ÎNTRU SLAVA SFINTEI  ŞI CELEI DE O FIINŢĂ

ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRȚITEI TREIMI

APOSTOLUL

Ediţia din 1974.



Citirea Apostolui :

      În săptămânile după Sfintele Paști : 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7   ;  În săptămânile după Rusalii :  1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27| 28 | 29 | 30 | 31 | 32 | 33 | 34 | 35 | 36  ;  În săptămânile Postului Mare : 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7  ;   Prochimene, aliluia, chinonice   ;  Apostolul din cursul lunilor


 

SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ


DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA DUMINICĂ A PAŞTILOR

LA LITURGHIE

Prochimen, glasul al 8-lea :
Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea.
Stih :
Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(I, 1-8)


   În cartea cea dintâi am scris, o Teofile, despre toate câte a făcut şi a învăţat Iisus, de la început până în ziua când S-a înălţat la cer, după ce prin Duhul Sfânt a dat poruncile Sale Apostolilor, pe care i-a ales. După patima Sa, Iisus li S-a arătat pe Sine viu, prin multe semne doveditoare, şi li S-a făcut văzut timp de patruzeci de zile, vorbindu-le despre cele privitoare la împărăţia lui Dumnezeu. Şi când era împreună cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care, a zis El, aţi auzit-o de la Mine. Că Ioan a botezat cu apă, iar voi în curând, după aceste zile, vă veţi boteza cu Duhul Sfânt. Atunci ucenicii care erau adunaţi acolo L-au întrebat şi au zis : Doamne, oare, în vremea aceasta vei aşeza Tu, la loc, împărăţia lui Israel ? Iar El le-a spus : Nu este al vostru ca să ştiţi vremurile sau soroacele pe care Tatăl le-a pus întru a Sa stăpânire. Ci voi, când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, veţi lua putere şi îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului.

Aliluia, glasul al 8-lea :
 
Sculându-Te vei milui Sionul, că vremea este să-l miluiești pe el, că a venit vremea.
Stih :
Domnul din cer pe pământ a privit.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ


Prochimen, glasul al 8-lea :
În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.
 
Stih : Cerurile spun slava Iui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(I, 12-17,  21-26)


    În zilele acelea, de la muntele ce se cheamă al Măslinilor şi care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă, Apostolii s-au întors în Ierusalim. Şi îndată ce au ajuns, s-au suit în foişor, unde locuiau : Petru şi Ioan şi Iacov şi Andrei, Filip şi Toma, Vartolomeu şi Matei, Iacov al lui Alfeu şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacov. Toţi aceştia stăruiau într-un cuget, în rugăciune, dimpreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Iisus, şi cu fraţii Lui. În aceste zile, sculându-se Petru în mijlocul fraţilor, iar numărul celor strânşi acolo era ca la o sută douăzeci, a zis : Bărbaţi fraţi, se cădea să se împlinească acea Scriptură pe care Sfântul Duh, prin gura lui David, a rostit-o de mai înainte despre Iuda, care s-a făcut călăuza celor ce L-au prins pe Iisus. Acela era numărat între noi şi fusese ales la această slujbă. Deci trebuie ca unul din aceşti bărbaţi care s-au adunat cu noi, în tot timpul petrecerii între noi a Domnului Iisus, începând de la botezul lui Ioan până la ziua când S-a înălţat de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui. Atunci au pus înainte pe doi : Pe Iosif numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia. Şi s-au rugat şi au zis : Tu, Doamne, Cel ce cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales, ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei de la care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui. Deci au aruncat sorţi şi sorţul a căzut asupra lui Matia şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece Apostoli.

Aliluia, glasul al 4-lea :
Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cele înalte.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ


Prochimen, glasul al 3-lea :
 Măreşte sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu.
 
Stih :
Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată de acum mă vor ferici toate neamurile.


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(II, 14-21)


    În zilele acelea, stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis : Bărbaţi iudei, şi toţi cei ce locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscut, şi ascultaţi cuvintele mele că aceştia nu sunt beţi, după cum socotiţi voi, fiindcă este deabia ceasul al treilea din zi. Dar aceasta este ceea ce s-a spus prin proorocul Ioil : Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa. Şi încă peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în acele zile, din Duhul Meu şi vor prooroci. Şi minuni voi face sus în cer, şi jos pe pământ semne : sânge, foc şi negură de fum. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, mai înainte ca să vină ziua Domnului, cea mare şi strălucită. Atunci, oricine va chema numele Domnului se va mântui.

Aliluia, glasul al 3-lea :
 Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale.
 
Stih :
Juratu-S-a lui David adevărul, şi nu-l va lepăda.


MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ


Prochimen, glasul al 6-lea :
 
Pomeni-voi numele Tău în tot neamul.
 
Stih :
Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa Părintelui tău.


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(II, 22-38)


    În zilele acelea, zis-a Petru către popor: Bărbaţi israeliteni, ascultaţi cuvintele acestea : Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, pe Acesta, fiind dat, după sfatul cel rânduit şi după ştiinţa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi luat şi, răstignindu-L, prin mâinile celor fără de lege, L-aţi omorât. Dar Dumnezeu l-a înviat, dezlegând durerile morţii, întrucât nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de moarte. Căci David zice despre El: Pururea am văzut pe Domnul înaintea mea, că El este de-a dreapta mea, ca să nu mă clatin. De aceea s-a bucurat inima mea şi s-a desfătat limba mea; chiar şi trupul meu se va odihni întru nădejde. Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune. Făcutu-mi-ai cunoscute căile vieţii; cu faţa Ta mă vei umple de bucurie. Bărbaţi fraţi, cuvine-se a vă grăi fără sfială despre strămoşul David, că a murit şi s-a îngropat, iar mormântul lui este la noi, până în ziua de azi. Dar David, fiind prooroc şi ştiind că Dumnezeu i S-a jurat cu jurământ să aşeze pe tronu-i din rodul coapselor lui, mai înainte văzând el, a vorbit despre învierea lui Hristos : că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui n-a văzut putreziciune. Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, pentru Care noi toţi suntem martori. Deci, înălţându-se prin dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, L-a revărsat pe Acesta, cum vedeţi şi auziţi voi acum. Căci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis : Zis-a Domnul Domnului meu : Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. Cu neclintire să ştie deci toată casa lui Israel că Dumnezeu pe Acest Iisus, pe Care voi L-aţi răstignit. L-a făcut Domn şi Hristos. Auzind ei acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi Apostoli : Bărbaţilor şi fraţilor, ce să facem ? Petru le-a răspuns : Pocăiţi-vă ! Şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt.

Aliluia, glasul al 6-lea :
Măreşte sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu.


JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ


Prochimen, glasul al 3-lea :
Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi împăratului nostru, cântaţi.
 
Stih :
Popoare bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(II, 38-43)


    În zilele acelea, zis-a Petru către popor : Pocăiţi-vă ! Şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru. Şi prin alte multe vorbe, Petru mărturisea Evanghelia şi-i îndemna pe ei, zicând : Mântuiţi-vă de neamul acesta abătut de la Dumnezeu. Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat; şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. Şi stăruiau în învăţătura Apostolilor şi în cuminecare, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin Apostoli, şi frică mare îi stăpânea pe toţi.

