  şi mă tem de înfricoşatul Tău divan, întru care,  şezând, vei judeca toate; pentru aceea strig : În dar mântuieşte-mă, Cuvinte, pentru rugăciunile Maicii Tale. 

Şi acum ...

   Neamul oamenilor, cea cu totul fără prihană, cu solirea ta cea nebiruită îmbogăţindu-ne, strigăm ziua  şi noaptea : Să nu încetezi a ruga pe Făcătorul  şi Fiul tău, să miluiască pe cei ce te laudă pe tine. 




 
CANONUL MAICII DOMNULUI

JOI SEARA
 
Glas 3

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a umblat oarecând soarele, căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, poporului celui ce a trecut marea pedestru,  şi cu plăcere lui Dumnezeu a cântat : Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a proslăvit. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Sălăşluire a dumnezeieştii slave, munte sfânt  şi nor luminos, decât cerurile mai înaltă, decât sfinţii îngeri mai presus şi mai cinstită decât toate făpturile, Stăpână, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.  

   Biserică a Stăpânului, munte sfânt şi cort mai presus de nori, Doamnă  şi Fecioară, cea bună  şi frumoasă, cea singură binecuvântată, frumuseţea lui Iacov, nestricată Maică a lui Dumnezeu, miluieşte-mă Stăpână. 

Slavă ...

   Semn de mântuire, văpaie de foc nestinsă, liman neînviforat fii mie, Fecioară, celui ce înot în noianul vieţii, dezlegându-mi viforul duhurilor şi furtuna valurilor patimilor şi corabia sufletului meu mântuind-o. 

Şi acum ...

   Pe  ţara ta aceasta care te cinsteşte totdeauna cu credinţă, Curată, mântuieşte-o de primejdie, de robirea barbarilor, de războiul cel dintre noi  şi de sabie  şi de orice altă îngrozire. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câştigat-o cu scump sângele Tău.  


   Te binecuvântăm pe tine, prin care blestemul cel de demult s-a dezlegat  şi binecuvântarea a înflorit  şi firea cea blestemată s-a binecuvântat.  

   Prea milostivă Stăpână, când voi muri să stai lângă mine  şi în ziua judecăţii stându-mi de faţă, să mă izbăveşti de osândă. 

Slavă ...

   Mărim pe Cela ce  ţi-a făcut  ţie multe măriri, Stăpână, precum ai zis mai înainte, fericindu-te pe tine, cea întru tot preafericită. 

Şi acum ...

   Bucură-te, scaune cu totul luminate şi cu aur preastrălucit al lui Dumnezeu Cuvântul, Cel ce stăpâneşte peste toate; bucură-te, Fecioară, propovăduirea apostolilor. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase, că ieşind din chivotul sfinţirii Tale, din nestricata Maică, în Biserica Slavei Tale, Te-ai arătat ca un prunc în braţe purtat şi s-au umplut toate de lauda Ta.  


   Gavriil venind în Nazaret, bucurându-se, arătat ţi-a adus  ţie, celei Curate  şi prea neîntinate pe «bucură-te». Pentru aceea împreună cu acesta strigăm  şi noi netrebnicii robii tăi : Bucură-te, prea minunată Fecioară şi mult cântată.  

   Precum ai mântuit pe Manase cel ce s-a pocăit mai înainte, şi pe mine, cel ce am greşit mult şi am trecut cu vederea poruncile Tale, pocăindu-mă, primeşte-mă, Mântuitorule, pentru rugăciunile Maicii Tale,  şi din munci izbăveşte-mă, ca un singur Îndurat.

Slavă ...

   Stăpână, izvorul milei, cea milostivă cu adevărat, şi chiar îndurată  şi iubitoare de bine, miluieşte sufletul meu cel ticălos, care înoată în noianul deznădăjduirii, şi spre tine singură îşi are nădejdea. 

Şi acum ...

   Înstrăinându-mă păcatul de la Dumnezeu  şi plecându-mă să lepăd din inimă frica Lui, m-a silit a săvârşi toată pofta şi nelegiuita dezmierdare; pentru aceea mai înainte de judecată sunt de sinemi osândit. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   Dacă a văzut Isaia cu închipuire pe Dumnezeu, pe scaun preaînalt, de îngerii slavei înconjurat, a strigat : «O, ticălosul de mine ! Că mai înainte văzui pe Dumnezeu întrupat, pe Cel ce stăpâneşte pacea  şi lumina cea neînserată».  


   Tăciune al gheenei şi cheltuială a focului celui nestins, să nu mă arăţi, Stăpână, nici mulţimea viermilor mâncare veninată să mă primească, nici scrâşnirea dinţilor, nici tartarul să mă cuprindă pe mine.  

   Sfânta sfinţilor fiind, prea neîntinată Născătoare de Dumnezeu, curată, pe Cuvântul cel Sfânt, Care cu sfinţenie întru sfinţi se odihneşte L-ai născut, Cel ce ne dăruieşte nouă luminare şi dar, sfinţenie şi izbăvire. 

Slavă ...

   A te lăuda după vrednicie nici limbile îngerilor nu pot, căci care laudă este potrivită  ţie, Fecioară, ceea ce ai născut pe Făcătorul îngerilor  şi al oamenilor. Pentru aceea, miluieşte pe cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă. 

Şi acum ...

   Preacurată Marie, ceea ce eşti bucuria inimii mele, şi dulceaţa  şi mângâierea, în ceasul ieşirii să-mi fii aproape stătătoare  şi părtinitoare, în calea cea dreaptă îndreptând sufletul meu. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Strigat-a  Ţie, văzând bătrânul cu ochii mântuirea, care a venit oamenilor de la Dumnezeu : Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.  


   Bucură-te, Fecioară, scară dumnezeiască, prin care S-a pogorât Cel Preaînalt, suind pe oameni la veselia cea nemuritoare.  

   De la tot felul de munci răpeşte-mă pe mine, robul tău, de scrâşnirea dinţilor, de râul cel de foc şi de gheena. 

Slavă ...

   Hristoase, Mântuitorul meu, cu mila Ta dă-mi mie izvoare de lacrimi, ca să plâng mulţimea greşelilor mele. 

Şi acum ...

   Bucură-te, muntele din care S-a tăiat Piatra darului, Care a zdrobit pe toţi idolii înşelăciunii. 

Sedealna :

   Cea neispitită de nuntă, Curata  şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te pe Tine mort spânzurat pe lemn, ca o Maică, plângând a grăit : «Ce Ţi-a răsplătit Ţie adunarea iudeilor cea fărădelege şi nemulţumitoare, care cu multe şi mari darurile Tale, Fiul meu s-au desfătat ? Laud însă plecăciunea Ta cea dumnezeiască». 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au cuvântat, şi Te-ai sălăşluit în Fecioară nestricată, pe Dumnezeu Cuvântul lăudăm, cu bună credinţă cântând : Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.  


   Maică fără de bărbat, pe tine Dumnezeiască Mireasă toţi te cunoaştem,  şi Fecioară hrănitoare de prunc te numim, că întru tine, negrăit, fecioria  şi naşterea, cele cu firea despărţite, întru una împreună au alergat.  

   Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeul Cel mai înainte de veci, Pricinuitorul vremilor şi al anilor, stăi lângă mine în vremea ieşirii mele, grabnică ajutătoare,  şi nădejde neruşinată  şi tare scăpare. 

Slavă ...

   Cu adevărat legile firii s-au dezlegat întru tine, că pe Stăpânul zidirii L-ai zămislit mai presus de fire, Fecioară, Care pentru îndurarea milei, fără de sămânţă, mai presus de fire, dintru tine S-a făcut om. 

Şi acum ...

   Mântuieşte-mă Preasfântă Stăpână, mântuieşte-mă părtinitoarea mea, ca să se ruşineze toţi cei ce mă urăsc pe mine,  şi să se laude întru tine, Născătoare de Dumnezeu, toţi cei ce iubesc dumnezeiescul tău nume. 

Cântarea a 8-a, Irmos : 

   Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii, cei ce stăteau lângă buna credinţă,  şi de văpaie fiind nevătămaţi, dumnezeiască cântare au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 


   Nu numai mâinile  şi ochii, ci  şi mintea  şi sufletul şi inima le întind către tine, Fecioară; tot pe mine străluceşte-mă cu lumina ta, tot spală-mă cu lacrimile, tot curăţeşte-mă cu umilinţă fierbinte.  

   Mă aşteaptă pe mine cumplită osândă; voi fi judecat înaintea îngerilor  şi înaintea priveliştii a milioane de oameni; atunci izbăveşte-mă de nevoia cea mare, căci ai mare şi bogată milă, născând pe marele Împărat. 

Binecuvântăm pe Tatăl ... 

   Tomule preacurate al lui Hristos şi carte pecetluită şi de Dumnezeu scrisă  ştiindu-te pe tine, te rog să mă scrii în cartea celor mântuiţi, Fecioară, şi zapisele greşelilor mele să le rupi cu suliţa Fiului tău. 

Şi acum …

   Izbăveşte-mă de focul cel nestins, ceea ce ai zămislit Focul cel fără de materie, Fecioară,  şi cu focul dumnezeieştii frici, tot mă curăţeşte, aprinzând înlăuntrul sufletului meu focul pe care Fiul tău S-a pogorât să-l arunce în lume. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii, cei ce stăteau lângă buna credinţă,  şi de văpaie fiind nevătămaţi, dumnezeiască cântare au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   În Lege, în umbră  şi în Scriptură, închipuire vedem noi credincioşii, toată partea bărbătească ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul Cel mai înainte născut, Fiul Tatălui cel fără de început, Cel întâi născut din Maică fără ispită bărbătească, Îl mărim.  


   Izbăveşte-mă de scrâşnirea dinţilor  şi de viermele cel veninos, de tartarul cel prea amar, de întunericul  şi focul cel dinafară  şi de toate celelalte nenumite munci, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe mine cel ce scap la mila ta.  

   Vârtutea mea, nădejdea şi lauda, tăria şi mântuirea mea, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei văzuţi  şi de cei nevăzuţi, care caută ca nişte fiare să mă rupă şi până în sfârşit să mă piardă. 

Slavă ...

   Ceea ce ai născut pe Fiul lui Dumnezeu  şi eşti Stăpână a tuturor, Fecioară Preasfântă, miluieşte sufletul meu, şi în ziua judecăţii de osândă izbăveşte-mă şi să nu mă laşi să fiu supus muncilor gheenei. 

Şi acum ...

   Biserică a lui Dumnezeu  şi palat însufleţit te-ai arătat, Curată; pentru aceea şi «bucură-te» toţi credincioşii cu bucurie, împreună cu îngerul, strigăm  ţie. Bucu-ră-te, neîntinată; bucură-te, Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce singură ai pricinuit Viaţa. 





CANONUL MAICII DOMNULUI

VINERI SEARA 
 
Glas 3

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Cântare nouă să cântăm popoare Celui ce S-a născut din Fecioară spre mântuirea noastră şi una a făcut pe cele pământeşti cu cele cereşti, că S-a proslăvit. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Preacurată şi Preasfântă Stăpână, ce cântare de laudă îţi voi aduce  ţie, eu netrebnicul  şi mult păcătosul robul tău, ca să milostiveşti pe Fiul tău să-mi dea iertare de păcate ?  

   Răutăţile mele  şi nelegiuirile au întrecut noianul mării. Deci, altă nădejde de mântuire, ca să milostivească pe înduratul Dumnezeu, nu am afară de tine, preamilostivă Stăpână. 

Slavă ...

   Îndrăzneală având către tine, o Maică a lui Dumnezeu, cea fără prihană, cu suspin din adâncul inimii cer ca să-mi mijloceşti de la Fiul tău iertare greşelilor mele, cele mai multe decât nisipul. 

Şi acum …

   Nu încetez slăvindu-te, o, preamilostivă Doamnă, eu prea ticălosul robul tău, deşi m-am afundat întru adâncul greşelilor mele celor prea fărădelege; ci tu, ca o bună, primeşte netrebnica mea cântare, mijlocindu-mi iertare de păcate. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Suflete sterp şi neroditor, a câştiga rod bine slăvit, veselindu-te, strigă : M-am întărit prin Tine, Dumnezeule; nu este sfânt, nu este drept afară de Tine, Doamne.  


   Fiind cu totul întunecat de mulţimea greşelilor, o, ticăloase suflete, strigă către Preasfânta Fecioară, cea mai sfântă decât toţi sfinţii, ca să-ţi solească iertare  şi luminare de la prea-milostivul său Fiu.  

   Nimeni n-a păcătuit precum eu, o, preacurată Fecioară ! Deci, cu a ta solire învredniceşte-mă iarăşi milostivirii Fiului tău, pe mine cel căzut din darul Lui, căci la tine alerg şi năzuiesc, preamilostivă Stăpână. 

Slavă ...

   Toată fiind bună  şi preamilostivă, Stăpână, roagă pe preaînduratul Dumnezeu, pe Care L-am mâniat cu spurcatele mele fapte, ca să-mi dea chip de pocăinţă  şi să mă învrednicească părţii celei de-a dreapta, când va veni să judece lumea. 

Şi acum …

   Altă nădejde nu am afară de tine, preamilostivă Doamnă, ca să îmblânzească pe Milostivul  şi Dreptul Judecător pentru nelegiuirile mele cele păgâneşti; deci, milostivă fii mie păcătosului. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Ce te-ai spăimântat Avacume ? Cui strigi  şi grăieşti : De la Teman va veni Dumnezeu; Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit întru noi şi ne-am văzut întru lauda minunatului nostru Dumnezeu, că S-a proslăvit ?  

   Fă milostiv pe preaînduratul Dumnezeu, Care S-a în-omenit din feciorescul tău sânge, mie prea ticălosului, care de-a pururea Îl întărât cu fărădelegile mele, ca nu până în sfârşit să pier, ci să-ţi cânt ţie cântare de laudă.  

   Cum voi îndrăzni, eu ticălosul, a lăuda cu buze întinate  şi cu limbă spurcată pe cea mai sfântă decât toţi sfinţii ? Ci tu, o, Maică a Cuvântului, care prin cuvânt ai născut pe Cuvântul, milostivă te arată mie netrebnicului.  

Slavă ...

   Cerului cerurilor te-ai făcut petrecătoare, o, Stăpână preamilostivă, cu naşterea ta cea mai presus de ceruri şi de îngeri neînţeleasă şi de oameni neajunsă. Deci, nu înceta a ruga pe Cel născut al tău, pentru mine robul tău. 

Şi acum ...

   Orbit fiind la ochii sufletului meu, de mulţimea greşelilor, la tine cad suspinând, Stăpână, ca prin solirile tale, preamilostivă Doamnă, să-mi dai luminare, prin iertarea păcatelor, de la Fiul tău Cel preamilostiv. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Ceaţa sufletului meu risipind-o, întru lumina Ta, Hristoase, primeşte-mă pe mine, Unule, Milostive, de noapte  Ţie să-Ţi strig : Luminează-mi înţelegerea minţii mele.  


   Astăzi, o, ticăloase suflete, s-a apropiat sfârşitul tău. Deci, de ce nu cazi la preamilostiva Stăpână, suspinând din adâncul inimii, ca să milostivească pe Fiul său spre tine ? 

   Răutăţile mele au covârşit capul meu  şi am căzut întru adâncul deznădăjduirii; ci tu, ca o milostivă, o, prea fără prihană Fecioară, tinde-mi mâna milostivirii tale, ca să te laud neîncetat. 

Slavă ...

   Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, încăpând pe Emanuil în pântecele tău, Fecioară, pe Care nu înceta rugându-L ca să-mi dea iertare de păcate, mie netrebnicului robului tău. 

Şi acum …

   Marie, lăcaşul lui Dumnezeu, lauda celor cereşti, şi slava celor pământeşti  şi surparea celor dedesubt, nu încetez a te chema pe tine, ca să milostiveşti spre mine pe Cel ce S-a născut dintru tine. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Am strigat întru suspinuri netăcute către înduratul Dumnezeu şi m-a auzit pe mine din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune viaţa mea.  


   Adu-ţi aminte, preamilostivă Stăpână, de ticăloşia mea cea amară şi îndulceşte amărăciunea inimii mele cu solirile tale cele prea puternice, ca neîncetat, fără tăcere, să te laud.  

   Arată-mă părtaş al raiului desfătării pe mine cel ce spre tine mi-am pus toată nădejdea, mijlocindu-mi iertarea păcatelor de la preadulcele tău Fiu, ca o preamilostivă. 

Slavă ...

   Iisuse preadulce, pentru solirile celeia ce Te-a născut fără prihană, picură dulceaţa darului Tău în ticăloasa mea inimă, curăţind-o de toată întinăciunea, ca de-a pururea să se îndulcească de numele Tău. 

Şi acum ...

   Arătatu-te-ai, Fecioară, Maică a Cuvântului, mai presus de curăţie, pe Care nu înceta rugându-L pentru mine ticălosul, ca să-mi ierte mulţimea greşelilor, făcându-mă încăpere a darului Său. 

Sedealna :

   Preasfântă Stăpână  şi preacurată Fecioară,  şi întru totul fără prihană, izbăveşte-mă pe mine cel plin de păcate, de prihana greşelilor, prin solirile tale cele preaputernice către milostivul tău Fiu, ca pururea să te măresc. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Chipului celui de aur al închinării celei persane, tinerii cei trei nu s-au închinat, ci în mijlocul cuptorului, lăudând, ziceau : Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat. 


   Cad la tine, preacurată Fecioară, cu zdrobirea inimii, suspinând  şi te rog : Nu te întoarce de la ticălosul robul tău, cela ce pururea te mânii cu faptele mele cele rele, ci mă întoarce la pocăinţă.  

   Aducându-mi aminte de nelegiuirile mele, o, preamilostivă Doamnă, nu încetez, pentru care  şi alerg la tine, ca la o preamilostivă, ca prin mijlocirea ta să-mi speli noroiul păcatelor, scoţându-mă din cursele vrăjmaşilor mei. 

Slavă ...

   Laud milostivirea ta  şi slăvesc măririle tale, o, întru tot fără prihană, Stăpână; primeşte, Doamnă, săraca mea rugăciune şi îmblânzeşte pe Fiul tău, Cela ce S-a făcut om pentru mine, ca să te măresc în veci. 

Şi acum ...

   Lacrimi aduc ţie, Stăpână, ca o jertfă fără prihană; primeşte suspinele inimii mele celei ticăloase, Preacurată, curăţire de greşeli dându-mi mie, ca o bună, că pe tine te am liman de mântuire şi folositoare. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos :
 
   Pe Făcătorul de bine  şi Dumnezeu, pe Izbăvitorul a toate şi Făcătorul lumii, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. 


   Iacov, scară către cer văzându-te, Preacurată, milostivă scăpare te-a arătat nouă. Deci, întru tot Sfântă, pe mine cel cufundat în noianul păcatelor, înalţă-mă, cu solirile tale, la lăcaşurile Fiului tău, Cel preaîndurat.  

   Născătoare de Dumnezeu făcându-te, preamilostivă Doamnă  şi Stăpână a celor cereşti, ridică-mă dintru adâncul greşelilor, rogu-mă, preacurată Fecioară,  şi, cu solirile tale, arată-mă pe mine robul tău, locuitor al lăcaşurilor cereşti. 

Binecuvântăm pe Tatăl ... 

   Israelitenilor celor dedemult, ale cărora oase au căzut în pustie, m-am asemănat eu ticălosul, Preasfântă Fecioară, întorcându-mă iarăşi în Egiptul patimilor; ci tu, ca o milostivă, nu înceta rugându-te pentru mine. 

Şi acum …

   Căzând către tine, o, întru totul fără prihană, Fecioară, mă rog cu lacrimi dintru adâncul inimii : Să nu mă laşi pe mine ticălosul să pier în mulţimea păcatelor şi să mă fac bucurie diavolilor, ci mă mântuieşte cu puterea ta. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Pe Făcătorul de bine  şi Dumnezeu, pe Izbăvitorul a toate şi Făcătorul lumii, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Cei ce cu dulcea săgeată a preacuratei tale naşteri ne-am rănit, Curată, de a ta vrednică de îndrăgire frumuseţe minunându-ne, cu cântări îngereşti, după vrednicie, pe tine Maica lui Dumnezeu te mărim.  


   Laudele tale, Fecioară, cine din pământeni poate să le spună ? Care nici cetelor îngereşti nu sunt lesne înţelese, iar mie ticălosului cu totul neajunse. Drept aceea strig ţie : Binecuvântată eşti tu între femei.  

   Auzului meu, Preasfântă Stăpână, pune-i strajă dinspre şoptirile vrăjmaşilor mei, a celor ce pururea mă bântuiesc, ca numai poruncilor Fiului tău să fiu ascultător, lăudându-L în veci, şi pe tine fericindu-te. 

Slavă ...

   Unde voi alerga eu ticălosul, Stăpână ? Sau spre cine îmi voi pune nădejdea mea ? La tine nădăjduiesc, preacurată Fecioară, ca să faci milostiv pe Fiul tău, în ziua judecăţii, mie netrebnicului robului tău. 

Şi acum ...

   Întru totul fără prihană, Fecioară, cu fierbinţeală mă rog şi cu suspin, să nu depărtezi darul tău de la mine, robul tău, cela ce cu neîncetare te laud, ca pe o Maică Fecioară şi Mireasă nenuntită.








CANONUL MAICII DOMNULUI

SÂMBĂTĂ SEARA 
 
Glas 4

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Noianul Mării Roşii cu urme neudate pedestru trecându-l Israil cel de demult, cu mâinile lui Moisi în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Cela ce este cu firea nezidit  şi cu Părintele de-a pururea vecuitor,  şi mai presus de ani  şi mai înainte de veci, din tine, Stăpână, zidit şi sub vreme se face om, ca să mântuiască pe om. 

   Tu singură dumnezeiască Mireasă ai ţinut în braţe pe Cela ce  şade întru cele înalte, Care S-a făcut trup. Căci tu ai fost din toţi vecii încăpere vrednică a Stăpânitorului a toate.

Slavă ...

   Veniţi toţi să lăudăm pe preacurata Maria, ca pe ceea ce însăşi a născut pe Hristos Domnul, Care a înnoit firea omenească, şi a rămas Fecioară nestricată.

Şi acum ...

   Izbăveşte-mă de lacrimile  şi de suspinele cele gătite mie la înfricoşata judecată care va să fie, cu bine primitele tale rugăciuni, Maică neîntinată, cele către Ziditorul şi Dumnezeul nostru.

Cântarea a 3-a, Irmos :
  
   Veseleşte-se de Tine Biserica  Ta Hristoase, strigând : Tu eşti tăria mea, Doamne, scăparea şi întărirea.


    Cela ce m-a zidit dintâi din  ţărână pe mine omul, Acela Se zideşte în pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană, îndreptând căderea cea de demult. 

   Stăpânirea morţii şi hotărârea blestemului celui dedemult le-ai stricat, Născătoare de Dumnezeu, zămislind Viaţa; drept aceea, cinstim preacurată naşterea ta.

Slavă ...

   Pe tine Maica lui Dumnezeu, părtinitoare tare te-am câştigat; spre tine punându-ne nădejdile, ne mântuim  şi către tine năzuind, ne păzim.

 Şi acum ...

   Pe tine, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, te slăvim, Născătoare de Dumnezeu, potrivind numire Celui născut al tău şi chemare asemănată, Preacurată.
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne. 


   Înfrumuseţatu-te-ai mai mult decât toată buna cuviinţă a îngerilor, ca ceea ce ai născut pe Făcătorul lor şi Domnul, întrupat din preacuratele tale sângiuri, Fecioară, pe Cel ce izbăveşte pe toţi cei ce-L slăvesc pe Dânsul. 

   Lepădând toată întinăciunea mâncării celei dintâi, să ne hrănim cu Pâinea vieţii cea din cer, care a răsărit din pământul Fecioara, pe care, ca pe o pricinuitoare a bunătăţilor, să o lăudăm.

Slavă ...

   Sfânta Născătoare de Dumnezeu, cortul cel neîntinat, uşa Luminii, masa  şi năstrapa cea cu totul de aur, muntele cel netăiat şi cu umbra deasă, care a încăput pe Ziditorul, se fericeşte.

Şi acum ...

   Curgerile darurilor tale  şi izvorul tămăduirilor  şi împărţirile bogăţiei celei dumnezeieşti se împărţesc din mâna cea încăpătoare de viaţă a Atotţiitorului, Cela ce S-a născut din pântecele tău, Mireasă dumnezeiască.
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   Tu, Domnul meu, Lumină în lume ai venit; Lumină sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă cu credinţă. 


   Din tine Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, răsărind Soarele cel gândit, razele cele strălucitoare ale Dumnezeirii Lui peste toţi le-a întins; pentru aceasta toţi te slăvim. 

   Adevărat Dumnezeu născând nouă, cu trup, pe Unul-Născut al Tatălui, Născătoare de Dumnezeu preacurată te numim,  şi glasul cel potrivit alcătuim naşterii tale.

Slavă ... 

   De o fire  şi de un chip fiind cu Tatăl, Fiul, Cel Unul-Născut, de voie S-a făcut de un neam cu oamenii, întrupându-Se Cel Înalt din pântecele tău, Maică Fecioară.

Şi acum ...

   Născătoare de Dumnezeu, cu totul fără prihană, sufletul meu cel îngheţat de stăpânia răutăţilor, cu fierbinte rugăciunea ta, cu bună cuviinţă ridică-l la căldura dumnezeieştii dragoste a Ziditorului.
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   Jertfi-voi  Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine; de sângele diavolilor curăţindu-se, cu sângele cel curs, prin milostivire, din coasta Ta. 

   Aflându-te pe tine lăcaş curat al curăţiei, în pântecele tău, Fecioară, S-a sălăşluit Stăpânul cel curat, vrând să curăţească frământătura oamenilor. 

   Cer ai făcut firea cea pământească a oamenilor, ceea ce eşti cu totul fără prihană,  şi stricată fiind o ai înnoit pe dânsa; pentru aceasta cu neîncetate glasuri te lăudăm.

Slavă ...

   Zămislit-ai în pântece, Maica lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Cuvântul, Cel fără de început, Care pentru noi oamenii S-a făcut om, precum suntem noi, fără de schimbare, în două firi cunoscut.

Şi acum ...

   Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Maicii Tale  şi ale nenumăratelor puterilor celor de sus, mie celui viscolit în marea vieţii tinde-mi mână de ajutor.

Sedealna :

   Cu multe păcate, eu desfrânatul mi-am întunecat mintea; deci strig folosinţei tale celei tari, Născătoare de Dumnezeu : Luminează-mi luminile sufletului meu,străluceşte-mi raza cea luminată a pocăinţei  şi mă îmbracă în arma luminii, Născătoare de Dumnezeu preacurată.

Cântarea a 7-a, Irmos :
 
   În cuptorul cel persesc  tinerii lui Avraam, cu dragostea bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne. 


   Cuvântul Cel ce este dintru început, sălăşluindu-Se în pântecele tău, Fecioară, S-a întrupat,  şi pe noi cei robiţi ne-a chemat Iubitorul de oameni, Domnul Dumnezeul părinţilor, Cel binecuvântat. 

   Uşă gândită te-ai arătat, dumnezeiască Mireasă, a Soarelui Celui de sus, Care, mai presus de cuvânt  şi de cuget, din tine S-a arătat oamenilor pe pământ, a Dumnezeului părinţilor, Cel binecuvântat.

Slavă ...

   Înfrumuseţată fiind cu fapte bune, ai stat de-a dreapta Împăratului tuturor, Celui ce S-a întrupat din sângiurile tale, Fecioară nenuntită, rugându-te neîncetat ca să ne izbăvim de toată nevoia.

Şi acum ...

   Cu îndrăzneala ta de Maică rupe lanţurile greşelilor, ale celor ce cu dreaptă credinţă cântă naşterii tale, Fecioară : Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
 
Cântarea a 8-a, Irmos :
 
   Mâinile întinzându-şi Daniil în groapă, gurile leilor cele deschise le-a încuiat. Şi puterea focului au stins-o tinerii cei iubitori de buna credinţă, cu fapta bună încingându-se  şi strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. 


   Neapropiat fiind, ca un Ziditor, de toate cetele cele mai înalte, a locuit în pântecele tău, Fecioară, păzindu-te nearsă  şi după naştere nestricată, Căruia acum strigăm : Lăudaţi lucruri pe Domnul  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Curată fiind de prihane  şi de întinăciuni  şi lăcaş a toată sfinţenia, ai născut pe Cuvântul cel Preasfânt, Care pe toţi sfinţeşte şi cu Tatăl împreună fără de început este; pentru aceasta pe tine, Fecioară, te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Cunoscându-te Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim cu gura şi cu mintea, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, că ai născut, Preacurată, pe Hristos, Făcătorul şi Domnul şi Împăratul, îmbrăcat cu trup. Pentru aceasta te lăudăm, Fecioară, şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Şi acum ...


   Pe tine chivotul cel preasfânt şi umbrit de Dumnezeiescul Duh, ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel mai înainte de veci şi pururea vecuitor, Care pentru negrăita Sa milostivire S-a făcut om, te lăudăm Născătoare de Dumnezeu şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Mâinile întinzându-şi Daniil în groapă, gurile leilor cele deschise le-a încuiat. Şi puterea focului au stins-o tinerii cei iubitori de buna credinţă, cu fapta bună încingându-se  şi strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   Hristos, Piatra cea netăiată de mână, Cea din marginea unghiului, din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, S-a tăiat, împreunând firile cele depărtate; pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim. 


   Pe Cărbunele Cel gândit, Dumnezeiască Mireasă, pe Care L-a văzut Isaia, Îl porţi în braţe, preacurată Născătoare de Dumnezeu, cu  chipul nostru unindu-Se,  şi mântuire lumii strălucind; pentru aceasta toţi te mărim. 

   Semnele naşterii tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană, proorocii mai înainte le-au propovăduit, de departe pentru cele cu taină învăţându-se, şi prin insuflarea Dumnezeiescului Duh cu mare glas le-au propovăduit lumii; de ale căror împliniri acum ne minunăm.

Slavă ...

   Frumos cu podoaba  şi mai strălucit decât toţi este Rodul pântecelui tău, că tu Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, ai născut pe Dumnezeu întrupat, Care S-a arătat ca să mântuiască pe om; pentru aceasta toţi te mărim.

Şi acum ...

   Ca să te slăvesc, Fecioară, pe tine cea cu adevărat prea proslăvită, de toată neslăvirea păcatului mă izbăveşte şi slavei cereşti mă fă părtaş pe mine, cela ce alerg la tine. 

 


CANONUL MAICII DOMNULUI

DUMINICĂ SEARA 
 
Glas 4

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i, rogu-mă; ca Ţie, întru omorârea trupului, ca într-o alăută să-Ţi cântăm cântare de biruinţă.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Curgeri de lacrimi dă-mi mie, Născătoare de Dumnezeu, prin care voi scăpa de cercarea lacrimilor celor din focul gheenei. Că tu, Curată, toată lacrima de pe faţa pământului ai încetat. 

   Cetăţean al locului celui nestricăcios şi de viaţă făcător m-a pus Ziditorul meu dintru început şi m-a orânduit să stăpânesc pe toate cele de pe pământ; dar vrăjmaşul pizmuindu-mă, cu dorul îndumnezeirii m-a surpat, Preacurată. 

Slavă ...

   Pahar aducător de moarte mi-a dres mie Eva de demult, iar tu, Curată, născând Strugurul vieţii, must mi-ai izvorât  şi vinul nemuririi, care veseleşte inimile credincioşilor.

Şi acum …

   Cort mai înalt decât cerurile  şi mai desfătat decât pământul te-a lucrat pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Ziditorul cerului  şi al pământului,  şi te-a arătat, pe pământ, Rai cuvântător şi însufleţit.
 
Cântarea a 3-a, Irmos :
 
   Cela ce eşti mai presus decât toată începătoria, de voie Te-ai pogorât dintru înălţime pe pământ  şi firea omenească cea smerită ai înălţat-o din iadul cel mai dedesubt; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni. 


   Vezi neputinţa mea, vezi necazul meu, Maica lui Dumnezeu,  şi dezleagă nelegiuirile mele cele nenumărate, iar datoriile mele le şterge. 

   Nici o cântare vrednică, potrivită  ţie, nu iese din gură omenească, Născătoare de Dumnezeu, pe care te laudă dumnezeieştile oşti ale cerurilor.

Slavă ...

   Armă nebiruită  şi zid nerupt avându-te pe tine, răstorn cetele celor potrivnici şi laud măririle tale, Născătoare de Dumnezeu, cea neispitită de nuntă.

Şi acum ...

   Ia aminte la strigarea robului tău, celui ce are trebuinţă de ajutorul tău, Maica lui Dumnezeu; nădejdea mea, auzi-mă şi sârguieşte de mă mântuieşte.
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Dumnezeiescul sfat cel neurmat al Celui Preaînalt, al întrupării Tale celei din Fecioară, proorocul Avacum înţelegându-l a strigat : Slavă puterii Tale, Doamne. 


   Ploi de lacrimi şi izvor de umilinţă dă-mi mie, care îmi spală toată tina greşelilor mele,  şi învredniceşte ca inima mea cea îngheţată să izvorască curgeri vii.

   Plângând împreună  şi lăcrimând, cad la tine Născătoare de Dumnezeu : Fii-mi  mie ajutor când sufletul meu se va despărţi de ticălosul meu trup şi ruşinează pe diavolii care vor căuta atunci să mă apuce.

Slavă ...

   Neispitită de nuntă, Marie, numele cel prea dulce şi mai scump decât aurul, şi mult mai cinstită decât pietrele cele scumpe, bogăţia cea de mult preţ  şi lucrul cel prea scump, mântuieşte-mă pe mine cel ce alerg la tine.

Şi acum ...

   Îmi întind mâinile mele şi ochii către tine, şi buzele mele cele întinate, Stăpână, le pornesc spre rugăciune; deci să nu mă urgiseşti pe mine, că întru tine, după Dumnezeu, mi-am pus nădejdea mea, eu robul tău.
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   Acum Mă voi scula, după proorocie, a zis Dumnezeu; acum Mă voi proslăvi, acum Mă voi înălţa, luând din Fecioară pe cel căzut,  şi la lumina cea minunată a Dumnezeirii Mele înălţându-l. 


   Somnul cel greu al trândăvirii m-a cuprins pe mine, făcându-mă lenevos spre cele bune  şi cu totul greu de pornit, iară către cele rele sârguitor; dar tu, Fecioară, îndreptează-mă. 

   Din viaţa cea sfinţită şi prea bună am căzut, supunându-mă dulceţilor,  şi dobitoacelor celor necuvântătoare m-am asemănat. Că în cinste fiind eu, omul, n-am priceput, ticălosul; ci miluieşte-mă, Preasfântă Fecioară.

Slavă ...

   Cu lesnire vremea vieţii mele se sfârşeşte, curgând cu dulce pătimire ca o apă nestatornică, şi cheltuindu-se îmi vesteşte mie mai înainte că se apropie tăierea morţii. Iar tu, Fecioară, mai înainte de sfârşit, mântuieşte-mă.

Şi acum …

   Gânditor  şi simţitor cad la tine, Curată; slobozeşte-mă de bântuitorii cei gândiţi  şi simţiţi, care se pun asupra mea,  şi mă izbăveşte de vătămarea cea văzută  şi nevăzută.
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   Venit-am întru adâncul mării  şi m-a înecat viforul păcatelor mele celor multe;  ci ca un Dumnezeu, scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive. 


   Cutremură-te  şi te înfricoşează suflete, luând în minte divanul cel cu adevărat înfricoşat şi nemitarnic la care vei sta înainte, şi mai înainte de sfârşit pocăieşte-te, căzând la preacurata Fecioară. 

   Pe tine părtinitoare te avem, Preasfântă Fecioară; prefă-ne nouă întru bucurie mâhniciunea şi ne izbăveşte de tot necazul ce naşte moarte, Preacurată.

Slavă ...

   Bubele  şi rănile sufletului meu să nu le vădeşti, Cuvinte, nici să mă ruşinezi înaintea celor mulţi, când vei face cercarea cea înfricoşată, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.

Şi acum …

   Se înfricoşează cerul şi pământul se clăteşte, spăimântându-se împreună cu cele dedesubt, cum Făcătorul amândorura, Prunc fără de sămânţă, în braţele Fecioarei se poartă.

Sedealna :

   Ceea ce ai născut pe Dumnezeul  cel Milostiv, ca ceea ce eşti izvor al îndurării, milostivă  şi iubitoare de bine, Fecioară, dăruieşte umilinţă sufletului meu mai înainte de sfârşit, dăruieşte plâns veselitor inimii mele, ca plângând să dobândesc prin tine, acolo, mângâierea drepţilor.
 
Cântarea a 7-a, Irmos :
 
   Cei trei tineri în Babilon, porunca tiranului bârfire socotind-o, în mijlocul văpăii au strigat : Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri. 


   O, înfricoşată taină ! O, uimitor semn ! O, minunată auzire ! Că Doamna Fecioară, cea neispitită de bărbat, s-a făcut  şi hrănitoare  şi Născătoare a Dumnezeului  şi Ziditorului tuturor. 

   Când iau în minte mulţimea relelor mele, mă întunec şi pe sine-mi înlăuntru mă osândesc, mai înainte de judecată, Preasfântă Stăpână, căci am divanul cel mare al ştiinţei care mă osândeşte.

Slavă ...

   Arătatu-te-ai Biserică preasfântă a Fiinţei celei mai presus de fiinţă, că pe Sfântul Dumnezeu, ca o Sfântă, cu sfinţenie L-ai născut, Fecioară, din Duhul Sfânt, într-un ipostas şi în două firi.

Şi acum ...

   Iată, Curată, cele mai de pe urmă şi cele dedemult, toate patimile mele şi relele mele cele în multe feluri, cu plângere  şi cu durere  şi cu lacrimi le-am mărturisit  ţie, strigând : Să nu mă laşi lipsit de ajutorul tău.
 
Cântarea a 8-a, Irmos :

   Atotputernice, Izbăvitorul tuturor, pe cei ce se  ţineau de buna credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai răcorit  şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul.


   Acum socoteşte întru sineţi, suflete al meu, unde vei fi ridicat după puţină vreme  şi înainte a ce fel de divan şi Stăpânitor vei sta, a Celui ce cunoaşte sfaturile tale cele ascunse; ci suspină dintru adâncul inimii, strigând : Mântuieşte-mă, Hristoase, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut. 

   Ridică-ţi ochiul tău, suflete, către Sion şi către Ierusalim, cetatea cea de sus; înalţă-ţi dorirea, întoarce-ţi pofta ta  şi întinderea ta la cele cereşti, căzând la Maica lui Dumnezeu, că acolo este petrecerea tuturor sfinţilor şi veselia cea adevărată.

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Cei ce seamănă aici cu lacrimi  şi seminţele faptelor bune mai înainte le aruncă, aceştia şi vor secera cu adevărat, bucurându-se, multă rodire a bucuriei celei făcătoare de viaţă în ceruri. Acesteia învredniceşte-mă, Fecioară, ca să te slăvesc întru toţi vecii.

Şi acum …

   Fiind vinovat a nenumărate pedepse, ce voi face, ticălosul, când voi sta înaintea înfricoşatului divan al Fiului tău şi răspuns potrivit pentru relele care am făcut mi se va cere să dau ? Tu însă ajută-mă atunci, Născătoare de Dumnezeu.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Atotputernice, Izbăvitorul tuturor, pe cei ce se  ţineau de buna credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai răcorit  şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul.
 
Cântarea a 9-a, Irmos :

   Eva adică, prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Pruncul purtat în pântece, ai înflorit lumii binecuvântare; pentru aceasta toţi te mărim. 


   Acum, ca  şi cum aş sta înaintea judecăţii gol, cu grumazul împilat, ruşinându-mă, cu cutremur mă apuc de preacuratele Tale picioare şi cu lacrimi le ud, ca mai înainte desfrânata,  şi strig  Ţie : Mântuieşte-mă, Mântuitorule, pentru rugăciunile Maicii Tale. 

   Fiu, pe Cel mai înainte fără de maică, mai pe urmă L-ai născut fără de tată, Fecioară, pe Cela ce este întocmai cu Tatăl şi întocmai cu oamenii, şi simplu şi îndoit, Cel nealcătuit, nemuritor  şi muritor, Cel fără de trup, îndoit cu firea şi cu voirea.

Slavă ...

   Înaintea oamenilor, Hristoase,  şi a toată adunarea cea cerească, când mii de mii  şi întunecime de întunecime de îngeri vor sta înaintea Ta, să nu mă osândeşti când mă vei judeca, pentru solirile celeia ce curat Te-a născut pe Tine.

Şi acum ...

   O, Maică a Făcătorului tuturor, mângâierea cea cu totul luminată a celor scârbiţi, apărătoarea celor ce se primejduiesc, sprijinitoarea celor necăjiţi  şi cercetarea celor bolnavi,  mântuieşte-mă pe mine nevrednicul !



CANONUL MAICII DOMNULUI

LUNI SEARA
 
Glas 4

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Cela ce ai bătut Egiptul  şi pe tiranul Faraon l-ai cufundat în mare, mântuit-ai  pe popor din robie, pe cel ce cânta cu Moisi cântare de biruinţă, că Te-ai proslăvit.


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Tu singură eşti sprijin şi scăpare şi păzire a robilor tăi, Născătoare de Dumnezeu, Curată; pentru aceasta cad la tine  şi strig : Mântuieşte-mă pe mine ticălosul cu milostivirea ta. 

   Faptele mele cele  ascunse muncesc  ştiinţa mea, aducând înaintea feţii mele mustrarea acesteia. Deci, sârguieşte-te, Stăpână, de-mi fii mie ajutor  şi mai înainte de sfârşit izbăveşte-mă şi mă mântuieşte.

Slavă ...

   Sfinţeşte-mi Stăpână, inima mea cea întinată, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Preasfânt şi eşti mai sfântă decât puterile cele de sus, cea singură Prealăudată.

Şi acum …

   Întru tine mi-am pus nădejdile mântuirii mele  şi către tine, cea milostivă, cu credinţă am năzuit; să nu mă treci cu vederea, nădejdea celor deznădăjduiţi, ci ca o atotputernică întâmpină-mă şi mă mântuieşte.

Cântarea a 3-a, Irmos :
 
   Cela ce întăreşti tunetul  şi zideşti duhul, întăreşte-mă Doamne, ca să Te laud cu adevărat  şi să fac voia Ta, că nu este sfânt ca Tine, Dumnezeul nostru.


   Roua milostivirii tale dăruieşte-o mie celui topit de arşiţa păcatului şi a necazurilor, cea cu totul fără prihană, Curată, răcorindu-mi sufletul  şi veselindu-mi inima.  

   Întunericul minţii mele, Născătoare de Dumnezeu, mă rog risipeşte-l, ca o bună, cu Lumina cea dintru tine, şi învredniceşte-mă a mă spăla cu lacrimile pocăinţei, ca o îndurată şi mult milostivă.

Slavă ...

   Cu picăturile milei tale, Fecioară, stinge cărbunii patimilor mele, de Dumnezeu dăruită,  şi făclia inimii mele cea stinsă aprinde-o, ceea ce eşti sfeşnic de aur.

Şi acum ...

   Mă viscoleşte pe mine viscolul păcatului  şi valul gândurilor celor necuvioase; milostiveşte-te, cea cu totul fără prihană, şi-mi tinde mână de ajutor, ca o milostivă, ca, mântuindu-mă, să te cinstesc pe tine.
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Auzit-am, Dumnezeule, auzul Tău şi m-am temut; înţeles-am lucrurile Tale, grăia proorocul,  şi am proslăvit puterea Ta.


   Maica lui Dumnezeu  cea foarte minunată, străluceşte-mi mie razele pocăinţei, dezleagă-mi negura ticălosului meu suflet  şi pierde-mi gândurile cele rele ale inimii mele.

   Pe tine curăţitoarea tuturor oamenilor cu credinţă te rog  şi cer : Milostiv fă-mi mie, ca o milostivă, pe Judecătorul şi Fiul tău, ca întru laudă să te slăvesc pe tine.

Slavă ...

   Pe inima mea cea smerită  şi leproasă cu aducerile asupră-i a necuratelor patimi, ceea ce eşti singură curată, ca un doctor tămăduieşte-o şi din mâna diavolilor răpeşte-o.

Şi acum ...

   Acoperământ, sprijin şi scăpare fii-mi mie, robului tău, Fecioară,  şi mă izbăveşte de focul gheenei pe mine cel vrednic de osândă, ca veşnic să te slăvesc pe tine.
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   Să-mi răsari mie, Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine, Hristoase, mânecă duhul meu şi Te laudă, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi la Tine am scăpat, Împăratul păcii. 


   Omorât fiind cu patimile  şi cu gândurile, cea cu totul fără prihană, la îndurările tale alerg, la acoperământul tău cel fierbinte,  şi ajutor năzuiesc, Stăpână; ceea ce singură ai născut Viaţa, înviază-mi inima mea. 

   Pe mine cel rănit cu sabia păcatului, vindecă-mă cu prea lucrătoarea ta doctorie, ceea ce ai născut pe Domnul Mântuitorul, Care cu suliţa S-a rănit pentru mine şi a rănit, Preacurată, inima şarpelui.

Slavă ...

   Tămăduieşte rătăcirile minţii mele, vindecă patimile sufletului meu  şi goneşte întunericul trândăviei mele, cea cu totul fără prihană, ca să te laud cu mulţumită şi cu dorire să cânt sprijinul tău cel fierbinte.

Şi acum …

   Ape de vindecări verşi tuturor celor ce bolesc, pururea Fecioară, ca un nor însufleţit, cu adevărat al Împăratului Hristos. Pentru aceea, te rog pe tine cu dinadinsul : Trimite-mi mie, celui bolnav, roua vindecărilor tale.
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   În marea vieţii, pentru faptele mele m-am pogorât până la iad, ci ca Iona din chit, aşa strig : Fiule şi Cuvântule al lui Dumnezeu, mă rog, scoate-mă dintru adâncul răutăţilor. 


   Ceea ce singură eşti ajutorul tuturor, ajută-ne nouă celor ce ne primejduim şi trimite-ne mâna şi către limanul mântuirii îndreptează-ne, una de Dumnezeu dăruită. 

   Răpeşte-mă, Preacurată, în ceasul cel înfricoşător de la darea de seamă şi izbăveşte mă de la amăgirea cea cumplită a diavolilor şi de judecată şi de focul cel veşnic.

Slavă ...

   Te laud pe tine, Preacântată şi slăvesc măririle tale cele cinstite; pentru aceea slobozeşte-mă de patimile cele necurate şi slavei celei negrăite învredniceşte-mă.

Şi acum ...

   Datori suntem a te lăuda, dar cu adevărat, după vrednicie, nu putem. Pentru aceea minunându-ne, cu tăcerea cinstim taina cea negrăită care, înfricoşat, întru tine s-a lucrat.

Sedealna :

   Cela ce îmbracă cerul cu nori, Cela ce înfăşoară tot pământul cu negură  şi îngrădeşte marea cu nisip, Acesta nescris împrejur cu Dumnezeirea fiind, vrând, Se scrie împrejur şi cu scutece Se înfaşă şi cu îmbrăcămintea trupului dintru tine, Curată, S-a făcut om  şi a mântuit pe om.
 
Cântarea a 7-a, Irmos :
 
   Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, lămuritu-s-au ca aurul în topitoare, că în cuptorul cel cu foc, ca într-o cămară luminată dănţuiau, strigând : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri. 

   Ceea ce singură ai născut pe Domnul neschimbat, de Dumnezeu dăruită, roagă-L pe Dânsul ca să schimbe mintea mea cu preaputernica Sa dreaptă, către cele mai bune, care cumplit se răstoarnă de asuprelile diavolilor. 

   Împărăteasă Fecioară, ceea ce ai născut pe Împăratul Hristos, milostiveşte-te  şi mă mântuieşte pe mine, cela ce mă clătesc de patimi,  şi întăreşte-mă întru credinţă  şi mă povăţuieşte la calea mântuirii, ceea ce eşti mântuirea credincioşilor. 

Slavă ...

   Curăţitoare arată-te mie către Cel ce S-a născut dintru tine, cea cu totul fără prihană, opriri de datoriile cele cumplite pricinuindu-mi mie şi dumnezeiască intrare în împărăţia lui Dumnezeu, şi îndulcire a desfătării şi împărtăşire a luminii.

Şi acum ...

   Marie, cea cu totul fără prihană  şi neasemănată întru sfinţenie, care ai născut pe Dumnezeu cu trup, fără ispită de nuntă, Fecioară curată, roagă-te Lui ca să mă izbăvească de tot felul de răutate şi de muncă.
 
Cântarea a 8-a, Irmos :

   În văpaie de foc îţi stau  Ţie înainte heruvimii  şi serafimii, Doamne,  şi toată zidirea cântare frumoasă cântă  Ţie : Lăudaţi, binecuvântaţi  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.


   Cu desfrânare săvârşindu-mi viaţa  şi lucrând toată necurăţia, mă cutremur de divan, de înfricoşata cercare şi de cumplita hotărâre a osândirii mele; miluieşte, Fecioară, sufletul meu, şi mai înainte de moarte dă-mi iertare.  

   Întru tine mi-am pus toată nădejdea mântuirii, Maica lui Dumnezeu cea neispitită de nuntă, şi pe tine te chem totdeauna spre ajutor. Mântuieşte-mă din necazuri şi din ispitele vrăjmaşilor, şi-mi dezleagă laţurile greşelilor mele şi din focul cel veşnic răpeşte-mă.

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Arătatu-te-ai mai înaltă decât îngerii, întrupând negrăit pe Dumnezeu. Deci, pe Acesta roagă-L, Stăpână cu totul fără prihană, ca să mă fac mai înalt decât ispitele cele trupeşti  şi să mă izbăvesc de judecata ce va să fie şi veşnicii vieţi să mă învrednicesc.

Şi acum ...

   Umple-mă de ape dumnezeieşti, Fecioară, ceea ce ai născut Izvorul vieţii; izbăveşte-mă de arşiţa păcatelor mele  şi povăţuieşte-mă către viaţă  şi mântuire, Curată, ca să cânt la toţi minunile tale  şi să cinstesc cu dorire puterea ta.

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   În văpaie de foc îţi stau  Ţie înainte heruvimii  şi serafimii, Doamne,  şi toată zidirea cântare frumoasă cântă  Ţie : Lăudaţi, binecuvântaţi  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   Făcut-a tărie cu braţul Său, pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune  şi a înălţat pe cei smeriţi, Dumnezeul lui Israil, întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălţime şi ne-a îndreptat pe calea păcii.


   Opreşte păşunea păcatului meu, de Dumnezeu dăruită, care vatămă sufletul şi trupul şi gândul meu, şi cu atotputernică solirea  şi părtinirea ta dă-mi tămăduirea mântuitoare, adică preacurata frică a Stăpânului. 

   Tu eşti luminarea mea, tu izbăvirea mea  şi ajutătoarea mea; tu slava  şi lauda  şi aşteptarea  şi mântuirea mea eşti, cea cu totul binecuvântată,  şi  ţie cu credinţă mă închin şi strig : Mântuieşte-mă pe mine ticălosul, cela ce nebuneşte de la Dumnezeu m-am depărtat.

Slavă ...

   Mântuieşte-mă, Curată, ceea ce ai născut pe Mântuitorul, Cel întru tot îndurat; miluieşte pe robul tău  şi îndreptează-mă către cărările pocăinţei; ridică din mijloc smintelile vicleanului şi de pândirea lui izbăveşte-mă  şi mă răpeşte din focul cel veşnic.

Şi acum ...

   Mintea nu poate  şi tot gândul pământenilor se întunecă, vrând a te lăuda pe tine, ceea ce covârşeşti  şi pe îngeri cu sfinţenia şi eşti mai înaltă decât serafimii şi decât heruvimii, Preasfântă; pentru aceea, binecuvântân-du-te, strigăm ţie glasul îngerului : «Bucură-te». 



 
CANONUL MAICII DOMNULUI

MARȚI SEARA 
 
Glas 4

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Să cântăm Domnului, Celui ce cu preaslăvire a cufundat pe Faraon în mare, cântare de biruinţă, că S-a proslăvit. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Preasfinţită Născătoare de Dumnezeu, ceea ce te-ai făcut încăpere sfinţită a Cinstitului  şi cu adevărat Sfântului Duh, sfinţeşte inima mea, ceea ce s-a făcut încăpere pângărită a necuratelor duhuri.  

   Dă-mi, Preasfântă, lacrimă stingătoare a focului gheenei  şi învredniceşte-mă ca noaptea  şi ziua să-mi spăl patul meu şi aşternutul meu cu curgeri de umilinţă, ca să nu adorm întru moarte. 

Slavă ...

   Mulţimea dulceţilor celor de multe feluri mă tulbură  şi viscolul patimilor celor în multe chipuri mă învârteşte, împingându-mă întru deznădăjduire; ci cu dreapta ta cea de viaţă purtătoare, Prealăudată, ocârmuieşte-mă la limanul pocăinţei. 

Şi acum ...

   Cuvântul Tatălui, Cela ce pe toate le-a înfiinţat dintru nefiinţă, ca un Dumnezeu, Pricinuitorul cel mai presus de pricină a toată văzuta şi nevăzuta zidire, întrupându-Se precum a voit, pe tine Te-a avut pricină, Stăpână. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Veseleşte-se de Tine, Biserica Ta, Hristoase, strigând : Tu eşti tăria mea, Doamne, şi scăparea şi întărirea.  

   Mai cinstită cu neasemănare decât serafimii fiind, pe mine cel ce te cinstesc pe tine de-a pururea, preacinstită Stăpână, din necinstirea necinstitelor patimi izbăveşte-mă şi mă mântuieşte.  

   În ziua înfricoşatei cercări să te aflu pe tine părtinitoare nemincinoasă, iar în vremea ieşirii mele, grabnică sprijinitoare, Născătoare de Dumnezeu. 

Slavă ...

   Cela ce se poartă pe umerii cei curaţi ai heruvimilor, pe tine, Stăpână, căruţă purtătoare de văpaie te-a făcut pe pământ, întru care purtându-Se cu noi a vorbit. 

Şi acum ...

   Ca ceea ce eşti mai sfântă decât sfintele puteri, pe Dumnezeu, Cel ce în sfintele suflete ale sfinţilor Se odihneşte, cu sfinţenie L-ai născut, Preasfântă Fecioară.
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Acesta este Dumnezeul nostru, Cela ce din Fecioară S-a întrupat  şi firea omenească a îndumnezeit, pe Care lăudându-L, strigăm : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Scârba strămoşilor ai dezlegat-o, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, bucurie nouă născându-ne, pe Ziditorul  şi Izbăvitorul, pe Care cu dinadinsul roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

   Prin tine, Maică Fecioară, lumea s-a miluit, care prin călcarea de poruncă s-a netrebnicit. Pentru aceasta cu cântări de laude, după datorie, pe tine te fericim.

Slavă ...

   Fecioară, cea cu mii de nume numită, Stăpână mult cântată, Preasfântă Doamnă, cămară cu totul de aur, neîmpletită de mâini, neîntinată, nestricată Mireasă, prea nestricăcioasă, neispitită de nuntă, Maica lui Dumnezeu, tu mă miluieşte. 

Şi acum ...

   Pe Iisus, Dătătorul de viaţă, pe care L-ai născut, Stăpână, Care mai presus de minte şi de cuvânt din tine S-a făcut om, roagă-L totdeauna ca să mă arate părtaş părţii şi stării aleşilor.
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Cu legea poruncilor Tale, singure Iubitorule de oamenii, luminează mintea mea, rogu-mă, Doamne,  şi mă miluieşte.

   Scaune în chipul focului, căruţă heruvimică a lui Dumnezeu, cămară preacinstită, scară cerească, sicriule preafrumos aurit, porumbiţă cuvântătoare, Preasfântă Fecioară, mântuieşte-mă.  

   Ploi de lacrimi curăţitoare plouă-mi mie, Curată; plâns de bucurie, scârbă veselitoare, izvor de lacrimi purtător al umilinţei, pocăinţă fierbinte  şi iertare, dă-mi mie, Stăpână. 

Slavă ...

   Lăcaşule însufleţite, încăpător al slavei lui Dumnezeu, sfântă sălăşluire, dumnezeiescule palat, cel curat şi sfinţit, vistierie a lui Hristos, cămară cu porfiră de aur, Preasfântă Fecioară, mântuieşte-mă. 

Şi acum ...

   Suspină, plângi, spală-ţi faţa ta, suflete, cu lacrimile cele ce curg; spală-ţi mâinile tale cu curgeri de umilinţă  şi ca desfrânata cu mintea apucă-te de picioarele celei Preacurate şi vei lua iertare. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Precum pe proorocul dintru adânc şi din stricăciune l-ai scos,  şi viaţa mea, Bunule, izbăveşte-o din greşeli, cu milostivirea Ta.  

   Născătoare de Dumnezeu, întăreşte-mă să picur picături de lacrimi curgătoare, căci peste tine a picat roua cea cerească; că lâna cea purtătoare de rouă, naşterea ta, Fecioară, a arătat.  

   Acum ascultă suspinul meu, Fecioară,  şi grăbeşte de scoate pe robul tău din gura leului, ca să te laud pe tine, cea Prealăudată şi fără prihană. 

Slavă ...

   De multe ispite fiind ţinut, strigat-am de multe ori, şi din toate m-ai izbăvit nerănit; şi acum strig ţie : Mântuieşte sufletul meu, Stăpână. 

Şi acum ...

   Ceea ce ai născut pe Cuvântul cel iubitor de oameni  şi îndurat  şi voitor al milei, Născătoare de Dumnezeu, miluieşte sufletul meu, că spre tine nădejdile şi-a pus. 

Sedealna :

   Mieluşeaua şi Fecioara văzându-Te pe Tine, Puternice, spânzurat pe Cruce, tânguindu-se zicea lăcrimând : Ce este această negrăită pogorâre a Ta, Cuvântule ? Cum Te-a osândit acum poporul cel osândit, pe Tine, Dumnezeule, Cela ce pe toţi vei judeca ? Laud  mila Ta cea nespusă. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Pe Cela ce în cuptor pe tineri nearşi i-a păzit  şi focul l-a stins, să-L lăudăm, zicând : Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.  

   Bogatul cel mult, care mai înainte petrecea întru îndulcire şi întru desfătare, o picătură de apă cerând, ca să-şi răcorească limba, care se chinuia în văpaia gheenei, Fecioară, nu a dobândit-o ! O,  suflete al meu, înfricoşează-te de pildă !  

   Ceasul judecăţii punându-l în minte mă cutremur, Stăpână, şi cu grijă fiind ţinut, la tine, nădejdea mea cea tare, alerg cu lacrimi; să nu mă laşi atunci fără de părtinire. 

Slavă ...

   Cela ce sunt cu sufletul nesimţitor  şi întunecat ca piatra, te rog pe tine, Preasfântă, ceea ce eşti lespede de Dumnezeu scrisă, întru care a scris Dumnezeu iertarea tuturor, scrie-mă şi pe mine în cartea celor vii. 

Şi acum ...

   Eu cel întinat cu multe păcate, când voi sta gol înaintea înfricoşatului divan al lui Hristos, atunci să stai împreună cu mine, Stăpână, izbăvindu-mă de nevoie  şi de toată vătămarea. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos : 

   Pe Împăratul Hristos, pe Care L-au mărturisit, tinerii cei robiţi în cuptor ziceau cu  mare glas : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

   Bucură-te, pământule de Dumnezeu umblate, raiu-le cuvântător, de Dumnezeu odrăslit; bucură-te, cetate însufleţită; bucură-te, scaune de foc; bucură-te, palat  şi încăpere a bucuriei, cleşte de Cărbune purtător şi sfeşnic cu totul de aur, plin de Dumnezeiasca Lumină cea nestinsă.  

   Dulceaţa dumnezeieştii mângâieri să o picuri în sufletul meu, care este  ţinut cu amărăciunea greşelilor, Fecioară neispitită de nuntă; că tu eşti dulceaţa îngerilor, tu şi a oamenilor credincioşi, şi-mi dă să dobândesc Cina cea cerească şi desfătarea cea dulce a raiului. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Ceea ce eşti sfeşnic preastrălucit al Luminii celei cu trei Sori, cu  lumina ta alungă întunericul greşelilor mele, Născătoare de Dumnezeu, dăruindu-mi izbăvire de durerile cele grele, mie celui ce cu credinţă laud  şi preaînalţ, Preacurată, naşterea ta. 

Şi acum ...

   În ceasul sfârşitului meu, Fecioară, din mâinile diavolilor răpeşte-mă,  şi din osândire, şi de la darea de seamă, de la înfricoşata cercare,  şi de la vameşii cei a-mari, şi de la cumplitul stăpânitor, Maica lui Dumnezeu, şi din focul cel veşnic al osândei. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Pe Împăratul Hristos, pe Care L-au mărturisit, tinerii cei robiţi în cuptor ziceau cu  mare glas : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Pe tine, Mireasa cea preaslăvită şi Preasfântă, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Ziditorul tuturor celor văzute  şi a celor nevăzute, întru cântări te mărim. 

   Cu ochiul Tău cel milostiv vezi-mi necazul meu cel mai de pe urmă, pe care mi l-a pricinuit nemăsurarea greşelilor mele,  şi după mulţimea durerilor mele, mângâierile tale, Stăpână, acum în inima mea pe sufletul meu degrab să-l veselească.
 

   Cu gură desfătată  şi cu limbă întinsă  şi cu suflet bucuros, niciodată nu voi înceta a te cinsti pe tine, Stăpâna cea mult lăudată. Că întru numele tău voi ridica mâinile mele  şi în toată viaţa mea, bucurându-mă, bine te voi cuvânta, ceea ce eşti viaţa celor ce te doresc pe tine. 

Slavă ...

   Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, adâncul  şi noianul cel mare al milei, opreşte  şi usucă izvorârea  şi curgerile relelor mele cu curgerea milostivirii tale, cea cu totul fără prihană, dându-mi mie curgere de umilinţă care mă spală, Fecioară.

Şi acum ...

   Stâlpare putredă, rod sănătos n-a odrăslit niciodată, nici izvor amar n-a izvorât apă dulce. Dar cuvinte drepte, cum va face inima îndărătnică ? Pentru aceasta mă cutremur, Stăpână, a te cinsti pe tine, însă ştiind credinţa mea, mântuieşte-mă. 
 




CANONUL MAICII DOMNULUI

MIERCURI SEARA
 
Glas 4

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Nu este asemenea Ţie, Preaslăvite Doamne, pentru că ai izbăvit cu mână tare pe poporul pe care l-ai câştigat, Iubitorule de oameni. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Chiar  şi cu adevărat ai născut pe Dumnezeu  şi Domnul şi Născătoare de Dumnezeu, tu singură, cu adevărat şi chiar te-ai numit, Curată; pentru aceasta cu credinţă te cinstim şi după datorie te slăvim.  

   Pe tine cămară a întrupării lui Dumnezeu, Curată, prea fără prihană  şi cuvântătoare cunoscându-te arătat, te rog să mă izbăveşti de patimile trupului şi ale sufletului, şi de ispite şi de înconjurări. 

Slavă ...

   Ca ceea ce eşti scară a venirii către noi a Atotţiitorului, prin care Dumnezeu S-a pogorât pe pământ, din patimile cele pământeşti ale trupului la cer înalţă-mă  şi către Dumnezeu povăţuieşte-mă. 

Şi acum ...

   Ceea ce te-ai făcut Maică a Luminii, luminează-mă cu lumina solirilor tale, pe mine cel ce dorm ca într-o noapte,  şi povăţuieşte-mă, cu milostivirea ta, către Lumina cea neînserată şi către viaţă veşnică. 

Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Pentru că Biserica cea stearpă din păgâni a născut şi adunarea cea multă întru fii a slăbit, Minunatului Dumnezeului nostru să-i strigăm : Sfânt eşti Doamne.  

   Te-ai arătat fântână care de-a pururea izvorăşti mângâieri celor necăjiţi; pentru aceasta şi mie, Stăpână, curgerea apelor tale celor curgătoare izvorăşte-mi  şi-mi stinge cuptorul patimilor.  

   Pe mine cel rănit de gânduri necuvioase, tămăduieşte-mă ceea ce ai vindecat rana cea cumplită a firii noastre; că pe Ziditorul şi Domnul acesteia L-ai născut. 

Slavă ...

   Viscolindu-mă în noianul greşelilor mele celor multe şi al patimilor şi al ispitelor, cu multă grăbnicie la limanul sprijinirii tale povăţuieşte-mă, cea cu totul fără prihană. 

Şi acum ...

   Pe tine, cea ce eşti mai desfătată decât cerul şi mai înaltă decât pământul, eu cel căzut şi strâmtorat cu năvălirile asupră-mi ale vrăjmaşilor, te rog ca întru necaz să mă desfătezi, Stăpână. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Acesta este Dumnezeul nostru, Cela ce din Fecioară S-a întrupat  şi firea omenească a îndumnezeit-o, pe Care lăudându-L, strigăm : Slavă puterii Tale, Doamne.  

   Fecioară, ceea ce ai născut pe Vindecătorul şi Mântuitorul  şi Dezlegătorul necazurilor, slobozeşte-mă de toate greutăţile  şi de veselie negrăită umple inima mea, ca de-a pururea să te fericesc. 

   Pe tine, pom cu frumoase roade  şi sad cu bună umbră, te numim noi credincioşii, ca ceea ce ai odrăslit Rodul cel frumos cu podoaba  şi Mântuitor al nemuririi, pe Carele roagă-L pentru cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine. 

Slavă ...

   O, nouă  şi preaslăvită unire  şi amestecare ! Cu fecioria pe naştere a unit-o Dumnezeul Cel ce S-a născut, şi pe ceea ce L-a născut negrăit, iarăşi curată  şi nestricată a lăsat-o, ca şi mai înainte de naştere. 

Şi acum ...

   Cela ce este înfricoşat  şi neapropiat oştilor celor de sus, apropiat celor de jos S-a arătat, din Fecioară fără de bărbat; pe care cu dreaptă credinţă Născătoare de Dumnezeu o numim, ceea ce cu numirea cea potrivită naşterii s-a îmbogăţit. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   De noapte mânecând, toţi fără de tăcere Te rugăm pe Tine, Lumina cea neapropiată, Dumnezeul cel îndurat; pacea Ta, Hristoase, dăruieşte-o nouă.  

   Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti rai al vieţii, de moartea păcatului  şi de patimi de multe feluri izbăveşte pe robii tăi.  

   Alabastru gândit al Mirului celui deşertat din cer pe pământ, tu eşti Curată; fă-mă acum  şi pe mine binemirositor. 

Slavă ...

   Pe omul cel ce a curs întru stricăciune, iarăşi l-ai întors prin dumnezeiască naşterea ta, Fecioară, şi nemuririi celei mai dinainte l-ai învrednicit. 

Şi acum ...

   Ca ceea ce eşti mai înaltă decât heruvimii  şi serafimii, Născătoare de Dumnezeu, cea cu totul neîntinată, străluceşte sufletul meu cu lumina ta cea dumnezeiască. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Precum pe Iona proorocul l-ai izbăvit din chit, Hristoase Dumnezeule, şi pe mine dintru adâncul greşelilor scoate-mă  şi mă mântuieşte, Unule Iubitorule de oameni.  

   Miluieşte-mă, ca o milostivă, pe mine cel necurat, ca ceea ce eşti mai curată decât strălucirile soarelui  şi neîntinată,  şi de lumina ta cea dumnezeiască umple inima mea.  


   Oprit-ai acum stricăciunea ce păştea firea, prin adevărata nestricăciune; opreşte, Preacurată, pâraiele patimilor mele şi curgerile cugetului celui trupesc. 

Slavă ...

   Te laud pe tine, ceea ce ai născut pe Dumnezeul cel prealăudat,  şi te rog cu dorire : De înfricoşata judecată şi de veşnica osândă, Născătoare de Dumnezeu,izbăveşte mă şi mă mântuieşte. 

Şi acum ...

   Pe tine singură te-am cunoscut, Preacurată, mai cinstită decât heruvimii, ca ceea ce ai născut pe Cel ce i-a făcut pe dânşii dintru nefiinţă; pe Carele roagă-L să ne miluiască pe noi cei ce te lăudăm pe tine. 

Sedealna :

   Ceea ce eşti părtinitoarea nebiruită a celor necăjiţi şi gata solitoare a celor ce nădăjduiesc spre tine, mântuieşte-mă de sminteli  şi să nu mă treci cu vederea pe mine cel ce cumplit mă primejduiesc. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   De aşezământul Tău aducându-Ţi aminte, Hristoase Dumnezeule, pe tineri i-ai izbăvit din foc prin pogorârea îngerului, Cel singur cu adevărat Preaslăvit.  

   Ceea ce eşti dumnezeiască fântână a milostivirii şi a bunătăţii, izvorăşte-mi  şi mie, cu îndestulare, bogăţia milostivirilor tale, şi spălându-mi întinăciunea greşelilor mele, stinge-mi înfocarea trupului.  

   Duhovniceasca bogăţie, cea dată mie de la Dumnezeu, mai înainte vieţuind în desfrânare, toată am cheltuit-o prin dulceţile trupului. Ci precum pe desfrânat, cu rugăciunile tale, Fecioară, îndreptează-mă. 

Slavă ...

   Cetele îngerilor, cetele mucenicilor  şi ale apostolilor Tăi, Cuvinte, roagă totdeauna multă milostivirea Ta, Iubitorule de oameni, ca pe toţi să-i miluieşti, ca un milostiv, pentru Născătoarea de Dumnezeu. 

Şi acum ...

   Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi singura mea scăpare, izbăveşte-mă de stăpânirea dulceţilor  şi a patimilor care mă tiranizează, dându-mi mie dezlegare datoriilor cu rugăciunile tale. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos : 
 
   Pe Dumnezeu, Cel ce a întins cerul ca o piele, şi a întărit pământul pe întemeierea sa, preoţii Domnului  şi robii Domnului, lăudaţi-L pe Domnul  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

   În pântecele tău sălăşluindu-Se Cel Preaînalt, te-a arătat pe tine, Fecioară, mai desfătată decât cerurile  şi părtinitoare nebiruită a celor ce strigă : Toate lucrurile Domnului, lăudaţi pe Domnul. 

   Supunându-mă dobitoceşte patimilor, întru adâncul pierzării m-am pogorât  şi ardere a văpăii pe sine-mi m-am făcut; ci tu, Maica lui Dumnezeu, căutând spre mine miluieşte-mă şi mă mântuieşte. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Trecând prin nestatornicia vieţii, am căzut în gândurile cele tâlhăreşti, şi rănindu-mă m-am împuţit; Doctorule al celor bolnavi, dă-mi mâna, pentru rugăciunile Maicii Tale celei fără stricăciune. 

Şi acum ...

   Tămăduieşte sufletul meu cel ce boleşte şi luminează mintea mea cea întunecată, iar în vremea cea viitoare, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, de nesuferitele munci cele veşnice izbăveşte-mă. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Pe Dumnezeu, Cel ce a întins cerul ca o piele, şi a întărit pământul pe întemeierea sa, preoţii Domnului  şi robii Domnului, lăudaţi-L pe Domnul  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Pe naşterea ta cea fără de sămânţă, Născătoare de Dumnezeu preacurată, pe Hristos Dumnezeul nostru, cu cântări fără tăcere Îl mărim.  

   Suspină, ticăloase suflete, căzând la Maica lui Dumnezeu; mâhneşte-te, chipuri de pocăinţă arată; acum lângă uşă este ziua, Judecătorul fără de milostivire  şade, dând fiecăruia cele vrednice de cele lucrate, precum este scris. 

   Marie, Doamna tuturor, pe mine cel robit de toate felurile de păcate, slobozeşte-mă, că tu, Fecioară, ai născut mai presus de cuvânt pe Slobozitorul sufletelor noastre, Care este Bunătatea cea firească. 

Slavă ...

   Nu am fapte bune, am întinat veşmântul pe care l-am luat prin îmbrăcămintea Dumnezeiescului Botez şi umblu întru întunericul necunoştinţei; pentru rugăciuni-le celeia ce Te-a născut pe Tine, Doamne, îndreptează-mă pe mine cel deznădăjduit. 

Şi acum ...

   Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cel iubitor de bine, Născătoare de Dumnezeu, cea iubitoare de bine, mă rog, degrab mă slobozeşte de prietenia cea vicleană către trup şi mă fă rob al dumnezeieştii voi, pe mine cel ce pier cu lenevirea. 



CANONUL MAICII DOMNULUI

JOI SEARA
 
Glas 4

 Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Noianul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moisi, în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   De tot ajutorul cel din lucruri golindu-ne, Preacurată, toţi cei ce suntem în primejdii spre ajutorul tău cel cu adevărat întemeiat de-a pururea alergând, ne mântuim.  

   Alinare în furtuna ispitelor  şi dumnezeiască ocârmuire în întreitele valuri ale patimilor te-a pus înainte pe tine Cel ce te-a proslăvit pe tine; pentru aceasta către limanul veseliei îndreptezi pe robii tăi, Preacurată. 

Slavă ...

   M-am rănit, eu ticălosul, cu săgeţile păcatului,  şi acum zac în patul deznădăjduirii, care la moarte mă duce şi în iadul cel de suflet pierzător; din care răpeşte-mă, Stăpână. 

Şi acum ...

   Gavriil ţi-a adus ţie, Preacurată, din cer «bucură-te», împotriva blestemului strămoaşei. Că tu ne-ai născut nouă Binecuvântarea  şi tuturor ai izvorât Bucuria cea veşnică. 

Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Dintru înălţime Te-ai pogorât pe pământ cu voirea, Cel mai presus de tot începutul,  şi firea omenească cea smerită ai înălţat-o, prin Crucea Ta, din iadul cel mai de jos; pentru că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.  


   Milostiveşte-te, singura Maică a lui Dumnezeu,  şi mă miluieşte, îndură-te de sufletul meu, care în valurile patimilor trupului şi ale sufletului se primejduieşte, şi ca o iubitoare de fiu întâmpină-mă  şi-l izbăveşte pe acesta cu tăria ta.  

   Amăgirea celor văzute, cu taină depărtându-mă de la dragostea celor nevăzute  şi nerătăcite, întru cele de scârbă m-au încuiat, din care răpeşte viaţa mea, Preacurată, cu solirile tale. 

Slavă ...

   Abătându-mă de la poruncile Tale, am căzut cumplit întru adâncurile necazurilor  şi dureri cumplite mă cuprind; dintru care izbăveşte-mă, Doamne, pentru rugăciunile Maicii Tale. 

Şi acum ...

   Aducându-ne aminte, Fecioară, de graiurile dumnezeiescului înger, întru bucurie strigăm  ţie : Bucură-te, Cinstită; bucură-te, îndreptarea lui Adam; bucură-te, izbăvirea Evei; bucură-te, mântuirea credincioşilor. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Pentru dragostea chipului Tău, Îndurate, ai stătut pe Cruce,  şi s-au topit neamurile; că Tu eşti, Iubitorule de oameni, tăria mea şi lauda.  


   Tărie celor neputincioşi  şi mângâiere celor deznădăjduiţi, veselie celor întristaţi  şi bucurie celor necăjiţi şi bogăţie celor săraci te-a dat pe tine Cel puternic, Mireasă dumnezeiască.  

   Acoperământ  şi sprijin  şi scăpare fii mie, robului tău, Fecioară,  şi mă izbăveşte de nemăsuratele mele rele, ca să propovăduiesc minunile tale tuturor marginilor. 

Slavă ...

   Lipsit fiind de lacrimi şi de suspine, din întuneca-rea patimilor mele, te rog pe tine, izvorul milei, să mă izbăveşti de chinuri  şi să mă aduci către dumnezeiasca umilinţă. 

Şi acum ...

   Pe tine curăţitoarea tuturor oamenilor cu credinţă te rog şi mă cuceresc ţie, celei binecuvântate : Fă-mi mie milostiv pe Judecătorul în ziua judecăţii, cu rugăciunile tale. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Între doi tâlhari Te-ai cunoscut pe Cruce, Hristoase Dumnezeule, şi s-a ridicat soarele cu cutremur şi luna a stat întru rânduiala sa; slavă puterii Tale, Doamne.  


   Cu curgeri de umilinţă spală-mi întinăciunile inimii mele, neîntinată Fecioară, şi dăruieşte-mi chipuri de pocăinţă cu sfinţitele tale rugăciuni cele către milostivul Dumnezeu, pe Care negrăit L-ai născut.  

   Să nu încetezi rugând pe Dumnezeu, pe Care L-ai întrupat, Fecioară, ca pe Mântuitorul  şi Stăpânul, să-mi dăruiască dezlegare greşelilor mele şi iarăşi să mă aducă la veselia cea de demult, pe care nebuneşte am pierdut-o. 

Slavă ...

   Pe Înţelepciunea lui Dumnezeu cea ipostatică ai născut-o cu trup după Ipostas, Fecioară, pe Cuvântul Cel mai înainte fără de început, Care în zilele cele mai de pe urmă S-a unit din sângiurile tale cele curate, ca să mântuiască pe om. 

Şi acum ...

   Vrând să facă cunoscută negrăita Lui bunătate, Curată, Cel ce S-a întrupat din tine, te-a dat pe tine mijlocitoare nouă, care de-a pururea împaci cu Dânsul, prin solirile tale, pe cei ce-L mânie pe El. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Jertfi-voi  Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele diavolilor curăţindu-se, cu sângele cel curs, prin milostivire, din coasta Ta.  


   Să-mi fii mie, preacurată Stăpână, alinare şi liman de mângâiere, trecându-mă la dumnezeiasca adăpostire cea neînvăluită, şi furtuna patimilor mele potolind-o.  

   Întru tine, Fecioară, ne lăudăm; întru tine de greutăţi ne izbăvim; întru nădejdea cea spre tine de năvălirile vrăjmaşilor nu ne temem, noi cei ce te lăudăm pe tine. 

Slavă ...

   Dă-mi ajutorul tău  şi mă izbăveşte de primejdii  şi de necazuri, slobozindu-mă de dureri  şi de greşelile mele, ceea ce ai născut Izbăvirea tuturor. 

Şi acum ...

   Învredniceşte-ne, prea neîntinată, pe noi cei de acum să vedem slava Fiului tău, ca să ne îndulcim  şi mai adevărat de împărtăşirea Lui, cu rugăciunile tale. 

Sedealna :

   Dacă Te-a văzut pironit pe Cruce, Doamne, Mieluşeaua şi Maica Ta, se spăimânta şi striga : Ce vedere este aceasta, Preaiubite Fiule ? Acestea Ţi-au răsplătit nespusa adunare a celor fărădelege, care s-au îndulcit de minunile Tale cele multe, Stăpâne ? Ci, slavă negrăitei smereniei Tale ! 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Tinerii lui Avraam, oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat  şi lăudând cântau : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.  


   Tărie fără de boală, nouă celor bolnavi, te-a dat pe tine, Fecioară, Domnul, Doctorul sufletelor  şi al trupurilor, ca ceea ce tămăduieşti pe cei ce strigă : Bine este cuvântat, Rodul pântecelui tău.  

   S-a schimbat, cu lucrurile mele cele necuvioase şi cu sfaturile, bucuria vieţii celei de acum, întru mâhnire  şi smerenie; ci tu, Curată, ceea ce eşti pricinuitoarea bucuriei celei adevărate, dă-mi veselia ta. 

Slavă ...

  Pe oamenii cei înstrăinaţi de la Dumnezeu, prin amăgirea  şarpelui, Mireasă dumnezeiască, i-ai chemat înapoi, născând pe Dumnezeu, Cel ce S-a făcut om din sângiurile tale, Care a rămas ceea ce era  şi S-a făcut ceea ce nu era; pentru aceasta toţi te lăudăm pe tine. 

Şi acum ...

   Noi cei uscaţi cu bolile patimilor cunoscându-te pe tine cu adevărat izvor de tămăduiri, scoatem ape mântuitoare  şi dumnezeieşti  şi slăvim pe Domnul, lăudând măririle tale cele multe. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos : 


   Pe Hristos Dumnezeul nostru, Cela ce pe Cruce cu trupul S-a pironit  şi ne-a arătat nouă armă spre mântuire, tineri preaînălţaţi-L întru toţi vecii.


   De iubirea Sa de oameni şi de singură bunătatea cea mai presus de nemărginire, Ziditorul înduplecându-Se, prin tine, Prealăudată, S-a arătat celor de pe pământ, trup luând, şi iarăşi, prin tine face prieteni pe toţi cei ce te laudă de-a pururea, Născătoare de Dumnezeu.  

   Mâinile şi ochii sufletului meu cu dinadinsul le întind către tine, Stăpână, cu totul fiind ţinut de necazurile cele de multe feluri,  şi chem sprijinul tău cel fierbinte. Pentru aceasta arată spre mine, Născătoare de Dumnezeu, bogăţia cea nebiruită a iubirii tale de oameni. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Legile Tale cele dumnezeieşti, fără de lege călcându-le, ne-am dat vrăjmaşilor  şi cu sufletul  şi cu trupul; ci ca un preabun, tare surpă-i pe aceştia, Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Maicii Tale celei nestricate, şi ale apostolilor şi ale tuturor sfinţilor. 

Şi acum …

   În Sfânta Sfintelor hrănindu-te, ai născut pe Cel mai Sfânt decât toţi sfinţii, Sfântă Mireasă a lui Dumnezeu; pentru aceea cu sfinte glasuri toţi strigăm : Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; bucură-te, veselia sfinţilor îngeri. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Pe Hristos Dumnezeul nostru, Cela ce pe Cruce cu trupul S-a pironit  şi ne-a arătat nouă armă spre mântuire, tineri preaînălţaţi-L întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Pe tine ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsărit mai înainte de soare, Care trupeşte la noi a venit, din coapsele cele fecioreşti negrăit L-ai întrupat, binecuvântată preacurată, de Dumnezeu Născătoare, te mărim.  


   Luminează-mi, Curată, ochii  şi înţelegerile sufletului meu, ca să nu mă apuce întunericul cel prea adânc al păcatelor, nici să mă acopere întunericul deznădăjduirii, ci tu însăţi mântuieşte-mă şi mă ocârmuieşte, ceea ce eşti părtinitoarea cea neruşinată a credincioşilor.  

   Făcându-mă cu totul întinat, prin călcările de poruncă, întru nepovestite fapte  şi urâciuni, chem ajutorul şi sprijinul tău, Stăpână, pe care dăruieşte-le mie  şi mă izbăveşte de toate ispitele cele grele şi de necazuri. 

Slavă ...

   Pentru bunătatea Ta, Hristoase, ai venit ca să ne izbăveşti pe noi, care nu din lucrurile dreptăţii avem îndrăzneală către Tine, ci din singură iubirea Ta de oameni, Doamne; pentru aceasta în dar cerem iertare, pentru rugăciunile Maicii Tale. 

Şi acum ...

   Mântuieşte-mă, Curată, pe mine netrebnicul tău rob, care strig  ţie cu credinţă : Bucură-te, lăcaşul cel cu totul fără prihană al Împăratului Hristos; bucură-te, Fecioară, dumnezeiască masă, care ai purtat Pâinea vieţii; bucură-te, rugule nears; bucură-te, uşa lui Dumnezeu cea neumblată. 




CANONUL MAICII DOMNULUI

VINERI SEARA
 
Glas 4

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Deschide-voi gura mea  şi se va umplea de Duhul, şi cuvânt voi grăi Împărătesei Maici, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Din tina patimilor, de întreitele valuri ale gândurilor, de săgeţile vicleanului şi de adăugirile potrivnicului, mântuieşte ticălosul meu suflet, preacurată de Dumnezeu Născătoare, şi mă răpeşte din focul cel veşnic.  

   Scoate-mă, Curată, din adâncul greşelilor  şi mă povăţuieşte către lumina dumnezeieştilor porunci ale Mântuitorului Hristos  şi Dumnezeu; străluceşte-mi mie raza cea mântuitoare a pocăinţei  şi-mi dă viaţa cea veşnică. 

Slavă ...

   Căzând în tina cea noroioasă a răutăţilor mele, mă înec foarte cu lucrurile cele viclene şi nu-mi este statornicie. Stăpână, Fecioară Maică, cu puterea ta scoate-mă, şi de focul cel veşnic şi de muncă izbăveşte-mă. 

Şi acum ...

   Pe moarte  şi pe stricăciune tu le-ai pierdut, întru tot cântată Născătoare de Dumnezeu, născând pe Hristos, Izvorul nestricăciunii, înfrumuseţând cu nemurire şi cu dar firea omenească, ceea ce eşti prea nevinovată. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos : 

   Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce eşti izvor viu  şi îndestulat, pe cei ce au adunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, pentru Dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învredniceşte-i.  

   Ceea ce te-ai arătat Fecioară Curată, ia întunericul sufletului meu  şi legăturile păcatelor le rupe,  şi cu folosinţa ta, mă rog, mântuieşte-mă. 

   Inima mea, ceea ce se clăteşte de adausurile patimilor, întăreşte-o întru preacurată frica lui Dumnezeu, cu bună îndurarea ta, Fecioară prea fără prihană. 

Slavă ...

   Deznădăjduindu-mă de tot felul de ajutor, către tine, preanevinovată, acoperământul  şi păzitoarea cea puternică am alergat; nu mă lepăda dar de la dumnezeiescul tău acoperământ. 

Şi acum ...

   Ca o Împărăteasă împodobită cu lanţuri de aur, de-a dreapta Împăratului şi Dumnezeu, acum stai înainte, Stăpână, rugându-te pentru robii tăi. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Cela ce  şade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus, Cel mai presus de dumnezeire, prin palmă curată,  şi a mântuit pe cei ce strigă : Slavă, Hristoase, puterii Tale.  


   Pe mine cel ce sunt ţinut de trândăvie şi cu negura patimilor cu totul întunecat  şi de păcate robit, de Dumnezeu fericită Doamnă, slobozeşte-mă, şi mă fă să fiu al Fiului tău şi Dumnezeului nostru.  

   Pe mine cel omorât cu răutatea vicleanului, ca ceea ce ai născut Viaţa, înviază-mă, ceea ce eşti cu totul fără prihană, căci către tine am alergat,  şi afundat fiind întru adâncul căderii, scoate-mă, ca o milostivă cu totul curată. 

Slavă ...

   În mormântul desfrânărilor mele celor netrebnice zac şi sunt ţinut de trândăvie şi lenevie; ci tu, ceea ce ai născut Învierea tuturor, înviază-mă şi mă mântuieşte, ca ceea ce eşti bună. 

Şi acum ...

   Pe tine, Fecioară Curată, de demult proorocul te-a numit munte dumnezeiesc şi sfinţit, peste tot umbrit cu fapte bune, din care S-a arătat Mântuitorul Cuvânt, spre zidirea şi luminarea sufletelor noastre. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Spăimânta-tu-s-au toate de dumnezeiască slava ta, că tu, Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeul Cel  peste toate,  şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine, pace dăruindu-le. 


   Povăţuieşte-mă, Stăpână, ca să se veselească sufletul meu cel smerit, să se teamă de Fiul tău şi să facă poruncile Lui din inimă, cu rugăciunile tale, Preacurată, cu totul fără prihană.  

   Stăpână, ceea ce eşti bună, învredniceşte-mă ca să mă mărturisesc Izbăvitorului cu toată inima mea, gonind neştiinţa inimii mele, dimpreună  şi a sufletului meu celui pătimaş, ceea ce eşti cu totul fără de prihană. 

Slavă ...

    Preacurată, ceea ce eşti bună, păzeşte sufletul meu ca lumina ochiului, sub acoperământul aripilor tale,  şi izbăveşte-l pe el de tirania duhurilor celor viclene  şi de muncă. 

Şi acum ...

   Arată-te, Preacurată, izbăvind de năvălirile patimilor şi de viclenii diavoli pe robul tău, cel ce te-a câştigat puternică apărătoare şi folositoare neruşinată. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile, slăvind pe Cel ce S-a născut dintr-însa.  


   Surpă, Stăpână, pe cei ce pururea mă luptă pe mi-ne  şi risipeşte norul cugetelor celor viclene, fiind uşă a Soarelui dreptăţii, Maica lui Dumnezeu.  

   Străluceşte-mi mie raza pocăinţei, Stăpână, şi risipeşte norul cugetelor mele celor rele, de care sunt tras cu amăgiri cumplite şi stricăciuni. 

Slavă ...

   Alină valul cel sălbăticit al patimilor mele şi viforul cugetelor celor rele, ceea ce eşti tuturor tare folositoare şi acoperământ, cea cu totul fără prihană. 

Şi acum ...

   Înmulţitu-s-au greşelile sufletului meu mai mult decât nisipul mării  şi ca o sarcină grea mă pun jos pe mine; ci tu, Fecioară, mai înainte de sfârşit, milostivindu-te, mântuieşte-mă. 

Sedealna :

   Pe ceea ce este apărătoare caldă întru nevoi, şi ajutătoarea noastră  şi împăcătoarea către Dumnezeu, prin care din stricăciune ne-am izbăvit, pe Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii să o fericim. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului, ci îngrozirea focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau cântând : prealăudate, Dumnezeul părinţilor şi Doamne, bine eşti cuvântat.  


   Pe tine, de Dumnezeu Născătoare, Curată, cu credinţă te chem : Păzeşte inima mea cea smerită  şi mă izbăveşte de văpaia muncii şi de întunericul cel veşnic.  

   Rupe, Fecioară curată, cu suliţa Fiului tău, zapisul greşelilor mele şi mă izbăveşte, rogu-mă, de toată cuprinderea în ceasul sfârşitului meu. 

Slavă ...

   Stinge, Fecioară curată, cu pâraiele lacrimilor mele şi cu ploaia îndurărilor tale, cuptorul pe care mi l-au mijlocit mulţimea răutăţilor mele, prin lucrarea diavolească. 

Şi acum ...

   Izbăveşte-ne pe noi de ispitele ce vin asupra noastră  şi de toată munca, singura care eşti Maica Cuvântului, pururea Fecioară, pe cei ce te cântă pe tine întru adevăr întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos : 

   Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea a ridicat să-Ţi cânte Ţie : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 


   Vindecă sufletul meu cel ce boleşte şi mintea mea cea întunecată luminează-o şi din foc şi din muncile cele negrăite şi veşnice mă răpeşte, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu.  

   Plecându-mă patimilor celor necuvântătoare, m-am pogorât întru adâncul pieirii  şi singur m-am făcut ardere văpăii, din care izbăveşte-mă, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, pe mine robul tău. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Ceea ce ai născut pe Noianul milostivirii, pe Izbăvitorul şi Domnul, usucă noianul răutăţilor mele şi legăturile păcatelor mele mai înainte de sfârşit dezleagă-le, ceea ce ai născut pe Mântuitorul tuturor. 

Şi acum ...

   Domnul, Cel ce domneşte făptura, Cel ce S-a întrupat din pântecele tău, pe tine, Fecioară, te-a arătat Doamnă tuturor celor văzute  şi celor nevăzute, proslăvindu-te ca pe o Maică a Sa fără prihană. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea a ridicat să-Ţi cânte  Ţie : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Tot neamul pământesc să sălteze cu Duhul, fiind luminat,  şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige : Bucură-te, preafericită Născătoare de Dumnezeu, curată, pururea Fecioară. 


   Inima mea neroditoare fiind de dumnezeieştile fapte bune, preacurată, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, arat-o aducătoare de roadă, ceea ce te-ai născut din cea stearpă, cu voia Aceluia ce toate le preface, ca să te laud pe tine, cea întru tot cântată. 

   Cu lumina ta străluceşte-mă, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care ai născut Lumina cea neapropiată; alungă norii patimilor mele  şi din întunericul cel neluminos răpeşte-mă  şi Luminii celei dumnezeieşti mă învredniceşte, ca să te cânt pe tine Maică Fecioară. 

Slavă ...

   Cu stropirea îndurărilor tale, Curată, spală putrejunea inimii mele şi mă învredniceşte ca să vărs pururea pâraie de lacrimi, ca să înceteze râurile patimilor  şi să mă izbăvească de munci. 

Şi acum ...

   Ceea ce eşti iubitoare de bine, Născătoare de Dumnezeu, care ai născut pe Iubitorul de bine, Dumnezeu, de dragostea trupească cea vicleană, acum degrabă mă slobozeşte pe mine, Stăpână, şi mă fă să fiu rob dumnezeieştii voi, pe mine cel ce pier cu lenevirea.






CANONUL MAICII DOMNULUI

SÂMBĂTĂ SEARA 
 
Glas 5

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Calul  şi călăreţul în Marea Roşie i-a scufundat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, şi pe Israil l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă. 


Stih :
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Ceea ce eşti uşa Luminii celei neapropiate, cu totul fără prihană, deschide sufletului meu uşile pocăinţei şi-i dă intrare în bucuria şi frumuseţea cea de acolo.  


   Avându-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu, folositoare nebiruită,  şi zid nesurpat  şi acoperământ nestricat, m-am izbăvit de  şarpele cel amăgitor, Preacurată, care căuta de demult cumplit să mă înghită pe mine. 

Slavă ...

   Să nu mă dezgoleşti pe mine de dumnezeiescul tău acoperământ, nici să mă arăţi deşert de darul tău, preacurată Stăpână, nici să mă lepezi ruşinat, ci dă-mi mie mila ta. 