Aliluia, glasul al 4-lea :
Sporeşte şi împărățeşte pentru adevăr.
 
Stih :
Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ


  Prochimen, glasul al 4-lea :
 
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate întru înţelepciune le-ai făcut.
 
Stih :
Binecuvântează suflete al meu pe Domnul. Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(II, 1-8)

   În zilele acelea, Petru şi Ioan s-au suit la Templu, pentru rugăciunea din ceasul al nouălea. Şi era un om olog din naştere, pe care-l aduceau şi-l puneau în fiecare zi, la poarta Templului, zisă Poarta frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în Templu. Acesta, văzând pe Petru şi pe Ioan că vor să intre în Templu, le-a cerut milostenie. Şi Petru, căutând spre el împreună cu Ioan, a grăit : Uită-te la noi ! Iar ologul i-a privit cu luare aminte, aşteptând să capete ceva de la ei. Atunci Petru a zis : Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau : În numele lui Iisus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă. Şi apucându-l de mana dreaptă, l-a ridicat şi îndată picioarele şi încheieturile i s-au înzdrăvenit şi, sărind, a stat în picioare şi a început să umble. Şi a intrat cu ei în Templu şi umbla şi sărea şi lăuda pe Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 8-lea:
 Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne.


SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ


Prochimen, glasul al 3-lea :
 
Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu.
Stih :
Domnul este apărătorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa.


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(III, 11-21)


    În zilele acelea, fiindcă ologul cel vindecat se ţinea de Petru şi de Ioan, tot poporul, uimit, a alergat la ei, în pridvorul numit al lui Solomon. Iar Petru, văzând aceasta, a rostit către popor : Bărbaţi israeliteni, de ce vă minunaţi de acest lucru, sau de ce staţi cu ochii aţintiţi la noi, ca şi cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acest om să umble ? Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri a preaslăvit pe Fiul Său Iisus, pe Care voi L-aţi dat prins şi L-aţi tăgăduit în faţa lui Pilat, care găsise cu cale să-L libereze. Dar voi v-aţi lepădat de Cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă dăruiască un ucigaş. Aţi omorât pe începătorul vieţii, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi noi îi suntem martori. Prin credinţa în numele Lui, pe acesta, pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi, l-a întărit numele lui Iisus şi credinţa cea întru El i-a dat lui, înaintea voastră a tuturor, această întregire a trupului.

Aliluia, glasul al 5-lea :
Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat.
 Stih : Că a întărit lumea, care nu se va clinti.





SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAȘTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

 
 
DUMINICA

A DOUA DUPĂ PAŞTI, A LUI TOMA


  Prochimen, glasul al 3-lea :
 
Mare este Domnul nostru şi mare este tăria Lui şi priceperea Lui nu are hotar.
Stih :
Lăudaţi pe Domnul, că este bun.


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(V, 12-20)


    În zilele acelea, prin mâinile Apostolilor, se făceau semne şi minuni multe în popor, şi erau cu toţii, într-un cuget, în pridvorul lui Solomon. Şi nimeni dintre ceilalţi nu cuteza să se alăture de ei, dar poporul îi lăuda. Şi din ce în ce mai mult sporeau cei ce credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei; aşa încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe năsălii, ca, venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei. Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi se tămăduiau. Atunci s-a sculat arhiereul şi toţi cei împreună cu el, care ţin de eresul saducheilor, şi s-au umplut de pizmă. Şi au prins pe Apostoli şi i-au pus în temniţa obştească. Dar un înger al Domnului, în timpul nopţii, descuind porţile temniţei şi scoțându-i afară, le-a poruncit : Mergeţi şi staţi în Templu şi vorbiţi poporului toate cuvintele acestei vieţi.


 Aliluia, glasul al 8-lea :
Veniţi să ne bucurăm de Domnul.
Stih :
Că Dumnezeu mare este Domnul, şi Împărat peste tot pământul.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAȘTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(III, 19-36)


    În zilele acelea, Petru a zis către popor : Pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre şi să vină de la faţa Domnului vremuri de uşurare, trimițând pe Cel propovăduit mai dinainte vouă, pe Iisus Hristos, pe Care trebuie să-L primească Cerul până la anii aşezării din nou a tuturor celor despre care a grăit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac. Moise a zis, într-adevăr, către părinţi : Domnul Dumnezeu va ridica vouă între fraţii voştri prooroc ca mine. Pe El să-L ascultaţi, în toate câte vă va spune. Şi tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela va fi nimicit din popor. Iar toţi proorocii de la SamuiI şi ceilalţi câţi au grăit mai înainte au vestit zilele acestea. Voi sunteţi fiii proorocilor şi ai Legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii noştri, grăind către Avraam : Şi întru seminţia ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului. Dumnezeu, înviind pe Fiul Său, L-a trimis întâi la voi, să vă binecuvânteze, ca fiecare să se întoarcă de la răutăţile sale.

MARȚI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(IV, 1-10)


    În zilele acelea, când Apostolii vorbeau către popor, au venit asupra lor preoţii, căpetenia gărzii Templului şi saducheii, fiind tulburaţi că Apostolii învaţă poporul şi vestesc, întru Iisus, învierea din morţi. Şi punând mâna pe ei, i-au pus sub pază, până a doua zi, căci atunci era seară. însă mulţi din cei ce auziseră cuvântul au crezut, astfel că numărul bărbaţilor credincioşi s-a făcut ca la cinci mii. Iar a doua zi s-au strâns laolaltă mai-marii lor şi bătrânii şi cărturarii din Ierusalim şi Anna arhiereul şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi câţi erau din neamul arhieresc. Şi i-au adus în mijlocul sinedriului şi i-au întrebat : Cu ce putere sau într-al cui nume aţi făcut voi aceasta ? Atunci Petru, umplându-se de Duhul Sfânt, le-a vorbit : Mai-mari ai poporului şi bătrâni ai lui Israel, fiindcă noi suntem astăzi cercetaţi pentru o facere de bine către un om bolnav, ca să răspundem în ce chip s-a făcut el sănătos, cunoscut să vă fie vouă tuturor şi la tot poporul Israel că în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, în numele Lui stă acesta sănătos în faţa voastră !