Şi acum ...

   Încetează durerea cea nesuferită a inimii mele celei dosădite  şi necăjite, Născătoare de Dumnezeu,  şi-mi dăruieşte, Maica lui Dumnezeu, strălucirea mântuirii cea dumnezeiască şi izbăvire. 

Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Cela ce cu porunca Ta ai înfipt pe nimic pământul şi ai ridicat neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea neclătită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte Biserica Ta, Unule, Bunule şi Iubitorule de oameni.  


   Scăparea lumii tu eşti, Preacurată, şi oricine aleargă la tine cu gând călduros se izbăveşte de nevoi. Pentru aceasta, pe mine, cela ce alerg la acoperământul tău, izbăveşte-mă de toată mâhniciunea cea cumplită.  


   Ceea ce eşti singura sprijinitoare a tuturor pământenilor, tu mă sprijineşte după mare mila ta, Stăpâna lumii cea bună, şi mă păzeşte cu cercetarea cea dumnezeiască a puterii tale, căci ai putere nebiruită. 

Slavă ...

   Cu puterea ta mă apucă din mâna luptătorului şi din tirania lui, Stăpâna lumii cea bună, ca nu biruindu-mă să mă apuce şi să mă soarbă şi la pierderea muncii veşnice să mă ducă. 

Şi acum ...

   Cu frică  şi cutremur căzând, strig către tine, Născătoare de Dumnezeu : Tu îmi fii mie ajutătoare, Stăpâna lumii cea bună, în ceasul morţii, când voi da răspuns de cele ce am făcut în viaţă. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Dumnezeiasca Ta deşertare cunoscând-o Avacum, cu mai înainte vederea, Hristoase, cu frică a strigat Ţie : Spre mântuirea poporului Tău, ca să mântuieşti pe unşii Tăi ai venit. 


   Ceea ce covârşeşti pe toţi cei născuţi, ca ceea ce ai purtat în pântecele tău pe Stăpânul şi Dumnezeu, pe Cel ce este mai presus decât toţi oamenii, milostiveşte-te spre mine cel greşit. 


   Mişcările  şi poftele trupului meu stinge-le cu ploile rugăciunilor tale, şi făclia sufletului meu cea stinsă o aprinde cu focul dragostei celei dumnezeieşti, Preacurată. 

Slavă ...

   Ceea ce eşti tăria celor neputincioşi, Fecioară cu totul fără prihană, nădejdea celor deznădăjduiţi  şi mângâierea celor ce plâng, dă-mi plângere bine primită, prin care să aflu iertare. 

Şi acum ...

   Pe tine, Stăpână, zid  şi întărire,  şi folositoare nemincinoasă, pe tine turn nebiruit al credincioşilor, pururea agonisindu-te, mă nădăjduiesc spre tine a dobândi mântuire. 

Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Cela ce Te îmbraci cu lumina ca  şi cu o haină, la Tine mânec şi Ţie strig : Luminează sufletul meu cel întunecat, Hristoase, ca un milostiv.  


   Cine-mi va rupe mie zapisul greşelilor  şi al păcatelor mele cele nemăsurate, Curată, de nu vei apuca tu înainte şi să-mi dai izbăvire ?  


   Venit-am întru deznădăjduire din nedumerirea cea multă, socotind mulţimea răutăţilor mele, Fecioară; pentru aceasta strig către tine : Miluieşte-mă  şi mă mântuieşte. 

Slavă ...

   Maica lui Dumnezeu cea fără stricăciune, a lui Dumnezeu Născătoare, a lui Dumnezeu Cel ce a săvârşit toate numai cu voia, izbăveşte-mă de pedeapsa cea veşnică pe mine robul tău. 

Şi acum ...

   Având lauda cea luminată a fecioriei, ca o Maică a lui Dumnezeu, iarăşi te lauzi mai presus de toţi, Preacurată. Pentru aceasta, «bucură-te» al lui Gavriil ţie aducem.
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel stricător de suflet, linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, şi din stricăciune mă scoate, ca un milostiv.


   Ceea ce ai născut Viaţa cea pururea fiitoare, Stăpână curată, răpeşte-mă din moartea cea sufletească  şi vieţii celei veşnice învredniceşte-mă.  


   Pe tine cea cu adevărat neasemănată întru frumuseţe cu toţi cei născuţi, te rog Stăpână, Mireasă dumnezeiască, izbăveşte-mă de toată răutatea cea grozavă. 

Slavă ...

   Nu am sprijinitoare în lume afară de tine, ceea ce eşti bună; pentru aceasta cad către tine şi strig ţie : Nu te depărta de la robul tău, Preacurată. 

Şi acum ...

   Amăgitorul, făcătorul de rele, pururea tulbură mintea mea cu desfătări; Stăpână, ajută-mi, răpindu-mă pe mine din vicleşugul acestuia. 

Sedealna :

   Maică Fecioară, ceea ce ai zămislit Lumina Adevărului şi ai născut pe Dumnezeu cu trup, străluceşte-mi lumina ta, mie celui ce mă aflu întru întunericul relelor; scoate-mă degrab dintru adâncimea deznădăjduirii şi întăreşte paşii sufletul meu pe piatra vieţuirii celei fără de greşeli; judecă pe diavolii care neîncetat mă necăjesc  şi conteneşte degrab durerea inimii mele celei ticăloase, ceea ce eşti nădejdea marginilor, care dăruieşti lumii mila cea mare. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Domnul părinţilor Cel preaînălţat, văpaia a stins-o şi pe tineri i-a rourat, pe cei ce cântau cu un glas : Dumnezeule, bine eşti cuvântat.  


   O, de Dumnezeu fericită, Născătoare de Dumnezeu preacurată, vindecă necazul sufletului meu  şi dăruieşte-mi liniştea mântuirii şi veselia vieţii.  

   Ceea ce eşti uşă neumblată, închide-mi uşile cuvintelor deşertăciunii, prin care au intrat întru mine moartea şi pierzarea păcatului. 

Slavă ...

   Cel născut al Tău a izvorât râurile nestricăciunii; ci cu rugăciunile tale, găteşte-mi şi mie bogăţia şi curgerea milostivirii Lui cea nemăsurată. 

Şi acum ...

   Izbăveşte-mă, Preacurată, de tot necazul, de asuprelile vieţii, de supărări şi de nevoi, de boli şi de primejdii şi de clevetirea cea cumplită. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos :

   Ţie, Făcătorului a toate, în  cuptor, tinerii dans a toată lumea împreună cântau : Toate lucrurile, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.


   Să te aflu pe tine, Curată, în ispite folositoare, în necazuri apărătoare, în nevoi ajutătoare, în primejdii liman de mântuire şi în toată întristarea mângâiere.  

   Vezi credinţa mea, Fecioară curată, vezi  şi dorul meu pe care îl am către tine, vezi dragostea cea dumnezeiască a sufletului meu, şi-mi dă mie înmulţit darul tău. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Ceea ce ai zămislit în pântece pe Lumina cea înţelegătoare, luminează-mi ochii inimii mele, dezleagă-mi întunericul datoriilor mele şi negura patimilor o risipeşte.

Şi acum ...

   Ceea ce ai născut Mântuirea cea mai presus de minte  şi tuturor oamenilor ai dăruit mântuire, Fecioară, dă-mi  şi mie dumnezeiasca mântuire, potolindu-mi necazul cel din păcate. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Ţie, Făcătorului a toate, în  cuptor, tinerii dans a toată lumea împreună cântau : Toate lucrurile, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   Isaia dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece  şi a născut Fiu, pe Emanuil, pe Dumnezeu  şi Omul; Răsăritul este numele Lui; pe Carele mărindu-L, pe Fecioara o fericim.  


   Cu dureri multe fiind înconjurat, genunchii îmi plec către tine, Curată; cu faţa la pământ cad, ca un ticălos şi, lăcrimând, strig către tine, ceea ce eşti bună, cerând ca să mă izbăveşti de cei ce mă caută şi răsărit de mângâiere să te arăţi mie.  

   Puterea deznădăjduirii cea dintru mine se întăreşte. Din buze spurcate ce cântare este ţie ? De la cei ce au inimă sângerată, ce primire ? Ci minunează spre cei ticăloşi milele tale. 

Slavă ...

   Schimbatu-m-am de necazuri, negritu-mi-s-au mintea  şi ochii, dureri cumplite au înconjurat viaţa mea; pentru aceasta mă usucă îngrozirile cele de acolo, Curată, de care izbăveşte-mă, durerile schimbându-mi. 

Şi acum ...

   Traiul vieţii mele cel scurt se cheltuieşte întru răutăţi  şi întru mulţimea necazurilor; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut Bucuria tuturor, pe acestea le uşurează cu rugăciunile tale cele bineprimite. 



CANONUL MAICII DOMNULUI

DUMINICĂ SEARA 
 
Glas 5

Cântarea 1-a, Irmos :

 
    Să cântăm Domnului, Celui ce a făcut minuni minunate în Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a proslăvit. 


Stih :
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

    Cu gura şi cu limba, şi cu gândul  şi cu sufletul, şi cu toată inima şi cu toată mintea mea, te propovăduiesc pe tine, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi Fecioară fără prihană.  


    Trupul şi sufletul avându-le curăţite, Fecioară, te-ai învrednicit cu sfinţenie a primi pe  Preasfântul Dumnezeu, cu venirea Duhului şi cu bunavoinţă a Tatălui. 

Slavă ...

    Cu totul sunt prihănit cu greşelile, eu cumplitul, şi judecăţii fiind vinovat, mă rog  ţie, Fecioară fără prihană : Cu rugăciunile tale, învredniceşte-mă dumnezeieştii mântuiri. 

Şi acum ...

    Cu totul fiind dezgolit de lucruri bune, m-am îmbrăcat cu îmbrăcămintea răutăţii şi a desfrânării, de care dezbracă-mă, Născătoare de Dumnezeu,  şi îmbracă-mă cu milostivirea ta. 

Cântarea a 3-a, Irmos : 

    Dumnezeu a împărăţit peste limbi; Dumnezeu şade pe scaunul cel sfânt al Său şi să-I cântăm Lui cu înţelegere, ca Împăratului şi Dumnezeu.  


    Mare  şi nemângâiată este zdrobirea, o, Preasfântă Stăpână; strâmtorarea nepovestită, necazul  şi nevoia înfricoşate, când sufletul se desparte cu nemilostivire  şi silă de unirea trupului.  

    Cu cutremur stând înainte cetele cele fără de materie,  şezând Hristos, Judecătorul cel înfricoşat, pe scaun preaînălţat  şi groaznic,  şi râu de foc cu urlet în jos trăgându-se, cine nu se va spăimânta  şi nu se va înfricoşa, Preasfântă Stăpână !

Slavă ...

    Suspin şi mă sfărâm cu tânguiri şi cu plângeri şi cu sabia întristării cu totul mă pătrund; plâng şi lăcrimez şi mă tânguiesc, când văpaia gheenei în inima mea o închipuiesc; de a căreia cercare, o, de aş scăpa, Stăpână ! 

Şi acum ...

    Frumoasă te-ai făcut cu podoaba faptelor bune  şi cu sufletul  şi cu trupul, Născătoare de Dumnezeu; pentru aceea ai născut pe Fiul Cel frumos, mai mult decât toţi fiii oamenilor, Care cu flori minunat a înfrumuseţat pământul. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
    Lucrurile iconomiei Tale, Doamne, au spăimântat pe proorocul Avacum, că ai ieşit spre mântuirea poporului Tău; ca să mântuieşti pe unşii Tăi ai venit.  


    Miluieşte, îndură-te şi fă milă cu prea-ticălosul meu suflet, ceea ce ai născut pe Dumnezeul milei, pe Izvorul milostivirii şi pe Adâncul dumnezeieştii îndurări.  

    Văzându-mă cu ochiul tău cel milostiv, milostiveşte-te  şi dăruieşte-mi curăţire de păcatele mele; că tu, pe Curăţitorul sufletelor, pe Stăpânul cel milostiv, L-ai născut. 

Slavă ...

     Necunoscând împreunare de bărbat, ca o Curată, ai născut pe Hristos cel Curat, Fecioară, cu Care, prin rugăciunea ta cea bine primită, cu milostivire mă împacă. 

Şi acum ...

    Zdrobeşte, Preacurată, dinţii aspidelor celor pierzătoare de suflet,  şi ai  şerpilor, cei ascuţiţi spre moarte şi zdrumică măselele leilor celor ce caută de tot să mă mănânce.
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
    Hristoase Dumnezeule, Lumina cea adevărată, de noapte mânecă către Tine duhul meu; arată spre mine faţa Ta.  


    Învaţă-mă, Stăpână, a plânge şi a lăcrima, a mă tângui şi a suspina din inimă şi de plângerile cele nefolositoare şi de mângâieri lipsite izbăveşte-mă.  

    Râul cel ce clocoteşte, care arde cu foc, să te înţelepţească pe tine, suflete,  şi scrâşnirea dinţilor să te înfricoşeze  şi fundul iadului cel nestrălucit să te oprească de la răutăţi, căzând cu lacrimi de pocăinţă la Născătoarea de Dumnezeu. 

Slavă ...

    Hristos S-a făgăduit, suflete, să vină împreună cu Tatăl întru tine să petreacă  şi să Se sălăşluiască; deci, îndreptează-te  şi găteşte vrednică sălăşluire Acestora, prin solirile Născătoarei de Dumnezeu. 

Şi acum ...

    Din mâhnirea cea  multă am venit întru deznădăjduire, înţelegându-mi mulţimile cele nemăsurate ale păcatelor mele. Stăpâna lumii, ajută-mi mie.
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
    Din chit pe proorocul l-ai izbăvit, iar pe mine dintru adâncul păcatelor scoate-mă, Doamne, şi mă mântuieşte.  


    În vremea cercetării celei înfricoşate  şi dureroase, să nu mă părăseşti, lăsându-mă neocrotit, ci, cu rugăciunile tale, mântuieşte-mă, Stăpână.  

    Cu suspinuri  şi cu lacrimi cad la tine, strigând cu dinadinsul : Preasfântă Stăpână, ajută-mi mie, ca să nu mă apuce pieirea cea desăvârşită. 

Slavă ...

    Cu fapte nelegiuite mi-am pângărit trupul  şi sufletul,  şi tuturor m-am arătat îngreţoşat; Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine cel ticălos. 

Şi acum ...

    Ca ceea ce eşti ajutătoarea nebiruită a creştinilor, şi nădejde,  şi acoperământ,  şi sprijin  şi scăpare, acoperă-mă pe mine cel ce scap la tine. 

Sedealna :

    Gavriil  ţie, Curată, pe «bucură-te» cel ceresc pe pământ  ţi-a adus, că pe Făcătorul îngerilor întru tine întrupat văzându-L, cântarea cea de bucurie a cântat ţie, Preacinstită, printr-însa pe oameni învăţându-i cum că tu singură te-ai arătat pricina bucuriei tuturor oamenilor.

Cântarea a 7-a, Irmos :
 
    Bine eşti cuvântat, Dumnezeule, Cel ce vezi adâncurile şi şezi pe scaunul slavei; Cel lăudat şi preaslăvit. 


    Stăpână, în ceasul judecăţii să te aflu pe tine tare ajutătoare, solitoare bine primită şi gata sprijinitoare, izbăvindu-mă de munci.  

    Curgeri de lacrimi plouă-mi mie, pentru lăsarea greşelilor, izvorule al Apei celei vii, norule de Dumnezeu rourate  şi fântână a nemuririi, ceea ce nedeşertat te deşertezi. 

Slavă ...

    Domnul tuturor, Cel mai presus de nemărginire puternic, zi de cercare şi judecată a hotărât, întru care va judeca pe toate; pocăieşte-te, suflete al meu, alergând la Stăpâna cea fără prihană. 

Şi acum ...

    Ceea ce ai născut pe Cel Preaînalt, Carele acoperă cu ape cele mai deasupra, dă-mi mie, Stăpână, ca totdeauna să izvorăsc necontenite pâraie de lacrimi fierbinţi. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos :

    Pe Făcătorul a toată zidirea, de Care se înspăimântă îngerii, lăudaţi-L popoare  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.  


    Cugetând, Curată, la ceasul cel groaznic  şi la ziua cea înfricoşată a judecăţii, mă umplu de groază şi de întunecare, şi mi se întunecă duhul mai înainte de vremea aceea.  

    Înalţ glasul şi cu plângere strig ţie : Adapă-mă, Curată, cu vinul umilinţei, satură-mă aici cu pâinea lacrimilor, ca nu acolo să flămânzesc şi să însetez. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

    Dă-mi lacrimi, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca să-mi spăl întinăciunea şi toate pângăririle cele cumplite ale greşelilor mele  şi să fac milostiv pe Stăpânul cel îndurat. 

Şi acum ...

    O, Părtinitoarea cea tare a creştinilor ! O, mântuirea tuturor celor ce aleargă la tine ! Tu pe mine,  şi viu fiind, păzeşte-mă, Născătoare de Dumnezeu, iar după sfârşit odihnă îmi dăruieşte. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

    Pe Făcătorul a toată zidirea, de Care se înspăimântă îngerii, lăudaţi-L popoare  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
    Pe tine cea fericită între femei şi binecuvântată de Dumnezeu, neamul omenesc cu cântări te mărim.  


    Curată, cinstită, de Dumnezeu Născătoare, arhanghelii, stăpâniile, scaunele, heruvimii, puterile, serafimii, îngerii cei luminaţi, începătoriile  şi domniile, gânditor slujesc cu cutremur Fiului tău, Preafericită.  

   Ceea ce ai născut pe Judecătorul tuturor şi Dumnezeu, să nu mă laşi să mă taie în două, pe mine făţarnicul, ci izbăveşte-mă de toată făţărnicia  şi răzvrătirea cea vicleană şi arată-mă neosândit la judecată. 

Slavă ...

    Cu totul m-am dăruit ţie, Fecioară; caută spre mine păcătosul, miluieşte-mă  şi îndură-te de robul tău, care iubeşte din suflet sfântul şi dumnezeiescul tău nume. 

Şi acum ...

   Cu mintea cad la tine, cea cu totul fără prihană, eu cel spurcat, şi cu cutremur mă apuc de preacuratele tale picioare, plecându-mi genunchii sufletului  şi strigând : Stăpână, Stăpână, miluieşte-mă pe mine cel osândit. 



CANONUL MAICII DOMNULUI

LUNI SEARA
 
Glas 5

Cântarea 1-a, Irmos :


    Pământul peste care niciodată n-a răsărit nici l-a văzut soarele, adâncul pe care nu l-a văzut gol lăţimea cerului, Israil l-a trecut, Doamne, neudat,  şi l-ai dus pe el în muntele sfinţeniei Tale; pe cel ce lăuda  şi cânta cântare de biruinţă. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

    Stăpână, Fecioară curată, izbăveşte-mă de obiceiul cel rău  şi mă întăreşte pe piatra poruncilor, pe mine cel răsturnat de meşteşugirile vechiului împiedicător,  şi mă învredniceşte ca bine să plac lui Hristos, lăudându-L şi cântându-i cântare de biruinţă.  


    Mântuitorul meu, Hristoase, Cela ce pentru mine, ca mine, pentru negrăita milostivire, ai primit a Te naşte din Fecioară Maică, pentru rugăciunile ei miluieşte-mă şi mă mântuieşte. 

Slavă ...

    Pe mine cel împilat în pământ de lanţul cel cu greu de purtat al greşelilor mele, Stăpâne, şi de jugul păcatului obosit, cu rugăciunile Maicii Tale, uşurează-mă  şi mă mântuieşte.

Şi acum ...

    Pe inima mea cea întinată cu gânduri spurcate  şi cu porniri pătimaşe, tu cea Curată  şi sfinţită  şi cu totul neîntinată, sfinţeşte-o, curăţeşte-o, spală-o, Stăpână. 

Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
    Inima mea cea clătită de valurile vieţii întăreşte-o, Doamne, îndreptând-o la limanul cel lin, ca un Dumnezeu.   


    Fecioară, ceea ce eşti uşa Luminii, deschide-mi mie acum uşile pocăinţei, iar intrările patimilor dinspre smeritul meu suflet, închide-le.  

    Izvoare de lacrimi dă ochilor mei, prea neîntinată, ca să plâng, eu ticălosul, pentru mulţimea păcatelor mele.

Slavă ...

    Miluieşte ticălosul meu suflet cel lipsit  şi care scapă la mila Ta, Stăpâne, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine. 

Şi acum ...

    Când de legătura trupului sufletul cu sila se va despărţi, cu porunca lui Dumnezeu, Cela ce împreună le-a legat, atunci, Fecioară, să-mi stai de faţă ajutătoare.
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
    Auzit-am, Doamne, auzul Tău  şi m-am temut, înţeles-am iconomia Ta  şi Te-am proslăvit, Unule Iubitorule de oameni.


    Ce răspuns, care ajutor voi afla, eu ticălosul, în ceasul cercării, când voi sta înaintea Judecătorului ? Atunci, Fecioară, cu rugăciunile tale mântuieşte-mă.  

    Ca ceea ce ai izvorât Izvorul cel neîmpuţinat al îndurărilor, pe inima mea cea secetoasă şi uscată, cea cu totul fără prihană, adapă-o cu lacrimile, ca  şi cu nişte ape. 

Slavă ...

    Vremea cea de acum este a pocăinţei  şi a lucrării faptelor bune, iar ceea ce va să fie a răsplătirilor,  şi a darurilor  şi a muncilor; izbăveşte-mă de cele mai de pe urmă, Stăpână. 

Şi acum ...

    Pe mine cel zdrobit ca vasul cel de lut al olarului, Curată, ca ceea ce ai născut pe Ziditorul şi Făcătorul oamenilor, înnoieşte-mă, de-a doua oară zideşte-mă  şi mă mântuieşte. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
    Ticălosul meu suflet, cela ce se luptă cu noaptea întunericului patimilor, întâmpinându-l, miluieşte-l,  şi străluceşte întru mine, soare înţelegător, razele cele ca ziua de luminoase, ca să-mi despartă noaptea de lumină.  


    Dă-mi mie, Născătoare de Dumnezeu, lacrimă curăţitoare şi de gheena stingătoare şi a datoriilor mele dezlegătoare.  

    Suflete al meu mult păcătoase, tânguieşte-te şi mai înainte de sfârşit plânge-te pe sineţi, căzând la Maica lui Dumnezeu, ca să afli mângâiere. 

Slavă ...

    Mântuitorul meu, Cel ce din fire eşti bun şi iubitor de oameni, mântuieşte-mă pe mine desfrânatul, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu. 

Şi acum ...

    Ceea ce fără ardere ai născut Focul Dumnezeirii, să nu mă laşi pe mine să mă fac materie de ars a focului. 

Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
    Precum ai izbăvit, Doamne, pe proorocul din fiară, şi pe mine scoate-mă din adâncul necuratelor patimi, rogu-mă, ca să adaug a privi la Biserica Ta cea Sfântă.  


    În ceasul cercării celei înfricoşate  şi al răsplătirii, întru care voi fi judecat, eu cel însumi osândit, păzeşte-mă, Fecioară, neosândit.  

    Ploaia milei tale şi izvorul iubirii tale de oameni şi picătura cea răcoritoare a milostivirii tale, Prealăudată, picură-o peste mine şi mă mântuieşte. 

Slavă ...

    Curăţeşte-mă, Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile celeia ce întru curăţie Te-a născut pe Tine, şi izbăveşte pe robul Tău de tot necazul şi slavei celei veşnice mă învredniceşte. 

Şi acum ...

    Înconjuratu-m-a adâncul greşelilor  şi mă trage în adâncul deznădăjduirii, Curată; ci mă rog, scoate-mă din iadul cel mai de jos, pe mine cel ce te slăvesc pe tine. 

Sedealna :

    Pentru ce, suflete al meu ticăloase, trândăvindu-te, ai uitat pe Stăpânul Cel ce te miluieşte şi, defăimând poruncile Lui, îţi petreci viaţa ta în desfrânare  şi în vătămare de minte ? Depărtează-te de la răutate  şi strigă către Născătoare de Dumnezeu : Miluieşte sufletul meu cel deznădăjduit. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
    Rugăciunea tinerilor stingătoare de foc s-a arătat, răcorind cuptorul, şi propovăduitoare a minunii, neaprinzând, nici arzând pe cuvântătorii de laudă ai Dumnezeului părinţilor noştri.  


    Preacurată Fecioară, mă tânguiesc  şi plâng cu amar, că din obişnuinţa mea cea rea, vrând  şi nevrând, păcătuiesc eu ticălosul.  

    După naştere ai rămas curată, ca  şi mai înainte de naştere, că Dumnezeu era Cel ce S-a născut dintru tine, ca să îndumnezeiască pe oameni. 

Slavă ...

    De multe îndurări fiind înduplecat, Ziditorul meu, pentru rugăciunile Maicii Tale, dăruieşte-mi mie iertare.

Şi acum ...

    Durerile patimilor mele cele sufleteşti, Născătoare de Dumnezeu, cu doctoriile solirilor tale acum le tămăduieşte. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos :

    Adunarea îngerilor, soborul oamenilor, pe Împăratul şi Ziditorul a toate, lăudaţi-L preoţi, leviţi bine-L cuvântaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.


    Curată, înfricoşata  şi groaznica judecată a Fiului tău,  şi divanul cel neapropiat şi nesuferit în minte luându-l, cu plângere  şi cu durere scap la tine, Maica Judecătorului meu. 

    O, cum vei suferi, suflete al meu, despărţirea de Hristos, cea prea amară ! De Născătoarea de Dumnezeu şi de toţi sfinţii răzleţirea !  Şi cum din cămară vei fi lepădat, tânguindu-te ca fecioarele cele nebune ! 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

    Hristoase, pentru rugăciunile Maicii Tale, rânduieşte pe robii Tăi în sânul lui Avraam, unde este viersuirea cea veselitoare  şi glasul bucuriei, unde este sunetul cel prea dulce şi bucuria celor ce prăznuiesc luminat. 

Şi acum ...

    Fecioară, ceea ce eşti pricina bucuriei  şi pierzarea blestemului celui de demult, dă-mi mie plâns de bucurie şi umilinţă veselitoare, prin care să dobândesc bucuria şi veselia cea din rai. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

    Adunarea îngerilor, soborul oamenilor, pe Împăratul şi Ziditorul a toate, lăudaţi-L preoţi, leviţi bine-L cuvântaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
    Pentru că ţi-a făcut măriri Cel puternic, arătându-te pe tine după naştere Fecioară curată, ca ceea ce fără de sămânţă ai născut pe Făcătorul tău; pentru aceea, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.  


    Suflete, spală-ţi faţa ta cu lacrimi  şi cu curgeri de umilinţă, ca să te arăţi Mirelui Hristos prea frumos  şi prea veselitor, căzând la preacurată Maica Lui.  

    Pământul cel nesemănat, nearat, nelucrat, ca o holdă de grâu roditoare  şi ca o  ţarină mult roditoare, pe Hristos, Dumnezeiescul Spic L-a odrăslit cea Preacurată.

Slavă ...

    Toată deznădejdea sufletului meu o arunc întru noianul cel nemărginit al bunătăţii Tale, Hristoase al meu; pentru aceea mântuieşte-mă cu solirile Maicii Tale. 

Şi acum ...

    Laudă potrivită slavei tale, Stăpână, nici gura cea cu foc suflătoare, nici limba cea cu foc grăitoare a îngerilor celor cu chip de foc, a împleti nu poate.




CANONUL MAICII DOMNULUI

MARȚI SEARA 
 
Glas 5

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Să cântăm Mântuitorului tuturor, Celui ce cu sfat de bună voie pe lemn S-a pironit şi lumea a luminat. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Ceea ce eşti bună şi cu totul neîntinată, dă-mi mie duh zdrobit,  şi inimă smerită,  şi curăţire a minţii,  şi îndreptare vieţii, şi iertare greşelilor şi izvoare de lacrimi.  

   Pe mine însumi mă plâng mai înainte de ieşirea mea, luând în minte adâncul  relelor mele, cea cu totul fără prihană; pentru aceea te rog : Cere de la Fiul tău să mă izbăvească de muncă. 

Slavă ...

   Având vreme de pocăinţă, depărtează-te de la toată răutatea, suflete al meu, şi strigă cu lacrimi Ziditorului tău : Dumnezeul meu, mântuieşte-mă, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine. 

Şi acum ...

   Adâncul cel mai de jos al păcatelor celor nenumărate m-a cuprins şi mă trage pe mine întru adâncul cumplitei deznădăjduiri; ceea ce ai născut Adâncul milostivirii, sârguieşte şi mă mântuieşte. 

Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Întăreşte-mă pe mine, singure Îndurate, cu puterea Crucii Tale, pentru că întru dânsa mă laud; că nu este sfânt afară de Tine, Doamne.  


   Viforul cel cumplit al păcatelor mă tulbură  şi furtuna gândurilor celor potrivnice viscoleşte sufletul meu, şi întru adâncul greşelilor mă trage, Preacurată, ceea ce ai născut pe Ocârmuitorul, sârguieşte de scoate pe robul tău.

   Cu vicleşug se sârguieşte vrăjmaşul să mă vâneze, vrând să mă arate, Curată, materie de ars a văpăii celei veşnice. Risipeşte meşteşugurile acestuia şi sfătuirile, ca să te măresc pe tine, bucurându-mă. 

Slavă ...

  Bolnavi fiind şi de ispite cuprinşi, Ziditorule a toate, Milostive şi mult-Îndurate, pe cortul cel sfânt al Tău Ţi-l aducem toţi spre rugăciune  şi-Ţi strigăm : Dezleagă legăturile robilor Tăi. 

Şi acum ...

   Dumnezeu, întrupându-Se, S-a născut dintru tine, Curată,  şi cu trup S-a văzut Cel mai înainte nevăzut. Deci, pe Acesta roagă-L cu deadinsul, Fecioară, ca să mă izbăvească de văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi, pe mine cel ce cu adevărat te slăvesc pe tine. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Auzit-am auzul puterniciei Domnului, şi am proslăvit, Iubitorule de oameni, puterea Ta cea necuprinsă.  


   Preacurată, în desfrânări am risipit bogăţia pe care Hristos mi-a dăruit-o mie ca un bun. Deci, să nu mă treci cu vederea, Fecioară, pe mine cela ce pier de foamea faptelor bune.  

   Viaţa mea s-a umplut de greşeli, iar gândul meu este pătimaş  şi sufletul osândit; pentru aceea, cu milostivirea ta, Stăpână, miluieşte-mă şi mă mântuieşte. 

Slavă ...

   Milostiveşte-Te  şi îndură-Te spre sufletul meu cel prea ticălos, ca un Milostiv  şi Îndurat,  şi-mi dă mie, Doamne, lacrimi ca să plâng pentru păcatele mele. 

Şi acum ...

   Suflete al meu, smerite  şi ticăloase, pentru ce te supui dulceţilor trupului  şi mâhneşti pe Dumnezeu ? Aleargă la Născătoarea de Dumnezeu  şi cere-ţi mântuire şi izbăvire. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Răsari, Hristoase Dumnezeule, lumina cunoştinţei Tale şi ne luminează inimile şi mântuieşte sufletele noastre.  


   Soarele se biruieşte cu strălucirea ta, Marie, că tu, pe Cel ce a împodobit cerul cu luminători în braţe L-ai cuprins şi cu lapte L-ai hrănit.  

   Bucură-te, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup, Care mai înainte de veci fără de trup din Tatăl S-a născut, şi blestemul strămoşilor l-ai pierdut. 

Slavă ...

   Să nu mă osândeşti pe mine în focul cel nestins, Hristoase, Mântuitorul meu, pentru rugăciunile celeia ce curat Te-a născut pe Tine, şi ale apostolilor şi ale tuturor sfinţilor Tăi. 

Şi acum ...

   Curăţire greşelilor dă-mi mie, cu rugăciunile tale, curată Fecioară, ceea ce ai născut pe Curăţitorul cel Dumnezeiesc, pe Hristos Cel unul îndurat. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel stricător de suflet, linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, şi din stricăciune mă scoate, ca un milostiv.  


   Întru adâncul greşelilor m-am aruncat şi m-am cufundat; tinde-ţi mâna ta, cu totul fără prihană, şi mă scoate din iadul deznădăjduirii.  

   În ziua necazului, când voi vrea să mă slobozesc de legăturile cele trupeşti, stai lângă mine  şi de năpădirea diavolilor mă izbăveşte. 

Slavă ...

   Stăpâne Hristoase, când vei vrea să judeci lumea pe care ai zidit-o, cruță-mă pe mine, robul Tău, pentru rugăciunile celeia ce curat Te-a născut pe Tine. 

Şi acum ...

   Născătoare fără de bărbat, Maică curată a lui Dumnezeu tu te-ai arătat; pentru aceasta cu credinţă te rog pe tine : Alungă-mi trândăvirea sufletului meu. 

Sedealna :

   Înaintea ochilor văzându-Te pe Tine, preaiubite Fiule, cu luminile închise,  lumina mea mi se stinge, că nicidecum nu sufăr a vedea soarele; aş fi voit, Cuvinte, să mi se scoată ochii mei; întunecă-te lumină a soarelui, pentru că Cela ce cu un cuvânt  ţi-a dat  ţie lumină,  şi-a închis ochii Lui pe Cruce. 

Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Cela ce pe tineri în cuptor prin înger i-ai păzit, înainte vestind printr-înşii pe ceea ce Te-a născut, nestricata Fecioară; bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.  


   Pâlcurile diavolilor se îngrozesc şi fug de numirea ta, Stăpână, de care izbăvindu-mă, mântuieşte-mă  şi mă păzeşte de toată vătămarea. 

   Negrăită este slava ta, Fecioară, că pe Domnul slavei L-ai născut; pentru aceasta învredniceşte-mă slavei celei cereşti, pe mine cel ce te laud cu credinţă. 

Slavă ...

   Hristoase al meu, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, izbăveşte-mă din întunericul cel mai dinafară  şi din groaznica muncă, pe mine robul Tău, care strig Ţie : Dumnezeule, bine eşti cuvântat. 

Şi acum ...

   Trupul mi l-am întinat cu faptele cele pângărite, iar mintea netrebnică am făcut-o cu aducerile aminte cele urâte; ci îndură-te  şi mântuieşte pe netrebnicul robul tău, Curată. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos :

   Ziditorului tuturor, purtătorii de Dumnezeu tineri, în cuptor, cântare Îi aduceau, şi lăudând strigau : Binecuvântaţi toate lucrurile  Domnului pe Domnul. 


   Ceea ce ai născut pe Voitorul milei, miluieşte pe toţi cei ce cu credinţă cântă : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Fecioară, izbăveşte-mă de întunericul cel amar  şi mai dinafară şi de viermele cel neadormit, că tu, ca ceea ce ai născut pe Făcătorul lumii, cu rugăciunile tale toate câte le voieşti le şi faci. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Milostiv fii robilor Tăi, Cuvinte, pentru rugăciuni-le celeia ce Te-a născut,  şi mântuieşte pe cei ce cântă : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

Şi acum ...

   Primeşte cântare din gurile cele proaste, Fecioară prealăudată, ale celor ce strigă ţie : Bucură-te, tămăduirea trupurilor celor bolnave şi mântuirea sufletelor celor deznădăjduite. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Ziditorului tuturor, purtătorii de Dumnezeu tineri, în cuptor, cântare Îi aduceau, şi lăudând strigau : Binecuvântaţi toate lucrurile  Domnului pe Domnul. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Mărim, Hristoase, pe cea curată  şi cu totul fără prihană, Maică a Ta, că Te-a născut pe Tine, după trup, mai presus de fire, Cela ce ne-ai izbăvit pe noi de toată rătăcirea şi stricăciunea.  


   Rudenia cea de ţărână să n-o treci cu vederea, Stăpână curată, ci fie-mi mie ajutor întru primejdii, întărindu-mă, acoperindu-mă  şi izbăvindu-mă de toate cele grele, că spre tine am nădăjduit, cea gata a mă mântui pe mine.  

   Curată, spre tine îmi vărs rugăciunea mea cea din durerea inimii; miluieşte-ne pe noi păcătoşii să nu ne ruşinăm în ziua nevoilor, noi cei ce te chemăm pe tine cea preamilostivă Născătoare de Dumnezeu. 

Slavă ...

   Dumnezeule ascultă rugăciunea poporului Tău  şi ne izbăveşte pe noi de vătămarea vrăjmaşului, că iată aducem  Ţie, cu adevărat, spre curăţire, pe ceea ce Te-a născut pe Tine, pe care din dragoste o fericim. 

Şi acum ...

   Cere-ne nouă curăţire şi iertare de greşeli, şi izbăvire de toate cele rele,  şi îndreptare vieţii, minte curată şi luminată, ca să slăvim bunătatea ta cea multă. 




CANONUL MAICII DOMNULUI

MIERCURI SEARA 
 
Glas 5

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Cântare de biruinţă să aducem popoare, Dumnezeului Celui ce a izbăvit din robia lui Faraon pe poporul lui Moisi, căci cu slavă S-a proslăvit. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Cortule purtător de lumină al Împăratului Hristos, străluceşte-mi mintea mea cea întunecată de amăgirile vrăjmaşului şi de întunericul păcatelor.  

   Născătoare de Dumnezeu, slobozeşte smeritul meu suflet de gândurile cele rele şi-l fă pe acesta lăcaş al lui Dumnezeu, ca pururea, după datorie, să te slăvesc. 

Slavă ...

   O, suflete al meu, pentru ce ţi-ai cheltuit toată viaţa ta în multă trândăvie ? Sârguieşte-te şi strigă lui Hristos : Doamne, mântuieşte-mă, pentru rugăciunile celeia ce fără de sămânţă Te-a născut. 

Şi acum ...

   Pe cea între maici curată  şi între fecioare cinstită; pe cea purtătoare de naştere  şi neispitită de bărbat; pe cea născătoare de prunc  şi hrănitoare  şi Fecioară, pe Maria cea neîntinată să o binecuvântăm. 

Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Întăreşte-ne pe noi, Dumnezeule, cu puterea Ta, şi smereşte semeţia ereticilor şi înalţă fruntea noastră.  


   Picătură de lacrimi dă-mi mie, Curată, ca să-mi spăl adâncul patimilor mele şi curat să te laud pe tine.  

   Cu naşterea ta cea neispitită de nuntă s-a binecuvântat firea noastră; pentru că Binecuvântarea născând-o, blestemul l-ai pierdut. 

Slavă ...

   Stăpâne, afundă păcatele mele în curgerile lacrimilor, ca într-un potop de ape multe, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine. 

Şi acum …

   Pe Hristos, Ploaia cea cerească, primindu-L, roagă-L pe Acesta să-mi oprească ploile patimilor mele, să-mi usuce noianul păcatului meu  şi să mă mântuiască pe mine, cela ce cu adevărat te slăvesc pe tine. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Venirea Ta cea din muntele cel cu desime, auzind-o proorocul, striga : Slavă negrăitei întrupării Tale.  


   Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi mie celui ce mă cufund neîncetat în dulceţile trupului  şi în patul trândăviei de-a pururea zac şi suspin.  

   Care limbă va spune noianurile cele nemărginite ale relelor celor lucrate de mine  şi adâncul greşelilor ? Mântuieşte-mă pe mine cel deznădăjduit, Fecioară fără prihană. 

Slavă ...

   Ceea ce eşti curăţitoarea păcătoşilor  şi scăparea credincioşilor, dăruieşte-mi, Stăpână, cea cu totul fără prihană, curăţire de cele ce am greşit  ţie, mie celui ce scap la tine. 

Şi acum ...

   Sicriule al Sfinţirii celei Dumnezeieşti, sfinţeşte-mi sufletul meu  şi luminează-mi gândul, rugând totdeauna pe Hristos, împreună cu apostolii, să mă mântuiască. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Pe cei ce de noapte se închină Ţie, Hristoase, miluieşte-i  şi le dăruieşte pace; căci lumină sunt poruncile Tale  şi s-au făcut tămăduire robilor Tăi, Iubitorule de oameni.  


   În ceasul ieşirii mele, Stăpână, stai lângă mine, gonind pe cumpliţii diavoli, cei ce stau împrejurul meu.  

   Stăpână, caută  şi auzi glasul meu  şi mă izbăveşte, rogu-mă, de munca cea veşnică. 

Slavă ...

   Unule Iubitorule de oameni  şi Milostive, miluieşte-mă cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, că Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul. 

Şi acum ...

   Marie, prealăudată Stăpână, pomeneşte-mă când voi sta înaintea divanului Fiului tău.
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   În pântecele chitului intrând Iona, nu s-a stricat, Stăpâne, cu porunca Ta, ci s-a făcut mai înainte închipuire a îngropării Tale celei de trei zile; pentru aceea striga Ţie : Să se suie din stricăciune viaţa mea către Tine, Doamne.


   Cu naşterea ta s-a preaslăvit firea oamenilor cea neslăvită, căci cu preaslăvire ai născut pe Dumnezeul cel preaslăvit, Marie preaslăvită; pentru aceasta te slăvim pe tine.  

   Viaţa mea s-a umplut de lenevire  şi de greşeli; pentru aceea întoarce-mă către pocăinţă, Stăpână, mai înainte până nu ia sfârşit târgul vieţii. 

Slavă ...

   Strigat-am cu toată inima mea : Miluieşte, Stăpâne, sufletul meu cel neîndreptat, care numai la Tine caută şi la mare mila Ta nădăjduieşte. 

Şi acum ...

   Marie preacurată, ceea ce pe Cel fără de materie întru materia trupului L-ai născut, mă rog dă-mi mie să mă rup de împătimire  şi de alipirea cea pământească  şi materialnică. 

Sedealna :

   Pe Dumnezeu şi Domnul, Cel ce S-a întrupat dintru tine pentru noi cei stricaţi cu păcatele, pe Acesta roagă-L cu căldură, Cinstită, ca să ne miluiască pe noi  şi să-şi întoarcă mânia şi urgia Lui de la cei ce cu credinţă cinstesc şi binecuvintează neîncetat puterea şi stăpânirea ta. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos :
 
   Cuptorul cel înfocat şi mânia cea tirănească nu i-a îngrozit pe tinerii cei binecredincioşi, pe cei ce cu îndrăzneală strigau : Bine cuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.  


   Ceea ce eşti îndreptarea căderii lui Adam, ridică-mă pe mine cel căzut în fundul răutăţii, cu rugăciunile tale, Fecioară, şi ale dumnezeieştilor apostoli. 

   Norule cu totul luminat, dintru tine ne-a strălucit nouă Soarele cel neînserat, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întunericul necunoştinţei, Născătoare de Dumnezeu.

Slavă ...

   Cu bunătatea Ta, Stăpâne, dă-mi iertare patimilor mele, a celor de voie şi a celor fără de voie, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut. 

Şi acum ...

   Cine din oameni va lăuda după vrednicie naşterea ta cea străină, Născătoare de Dumnezeu ? Sau care din minţile cele nematerialnice o va tâlcui ? 
 
Cântarea a 8-a, Irmos : 

   Pe Cela ce din Tatăl S-a născut mai înainte de veci, Dumnezeu Cuvântul, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. 

   Întru lenevire săvârşindu-mi viaţa mea, eu ticălosul,  şi apropiindu-mă de sfârşitul vieţii mele, strig  ţie, Curată : Din laţul celor potrivnice răpeşte smeritul meu suflet.  

   Fiind eu încercat cumplit cu boli trupeşti şi ridicări asupră-mi de patimi  şi cu dureri sufleteşti, dă-mi sănătate cu mijlocirea ta, Născătoare de Dumnezeu. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Să nu mustri cu mânia Ta pe robii Tăi, Hristoase Dumnezeule, nici cu urgia Ta să pedepseşti pe poporul Tău, Cela ce eşti fără de păcat; că pe ceea ce Te-a născut pe Tine, o aducem Ţie solitoare, Stăpâne Milostive. 

Şi acum ...

   Cleşte serafimic  şi foarfece te-a văzut Isaia, care ai purtat în sânurile tale pe Cărbunele dumnezeieştii Fiinţe; întru Care arde, Fecioară, spinii greşelilor mele.

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Pe Cela ce din Tatăl S-a născut mai înainte de veci, Dumnezeu Cuvântul, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Pe tine, Maica lui Dumnezeu şi Fecioară curată şi mai slăvită decât heruvimii, întru glasuri de cântări te mărim.  


   Omoară-mi trupul şi înviază-mi sufletul, tu cea neispitită de nuntă, ceea ce ai născut Viaţa cea ipostatică, Care ne înviază şi ne însufleţeşte pe noi.  

   Când sufletul meu se va despărţi de ticălosul meu trup, atunci mă izbăveşte, Mireasă a lui Dumnezeu, de tirania vrăjmaşilor celor nevăzuţi. 

Slavă ...

   Când vei  şedea pe scaunul slavei, Hristoase, să judeci lumea pe care ai zidit-o, atunci  şi pe mine, robul Tău, să mă numeri împreună cu cei aleşi ai Tăi. 

 Şi acum ...

   Stăpână, întoarce-mi întru bucurie plângerea mea şi mă izbăveşte din robia celor ce-mi dau acum război şi mă învredniceşte luminii celei neînserate. 




CANONUL MAICII DOMNULUI

JOI SEARA 
 
Glas 5

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Mântuitorului Dumnezeu, Celui ce a povăţuit pe popor prin mare cu picioare neudate şi pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-I cântăm, că S-a proslăvit. 


Stih :
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Toate neamurile oamenilor te cinstesc pe tine, Fecioară, precum dedemult, cu proorocie, mai înainte ai zis. Deci, primeşte-mă, Stăpână,  şi pe mine cântăreţ al tău şi mă înţelepţeşte şi mă luminează.  


   Alt rai gândit te cunoaştem pe tine, care cu neasemănare covârşeşti pe raiul cel din Eden, preacinstită Marie, Mireasă a lui Dumnezeu, că tu ai odrăslit oamenilor Nestricăciunea. 

Slavă ...

   Bogăţie  şi slavă dumnezeiască au câştigat arătat multe fiice, dar tu, Stăpână, cu neasemănare pe toate le-ai covârşit; pentru aceasta îmbogăţindu-mă, de daruri cereşti umple-mă. 

Şi acum ...

   Ce-ţi voi răsplăti  ţie  şi ce-ţi voi aduce  ţie pentru cele pe care de multe ori mi le-ai răsplătit mie, Fecioară, şi pentru cele care mi-ai făcut bine, cu iubire de oameni ? De-a pururea îţi voi aduce ţie laudă de mulţumire. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos :

   Cu puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte gândul meu, ca să laud  şi să slăvesc acum răstignirea Ta cea mântuitoare.  


   De apele Preasfântului Duh umple sufletul meu, cel ce se topeşte de duhul arşiţei gândurilor celor înfocate; şi pe cel ce se arde de setea deznădăjduirii, adapă-l cu apa iertării, Stăpână.  