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(IV, 18-22)


    În zilele acelea, văzând căpeteniile îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, erau în mare mirare, fiindcă îşi dădeau seama că sunt oameni fără carte şi simpli; dar îi cunoşteau că fuseseră împreună cu Iisus. Şi văzând pe omul cel tămăduit stând cu ei, nimic n-aveau ce să zică împotrivă, ci le-au poruncit să iasă afară din sinedriu şi s-au sfătuit unii cu alţii şi au zis : Ce vom face acestor oameni ? Căci este ştiut tuturor locuitorilor din Ierusalim că printr-înşii s-a făcut o minune cunoscută şi nu putem să tăgăduim. Dar ca aceasta să nu se răspândească mai departe în popor, cu ameninţare să le poruncim să nu mai vorbească, în numele acesta, nimănui. Deci, chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască, nici să mai înveţe în numele lui Iisus. Petru şi Ioan, răspunzând, le-au zis : Judecaţi de este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu. Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut şi am auzit. Dar ei, după ce i-au ameninţat din nou, le-au dat drumul, negăsind nici un chip cum să-i pedepsească, din pricina poporului, fiindcă toţi preaslăveau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se făcuse. Iar omul cu care se făcuse această minune a vindecării avea mai mult ca patruzeci de ani.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(IV, 23-81)


    În zilele acelea, după ce au fost sloboziţi, Apostolii au venit la ai lor şi le-au spus câte le-au vorbit lor arhiereii şi bătrânii. Ci ei, auzind, într-un cuget au ridicat glasul lor către Dumnezeu şi au grăit : Stăpâne, Dumnezeule, Tu care ai făcut cerul şi pământul şi marea şi toate cele ce sunt într-însele, Tu eşti care prin Duhul Sfânt şi prin gura părintelui nostru David, slujitorul Tău, ai zis : Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat cele deşarte ? Ridicatu-s-au împăraţii pământului şi stăpânitorii s-au adunat laolaltă împotriva Domnului şi împotriva Hristosului Său. Căci, cu adevărat, în cetatea aceasta, asupra Sfânt-Fiului Tău Iisus, pe Care Tu L-ai uns, s-au adunat împreună şi Irod şi Ponţiu Pilat, cu păgânii şi cu neamurile lui Israel, spre a face toate câte mâna Ta şi sfatul Tău mai dinainte au rânduit să fie. Şi acum, Doamne, caută spre ameninţările lor şi dă robilor Tăi să propovăduiască cuvântul Tău cu toată îndrăzneala, întinzând dreapta Ta spre vindecare şi săvârșind semne şi minuni, prin numele Sfânt-Fiului Tău, Iisus. Şi pe când se rugau astfel, locul unde erau adunaţi s-a cutremurat şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi vesteau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINȚILOR APOSTOLI, CITIRE :
(V, 1-11)


    În zilele acelea, un om oarecare, anume Anania, cu Safira, femeia lui, şi-au vândut ţarina şi, în înţelegere cu femeia lui, a oprit din preţ, o parte, iar partea ce a rămas a adus-o şi a pus-o la picioarele Apostolilor. Petru a grăit atunci : Anania, pentru ce a umplut satana inima ta, ca să minţi tu Duhului Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinei ? Dacă n-o vindeai şi rămânea, nu-ţi rămânea ţie ? Şi dacă ai vândut-o preţul ei nu era în stăpânirea ta. Cum de ai pus în inima ta lucrul acesta ? N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu. Şi Anania, auzind aceste vorbe, a căzut şi a murit. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi ascultătorii. Atunci, sculându-se cei tineri, au înfăşurat pe Anania şi, scoţându-l afară, l-au îngropat. Şi după un răstimp, ca de trei ceasuri, a intrat şi femeia lui, neştiind cele întâmplate. Iar Petru a întrebat-o : Spune-mi mie, cu atâta aţi vândut ţarina ? Iar Safira a răspuns : Da, cu atâta. Atunci Petru i-a grăit : De ce v-aţi învoit voi să ispitiţi Duhul Domnului ? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor scoate afară şi pe tine. Iar Safira a căzut deodată la picioarele lui Petru şi a murit. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă şi, scoţând-o afară, au îngropat-o lângă bărbatul său. Şi s-a făcut frică mare peste toată Biserica şi peste toţi cei ce auzeau acestea.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(V, 21-32)


    În zilele acelea, Apostolii au intrat de dimineaţă în templu şi învăţau poporul. Ci venind arhiereul şi cei ce erau cu el, au adunat soborul şi pe toţi bătrânii fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să-i aducă pe Apostoli. Dar, ducându-se slujitorii, nu i-au găsit în închisoare. Deci s-au întors şi, dând de veste, le-au spus : Temniţa am găsit-o încuiată cu toată străşnicia şi pe paznici stând la uşă; dar, când am descuiat înăuntru n-am găsit pe nimeni. Când au auzit aceste cuvinte, căpetenia gărzii Templului şi mai-marii preoţilor nu ştiau ce să creadă despre ei şi ce poate să fie aceasta. Dar venind cineva, le-a dat de veste : Iată, oamenii, pe care i-aţi pus în închisoare, sunt în Templu, stând şi învăţând poporul. Atunci s-a dus căpetenia gărzii cu slujitorii lui şi i-a adus, dar nu cu sila, căci se temeau de popor să nu-i omoare cu pietre. Şi aducându-i, i-au pus în faţa sinedriului şi arhiereul i-a întrebat, zicând : Au nu v-am poruncit vouă, cu tot dinadinsul, să nu mai învăţaţi în numele Acesta ? Şi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi voiţi să aduceţi asupra noastră sângele acestui Om ! Ci Petru şi Apostolii, răspunzând, au zis : Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni. Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Iisus, pe Care voi L-aţi omorât, spânzurându-L pe lemn. Pe Acesta, Dumnezeu, cu dreapta Sa, L-a înălţat Stăpânitor şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţă şi iertarea păcatelor. Şi pentru acestea suntem martori noi şi Duhul Sfânt, dat de Dumnezeu celor ce-L ascultă.





SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAȘTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ
 
 DUMINICA

A TREIA DUPĂ PAŞTI, A MIRONOSIŢELOR


Prochimen, glasul al 2-lea :
 
Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi-a fost mie spre mântuire.
 
Stih :
Certând, m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat.


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI CITIRE :
(VI, 1-7)


    În zilele acelea, înmulţindu-se ucenicii, eliniştii iudei au început să murmure împotriva evreilor că, la împărţirea zilnică de hrană, văduvele lor erau trecute cu vederea. Atunci cei doisprezece au chemat mulţimea ucenicilor şi le-au zis : Nu este potrivit ca noi, părăsind cuvântul lui Dumnezeu, să slujim la mese. Drept aceea, fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi, cu nume bun, plini de Duhul Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă; iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului. Sfatul a plăcut întregii adunări şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia. Pe aceştia i-au înfăţişat înaintea Apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei. Şi cuvântul lui Dumnezeu creştea şi numărul ucenicilor din Ierusalim sporea foarte şi mulţime mare de preoţi veneau la credinţă.

Aliluia, glasul al 2-lea :
Auză-te Domnul în ziua necazului, scutească-te numele Dumnezeului lui Iacob
Stih : Doamne, mântuieşte pe împăratul și ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAȘTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(VI, 8-15; VII, 1-5, 17-60)


    În zilele acelea, Ştefan, fiind plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor. Atunci, din sinagoga ce se zice a libertinilor şi a cirenenilor şi a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, s-au sculat unii şi au început să se sfădească cu Ştefan. Dar nu puteau să se măsoare cu înţelepciunea şi cu duhul cu care el vorbea. Atunci au pus la cale pe nişte oameni, care să zică : Noi l-am auzit spunând cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu. Şi au întărâtat poporul şi pe bătrâni şi pe cărturari şi, năvălind asupră-i, l-au luat pe sus şi l-au dus la sinedriu. Acolo, au pus martori mincinoşi, care au zis : Acest om nu conteneşte cu vorbele lui de hulă împotriva locului celui sfânt şi împotriva Legii. Căci l-am auzit zicând despre Iisus Nazarineanul că El va strica locul acesta şi va schimba datinile pe care le avem predanie de la Moise. Şi aţintindu-şi ochii asupra lui Ştefan, toţi cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui, ca faţa unui înger. Atunci arhiereul a întrebat : Adevărate sunt acestea ? Iar Ştefan a grăit : Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi ! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, mai înainte ca să locuiască în Haran. Şi i-a poruncit : Ieşi din pământul tău şi din rudeniile tale şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta. Atunci a ieşit din pământul caldeilor şi a locuit în Haran. Iar de acolo, după moartea tatălui său, l-a strămutat în această ţară, în care locuiţi voi acum. Dar aici nu i-a dat să stăpânească niciun picior de pământ, iar Solomon I-a zidit Lui casă. Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în clădiri făcute de mâini omeneşti, precum zice proorocul : Cerul este tronul Meu şi pământul aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă veţi clădi pentru Mine ? — Zice Domnul — sau care este locul odihnei Mele ? Au nu mâna Mea a făcut toate acestea ? Voi cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum părinţii voştri, aşa şi voi ! Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit părinţii voştri ? Omorât-au pe cei ce au vestit de mai înainte sosirea Celui drept, Căruia vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut acum voi, care aţi primit Legea cu rânduială de la îngeri şi n-aţi păzit-o ! Auzind ei acestea, fremătau de furie şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. Dar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi căutând la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus, stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Atunci a zis : Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu ! Iar ei, strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile şi au năvălit asupra lui toţi într-un cuget. Şi după ce l-au scos afară din cetate, au început să-l bată cu pietre. Şi martorii şi-au pus jos veşmintele, la picioarele unui tânăr, numit Saul. Şi pe când ucideau cu pietre pe Ştefan, acesta se ruga şi zicea : Doamne Iisuse, primeşte duhul meu ! Apoi îngenunchind, a strigat cu voce tare : Doamne, nu le socoti lor acest păcat ! Şi grăind acestea a adormit. Iar Saul se învoise la uciderea lui Ştefan.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(VIII, 5-17)


    În zilele acelea, Filip, coborându-se într-o cetate a Samariei, propovăduia pe Hristos. Şi mulţimile erau cu luare aminte şi în acelaşi cuget la cele spuse de către Filip, ascultându-i şi văzând semnele pe care le săvârşea. Căci din mulţi care aveau duhuri necurate, duhurile răcneau cu putere şi ieşeau şi mulţi slăbănogi şi ologi se tămăduiau. Deci, în acel oraş era mare bucurie. Dar acolo era, de mai înainte, un bărbat anume Simon, care era vrăjitor şi amăgea poporul Samariei, zicând cum că este cineva de seamă. Şi toţi, de la mic şi până la mare, ascultau de el şi ziceau : Aceasta e puterea lui Dumnezeu, numită cea mare. Şi ascultau de el, fiindcă, de multă vreme, cu vrăjile lui, îi uimise. Iar când au crezut lui Filip, care le binevestea despre împărăţia lui Dumnezeu şi despre numele Lui Iisus Hristos, bărbaţi şi femei s-au botezat. Atunci Simon a crezut şi el şi s-a botezat şi era mereu cu Filip. Uitându-se la seninele şi la marile minuni ce se făceau, era peste măsură de mirat. Atunci Apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. Aceştia, pogorându-se, s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt, căci nu se pogorâse încă peste niciunul din ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus. Atunci şi-au pus mâinile peste ei şi au primit Duhul Sfânt.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(VIII, 18-25)


    În zilele acelea, Simon, dacă a văzut că Duhul Sfânt se dă prin punerea mâinilor Apostolilor, le-a adus bani şi le-a zis : Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca pe oricine voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt. Dar Petru a zis către el : Banii tăi, cu tine odată, să fie spre pierzare ! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani. Tu n-ai parte, nici moştenire la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Drept aceea, pocăieşte-te de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doară ţi se va ierta cugetul inimii tale, căci văd că eşti fiere de amărăciune şi prins în legăturile nedreptăţii. Simon a răspuns şi a zis : Rugaţi-vă voi la Domnul pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din cele ce aţi zis. Iar ei, mărturisind şi grăind cuvântul lui Dumnezeu, s-au întors la Ierusalim şi în multe sate ale samarinenilor au propovăduit Evanghelia.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(VIII, 26-39)


    În zilele acelea, îngerul Domnului a grăit către Filip şi i-a zis : Scoală-te şi mergi spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalim la Gaza. Şi s-a sculat şi a mers. Şi iată un bărbat din Etiopia, famen, mare dregător al Candachiei, împărăteasa Etiopiei, vistiernic peste toată vistieria ei, care venise la Ierusalim să se închine, se întorcea acasă şi, şezând în căruţa lui citea pe proorocul Isaia. Iar Duhul i-a zis lui Filip : Apropie-te şi ţine-te de carul acesta. Şi alergând, Filip l-a auzit cum citea pe proorocul Isaia. Atunci l-a întrebat : Înţelegi, oare, ce citeşti ? EI a răspuns : Cum aş putea să înţeleg, de nu mă va călăuzi cineva ? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă lângă el. Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta : Ca un miel care se aduce spre junghiere şi ca o oaie fără glas înaintea celui ce o tunde, aşa nu şi-a deschis gura Sa. Întru smerenia Lui, judecată Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine-l va spune ? Că se ridică de pe pământ viaţa Lui. Şi famenul, răspunzând, a întrebat pe Filip : Rogu-te, despre cine zice proorocul acesta, despre sine ori despre altcineva ? Iar Filip, deschizând gura sa şi pornind de la scriptura aceasta, i-a binevestit lui pe Iisus. Şi pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă ? Iar famenul a zis : Iată apa ce mă opreşte ca să mă botez ? Filip a rostit : Dacă crezi din toată inima, este cu putinţă. Iar el a răspuns şi a zis : Cred ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Şi a poruncit să stea căruţa; şi s-au pogorât amândoi în apă, Filip şi famenul, şi l-a botezat. Iar când au ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip şi famenul nu l-a mai văzut. Ci el s-a dus în calea lui cu bucurie.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(VIII, 40; IX, 1-19)