   Spală-mă cu picăturile milostivirii tale, şi peste tot stropindu-mă cu ale îndurărilor tale; cu dumnezeiescul isop gânditor curăţeşte-mă şi mult mai alb decât zăpada arată-mă şi cu ploile lacrimilor înălbeşte-mă. 

Slavă ...

   Stăpâne, ai pus ceas de înfricoşată cercare  şi cu înţelepciune ai hotărât zi de judecată, întru care de faţă vei arăta toate cele ce în ascuns s-au greşit de toţi; arată-mă atunci neosândit, pentru ceea ce Te-a născut. 

Şi acum ...

   Ceea ce eşti ajutorul şi nădejdea pământenilor, bucuria  şi acoperământul  şi scăparea, Stăpână, Maică a Vieţii, pentru aceea te rugăm, trimite-ne nouă ajutorul tău, celor ce cu dragoste te lăudăm pe tine. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Auzit-am auzul puterii Crucii Tale, că raiul s-a deschis printr-însa, şi am strigat : Slavă puterii Tale, Doamne. 


   Frumoasă şi cu sufletul şi cu trupul, frumoasă şi cu gândul şi cu frumuseţile faptelor bune aflându-te pe tine Cuvântul cel preafrumos, Născătoare de Dumnezeu, S-a sălăşluit întru tine.  

   Suspin  şi de la rele nu mă mai depărtez; plâng  şi iarăşi întru aceleaşi patimi mă frământ  şi în tina dulceţilor mă tăvălesc; eu cel cinstit, cu necinstea mă întin. 

Slavă ...

   Cela ce prin Cruce ai dăruit viaţă nemuritoare oamenilor, dintru a doua moarte răpindu-mă, Cuvinte a lui Dumnezeu, învredniceşte-mă vieţii celei fără de sfârşit. 

Şi acum ...

   Holdă nearată tu te-ai arătat, care pe dumnezeiescul Spic, cel nesemănat, L-ai odrăslit; pentru aceasta hrăneşte-mă pe mine cel flămând cu dumnezeieştile tale daruri şi haruri. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Mânecând, strigăm către Tine, Doamne : Mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.  


   Ticăloase suflete al meu, plânge-te pe sine-ţi cu amar, mai înainte de moarte,  şi tânguieşte-te din inimă, căzând la Maica lui Dumnezeu, mai înainte de a te apuca pe tine plânsul iadului cel foarte nemângâiat.  

   Când sufletul meu de trup se va despărţi, să te văd pe tine, Stăpână, stându-mi înainte, şi ochiul tău cel milostiv căutând spre mine cu milă. 

Slavă ...

   Izbăveşte-mă, Hristoase, pe mine robul Tău, de tot necazul  şi de toată osânda  şi de veşnicele munci, ca un Milostiv, pentru rugăciunile Maicii Tale. 

Şi acum ...

   Bucură-te, cortule cel cu aur prea strălucit al Cuvântului, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, cercetarea celor bolnavi şi părtinitoare prea gata a celor din nevoi. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Înconjuratu-m-a adâncul, groapă mi s-a făcut mie chitul; iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni, şi m-a mântuit dreapta Ta, Doamne.  


   Pe Cel fără de ani, Preasfântă, mai presus de minte şi mai presus de cuvânt L-ai născut, pe Ziditorul, Care izbăveşte din toată stricăciunea pe cei ce te laudă pe tine ca pe o Născătoare de Dumnezeu.  

   Preasfântă Stăpână, ceea ce eşti iubitoare de bine, care ai născut pe Bunul, Făcătorul de bine  şi Ziditorul, îmbunează sufletul meu cel necăjit. 

Slavă ...

   Stăpâne, Hristoase,  ştii mulţimea patimilor mele, care mă tulbură  şi mă necăjesc, pentru aceea strig : Întâmpină-mă  şi de acestea mă izbăveşte, pentru ceea ce Te-a născut. 

Şi acum ...

   Pe noi cei omorâţi cu patimile păcatului, Stăpână, ceea ce ai născut pe Pierzătorul stricăciunii, cu rugăciunile tale sculându-ne, înviază-ne.

Sedealna :

   Gavriil mai înainte pe «bucură-te» mi-a adus, strigând că vei fi cu mine, Doamne, a grăit cu amar Născătoarea de Dumnezeu, plângând. Dar cum mi s-a făcut acum mie bucuria întru întristare, Fiule ? Şi cum mă arăt ca o lipsită de Fiu, ceea ce Te-am născut fără ispită bărbătească, pe Tine Mântuitorul sufletelor noastre. 

Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Cela ce în cuptorul cel cu foc pe tinerii cei cuvântători de cântare i-a mântuit, bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.  


   Avându-te pe tine ajutor  şi nădejde, Preacurată, mă voi izbăvi de vrăjmaşii mei şi nu mă voi înfricoşa de întunericul celor ce mă înconjoară pe mine.  

   Preacurată, spre tine a căutat Cel Preaînalt şi multe măriri  ţi-a făcut  ţie, precum ai zis; pentru aceasta acum toate neamurile te fericim. 

Slavă ...

   În noianul cel nemărginit al faptelor mele celor rele m-am aruncat eu ticălosul; ci îndură-te, Stăpâne,  şi mă mântuieşte, ca un Îndurat, cu rugăciunile Maicii Tale.

Şi acum ...

   Ceea ce eşti pierzătoare a întristării şi pricinuitoare a veseliei, plâns pricinuitor de bucurie şi întristare veselitoare dă-mi mie şi mă izbăveşte de focul cel veşnic. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos : 

   Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, Fiul şi Dumnezeu, şi în anii cei mai de pe urmă din Fecioara Maică S-a întrupat, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

   Când socotesc mulţimea cea nemărginită a păcatelor mele, Fecioară, plâng, suspinând dintru adâncul inimii, şi alerg la adâncul îndurărilor tale.  

   Maică Fecioară, prunc tânăr pe pământ a-i născut, pe Fiul Cel împreună fără de început al Tatălui, Care pentru milostivirea cea negrăită S-a asemănat nouă, ce-lor stricaţi de păcat. 

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Pe Unul Dumnezeu Cel ce negrăit S-a născut din Unul Dumnezeu, fără de mamă, tu, Fecioară, L-ai născut fără de tată, Care poartă un ipostas  şi două firi unite  şi neamestecate. 

Şi acum ...

   Norul greşelilor mele celor nemăsurate mă înghesuie pe mine ticălosul. Vai mie ! Ce să mă fac ? Te chem ajutorul meu pe tine, Fecioară, folositoarea  şi limanul celor deznădăjduiţi. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, Fiul şi Dumnezeu, şi în anii cei mai de pe urmă din Fecioara Maică S-a întrupat, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Pe tine, Maica lui Dumnezeu, ceea ce mai presus de minte  şi de cuvânt ai născut negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii cu un gând te mărim.  


   La tine cad, Stăpână,  şi-ţi aduc rugăciune de umilinţă. Dă-mi mie în dar mila ta, că nu este întru mine nicidecum lucrare dumnezeiască; pentru aceea mă rog ţie : În dar, miluieşte-mă.  

   Mi se pare că te văd cu ochii minţii pe tine, lumina sufletului meu,  şi dulceaţa,  şi singura mângâiere,  şi veselie, şi răsuflare şi bucurie a inimii mele, Născătoare de Dumnezeu. 

Slavă ...

   Pe mine mă tânguiesc, luând în minte mulţimea păcatelor mele  şi aducerile asupră-mi ale patimilor, orbirea sufletului meu  şi schimbările minţii mele; mântuieşte-mă, Hristoase, cu mila Ta, pe mine cel deznădăjduit.

Şi acum ...

   Pe mintea mea cea neputincioasă o împinge spre strâmtorare şi o strâmtorează lăţimea laudelor tale, Născătoare de Dumnezeu prealăudată, mulţimea înecându-mă pe mine, şi mi se întâmplă mie, dintru a fi bine dumerit, să fiu nedumerit. 
 





CANONUL MAICII DOMNULUI

VINERI SEARA 
 
Glas 5

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Să cântăm Domnului celui minunat, că din amara robie slobozind pe Israil, pe Faraon cu toată oastea l-a înecat. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Ceea ce eşti uşa Dumnezeieştii Slave, care ai deschis uşa raiului, uşile pocăinţei deschide-mi, rogu-mă, şi mintea mea o luminează, ca să te laud pe tine, cea de Dumnezeu dăruită.  

   Oprit-ai pornirea morţii, ceea ce eşti cu totul fără prihană, născând pe Cel ce stăpâneşte peste moarte  şi peste viaţă. Deci, pe Acela roagă-L ca să oprească greşelile cele ce-mi omoară sufletul meu  şi să mă mântuiască. 

Slavă ...

   Pe tine singură, ceea ce eşti frumuseţea lui Iacov, te-a ales Cuvântul dintre neamuri, Cela ce este dimpreună cu Tatăl fără de început,  şi din sângiurile tale, Stăpână, S-a întrupat, mântuieşte-mă cu rugăciunile tale.

Şi acum …

   Pe Cel ceresc, care S-a pogorât peste tine, ca o ploaie pe lână, L-ai primit Preacurată; pentru aceasta mă rog usucă ploile patimilor mele, Maică Fecioară. 

Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Pe piatra poruncilor Tale, întăreşte-mă pe mine, cel ce mă clătesc; înalţă fruntea mea întru priceperea dogmelor Tale, ca, lăudându-mă, să strig  Ţie : Nu este sfânt afară de Tine, Doamne al puterilor.  


   Pe mine cel rănit cu săgeata păcatului, însănătoşește-mă, Curată, cu doctoria cea de la tine şi izbăveşte-mă de durerea care mă ţine, ceea ce cu naşterea ta ai izbăvit neamul omenesc din dureri.  

   Vrăjmaşii cei nevăzuţi, care necăjesc în deşert inima mea cea smerită şi caută să mă omoare, surpându-se, de părtinirea ta, Stăpână, rămân nelucrători, umplându-se de ruşine. 

Slavă ...


   Stăpână, ceea ce ai izvorât lumii Apa cea dumnezeiască, umple-mă de apele cele făcătoare de viaţă, uscând izvoarele cele cumplite ale fărădelegilor mele  şi îmblânzind valurile inimii mele cu liniştea ta cea dumnezeiască. 

Şi acum ...

   Trecut-au cele ce umbros se săvârşeau de Lege, că pe Hristos, Dătătorul de Lege, L-ai născut, preacurată Fecioară, pe Cela ce dar, curăţie şi luminare ne-a legiuit nouă şi ne-a scos din blestem, întru tot lăudată. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Taina iconomiei Tale înţelegând-o Avacum, cu taină scriind venirea arătării Tale, striga : Când va veni vremea, Doamne, Te vei arăta.  


   Din lucruri nu-mi este mie mântuire; pentru aceasta sub acoperământul tău cu nădejde alerg, Stăpână Prealăudată. Pe mine cel deznădăjduit, mântuieşte-mă cu rugăciunile tale.  

   Lăcaşul cel curat al Luminii, căruţa cea cinstită a Soarelui, inima mea cea cumplit întunecată de negura răutăţilor luminează-o, Stăpână, şi mă mântuieşte. 

Slavă ...

   Fecioară, ceea ce din sângiurile tale cele fecioreşti ai  ţesut veşmânt Celui ce îmbracă cerul cu nori, îmbracă-mă cu haina nestricăciunii, pe mine  cel dezgolit prin amăgire. 

Şi acum ...

   Din văile lumeşti, ca pe un crin primindu-te Făcătorul, din tine lumii a suflat bună mireasmă duhovnicească, Fecioară Preasfântă, dumnezeiască Mireasă. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Soare gândit al Dreptăţii, luminează-mă pe mine cel cuprins de noaptea patimilor şi mă povăţuieşte către cărarea cea dumnezeiască, că tu Singur eşti Împăratul păcii.  


   Ajutătoare să te aflu pe tine, Fecioară, în ceasul cel de judecată al osândirii, când voi sta înaintea Judecătorului Celui ce S-a născut dintru tine.  

   Întoarce-mă, Curată, pe mine cel biruit de legea păcatului,  şi de amăgirile celui străin adeseori rătăcit  şi în prăpastia păcatelor surpat. 

Slavă ...

   Ceea ce ai născut Cărbunele pe care L-a văzut Isaia, arde materia păcatelor mele, rogu-mă, şi mă luminează, ceea ce eşti cu totul fără prihană. 

Şi acum ...

   Trup dând împrumut lui Hristos din sângiurile tale, Fecioară, patimile mele cele trupeşti de tot le curăţeşte şi-mi arată calea nepătimirii. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Auzit-ai din pântecele iadului strigarea mea şi glasul meu, şi ai izbăvit din stricăciune viaţa mea, mult-Milostive.  


   Stăpână, să nu mă înghită pe mine adâncul trândăvirii, nici valurile păcatelor să mă acopere, ci cu singură rugăciunea ta să mă mântuiesc.  

   Preasfântă Stăpână, iubitoare de  bine, ceea ce ai născut pe Cel Bun, pe Făcătorul de bine şi Ziditorul, sufletului meu celui necăjit fă-i bine. 

Slavă ...

   Preacurată, sfeşnicul Legii mai înainte te închipuia pe tine, ceea ce ai născut Lumina  care luminează toate; pentru aceea strig  ţie : Luminează-mă pe mine cel întunecat. 

Şi acum ...

   Toată dorirea mea mut-o către tine, Preacurată, ceea ce ai adus dulceaţa doririi cea mai presus de cuvânt, celor ce te cunosc de Dumnezeu Născătoare. 

Sedealna :

   Acoperământul tău cel grabnic, ajutorul şi mila ta, arată-le spre robul tău, şi valurile gândurilor celor deşarte potoleşte-le, Curată, şi sufletul meu cel căzut ridică-l, Născătoare de Dumnezeu, că ştiu, Fecioară, ştiu, că poţi câte voieşti. 

Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Cela ce prin înger pe tineri i-ai mântuit şi cuptorul cel ce tuna în rouă l-ai prefăcut, binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.  


   Fecioară Preasfântă, te laud pe tine, cea cu totul fără prihană, că ai născut fără sămânţă pe Dumnezeul Cel prealăudat, Care îndumnezeieşte pe cei ce cântă : Dumnezeule, bine eşti cuvântat.  

   Ceea ce ai născut Viaţa, omoară-mi patimile mele, şi ridică-mă din groapa nesimţirii, pe mine cel ce zac, ca să te slăvesc cu dragoste pe tine, dumnezeiască Mireasă. 

Slavă ...

   Pe Cel cu nemărginire puternic, Care a purtat neputinţa noastră, L-ai născut, Curată, pe Care roagă-L să vindece sufletul meu cel cu totul slăbănogit. 

Şi acum ...

   Fecioară, pe mine cel clătit de patimi, întăreşte-mă acum, ceea ce ai izvorât nepătimire tuturor credincioşilor, care cu credinţă cântă : Dumnezeule, bine eşti cuvântat. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos : 

   Pe Împăratul Hristos, pe Care Îl laudă heruvimii şi-L slăvesc serafimii, lăudaţi-L popoare  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.


   Ceea ce eşti prea frumoasă  şi cu dumnezeiască strălucire, Fecioară, înfrumuseţează-mă  şi pe mine cu podoabele bunătăţilor  şi mă luminează, ca să strig : Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.  

   Ceea ce eşti uşa Luminii, deschide-mi mie uşa pocăinţei cea strălucitoare de lumină, arătându-mi toată calea dreaptă a dreptăţii care duce către intrările voii celei dumnezeieşti. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Pe Sfântul Cuvânt, Care sfinţeşte pe credincioşi, negrăit L-ai născut, Preasfântă curată; pe Acesta roagă-L ca smeritul meu suflet, cel spurcat cu răutatea, acum să-l sfinţească. 

Şi acum ...

   Curgerea cea luminată, Izvorul nemuririi, a ieşit dintru tine, Sfântă Stăpână. Pentru aceasta strig ţie, Curată : Usucă râurile răutăţilor mele, cu ploile rugăciunilor tale. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Pe Împăratul Hristos, pe Care Îl laudă heruvimii şi-L slăvesc serafimii, lăudaţi-L popoare  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Că  ţi-a făcut  ţie mărire Cel puternic, arătându-te pe tine Fecioară Curată după naştere, ca pe ceea ce fără de sămânţă ai născut pe Făcătorul tău; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, te mărim. 


   Născut-ai, Preacurată, Temelia cea neclătită a mântuirii, pe Cel ce cu dumnezeiască poruncă a întemeiat pământul pe ape, întru Care roagă-te să ne întărim noi, cei ce cu adevărat te fericim.  

   În calea păcii, a dumnezeieştilor tale porunci, cele nerătăcitoare, fă-mă a călători neabătut, Curată, gonind tulburarea diavolilor  şi împresurările patimilor,  şi mintea mea luminând-o. 

Slavă ...

   Văzându-mă vrăjmaşul  ţinut de dormitarea lenevirii, mă împresoară fără de ruşine, prin somnul dulceţii nădăjduindu-se să mă jefuiască; ci însăţi mă păzeşte, Curată, cu neadormită rugăciunea ta, Maică Fecioară. 

Şi acum ...

   Ca un singur de sine-mi osândit, iau în minte mulţimea păcatelor mele şi înfricoşatul divan al Judecătorului, la care voi fi judecat; ci tu, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Judecătorul Dumnezeu, păzeşte-mă atunci neosândit. 
 








CANONUL MAICII DOMNULUI

SÂMBĂTĂ SEARA

 
Glas 6

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Bucură-te, tăria cea bine lăudată a părinţilor; bucură-te, lauda cea preaslăvită a neamului nostru; bucură-te, izvorul mântuirii, care izvorăşti mila celor ce cu credinţă te laudă pe tine, singură prealăudată.  

   Ceea ce eşti mult lăudată  şi preaslăvită, primeşte laudă din buzele cele desfrânate, că tu eşti buna podoabă şi mântuirea lumii, care izbăveşti pe toţi cei ce cu bună credinţă te cântă pe tine. 

Slavă ...

   Bucură-te, cortule de lumină purtător şi făclie, Biserică şi masă şi munte sfânt; bucură-te, palatul slavei, dumnezeiescule lăcaş al lui Dumnezeu; bucură-te, zidul cel nesurpat al nostru, al celor ce te lăudăm pe tine. 

Şi acum ...

   Ceea ce eşti nădejdea şi părtinitoarea celor fără de nădejde  şi ajutătoarea cea neruşinată a tuturor, deschide-mi mie uşile cele cereşti  şi mă du la Fiul tău, Stăpână, şi mă mântuieşte pe mine robul tău. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos :
 
   Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Cel ce ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule,  şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.  


   Pe tine, Preasfântă, toate cetele îngerilor te slăvesc, iar noi, după datorie, neîncetat te cântăm şi cu mulţumi-tă te lăudăm : Bucură-te, izbăvirea celor ce cu credinţă te cheamă pe tine.  

   Cine după vrednicie va lăuda naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu Fecioară ? Zidirea, văzând taina cea săvârşită întru tine, cu spaimă striga : Cu adevărat n-a născut alta, fiind fecioară, afară de tine. 

Slavă ...

   Dăruieşte milă celor ce cer de la tine, Fecioară, şi-ţi tinde mâna ta cea tare celor ce sunt întru nevoi şi ne în-tâmpină întru primejdii, că pe tine te avem toţi izbăvire întru necazuri. 

Şi acum ...

   Nu am lacrimă de pocăinţă, ca desfrânata cea dedemult, şi în desfrânare mi-am cheltuit viaţa mea; de aceea cad la tine, rugându-mă cu suspinuri : Cu rugăciunile tale, Stăpână, dă-mi mie plâns curăţitor. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Hristos este puterea mea, Dumnezeu  şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă strigând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.  


   Tu eşti sprijinitoarea lumii, Născătoare de Dumnezeu,  şi mântuirea tuturor, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu; pentru aceasta cu bună credinţă te mărim toţi  şi bine te cuvântăm.  

   Zid eşti  şi întărire,  şi nădejde a credincioşilor  şi turn de mântuire; pentru aceasta surpă, Preacurată, pe vrăjmaşii care sunt asupra noastră, că spre tine ne-am pus toate nădejdile. 

Slavă ...

   Având nădejdea ta cea nebiruită, Preacinstită, semeţiile vrăjmaşilor le surpăm, Preacurată, prin credinţa cea întru tine; căci prin chemarea ta, acum ne întărim. 

Şi acum ...

   Vezi-mi necazul meu, Preacurată, vezi suspinul meu, vezi-mi mâhnirea şi arată-ţi darul tău cel mult întru mine, umplând de veselie sufletul meu cel smerit. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte a lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Care chemi din negura greşelilor. 


   Bucură-te, zidul credincioşilor şi mijlocitoarea cea tare, Preacurată; bucură-te, munte sfânt, Prealăudată; bucură-te, scară însufleţită, Stăpână; bucură-te, bucuria şi ajutorul tuturor celor neajutoraţi şi acoperământul celor ce cu tot sufletul aleargă la tine.  

   Ceata proorocilor, cu mare glas strigând, a propovăduit taina cea înfricoşată a naşterii tale, că tu singură ai născut fără stricăciune pe Dumnezeul tuturor, Care după naştere te-a arătat Fecioară, precum  şi mai înainte de naştere te-a păzit. 

Slavă ...

   Cine va putea, Curată, să spună taina ta cea mai presus de minte ? Că pe Dumnezeu ai născut şi ca pe un prunc pe Acesta L-ai hrănit; pentru aceasta toate neamurile pe tine te fericesc, precum ai zis mai înainte, Fecioară, şi cu dragoste slăvim pe Cel ce te-a preamărit pe tine. 

Şi acum ...

   Ca ceea ce eşti milostivă  şi iubitoare de bine, darurile tale cele de Dumnezeu dăruite, Născătoare de Dumnezeu, le reverşi totdeauna oamenilor  şi izbăveşti, cu rugăciunile tale, pe toţi din muncă, Maică nenuntită. Pentru aceea să nu treci cu vederea, pe cei ce aleargă la acoperământul tău cel tare. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea mult-Milostive.  

   La tine cad preacurată Născătoare de Dumnezeu, cea bună; cu rugăciunile tale cere de la Fiul tău şi Domnul, Dăruitorul a toată bunătatea, să-mi dea mie iertare greşelilor.  

   Întru adâncul viforului celui cumplit al mării, care mă învăluieşte, m-am aruncat din nemăsuratele  şi grelele mele greşeli; potoleşte-mi furtuna şi alinare dăruieşte-mi mie, cea cu totul neîntinată. 

Slavă ...

   Ceea ce eşti Stăpâna tuturor zidirilor, ca ceea ce mai presus de fire L-ai născut pe Dumnezeu, bubele greşelilor mele, Preacurată, desăvârşit le curăţeşte şi mă învredniceşte vieţii celei veşnice. 

Şi acum ...

   Tu eşti mângâierea şi scăparea robilor tăi, Preacurată; pentru aceasta fă cerere de rugăciune neîncetată către Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste te roagă pe tine. 

Sedealna :

   Pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înainte de veci din Tatăl, fără de maică S-a născut, pe Acesta, în vremurile cele mai de pe urmă, L-ai născut cu trup, din sângiurile tale cele curate, Născătoare de Dumnezeu, fără de bărbat, pe Carele roagă-L să ne dăruiască nouă mai înainte de sfârşit iertare păcatelor. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Dătător de rouă a făcut îngerul cuptorul cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitor l-a plecat a striga : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.  

   Maică Fecioară, să nu încetezi a ruga pe Domnul, ca să ne izbăvească pe noi din primejdii şi din necazuri, Stăpână, ca să cântăm cu sârguinţă : Bine este cuvântat, Preacurată, Rodul pântecelui tău.  

   Maică Fecioară, Stăpână, te-ai arătat mai sfântă decât toate puterile cereşti  şi decât heruvimii  şi serafimii, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Stăpânul zidirii. 

Slavă ...

   Şi ai născut  şi eşti Fecioară  şi după naştere ai rămas curată, ca  şi mai înainte de naştere, Născătoare de Dumnezeu, nearzându-se pântecele tău; pentru aceasta, cu credinţă te slăvim, după Dumnezeu, pe tine Preacurată.

Şi acum ...

   Mă înfricoşează pe mine şi mă tulbură valurile greşelilor mele; ci tu, Preasfântă, ceea ce eşti bună, cere-mi milostivire în ceasul cercării, dăruindu-mi mântuire. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos : 


   Din văpaie ai izvorât rouă cuvioşilor, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci, Hristoase, numai cu voirea. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii. 

   Tu eşti scăparea noastră şi mângâierea tuturor, Fecioară preacurată, că iată Domnul tuturor născându-Se din pântecele tău, Fecioară te păzeşte după naştere, pe Care toţi Îl binecuvântăm cu buze nevrednice, şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.  

   Ceea ce eşti gata fierbinte sprijinitoare a credincioşilor  şi a mea scăpare, pleacă-te  şi primeşte rugăciune dureroasă din inima mea,  şi mă izbăveşte de împătimirea dobitocească şi de obişnuinţa mea cea rea şi plâns de bucurie dă sufletului meu celui întunecat, Fecioară. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Când gândesc relele cele lucrate de mine  şi divanul cel groaznic, mă înfricoşez  şi mă tem, Fecioară; ci tu, ca o iubitoare de oameni, mai înainte de sfârşit, fă-mi mie milostiv pe Judecătorul, că tu eşti întemeierea tuturor celor căzuţi, şi nădejdea  şi folositoarea celor deznădăjduiţi. 

Şi acum ...

   Roagă pe Fiul tău  şi Dumnezeu, milostiv  şi lesne împăcat a se face nouă, Curată, şi cu rugăciunile tale să ne păzeşti pe noi de toată năvălirea cea potrivnică  şi pe semeţia celor din Agar să o surpe degrab, ca să te lăudăm pe tine, cea cu dar dăruită. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Din văpaie ai izvorât rouă cuvioşilor, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci, Hristoase, numai cu voirea. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iară prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Carele mărindu-L, cu oştile cereşti, pe tine te fericim.  

   Maică Fecioară neispitită de nuntă, să nu ne uiţi pe noi robii tăi, cei ce stăruim în Biserica ta, că tu singură eşti nădejdea creştinilor  şi întărirea tuturor celor ce aleargă la tine, Curată; fă depline rugăciunile noastre, Stăpână.  

   Bucură-te, zidul cel nerupt; bucură-te, acoperământul lumii; bucură-te, Biserică; bucură-te, făclie; bucură-te, scaunul lui Dumnezeu; bucură-te, bucuria  şi ajutătoarea tuturor, ceea ce eşti de-a pururea armă de mântuire cu totul nebiruită asupra vrăjmaşilor celor nevăzuţi. 

Slavă ...

   Avându-te pe tine, Curată, părtinitoare şi acoperământ, şi nădejde şi zid, şi scăpare şi curăţire, şi dezlegare de cele rele, ne mântuim de ispite  şi de primejdii,  şi de boli şi de patimi; pentru aceasta neîncetat lăudăm puterniciile tale. 

Şi acum ...

   Tu eşti slava îngerilor, oglinda proorocilor, lauda cea strălucită a patriarhilor şi a apostolilor, podoaba mucenicilor lui Hristos, sfinţenia cea veselă a pustnicilor şi a drepţilor şi înnoirea a toată lumea. 



CANONUL MAICII DOMNULUI

DUMINICĂ SEARA 

 
Glas 6

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Simţitorul Faraon cu toată oastea s-a înecat, iar Israil trecând prin mijlocul mării striga : Domnului Dumnezeului nostru să-i cântăm, că S-a proslăvit. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Stăpână, cum voi plânge viaţa mea cea întinată  şi mulţimea nenumăratelor mele răutăţi ? Şi ce voi vesti ţie, Curată, nu mă dumiresc şi mă tem; ci ajută-mi mie.  

   De unde voi începe a spune greşelile mele cele rele  şi cumplite, eu ticălosul ? Vai mie, ce mă voi face de-aceasta ! Ci, Stăpână, mai înainte de sfârşit, miluieşte-mă. 

Slavă ...

   Mântuitorule, Cela ce pentru milostivirea milei Te-ai întrupat şi om Te-ai făcut cu bunăvoirea părintească, de rugăciunile Maicii Tale, plecându-Te, dăruieşte-mi iertare greşelilor mele. 

Şi acum ...

   Necontenit cuget la ceasul morţii  şi la divanul cel înfricoşat, Preacurată, dar de obiceiul răutăţilor cu totul mă amăgesc cumplit; ci ajută-mi mie. 

Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Pe piatra cea tare a credinţei Tale ai întărit gândul sufletului meu; întăreşte-mă, Doamne, că pe Tine Te am, Bunule, scăpare şi întărire.  


   Stăpâna mea Preasfântă, sufletul mi l-am întinat urât cu nemăsurate greşeli, eu ticălosul;  şi unde de aici mă voi duce, ţinut fiind cu totul de deznădejde ?  

   Ceea ce eşti bună, nu este altul între oameni care fapte nelegiuite a lucrat  şi cu desfrânări a vieţuit, întru înverşunări cumplite, precum eu, pentru că am întinat Dumnezeiescul Botez. 

Slavă ...

   Nu am fapte bune, nu am umilinţă nicidecum, nici lacrimi, Mântuitorule, ci m-am întunecat la minte; pentru aceea strig Ţie : Cu rugăciunile celeia ce Te-a născut, mântuieşte-mă ca un Milostiv. 

Şi acum ...

   Am ajuns la sfârşitul relelor, ci tu, Preasfântă Fecioară, ajută-mi degrab, pentru că cerul şi pământul strigă cu amar asupra necuvioaselor mele fapte cele nenumărate. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase, şi de lauda Ta, Doamne, toate s-au umplut.  


   Tot pământul s-a spăimântat  şi s-a înfiorat văzându-mă pe mine cumplit  şi rău lucrând cele necuvioase, şi de milostivirea cea multă a Fiului tău s-au înfricoşat.  

   Mi-am întinat rău biserica trupului meu, iar în Biserica Domnului, în care oamenii intră tremurând, eu desfrânatul, vai mie, cu obrăznicie intru ! 

Slavă ...

   Hristoase al meu milostive, Hristoase Iubitorule de oameni, singure nepomenitorule de rău, Care Te-ai făcut om pentru mine, cela ce am păcătuit mai presus de om, miluieşte-mă, pentru ceea ce fără de sămânţă Te-a născut. 

Şi acum ...

   Să nu mă arăţi, Stăpână, să nu mă arăţi străin şi cu totul nevrednic, pe mine cel înstrăinat de acoperământul Fiului tău; ci spală-mă şi pe mine de întinăciunea greşelilor mele. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Cela ce răsari Lumină lumii, luminează inima mea, a celui ce de noapte strig Ţie, şi mă mântuieşte.  


   Adam a călcat o poruncă a Fiului tău, Fecioară, şi a fost izgonit; dar eu cum voi plânge adâncul greşelilor mele, cela ce sunt depărtat şi de mii de ori căzut ?  


   Cu lăcomia pântecelui l-am râvnit pe Isav cel cumplit,  şi cu desfătarea sufletul  şi trupul mi-am întinat, cu beţia  şi cu desfrânarea viaţa mi-am pângărit;  şi cine nu mă va plânge pe mine ticălosul, Preacurată ? 

Slavă ...

   Mă tânguiesc cugetând la toate vinovăţiile lucrurilor mele cele rele, Hristoase al meu, Milostive Doamne, şi înaintea picioarelor Tale cu faţa la pământ zac; pentru rugăciunile Maicii Tale, dă-mi iertare greşelilor. 

Şi acum ...

   Ceea ce eşti bună  şi uşa vieţii noastre, Curată, cu dumnezeiască strălucirea ta, degrab luminează-mă pe mine cel ce sunt întunecat  şi mă povăţuieşte către cărările mântuirii, o, cea mult lăudată.  

Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   De chitul păcatului fiind înghiţit, strig Ţie, Doamne : Ca pe proorocul slobozeşte-mă din stricăciune. 


   Viaţa mea este desfrânată, sufletul meu întinat  şi traiul ticălos, iar tot trupul meu l-am înnoroit cumplit întru răutăţi; pentru aceasta, Fecioară, sârguieşte-te  şi-mi ajută.  

   Suflete al meu, cutremură-te şi te înfricoşează, înfiorează-te şi adu-ţi aminte că ai întărâtat pe Judecătorul cel înfricoşat  şi pentru aceasta vei fi judecat, neîndreptatule. 

Slavă ...

   În  ţară străină m-am depărtat de la Tine, eu ticălosul,  şi m-am făcut rob diavolilor,  şi m-am golit de tot felul de bunătăţi, o, Părinte Preabunule; ci mântuieşte-mă, precum de demult pe desfrânatul, cu rugăciunile preacuratei Fecioare. 

Şi acum ...

   Acum de cutremur sunt cuprins, ceea ce eşti Preabună, şi mă tem de pândirile vicleanului, că mai înainte de sfârşit, scrâşneşte cu dinţii asupra mea, stricătorul, vrând să mă ţină pe mine ca pe un gol de fapte bune; ci ajută-mi mie, Stăpână. 

Sedealna :

   Curată, cercetează bolile cele multe ale sufletului meu celui neputincios  şi patimile cele cumplite ale trupului meu, învrednicindu-mă de grabnică tămăduire  şi îndreptează-mă să fac poruncile cele sfinte ale Bunului Dumnezeu, ca să te măresc. 

Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Cela ce ai ascultat cântarea cuvioşilor Tăi tineri şi ai răcorit cuptorul cel aprins, bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.  


   De şapte ori mi-a aprins vicleanul văpaia patimilor şi cu preacurviile inimii mele de tot mă omoară; ci adapă-mă cu curgerile lacrimilor mele, Maica lui Dumnezeu, şi nu mă lepăda pe mine.  

   Înfricoşat este divanul, ticăloase suflete al meu  şi nesimţitorule,  şi munca fără de sfârşit  şi groaznică; dar însă acum cazi la Maica Judecătorului tău  şi Dumnezeu şi să nu te deznădăjduieşti. 

Slavă ...

   Vino, ticăloase suflete al meu, pocăieşte-te, judecata este lângă uşă. Pentru ce te-ai pironit de cele deşarte  şi de bunătăţile cele netrebnice ? Scoală-te, plângi cu amar strigând cu credinţă lui Hristos : Doamne, mântuieşte-mă, pentru Născătoarea de Dumnezeu. 

Şi acum ...

   M-am întunecat, eu ticălosul, cu mulţimea nenumăratelor mele răutăţi şi m-am schimbat la ochiul sufletului  şi la minte; pentru aceasta, cea cu totul neîntinată, cu strălucirile luminii tale, bagă-mă degrab întru dulceaţa nepătimirii. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos : 

   Cuvioşii Tăi tineri în cuptor, heruvimilor au urmat, strigând cântarea cea întreit sfântă : Binecuvântaţi, lăudaţi şi preaînălţaţi pe Domnul întru toţi vecii. 


   Mă înfiorez de venirea morţii  şi de judecata cea neamăgită, eu ticălosul, dar de a lucra cele rele  şi urâte nu mă depărtez. Miluieşte-mă, Fecioară,  şi mai înainte de sfârşit mântuieşte-mă. 

   Stăpână, dăruieşte-mi suspine netăcute  şi izvoare de lacrimi, ca să-mi spăl greşelile mele cele multe şi rănile cele nevindecate şi să dobândesc viaţa cea veşnică. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Cu gura strig neîncetat : Greşit-am ! Iară cu gândul petrec lucrând cele necuvioase. Deci, cu ce ochi Te voi vedea pe Tine, Hristoase, eu deznădăjduitul şi osânditul ? Pentru ceea ce Te-a născut, miluieşte-mă. 

Şi acum ...

   Mulţimea răutăţilor mele o mărturisesc  ţie, Stăpână, că nimeni altul în lume n-a mâniat pe Fiul tău, pe Dumnezeu  şi Domnul, aşa precum eu. Deci, cu Acesta împacă-mă degrab, Fecioară. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Cuvioşii Tăi tineri în cuptor, heruvimilor au urmat, strigând cântarea cea întreit sfântă : Binecuvântaţi, lăudaţi şi preaînălţaţi pe Domnul întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Ceea ce ai primit bucuria prin înger şi ai născut pe Ziditorul tău, Fecioară, mântuieşte pe cei ce te măresc pe tine.  

   Iată, mă apropii la tine, Preacurată, cu frică multă şi cu dorire, ştiind puterea rugăciunii tale celei multe, eu robul tău; că prea mult poate rugăciunea, Stăpână, a Maicii către Fiul Cel prea adevărat.  

   Ia împreună cu tine cetele îngerilor  şi mulţimea oştilor de sus, pe înainte Mergătorul, pe adunarea apostolilor  şi a proorocilor, pe mucenici, pe cuvioşi  şi pe sfinţiţii mucenici, şi roagă-te pentru mine Fiului tău. 

Slavă ...

   O, cum voi vedea pe Cel nevăzut ! Cum voi suferi acea înfricoşată vedere ? Cum voi îndrăzni să-mi deschid ochii ? Cum voi cuteza să-L văd pe Stăpânul meu, pe Care n-am încetat, Fecioară, din pruncie, a-L scârbi totdeauna ? 

Şi acum ...

   Judecător milostiv  şi iubitor de oameni aştept pe Fiul tău, Curată. Deci, să nu mă treci cu vederea, ci fă-L pe Dânsul mie lesne împăcat, ca să mă pună pe mine cel neocrotit de-a dreapta preacuratului Lui divan, că spre tine am nădăjduit. 



CANONUL MAICII DOMNULUI

LUNI SEARA
 
Glas 6

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Să cântăm Domnului, Celui ce  din robia egiptenilor, prin Moisi, pe Israil a slobozit, laudă neîncetată lui Hristos, Împăratului şi Dumnezeului nostru. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

    Cum mă voi apropia de tine, Curată, fiind osândit, tot pătimaş  şi spurcat făcându-mă ? Ci îndură-te  şi mântuieşte ticălosul meu suflet, de Dumnezeu Născătoare preacurată.  

   Sculându-te smerite suflete din adâncul necinstirii, strigă cu fierbinţeală către cea singură Curată : Miluieşte-mă, Fecioară cu totul fără prihană şi cinstită, şi de patimi mă izbăveşte. 

Slavă ...

   Mă înspăimântă  şi mă înfricoşează focul cel nestins al gheenei, viermele cel amar  şi scrâşnirea dinţilor. Ci slăbeşte-mi, lasă-mi şi în starea aleşilor Tăi, Hristoase, rânduieşte-mă cu solirile preacuratei Fecioare. 

Şi acum ...
 
   Întru înecarea de corabie a ispitelor cu păcatele m-am cufundat; tinde-mi acum mână de ajutor, Curată, şi mă izbăveşte din patimile necinstirii, ca de-a pururea să te slăvesc. 

Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Pe piatra cea neclătită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte Biserica Ta, că Însuţi eşti Sfânt şi Drept.  


   Pe mine cel ce am îmbătrânit cu patimile cele prea necinstite ale păcatului, înnoieşte-mă, cea cu totul fără prihană, şi de lanţurile şi legăturile cele grele uşurează-mă. 

   Deşteaptă-te, ticăloase suflete, din somnul trândăviei  şi ridică ochii către singură Fecioara, Mireasa lui Dumnezeu, ca să te mântuiască pe tine. 

Slavă ...

   Păcătuit-am, Doamne, precum nimeni altul din oameni, greşind eu nepriceputul; ci mai înainte de judecată fii mie milostiv, Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Maicii Tale. 

Şi acum ...

   Mă apropii de tine, Stăpână, prihănit  şi zdrobit, prea fierbinte năzuind la rugăciunea ta. Mântuieşte-mă, Curată, pe mine robul tău. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
    Auzit-am auzul Tău şi m-am înfricoşat, înţeles-am lucrurile Tale  şi m-am spăimântat; slavă puterii Tale, Doamne.  


    Şi pentru vina graiurilor şi ale lucrurilor voi fi, eu ticălosul, judecat de Fiul tău, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; ci să te aflu atunci scăpare şi sprijin prea tare, izbăvindu-mă de toate felurile de munci.  

    Viaţa mea este întinată  şi mintea întinată cu păcatele,  şi m-am făcut tot pătimaş, Curată; curăţeşte-mă de întinăciunea greşelilor şi albeşte-mă, de Dumnezeu Născătoare, cu mijlocirea ta cea către Dumnezeul cel Milostiv. 

Slavă ...

    Să nu vin în pământul plânsului, să nu văd locul întunericului, Hristoase al meu, Cuvinte, să nu fiu legat de mâinile şi de picioarele mele şi aruncat afară din cămara Ta, fiindcă am întinată îmbrăcămintea nestricăciunii, eu preaticălosul. 

Şi acum ...

   Cu rugăciunile tale slobozeşte-mă de muncile cele cumplite, de întunericul cel mai dinafară  şi de gheena; căci câte voieşti le şi poţi, Maică Fecioară, ca ceea ce ai născut pe Domnul cel singur Preabun. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Spre Tine am nădăjduit, Doamne,  şi către Tine mânec, Frumuseţea cea mai presus de frumuseţe; veseleşte-mi sufletul meu întru lumina cunoştinţei de Dumnezeu şi mă mântuieşte.  


   Văzându-mă pe mine vrăjmaşul înstrăinat de acoperământul tău, Stăpână, a prăpăstuit întru adâncul greşelilor sufletul meu, şi văzându-mă îşi râde de mine; ci ajută-mi mie.  


   Preacurată Stăpână, fă să se deştepte sufletul meu cel ticălos şi preaîntinat, te rog pe tine, şi-l izbăveşte pe dânsul de greutatea păcatelor celor multe. 

Slavă ...

    Slăbeşte, lasă, Doamne,  şi iartă toate câte am greşit Ţie, şi să nu mă arăţi pe mine acolo, înaintea îngerilor, vinovat focului, pentru rugăciunile Maicii Tale. 

Şi acum ...

   Stăpână, în ziua judecăţii, să mi te arăţi  şi să-mi stai de faţă  şi să mă slobozeşti de munci  şi de foc, ca, mântuindu-mă, să laud darul tău cel nebiruit. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Adâncul cel mai de pe urmă al păcatelor m-a înconjurat  şi nemaisuferind viscolul, ca Iona strig  Ţie, Stăpânului : Scoate-mă din stricăciune.  


   Frica cea întunecată a iadului mă cuprinde pe mine, cu totul neîntinată, Curată, şi partea caprelor mă tulbură, de care te rog pe tine, Născătoare de Dumnezeu, să mă izbăveşti.  

   Preasfântă Stăpână, omorându-mi patimile trupului meu, înviază-mi sufletul meu cel prea ticălos,  şi-l povăţuieşte la calea mântuirii. 

Slavă ...

   Stăpâne Hristoase, primeşte-mă pe mine cel desfrânat şi prea ticălos şi izbăveşte-mă de munci, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut, şi învredniceşte-mă desfătării raiului. 

Şi acum ...

   Cerere de rugăciune îţi aduc ţie, Curată, eu cel fără de ştiinţă, şi alerg la îndurarea ta cea milostivă; să nu te întorci de la mine cel ruşinat. 

Sedealna :

   Sufletul meu cel întinat de mulţimea greşelilor cu curgerile lacrimilor curăţeşte-l, de Dumnezeu Născătoare,  şi-l fă primitor de darurile  Duhului Celui Sfânt, că întru tine mi-am pus nădejdile mele; pentru aceasta mântuieşte-mă pe mine robul tău. 

Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Tu pe tineri în cuptor, Dătătorule de viaţă, prin înger i-ai rourat, pe cei ce cântau : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri. 


   Ca pe o milostivă, ca pe o iubitoare de suflete, ca pe o iubitoare de milostivire, ca pe o Curată toată, pe tine cunoscându-te, Maică Fecioară, alerg la tine eu prea păcătosul; ci să nu mă întorci, pe mine ticălosul, de la tine ruşinat.  

   Deşteaptă-te, o, păcătosule, şi scoală-te suflete mişelule, bate-ţi pieptul, suspină cu amar  şi varsă izvoare de lacrimi, ca să te miluiască pe tine, ticăloase, Maica cea milostivă a lui Hristos Dumnezeu. 

Slavă ...

   Cad la tine  şi-ţi aduc, ca nişte lacrimi, graiurile mele; am greşit precum n-a greşit desfrânata şi am făcut fărădelege ca nimeni altul pe pământ. Ci miluieşte-mă, Stăpâne, şi mă mântuieşte, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut. 

Şi acum ...

   Eu, cel ce m-am făcut biserică a lui Dumnezeu dedemult, din Dumnezeiescul Botez, tot m-am întinat eu ticălosul şi zac cumplit, cădere de spaimă căzând; ci tu, cea cu totul fără prihană şi nădejdea celor deznădăjduiţi, scoală-mă. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos : 

   Cântarea tinerilor să cântăm lui Hristos, împreună cu dânşii cântând : Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.


   Râul cel de foc mă tulbură, negura cea fără strălucire mă cutremură cu totul, viermele şi scrâşnirea dinţilor mă înspăimântă, Fecioară, ci să te aflu atunci sprijineală prea tare.  

   Preacurată, de Dumnezeu Născătoare, fă-mă să aud glasul cel dumnezeiesc  şi mă fă părtaş stării celor aleşi şi al vieţii celei veşnice, ca să te laud pe tine, Fecioară, neîncetat. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Doamne, să nu mă fac materie a focului, nici să aud glasul Tău cel greu, având pe preacurată Maica Ta rugându-Te pe Tine; cu ale căreia rugăciuni miluieşte-mă întru tot Îndurate. 

Şi acum ...

   Curgeri de lacrimi acum trimite-mi  şi suspin din suflet cu zdrobire, ca să sting văpaia cea nesuferită  şi slava raiului să o dobândesc. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Cântarea tinerilor să cântăm lui Hristos, împreună cu dânşii cântând : Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Ceea ce singură, prin cuvânt, pe Cuvântul L-ai zămislit, gurile ereticilor celor rău hulitori astupă-le, altule noule cer, raiule nejefuit ! Preacurată, pe tine te mărim.  


   Mă tulbură ziua judecăţii cea înfricoşată, scrâşnirea dinţilor topeşte inima, starea caprelor, cu totul fără de prihană, mă înspăimântă; ci să te aflu pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ajutor întru cele cumplite, când voi fi judecat.  

   Acum frica mă cuprinde şi cutremurul gheenei mă tulbură  şi ce să fac, nu  ştiu, eu ticălosul  şi osânditul. Pentru aceea vin la tine, strigând cu umilinţă fierbinte : Să nu mă treci cu vederea, cea cu totul neîntinată. 

Slavă ...

   Văd judecata  şi iau în minte divanul Tău atunci, Hristoase al meu, întru care voi fi judecat,  şi seamă să dau, eu osânditul, pentru  cele lucrate; ci am solitoare către îndurările Tale cele multe, rugându-se, pe Mireasa lui Dumnezeu, Maica Ta. 