    În zilele acelea, Filip s-a aflat în Azot; şi, mergând, bine vestea în toate cetăţile, până ce a sosit la Cezareea. În vremea aceasta, Saul suflând mereu ameninţare şi omor împotriva ucenicilor Domnului, s-a dus la arhiereu şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc, că, dacă va afla acolo pe vreunii, atât bărbaţi cât şi femei, că sunt pe calea aceasta, să-i aducă legaţi la Ierusalim. Dar pe când călătorea el şi era aproape de Damasc, o lumină din cer l-a învăluit deodată ca într-un fulger. Şi Saul, căzând la pământ, a auzit un glas care-i zicea : Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti ? El a zis : Cine eşti Tu, Doamne ? Iar Domnul a zis lui : Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti în ţepuşă cu piciorul. Ci el, tremurând şi fiind îngrozit a răspuns : Doamne, ce voieşti să fac ? Iar Domnul i-a grăit : Scoală-te şi intră în cetate şi ţi se va spune ţie ce trebuie să faci. Iar bărbaţii, care mergeau cu el pe cale, stăteau înmărmuriţi, căci glasul îl auzeau, dar nu vedeau pe nimeni. Şi Saul s-a sculat de la pământ, dar, deşi avea ochii deschişi, nimic nu putea să vadă. Atunci l-au luat de mână şi l-au dus în Damasc. Şi trei zile a fost fără vedere, şi n-a mâncat, nici n-a băut. Iar în Damasc era un ucenic, anume Anania, și Domnul i-a zis, în vedenie. Anania ! Şi el a răspuns : Iată-mă, Doamne ! Iar Domnul a zis către el : Scoală-te, mergi pe uliţa care se cheamă Uliţa dreaptă şi la casa lui Iuda întreabă de un om din Tars, cu numele Saul; căci iată, este în rugăciune. Şi a văzut, în vedenie, pe un bărbat, anume Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iar vederea. Ci Anania a răspuns : Doamne, despre omul acesta am auzit de la mulţi câte rele a făcut sfinţilor Tăi, în Ierusalim. Şi aici chiar are putere de la arhierei să lege pe toţi care cheamă numele Tău. Ci Domnul a zis către el : Mergi, fiindcă acesta îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea păgânilor şi a împăraţilor şi a fiilor lui Israel. Căci Eu îi voi arăta câte trebuie să sufere el pentru numele Meu. Deci s-a dus Anania şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile pe el, a grăit : Frate Saule, Domnul Iisus, Cel ce ţi S-a arătat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca să-ţi primeşti vederea şi să te umpli de Duh Sfânt. Şi îndată au căzut de pe ochii lui ca nişte solzi; şi iarăşi a văzut şi, sculându-se, a fost botezat. Apoi, luând de mâncare, s-a întărit.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(IX, 18-31)


    În zilele acelea, a stat Saul cu ucenicii din Damasc câteva zile. Şi degrabă, în sinagogi, a propovăduit pe Iisus, că El este Fiul lui Dumnezeu. Iar toţi care îl auzeau se mirau foarte şi ziceau : nu este, oare, acesta cel care schingiuia în Ierusalim pe cei ce cheamă acest nume şi n-a venit aici pentru aceea ca să-i ducă pe ei legaţi, la arhierei ? Şi Saul se întărea din ce în ce mai mult şi-i punea la încurcătură pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta este Hristos. Şi după ce au trecut zile mai multe, iudeii s-au sfătuit să-l omoare, însă uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Dar ei păzeau zi şi noapte la porţile Damascului ca să-i ridice viaţa. Ucenicii lui însă, luându-l noaptea, l-au pogorât peste zid, lăsându-l jos într-o coşniţă. Şi venind în Ierusalim, Saul încerca să se alăture de ucenici, dar toţi se temeau de el, necrezând că este ucenic. Atunci Varnava, luându-l pe el, la dus la Apostoli le-a istorisit cum a văzut în cale pe Domnul, cum a vorbit Domnul cu el şi cum a predicat în Damasc, fără sfială, în numele lui Iisus. Deci era cu ei înăuntru şi în afară de Ierusalim, şi lucra cu îndrăzneală pentru Domnul, vorbind şi întrebându-se cu evreii elinişti. Ei însă umblau ca să-l ucidă. Dar fraţii, prinzând de veste, l-au dus pe Saul la Cezareea şi de acolo l-au trimis la Tars. Iar Bisericile, prin toată Iudeea, Galileea şi Samaria, aveau pace, întărindu-se şi umblând în frica Domnului şi sporind prin chemarea într-ajutor a Sfântului Duh.






SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A PATRA DUPĂ PAŞTI , A SLĂBĂNOGULUI


Prochimen, glasul al 3-lea :
Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi.
 
Stih :
Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(IX, 32-42)


   În zilele acelea, Petru, trecând pe la toţi, a venit şi la sfinţii care locuiau în Lidia. Şi acolo a găsit pe un om, anume Enea, care de opt ani zăcea în pat, fiindcă era paralitic. Atunci Petru i-a zis : Enea, te vindecă Iisus Hristos. Scoală-te şi strânge-ţi patul. Şi s-a sculat numaidecât. Şi l-au văzut toţi cei ce locuiau în Lida şi în Saron, care s-au întors la Domnul. Iar în Iope era o uceniţă cu numele Tavita, care, în tălmăcire, înseamnă căprioară; aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile ce făcea. Şi s-a întâmplat, în acele zile, că ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi după ce au scăldat-o, au pus-o în foişor. Ci Lidia fiind aproape de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în Lidia, au trimis pe doi bărbaţi la el, rugându-l : Nu pregeta să vii până la noi. Atunci, Petru s-a sculat şi a venit cu ei. Iar când a sosit, l-au dus sus în foişor şi lingă el au stat plângând toate văduvele, care îi arătau cămăşile şi veşmintele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele. Şi Petru a scos pe toţi afară, a îngenunchiat şi s-a rugat şi, întorcându-se către trup, a zis : Tavita, scoală-te ! Şi ea şi-a deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut. Şi dându-i mâna, Petru a ridicat-o. Apoi a chemat pe sfinţi şi pe văduve şi le-a dat-o vie. Iar minunea aceasta s-a făcut cunoscută în întreaga Iope şi mulţi au crezut în Domnul.

       Aliluia, glasul al 3-lea :
Întru Tine, Doamne, am nădăjduit să nu mă ruşinezi în veac ; întru dreptatea Ta scapă-mă și mă scoate.
Stih :
Fii mie Dumnezeu apărător și casă de scăpare ca să mă mântuieşti.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
 (X, 1-16)


   În zilele acelea, în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaş din cohorta care se chema Italica, cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui, şi care făcea multe milostenii poporului şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna. Şi a văzut în arătare, lămurit, pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi grăindu-i : Corneliu ! Iar Corneliu căutând la el şi înfricoşându-se, a răspuns : Ce este, Doamne ? Şi îngerul a zis : Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu. Şi acum, trimite oameni la Iope şi cheamă să vină pe unul Simon, care se numeşte şi Petru. Acesta găzduieşte la un tăbăcar, Simon, a cărui casă este lingă mare. Petru îţi va spune ce trebuie să faci. Şi după ce s-a dus îngerul care vorbea cu el, Corneliu a chemat pe doi din oamenii săi de casă şi un ostaş cucernic din straja lui, şi, spunându-i toate, i-a trimis la Iope. A doua zi, pe când mergeau pe drum şi se apropiau de oraş, Petru s-a suit, către ceasul al şaselea, în foişor, ca să se roage. Şi i s-a făcut foame şi voia să mănânce, dar pe când gazdele găteau masa, a venit peste el o răpire de sine. Şi a văzut cerul deschis şi pogorându-se un lucru ca o faţă mare de pânză, legată în patru colţuri, lăsându-se pe pământ. În ea erau toate dobitoacele cu patru picioare şi târâtoarele pământului şi păsările cerului. Iar un glas a strigat către Petru : Scoală, Petre, junghie şi mănâncă. Ci Petru a răspuns : Nicidecum, Doamne, căci niciodată n-am mâncat nimic spurcat sau necurat. Şi iar, a doua oară, i-a zis glasul : Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate. Şi aceasta s-a făcut de trei ori şi îndată pânza s-a ridicat la cer.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(X, 21-33)

   În zilele acelea, Petru, s-a coborât la bărbaţii trimişi la el de Corneliu, şi le-a zis : Iată, eu sunt acela pe care îl căutaţi. Care este pricina pentru care aţi venit ? Iar ei i-au zis : Corneliu, sutaşul, om drept şi temător de Dumnezeu şi cu mărturie bună de la tot neamul iudeilor, a primit poruncă prin sfântul înger să trimită să te cheme acasă la el, ca să audă cuvinte de la tine. Atunci Petru i-a chemat înăuntru şi i-a ospătat. Şi a doua zi s-a sculat şi a ieşit cu ei; iar câţiva din fraţii cei din Iope l-au însoţit. În ziua următoare, au intrat în Cezareea. Iar Corneliu îi aştepta şi chemase acasă la el rudeniile sale şi prietenii cei mai de aproape. Şi când a fost să intre Petru, Corneliu, ieşindu-i înainte, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat şi i-a zis : Scoală-te. Şi eu sunt om. Şi, vorbind cu el, a intrat şi a găsit mulţimea celor adunaţi. Şi a grăit către ei : Voi ştiţi că nu se cuvine unui bărbat iudeu să se întovărăşească sau să se apropie de cel de alt neam, dar mie Dumnezeu mi-a arătat să nu zic de niciun om că e spurcat sau necurat. Drept aceea, chemat fiind să vin, am venit fără îndoire. Deci vă întreb : Pentru care cuvânt aţi trimis după mine ? Corneliu a răspuns : Cu patru zile în urmă, postisem până la ceasul acesta şi îmi făceam rugăciunea de ceasul al nouălea din zi, la mine în casă; când iată un bărbat, în veşmânt alb strălucitor, a stat în faţa mea. Şi el a zis : Corneliu, auzitu-s-a rugăciunea ta şi milosteniile tale au fost pomenite înaintea lui Dumnezeu. Trimite, dar, la Iope şi cheamă pe Simon, cel ce se numeşte Petru; el găzduieşte în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare. Deci îndată am trimis la tine; şi tu ai făcut bine că ai venit. Iar acum suntem toţi de faţă înaintea Iui Dumnezeu, ca să ascultăm toate câte sunt poruncite ţie de la Dumnezeu.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI
LA     ÎNJUMĂTĂŢIREA     PRAZNICULUI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(XIV, 6-18)


   În zilele acelea, Pavel şi Varnava au înţeles primejdia şi au fugit în oraşele Licaoniei: Listra şi Derbe şi prin împrejurimi; şi acolo propovăduiau Evanghelia. Iar în Listra, un om, neputincios de picioare şedea jos, că era olog din pântecele maicii sale şi nu umblase niciodată. Acesta asculta la Pavel cum vorbea. Iar Pavel, căutând la el şi văzând că are credinţă ca să fie vindecat, a zis cu glas puternic : Scoală-te, drept, în picioare. Şi acesta a sărit şi a umblat. Iar mulţimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, au strigat în limba licaonă şi au zis : Zeii, luând asemănare omenească, s-au pogorât la noi. Şi ziceau de Varnava că e Zeus, iar de Pavel că e Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului. Iar preotul lui Zeus, al cărui templu era înaintea cetăţii, aducând la porţi tauri şi cununi, voia, împreună cu mulţimile să le aducă jertfe. Ci Apostolii Pavel şi Varnava, când au auzit, şi-au rupt veşmintele, au sărit în mulţime şi au strigat, zicând : O bărbaţilor, de ce faceţi aceasta ? Doar şi noi suntem oameni, cu aceleaşi slăbiciuni ca voi; însă noi vă vestim vestea cea bună, ca să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni către Dumnezeul cel viu, Care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele; şi Care, în veacurile trecute, a îngăduit ca toate neamurile să meargă în căile lor, deşi El nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi şi vremuri roditoare, umplând de hrană şi de veselie inimile voastre. Şi vorbind ei acestea, deabia au potolit mulţimile, ca să nu le aducă jertfă.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(X, 34-43)


   În zilele acelea. Petru fel deschizându-şi gura, a grăit : Cu adevărat cunosc că Dumnezeu nu este părtinitor, ci, în orice neam, cel ce se teme de Dumnezeu şi face dreptate, primit este înaintea Lui, ca să asculte cuvântul pe care El l-a trimis fiilor Iui Israel, binevestind pace, prin Iisus Hristos. Acesta este Domn peste toate. Voi ştiţi despre cele petrecute în toată Iudeea, cu începere din Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan, adică despre Iisus din Nazaret : cum L-a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere şi cum a umblat El din Ioc în loc, făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El. Şi noi suntem martori pentru toate câte a făcut, şi în ţara iudeilor şi în Ierusalim, El pe Care L-au omorât, spânzurându-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, şi L-a dat să Se arate, nu la tot poporul, ci nouă martorilor mai dinainte rânduiţi de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu El, după învierea Lui din morţi. Şi ne-a poruncit să propovăduim poporului şi să mărturisim că El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie judecător al celor vii şi al celor morţi. Despre Acesta mărturisesc toţi proorocii : Că tot cel ce crede în El va dobândi iertarea păcatelor, prin numele Lui.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI. CITIRE :
(X, 44-48; XI, 1-10)


   În zilele acelea, pe când grăia încă Petru, Duhul Sfânt S-a pogorât peste toţi care ascultau cuvântul. Iar credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi, văzând că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste păgâni; căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi şi slăvind pe Dumnezeu. Atunci Petru a grăit : Poate, oare, cineva, să-i oprească de la apa botezului, pe aceştia care au luat Duhul Sfânt, ca şi noi ? Deci a poruncit să fie botezaţi în numele Lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe Petru să rămână la ei câteva zile. Şi Apostolii şi fraţii care erau prin Iudeea au auzit că şi păgânii au primit cuvântul Iui Dumnezeu. Deci, când Petru s-a suit în Ierusalim, credincioşii tăiaţi împrejur se priceau cu el, zicându-i: Ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei. Atunci Petru a început să le pună înainte faptele pe rând şi a zis : Eu eram în cetatea Iope şi mă rugam; şi am văzut, întru uimirea minţii, o vedenie; un lucru pogorându-se ca o faţă mare de pânză legată în patru colţuri, lăsându-se jos din cer şi a venit până la mine. Mă uitam bine la ea şi luam seama; şi am văzut dobitoacele cele cu patru picioare ale pământului şi fiarele şi târâtoarele şi păsările cerului. Şi am auzit un glas care-mi zicea : Scoală-te, Petre, junghie şi mănâncă. Ci eu am răspuns : Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea. Dar glasul mi-a grăit din cer a doua oară : Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate. Aceasta s-a făcut de trei ori şi au fost luate iarăşi toate în cer.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(XII, l - 11)