Şi acum ...

   Gânditor mă apuc de urmele tale, întru tot fără prihană, rugându-te pe tine : Primeşte tânguirea mea, ascultă-mi lauda şi cere-mi dezlegare de greşeli de la Ziditorul tuturor şi Fiul tău, ca să te măresc cu dragoste pe tine. 



CANONUL MAICII DOMNULUI

MARȚI SEARA
 
Glas 6

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Trecând marea fiii lui Israil,  şi văzând pe Faraon cufundat într-însa, cu mulţumire cânta : Domnului să cântăm, căci cu slavă S-a proslăvit.


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Preacurată Fecioară, cea cu dar dăruită, Marie preaslăvită, pricinuitoarea bucuriei, pe cei ce te lăudăm pe tine dumnezeieşte, cu dumnezeieşti daruri dăruieşte-ne, ca să-ţi înălţăm cântare de mulţumită. 

   O, tainele tale, Maica lui Dumnezeu ! Că de cât toate făpturile mai înaltă te-ai arătat, Stăpână, că spre Care nu îndrăznesc a căuta oştile îngerilor, în braţe L-ai purtat; pentru aceea te fericim.

Slavă …

   Tot neamul oamenilor cu stricăciunea morţii s-a osândit, prin gustarea din pom a strămoaşei, iar prin tine înapoi s-a chemat, Preacurată, ca ceea ce ai născut Viaţa cea nestricăcioasă.

Şi acum …

   Fiul cel împreună vecuitor, Care este împreună cu Tatăl, în vremile cele de pe urmă, voind, S-a sălăşluit în pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, spre naşterea de a doua oară a noastră a credincioşilor; pentru aceea te lăudăm pe tine.
 
Cântarea a 3-a, Irmos :
 
   Întăreşte, Doamne, Biserica Ta, Cela ce cu pricepere întru înălţime ai întărit cerurile, spre a lăuda preacurată iconomia Ta, Iubitorule de oameni. 


   Cu pofta îndumnezeirii, cu vicleşug amăgindu-mă de demult vrăjmaşul, Maica lui Dumnezeu, din Eden pe pământ târându-mă, m-a zdrobit; iară Hristos, miluindu-mă, din pântecele tău Trup luând, de a doua oară m-a zidit. 


   S-a dezlegat osânda blestemului celui dedemult, Maica lui Dumnezeu, prin mijlocirea ta; că arătânduţi-se ţie Domnul, Preacurată, cu îndestulare toată binecuvântarea tuturor a izvorât-o, ca un preabun.

Slavă …

   Uşa Vieţii te-a văzut Proorocului Iezechil de demult, Fecioară, prin care Domnul, întrupându-Se, singur a trecut, şi iarăşi încuiată pe tine te-a păzit curată, precum Însuşi Cel Preaînalt ştie.

Şi acum …

   Nu este fără prihană precum tu, preacurată Maica lui Dumnezeu, că tu singură din veac, pe Dumnezeul cel adevărat L-ai zămislit în pântece, Care a dezlegat puterea morţii.
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Înnoit-ai frumuseţea chipului Tău, căci către acesta din părinteştile sânuri Te-ai pogorât,  şi strigăm  Ţie : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.


   Ceea ce singură te-ai arătat aleasă  şi mai cinstită decât toate neamurile, cu faptele bune strălucind, preacurată Cinstită, pe cei ce te laudă pe tine, luminează-i cu strălucirea ta.


   Pe Dumnezeu cu trup L-ai născut, Fecioară, din curate sângiurile tale, cinstită Maica lui Dumnezeu, pe Mântuitorul, Care izbăveşte din cumplite ispite pe toţi cei ce te laudă pe tine, Fecioară de Dumnezeu dăruită.

Slavă …

   Cu sfinţenie slujesc dumnezeieştii naşterii tale, Născătoare de Dumnezeu, Curată, firea celor fără de materie,  şi adunarea oamenilor cu dragoste te laudă pe tine; ci cu strălucirea ta, luminează-ne pe noi.

Şi acum …

   Fecioară prea neîntinată, Fecioară fără prihană, fă rugăciune pentru noi, împreună cu toţi sfinţii, ca să ne izbăvim de cumplite ispite şi de înconjurări.
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   De noapte cântarea o înalţ Ţie, trimite-ne nouă împotrivă mila Ta, Doamne; pentru că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim. 


   Scară arătându-te cu închipuire lui Iacov, la înălţime ridicată, cu taină s-a învăţat, înfricoşată cu adevărat naşterea ta, Mireasă a lui Dumnezeu; că prin tine, cu adevărat, Dumnezeu cu noi a vorbit, prin pogorârea cea dumnezeiască, şi viaţă oamenilor a dăruit. 


   Izbăvindu-ne prin tine de întristarea strămoaşei, Născătoare de Dumnezeu, plini de bucurie ne-am făcut, că Veselia tuturor ai născut  şi Bucuria a toată lumea. Pentru aceea, Prealăudată, pe cântăreţii tăi, cu rugăciunile tale păzeşte-i de primejdii.

Slavă …

   Cu taină învăţându-se Moisi, prin vedere de Dumnezeu, închipuirea ta, mai înainte a văzut rugul nearzându-se de foc, Fecioară cu totul fără prihană. Că întru tine Ziditorul sălăşluindu-Se, nu te-a ars pe tine, cea mai înaltă decât toate făpturile, Mireasă a lui Dumnezeu.

Şi acum …

   Tărie  şi laudă a lumii fiind, Cela ce din tine, Stăpână, S-a născut, S-a făcut  şi mântuire celor pieriţi, din porţile iadului izbăvind pe cei ce cu credinţă te fericesc pe tine.
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   De chitul greşelilor fiind înghesuit, strig Ţie, Hristoase, cu proorocul : Scoate din stricăciune viaţa mea  şi mă mântuieşte. 


   Închipuirile Legii, Născătoare de Dumnezeu,  şi mai-nainte grăirile proorocilor, luminat te arată că vei naşte pe Izbăvitorul lumii şi pe Făcătorul de bine a toată zidirea, Care în multe feluri  şi în multe chipuri a făcut bine celor ce cu credinţă  şi cu dragoste te slavoslovesc, Stăpână curată. 


   Pe cei întâi zidiţi ce dedemult s-au înstrăinat de la Dumnezeu  şi de desfătarea raiului, prin amăgirea vrăjmaşului celui ucigător de oameni, singură tu, de Dumnezeu Născătoare, iarăşi i-ai întors în rai, născând pe Mântuitorul  şi Domnul, Care răstignire  şi îngropare, cu dumnezeiască stăpânire, a răbdat.

Slavă …

    Cela ce cu dumnezeiasca voire  şi puterea cea ziditoare a Sa, pe toate le-a alcătuit dintru nefiinţă, din pântecele tău, Curată, a ieşit Dumnezeu şi om, şi pe cei ce întru întunericul necunoştinţei erau mai înainte, cu străluciri dumnezeieşti, Stăpână curată, luminat i-a strălucit.

Şi acum …

   Legea a slăbit şi umbra a trecut, darul cel mai presus de minte  şi mai presus de cuget arătându-se mie, al naşterii celei dintru tine, Fecioară, a lui Dumnezeu  şi Mântuitorului nostru, Prealăudată.

Sedealna :

    De Dumnezeu Născătoare Fecioară, roagă pe Fiul tău, pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce S-a pironit de voie pe Cruce şi lumea din înşelăciune a slobozit, să miluiască sufletele noastre.
 
Cântarea a 7-a, Irmos :
 
    Arătatu-s-a peste noi darul Mântuitorului, şi lumina Crucii Tale a strălucit lumii : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri. 


    Curăţire a lumii tu ai fost, ceea ce eşti singură de Dumnezeu fericită, că pe Dumnezeu, Cel ce  şade pe umerii heruvimilor, în braţe purtându-L, strigi : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri. 


   Pe tine Maica lui Dumnezeu, având podoabă încuviinţată cu aur împodobită, te-a primit Fiul tău  şi Domnul, spre mântuirea noastră, a celor ce strigăm : Bine este cuvântat, Curată, Rodul pântecelui tău.

Slavă …

   Trandafir în mijlocul spinilor aflându-te pe tine, Curată, Stăpânul, ne-a umplut pe noi de mirosurile cele veselitoare ale darurilor Duhului, care strigăm Lui cu umilinţă : Izbăvitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Şi acum …

   Semnele dumnezeieştii tale naşteri, toţi dumnezeieştii prooroci văzându-le, cu bună laudă striga, Curată : Dumnezeu va veni din tine, Fecioară, ca să mântuiască pe cei ce strigă : Izbăvitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
 
Cântarea a 8-a, Irmos :

   Muziceasca împreună glăsuire defăimând-o tinerii, dumnezeiască cântare de laudă din văpaie viersuia, cântând : Preoţi binecuvântaţi, popoare, seminţii  şi limbi preaînălţaţi pe Domnul.

   Lui Daniil, văzătorului de Dumnezeu, mai înainte ai fost arătată munte netăiat. Că din tine, Doamnă, Piatră S-a tăiat Hristos, Unul Dumnezeu, fără de mână de om, Fecioară, pe care tinerii bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. 


   Naşterea ta, Curată, cu laude pururea o slăvesc oştile cele de sus, încă şi pe tine, Doamnă, Pururea Fecioară, cu bucurie împreună cu noi, ca pe o Maică a lui Dumnezeu te laudă; pe care tinerii bine te cuvintează, preoţii te laudă, popoarele te preaînalţă întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Cu strălucirile luminii tale, pe cei ce te cred acum Născătoare de Dumnezeu adevărată, Marie, străluceşte-i, Curată, ceea ce eşti Născătoare a Luminii; căci cort al Luminii te-ai arătat, Fecioară, celor ce cu credinţă strigă ţie : Bucură-te, cea bine cuvântată şi prea proslăvită întru toţi vecii.

Şi acum …

   Sfeşnicul cel cu străluciri de aur, mai înainte te-a închipuit pe tine, care ai primit netâlcuit Lumina cea neapropiată, ceea ce cu cunoştinţa Ei a luminat pe toate. Pentru aceea pe tine te lăudăm, Curată, în veci.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Musiceasca împreună glăsuire defăimând-o tinerii, dumnezeiască cântare de laudă din văpaie viersuia, cântând : Preoţi binecuvântaţi, popoare, seminţii  şi limbi preaînălţaţi pe Domnul.
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   Bucură-te, Preacinstită, întru tot Sfântă Fecioară, cea singură întru tot cântată ; pe tine te slăveşte toată zidirea , Maica Luminii .


   Te-ai arătat nouă pricinuitoare de bucurie  şi de viaţă veşnică , de Dumnezeu Născătoare Curată , mai presus de fire născând pe Mântuitorul nostru , Cela ce a şters arătat toată lacrima de pe faţa a tot pământul,  şi tuturor bucurie a dăruit .


   Cântând David strămoşul tău, chivot mai înainte te-a numit pe tine cu închipuire,  şi năstrapă de aur a manei celei dumnezeieşti, Curată; iară Moisi, singură Născătoare de Dumnezeu, pentru că ai încăput pe Cel ce este de-a pururea în sânurile cele Părinteşti, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea cu cântări te slăvim pe tine.

Slavă …

   Ca ceea ce eşti cu adevărat mai înaltă decât toată zidirea, căci pe Dumnezeul tuturor L-ai născut cu trup, pentru aceea te avem pe tine, Stăpână, părtinitoare şi nădejde întemeiată  şi zid tare, fiindcă prin tine nădăjduim să dobândim mântuire.

Şi acum …

   Cort sfânt, Curată, te cunoaştem, şi sicriu şi tablă a Legii darului; că prin tine s-a dăruit iertare celor îndreptaţi prin sângele Celui ce S-a întrupat din pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
 





CANONUL MAICII DOMNULUI

MIERCURI SEARA
 
Glas 6

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Ajutor  şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu  şi-L voi slăvi pe El, Dumnezeul părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Fecioară, ceea ce eşti încăpere a Luminii, Care a strălucit din Lumina cea mai-nainte fără de început, a lui Iisus, Dătătorului de lumină, trimite sufletului meu celui întunecat strălucirea cea luminată a pocăinţei celei adevărate.  

   Tu eşti răsuflarea sufletului meu celui ticălos, tu şi bucuria inimii mele, Curată, tu şi păzitoarea şi ajutătoarea şi mântuirea mea, izbăvindu-mă de toate cele grele. 

Slavă ...

   Sufletul şi trupul şi duhul foarte cumplit le-am întinat, eu ticălosul, cu fapte urâte ale desfrânării, precum desfrânatul cel dedemult; ci primeşte-mă, Hristoase, pe mine cel ce mă pocăiesc Ţie. 

Şi acum ...

   Pe sine-mi mă plâng acum când nici un folos nu este de lacrimi, căci tăierea morţii iată lângă uşă a venit; ci tu, ceea ce singură eşti nădejdea mea, mântuieşte-mă, Curată. 

Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor Tale inima mea cea clătită, că Însuţi eşti Sfânt şi Domn.  


   Izvor de lacrimi dă ochilor mei, Născătoare de Dumnezeu,  şi apă capului meu  şi ploi  şi curgere, pe ispititorii sufletului meu cu acestea înecându-i.  


   Para aceea a focului tulbură sufletul meu, Fecioară,  şi mă sperie divanul cel înfricoşat al Judecătorului, dar cu toate acestea lucrez cele rele, ca un fără de minte şi vătămat la minte. 

Slavă ...

   Nu este om pe pământ care să fi greşit precum am greşit eu,  şi sufletul mi l-am întunecat  şi pe Tine, Hristoase, singur Te-am întărâtat; ci, ca Cela ce eşti singur iubitor de oameni, mântuieşte-mă pentru ceea ce Te-a născut. 

Şi acum ...

   Născătoare de Dumnezeu, dă-mi mie curgere de lacrimi cu îndestulare  şi mă învredniceşte a uda cu ele, ziua şi noaptea, aşternutul patului meu, ca să dobândesc prin tine iertare. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne,  şi s-a temut, că vrei să Te naşti din Fecioară  şi oamenilor să Te arăţi,  şi a grăit : Auzit-am auzul Tău  şi m-am temut : Slavă puterii Tale, Doamne.  


   Cu haină de Dumnezeu  ţesută  şi cu strălucita îmbrăcăminte a nestricăciunii m-am îmbrăcat, o, Stăpână, prin Dumnezeiescul Botez, iară prin întinăciunile patimilor m-am dezgolit de Darul Duhului.  


   Nu este om pe pământ care prea cu ticăloşie să fi vieţuit şi să nu-l fi covârşit eu cu fapte nelegiuite; ci tu, Preabună curată, învredniceşte-mă mântuirii. 

Slavă ...

   Toate marginile să pice lacrimi peste mine cel ticălos, că dintre oameni eu singur pier, cu înverşunările întâmpinându-mă; ci precum  ştii, Mântuitorule, mântuieşte-mă prin solirile Născătoarei de Dumnezeu. 

Şi acum ...

   Preasfântă Stăpână, sfinţeşte-ne pe noi care întru Sfântă Biserica ta pe Fiul tău cu credinţă Îl sfinţim, Care ne-a sfinţit pe noi, cu sfântă naşterea ta. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   De noapte mânecând, Iubitorule de oameni, luminează-mă, rogu-mă, şi mă îndreptează pe mine la poruncile Tale şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.

  
   Mă cutremur de frică  şi mă îngrozesc, când gândesc la înfricoşatul acela ceas al morţii  şi la întâmpinarea cea dumnezeiască a Fiului tău, Fecioară,  şi la răspunsul şi la hotărârea cea dreaptă.  


   Nici una din bunătăţi, nu cuvânt, nu faptă, nu sfat nu se isprăveşte, de cei ce se sârguiesc, fără ajutorul tău. Pentru aceea dă-mi mie ajutorul tău, ca să plac lui Dumnezeu, cu totul fără prihană. 

Slavă ...

   O, Stăpâne, fiind cinstit cu dumnezeiască cuvântare, m-am arătat, eu ticălosul, cu mult mai necuvântător decât cele necuvântătoare ! Că am covârşit hotarele firii, întinându-mi sufletul meu cu căderile. 

Şi acum ...

   Maica Dumnezeului celui Milostiv, primeşte cu iubire de milostivire, rugăciunea ce se aduce ţie din inimă dureroasă  şi din suflet zdrobit,  şi în dar mă mântuieşte pe mine cel cu adevărat nemilostiv. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Strigat-am cu toată inima mea către Înduratul Dumnezeu  şi m-a auzit din iadul cel mai dedesubt,  şi a scos din stricăciune viaţa mea.  


   Curată, ceea ce ai născut pe Judecătorul cel preadrept, te rog pe tine, ca prea cu dreptate să-mi judeci judecata mea, ca o Bună. Şi fiindcă acum nu te văd pe tine, dă-mi mie să te văd după sfârşit.  


   Stăpână iubitoare de bine, ceea ce ai născut mai presus de fire pe Dumnezeul  Cel iubitor de bine, îmbunătăţeşte cu fapte bune sufletul meu cel smerit şi mă izbăveşte de răutatea pierzătorului. 

Slavă ...

   Divanul cel înfricoşat va să mă primească şi înfricoşata cercare. Vai mie, Hristoase ! Ce voi face, eu înrăutăţitul ? Ce voi răspunde ? Ci, pentru rugăciunile Maicii Tale în dar mântuieşte-mă. 

Şi acum ...

   Preacurată, acum numai tu singură mi-ai rămas mie nădejde de toată mântuirea mea; deci să nu mă duc deşert de aşteptarea mea cea pentru tine, Stăpână, ci să dobândesc milă cu milostivirea ta. 

Sedealna :

   Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, nădejdea cea bună a lumii, pe a ta singură înfricoşată părtinire o cerem; milostiveşte-te spre poporul cel fără de sprijin  şi roagă pe Milostivul Dumnezeu să izbăvească sufletele noaste din toată îngrozirea, ceea ce singură eşti binecuvântată. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă. Ci nu ne da pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor.  


   Nu îndrăznesc să ridic la înălţime mâinile mele cele întinate, Curată, că sunt pline de necinstire  şi de multă ruşine, din lucruri necinstite; ci plecat fiind la pământ, chem ajutorul tău.  


   Pe mine cel stropit cu lacrimi şi sfărâmat de plângeri, miluindu-mă, cu totul fără prihană, izbăveşte-mă de lacrimile cele amare din gheenă şi fă-mă părtaş al bucuriei celei din rai şi al desfătării. 

Slavă ...

   Stăpâne Hristoase, în ceasul judecăţii să nu mă pui pe mine ticălosul împreună cu caprele, ci pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, numără-mă cu oile cele de-a dreapta şi bucuriei acestora învredniceşte-mă. 

Şi acum ...

   Stăpână, ceea ce singură ai născut pe Milostivul şi Preabunul Dumnezeu  şi urmezi de-a pururea mila Lui, pe mine cel singur nevrednic de toată mila, umple-mă de mila cea dintru tine. 

Cântarea a 8-a, Irmos : 


   Pe Cel ce-L slăvesc oştile cereşti  şi de Dânsul se cutremură heruvimii  şi serafimii, toată suflarea  şi zidirea lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.  


   Stând simţitor înaintea icoanei tale, nevăzut mi se pare că stau înainte-ţi ca unei vii,  şi cu frică mă rog : Maica Vieţii, izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi.  

   Ceea ce eşti adâncul cel nemărginit al milostivirii, marea cea nemăsurată a îndurării şi ajutorarea cea gata a păcătoşilor, mântuieşte-mă, Fecioară, pe mine netrebnicul tău rob. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Ca desfrânata vărs lacrimi cu căldură  şi ca vameşul strig Ţie : Curăţeşte-mă ! Şi ca fiul cel desfrânat strig : Greşit-am ! Mântuieşte-mă, Îndurate, cu noianurile milei Tale, pentru rugăciunile Maicii Tale. 

Şi acum ...

   Lucrurile  şi înţelegerile mele sunt rele, iară mila milostivirii tale este mare, Cinstită şi cu totul fără prihană; pentru aceasta te rog pe tine : Izbăveşte-mă de muncă cu rugăciunile tale. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Pe Cel ce-L slăvesc oştile cereşti  şi de Dânsul se cutremură heruvimii  şi serafimii, toată suflarea  şi zidirea lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este netălmăcită, Rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat, că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică, Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim.  


   Iată a ieşit hotărârea cea amară; iată smochinul cel neroditor ca un netrebnic se taie; iată viţa cea uscată în foc se aruncă şi robul cel netrebnic se trimite cu jale întru întunericul cel mai dinafară; Stăpână, întâmpină-mă !  


   Suflete ticăloase şi neîndreptate, de ce te leneveşti ? Pentru ce în zadar de cele vremelnice te-ai pironit ? Pentru ce cu trândăvie îţi săvârşeşti viaţa ta ? S-a apropiat acum hotărârea morţii ! Deci, plângi cu căldură către cea curată, ca să te miluiască pe tine. 

Slavă ...

   Având de la Tine bogăţia Darului Tău, Hristoase, în desfrânări am risipit-o şi lipindu-mă de cetăţeni, adică de iubirile de dulceţi cele rele, de cuvinte şi de fapte am sărăcit; ci cu rugăciunile Maicii Tale, Milostive, mântuieşte-mă. 

Şi acum ...

   Iată, Fecioară de Dumnezeu dăruită, noi proştii  şi netrebnicii şi nevrednicii robii tăi te fericim şi te mărim pe tine, cea binecuvântată de toată zidirea, ca pe ceea ce peste arhangheli şi peste oameni, Fecioară, stăpâneşti. 
 



CANONUL MAICII DOMNULUI

JOI SEARA
 
Glas 6

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Pe cel ce a acoperit cu valul mării, oarecând, pe prigonitorul tiran, sub pământ l-au ascuns feciorii celor mântuiţi; iar noi, ca fecioarele, să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a proslăvit. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Primeşte rugăciunea aceasta din buze întinate  şi din gură nevrednică, care cu îndrăzneală s-a pornit să te laude, şi dăruieşte-mi mie, ceea ce eşti bună, lumina cea dumnezeiască a pocăinţei.  

   Maica lui Dumnezeu, Preacurată, dă-mi mie ploi de lacrimi cu rugăciunile tale, ca să plâng cu fierbinţeală pentru acelea ce le-am greşit pe pământ  şi să mă izbăvesc de munca care mă aşteaptă. 

Slavă ...

   Suflete al meu, suspină, plângi  şi tânguieşte-te pentru tine însuţi de aici, strigând lui Hristos : Milostive, pentru rugăciunile Maicii Tale, izbăveşte-mă de gheena cea înfricoşată, pe mine cel vinovat. 

Şi acum ...

   Să nu lepezi tânguirea mea, ceea ce ai născut Izvorul milei, ci, cu milostivire, ceea ce eşti bună, cu ochiul cel milostiv, Născătoare de Dumnezeu, tămăduieşte patimile sufletului meu. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Pe Tine, Cela ce pe ape ai spânzurat tot pământul, fără  ţinere, văzându-Te zidirea spânzurat în locul Căpăţânii, cu multă spaimă s-a cuprins, strigând : Nu este sfânt fără numai Tu, Doamne, Iubitorule de oameni.  


   Suspin acum cu tânguire  şi cu amar mă jelesc, plâng mâhnindu-mă  şi mă bocesc, supus fiind sub patimi, că nu pot să te văd pe tine, Născătoare de Dumnezeu, mângâierea mea.  


   Fecioară, ceea ce ai zămislit chiar pe Domnul cu trup şi Dumnezeul cel adevărat, Născătoare de Dumnezeu adevărată şi a Domnului Născătoare curată te-ai arătat; pentru aceasta te fericim pe tine. 

Slavă ...

   Ceea ce eşti cămară aleasă a Domnului, fă-mă moştenitor al cămării celei cereşti, pe mine cel ce năzuiesc la dumnezeiescul tău acoperământ ca la o cămară cinstită, ca totdeauna cu dragoste să te cinstesc. 

Şi acum ...

   Preasfântă Stăpână, ca ceea ce ai îndrăzneală de Maică către Dumnezeu, scoate-mă din toată osânda pe mine cel vinovat şi rânduieşte-mă în cămara Acestuia. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Deşertarea Ta cea dumnezeiască pe Cruce văzând-o mai înainte Avacum, spăimântându-se a strigat : Tu ai tăiat tăria celor puternici, Bunule, împreunându-Te cu cei din iad, ca un Atotputernic. 


   Stăpână, dăruieşte-mi mie curgeri de lacrimi, ca să spăl întinăciunea sufletului meu  şi să aflu, eu ticălosul, frumuseţea pe care am pierdut-o cu sfatul şarpelui. 

 
   Pe mine desfrânatul, pe mine ticălosul, care cu nebunie  şi cu obrăznicie multe am greşit  ţie, cu totul fără prihană, miluindu-mă, mântuieşte-mă  şi de gheena slobozeşte-mă. 

Slavă ...

   Dumnezeul meu, Milostive, Hristoase Iubitorule de oameni, Voitorule al milei, stropeşte acum peste mine mila Ta, Te roagă pe Tine nădejdea şi părtinitoarea mea şi Maica Ta. 

Şi acum ...

   Stăpână, primeşte picăturile lacrimilor mele  şi picură peste mine o mică picătură a îndurărilor tale, ca să nu am trebuinţă acolo în foc de o picătură de apă. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   La Tine mânec Cela ce pentru milostivire Te-ai deşertat neschimbat pentru cel căzut  şi până la patimă te-ai plecat, Cela ce eşti fără de patimă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pace dă-mi mie, Iubitorule de oameni.  


   Pe cei ce plâng plâns iubit lui Dumnezeu şi pe cei săraci cu duhul, Dumnezeul Cel singur fericit îi fericeşte; pentru aceasta, suflete al meu, plângi căzând la Preasfânta Stăpână , ca acolo să te mângâi veşnic. 


   Preacurată, arătându-te curată  şi cu sufletul  şi cu trupul, curăţeşte sufletul meu cel înverşunat şi fă-l să fie neîntinat, şi mă povăţuieşte să fac voia cea dumnezeiască a Domnului. 

Slavă ...

   Oare, m-am făcut stâlp neînsufleţit şi mort al petrecerii creştineşti, eu ticălosul, care numai cu forma cea dinafară mă arăt ? Deci Tu, Mântuitorul meu, schimbându-mă, înviază-mă, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu. 

Şi acum ...

   Pe tine singură te am scăpare  şi împăcare către Dumnezeu, eu cel ce am săvârşit toată lungimea vieţii mele întru multe greşeli; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, tu mă miluieşte. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Prins a fost dar nu s-a  ţinut în pântecele chitului Iona, că purtând chipul Tău, al Celui ce ai pătimit  şi îngropării Te-ai dat, ca dintr-o cămară a ieşit din fiară şi a strigat străjerilor : Cei ce păziţi cele deşarte  şi mincinoase, Mila voastră o aţi părăsit.  


   Stăpână, suspinul meu cel amar  şi ridicarea mâinilor mele îndreptează-le ca o jertfă cu bun miros  şi învredniceşte-mă să privesc chipul tău cu ştiinţă curată, ca într-o oglindă.  


   Diamantul şi fierul şi firea pietrelor, măcar că sunt vârtoase  şi nesuferite, dar supunându-se picăturilor, de picături se rod; iar sufletul  meu cel vârtos nu se înmoaie, preacurată Fecioară. 

Slavă ...

   Stăpâne, primind curgerea lacrimilor mele, cea mi-că  şi săracă, ca nişte mir  şi tămâie aleasă, curată  şi cu miros bun, izbăveşte-mă de ţinerea cea puturoasă a patimilor mele, pentru rugăciunile Maicii Tale. 

Şi acum ...

   M-am supus sub patimi depărtându-mă cu desfrânarea de la Dumnezeu, eu preaticălosul, pe Carele roagă-L, ceea ce eşti bună, să mă mântuiască  şi cu hainele cele dintâi să mă strălucească, căci către tine am năzuit. 

Sedealna :

   Dacă a văzut odinioară Mieluşeaua cea nespurcată şi Stăpâna cea fără prihană pe Mielul său înălţându-Se pe Cruce, se văita ca o maică şi spăimântându-se striga : Ce este această vedere nouă  şi minunată, preadulcele meu Fiu ? Cum poporul cel nemulţumitor Te-a dat judecăţii lui Pilat şi Te-a osândit la moarte pe Tine, Viaţa tuturor ? Însă laud, Cuvântule, pogorârea Ta cea negrăită. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Negrăită minune ! Cel ce a izbăvit în cuptor pe cuvioşii tineri din văpaie, în mormânt Se pune mort fără de suflare, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm : Izbăvitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.  


   Prăvălie a fărădelegii m-am făcut  şi lăcaş a toată lucrarea cea urâtă  şi încăpere a cugetelor celor rele. Ci, o, cea mult lăudată, Curată, încăpere sfântă a lui Dumnezeu, tu mă sfinţeşte pe mine. 


   Tânguindu-mă şi cu plângeri sfărâmându-mă  şi cu lacrimi udându-mă, te rog pe tine Preasfântă : Când va veni Fiul tău pe pământ cu foc  şi cu slava înfricoşată a Tatălui, atunci nu mă părăsi, Curată. 

Slavă ...

   Hristoase, eu osânditul mă vădesc pe sine-mi şi nu am trebuinţă de pârâşi, mustrare prea amară o port pe ruşine şi cu zdrenţele răutăţii cu ticăloşie sunt îmbrăcat, eu neîndreptatul; ci mă mântuieşte pentru ceea ce Te-a născut întru curăţenie. 

Şi acum ...

   Norule cel cu totul  luminat, ceea ce ai născut Lumina cea din Lumină, luminează-mi sufletul meu cel întunecat cu multe patimi şi cu strălucirile tale şi cu ale Luminii care a strălucit din tine, străluceşte-mă. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos :  

   Spăimântează-te, înfricoşându-te cerule  şi să se clătească temeliile pământului, că iată se socoteşte între cei morţi Cel ce locuieşte întru cele înalte şi în mormânt mic ca un străin Se primeşte; pe Care, tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

   Fecioară, ceea ce ai născut pe Puitorul de lege, Cel iubitor de bine, Care pentru îndurarea milei a legiuit celor fărădelege lăsare a fărădelegilor, miluieşte-mă pe mine cel ce de-a pururea fac fărădelege.  


   Fecioară, ceea ce ai întrupat fără de sămânţă pe Cuvântul, mai presus de cuvânt şi de cuget, pune cuvânt bun, în ziua judecăţii, pentru cele ce am greşit cu lucrul şi cu cuvântul. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Înfricoşat este, Cuvinte, divanul cel fără de început; înfricoşată este urgia Ta  şi nesuferită păcătoşilor  şi celor ce au vieţuit urât, de a cărora parte atunci izbăveşte-mă, prea-Milostive, prin solirile Născătoarei de Dumnezeu. 

Şi acum ...

   Focul cel gândit al gheenei aşteaptă pe văpaia  şi înfocarea cea simţită a trupului meu, care este materie a focului celui fără de materie; de amândouă, Fecioară, izbăveşte-mă. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Spăimântează-te, înfricoşându-te cerule  şi să se clătească temeliile pământului, că iată se socoteşte între cei morţi Cel ce locuieşte întru cele înalte şi în mormânt mic ca un străin Se primeşte; pe Care, tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Nu te tângui Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece fără de sămânţă, că Mă voi scula  şi Mă voi proslăvi  şi voi înălţa întru slavă, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste neîncetat pe tine te măresc.  


   Preacurată, pune-mă curat înaintea Celui ce a răsărit curat din sângiurile tale cele curate, curăţit  şi cu trupul,  şi cu mintea,  şi cu sufletul,  şi cu lacrimile pocăinţei  şi făcut biserică neîntinată a Tatălui, a Fiului  şi a Sfântului Duh.  


   Fecioară, ceea ce eşti cămară cu totul luminată, sfeşnic cu aur strălucitor, lăcaşule în chipul porfirei, cortule cuvântător, viu  şi neîmpletit de mână, scaune însufleţite al lui Dumnezeu, căruţă de foc, sălaş cu totul de aur, preafrumos, Stăpână, mântuieşte-mă. 

Slavă ...

   Muncii celei înfricoşate sunt vinovat, trăind cu lenevire şi viaţă prea pângărită săvârşind; ci Tu, Cela ce ridici greşelile lumii, primeşte mărturisirea mea cea grabnică şi cu rugăciunile Maicii Tale, izbăveşte-mă de foc. 

Şi acum ...

   Iată cad la tine, cea cu totul fără prihană, cu credinţă fierbinte, aruncând deznădăjduirea cea desăvârşită a sufletului meu în noianul cel mare şi nemărginit al milostivirii şi al bunătăţii tale şi strig  ţie cu plângere : Stăpână, mântuieşte-mă.


 
CANONUL MAICII DOMNULUI

VINERI SEARA
 
Glas 6

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Carele lui Faraon  şi puterea lui cu braţ înalt le-a înecat Hristos  şi pe Israil l-a mântuit, pe cel ce striga : Minunatului Dumnezeului nostru să-i cântăm. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Pe tine, Preasfântă Fecioară, te pun mijlocitoare prea blândă  şi solitoare nebiruită către Domnul, Cel ce S-a întrupat din tine, ceea ce eşti nădejdea cea neruşinată a credincioşilor. 

   Ceea ce ai născut mai presus de cuvânt, fără de schimbare, pe Cuvântul Cel  neschimbat, pe mine cel ce pătimesc cumplită schimbare, tu, Curată, mă schimbă din patimi şi mă mântuieşte ca o milostivă. 

Slavă ...

   Doamne, Cela ce ai îndreptat pe vameşul şi pe tâlharul şi pe desfrânata, care au venit la Tine cu plângere, primeşte  şi curgerea lacrimilor mele, ca nişte mir de mult preţ, ca un mult-Milostiv, pentru Născătoarea de Dumnezeu. 

Şi acum ...

   Plecându-te fireşte de milostivirea cea multă  şi de bunătatea cea nemărginită, dintru tine, cu blândeţe să cauţi spre mine, ceea ce eşti bună, şi să mă izbăveşti din robia cea amară a patimilor. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Puterea Ta cea negrăită şi înţelepciunea Ta cea cuprinzătoare a toate, mă cutremur cugetând-o şi strig Ţie, Bunule : Să se înalţe, Hristoase, fruntea noastră, asupra vrăjmaşilor noştri.  


   Pângărindu-mi sufletul  şi trupul  şi întinându-mi duhul cu dezmierdări necurate, te rog pe tine, cortul cel neîntinat al Împăratului Hristos : Curăţeşte-mă, Stăpână.  


   Suspin cu durere şi mă tânguiesc cu amar şi lăcrimez de multe ori, dar cu toate acestea petrec întru aceleaşi rele; Născătoare de Dumnezeu, în dar mă miluieşte.

Slavă ...

   Slujind din pruncie la nenumărate patimi, şi trupul întinându-mi, mi-am netrebnicit sufletul; ci fii-mi milostiv, Mântuitorule, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine. 

Şi acum ...

   Fii-mi mie liman  şi păzitoare, celui ce mă viscolesc de-a pururea în marea vieţii cu jale, neslăbit, cu întreitele valuri cele cumplite ale patimilor, ceea ce eşti singură pururea Fecioară. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Hristos este puterea mea, Dumnezeu  şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă strigând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.  


   Pe tine cea singură Curată, pe tine cea singură neîntinată, te rog, Fecioară, pe mine cel întinat cu patimile dezmierdărilor  şi înnoroit la suflet, cu rugăciunile tale curăţeşte-mă. 


   Marie preacurată, ceea ce ai născut netâlcuit Izvorul nepătimirii, risipeşte tulburarea patimilor minţii mele şi furtuna ispitelor. 

Slavă ...

   Suflete al meu suspină  şi lăcrimează; inima mea cea smerită, strigă cu neslăbire către Cel Bun : Dumnezeule, Milostiv fii mie şi să nu mă osândeşti pe mine în foc, pentru ceea ce Te-a născut întru curăţie. 

Şi acum ...

   Dăruieşte-mi îndurările tale cele bogate, mie celui ce alerg cu credinţă  şi cu dragoste la Biserica ta, Preacurată,  şi mă izbăveşte din toate felurile de ispite şi necazuri. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Pus-a peste paşii mei ceaţă, vrăjmaşul cel întru tot înrăutăţit, Doamne; ci Tu mă luminează, Dătătorule de lumină, Cuvinte, şi mă izbăveşte de osânda acestuia.  


   Ceea ce eşti bună, vindecă sufletul meu care a căzut între tâlhari, turnând untdelemnul şi vinul milostivirii, semnele îndurărilor tale cu îndestulare dăruindu-mi mie.  

   Fecioară, varsă, mă rog, o picătură din izvoarele cele neîmpuţinate ale milei tale, peste sufletul meu cel întunecat şi învredniceşte-l pe dânsul a izvorî lacrimi. 

Slavă ...

   Vai mie, suflete al meu, pentru ce te leneveşti având vreme de întoarcere ! Deci, pentru ce dormi, ticăloase ? Scoală şi plângi cu amar, strigând lui Dumnezeu : Mântuitorule, curăţeşte-mă cu milostivirea Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, cea fără prihană. 

Şi acum ...

   Noaptea este fără de lună  şi corabia este în mijlocul noianului patimilor, viscolul sălbăticindu-se  şi mintea  cârmaciul  obosind a slăbit. Deci, mai înainte până nu mă va acoperi adâncul, Stăpână, mântuieşte-mă. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   În nespuse şi adânci necazuri zăcând poporul Tău, Doamne, strigă Ţie, Stăpâne : Scoate din stricăciune viaţa noastră, Cela ce ai arătat Învierea.  


   Fecioară preacurată, să nu mă acopere valul, să nu mă potopească viscolul, să nu mă cufunde marea  şi adâncul deznădăjduirii celei amare a pieirii celei sărate.  

   Izbăveşte-mă, Fecioară, din nămol, şi din noroi, şi din tina poftelor celor trupeşti  şi din dulceţile cele pătimaşe, izgonind departe gândurile cele urâte ale minţii mele. 

Slavă ...

   Sufletul mi l-am întinat cu dezmierdări dobitoceşti, înnoroindu-mă ticălosul şi întinându-mi trupul cu lucruri pângărite; ci, o, mult-Milostivă, să nu mă treci cu vede-rea pe mine cela ce mă primejduiesc cu totul. 

Şi acum ...

   Dumnezeu, Cela ce tuturor este neîncăput, Cel nevăzut, Cel nepipăit, Cel fără de început, a luat început dintru tine, Fecioară, şi S-a făcut văzut nouă, iar pe tine te-a împodobit cu vrednicii nenumărate. 

Sedealna :

   Cu arhanghelii să lăudăm credincioşii pe cămara cea cerească şi uşa cea cu adevărat pecetluită. Bucură-te, prin care ne-a odrăslit nouă Mântuitorul tuturor, Hristos, Dătătorul de viaţă şi Dumnezeu. Surpă, Stăpână curată, cu mâna ta, pe vrăjmaşii noştri tirani, cei fără de Dumnezeu, ceea ce eşti nădejdea creştinilor. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Tinerii în Babilon de văpaia cuptorului nu s-au îngrozit, ci în mijlocul văpăii aruncaţi fiind, rourându-se, cântau : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.  


   Curăţitoare te-am agonisit pe tine totdeauna şi ajutătoare către Domnul întru toate cele grele; pentru aceea roagă-te, Curată, să se izbăvească de toate muncile cele
înfricoşate de acolo, cei ce te mărturisesc adevărată Născătoare de Dumnezeu. 

   Ceea ce eşti cu totul fără de prihană, nu înceta a ruga pe Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, ca să luăm de-a pururea desăvârşit iertare  şi să dobândim bunătăţile cele gătite în ceruri, pentru milostivirea Lui. 

Slavă ...

   Glasul Tău cel dorit, care va chema pe drepţii Tăi, să mă apuce pe mine şi să nu mă supun hotărârii păcătoşilor, pentru Născătoarea de Dumnezeu, că deşi am păcătuit înaintea Ta, dar nu m-am depărtat de la Tine, Milostive Doamne. 

Şi acum ...

   Născătoare de Dumnezeu, să nu iei de la mine acoperământul  şi sprijinul tău, ci fii mie îndreptătoare cât trăiesc pe pământ,  şi ajutătoare când mă voi sfârşi, povăţuitoare când mă voi muta şi păzitoare când mă voi judeca. 

Cântarea a 8-a, Irmos :  

   Lui Hristos Împăratului veacurilor, lauda tinerilor să-I zicem credincioşii : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. 


   Izvorule al milei cel necheltuit, fântână nedeşertată a bunătăţii, noianul cel nemărginit al îndurărilor, mântuieşte-mă Preasfântă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.  


   Ceea ce eşti pahar care verşi vinul cel mântuitor, baie care speli întinăciunea cea din inimă, dăruitoarea bunătăţii celei dumnezeieşti, mântuieşte-mă, Fecioară, pe mine cel ce cu dragoste te laud pe tine. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Purtând pe grumaz sarcinile cele grele ale păcatelor mele, strig : Greşit-am ! Dar fiind nesimţitor, rămân întru cele rele. Vezi necazul meu, Hristoase, şi mă izbăveşte cu solirile celeia ce Te-a născut. 

Şi acum ...

   Fiind Biserică sfântă şi preacurată a Sfântului Duh, Preasfântă Stăpână, sfinţeşte-mă  şi pe mine, care m-am întinat întru cugete pângărite, biserică curată.

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Lui Hristos Împăratului veacurilor, lauda tinerilor să-i zicem credincioşii : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Pe rugul cel gândit, care dedemult s-a văzut de Moisi în munte, arzându-se nears, pe tine Preacurată  şi Sfântă Fecioară cu împreună glăsuire întru cântări te mărim.  


   Pământul către pământ, ţărâna la tină împreună mă trage; curgerea dezmierdărilor mă târăşte, înotarea cea întunecoasă a vieţii mă viscoleşte pe mine, mintea întunecându-se acum mă cufundă. Deci, pleacă mie urechea ta, Fecioară, şi grăbeşte de mă mântuieşte.  
 
   Cu mintea  şi cu duhul, cu inima  şi cu sufletul, cu gura, cu limba  şi cu buzele, cu gândul  şi cu mişcările cugetului, Maică a lui Dumnezeu Cuvântului, nestricată şi fără de bărbat, totdeauna te mărturisesc pe tine, Marie, şi te măresc. 

Slavă ...

   Cu mâna Ta zidindu-mă, în rai m-ai rânduit pe mine, Cuvinte, ca într-un oarecare palat veselitor, şi de acolo am căzut cu ticăloşie, călcând cuvântul Tău. Ci acum primeşte cuvântul meu  şi întru acesta iarăşi bagă-mă, Mântuitorule, prin solirile preacuratei Maicii Tale. 

Şi acum ...

   Te lăudăm toţi şi te binecuvântăm, împăraţii, supuşii, judecătorii, boierii, tinerii, fecioarele, bătrânii cu cei mai tineri, pământul  şi cele cereşti, îngerii  şi oamenii, deobşte, Marie Stăpână.






CANONUL MAICII DOMNULUI


SÂMBĂTĂ SEARA

 
Glas 7

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşare pământească s-a schimbat firea apelor, cea mai înainte lesne curgătoare; pentru aceasta neudat pedestru trecând Israil, a cântat Ţie cântare de biruinţă. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Ca o veselie a cântărilor, ca o cântare ce veseleşte pe Dumnezeu, ca o slavă pentru mulţumire îţi aducem ţie, Curată, aceasta «bucură-te», că din scârbă ne-ai dăruit nouă bucurie.  

   Nu vom tăcea, Fecioară prealăudată, darul milei tale şi puterea acoperământului tău, ci propovăduim acum că ne-ai mântuit pe noi din cumplitele primejdii. 

Slavă ...

   Izbăvindu-ne din multe feluri de ispite  şi din primejdii, cu rugăciunile tale cele de Maică, prealăudată, cu o unire  şi cu căldură  şi cu glasuri de mulţumită lăudându-te, cântăm ţie cântare de biruinţă. 

Şi acum ...

   Fiind aurită cu bunătăţile, ca şi cu nişte ciucuri de aur, Preacurată, şi fiind înfrumuseţată cu adevărat cu darurile Duhului, ca o Mireasă a Tatălui, te-ai arătat Maică a lui Dumnezeu. 

Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Cela ce ai întărit din început cerurile cu cuvântul Tău cel atotputernic, Doamne, Mântuitorule,  şi cu Duhul cel atotlucrător  şi Dumnezeiesc toată puterea lor, întăreşte-mă pe piatra cea neclătită a mărturisirii Tale.  


   Pe mărimea dumnezeieştii bucurii, ca pe o dăruitoare a noastră de întreaga înţelepciune, să o întâmpinăm cu bună credinţă şi cu glasuri de mulţumire, aducându-i ei pe «bucură-te», ca unei folositoare a noastră.  


   Maică nenuntită, noi cei ce ne-am izbăvit prin tine de primejdii  şi prin tine am câştigat bucuria, ca pe o dătătoare bună şi părtinitoare slăvită, toţi te slăvim. 

Slavă ...

   Maică a lui Hristos Dumnezeu, având rugăciunea ta cea dumnezeiască ca o izbăvitoare de greşeli şi de primejdii, toţi te lăudăm cu credinţă şi cu glasuri de mulţumită, ca pe o pricinuitoare a bunătăţilor. 

Şi acum ...

   Izvorule al bucuriei celei fără de moarte, izvorăşti curgerile bucuriei de tămăduiri celor ce sunt întru primejdii şi pe toţi îi mântuieşti, ceea ce eşti Curată, ca o neîncetată dătătoare de bunătăţi a noastră de la Dumnezeu. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Auzit-am taina iconomiei Tale, Hristoase Dumnezeule, ale Celui ce sânurile Părinteşti nu Le-ai lăsat şi pe pământ Te-ai pogorât, şi Te-am proslăvit, Unule, Iubitorule de oameni.  


   Cei ce ne-am izbăvit din primejdii, prin solirile tale, Fecioară, bucurându-ne, îţi aducem această cântare vrednică, adică : Bucură-te, Curată.


   Păcatele patimilor au ridicat asupra noastră multe primejdii, dar dumnezeiescul tău acoperământ, Preacurată, pe noi ne-a izbăvit. 

Slavă ...

   Cântare de mulţumire cu mâinile sufletului îţi aducem  ţie, Fecioară, săltând cu dumnezeieştile cântări, că din multe necazuri ne-ai izbăvit. 

Şi acum ...

   Fericiţi sunt cu adevărat cei ce te cinstesc pe tine, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, că prin tine de păcat şi de necaz ne-am izbăvit. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Noapte neluminoasă eşti necredincioşilor, Hristoase, iar credincioşilor Luminare întru desfătarea dumnezeieştilor Tale cuvinte; pentru aceasta la Tine mânec  şi laud Dumnezeirea Ta.  