   În zilele acelea, regele Irod Agripa a pus mâna pe câţiva din fruntaşii Bisericii, ca să-i piardă. Şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Şi, văzând că este pe placul iudeilor, a mai luat şi pe Petru, şi erau tocmai zilele Azimilor; deci, prinzându-l, l-a băgat în închisoare, dându-l la patru străji, de câte patru ostaşi, ca să-l păzească, hotărât fiind ca, după Paşti, să-l aducă înaintea poporului. Deci Petru era păzit în închisoare, pe când, de către Biserică, necontenit se făceau pentru el rugăciuni la Dumnezeu. Dar când Irod era să-l scoată afară, Petru dormea în noaptea aceea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii păzeau temniţa. Şi iată îngerul Domnului a venit deodată, iar în casă a strălucit lumină. Şi, lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat şi i-a zis : Scoală-te degrabă ! Iar lanţurile i-au căzut de la mâini. Apoi îngerul a rostit către el : Încinge-te şi încalţă-te cu sandalele. Şi Petru a făcut aşa. Şi i-a mai zis : Pune haina pe tine şi vino după mine. Şi, ieşind, a mers după înger, dar nu ştia că ceea ce se făcea prin înger este adevărat, ci i se părea că are o vedenie. Şi, după ce a trecut de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta cea de fier, care duce în cetate, şi poarta s-a deschis singură. Apoi, ieşind, au mers înainte cât a ţinut o uliţă şi îndată îngerul a pierit de lângă el. Atunci Petru, venindu-şi în sine, şi-a zis : Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scos din mana lui Irod şi din toate câte aştepta poporul iudeilor.






SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A CINCEA DUPĂ PAŞTI, A SAMARINENCEI

Prochimen, glasul al 4-lea :
 
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut.
Stih :
Binecuvântează suflete al meu pe Domnul. Doamne, Dumnezeul meu măritu-Te-ai foarte.


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(XI, 19-30)


   În zilele acelea, Apostolii, cei ce se risipiseră din tulburarea întâmplată cu Ştefan, au pătruns până în Fenicia şi în Cipru şi în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, fără numai iudeilor. Dar au fost printre ei câţiva din Cipru şi din Cirene, care, venind în Antiohia, au vorbit şi elinilor şi le-au binevestit pe Domnul Iisus. Şi mâna Domnului era cu ei şi mare număr au crezut şi s-au întors la Domnul. Iar vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim şi au trimis pe Varnava până la Antiohia. Şi sosind acesta şi văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi îndemna pe toţi să stăruiască întru Domnul cu tot din adâncul inimii, căci era bărbat bun şi plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi s-a adăugat mulţime multă credincioşilor Domnului. Apoi Varnava a plecat la Tars, ca să caute pe Saul şi, aflându-l, l-a dus la Antiohia, şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini. În acele zile au venit, din Ierusalim în Antiohia, prooroci. Şi unul dintre ei, cu numele Agav, s-a sculat şi a arătat, prin Duhul, că peste toată lumea va să fie o foamete mare, care s-a şi întâmplat în zilele lui Claudiu. Atunci ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită ajutor fraţilor care locuiau în Iudeea; ceea ce au şi făcut, trimiţând la cei bătrâni ajutorul prin mâna lui Varnava şi a lui Saul.

Aliluia, glasul al 4-lea :
Încordează, bine sporeşte şi împărăteşte pentru adevăr, blândeţe şi dreptate, şi te va povăţui minunat dreapta ta.
Stih :
Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceasta le-a uns pe tine, Domnul Dumnezeul tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii tăi.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(XII, 12-17)


   În zilele acelea, gândindu-se Petru la cele petrecute cu el, a mers acasă la Maria, mama lui Ioan, numit şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi fraţi și se rugau. Şi bătând Petru în uşa de la poartă, o slujitoare, cu numele Rodi, s-a dus să asculte şi, cunoscând vocea lui Petru, de bucurie nu a deschis uşa, ci alergând înăuntru a spus că Petru stă înaintea uşii. Ei însă i-au zis : Nu eşti în toată firea. Ci ea stăruia că este aşa. Iar ei ziceau : Este îngerul lui. Dar Petru bătea mereu în poartă. Deschizând deci l-au văzut şi au rămas uimiţi. Şi, făcându-le cu mâna semn să tacă, le-a povestit în ce chip Domnul l-a scos pe el din temniţă. Apoi a zis : Spuneţi aceasta lui Iacov şi fraţilor. Şi a ieşit şi s-a dus în alt loc.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(XII, 25; XIII, 1-12)


   În zilele acelea, Varnava şi Saul, după ce au îndeplinit slujba lor, s-au întors de la Ierusalim la Antiohia, luând cu ei pe Ioan, numit şi Marcu. În Biserica din Antiohia erau prooroci şi învăţători : Varnava, Simeon, căruia îi zicea Niger, Luciu Cirineul, Manain cel ce fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, şi Saul. Şi, pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a grăit: Osebiţi-Mi pe Varnava şi pe Saul pentru lucrul la care i-am chemat. Atunci, postind şi rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. Deci aceştia, minaţi de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru. și ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagoga iudeilor. Iar pe Ioan îl aveau de ascultare. După aceea au străbătut toată insula până la Pafos şi acolo au dat de un iudeu, vrăjitor şi prooroc mincinos, al cărui nume era Varusus, şi care era în preajma dregătorului Serghie Paul, bărbat înţelept. Acesta, chemând la sine pe Varnava şi pe Saul, a căutat cu tot dinadinsul să audă cuvântul lui Dumnezeu. Dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul, căci aşa se tălmăceşte numele lui, străduindu-se să întoarcă pe dregător de la credinţă. Atunci Saul, care se numeşte și Pavel plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, și a zis : O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte ? Şi acum, iată, mâna Domnului te-a lovit. Şi orb vei fi şi soarele nu-l vei mai vedea până la o vreme. Şi, îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. Atunci dregătorul, văzând ce s-a făcut, a crezut, mirându-se foarte de învăţătura Domnului.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(XIII, 13-24)