   Pe Biruitorul păcatului L-ai născut credincioşilor, Fecioară, şi din primejdii şi din dureri lumea s-a mântuit; pentru aceasta şi noi, ce-i ce ne-am izbăvit din necaz, «bucură-te» strigăm ţie.  


   Noi cei cuprinşi cu multe feluri  de ispite, preacurată Stăpână, şi deznădăjduiţi pentru mâhniciunea şi necazul şi cumplita înconjurare, pe tine nădejde de veselie te-am câştigat. 

Slavă ...

   Ca o păzitoare a mântuirii, credincioşilor şi a robilor tăi, Curată, goneşti primejdiile  şi îi păzeşti nevătămaţi; pentru aceasta, noi părtaşii bunătăţilor tale celor multe, cu cântări îţi mulţumim. 

Şi acum ...

   Mulţumim ţie, preacurată Stăpână, că prin tine ne-am izbăvit din multe păcate şi neputinţe, şi din dureri şi din cumplite primejdii, ceea ce eşti nădejdea cea tare a credincioşilor tăi robi. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Cela ce înot în valul grijilor lumeşti şi mă înec de păcatele cele împreună înotătoare,  şi mă arunc la fiara cea stricătoare de suflet, ca Iona strig Ţie, Hristoase : Din adâncul cel purtător de moarte, scoate-mă.  


   Limbile îngereşti, depline fiind ele, nu pot a propovădui laudele tale, Preacurată, iar noi acum, ca nişte robi, pe «bucură-te», cuvântul lui Gavriil împrumutând, ţi-l aducem ţie.  


   Căzând întru adâncul mâhniciunii şi al înconjurării prin păcatele noastre, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, Curată, ne-am izbăvit de nevoia primejdiilor. 

Slavă ...

   Preacurată, pe toată lumea ai îndatorat-o a-ţi mulţumi, şi a lăuda şi a slăvi cu bună credinţă darul tău, că prin tine ne izbăvim de primejdii şi de necazuri. 

Şi acum ...

   În noapte şi în zi, la arătare şi în ascuns, toţi nădăjduim la ajutorul tău, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, şi cu cinste te slăvim. 

Sedealna :

   Răsărit al Soarelui celui gândit te-ai făcut, Fecioară, Care a venit către apusurile firii noastre; ci ca ceea ce ai îndrăzneală pe Acesta roagă-L, Născătoare de Dumnezeu prealăudată, ca să slobozească din greşelile cele fără de număr sufletele noastre. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Cuptorul cel ce ardea cu foc de demult, tinerii l-au arătat izvorâtor de rouă, pe Unul Dumnezeu lăudându-L şi zicând : Dumnezeul părinţilor, Cel preaînălţat  şi preaslăvit.  


   Maica lui Dumnezeu, «bucură-te» îţi aducem  ţie cu mulţumire, că prin tine ne-am izbăvit cu adevărat din toată greutatea,  şi cu un glas strigăm : Întru bucurie  şi veselie pe tine te mărim.  


   Seara ne-am sălăşluit întru plânsul necazurilor celor din năpădirea relelor, dar rugându-ne, Fecioară, acoperământului tău, celui cu dumnezeiască cuviinţă, am aflat bucuria; că tu, Curată, ne-ai izbăvit pe noi dintru tot necazul. 

Slavă ...

   Ca o dumnezeiască scăpare, toţi câştigând către Dumnezeu acoperământul tău, întru ispite, şi în prigoane şi în păcate la tine cădem şi prin tine dobândim izbăvire, Curată. 

Şi acum ...

   Cu gura  şi cu duhul pururea propovăduim darul solirii tale, că printr-însul toţi ne izbăvim şi de ispite, şi de tiranie, şi de necazul cel greu şi de patimi. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos : 

   Rugul cel nears împreunându-se cu focul în Sinai, pe Dumnezeu cunoscut L-a făcut lui Moisi, celui zăbavnic la limbă şi gângav, şi pe cei trei tineri, râvna lui Dumnezeu cântăreţi nebiruiţi de foc i-a arătat; toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Ca cei ce ne-am izbăvit din viforul păcatului  şi al patimilor şi al ispitelor prin rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu, cu glas de mulţumită «bucură-te» strigăm ţie, ca cei ce prin tine, ceea ce eşti bună, ne-am mutat din scârbă întru bucurie.  


   Întru durerea primejdiilor strigând către tine, ceea ce eşti bună, nu ne-ai trecut cu vederea, ci ascultând rugăciunea noastră cea săracă, ne-ai izbăvit din mare necaz; pentru aceasta lăudăm cu credinţă solirea ta, Preacurată. 

Binecuvântăm pe Tatăl ... 

   Pricina păcatelor  şi a greşelilor acum au ridicat asupra noastră necazuri de primejdii, de patimi  şi ispite sălbatice de la oameni; ci cu dumnezeieştile tale rugăciuni, Născătoare de Dumnezeu, ne-am izbăvit de vrăjmaşi cu preaslăvire. 

Şi acum ...

   Hristoase, Dătătorule de bine, îndurările Tale se trimit neîncetat peste toţi cu adevărat, prin rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine; că întru aceasta dobândim mila Ta, Milostive Mântuitorule, noi creştinii. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ... 

   Rugul cel nears împreunându-se cu focul în Sinai, pe Dumnezeu cunoscut L-a făcut lui Moisi, celui zăbavnic la limbă şi gângav, şi pe cei trei tineri, râvna lui Dumnezeu cântăreţi nebiruiţi de foc i-a arătat; toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Ceea ce nu prin ispitirea stricăciunii ai purtat în pântece şi Cuvântului celui întru tot meşter trup i-ai împrumutat, Maică neispitită de bărbat, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, lăcaşul Celui nesuferit, încăperea Celui nemărginit, a Făcătorului tău, pe tine te mărim.  


   Împreună cu îngerul Gavriil, cu glas de strigare, «bucură-te», după vrednicie îţi aducem acum ţie, Fecioară, că prin rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu, ne izbăvim de multe feluri de ispite.  


   Bucurie  şi săltare  şi veselie dumnezeiască nouă ni s-a înmulţit de la Dumnezeu, că iată, cei ce plângem cumplit, ne bucurăm prin rugăciunile tale, Fecioară neispitită de nuntă. 

Slavă ...

   Jertfă de laudă jertfesc ţie, Fecioară, şi cu limba şi cu glasul, precum m-am făgăduit, neîncetat dându-ţi cântarea cea de mulţumire; prin tine, în ziua necazului izbăvindu-mă. 

Şi acum ...

   Cu bună credinţă ne bucurăm împreună de Dumnezeiasca ta naştere, Preacurată, că din necaz  şi din ispite ne-ai izvorât nouă bucurie; pentru aceasta şi noi cu mulţumire ţie împlinim cântarea. 
 



CANONUL MAICII DOMNULUI

DUMINICĂ SEARA 
 
Glas 7

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Lui Dumnezeu, Celui ce a ajutat lui Moisi în Egipt de a scos pe Israil, Aceluia Unuia să-i cântăm, căci cu slavă S-a proslăvit. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Ceea ce ai născut Adâncul îndurării şi pe Dătătorul milostivirii  şi Noianul cel nemărginit al iubirii de oameni, Fecioară iubitoare de bine, usucă noianurile cele neînotate ale fărădelegilor mele.  

   Mintea noastră nu poate, Prealăudată, cu graiuri a te binecuvânta  şi cu laude a te cinsti. Pentru aceasta, în loc de graiuri aducând ţie credinţă, cere iertare. 

Slavă ...

   Având milostivirea ca un firesc  şi întâi  şi chiar semn,  şi firească osebire, Unule Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, miluieşte-mă şi mă mântuieşte. 

Şi acum ...

   Vino, suflete ticăloase, mai înainte de sfârşit, cu fierbinţeală să ne închinăm şi cu dinadinsul să cădem la Născătoarea de Dumnezeu, ca prin mijlocirile acesteia să dobândim milă în ceasul judecăţii. 

Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu; lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei; veselitum-am de mântuirea Ta. 

 
   Ca tâlharul, din suflet strig  Ţie «pomeneşte-mă»; ca desfrânata plâng  şi mă tânguiesc; ca Manase strig «păcătuit-am», ca vameşul necontenit din inimă suspin; Doamne Dumnezeul meu, mântuieşte-mă, pentru Născătoarea de Dumnezeu.  


   Ceea ce eşti slava lumii, prea proslăvită Fecioară, care ai născut pe Dumnezeu cu preaslăvire, învredniceşte slavei celei dumnezeieşti pe cei ce te slăvesc ca pe o Născătoare de Dumnezeu. 

Slavă ...

   Când vei veni, Iisuse Împărate, Dumnezeule, Cel prea veşnic Judecător,  împreună cu slujitorii cei de foc şi cu oştile cele de văpaie, ca să judeci viii şi morţii şi să răsplăteşti fiecăruia cele vrednice de lucrurile lui, atunci mântuieşte-mă, pentru ceea ce Te-a născut. 

Şi acum ...

   Întinat fiind cu dezmierdările, pe tine, cea neîntinată Fecioară, te rog să mă izbăveşti de toată întinăciunea trupului  şi să-mi dai plâns curăţitor neîncetat  şi lacrimă stingătoare de văpaia gheenei. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Acoperit-au cerurile, Hristoase Dumnezeule, întru iconomia Ta, bunătatea nespusei Tale înţelepciuni, Iubitorule de oameni.  


   La înfricoşata  şi judecătoarea Ta venire, Iisuse Hristoase Dumnezeule, când îngerii vor sta înaintea Ta, şi toată zidirea, Te rog să nu mă ruşinezi pe mine, pentru solirile celeia ce Te-a născut.  


   În ispite scăpare, în primejdii grabnică ajutătoare şi în toate felurile de înconjurări gata şi iute sprijinitoare te am pe tine, Stăpână. 

Slavă ...

   Împiedicat fiind cu laţurile sataniceşti ale dezmierdărilor, cădere cumplită am căzut; ci Tu, Hristoase, zdrobeşte pe toţi cei ce se scoală asupra mea, rogu-mă, pentru Maica Ta. 

Şi acum ...

   Livadă mult înflorită te-ai arătat, grădină bine mirositoare şi rai bine înfrunzit, ceea ce cu mirosurile cele dulci mirositoare ale darurilor tale, ai suflat reaua putoare a lumii, Prealăudată.
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că Lumină eşti şi poruncile Tale s-au făcut vindecări robilor Tăi, Iubitorule de oameni.  


   Cu lucrurile Te-am întărâtat, cu cuvintele Te-am amărât, Cuvinte, pentru aceasta cad  şi strig  Ţie : Cu cuvântul Tău, de lucrurile cele necinstite izbăveşte-mă  şi îndreptează-mă către lucrurile pocăinţei, pentru ceea ce fără de sămânţă Te-a născut.  


   Plouă-mi mie o picătură a milostivirii tale, de Dumnezeu Născătoare,  şi  şterge păcatele mele cele multe,  şi bubele şi semnele rănilor pierdele, ceea ce ai născut pe Doctorul tuturor. 

Slavă ...

   Suspin şi mă mâhnesc, socotindu-mi păcatele mele cele vrednice de multe suspine. Pentru aceea cad la Tine, Unule fără de păcate : Mântuitorule, mântuieşte-mă pe mine cel mult păcătos, pentru ceea ce Te-a născut. 

Şi acum ...

   Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, spre tine mi-am pus nădejdea mea şi aşteptarea mântuirii mele. Tu să-mi fii mie şi aici acoperământ, şi în veacul ce va să fie. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Iona din pântecele iadului a strigat : Scoate din stricăciune viaţa mea. Iară noi strigăm  Ţie : Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.  


   Cela ce ai mântuit pe vameşul, care numai un suspin din inimă  Ţi-a adus  Ţie, Hristoase,  şi ai curăţit pe desfrânata, care a vărsat lacrimi, primeşte, ca un Milostiv, şi picăturile cele mici ale lacrimilor mele şi mă mântuieşte, pentru preacurată Maica Ta.  


   Ca o pricină a celor frumoase, ca o dăruitoare a celor bune, ca ceea ce ai născut prin naşterea ta cea fără de sămânţă, mai presus de cuvânt, pe Cuvântul Cel a toate pricinuitor, învredniceşte-mă, Preacurată, bucuriilor celor de-a pururea vecuitoare şi bunătăţilor celor cereşti. 

Slavă ...

   Cu mintea Te văd pe Tine, Doamne, şezând pe scaunul slavei cel înfricoşat  şi nesuferit  şi stându-Ţi împrejur cetele tuturor sfinţilor  şi ale îngerilor, mă tem  şi mă cutremur gândind la lucrurile mele; pentru aceasta cad la Născătoarea de Dumnezeu. 

Şi acum ...

   Ceea ce te-ai arătat încăpere a Dumnezeieştii Firi celei neostenitoare, pe mine cel ce mult m-am ostenit cu păcatele  şi cu sarcina lor am obosit, uşurează-mă  şi mă odihneşte  şi mă izbăveşte, Stăpână, de focul cel neostenitor al gheenei. 

Sedealna :

   Născătoare de Dumnezeu binecuvântată, covârşeşti puterile cereşti, pentru că te-ai arătat Biserică dumnezeiască, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Cuptorul cel ce ardea L-ai rourat, Mântuitorule, şi ai mântuit pe tinerii cei ce cântau  şi grăiau : Bine eşti cuvântat în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.  


   Pomul cel netrebnic, viţa cea cu totul uscată, smochinul cel ce ţinea locul deşert şi cu frunzele se împodobea, iară rod nu avea, eu sunt, Doamne. Ci cu mila Ta arată-mă bine roditor, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.  


   În vremea ieşirii mele, când necazul cel mare va fi aproape de mine  şi nu va fi de faţă cine să-mi ajute,  şi trebuinţă voi avea de izbăvitor  şi de mântuitor, atunci, Născătoare de Dumnezeu, să mă întâmpini şi să mă mân-tuieşti. 

Slavă ...

   Mare este durerea, mare sila şi nevoinţa cu adevărat prea mare, când sufletul se desparte de trup. Atunci, Iubitorule de oameni, împreună cu Maica Ta să-mi daţi mie ajutor. 

Şi acum ...

   Născătoare de Dumnezeu, către tine am întins ochiul inimii mele; să nu mă treci cu vederea, ci dă-mi mie iertare datoriilor, că pe tine singură mijlocitoare te scriu deasupră-mi. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos : 

   Tinerilor celor din cuptor urmând, care au primit roua Duhului, cu credinţă strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 

   Ca Cela ce ai stăpânirea morţii şi a vieţii, când vei vrea, Judecătorule al viilor şi al morţilor, cu voia Ta din cer cu groază să Te pogori pe pământ, atunci, Milostive, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale, fă uitare de voie a răutăţilor mele. 


   Pe tine, palatul cel curat  şi strălucit  şi purtător de lumină al lui Iisus şi sălaş cuvântător al Cuvântului, chivot însufleţit, cel mai desfătat decât cerurile şi mai înalt decât pământul, preacinstită Fecioară, preacurată Marie, te rog mântuieşte sufletul meu. 

Binecuvântăm pe Tatăl ... 

   Fiind legat de mâinile sufletului  şi de picioare, cu lanţurile greşelilor mele şi cu funiile răutăţilor mele celor multe, aştept glasul cel ce trimite în foc pe cei ce aşa se află; Mântuitorule, Tu Însuţi mă miluieşte. Zi îngerilor Tăi : «Dezlegaţi-l pe el şi lăsaţi-l să se ducă», pentru ceea ce fără de sămânţă Te-a născut. 

Şi acum ...

   Cer nou te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu,  şi rai cuvântător, lăcaş însufleţit, cinstită şi sfântă casă, palat curat al Împăratului Iisus. Biserică slăvită, pe Acesta în pântecele tău încăpându-L cu nestrâmtorare, mai desfătată decât cerurile eşti Fecioară. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ... 

   Tinerilor celor din cuptor urmând, care au primit roua Duhului, cu credinţă strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Pe ceea ce este Maică mai presus de fire  şi după fire Fecioară, pe cea una între femei binecuvântată, pe Născătoarea de Dumnezeu cu laude să o mărim.
 

   Cum pe tâlharul printr-un glas binecunoscător raiului l-ai învrednicit, Preabunule; precum ai îndreptat pe vameşul cel ce a suspinat, precum ai miluit pe desfrânata care a lăcrimat, tot aşa, în dar, miluieşte-mă şi pe mine, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale.  


   Cu tine m-am îmbogăţit, Preasfântă Fecioară, ceea ce eşti cetate a sufletului meu, celui lesne robit,  şi zid nesurpat şi scăpare întru toată viaţa mea; cu durerea inimii mă rog  ţie : Să-mi stai de faţă  şi când mă voi duce din trup. 

Slavă ...

   Hristoase, ca să slobozeşti pe om de patimi, Te-ai făcut om, pentru milostivirea Ta cea multă, şi Te-ai unit cu patimile cele ucigătoare de patimi; pentru aceasta, Iubitorule de oameni, cu iubire de oameni, vindecă patimile mele cu preacurate Patimile Tale. 

Şi acum ...

   Cu adevărat multe măriri  ţi-a făcut  ţie Cel puternic, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, precum mai înainte ai proorocit prin Duhul Sfânt; că iată toate neamurile, seminţiile şi limbile te fericesc pe tine, cea cu totul fericită. 



CANONUL MAICII DOMNULUI

LUNI SEARA
 
Glas 7

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Celui ce a sfărâmat războaiele cu braţul Său  şi pe voievozii călărimii i-a cufundat, să-i cântăm Lui ca Izbăvitorului nostru Dumnezeu, că S-a proslăvit. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Având pe Dătătorul înţelepciunii plecându-Se ca un Fiu rugăciunilor tale, dă-mi şi mie, celui ce te laud pe tine, Născătoare de Dumnezeu, o dumnezeiască picătură a cunoştinţei celei de sus.  

   Omoară-mi poftele trupului meu cele dezmierdătoare  şi adormi, Preacurată, pornirile mele cele pătimaşe,  şi pe sufletul meu cel omorât înviază-l, ca una ce ai născut Viaţa. 

Slavă ...

   Noaptea păcatului cuprinzând mintea mea, a făcut-o neguroasă  şi neagră  şi întunecată; ci Tu, Cuvinte, Soarele dreptăţii, luminează-mă cu lumina pocăinţei, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale. 

Şi acum ...

   Puterea Celui Preaînalt te-a umbrit pe tine, Fecioară,  şi Duhul cel Sfânt a venit peste tine  şi S-a sălăşluit întru tine. Pentru aceea, pe Unul din Treime negrăit L-ai născut cu trup, Prealăudată. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Cel ce ai întărit cerurile cu cuvântul şi ai întemeiat temelia pământului peste ape multe, întăreşte  şi mintea mea întru voia Ta, Unule Iubitorule de oameni.  


   Pe tine cea bună între femei, pe tine cea frumoasă Fecioară  şi tânăra cea cu totul strălucită, Doamna cea împodobită şi fără prihană, te rog să mă împodobeşti cu bunătăţile faptelor bune şi să mă înfrumuseţezi şi să mă străluceşti.  


   Împreunătoare cu bună cuviinţă  şi unire te-ai arătat Prealăudată, a firilor celor despărţite, fireşte  şi nea-mestecate, a lui Dumnezeu  şi a omului, ca ceea ce ai născut Dumnezeu-Om,  şi aceasta  şi aceea fireşte fiind, desăvârşit întru amândouă. 

Slavă ...

   Cela ce miluieşti pe cei păcătoşi  şi iubeşti pe cei drepţi, Cela ce pe toate le faci  şi le lucrezi după trebuinţă şi cu îndestulare, Cela ce pocăinţa noastră a tuturor o neguţătoreşti dăruieşte-mi  şi mie, Hristoase, pocăinţă, pentru ceea ce fără de sămânţă Te-a născut. 

Şi acum ...

   Săvârşindu-mi viaţa mea în păcate şi în desfrânări, vinovat m-am făcut, prea neîntinată, de toată osânda  şi pedeapsa şi munca cea cumplită; ci cu mijlocirea ta, izbăveşte-mă de osândă la judecată. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Venirea Ta cea cu trup, Hristoase, încredinţând-o proorocul Avacum, a strigat : Slavă puterii Tale, Doamne. 


   Ceea ce eşti nădejdea tuturor păcătoşilor, sprijinitoarea cea fierbinte a celor deznădăjduiţi  şi mângâierea celor scârbiţi, mângâie sufletul meu cel chinuit cu cele cumplite.  


   Smerit fiind cu înălţimea părerii celei sărace, a slavei deşarte celei proaste, la tine am scăpat, cea cu totul neîntinată, care ai înălţat firea noastră cea smerită. 

Slavă ...

   În minte luând divanul cel înfricoşat al Tău, Hristoase, şi groaznica hotărâre, mă înspăimânt, de frică sugrumându-mă, că nu am ce voi răspunde vrednic de îndreptare; pentru aceea cad la preacurată Maica Ta. 

Şi acum ...

   Întru tine singură se înnoiesc cu preaslăvire, Stăpână, legile cele fireşti, că tu singură ai născut prunc fără de sămânţă  şi L-ai hrănit cu lapte, Fecioară Maică şi cea nestricată. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Risipind noaptea patimilor, străluceşte-mi lumină gândită, Cela ce ai alungat întunericul cel dintru început al adâncului  şi ai strălucit lumii lumina cea întâi zidită, Făcătorule a toate.  


   În ceasul sfârşitului  şi în vremea secerişului celui mai de pe urmă, să nu mă arunci în foc ca pe o neghină, cu mâinile îngerilor celor secerători, Hristoase, pentru rugăciunile Maicii Tale. 


   Dă-mi lacrimi, Stăpână, precum Fiul tău a dat desfrânatei,  şi ploi de umilinţă, rogu-te, ca să izvorăsc eu din ochii mei, curgând ca dintr-un izvor de-a pururea curgător. 

Slavă ...

   Străluceşte-mi haina mea cea înnegrită  şi întinată şi adapă, Doamnă, cu untdelemnul milei tale candela cea stinsă a sufletului meu, ca ceea ce este lipsită de untdelemn. 

Şi acum ...

   Ceea ce eşti nor uşor, care ai născut pe Soarele dreptăţii, risipeşte norii trândăviei mele  şi îndreptează-mă, prin sârguinţă, către seninul pocăinţei. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Întru adâncul păcatelor căzând, Bunule, ca Iona din chit, strig Ţie : Scoate din stricăciune viaţa mea, Iubitorule de oameni.  


   Cu somnul trândăviei  şi cu beţia lenevirii fiind ţinut, Stăpână, nu pot să-mi deschid ochii inimii mele şi să caut la Soarele, Care a răsărit dintru tine; pentru aceea tu mă luminează. 


   Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte sufletul meu de tâlharii cei gândiţi şi de pierzătorii cei păzitori de căi, de amarii zapcii cei stăpânitori de lume  şi de puterile cele luătoare de seamă din văzduh, când vor ieşi întru întâmpinarea lui. 

Slavă ...

   Pe desfrânata care a venit la Tine cu inimă zdrobită  şi cu lacrimi fierbinţi nu ai lepădat-o, ci ca un Dumnezeu Milostiv ai miluit-o. Şi pe mine, cel lipsit de lacrimi, miluindu-mă, îndură-Te şi mă mântuieşte-mă în dar, Iubitorule de oameni, pentru preacurată Maica Ta. 

Şi acum ...

   Cu izbirile vânturilor şi cu năvălirile valurilor vieţii mă viscoleşte pe mine şi mă tulbură suflarea vânturilor cele unele peste altele; izbăveşte, Maica lui Dumnezeu, a Ocârmuitorului, pe sufletul meu din viscolul cel aducător de moarte. 

Sedealna :

   Ca ceea ce ai milostivire spre smerenia noastră  şi acoperi pe cei de pe pământ, ca pe un popor, fără de primejdie, milostiveşte-te binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, îngăduieşte, rugându-te, ca să nu pierim cumplit, roagă, ca o Curată, pe Dumnezeul Cel lesne spre împăcare, să mântuiască sufletele noastre, preacurată Fecioară. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Pe tinerii cei din cuptor nu i-a ars, nici i-a supărat focul; atunci aceştia trei, ca  şi cu o gură, lăudau  şi binecuvântau, grăind : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.  


   Maică Fecioară, roagă pe Fiul tău pentru lume, ca să ne izbăvească pe noi de cumplite ispite, ca un Iubitor de oameni.  


   Dă-mi mie, Fecioară, curgeri de lacrimi  şi râuri izvorând, prin care să-mi spăl noroiul patimilor şi să-mi curăţesc tina sufletului meu. 

Slavă ...

   O, întrutot lăudată, Fecioară ! Cum voi putea să caut la Scaunul cel de foc şi de văpaie înconjurat ? Cum mă voi obrăznici ca fără de frică să văd într-însul şezând Ochiul cel atotvăzător şi neamăgit ?  

Şi acum ...

   Eu cel întunecat cu sufletul mi-am petrecut viaţa ca într-o noapte, lucrurile nopţii lucrând; ci luminează-mă cu lumina solirii tale, Prealăudată, ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos : 

   Pe Dumnezeu Cel ce Se proslăveşte de îngeri neîncetat întru cei de sus, cerurile cerurilor, pământul,  şi munţii,  şi dealurile,  şi adâncul  şi tot neamul omenesc, cu cântări, ca pe Făcătorul şi Izbăvitorul, bine-L cuvântaţi.

   Pentru ce nu-ţi aduci aminte de ceasul ieşirii tale, suflete al meu ? Pentru ce nu lăcrimezi totdeauna ? Pentru ce nu te tânguieşti şi nu suspini de-a pururea ? Căci ai lucrat lucruri vrednice de lacrimi,  şi de suspinuri  şi de multe tânguiri şi plângeri, care sunt vinovate gheenei, în care împreună cu ele vei arde, dacă nu te vei pocăi. Pentru aceasta, cazi la Născătoarea de Dumnezeu, cerând mântuire.  


   Când iau în minte ziua  şi ceasul cel înfricoşat al judecăţii celei nemitarnice, Stăpână, râul cel de foc  şi scrâşnirea dinţilor, întunericul şi tartarul, mulţimea viermilor şi toată cealaltă muncă, de cutremur umplându-mă, alerg la acoperământul tău. 

Binecuvântăm pe Tatăl ... 

   Pe Unul din cele trei Ipostasuri ale Uneia şi neîmpărţitei Dumnezeiri, a Treimii celei nedespărţite  şi simple, ai născut, pe Hristos Care S-a alcătuit dintru tine, Curată, cu grosimea trupului, cu care S-a unit cu unire negrăită numai puţin, rămânând simplu cu firea, fiindcă Dumnezeu este ca şi mai înainte. 

Şi acum ...

   Pe tine, încăperea cea curată a Cuvântului, palatul cel cuvântător al lui Hristos, Împăratul împăraţilor, cerul cel însufleţit, sicriul cel primitor de Dumnezeu şi cortul cel purtător de Dumnezeu, toată lumea, Fecioară, cu laude şi cu cântări mai presus de lume, te laudă prin toată lumea. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Pe Dumnezeu Cel ce Se proslăveşte de îngeri neîncetat întru cei de sus, cerurile cerurilor, pământul,  şi munţii,  şi dealurile,  şi adâncul  şi tot neamul omenesc, cu cântări, ca pe Făcătorul şi Izbăvitorul, bine-L cuvântaţi. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Zămislirea naşterii celei fără de sămânţă, cine din oameni poate să o spună ? De naşterea cea fără de stricăciune, cine din pământeni nu se va minuna ? Pentru aceasta neamurile pământeşti te măresc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.  


   Fecioară, ceea ce te-ai făcut sălaş al Dumnezeirii, pe mine cel ce m-am făcut peşteră a tâlharilor celor stricători de suflete şi dugheană a toată fărădelegea, cu baia lacrimilor spălându-mă, arată-mă sălaş al Dumnezeiescului Duh.  


   De prea meşteşugit meşteşug umple inima mea, Fecioară, şi de umilinţă, rogu-mă, şi sufletului meu dă-i tânguire mântuitoare. Toată dorirea mea mut-o spre Domnul, ca prin tine viaţă să dobândesc şi dumnezeiască strălucire. 

Slavă ...

   Când Tu, Mirele cel frumos, Hristoase, vei veni la miezul nopţii, învredniceşte-mă să Te întâmpin cu candelă luminată, ca o pasăre pe nori zburătoare şi prin aer umblătoare, ca un vultur înalt prin văzduh călător, pentru rugăciunile Maicii Tale. 

Şi acum ...

   Pe tine, Sionul cel sfânt, pe care te-a ales  şi te-a osebit spre sălăşluire Luişi Dumnezeu, Fiul  şi Cuvântul lui Dumnezeu, Tatălui celui fără de început, Care are pe împărăţie împreună pururea vecuitoare, te rog, Stăpână, mântuieşte-mă.
 



CANONUL MAICII DOMNULUI

MARȚI SEARA 
 
Glas 7

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Lui Dumnezeu Celui ce a ajutat lui Moisi în Marea Roşie, cântare de biruinţă să-i cântăm, că S-a proslăvit. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Mai înainte văzând, Stăpână, că sfârşitul vieţii mele soseşte, strig : Tu îmi dă mie curăţire de greşeli, Mireasă a lui Dumnezeu.  

   La noianul bunătăţii tale am alergat, strigând : Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti bună, izbăveşte-mă de toată munca. 

Slavă ...

   Cu veselie, cântarea lui Gavriil cânt  ţie, Curată : Bucură-te, nădejdea tuturor; bucură-te, prea neîntinată Mireasă a lui Dumnezeu. 

Şi acum ...

   Stăpână, primeşte-ne pe noi cei ce alergăm la tine cu credinţă  şi ne dăruieşte izbăvire de ispite  şi de primejdii. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Întăritu-s-a, prin credinţă Biserica lui Hristos, pentru că neîncetat cu laude strigă, cântând : Sfânt eşti Doamne şi pe Tine Te laudă duhul meu. 


   Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut Pâinea cea cerească, Care hrăneşte inimile tuturor credincioşilor, satură sufletul meu cel flămând şi ticălos.  


   Omorât fiind, Fecioară, cu lucrările sufletului acum petrec nelucrător, ca un mort fără de suflare; ci înviază-mă, ceea ce ai născut Viaţa cea ipostatică. 

Slavă ...

   Inima mea cea întinată şi mintea mea ce înnoroită, tu, ca o curată Mireasă  şi neîntinată Fecioară, curăţeşte-o, Stăpână, ca o Maică a Împăratului a toate.

Şi acum ...

   Haină întinată  şi înnegrită purtând, din dumnezeiasca cămară voi fi aruncat; pentru aceea, Stăpână, luminează-mi haina şi mă mântuieşte. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Auzit-am auzul Tău şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat, Doamne.  


   Înţelegând noianul cel nemărginit  şi înfricoşat al răutăţilor mele, mă întunec la minte  şi mă cutremur ca să nu mă acopere pe mine valul pieirii; ci, fii mie ocârmuitoare, Născătoare de Dumnezeu, şi mă mântuieşte.  


   De păcatele cele nenumărate tras fiind,  şi împovărat cu mulţime nemăsurată  şi sarcini grele de răutăţi, te rog pe tine, Născătoare de Dumnezeu, dintru acestea să mă uşurezi şi să mă mântuieşti. 

Slavă ...

   Hristoase, cum voi sta înaintea înfricoşatului scaun ? Ce răspuns voi da pentru cele ce de voie am greşit ? Ci, pentru Născătoarea de Dumnezeu, în dar mă miluieşte. 

Şi acum ...

   Din nesimţirea cea desăvârşită  şi din orbirea cea multă, nu pot să cuget la ziua judecăţii şi să mă plâng pe mine însumi mai înainte de sfârşit; Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Doamne Dumnezeul meu,  de noapte mânecând, mă rog Ţie : Dă-mi iertare greşelilor mele şi către lumina poruncilor Tale îndreaptă căile mele, rogu-mă.  


   De pornirea patimilor târându-mă, Stăpână, întru adâncul păcatelor şi în fundul relelor afundându-mă, din dedesubturi îmi întind mâinile către cer, strigând cu plângere,  şi cu suspinuri,  şi cu tânguiri  şi cu lacrimi :


   Izbăveşte din adâncul apelor pe robul tău, Curată , Stăpână, Fiul tău  şi Dumnezeu, omorând moartea cu moarte, te-a arătat pe tine lumii izvor de nemurire.
Deci, înviază mintea mea cea omorâtă  şi izbăveşte-o de moartea cea sufletească, că tu ai născut Viaţa celor vii. 

Slavă ...

   La înfricoşatul Tău divan, Hristoase, când mii cu adevărat  şi zeci de mii, mulţi vor sta  Ţie înainte, cu sfială  şi cu groază, Cela ce vei judeca pământul, atunci să nu mă ruşinezi pe mine cel ruşinat, ca, mântuindu-mă, pentru Născătoarea de Dumnezeu, să Te slăvesc pe Tine.

Şi acum ...

   Curată, mă înfricoşez  şi mă cutremur când iau în minte ziua venirii lui Hristos, întru care din cer va veni să judece pe oameni, osândit  fiind mai înainte de judecată; pentru aceasta alerg la sprijinul tău cel fierbinte. 

Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Dintru adânc ai scos pe proorocul Tău Iona, Doamne; şi pe mine cel ce strig, dintru adâncul nemăsuratelor mele greşeli scoate-mă, Milostive, ca un Iubitor de oameni.  


   Izbăveşte-mă, Fecioară, de dulceţile cele vătămătoare de suflet  şi mă slobozeşte de poftele patimilor,  şi mă întăreşte să poftesc fără saţiu bunătăţile cele stătătoare.  


   Dăruieşte-mi mie, Fecioară, plâns făcător de bucurie; umilinţă, uşa mângâierii; întristare, maica bucuriei; necaz măsuratec, dătător de veselie. 

Slavă ...

   Precum a-i mântuit pe Iona din chitul mării, mântuieşte şi ticălosul meu suflet din chitul cel stricăcios de suflet, cu rugăciunile celeia ce curat Te-a născut pe Tine.

Şi acum ...

   Dă-mi, Stăpână, răbdarea lui Lazăr, suspinul cel înfocat al vameşului, lacrimile desfrânatei  şi mărturisirea cea fierbinte a lui Manase. 

Sedealna :

   Pe Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a răstignit pentru noi şi a surpat stăpânirea morţii, roagă-L neîncetat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să mântuiască sufletele noastre. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat în veci.  


   Bogatul cel nebun, care s-a aruncat în focul gheenei  şi acum este lipsit de un deget udat  şi de o picătură de apă curgătoare, să te înţelepţească pe tine suflete,  şi cazi la Maica lui Dumnezeu, ca să nu pătimeşti şi tu cele asemenea.  


   Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Judecătorul viilor  şi al morţilor, în ziua judecăţii să mă arăţi pe mine neosândit  şi să mă pui de-a dreapta  Judecătorului, ca să aud şi eu glasul cel dumnezeiesc. 

Slavă ...

   Suferirea Ta cea nemăsurată,  şi nemărginita îndelunga-răbdare şi bogăţia bunătăţii, defăimându-le eu nepriceputul, strig  Ţie, Cuvinte : Cu rugăciunile celeia ce Te-a născut, mântuieşte-mă. 

Şi acum ...

   Prin legile cele de Maică, având către Dumnezeu îndrăzneală nemărginită, cu adevărat de Dumnezeu Născătoare, pe cei ce nădăjduiesc întru tine, mântuieşte-i de primejdii şi în ziua Judecăţii de toată munca izbăveşte-i.
 
Cântarea a 8-a, Irmos : 

   Pe Împăratul slavei, Cel Unul fără de început, pe Care Îl binecuvintează puterile cerurilor şi se cutremură cetele îngerilor, lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

   Cu ochii minţii văzând pe Fiul tău  şezând ca un Judecător pe scaun preaînfricoşat  şi preaînalt  şi preaînălţat, suspin  şi mă tânguiesc  şi pe tine, Fecioară, te chem în ajutor.  


   Toată inima să înflorească ca un crin, că Maica lui Dumnezeu şi Fecioara stă de faţă la cei ce cântă în dumnezeiasca ei Biserică  şi ne dă nouă dezlegare bolilor  şi iertare greşelilor. 

Binecuvântăm pe Tatăl ... 

   Multe lăcaşuri  şi corturi ale celor ce se mântuiesc sunt în casa Părintelui Tău, Cel fără de început, precum ai zis Preabunule Mântuitorule. Pentru aceea arată-mă moştenitor al unuia dintre dânsele, cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu. 

Şi acum ...

   Ceea ce te-ai făcut Biserică cu totul luminoasă a lui Dumnezeu, arată-i lăcaşuri ale Duhului pe robii tăi, Curată, care se adună în sfântă Biserica ta şi te preamăresc pe tine întru toţi vecii. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Pe Împăratul slavei, Cel Unul fără de început, pe Care Îl binecuvintează puterile cerurilor şi se cutremură cetele îngerilor, lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Prealăudată, cea mai înaltă decât cerurile, care fără de sămânţă ai zămislit pe Cuvântul Cel fără de început şi ai născut oamenilor pe Dumnezeu întrupat; pentru a-ceasta pe tine toţi credincioşii pururea te mărim.  


   Să tacă adică bârfirea ritorilor, iară trâmbiţele dumnezeieştilor apostoli să strige şi cu glasuri luminate să te laude, Fecioară,  şi să te vestească cu adevărat de Dumnezeu Născătoare.  


   Fecioară, ceea ce eşti cămară a Dumnezeului Celui viu, învredniceşte-mă cămării celei tainice  şi cereşti, ca să văd frumuseţea Mirelui Hristos şi ca de-a pururea neîncetat să te măresc pe tine. 

Slavă ...

   Izbăveşte-mă, Mântuitorule, de durerea cea din iad, pentru ceea ce Te-a născut pe Tine, şi de întunericul cel mai dinafară,  şi de tartarul cel amar  şi de toată cealaltă muncă, ca împreună cu cei fără de trupuri să Te slăvesc pe Tine. 

Şi acum …

   Dezbracă-mă, Fecioară, de hainele cele de piele ale omorârii, întru care m-a îmbrăcat pe mine zavistia, şi îmbracă-mă cu veşmântul cel luminat al nemuririi, ca de-a pururea cu dragoste să te măresc pe tine. 



CANONUL MAICII DOMNULUI

MIERCURI SEARA 
 
Glas 7

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Celui ce a făcut zid în curgerea Mării Roşii  şi l-a dat lui Israil, şi a acoperit întru adânc pe Faraon cu toată oastea, să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a proslăvit. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Cort cinstit al Stăpânului te-ai arătat, de Dumnezeu dăruită, care ai cinstit firea strămoşului; pentru aceasta te rog pe tine, Curată : De toată necinstirea patimilor izbăveşte-mă.  

   Învredniceşte mintea mea cea netrebnică şi întinată, să se înalţe mai presus de materia cea lumească şi pământească şi întăreşte-o, Fecioară, să trăiască viaţa îngerilor celor fără materie. 

Slavă ...

   Înlăuntru având sădit pe a milui şi a mântui, miluieşte-mă, Doamnă,  şi mă mântuieşte pe mine desfrânatul, ca să propovăduiesc tuturor mila ta cea covârşitoare spre mine. 

Şi acum ...

   Uşă pecetluită şi grădină încuiată şi munte cu totul umbrit, rai nejefuit, care ai adus pe Hristos, Pomul vieţii celei de-a pururea vecuitoare, te cunoaştem Născătoare de Dumnezeu. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Peste ape întemeind pământul, Cuvinte, Hristoase Dumnezeule,  şi pe inimile noastre le întăreşte, ca să Te laude pe Tine.  


   Dă robilor tăi, Curată, cererile cele mântuitoare în această dumnezeiască Biserică a ta, întru care ai arătat izvorul minunilor, care de-a pururea izvorăşte prin dumnezeiasca ta venire de faţă,  şi de judecata cea veşnică izbăveşte-i.  


   Curată, ceea ce ai născut pe Hristos, Adâncul milei, mai presus de pricină  şi de cuvânt, pe Dătătorul tuturor bunătăţilor. Pentru aceea, această casă dumnezeiască a ta ai arătat-o cu adevărat, prin dumnezeiască umbrirea ta, curăţitoare de patimile cele de tot felul. 

Slavă ...

   Învredniceşte-mă, Dumnezeule, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, a mă pocăi desăvârşit, şi din inimă să suspin,  şi să plâng totdeauna cu tot sufletul  şi să mă căiesc cu tot gândul pentru acelea care le-am păcătuit cu cunoştinţă  şi cu necunoştinţă, scârbindu-Te pe Tine cel Milostiv. 

Şi acum ...

   Ceea ce eşti sicriu înţelegător, care ai născut lumii cu adevărat Mana cea nestricăcioasă, vino de faţă în mijlocul nostru, Fecioară, şi ne satură de Pâinea cea tainică, pe noi care cu dragoste şi cu credinţă şi cu adevărat te fericim pe tine. 

Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Auzit-am auzul Tău, Doamne, că Te-ai văzut pe pământ, ca să ne mântuieşti pe noi; pentru aceea strigăm : Slavă puterii Tale, Doamne.  


   Căzând în patimi trupeşti urâte  şi în multe întinăciuni sufleteşti, mă chinuiesc fiind rănit cu îndoite săgeţi; pentru aceasta te rog pe tine, Curată : Vindecă-mă, ca o atotputernică.  


   Uşă a lui Dumnezeu mai înainte te-a văzut proorocul, Fecioară preacurată, prin Care Însuşi a trecut precum ştie; pentru aceasta te rog pe tine : Deschide-mi mie uşile pocăinţei. 

Slavă ...

   De mâncarea cea vătămătoare şi de stricăciune făcătoare, împărtăşindu-se de demult Adam în Eden, toţi ne-am surghiunit cu amar din desfătare, prea-Milostive, întru care iarăşi ne-ai băgat pe noi prin mijlocirile Maicii Tale. 

Şi acum ...

   Domnul S-a întrupat din sângiurile tale cele curate,  şi tuturor oamenilor le dăruieşte pocăinţă adevărată, cu mijlocirile tale, Născătoare de Dumnezeu. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Roua cea de la Tine, Hristoase Dumnezeule,  vindecare s-a arătat nouă credincioşilor; iar pământul, celor ce cu necredinţă petrec, cădere vesteşte; pentru aceea, de noapte mânecând, cântare Ţie aducem.  


   Totdeauna păcătuind, Curată,  şi cufundată în patimi pe ştiinţa mea aducând-o, eu ticălosul m-am deznădăjduit; ci tu mă miluieşte, cea cu totul fără prihană.


   Îngreuiaţi fiind cu somnul păcatului, Curată, însă pe noi cei ce priveghem în preacinstită Casa ta, cu dumnezeiască şi trează solirea ta, miluieşte-ne Mireasă a lui Dumnezeu. 

Slavă …

   Maică Fecioară curată, lauda solirilor tale este preaînaltă pretutindeni, prin care  şi acum izbăveşte-mă din toate felurile de înconjurări ale vieţii acesteia. 

Şi acum …

   Bolnăvindu-mă foarte şi cu amândouă cumplit necăjindu-mă, Curată, mă rog să primesc de la tine sănătate sufletului şi trupului, cu rugăciunile tale. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Strigat-am către Tine, Doamne, când m-am necăjit şi ai scos din stricăciune viaţa mea, mult-Milostive.  


   De fiara mării, adică de chitul cel din mare, înghiţit fiind, după ce m-am înecat din nebunia mea, întru adânc m-am pogorât; ci dintru adânc şi de la fiară izbăveşte-mă, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Cel Atotputernic.  


   După naştere te-ai arătat precum  şi mai înainte de naştere erai, Fecioară nenuntită, Maică a lui Dumnezeu, nevătămându-se cu nimic curăţia ta; că deşi naşterea a fost mai presus de fire, dar fecioria după fire a rămas. 

Slavă ...

   Rob lenevos fiind eu, talantul cel dat mie spre lucrare l-am îngropat şi mă tem de înfricoşată venirea Ta, Mântuitorul meu, că n-am ce să răspund când vei cere de la mine neguţătoria lui; ci numai pentru rugăciunile Maicii Tale, mântuieşte-mă. 

Şi acum ...

   Gura ritoricească nu poate tâlcui cu cuvinte minunea naşterii tale, de Dumnezeu Născătoare, că pe Cel neajuns puterilor celor de sus singură, negrăit zămislindu-L, L-ai născut din Duhul Sfânt, Preacurată. 

Sedealna :

   Preasfântă, uşa lui Dumnezeu, izbăveşte-mă din porţile iadului  şi-mi arată calea pocăinţei, prin care să aflu uşa ce duce la viaţă. Povăţuitoarea celor rătăciţi, păzeşte neamul oamenilor celor credincioşi  şi mântuieşte sufletele noastre. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Cela ce prin înger pe tineri în cuptor i-ai mântuit şi văpaia în rouă ai prefăcut; bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.  


   O, taină înfricoşată şi străină ! O, auzire prea nouă ! Că Dumnezeu Fiu  al femeii S-a făcut, cu lucrul, nu cu chipul, ca pe mine fiu al lui Dumnezeu cu punere să mă facă.  


   Tu singură eşti ridicarea celor căzuţi şi îndreptarea celor ce greşesc; tu te-ai arătat povăţuitoarea celor orbi, mila celor săraci, bucuria celor sănătoşi  şi vindecarea celor bolnavi. 

Slavă ...

   Cu ploile lacrimilor adapă, Fecioară, inima mea cea înţelenită  şi îmbată brazdele sufletului meu cu umilinţa, roadele faptelor celor bune înmulţindu-le. 

Şi acum ...

   Cine va putea să povestească cu dumnezeiască cuviinţă măririle tale ? Şi puterile tale cine le va grăi ? Auzite va face laudele tale, Maică neispitită de nuntă. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos : 

   Pe Ziditorul a toate şi Mântuitorul sufletelor noastre, lăudaţi-L popoare pe Hristos Dumnezeul nostru şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

 
   Ceea ce eşti nestricată, care pe Dumnezeu L-ai zămislit fără stricăciune, pe Izvorul nestricăciunii, mintea mea cea stricată cu păcatele fă-o nestricăcioasă şi cugetele cele făcătoare de stricăciune  şi întinate goneşte-le din ea.  


   Pe tine, Biserica cea însufleţită  şi casă preasfântă, pe care a zidit-o Înţelepciunea lui Dumnezeu  şi S-a sălăşluit întru dânsa, mai presus de minte  şi de cuvânt, te rog, Curată, arată mintea mea casă a Sfântului Duh. 

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Dumnezeu Cuvântul, Cel singur fără de început  şi Care din Tatăl Cel fără de început fără de ani S-a născut, cu trup, sub ani, din tine cea Curată, ceea ce eşti una binecuvântată şi cu dar dăruită, S-a născut. 

Şi acum ...

   Biserică împodobită cu multe feluri de fapte bune şi strălucită a Celui Preaînalt, cunoscându-te pe tine, Preasfântă Fecioară, te lăudăm cu dreaptă credinţă  şi te preaînălţăm întru toţi vecii. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Pe Ziditorul a toate şi Mântuitorul sufletelor noastre, lăudaţi-L popoare pe Hristos Dumnezeul nostru şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Maică a lui Dumnezeu  şi Fecioară, care ai născut şi iarăşi fecioară ai rămas; nu este lucru al firii, ci al pogorârii lui Dumnezeu. Pentru aceasta pe tine, ca pe ceea ce numai tu singură te-ai învrednicit dumnezeieştilor minuni, pururea te mărim.  


   A lăuda cu cântări naşterea ta şi a tâlcui chipul ei şi îngerilor şi oamenilor este cu neputinţă, Maică nestricată, Mireasă nenuntită, cea între femei cu dar dăruită, pururea Fecioară.  


   Toată nădejdea mântuirii mele întru tine o pun, cu credinţă neîndoită şi cu dorire înfocată, Preacurată, mântuieşte-mă pe mine cel ce scap la tine, ceea ce singură eşti nădejdea mea cea tare şi scăparea mea cea prea nezdrobită. 

Slavă ...

   Mântuitorule, lacrimile mele pâine să mi se facă mie  şi ziua  şi noaptea, ca să plâng  şi să-mi spăl întinăciunea cea cu greu de spălat cu care din nebunia mea s-a mânjit inima mea,  şi mai mult decât zăpada să mă albesc, mărindu-Te pe Tine şi pe ceea ce Te-a născut. 

Şi acum ...

   Stăpână, cu adevărat şi chiar pe Dumnezeu singură născându-L, cu adevărat  şi chiar  şi de Dumnezeu Născătoare te-ai numit, cu chemare dumnezeiască potrivit naşterii, îmbogăţindu-te după cuviinţă cu dumnezeiască numire. 
 




CANONUL MAICII DOMNULUI

JOI SEARA 
 
Glas 7

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Celui ce a cufundat pe Faraon în Marea Roşie, cântare de biruinţă să-i cântăm, că S-a proslăvit. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Naşterea ta de Dumnezeu Născătoare, s-a arătat toată dorire  şi dulceaţă de mântuire, care goneşte toată amărăciunea cea din patimi şi din greşeli de la robii tăi.  

   Cuvântul cel subţire al dumnezeieştilor tale rugăciuni, cu totul fără prihană, opreşte viforul dulceţilor  şi al patimilor mele, ca să slavoslovesc cu alinarea inimii puterea ta cea neasemănată.

Slavă ...

   Cela ce voieşti milă, nu jertfă, ca un Milostiv,  şi toate lucrurile Tale le ţii cu mila Ta, Mântuitorule, Unule Milostive, miluieşte-mă pe mine cel nemilostiv, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale. 

Şi acum ...

   Mă tânguiesc  şi suspin cugetând la lucrurile mele cele vrednice de toată munca şi pedeapsa, însă cutezându-mă la îndurările Tale, întru rugăciune aduc  Ţie pe ceea ce Te-a născut pe Tine. 

Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Întărirea mea Te fă, Cela ce ai întărit cerurile cu cuvântul şi ai întemeiat pământul peste ape, şi mă izbăveşte, ca un Dumnezeu, de toată primejdia.  


   Cuvântul lui Dumnezeu, întru începuturi întinzând cerurile ca o piele pe nimic, cer cuvântător  şi însufleţit te-a întemeiat pe tine, Curată, pe pământ, şi ca un Soare frumos, răsărind dintru tine, luminează pe cei ce te cinstesc pe tine.  


   Cheltuind traiul vieţii mele întru lenevire  şi ajungând la sfârşit şi la apusurile vieţii, cu credinţă am alergat la tine, Cinstită, răsăritul cel gândit al Soarelui Celui neînserat, ca să nu mă apuce întunericul. 

Slavă ...

   Iisuse, Cuvinte, Soarele cel neapus al dreptăţii, Cela ce ai îndreptat toate cu darul Tău, dă-mi mie ca întru dreptate să mă arăt feţii Tale şi când mi se va arăta mie slava Ta, satură-mă, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut. 

Şi acum ...

   Ceea ce ai născut pe Dumnezeu fără de durere  şi fără de patimă, cercetează durerile inimii mele celei mult pătimaşe cu dumnezeiască cercetarea ta, că tu eşti, Stăpână, cercetarea, acoperământul şi sprijinul lumii. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Auzit-am auzul Tău, Doamne,  şi m-am temut; înţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat; că prin Crucea Ta ai stricat moartea, dăruindu-ne nouă viaţă.  


   Pe Cuvântul cel de o fiinţă cu Tatăl, netâlcuit sub ani L-ai născut, Fecioară, pe Cel iubitor de oameni  şi fără de ani, Care S-a făcut om ca să mântuiască pe om.  


   Milostivirea şi dragostea ta tinde-le peste robii tăi, Curată, care de-a pururea te roagă pe tine şi cu rugăciunile tale izbăveşte-i de munca cea înfricoşată. 

Slavă ...

   Ceea ce ai născut cu trup pe Cel fără de ani, roagă-L ca să ne izbăvească pe noi din patimile cele de mulţi ani, pe noi cei ce te lăudăm pe tine, cea cu totul fără prihană. 

Şi acum ...

   Cu credinţă adevărată  şi fierbinte alerg către tine şi strig, cea cu totul fără prihană : Tu fii-mi mie curăţitoare de greşelile cele multe, izbăvindu-mă  şi mântuindu-mă.  

Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Mânecând, Cuvinte, la slava şi lauda Ta, neîncetat lăudăm chipul Crucii Tale, pe care ni l-ai dat nouă armă de ajutor.  


   Maica Iubitorului de oameni  şi a lui Dumnezeu prealăudată Născătoare de Dumnezeu, curăţire de greşeli trimite, cu rugăciunile tale, celor ce cu credinţă şi cu dragoste întru cântări te cinstesc pe tine.  


   Stăpână, Maica lui Dumnezeu, dă-mi dezlegare greşelilor mele  şi-mi înviază sufletul cel cumplit omorât, ceea ce ai născut lumii Viaţa cea fără de moarte  şi ipostatică. 

Slavă ...

   Numai eu singur Te-am întărâtat pe Tine, mai mult decât orice om, Milostive, şi bunătatea Ta spre urgie am pornit-o; ci cu rugăciunile cele sfinte ale Maicii Tale celei nestricate mântuieşte-mă. 

Şi acum ...

   Cetele îngerilor le-ai covârşit, ca ceea ce ai întru-pat pe Dumnezeu; iar eu pe toţi covârşindu-i cu păcatele, mă înfricoşez  şi tremur,  şi te rog pe tine, Stăpână, mântuieşte-mă. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Strigat-am către Tine, Doamne, când m-am necăjit, pentru că m-am înfipt în tina adâncului multor greşeli, şi arătâdu-Te m-ai scos din stricăciune.  


   Dăruieşte-mi mie, Stăpâne, ca un Bun, inima cea zdrobită a vameşului, lacrimile desfrânatei, mărturisirea şi pocăinţa lui Manase şi întoarcerea cea fierbinte a ninivitenilor.  


   Fecioară Preacurată, ceea ce ai născut Curăţirea şi pe Făcătorul de bine al păcătoşilor, te rog pe tine, dezleagă-mi, cu rugăciunile tale cele de Maică, vinovăţiile greşelilor mele cele nemăsurate, că ai putere, ca o Maică, către Fiul tău. 

Slavă ...

   Hristoase, pe noi cei lepădaţi dedemult de la faţa Ta, cu judecata Ta cea prea dreaptă, iarăşi ne-ai chemat, ca un Milostiv, prin venirea Ta cea dumnezeiască;  şi acum, Bunule, primeşte-ne pe noi cei ce am păcătuit  şi izbăveşte-ne de cele rele, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale. 

Şi acum ...

   Pe tine, ca pe o singură bună  şi ca pe o frumoasă între femei, ca pe o neîntinată toată  şi sfântă, ca pe o sfinţită, ca pe o cinstită şi neîntinată, ca pe o mai curată decât toată făptura, aflându-te Ziditorul, S-a sălăşluit întru tine. 
 
Sedealna :

   Zămislit-ai fără de sămânţă în pântecele tău, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu,  pe Cela ce L-ai văzut spânzurat pe Cruce. Deci, roagă-L neîncetat pentru sufletele noastre. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Tiranica poruncă tinerii n-au ascultat  şi de cuptor nu s-au îngrozit, iar lui Dumnezeu au cântat : Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat. 

 
   Aflându-mă în nedumerire  şi în necaz  şi în primejdii, prea neîntinată, cu inimă fierbinte te chem pe tine : Întâmpină-mă  şi mă mântuieşte  şi îmi dă mie, Fecioară, mângâiere. 

 
   Având sufletul omorât cu călcările de poruncă cele grele, pe tine, ceea ce ai omorât iadul cu naşterea ta, te rog, Stăpână, înviază-mă, cu chipurile pocăinţei. 

Slavă ...

   Pe Maica Ta o aduc Ţie, Mântuitorule, întru rugăciune, Iubitorule de oameni, pe care primind-o, izbăveşte-mă de greşeli  şi de judecata ce va să fie  şi de munca cea veşnică. 

Şi acum ...

   Înălţimea şi adâncul şi lungimea şi lăţimea întregii zidiri văzute, mărimea naşterii tale, Stăpână, le covârşeşte, că ai întrupat mai presus de cuvânt pe Ziditorul acesteia. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos : 

   Pe Cel ce este cu adevărat Dumnezeu  şi Pricinuitor al fiinţei tuturor, pe Hristos să-L preaînălţăm şi să-L slavoslovim întru toţi vecii


   Mântuieşte-mă din stricăciune  şi din primejdii  şi din patimi, Preasfântă, căci către tine alerg, ceea ce eşti nădejdea mea şi dumnezeiasca mântuire. 

 
   În ceasul sfârşitului de la pârâşii cei cumpliţi scoţându-mă, Stăpână Fecioară, către dumnezeiasca sălăşluire tu însăţi mă povăţuieşte. 

Binecuvântăm pe Tatăl ... 

   Să lăudăm pe Fecioara cea singură între femei binecuvântată; pe Hristos preaînălţându-L  şi proslăvindu-L întru toţi vecii. 

Şi acum ...

   Deşteaptă-te, o, suflete,  şi căzând la Născătoarea de Dumnezeu, strigă : Nădejdea  şi mântuirea tuturor, izbăveşte-mă de focul cel veşnic. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ... 

   Pe Cel ce este cu adevărat Dumnezeu  şi Pricinuitor al fiinţei tuturor, pe Hristos să-L preaînălţăm şi să-L slavoslovim întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, pe Cuvântul întrupat fără de sămânţă dintru tine, cu dumnezeiască cuviinţă L-ai născut; pentru aceasta pe tine te mărim. 

 
   Fecioară, roagă pe Făcătorul  şi Ziditorul meu să mă izbăvească de judecata cea înfricoşată  şi viaţă mie să-mi dăruiască. 


   Maică Fecioară Curată, cea cu totul fără prihană, izbăveşte de întinăciunile cele sufleteşti turma ta, care te măreşte pe tine. 

Slavă ...

   Stăpâne Hristoase, Născătoarea de Dumnezeu Îţi aduce Ţie rugăciune pentru mine, pe care primind-o, izbăveşte-mă de toată munca. 

Şi acum ...

   Stăpână, totdeauna te rog pe tine : Izbăveşte sufletul meu cel smerit de osânda ce va să fie şi de muncă. 



CANONUL MAICII DOMNULUI

VINERI SEARA 
 
Glas 7

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Toiagul lui Moisi cu dumnezeiască putere Marea Roşie a despărţit şi pe popor l-a trecut, care cânta şi zicea : Să cântăm minunatului Dumnezeului nostru cântare de biruinţă, că S-a proslăvit. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Fecioară, ai covârşit cetele îngerilor cele fără de trupuri, întrupând pe Dumnezeul Cel fără de trup; pentru aceea te rog, Preacurată : Omoară toate patimile trupului meu.  

   Binecuvântată Fecioară, ceea ce eşti plină de dar, umple de dar gândul meu  şi luminează-mi sufletul, ca pururea să te binecuvintez pe tine, ceea ce cu binecuvântări ai încununat pe oameni. 

Slavă ...

   Cu apele cele izvorâtoare de viaţă, Fecioară, adapă sufletul meu cel topit de arsura păcatului ca să odrăslesc, Preacurată, spicul cel roditor al dumnezeieştii umilinţe. 

Şi acum ...

   Avându-te mare zid, voi covârşi zidirea multor păcate, îngrădindu-mă cu acoperământul tău, ceea ce eşti singură mântuirea oamenilor, singură chemarea lui Adam cel căzut. 

Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Întăreşte-mă, Doamne, întru mărturisirea dreptei credinţe, ca să nu mă clătească pe mine vrăjmaşul până în sfârşit.  


   Divan groaznic  şi înfricoşat mă aşteaptă pe mine cel ce am păcătuit, la care groaznic voi fi judecat, Fecioară Preacurată; una ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Judecătorul Cel veşnic, pe Acesta roagă-L ca să mă izbăvească atunci de munca cea cumplită.  


   Preaslăvite s-au grăit pentru tine, cetatea lui Dumnezeu, precum zice proorocul; roagă-L pururea pe Dânsul, ca pe Domnul slavei, ceea ce eşti una bună, ca să facă părtaşi slavei pe toţi cei ce cu credinţă te slăvesc. 

Slavă ...

   Odinioară, grăitorul de Dumnezeu te-a văzut pe tine, Preacurată, carte întru care s-a scris Cuvântul cu puterea Tatălui; pentru aceea roagă-te să mă scrie în cartea vieţii, rupând zapisul cel rău al păcatelor mele. 

Şi acum ...

   Născătoare de Dumnezeu, acum având îndrăzneală ca o Maică către Fiul tău, pe cei ce te laudă cu dragoste, izbăveşte-i de greşeli  şi de boli  şi de primejdii, ca toţi pururea să te slăvim. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Doamne,  şi de lauda Ta toate le-ai umplut; slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.  


   Preacurată Fecioară, deşertându-se dintru tine, Mirul, Ziditorul zidirii, toate le-a umplut de bună mireasmă, cu dumnezeieştile cunoştinţe ale preaslăvite-i voii Lui.   


   Cela ce a răsărit din pântecele tău, Fecioară preacurată, pe toate le-a luminat cu dumnezeieşti străluciri de soare; pentru aceea luminează-mă pe mine cel întunecat cu patimile. 

Slavă ...
   Umbrele Legii şi dumnezeieştile grăiri ale proorocilor cu taină te-au arătat pe tine, Fecioară, că vei naşte pe Dătătorul de Lege; pentru aceasta îndreptează-mă pe mine cel ce te laud, Maică dumnezeiască. 

Şi acum ...

   Pentru proorocii Tăi, Cuvinte, pentru dumnezeieştii şi cinstiţii Tăi mucenici, pentru cuvioşii şi drepţii Tăi, şi pentru ceea ce Te-a născut, Iubitorule de oameni, mântuieşte poporul Tău. 
 
Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Pe mine cel întunecat cu noaptea patimilor, luminează-mă, Lumina cea neapropiată, ca mânecând să strig Ţie : Lumină şi pace sunt poruncile Tale.  


   Vicleanul veliar m-a lovit cu bube  şi tot rănit făcându-mă, m-a lăsat abia viu; ci tu, Stăpână, cu doctoria ta, vindecă-le şi mă înviază.  


   Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti tare îndreptare celor căzuţi, cu rugăciunile tale cele de Maică, ridică-mă pe mine cel ce zac, mântuieşte-mă pe mine cel pierit şi luminează mintea mea, rogu-mă. 

Slavă ...

   Semnele naşterii tale, adunarea proorocilor cu taină le învăţau pentru că munte umbrit, munte netăiat, munte gras şi închegat, în multe feluri, pe tine te-a arătat.

Şi acum ...

   Omoară-mi cugetul cel pământesc al trupului meu, de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai născut Viaţa, Care cu moartea pe moarte, prin dumnezeiasca putere de tot a pierdut-o, Preasfântă curată. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Din pântecele chitului striga proorocul : Scoate din stricăciune viaţa mea. Iară noi strigăm Ţie, Atotputernice Mântuitorule : Miluieşte-ne pe noi.  


   Iona, înghiţit fiind de fiara cea din mare, preaslăvit  închipuia îngroparea şi învierea Celui născut dintru tine, Fecioară; pentru aceasta, te rog, Preacurată, răpeşte-mă de la fiara dezmierdărilor celor purtătoare de moarte.  


   Acum, cuprins fiind de dormitarea răutăţii, am căzut în somnul păcatului, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi zac pe patul deznădăjduirii; ci cu neadormită rugăciunea ta, preacurată Fecioară, luminează-mă, ridică-mă şi mă mântuieşte. 

Slavă ...

   Nu mă pricep şi mă cutremur când Te iau în minte, Doamne, şezând pe scaunul slavei Tale, că sunt înconjurat de adâncul păcatelor; ci având noianul milostivirii, miluieşte-mă şi pe mine, pentru ceea ce Te-a născut. 

Şi acum ...

   Nici un folos nu-ţi va fi, o, suflete al meu, din materia pentru care te sârguieşti  şi pentru care în deşert te topeşti cu grijile vieţii, ci toată grija arunc-o spre Domnul, Cela ce te va judeca  şi cu lacrimi strigă : Stăpâne, Iubitorule de oameni, mântuieşte-mă cu solirile celeia ce Te-a născut. 

Sedealna :

   Fecioară, punându-mi eu pe dinafară nume de evlavie, înlăuntru sunt batjocura curviei  şi râs al trufiei mă văd. Pentru că de două fiare potrivnice una alteia sunt cuprins din neluarea aminte a mea. Drept aceea, izbăveşte-mă, că tu eşti bucuria şi nădejdea sufletului meu. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   De tinerii Tăi cei din cuptor nu s-a atins focul, nici i-a supărat; atunci acei trei ca dintr-o gură cântau  şi binecuvântau, zicând : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.  


   Cei trei tineri din mijlocul cuptorului mai înainte au închipuit naşterea ta, că născând Focul nu te-ai ars. Pentru aceea, Preacurată, arde patimile inimii mele celei materialnice.  


   Fecioară, ceea ce ai născut Focul Dumnezeirii, arde uscăciunile patimilor mele şi cu lumina pocăinţei străluceşte-mă pe mine, rogu-mă, Preacurată. 

Slavă ...

   Izvoare de tămăduiri tuturor izvorăşti, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut Izvorul vieţii; ci cu rugăciunea ta cea caldă curăţeşte-mă de întinăciuni, dumnezeiască Mireasă. 

Şi acum ...

   Toate semnele dumnezeieştii tale naşteri văzându-le dumnezeieştii prooroci, cu bucurie lăudau, strigând : Prealăudate Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat. 

Cântarea a 8-a, Irmos :

   Pe Cel înfricoşat heruvimilor  şi minunat serafimilor,  şi Făcător al lumii, preoţi  şi slugi,  şi duhurile drepţilor lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

   Cel mai mare dintre prooroci, cu dumnezeiască arătare, mai înainte uşă te-a văzut, Preacurată, prin care a intrat  şi a ieşit Dumnezeu, lăsându-te pe tine pecetluită şi uşile cerului a le deschide celor ce strigă : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.  


   Preacurată, ai născut mai presus de pricină Fiu Sfânt, pe Cel ce dăruieşte sfinţenie celor ce-L sfinţesc pe Dânsul; pentru aceea umple de sfinţenie cugetul  şi sufletul meu care strigă : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

Binecuvântăm pe Tatăl ... 

   Acum rupe lanţul răutăţilor mele cu dumnezeiasca suliţă a Fiului tău, Cel ce a rupt legăturile iadului, şi luminează-mă cu podoabele nepătimirii, de Dumnezeu dăruită, ca să strig : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

Şi acum ...

   Soborul dumnezeieştilor prooroci, adunarea apostolilor şi ceata mucenicilor, Te roagă pe Tine, Hristoase, ca să izbăveşti de toată nevoia, pentru solirile Maicii Tale, pe cei ce cu credinţă strigă : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ... 

   Pe Cel înfricoşat heruvimilor  şi minunat serafimilor,  şi Făcător al lumii, preoţi  şi slugi,  şi duhurile drepţilor lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Bucură-te, Mireasă luminoasă, Maică primitoare de Lumină; bucură-te, ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Cel neîncăput; bucură-te, cea mai cinstită decât înşişi heruvimii, care ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.  


   Întru lenevire am cheltuit viaţa mea  şi am ajuns către sfârşit fără de roadă, eu ticălosul; ci tu, Maică neispitită de bărbat, dă-mi pocăinţă şi iertare greşelilor, rogu-mă, cu rugăciunile tale cele către Stăpânul.  


   Cetele cinstitelor puteri cele de sus, sfinţilor tăinuitori prooroci, slăviţilor mucenici, dumnezeieştilor apostoli, cu Născătoare de Dumnezeu, stând lângă Dumnezeu, rugaţi-vă neîncetat ca să ne izbăvim de toată vătămarea. 

Slavă ...

   Din toate părţile acum spre cele mai rele mă întind, că pe suflet defăimându-l, trupului m-am făcut rob. Vai mie ! Ce voi face ? Cum voi fugi de munci ? Cum voi dobândi mântuire ? Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, fii mie ajutătoare şi mă mântuieşte. 

Şi acum ...

   Singură ai născut, de Dumnezeu fericită, pe Fiul cel fericit, Cel ce arată fericiţi pe toţi cei ce te slăvesc pe tine, Fecioară. Pentru aceasta mă rog  ţie : Învredniceşte-mă părţii celor fericiţi.




CANOANELE  MAICII  DOMNULUI


CANONUL MAICII DOMNULUI

SÂMBĂTĂ SEARA 
 
Glas 8

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Pe Faraon cel ce se purta în căruţă l-a cufundat toiagul lui Moisi, cel ce a făcut minuni dedemult, în chipul Crucii lovind  şi despărţind marea,  şi pe Israil fugătorul, mergătorul cel pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Bucură-te, izbăvirea blestemului celui dedemult şi izvorul binecuvântării; bucură-te, Maica vieţii, surparea iadului  şi omorârea morţii; bucură-te, dezlegătoarea întristării  şi încăperea cea desfătată a bucuriei; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu prealăudată.  

   Bucură-te, cea cu totul fără prihană, căruţa Cuvântului cea cuvântătoare  şi însufleţită; bucură-te, căruţa cea davidicească cu multe nume numită, căruţa lui Dumnezeu cea cu miile înmulţită; bucură-te, ceea ce cu ne-asemănare covârşeşti pe heruvimi  şi mai presus te porţi decât serafimii. 

Slavă ...

   Bucură-te, Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai sfinţită decât puterile cele gândite; bucură-te, ceea ce eşti mai înaltă decât toată firea cea zidită; bucură-te, palatul lui Dumnezeu; bucură-te, scaun de foc; bucură-te, sfeşnic mult luminos; bucură-te, ceea ce eşti cu mii de nume numită, Stăpână. 

Şi acum ...

   Bucură-te, neîntinată, ceea ce ai odrăslit toiag din rădăcina lui Iesei; bucură-te, ceea ce prin odrăslirea toiagului lui Aaron, ai fost închipuită mai înainte cu taină şi cu adâncime; că precum acela nucile, aşa  şi tu pe Hristos L-ai înflorit. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Cel ce ai întărit cerurile cu pricepere şi ai întemeiat pământul peste ape, întăreşte-mă pe piatra Bisericii, Hristoase, că nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni.  


   Bucură-te, Stăpână, arma cea prea puternică a credincioşilor; bucură-te, părtinitoarea cea tare; bucură-te, sprijinire; bucură-te, ajutătoarea păcătoşilor; bucură-te, zidul celor ce te cheamă pe tine; bucură-te, bucuria lumii.  


   Bucură-te, întemeiată proptea a mântuirii oamenilor; bucură-te, chemarea lui Adam şi a Evei, prin care au luat iarăşi buna moştenire cea dedemult; bucură-te, ceea ce iarăşi ne-ai deschis raiul. 

Slavă ...

   Bucură-te, rugule nears; bucură-te, căruţa Luminii; bucură-te, norul Soarelui; bucură-te, preavestită  şi mult propovăduită, scaunul Împăratului; bucură-te, cetate însufleţită a lui Hristos, Dumnezeului celui viu. 

Şi acum ...

   Bucură-te, curată Stăpână, Maică neispitită de nun-tă; bucură-te, holdă nearată şi nelucrată, care ai lucrat pe Lucrătorul tuturor; bucură-te, pământule care ai răsărit Adevărul. 

Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu  şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cela ce n-ai lăsat sânurile Părinteşti  şi a noastră sărăcie ai cercetat; pentru aceasta cu proorocul Avacum strig către Tine : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.  


   Ceea ce eşti răsărit al razei Părinteşti şi al Soarelui Care a răsărit mai înainte de luceafăr din Tatăl; bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, norul cel uşor  şi însufleţit; bucură-te, Maică Fecioară; bucură-te, ceea ce eşti binecuvântată; bucură-te, cea proslăvită  şi cu totul fără prihană.  


   Stăpână, tu eşti cădelniţa de aur a Cărbunelui celui nesuferit  şi nematerialnic întru care s-a ars zapisul cel rupt al neascultării lui Adam; pentru aceasta strig  ţie «bucură-te», prin care s-a dat tuturor bucuria şi desfătarea şi îndulcirea. 

Slavă ...

   Tu eşti slava oamenilor,  şi lauda  şi fala  şi cununa şi coroana îngerilor; pentru aceasta pământul  şi cerul o Biserică prea alcătuită şi prea tocmită alcătuind, strigăm ţie : Bucură-te, Stăpâna lumii; bucură-te, ajutorarea tuturor oamenilor. 

Şi acum …

   Ceea ce eşti pat cinstit, înconjurat de  şaizeci de puternici, pe care Solomon mai înainte l-a închipuit; bucură-te, Fecioară, sicriul cel aurit al sfinţeniei celei gândite; bucură-te, cleştele cel dumnezeiesc; bucură-te, rug de foc purtător; bucură-te, uşă şi scară şi pod. 

Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti Lumină neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul ? Ci mă întoarce  şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.  


   În vremea ieşirii mele dă-mi mie să trec fără de întristare stăpânirea cea gândită şi mulţimea cea tiranică din văzduh, ca să strig  ţie, Stăpână, cu bucurie «bucură-te»; bucură-te, nădejdea cea neruşinată a tuturor.  


   Ca ceea ce ai zămislit Bucuria, bucură-te, cea cu totul fără prihană; bucură-te, Preacurată; bucură-te, floarea curăţiei cea dulce mirositoare, cu roşu vopsită; bucură-te, trandafirul fecioriei cel cu roşeală roşu vopsit  şi grădina cea bine mirositoare a lui Dumnezeu. 

Slavă ...

   Bucură-te, clondirul cel tainic, care izvorăşte mirul cel bine mirositor; bucură-te, dumnezeiască fântână care ai izvorât Apa cea vie; bucură-te, Stăpână, via cea nelucrată care ai rodit Strugurul vieţii. 

Şi acum …

   Bucură-te, uşă neumblată, prin care a trecut Însuşi Hristos Domnul; bucură-te, ceea ce ai deschis uşile raiului cu naşterea ta; bucură-te, prin care se bucură cerul şi pământul dănţuieşte, ceea ce ai împreunat cele de sus cu cele de jos. 
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele,  şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă, căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele. 


   Bucură-te, Stăpână, scoică însufleţită  şi cochilie care, din sângiurile tale cele preacurate, ai roşit haina Împăratului tuturor, cea roşie în chipul porfirii; bucură-te, Prealăudată, ceea ce ai acoperit goliciunea lui Adam.  


   Pâinea cea simţită întăreşte inimile oamenilor, Fecioară, fireşte, iar pe sufletele creştinilor le împuterniceşte sfânt numele tău cel lăudat; pentru aceasta toată limba cu bucurie îţi strigă ţie «bucură-te». 

Slavă ...

   Bucură-te, sfeşnicul cel cu strălucire de aur; bucură-te, sicriu de Dumnezeu încăpător; bucură-te, cort; bucură-te, munte sfânt; bucură-te, cetatea cea însufleţită a Dumnezeului celui viu; bucură-te, palatul lui Hristos; bucură-te, dumnezeiască Biserică mult luminoasă. 

Şi acum …

   Bucură-te, Preacurată şi cu totul fără prihană, floarea cea prea aleasă a firii; bucură-te, ceea ce eşti de obşte iubirea de cinste a neamului omenesc şi dar de Dumnezeu dat; bucură-te, ceea ce ai cinstit cu naşterea ta firea cea necinstită a oamenilor. 

Sedealna :

   Bucură-te, scaunul lui Dumnezeu cel în chipul focului; bucură-te, Fecioară, ceea ce eşti jilţ împărătesc, pat cu porfiră aşternut, cămară cu porfiră aurită, hlamidă cu roşu vopsită, sălaşul cel preacinstit, căruţa cea purtătoare de fulgere, sfeşnicul cel mult luminos; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu,  cetatea cea cu douăsprezece zidiri şi uşa cea cu aur ferecată, şi casa cea în chipul luminii, masa cea cu strălucire de aur, locaşul cel împodobit de Dumnezeu; bucură-te, Mireasă slăvită, cu picături de soare împodobită; bucură-te, singura buna cuviinţă a sufletului meu. 

Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.  


   Ceea ce eşti singură neispitită de bărbat; bucură-te, cea singură nestricată, Stăpână, Fecioara şi Maica, Născătoarea de Prunc  şi cea neispitită de nuntă; bucură-te, taina cea străină  şi înfricoşată; bucură-te, desfătarea îngerilor; bucură-te, bucuria oamenilor.  


   Sioane, cetate însufleţită a lui Hristos, Împăratul împăraţilor, pentru care preaslăvite s-au grăit; bucură-te, Mireasă a lui Dumnezeu; bucură-te, scară prin care ne mutăm de pe pământ la cer şi din stricăciune la viaţă. 

Slavă ...

   Rai de Dumnezeu sădit, grădină bine mirositoare de Dumnezeu odrăslită, te-ai arătat, Fecioară, care ai înflorit Floarea nemuririi; pentru aceasta cu un glas «bucură-te» strigăm  ţie; bucură-te, dătătoarea bucuriei; bucură-te, izvorule al dulceţii. 

Şi acum …

   Preacinstită Stăpână, izbăveşte-mă din necinstea patimilor, ca să-ţi strig ţie cu bucurie «bucură-te»; bucură-te, izvorul curăţiei; bucură-te, cămară a toată curăţia; bucură-te, lăcaşul lui Dumnezeu; bucură-te, încăperea lui Hristos. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos : 

   De  şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu; iară văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului  şi Izbăvitorului a strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

   Bucură-te, toiag care ai odrăslit din rădăcina lui Iesei; bucură-te, ceea ce neudat ai înflorit pe Hristos, Floarea cea frumoasă; bucură-te, munte gras; bucură-te, cortule umbrit; bucură-te, muntele lui Dumnezeu întru care a binevoit a locui Cuvântul Cel mai înainte de toţi vecii.  


   Cu toiagul cel de fier al sprijinirii tale celei tari, ca pe nişte câini ce latră şi ca pe nişte fiare ce răcnesc, care înconjoară smeritul meu suflet, goneşte patimile care cumplit mă înconjoară, ca să strig ţie, Fecioară, bucură-te.

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Toată te-ai înfrumuseţat, născând pe Hristos Cel frumos cu frumuseţile mai mult decât fiii oamenilor, ceea ce eşti frumoasă între femei; pentru aceasta, bucurându-ne, strigăm ţie «bucură-te»; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Curată, cea cu dar dăruită; bucură-te, ceea ce eşti mai slăvită decât toată făptura. 

Şi acum …

   Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, muntele cel netăiat pe care mai înainte l-a văzut Daniil, din care s-a tăiat Piatra cea din capul unghiului; bucură-te, cleşte de Dumnezeu primitor  şi de Cărbune purtător; bucură-te, ceea ce eşti mai sfântă decât îngerii cei fără de materie; bucură-te, cea mai cinstită decât toată zidirea. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   De  şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu; iară văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului  şi Izbăvitorului a strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Spăimânta-tu-s-a de aceasta cerul,  şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile; pentru aceasta, pe tine, de Dumnezeu Născătoare, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.  


   Iată toate neamurile te fericesc pe tine, cea de-a pururea fericită, precum mai înainte ai proorocit, de Dumnezeu Născătoare, din Duhul  cel Dumnezeiesc,  şi ţie, ca ceea ce ai născut Bucuria, îţi strigăm «bucură-te»; bucură-te, vistieria vieţii; bucură-te, fântână care izvorăşti miere sufletească.  


   Stăpână curată, tu ai îndreptat alunecarea strămoşului Adam şi întristarea strămoaşei Eva ai întors-o întru bucurie. Deci, ca ceea ce eşti pricina bucuriei, strigăm ţie «bucură-te»; bucură-te, bucuria credincioşilor; bucură-te, veselia creştinilor. 

Slavă ...

   Vrednic lucru este a striga ţie «bucură-te», că întru tine fiinţeşte Bucuria cea pururea vecuitoare, Fecioară Doamnă, Născătoare de Dumnezeu, S-a sălăşluit; bucură-te, raiule al desfătării; bucură-te, izvorul nemuririi cel cu curgere de aur; bucură-te, ceea ce reverşi frumuseţea cea adevărată. 

Şi acum …

   Pătrunde inima mea cu săgeata cea dulce a dorului tău, Prealăudată, şi mă sileşte să strig ţie «bucură-te» şi totdeauna să cânt : Bucură-te, limanul cel liniştit; bucură-te, marea cea preadulce şi neumblată, care a înecat pe faraonul cel gândit. 


 
CANONUL MAICII DOMNULUI

DUMINICĂ SEARA 
 
Glas 8

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Apa trecând-o ca pe uscat israeliteanul şi din răutatea Egiptului scăpând, striga : Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Preasfântă Fecioară, Maica lui Dumnezeu, auzi glasul meu când mă rog eu către tine  şi când ridic mâinile mele către icoana ta, ceea ce eşti cu totul binecuvântată.  

   Fii-mi mie, Fecioară, scăpare şi ajutătoare către lucrarea bunătăţilor, şi a întregii vieţi povăţuire  şi îndreptare către dumnezeiasca aşezare.

Slavă ...

   Izbăveşte-mă de gheena, pe care însumi mie prin lucruri necuvioase mi-am pricinuit-o, Izbăvitorule, şi cu rugăciunile Maicii Tale, desfătării celei veşnice învredniceşte-mă.

Şi acum …

   Tu eşti tăria neputinţei mele, a minţii mele celei deznădăjduite nădejdea, a inimii mele celei întunecate tu eşti lumina, viaţa şi mângâierea.

Cântarea a 3-a, Irmos :
 
   Doamne, Cela ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc  şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, Cela ce eşti marginea doririlor  şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni. 


   Dă-mi mie a te vedea cu mintea totdeauna şi împrejur a mă străluci cu preadulce lumina ta, Stăpână, spre veselia şi bucuria cea negrăită a smeritei inimii mele. 


   Plâns neîncetat, lacrimi necontenite, dumnezeiască frică în inimă aşezată, umilinţă fierbinte, smerenie curată  şi zdrobire inimii, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, dă-mi mie şi mă mântuieşte.

Slavă ...

   Pe pământ păcătuind, de cer mă tem, că acesta îmi va fi mie pârâş la judecata acestora, ci aici, miluieşte-mă, Mântuitorule Milostive,  şi atunci iartă-mi greşelile mele, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Şi acum …

   Sârguinţă a minţii, dor arzând de-a pururea, dragoste fierbinte de pocăinţă, osârdie înnoită dă-mi mie, Prealăudată, ca aici plângând, să dobândesc acolo mângâiere veşnică.
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Cuvinte, din munte umbros, din una Născătoarea de Dumnezeu, cu dumnezeiasca vedere proorocul mai înainte a cunoscut că Te vei întrupa şi, cutremurându-se, mărea puterea Ta. 


   Fecioară curată, ceea ce eşti nor al Soarelui Celui cu aur strălucitor şi cu totul luminos, Care a răsărit mai înainte de luceafăr din Tatăl, luminează-mi întunericul şi cu lumina ta cea dulce mângâie durerea sufletului meu şi necazul inimii mele. 


   Niciodată să nu încetezi a mă acoperi, că pe tine singură te am scăpare, întru ispite sprijinitoare, întru primejdii izbăvitoare, întru împresurări mângâietoare, întru nevoi părtinitoare, întru întristări veselie  şi întru necazuri bucurie, Stăpână.

Slavă ...

   Pe Manase, Milostive, mai înainte l-ai miluit  şi vieţii pildă l-ai pus, de neasemănată îngăduinţa, de îndelunga-răbdare  şi de multa bunătate a Ta.  Şi pe mine acum, cu solirile Maicii Tale, dacă cu milostivire mă vei mântui, Îndurate, pilda cea dintâi o covârşeşti.

Şi acum …

   Ceea ce ai izvorât Curăţirea vieţii, Izvorul cel nemuritor, Care se deşartă cu deşertare nedeşertată,  şi nu se deşertează nicidecum, ci când se deşartă, poezit şi nedeşertat şi plin se arată, Fecioară neispitită de nuntă, vieţii celei fără de moarte învredniceşte-mă.
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt pacea Ta ne-o dă nouă, Iubitorule de oameni. 


   Arată ochii mei nori de ape izvorâtori, de Dumnezeu Născătoare, de lacrimi calde şi de ape fierbinţi, care plouă picăturile cele dese, şi cu strâmtorarea şi cu tescuirea inimii mele deschizându-se, Curată. 


   Ca cela ce viaţă cu multe lacrimi şi ca cela ce drum mult suspinător săvârşesc, te rog pe tine, Fecioară, dă-mi mie spre mângâiere şi spre răsuflare, a mult pătimaşe-i şi mult chinuitei mele inimi, luminată pomenirea ta.

Slavă ...

   Din inimă suspin  şi nu am, Stăpâne, pe cel ce mă miluieşte,  şi cu amar lăcrimez  şi nimenea nu mă miluieşte, Iubitorule de bine. Deci, Tu singur, pentru ceea ce fără de sămânţă Te-a născut, mă mântuieşte, ca un Bun şi Milostiv şi Care pe toate le poţi cu stăpânirea Ta.

Şi acum …

   Cu luminosul veşmânt al veseliei celei gândite  şi al bucuriei celei mântuitoare  şi cu haină curată îmbracă-mă, ca din cămară să nu fiu lepădat afară, neavând îmbrăcăminte vrednică de nuntă, Născătoare de Dumnezeu.
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   Doamne, Cela ce pe Iona singur în chit l-ai sălăşluit, şi pe mine cel prins în mrejele vrăjmaşului, ca şi pe acela, din stricăciune mântuieşte-mă.

 
   Mă tânguiesc  şi suspin,  şi plâng  şi mă jelesc, tânguindu-mă, când îmi aduc aminte de înfricoşata venire a Fiului tău şi văd lucrurile mele, şi mă tem şi mă înfricoşez de neamăgita judecată, Mireasă a lui Dumnezeu.

 
   Neîntinată, neispitită de nuntă, Fecioară, sufletul meu cel întinat cu dezmierdările, prin baia dumnezeieştii umilinţe şi a lacrimilor celor curgătoare, spală-mă, şi de înfricoşata muncă a focului celui nestins, izbăveşte-mă.

Slavă ...

   Nu am îndrăzneală, Îndurate, după ce am păcătuit, să caut şi să văd la nemăsurata înălţime a cerului, nici să mă numesc fiu al Tău, eu desfrânatul; ci Tu, Cela ce ai nemăsurată milă, pentru rugăciunile Maicii Tale în dar mă miluieşte.

Şi acum …

   De Dumnezeu Născătoare roagă pe Dumnezeu Cuvântul, pe Care din coapsele tale cele curate L-ai născut, să-mi de-a dezlegare de păcate  şi împărtăşirii Lui celei prea dulci  şi stării aleşilor să mă învrednicească în ceasul judecăţii.

Sedealna :

   De văpaia gheenei  şi de ardere, de scrâşnirea dinţilor  şi de plângerea cea prea jalnică,  şi de despărţirea cea prea amară, de moştenirea  şi de adunarea sfinţilor, aducându-ţi aminte suflete al meu, îngrozeşte-te, şi suspină şi sârguieşte-te a şterge zapisele nenumăratelor tale datorii, cu lacrimi de umilinţă, ajutătoare neruşinată având pe Maica lui  Dumnezeu cea Curată; că prin ea se dă iertare celor ce cu dreaptă credinţă o slăvesc pe dânsa ca pe Născătoarea de Dumnezeu.
 
Cântarea a 7-a, Irmos :
 
   Tinerii cei ce au mers din Iudea în Babilon dedemult, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului o au călcat, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. 


   Cântare din buze necurate, aduc ţie celei preacurate, Născătoare de Dumnezeu, rugându-te să mă izbăvesc de gânduri necurate şi de întinăciunile trupului, o, Doamnă, neîntinată. 


   Deschis-ai uşile raiului, pe care le-a încuiat oamenilor strămoaşa; pentru aceea, Maica lui Dumnezeu, deschide-mi şi mie uşile pocăinţei, uşa raiului deschizându-mi-o mie.

Slavă ...

   Pe mine cela ce sunt cu covârşire mai necurat decât toate neamurile  şi diavolii, Milostive Hristoase, miluindu-mă, pentru mulţimea milei Tale, curăţeşte-mă  şi de gheena izbăveşte-mă cu solirile Maicii Tale celei preacurate.

Şi acum …

   Arată iubirea ta de oameni, ceea ce ai născut pe Stăpânul Cel iubitor de oameni, pentru mine săracul  şi cel cu adevărat fără de omenie,  şi cu iubire de oameni miluieşte urâciunea de oameni a mea.
 
Cântarea a 8-a, Irmos :
 
   Pe Domnul, Cel ce S-a proslăvit în muntele cel sfânt  şi în rug a arătat lui Moisi taina naşterii Pururea Fecioare, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 


   Fecioară, ceea ce eşti scăparea păcătoşilor, curăţitoarea smeriţilor, sufletul meu cel chinuit  şi necăjit,  şi totdeauna cu întunecarea tescuit, cu lumina ta cea prea dulce, cu gândită mângâiere, alină-l  şi cu totul liniştit arată-l. 


   Pe mine cel omorât înviază-mă, cel îngropat scoală-mă, pe mintea mea cea căzută la pământ ridică-o, ceea ce ai înviat pe cei morţi cu naşterea ta cea de viaţă purtătoare, ca ceea ce pe Însăşi Viaţa întru adevăr o ai născut, Marie, de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti prea binecuvântată şi prea proslăvită şi cu dar dăruită.

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Ştim, Stăpâne, bogăţia nemăsuratei şi multei milostivirii Tale, noi cei ce credem întru Tine, pentru aceea cădem la Tine împreună cu desfrânatul, toţi cu fierbinţeală; primeşte-ne pe noi cei ce am păcătuit şi năzuim la tine, pentru rugăciunile Maicii Tale; că nu este, cu adevărat nu este, Milostive, păcat care poate să biruiască iubirea Ta de oameni.

Şi acum …

   Pe cei ce în noianuri, Stăpână, cumplit se primejduiesc, adăpostiri  şi limanuri mântuitoare îi primesc,  şi pe mine cel ce mă primejduiesc în valurile cele gândite, primeşte-mă şi mă mântuieşte, ceea ce eşti limanul celor ce în furtună se trudesc cu asuprelile diavolilor, că tu eşti sprijinire şi acoperământ şi străină părtinire.

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Pe Domnul, Cel ce S-a proslăvit în muntele cel sfânt  şi în rug a arătat lui Moisi taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântecele cel fecioresc făcându-Se om; pentru aceasta, pe preacurata de Dumnezeu Născătoarea, credincioşii o mărim. 


   Ceea ce eşti sfeşnic cu totul luminos, cu aur strălucitor, Fecioară preadulce, cea în chipul soarelui, ca ceea ce eşti strălucitoare de lumină, luminează-mă; sfinţeşte-mă cu milostivirea  şi cu umilinţa curăţeşte-mă, spălându-mă de întinăciunea patimilor ca, făcându-mă curăţit, să văd sfântă icoana ta şi să mă închin şi să o sărut. 


   Ceea ce eşti nor cu raze de aur şi de strălucire purtător, ceea ce pe Raza slavei Tatălui, ceea ce pe Lumina cea dulce, cea din Lumina cea de viaţă începătoare, ceea ce pe Soarele cel mai înainte de soare L-ai răsărit trupeşte, negura sufletului meu, întunericul minţii mele, cu lumina ta cea dulce străluceşte-le.

Slavă ...

   Oştile îngerilor se vor minuna şi oamenii cei de pe pământ, Doamne, dacă cu milostivire vei mântui sufletul meu, ca un Bun, şi pe mine cel deznădăjduit dinspre toate părţile, îndurărilor Tale mă vei învrednici, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale,  şi cu mare glas, în toată lumea, înalt voi propovădui milele Tale.

Şi acum …

   
Lucru preaslăvit ai lucrat, Preacinstită, născând pe Ziditorul tău  şi Domnul. Lucrează  şi acum altă minune întru mine, păcătosul şi osânditul; îndură-te, miluieşte-mă cu milostivire  şi mântuieşte-mă cu iubire de oameni, ca o Maică a Iubitorului de oameni, pe mine cel nevrednic de iubire de oameni.
 


 
CANONUL MAICII DOMNULUI

LUNI SEARA
 
Glas 8

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Celui ce a sfărâmat războaiele cu braţul Său  şi a trecut pe Israil prin Marea Roşie, să-i cântăm Lui ca Izbăvitorului nostru, că S-a proslăvit.


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Putrejunea sufletului meu usucă-o  şi bubele rănilor, cu doctoria cea iute a Fiului tău, întru tot Curată, pentru că spre tine mi-am pus toată nădejdea mea  şi pe tine te pun înainte mijlocitoare către Fiul tău şi Dumnezeul nostru. 

   Cu lenevire  şi cu trândăvire, Stăpână, toată viaţa mea cheltuind-o, eu desfrânatul, la al tău acoperământ alerg  şi cu credinţă strig  ţie : Mântuieşte-mă cu solirile tale, Preacurată.

Slavă ...

   Cu adevărat, mai mult decât nisipul s-au numărat acum nelegiuirile mele şi păcatele care fără de ruşine le-am făcut  şi pe mine m-am întinat, ascunzând, ticălosul, pe cea după chip şi m-am făcut dugheană a nelegiuirilor.

Şi acum …

   Cu lacrimi  şi întru mult suspin  şi necaz al inimii, năzuind acum la tine, nu mă trece cu vederea, rogu-mă, ci cu mijlocirea ta, în ziua judecăţii, pe Fiul tău roagă-L ca să mă izbăvesc de muncă.
 
Cântarea a 3-a, Irmos :
 
   Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei, veselitu-m-am de mântuirea ta. 


   Picăturile lacrimilor mele şi suspinele inimii  şi ridicarea mâinilor celor întinse văzându-le, cu milostivire îndură-te spre robul tău; pentru că nu am afară de tine, Stăpână, alt ajutor. 


   Firea mea cea umezitoare cunoscând-o Născătoarea de Dumnezeu, în fiecare zi alunecând fără oprire către cele rele, vai mie ! Sprijineşte-mă  şi mă mântuieşte, pentru că nu am afară de tine, Stăpână, alt ajutor.

Slavă ...

   Întinat sunt cu sufletul şi de toate bunătăţile lipsit, de care m-am prăpădit, eu ticălosul, prin prea reaua sfătuire; drept aceea, către tine năzuiesc, pentru că nu am afară de tine, Stăpână, alt ajutor.

Şi acum …

   Cercetându-mă pe mine însumi, mă aflu pe toţi oa-menii covârşindu-i cu nelegiuirile, eu ticălosul,  şi unde voi fugi, eu ticălosul, fără numai la tine cea prea milostivă; pentru că nu am afară de tine, Stăpână, alt ajutor.
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Auzit-am, Doamne, auzul Tău  şi m-am temut, că Dumnezeu prea vecuitor fiind, cu negrăit sfat întrupându-Te, ai ieşit din Fecioară; slavă pogorârii Tale, Hristoase; slavă puterii Tale.


   Ninivitenii cei ce odată cu cenuşă  şi cu sac au lăcrimat, proorociei proorocului plecându-se, mila Fiului tău, întrutot Curată, asupra lor au tras-o; pentru aceea, pe tine te rog, milostiveşte-L pe Acesta să treacă cu vederea şi greşelile mele.

 
   O, de a mea vătămare de minte, întrutot lăudată ! Că voind, cu cele rele împreună m-am amestecat, fără simţire făcându-mă, cu totul nepăsându-mi, şi desfrânându-mă cu poftele cele fără fiinţă. Pentru aceea, povăţuieşte-mă către calea pocăinţei, întorcându-mă şi înţelepţindu-mă.

Slavă ...

   Sănătate a sufletului, sănătate a trupului dăruieşte-mi mie, ca să lucrez şi să fac voia Fiului tău, cu frică şi cu bucurie; pentru că poţi, ca ceea ce eşti Maică a Ziditorului tău,  şi faci câte voieşti celor ce cu credinţă  şi cu dor aleargă la Biserica ta, Fecioară.

Şi acum …

   Cu multă cucernicie stau înaintea icoanei tale celei preacurate, întru tot fără prihană, cerând  şi rugându-te : Să nu mă lepezi de la faţa ta pe mine, ticălosul, ci îndură-te şi din toată vătămarea şi primejdia şi din toată răutatea mântuieşte-mă.
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   Întunericul sufletului meu, risipeşte-l, Dătătorule de lumină, Hristoase Dumnezeule, Cela ce ai alungat întunericul cel mai dinainte al adâncului,  şi-mi dăruieşte lumina poruncilor Tale, Cuvinte, ca mânecând să Te slăvesc pe Tine. 


   Vai mie, cu adevărat, cu totul m-am făcut, cu nelegiuitele fapte şi cu nelegiuirile, înnoroit tot şi urât sălaş, urât de îngeri şi de oameni ! Ci cu lacrimile mele mă spală, Preacurată. 


   Înghesuit fiind de prea multe ispite, Preacurată,  şi de primejdii de pretutindenea, vai mie !  Şi clătindu-mă de furtuni şi de necazuri, păzește-mă sub acoperământul tău cel dumnezeiesc, izbăvindu-mă şi mântuindu-mă totdeauna.

Slavă ...

   Fierbinte solirea ta cea către Fiul tău uneltind-o, întru tot Curată, pentru netrebnica şi mult greşita slugă a ta, ca să aflu dezlegare de păcatele mele, pe Mântuitorul roagă-L, mai înainte de cercetare.

Şi acum …

   Să nu încetezi a mă izbăvi pe mine, mărturisindu-mi păcatele mele  şi nelegiuirile care, ticălosul, întru cunoştinţă le-am făcut; pentru aceasta strig, întru suspinuri rugându-te : Să nu lepezi pe robul tău, Stăpână.
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   Precum ai izbăvit pe proorocul dintru adâncul cel mai dedesubt, Hristoase Dumnezeule, şi pe mine mă izbăveşte de păcatele mele, ca un Iubitor de oameni,  şi îndreptează viaţa mea, rogu-mă. 


   După psalmistul, Stăpână, nelegiuirile mele s-au făcut ca o sarcină grea peste mine, îngreunându-mă,  şi pentru nebunia mea, rănile sufletului s-au împuţit  şi au putrezit. 


   Cu datorie la Biserica ta cea sfinţită am alergat, şi ca o slugă ticăită stau înainte, Stăpână; primeşte-mi rugăciunea, precum atunci Stăpânul banii văduvei.

Slavă ...

   O, cum mă  ţine pământul  şi nu mă înghite pe mine, cel de mine însumi osândit, care decât toţi oamenii mai desfrânat am vieţuit, nu mă dumiresc, ticălosul ! Ci tu eşti ceea ce mântuieşti.

Şi acum …

   Stinge, Buno, cu rourarea milei tale, săgeţile cele ce asupra mea cu vicleşug se pornesc noaptea  şi ziua, cele înfocate ale vrăjmaşului celui ce-mi dă mie război.

Sedealna :

   Gândesc la judecată şi mă tem, de întrebarea cea înfricoşată mă cutremur, de răspunsul Judecătorului mă înspăimânt şi mă îngrozesc de muncă şi de durerea focului, de întunericul tartarului, de scrâşnirea dinţilor, de viermele cel neadormit. Vai mie ! Ce voi face când se vor pune scaunele şi cărţile se vor deschide şi faptele se vor vădi ? Atunci, Stăpână, să-mi fii mie ajutătoare şi folositoare prea fierbinte, că pe tine te am nădejde, eu netrebnicul robul tău.
 
Cântarea a 7-a, Irmos :
 
   Cela ce ai mântuit prin înger pe tineri din foc  şi cuptorul cel ce ca tunetul suna l-ai prefăcut în rouă, bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. 


   Întind ochii ticălosului meu suflet, întru tot Sfântă, către tine şi strig din dor Fiului tău, Mântuitorului şi Ziditorului meu : Cu solirile Maicii Tale, Hristoase, îndură-Te spre mine. 


   Noianuri de vindecări având, Fecioară, ca una ce ai născut pe Hristos, varsă cu îmbelşugare  şi mie slugii tale, celui neputincios, celui cumplit rănit peste tot, o picătură a ta.

Slavă ...

   Întru-tot Sfântă Fecioară, de umilinţă dumnezeiască umple smeritul meu suflet, ca să ud cu evlavie, cu prea multe lacrimi, dumnezeiasca ta Biserică  şi să spăl întinăciunea patimilor.

Şi acum …

   Mireasă neispitită de nuntă, păzeşte pe toţi cei ce năzuiesc la tine, pentru că de nu vei păzi pe robii tăi, Fecioară, pierim toţi şi ne vom face mâncare diavolilor.
 
Cântarea a 8-a, Irmos :


   Cela ce acoperi cu ape cele mai pe deasupra ale Tale, Cela ce pui mării hotar nisipul  şi toate le  ţii, pe Tine Te laudă soarele, pe Tine Te slăveşte luna,  Ţie aduce toată făptura laudă, ca Făcătorului tuturor, în veci.


   Fecioară de Dumnezeu Născătoare, izbăveşte pe robii tăi atunci când va voi Fiul tău să judece tot neamul omenesc şi să despartă pe unii de alţii, vai mie, pe drepţi şi pe nedrepţi ! 


   Minune mare, cum ai hrănit cu lapte, Fecioară,  şi Fecioară te-ai arătat după naştere ! Cu adevărat, tainele tale sunt preaslăvite; pentru aceea ne închinăm  şi prea înălţăm naşterea ta cea negrăită.

Binecuvântăm pe Tatăl …

   M-am depărtat de la tine şi m-am făcut urât cu răutăţile mele. Vai ! Pentru care  şi m-am făcut batjocoră celor din jurul meu, ticălosul; ci nu trece cu vederea până în sfârşit, rogu-mă, Fecioară, pe sluga ta.

Şi acum …

   Cu muşcările amăgitorului fiind mort, înviază-mă, ceea ce ai născut Viaţa tuturor,  şi să nu-l mai laşi încă pe acesta asupra noastră, a nedumeriţilor şi a smeriţilor, să ne silnicească.

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Cela ce acoperi cu ape cele mai pe deasupra ale Tale, Cela ce pui mării hotar nisipul  şi toate le  ţii, pe Tine Te laudă soarele, pe Tine Te slăveşte luna,  Ţie aduce toată făptura laudă, ca Făcătorului tuturor, în veci.

 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce a înălţat fruntea mântuirii noastre în casa lui David, slugii Sale, întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălţime şi ne-a îndreptat pe noi pe calea păcii. 


   Ca un mare corn al binecuvântărilor înălţându-Se pe lemn Fiul tău  şi Dumnezeu, S-a sculat, întru care a rupt zapisul  şi s-a surpat vrăjmaşul până în sfârşit  şi a căzut. Pentru aceea, pe tine Preacurată, împreună cu Fiul tău şi Dumnezeu, te mărim. 


   Curgerea lacrimilor mele văzând-o, cu milostivire milostiveşte-te spre mine, Stăpână; cu a ta milă smeritul meu suflet curăţindu-l de-a pururea, păzindu-l, acoperindu-l şi din mâna diavolilor răpindu-l.

Slavă ...

   Doamnă, Stăpână curată, lauda proorocilor şi a apostolilor, frumuseţea ierarhilor, podoaba tuturor mucenicilor şi veselia cuvioşilor, desfătarea drepţilor şi bucuria necăjiţilor, nu trece cu vederea rugile robilor tăi.

Şi acum …

   Popoare  şi limbi  şi seminţii, tinerii împreună cu fecioarele, să ne apropiem cu minte curată şi toţi cei hrăniţi cu dreapta credinţă, Fecioarei şi curatei Maicii Dumnezeului nostru, cu fierbinţeală să-i strigăm : Întrutot Sfântă, mântuieşte pe toţi cu solirile tale.




CANONUL MAICII DOMNULUI

MARȚI SEARA
 
Glas 8

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Marea ai închegat-o, cufundând pe mândrul Faraon cu căruţele şi ai mântuit pe popor neudat, Doamne, şi i-ai adus pe dânşii în muntele sfinţeniei, care au strigat : Cântăm  Ţie, Dumnezeul nostru, Celui tare în războaie, cântare de biruinţă. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Să lăudăm cu sfinţite cuvântări de cântări pe cea mult lăudată, care pe Dumnezeu Cuvântul mai presus de cuvânt L-a născut, pe Cel Unul mult lăudat, pe Care Îl laudă toată firea, pe Care oştile cereşti cu dumnezeieşti cântări de laude Îl cinstesc.

   Pe lăcaşul cel curat al fecioriei, pe Biserica curăţiei, pe casa cea sfântă, pe cămara cea binemirositoare, pe saraiul cel cu lumină strălucitor, pe sălaşul darurilor, pe palatul lui Iisus, pe cea binecuvântată, să o lăudăm. 

Slavă ...

   Iubitorule de oameni, Cela ce iubeşti pe cei drepţi şi cu milostivire miluieşti pe toţi păcătoşii, pe mine cela ce mai presus decât toţi oamenii sunt mai păcătos, şi cu lucrul  şi cu cuvântul mult Te-am amărât pe Tine, îndură-Te  şi mă mântuieşte, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu. 

Şi acum …

   Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte în ceruri, te-a gătit pe tine, Fecioară, alt cer cuvântător pe pământ, mai înalt decât cerurile,  şi tăinuindu-Se de puterile cele cereşti, S-a sălăşluit întru tine, Cela ce în ceruri nu este încăput. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Cuvinte, cel ce ai întărit cerurile cu cuvântul, întăreşte mintea noastră  şi inima, ca să Te slăvim pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.  


   Eu cel ce mai înainte de omorâre sunt mort, cel ce mai înainte de îngropare sunt îngropat; cel ce mai înainte de mormânt petrec  în mormântul nesimţirii celei împietrite şi vârtoase, Stăpână, pe tine, Maica Vieţii, te rog să mă înviezi pe mine.  


   Ceea ce eşti frumuseţea lui Iacov, cea aleasă mai înainte de veci, cea bună între femei şi frumoasă, Fecioara împreună şi Maica cea neispitită de nuntă, de Dumnezeu Născătoare, Doamnă, mântuirea mea, mântuieşte-mă. 

Slavă ...

   Izvorul cel nedeşertat, fântâna cea necheltuită, pârâul cel de-a pururea curgător  şi îndestulat, paharule al milei, adâncule al îndurărilor, noianule al iubirii de oameni, Doamnă, mântuieşte-mă. 

Şi acum …

   Pe mine cel rău, ceea ce eşti bună; pe mine cel ce sunt întru multă nemilostivire, izvorule cel nedeşertat al milei, pe cel pângărit, pe cel întinat, ceea ce eşti curată şi fără prihană, Fecioară, mântuieşte-mă şi de toate acestea izbăveşte-mă.
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Proorocul Avacum cu ochii minţii mai înainte a văzut venirea Ta, Doamne. Pentru aceasta a  şi strigat : De la miazăzi va veni Dumnezeu; slavă puterii Tale, Hristoase; slavă smereniei Tale.  


   A putut mai înainte zavistia să mă izgonească de la Dumnezeu, să mă lipsească de desfătarea raiului  şi să mă dea stricăciunii. Ci tu, Fecioară, născând fără de stricăciune pe Hristos Făcătorul meu, făcându-mă fără de stricăciune, iarăşi m-ai arătat cetăţean al raiului.  


   Mursă de milostivire ne-ai izvorât nouă, ca o fântână ce izvorăşte curgere dulce  şi ca un izvor limpede curgând ape de viaţă purtătoare şi apă de băut izvorând; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, pe mine cel ars de setea patimilor celor înfocate cu totul mă răcoreşte. 

Slavă ...

   Lepădându-mă de părinteştile Tale porunci şi cheltuind întru dezmierdări bogăţia pe care mi-ai încredinţat-o, m-am făcut sărac de dumnezeieştile daruri, eu ticălosul; pentru aceasta, pe mine cel ce mă pocăiesc cu mărturisire, să nu mă urgiseşti, Milostive Doamne, pentru rugăciunile Preasfintei Fecioare. 

Şi acum …

   Fecioară neîntinată, nimeni nu s-a întinat pe pământ, precum m-am întinat eu pângăritul  şi m-am spurcat cu dezmierdările; pentru aceasta cad la tine, ceea ce eşti neîntinată; primeşte-mă  şi mă mântuieşte cu rugăciunile tale cele preacurate, ca ceea ce toate cu lesnire le săvârşeşti, ca o Maică a lui Dumnezeu Cuvântul. 

Cântarea a 5-a, Irmos : 
 
   Doamne Dumnezeul nostru, pacea Ta dăne-o nouă; Doamne Dumnezeul nostru, câştigă-ne pe noi; Doamne, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim.  


   Nedumerirea acoperă, Stăpână, naşterea ta cea neînţeleasă; cum  şi prunc naşti  şi Fecioară curată eşti; cu adevărat  şi firea întru tine cu înnoire se înnoieşte  şi legile ei se dezleagă.  


   Având, Fecioară, îndrăzneală prea mare către Domnul, Cel ce S-a născut din coapsele tale, câte voieşti totdeauna le săvârşeşti,  şi pe toate le poţi, Maica Dumnezeului celui Atotputernic; pentru aceasta voieşte numai şi mă vei mântui. 

Slavă ...

   Suflete al meu, să nu întârzii rămânând în străinătatea cea depărtată, ci aleargă degrab, vestind şi mărturisindu-te lui Dumnezeu  şi Tatălui, ca să iei dezlegare, prin solirile Născătoarei de Dumnezeu, de acelea pe care rău le-ai lucrat, în desfrâu viaţa săvârşindu-ţi. 

Şi acum …

   Ca o corabie în furtună, eu mă cufund în valurile patimilor; ceea ce eşti limanul nepătimirii, dezleagă-mi primejdia viscolului, dându-mi cercetarea ta, ca o sfinţită anghiră, Maică prea neîntinată a lui Dumnezeu Ocârmuitorului.
 
Cântarea a 6-a, Irmos : 
 
   Ca apele mării, Iubitorule de oameni, valurile vieţii mă înviforează; pentru aceasta ca  şi Iona strig către Tine, Cuvinte : Scoate din stricăciune viaţa mea, Milostive Doamne. 


   Ceea ce eşti sălaş desfătat al Stăpânului,  şi palat bine mirositor al Cuvântului  şi încăpere cuvântătoare a lui Hristos, Care pe toate le-a făcut cu cuvântul, prealăudată Maică a lui Dumnezeu, miluieşte ticălosul meu suflet. 


   Marea greşelilor mă ţine şi mă cuprinde pe mine şi întreitele învăluiri ale păcatelor mă viscolesc, iar suflarea cea potrivnică a patimilor celor unele peste altele mă trage în fundul pieirii; ci tu, ceea ce ai născut Adâncul îndurărilor, încetează-mi viscolul. 

Slavă ...

   Mai tânăr fiind, Iubitorule de oameni, ca un fiu al Tău, am cheltuit bogăţia întru fapte întinate ale desfrânării,  şi flămânzind de bunătăţile Tale, eu ticălosul, vin acum la Tine cu jale, cerându-mi iertare ca de la un Milostiv, prin mijlocirile preacuratei Fecioare. 

Şi acum …

   Preacurată, haina mea este întinată  şi făclia sufletului meu s-a stins, şi legat fiind de mâini şi de picioare cu lanţurile greşelilor mele cele multe, sunt aruncat afară; ci tu, cămara cea însufleţită a lui Dumnezeu, du-mă în cămara cea dumnezeiască. 

Sedealna :

   Mieluşeaua cea neîntinată văzând pe Mielul şi Păstorul spânzurat pe Cruce, a  strigat : Fiul meu, ce este acum această străină vedere şi fără de nădejde ? Cum Tu, fiind Viaţa tuturor, Te osândeşti asemenea ca  şi oamenii ? Ci scoală-Te, Cuvinte, a treia zi din morţi, precum ai zis. 
 
Cântarea a 7-a, Irmos : 
 
   Cuptorul haldeilor cu foc fiind ars, s-a răcorit prin Duhul, cu ajutorul lui Dumnezeu. Iar tinerii au strigat : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.  


   A te lăuda pe tine, Prealăudată, şi a te binecuvânta pe tine cea binecuvântată, Curată, nici firea îngerilor, nici a oamenilor nu poate precum se cuvine, că pe Ziditorul amândorura şi pe Făcătorul tuturor L-ai născut, rămânând Fecioară.  


   Nu am lacrimi, nu am plâns, nici pocăinţă, Preasfântă Fecioară; ci tu, ceea ce ai  şters toată lacrima de pe faţa pământului, dă-mi mie umilinţă, ca lăcrimând cu amar să spăl sufletul meu. 

Slavă ...

   Eu sunt pomul cel neroditor, cel vrednic de blestem,  şi viţa cea cu totul uscată, care nicidecum nu aduc rod de umilinţă, şi vinovat sunt tăierii şi arderii; ci să nu mă trimiţi în focul cel nestins, Hristoase, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut. 

Şi acum …

   Fecioară, avându-te pe tine mare sprijinire  şi părtinitoare neruşinată, mă voi izbăvi de focul cel vecuitor, şi de nevoia şi necazul ce va să fie, şi de scrâşnirea dinţilor şi de întunericul cel întristător. 
 
Cântarea a 8-a, Irmos : 

   Îngerii şi cerurile, pe Cel ce şade pe scaunul slavei şi neîncetat Se slăveşte ca un Dumnezeu, binecuvântaţi-L, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

 
   Bucură-te, izvorule care izvorăşti bucuria sufletească; bucură-te, dătătoarea dumnezeieştii bunătăţi; bucură-te, sălaşul bucuriei; bucură-te, încăpere sfântă, căruţă cinstită a Soarelui Celui neînserat, Născătoare de Dumnezeu Marie, ceea ce eşti binecuvântată şi prea proslăvită şi cu dar dăruită. 


   Străine şi mai presus de minte şi de gând sunt povestirile cele înfricoşate ale străinei  şi preaslăvitei naşterii tale, Marie prealăudată, că ai născut fără amesteca-re  şi fără schimbare  şi fără sămânţă pe Domnul slavei, pe Unul din Treime, pe Cel ce  şade peste heruvimi  şi peste serafimi, Care din tine S-a întrupat. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Iubitorule de oameni, izbăveşte-mă de darea de seamă cea înfricoşată, că nici un răspuns nu am nicidecum pentru răutăţile pe care le-am lucrat, Stăpâne. Că lucrurile cele dobitoceşti am făcut, dobitoceşte, cu necuvântare trăind, ci Tu, Cuvinte al  lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Tale, miluieşte-mă cu milostivire pe mine, netrebnicul robul Tău. 

Şi acum …

   Ajutorul tău cel fierbinte  şi sprijinul tău cel grabnic care s-a făcut spre mine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, mă înspăimântă, Stăpână; pentru aceasta cu bucurie strig ţie : Bucură-te, mântuirea sufletului meu şi acoperământul; bucură-te, bucuria lumii şi nădejdea mea cea tare; bucură-te, ceea ce-mi eşti mie pricinuitoare de viaţa cea veşnică. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Îngerii şi cerurile, pe Cel ce şade pe scaunul slavei şi neîncetat Se slăveşte ca un Dumnezeu, binecuvântaţi-L, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 
 
Cântarea a 9-a, Irmos : 
 
   Străin lucru este maicilor fecioria; străină este  şi fecioarelor naşterea de fii, iar întru tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta toate seminţiile pământului pe tine neîncetat te fericesc. 


   Vindecă rănile inimii mele celei ticăloase şi tămăduieşte bubele cele multe şi greu de vindecat ale sufletului  şi trupului meu, Stăpână; durerile cele cumplite vindecă-le cu dumnezeiască cercetarea ta, iar bolile cele sufleteşti şi trupeşti dezleagă-le.  


   Nu am alt mijlocitor şi părtinitor către Dumnezeu, nici sprijinitor după Dumnezeu, pe pământ, altul afară de tine, Preasfântă Stăpână; pentru aceasta cad la tine cu lacrimi fierbinţi şi cu durere a inimii, rugându-te : sprijineşte neputinţa mea. 

Slavă ...

   Sufletelor care v-aţi înstrăinat de la Dumnezeu  şi v-aţi lipsit de dumnezeieştile daruri, veniţi cu fierbinţeală luând asupră-ne întoarcerea desfrânatului  şi să strigăm : Părinte Bunule, Care eşti în ceruri, toţi Ţi-am greşit  Ţie, curăţeşte  şi mântuieşte pe cei ce aleargă la mila Ta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu. 

Şi acum …

   Ce mă voi face ? Ce voi lucra eu smeritul ? Pe cine voi avea acolo ajutor, cu mulţime de cumplite păcate fiind înfăşurat  şi cu noian de trândăvie  şi cu covârşire de nesimţire ? Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, nădejdea celor deznădăjduiţi, să nu mă ruşinezi pe mine robul tău. 




CANONUL MAICII DOMNULUI


MIERCURI SEARA 
 
Glas 8

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Cântare să înălţăm popoare minunatului nostru Dumnezeu, Celui ce a izbăvit pe Israil din robie, cântare de biruinţă cântând şi strigând : Să-Ţi cântăm  Ţie, Celui ce eşti Însuţi Stăpân. 


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Cuvinte cel împreună fără de început cu Tatăl  şi împreună de un scaun, dă-mi mie cuvânt ca de-a pururea cu cuvinte să cânt pe Fecioara, Doamna cea neispitită de nuntă, care prin cuvânt Te-a născut pe Tine, Cuvântul cel ipostatic  şi de-a pururea vecuitor  şi mai presus de minte şi de cuvânt şi de cuget.  

   Dăruieşte sufletului meu loc de bucurie şi plâns făcător de bucurie şi de patimi curăţitor; întorcându-mi în bucurie jalea mea; rupe-mi sacul cel prea aspru al păcatelor mele şi încinge-mă, Fecioară, cu dumnezeiasca veselie. 

Slavă ...

   Hristoase Împărate, ca cela ce am păcătuit mai mult decât toată firea omenească cu gândurile, vai mie, cu cuvintele, cu aducerile aminte  şi cu faptele, eu ticălosul, vin la Tine, Mântuitorule, şi strig Ţie «greşit-am»; mântuieşte-mă cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine. 

Şi acum …

   Suflete al meu smerite, vino  şi strigă către Maica lui Dumnezeu, sprijinul celor deznădăjduiţi : Ceea ce eşti acoperământul creştinilor, să nu mă părăseşti pe mine, ci mă apară şi mă mântuieşte şi din munca cea veşnică mă slobozeşte. 
 
Cântarea a 3-a, Irmos : 
 
   Cuvinte al lui Dumnezeu, Cela ce ai întărit cerurile cu mâna Ta, întăreşte  şi inimile noastre, a celor ce nădăjduim spre Tine, întru lumina cunoştinţei Tale celei adevărate.  


   Mai mult decât mierea ce îndulceşte gâtlejul cel simţit  şi mai mult decât fagurul ce îndulceşte limba  şi gâtlejul  şi decât însăşi dulceaţa, mai mult, cu adevărat, este dumnezeiescul tău nume, Fecioară, întru inima mea. 


   Stăpână, cheltuindu-mi vremea nemerniciei mele cu lenevire şi cu trândăvie, mă tem şi mă înfricoşez, închipuind întru sine-mi înfricoşatul şi groaznicul şi necăutătorul în faţă divanul naşterii tale. 

Slavă ...

   Doamne, primeşte-mi plânsul cel neîncetat, suspinul cel necontenit  şi inima cea zdrobită  şi ca un Iubitor de oameni, cu mila Ta cea nemăsurată, dă-mi iertare greşelilor care am greşit, pentru rugăciunile preacuratei Fecioare. 

Şi acum …

   Nori de ploaie slobozitori arată ochii mei, Stăpână, ceea ce eşti nor însufleţit al Apei celei dătătoare de viaţă,  şi cu picături fierbinţi de lacrimi învredniceşte-mă a mă uda totdeauna şi a mă adăpa. 
 
Cântarea a 4-a, Irmos : 
 
   Cu taină mai înainte văzându-Te proorocul pe Tine, Cuvinte, din Fecioară întrupându-Te, cu cântare striga : Slavă puterii Tale, Doamne.  


   Ceea ce ai plouat lumii Apa cea săltătoare, Care adapă pe cei ce s-au topit de arşiţa păcatelor, învredniceşte-mă a plânge cu amar, a mă uda cu lacrimile, a suspina dintru adâncul inimii mele  şi ziua  şi noaptea a-mi spăla patul meu şi a-l uda.  


   Faptele cele rele stau ca nişte muncitori, cu statornicie, ridicate acum asupra mea şi cu asprime îngrozind sufletul meu cel omorât cu greşelile; de aceea deznădăjduindu-mă, cad la tine, Fecioară, în dar miluieşte-mă pe mine ticălosul.

Slavă ...

   Tu pe mine, Hristoase, din pământ închipuindu-mă, m-ai înviat; Tu pe mine,  cu dumnezeiesc cuvânt m-ai împodobit; Tu mi-ai dat suflet  şi minte. Deci, să nu mă dobândească vrăjmaşul pe mine, zidirea Ta, nu iadul, nu întunericul, nu focul gheenei, ci Tu, ca Cela ce eşti din fire iubitor de oameni, mântuieşte-mă pentru ceea ce Te-a născut.

Şi acum …

   Afară de tine, Curată, altă ajutătoare nu am, şi afară de tine alt acoperământ nu ştiu; tu eşti nădejdea mea, tu scăparea mea, tu făcătoarea mea de bine, tu gata sprijinitoarea mea. Pentru aceea te chem pe tine : Scoate-mă din toată nevoia şi mă mântuieşte pe mine, robul tău.

Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   Mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile venirii Tale. Deci, întru acelea luminează mintea noastră, Stăpâne,  şi ne povăţuieşte pe calea vieţii.

 
   Pe mine însumi mă osândesc, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, şi mai înainte de cercare lucruri de ruşine purtând împrejur, eu cel singur osândit. Ci tu să-mi stai înainte, ca ceea ce eşti părtinitoarea tuturor, şi din osânda cea cumplită mă izbăveşte. 


   Spre tine toate nădejdile mântuirii mele mi-am pus, Maica lui Dumnezeu Fecioară, să nu mă treci cu vederea pe mine cel ce cumplit mă cufund în noianurile primejdiilor, ci dă-mi mâna ta, precum Hristos lui Petru, şi mă mântuieşte.

Slavă ...

   Şi întunericul mă acoperă  şi focul lucrurilor mele mă arde pe mine şi scrâşnirea dinţilor şi gerul tartarului mă tulbură, dar feţele cele posomorâte ale dracilor mai mult mă înfricoşează, Mântuitorule, de care mă izbăveşte, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut.

Şi acum …

   Uşa morţii îmi încuie mie, ceea ce eşti cu totul fără prihană; zăvoarele iadului ca pe un osândit acum mă apucă; ci tu fii mie uşă către viaţă, Fecioară, şi încuietorile iadului le rupe.
 
Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   Adâncul păcatelor şi viforul greşelilor mă tulbură, şi întru adâncul deznădăjduirii celei silnice mă împing, ci tinde-mi  şi mie mâna Ta cea tare, ca lui Petru, o, Îndreptătorule, şi mă mântuieşte. 


   Omorât fiind, Fecioară, cu multe călcări de poruncă, ceea ce negrăit ai născut oamenilor Viaţa, Născătoare de Dumnezeu, înviază-mă,  şi a face voile Domnului întăreşte-mă. 


   Pe tine toţi credincioşii te avem părtinitoare şi zid, noi cei ce ne aflăm întru adâncul răutăţilor şi care în valul necazurilor de-a pururea ne primejduim, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce singură eşti scăparea credincioşilor.

Slavă ...

   Manase este stâlp şi icoană a bunătăţii Tale pe pământ, iară eu mai mare povestire a iubirii Tale de oameni, Hristoase, voi fi, că minune mare este că pe mine cel mort m-ai înviat, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Şi acum …

   Fără de mamă mai înainte de trup, fără de tată după întrupare, a fost Fiul Tatălui  şi al Maicii, că acestea amândouă sunt mai presus de minte; că lui Dumnezeu se cuvin minunile cele preaslăvite.

Sedealna :

   Râul cel înfricoşat al focului celui nestins luându-l în minte, suflete al meu, înfiorează-te şi strânge-te şi de la răutate depărtează-te şi întru plângere şi întru tânguire cu amar tânguindu-te, întru zdrobirea inimii, cu smerenie aleargă mai înainte de sfârşit la Maica Domnului tău şi acesteia roagă-te ca dintru dânsul să te izbăvească, strigând : Născătoare de Dumnezeu, roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, lăsare de greşeli să mi se dea mie, că pe tine te am nădejde, eu netrebnicul robul tău.

Cântarea a 7-a, Irmos :
 
   Cela ce ai întemeiat pământul întru început,  şi cerurile cu cuvântul le-ai întărit, bine eşti cuvântat în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. 


   Îndură-te, mântuieşte-mă, Fecioară, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul cel Milostiv, şi cu lumina cea dintru tine luminează sufletul meu,  şi din cumplita lucrare, cea cu măiestrie a diavolilor, izbăveşte-mă. 


   Izbăveşte-mă, Maica Mântuitorului, pe mine cel ţinut de cumplita robie a gândurilor celor rele şi a patimilor celor de suflet stricătoare, ca, mântuindu-mă, de-a pururea după datorie să te slăvesc.

Slavă ...

   Încetează durerea sufletului meu şi negrăita chinuire, şi plângerea întru bucurie adevărată prefă-o, Îndurate, ca un Milostiv şi Mântuitor, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut.

Şi acum …

   Mântuieşte-mă, mântuieşte-mă, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeul cel Milostiv,  şi din cumplite nevoi  şi din vătămare  şi din primejdii, cu puterea ta cea tare, scoate-mă, Maica lui Dumnezeu.
 
Cântarea a 8-a, Irmos :

   Pe Împăratul cel fără de început al slavei, de Care se înfricoşează puterile cerurilor, lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălţaţi-L pe Dânsul întru toţi vecii. 


   Cuvinte, Cela ce ai făcut marea, cerul şi pământul, Cela ce schimbi firile şi prefaci stihiile şi din nou zideşti totul, Domnul vieţii, Cela ce stăpâneşti peste moarte, Cela ce pe toate le porţi numai cu singur cuvântul, din Fecioară Doamnă ai ieşit purtător de trup.


   Mă împinge către laudă dulceaţa cea dinlăuntru a preacuratului tău dor, Născătoare de Dumnezeu, şi focul cel dimprejurul inimii,  şi a îndrăzni mă pleacă ca din neroditoare buze să-ţi aduc ţie laude şi rugi, şi rugăciuni mulţumitoare şi cereri.

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Nepărăsind pe Născătorul, nedespărţindu-Te cu totul, ci întru cele înalte împreună  şezând, ca un Fiu, împreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh, ai încăput în pântecele Fecioarei, Cuvinte, mai presus de cuvânt, rămânând desăvârşit Dumnezeu, măcar de  şi Te-ai întrupat cu adevărat.

Şi acum …

   Cel Care de toată zidirea  şi de toată suflarea cea cuvântătoare  şi cea necuvântătoare, cea stricăcioasă  şi cea nestricăcioasă, cea simţită  şi cea gândită, se laudă, o, înfricoşată minune ! O, auzire străină  şi negrăită ! Ca un Dumnezeu, se vede Prunc al Maicii Fecioare.

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Pe Împăratul cel fără de început al slavei, de Care se înfricoşează puterile cerurilor, lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălţaţi-L pe Dânsul întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   Naşterea Pururea Fecioarei, ce s-a arătat mai înainte legiuitorului în munte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetate să o mărim. 


   Vino dar, ticăloase suflete, plânge-te pe sineţi mai înainte de ieşirea ta, tânguieşte-te, suspină dintru adâncurile inimii tale, şi cu jale şi cu bocet cazi şi strigă către Maica Ziditorului tău : La judecată, Stăpână, tu mă sprijineşte. 


   Toată nădejdea mântuirii mele, după Dumnezeu, spre tine am pus-o, eu robul tău; cu tine, scăparea cea nebiruită şi folositoare, întru multe împrejurări ale vieţii îmbogăţindu-mă, de Dumnezeu Născătoare; pentru aceea izbăveşte-mă de tot felul de muncă.

Slavă ...

   Scrâşnirea dinţilor mă roade şi viermele cel fără de sfârşit de tot mănâncă sufletul meu şi cheltuieşte  ştiinţa mea mai înainte de vreme, iară râul cel de foc şi de departe mă arde; pentru aceea, Iubitorule de oameni, de acestea izbăveşte-mă cu rugăciunile celeia ce Te-a născut.

Şi acum …

   Tipăreşte pe fruntea sufletului meu pecete însemnătoare a sprijinirii tale ca, văzându-mă potrivnicul, să fugă ca de o oaie a păstoriei tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca să te slăvesc ca pe o pricină a bucuriei şi a mântuirii mele.
 



CANONUL MAICII DOMNULUI

JOI SEARA
 
Glas 8

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Crucea însemnând Moisi îndrept cu toiagul, Marea Roşie a despărţit lui Israil, celui ce  pedestru a trecut-o; iar de-a curmeziş lovind-o, a unit-o împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea lui Hristos, Dumnezeului nostru, să-i cântăm, că S-a proslăvit.


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Luminează sufletul meu, ceea ce eşti sfeşnic însufleţit cu aur strălucind al Luminii celei nematerialnice, şi îmi goneşte negura patimilor mele. 

   Vrăjmaşul m-a împins în prăpastia cea mai de pe urmă a păcatului  şi în fundul răutăţii  şi în grătarul cel mai dedesubt al iadului.

Slavă ...

   Mireasă a Tatălui, Celui fără de început, Maică a Unuia-Născut Fiului Lui, Biserica Dumnezeiescului Duh, miluieşte ticălosul meu suflet.

Şi acum …

   Stricat-ai, Fecioară, amărăciunea morţii, picurând băutura nemuririi şi izvorând dulceaţa vieţii.

Cântarea a 3-a, Irmos :
 
   Toiagul spre închipuirea tainei se primeşte, că a ales cu odrăslirea preot; iară Bisericii celei mai înainte neroditoare, acum i-a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire. 


   Îndestulare nu se face celor ce te laudă pe tine, Stăpână, că tu eşti lumina şi mângâierea şi viaţa şi sprijinirea noastră. 


   Cu cântări te lăudăm pe tine, Prealăudată, ca pe ceea ce ai născut pe Domnul cel Prealăudat, pe Care Îl laudă rânduielile îngerilor.

Slavă ...

   Hristoase, izbăveşte-mă de întunericul cel mai dinafară, de amarul vierme cel cu foc arzător  şi de tot alt necaz, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Şi acum …

   Ceea ce ai omorât iadul cu Dumnezeiască naşterea ta, izbăveşte-mă de lăcaşurile cele întunecate ale iadului şi de focul cel veşnic.
 
Cântarea a 4-a, Irmos :
 
   Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale; înţeles-am lucrurile Tale şi am proslăvit dumnezeirea Ta. 


   La tânguirea cea prea amară  şi la suspinul cel nemângâiat şi prea greu, gândeşte, o, suflete, şi cu amar de aici tânguieşte-te pe tine. 


   Omorât fiind mai înainte de moarte  şi mai înainte de îngropare îngropat, eu cel mort de viu, de rea putoare sunt plin şi de putrejunea cea din mormânt.

Slavă ...

   Pe înfricoşata dare de seamă şi pe înfricoşatul Tău divan, Judecătorule, în minte luându-le, mă tem şi cu amar lăcrimez, ca un osândit; pentru aceea cad la preacurata Maica Ta.

Şi acum …

   Minunea ta covârşeşte toată mintea, că pe Domnul cel nevăzut şi fără de ani, văzut sub ani L-ai născut.
 
Cântarea a 5-a, Irmos :
 
   O, de trei ori fericite lemn, pe care S-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul, prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel ce S-a pironit pe tine cu Trupul, de  Dumnezeu Care dă pace sufletelor noastre. 


   Tânguieşte-te pe tine, o, suflete, mai înainte de ieşirea ta, ia asupră-ţi plâns  şi jeleşte-te cu amar, mai înainte până nu te apucă plânsul cel nemângâiat, căzând la Maica lui Dumnezeu. 


   Stropeşte-mă, Curată, cu apa umilinţei  şi cu picăturile milei tale dă-mi mie să vărs picături de lacrimi curăţitoare de păcate.

Slavă ...

   Când îmi aduc aminte, cu frică şi cutremur, de înfricoşata tăiere a morţii  şi de înfricoşatul Tău divan, Hristoase, mă împung cu amar la inimă; ci prin solirile Maicii Tale, fii mie Milostiv.

Şi acum …

   Carte te-a văzut pe tine, Curată, mai înainte proorocul, întru care S-a scris Cuvântul Tatălui, Care ne-a izbăvit pe noi, Născătoare de Dumnezeu, de necuvântare.

Cântarea a 6-a, Irmos :
 
   În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea Patimă mai înainte a închipuit-o arătat; de unde a treia zi ieşind, Învierea cea mai presus de lume a însemnat, a lui Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a răstignit cu trupul, şi cu Învierea cea de a treia zi, lumea a luminat. 


   Maica lui Dumnezeu, roagă pe Judecătorul să-mi fie mie blând şi lesne împăcat la judecată, şi cu ochi milostiv să caute spre mine când va şedea să cerceteze cuvintele şi faptele şi gândurile. 


   Păcătuit-am ca tâlharul, dar plâng ca desfrânata  şi strig ca cananeanca. Sufletul meu, care se îndrăceşte cu patimile ca o fiică tânără, vindecă-l, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Doctorul sufletelor.

Slavă ...

   Împărate a toate, mă înfiorez de a doua venire a Ta pe pământ,  şi de înfricoşata  şi nemitarnica judecată mă tem, căci dumnezeieştile  şi cinstitele Tale porunci nu le-am păzit şi de cele rele nu m-am depărtat; pentru aceea alerg la preacurata Fecioară şi Maica Ta.

Şi acum …

   Cu norii păcatelor, cu dulceaţa greşelilor, fiind  ţinut, şi cu negura patimilor acoperit la minte aflându-mă, noaptea, lucrurile nopţii şi ale întunericului le-am săvârşit; ci tu, Fecioară, mântuieşte-mă.

Sedealna :

   O, minune nouă ! O, taină înfricoşată ! Strigat-a Mieluşeaua, văzând pe Fiul pironit pe lemnul Crucii. Ce este aceasta, Nemuritorule  Cuvinte al lui Dumnezeu ? Cum Te vezi mort, Cela ce pământul îl clăteşti ca un Atotputernic ? Însă laud a Ta înfricoşată şi dumnezeiască pogorâre.

Cântarea a 7-a, Irmos :
 
   Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu. Însă pe cei trei tineri nu i-au îngrozit mânia cea de fiară, nici focul cel vâlvăietor, ci cu duh de rouă aducător, ce împotrivă răsuna, împreună cu focul fiind, cântau : Prealăudate Dumnezeul părinţilor  şi al nostru, bine eşti cuvântat. 


   Ceea ce ai născut adâncul milei, mântuieşte-mă pe mine cel nemilostiv  şi preadesfrânat, ca o împreună pătimitoare  şi milostivă  şi îndurată,  şi mă izbăveşte de gheena, pe mine ticălosul, ca să te laud pe tine, cea de-a pururea mult lăudată. 


   Poţi câte voieşti, Fecioară, ceea ce ai născut pe Domnul Cel puternic întru tărie, şi ai mulţimi de tămăduiri. Pentru aceea alerg la acoperământul tău, strigând ţie : Vindecă smeritul meu suflet cel bolnav.

Slavă ...

   Pe mine cela ce suspin, primeşte-mă ca pe vameşul, şi să nu mă lepezi, Cuvinte, ci, ca un mult-Milostiv, cu rugăciunile Maicii Tale celei nestricate, miluieşte-mă pe mine, cela ce cu sârguinţă cânt : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum …

   Cu picăturile milostivirii tale adapă pământul cel înţelenit al minţii mele  şi pe cel mărăcinos  şi spinos, prin lipsa dumnezeieştii ploi şi prin mulţimea patimilor, cu plugul pocăinţei ară-l.

Cântarea a 8-a, Irmos :


   Binecuvântaţi tinerii cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul, Dumnezeu Părintele; lăudaţi pe Cuvântul Cel ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut, şi preaînălţaţi pe Duhul cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor întru toţi vecii.


   Ceea ce eşti casă cerească, bucuria drepţilor, cămara slavei, îmbrăcându-mă în haină vrednică de nuntă, bagă-mă  şi pe mine în cămara Fiului tău, ca nu cumva, ca pe un netrebnic, legat de mâini  şi de picioare, să mă apuce focul.

 
   Zdrobirea inimii mele şi suspinurile cele din suflet, picăturile lacrimilor celor din  ochii mei, primindu-le, Curată, prin lacrimile cele bune slobozeşte-mă şi mă izbăveşte de lacrimile cele nefolositoare, cele din gheena, că tu ai ridicat toată lacrima de pe faţa pământului.

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Mi se pare că stau cu mintea înaintea divanului Tău, Judecătorule şi Dumnezeul meu, gol ca un osândit, înfricoşat, cutremurat, îngrijorat  şi împilat. Deci, strig : Mântuieşte-mă, Unule Milostive, pe mine cel osândit, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Şi acum …

   O, prea nouă auzire şi vedere înfricoşată şi înfocată şi străină, care întru tine, Fecioară, s-a săvârşit ! Dumnezeu S-a născut din nestricat pântecele tău şi în braţele tale S-a ţinut, Cela ce ţine toate cu dumnezeiasca putere.

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Binecuvântaţi tinerii cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul, Dumnezeu Părintele; lăudaţi pe Cuvântul Cel ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut, şi preaînălţaţi pe Duhul cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos :
 
   Moartea ce a venit neamului omenesc prin mâncarea din pom, prin Cruce s-a stricat astăzi; pentru că blestemul strămoaşei, cel a tot neamul, s-a dezlegat prin Pruncul curatei Maicii lui Dumnezeu, pe care toate puterile cereşti o măresc. 


   A vedea podoaba lui Hristos, cea cu adevărat frumoasă,  şi de raza  şi strălucirea Lui cea dulce a mă desfăta, învredniceşte-mă Stăpână. 


   Înotând în noianul păcatului  şi viscolindu-mă cu întreitele valuri ale patimilor, alerg la limanul tău cel lin, Stăpână.

Slavă ...

   Cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, mântuieşte-mă Milostive  şi prea-Îndurate, pe mine cel prea pătimaş, şi care întru răutăţi am cheltuit bogăţia Ta.

Şi acum …

   Cântare mai de pe urmă, şi întâi şi în mijloc, a arhanghelului «bucură-te» îţi aduc, Curată, că alta potrivită ţie nu pot afla.
 



CANONUL MAICII DOMNULUI

VINERI SEARA
 
Glas 8

Cântarea 1-a, Irmos :

 
   Să cântăm Domnului, Celui ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă că S-a proslăvit.


Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Preaslăvite s-au grăit pentru tine, Fecioară preaslăvită, ceea ce singură eşti slava creştinilor. Pentru aceea, pe mine care te slăvesc pe tine, fă-mă părtaş al slavei ce va să fie, prin rugăciunile tale, Preacurată, cu totul fără prihană. 

   Bine este cuvântat Rodul pântecelui tău, cea cu totul fără prihană, prin care toţi oamenii ne-am dezlegat din blestem, binecuvântată, Preacurată, nespusă minune, nepricepută vedere, mântuirea tuturor oamenilor.

Slavă ...

   Pe Tine, Doamne, totdeauna Te roagă mulţimea îngerilor, ceata ucenicilor, adunarea proorocilor, a mucenicilor, a cuvioşilor Tăi, ca să ne dăruieşti nouă, pentru Născătoarea de Dumnezeu, iertare de păcate, ca un Iubitor de oameni.

Şi acum …

   Preacurată, ceea ce ai primit în pântece Focul cel