   În zilele acelea, de la Pafos, Pavel şi cei ce erau împreună cu el s-au urcat în corabie şi au venit la Perga Pamfiliei. Ioan însă despărţindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim. Ci ei, plecând din Perga, au ajuns la Antiohia, în Pisidia, şi, intrând în sinagogă într-o zi de sâmbătă, au şezut. Iar după citirea Legii şi a proorocilor, maimarii sinagogii au trimis la ei, zicându-le : Bărbaţi fraţi, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere pentru popor, vorbiţi. Atunci, sculându-se Pavel şi făcându-le cu mâna semn să tacă, a grăit : Bărbaţi israeliteni şi voi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi : Dumnezeul acestui popor al lui Israel a ales pe părinţii noştri şi pe popor l-a înălţat, când era străin în pământul Egiptului, şi cu braţ înalt i-a scos de acolo; și vreme ca de patruzeci de ani i-a hrănit în pustie, şi nimicind şapte neamuri în ţara Canaanului, pământul acelora l-a dat lor spre moştenire. Şi au trecut ca la patru sute cincizeci de ani. Şi după aceasta le-a dat lor judecători, până la Samuil proorocul. Şi după aceea au cerut împărat şi Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, Saul, feciorul lui Chiş, bărbat din seminţia lui Veniamin. Iar după ce l-a înlăturat, le-a ridicat ca împărat pe David, căruia i-a zis, mărturisind : Aflat-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele. Şi din urmaşii acestuia. Dumnezeu, după făgăduinţă, i-a adus lui Israel un Mântuitor, pe Iisus, după ce Ioan a propovăduit, înaintea venirii Lui, botezul pocăinţei la tot poporul lui Israel.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(XIV, 20-28; XV, 1-4)


   În zilele acelea, înconjurându-i ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate. A doua zi însă a ieşit cu Varnava către Derbe. După ce au propovăduit şi în acel oraş şi au făcut ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconia şi la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruiască în credinţă şi arătându-le că prin multe suferinţe ni se cade nouă să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. Apoi, cu rugăciuni şi cu ajunări, le-au hirotonit preoţi în fiecare biserică, şi i-au încredinţat pe ei Domnului în care crezuseră. Iar după ce au străbătut Pisidia, au venit în Pamfilia şi, propovăduind cuvântul încă o dată în Perga, au coborât la Atalia. De acolo au mers pe apă la Antiohia, de unde fuseseră daţi în seama harului lui Dumnezeu, pentru lucrul pe care-l împliniseră. Iar când au sosit şi au adunat Biserica, au vestit toate câte a făcut Dumnezeu cu ei şi că a deschis păgânilor uşa credinţei. Şi au petrecut acolo cu ucenicii multă vreme. Şi unii, pogorându-se din Iudeea, învăţau pe fraţi zicând că; dacă nu vă tăiaţi împrejur, după datina lui Moise, nu puteţi să vă mântuiţi. Pavel şi Varnava au avut cu ei multă pricină şi împotrivire. Atunci fraţii au rânduit ca Pavel şi Varnava şi alţi câţiva dintre ei să se ducă, pentru aceste neînţelegeri, la Apostolii şi la preoţii din Ierusalim. Deci ei, trimişi fiind de Biserică, trecură prin Fenicia şi prin Samaria, istorisind despre întoarcerea păgânilor şi făcând mare bucurie tuturor fraţilor. Sosind în Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de Apostoli şi bătrâni, şi au spus câte a făcut Dumnezeu cu ei.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(XV, 5-12)


   În zilele acelea, unii din eresul fariseilor, care trecuseră la credinţă, s-au ridicat şi au grăit : Trebuie să-i tăiaţi împrejur şi să le porunciţi să păzească Legea lui Moise. Atunci, Apostolii şi preoţii s-au adunat ca să cerceteze acest lucru. Şi după multă cercetare, s-a sculat Petru şi le-a spus : Bărbaţi fraţi, voi ştiţi că, din primele zile, Dumnezeu m-a ales dintre voi ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. Şi Dumnezeu, Cel ce cunoaşte inimile, le-a dovedit aceasta, dându-le Duhul Sfânt, ca şi nouă, şi, prin credinţă curăţind inimile lor, între noi şi ei n-a făcut nici-o deosebire. Acum deci pentru ce ispitiţi pe Dumnezeu şi vreţi sa puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi n-am putut să-l purtăm ? Ci, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem că ne vom mântui în acelaşi chip ca şi aceia. Atunci toată mulţimea a tăcut şi a dat ascultare lui Varnava şi lui Pavel, care au istorisit câte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei, între neamuri.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(XV, 35-41)


   În zilele acelea, Pavel şi Varnava petreceau în Antiohia, învăţând şi binevestind, împreună cu mulţi alţii, cuvântul Domnului. Dar, după un timp, Pavel a zis către Varnava : Întorcându-ne, să cercetăm pe fraţi, în fiecare oraş în care am vestit cuvântul Domnului, şi să vedem cum se află. Şi Varnava ţinea să ia împreună cu ei şi pe Ioan, care se numeşte Marcu. Pavel însă socotea că pe Marcu, care se despărţise de ei din Pamfilia şi nu venise alături la lucrul Evangheliei, nu trebuie să-l ia cu ei. Deci s-a iscat neînţelegere între ei, aşa că s-au despărţit unul de altul. Şi Varnava a luat pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru, iar Pavel, alegându-şi pe Sila, a plecat încredinţat de către fraţi harului Domnului. Şi străbătând Siria şi Cilicia, a întărit Bisericile.




SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A ŞASEA DUPĂ PAŞTI , A ORBULUI

Prochimen, glasul al 5-lea :
Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în veac.
Stih :
Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor.

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(XVI, 16-34)


   În zilele acelea, când ne duceam noi, Apostolii, la locul de rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică, care avea duh pitonicesc şi care, ghicind, aducea mult câştig stăpânilor ei. Aceasta, ţinându-se după Pavel şi după noi, striga zicând : Aceşti oameni sunt slujitori ai Dumnezeului Celui Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii. Şi aceasta a făcut-o mai multe zile. Iar Pavel, mâniindu-se, s-a întors şi i-a zis duhului : În numele lui Iisus Hristos, îţi poruncesc să ieşi din ea. Şi în acel ceas a ieşit. Iar când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au dus în piaţă, înaintea dregătorilor. Şi, ducându-i la judecători, au zis : Aceşti oameni, care sunt iudei, tulbură cetatea noastră; ei ne învaţă obiceiuri care nouă, ca romani, nu ne este îngăduit să le primim, nici să le facem. Şi s-a ridicat şi mulţimea împotriva lor. Atunci judecătorii le-au rupt veşmintele şi au poruncit să-i bată cu vergi. Şi, după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să-i păzească cu grijă. Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a băgat în fundul temniţei şi le-a strâns picioarele lor în butuci. Şi, către miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântece de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi ascultau la ei. Şi deodată, s-a făcut cutremur mare de pământ, aşa că s-au zguduit temeliile temniţei şi într-o clipă s-au deschis toate uşile şi legăturile tuturor s-au dezlegat. Atunci, deşteptându-se temnicerul şi, văzând deschise uşile închisorii, a tras sabia, gata să-şi ia viaţa, căci credea că cei închişi au fugit. Dar Pavel a strigat cu glas puternic şi a zis : Să nu-ţi faci nici-un rău, că toţi suntem aici. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila; şi, scoţându-i afară, după ce pe ceilalţi i-a zăvorit la loc, le-a zis : Domnilor, ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc ? Ci ei au răspuns : Crede în Domnului Iisus şi te vei mântui, tu şi casa ta. Şi i-au predicat lui cuvântul Domnului şi tuturor celor din casa lui. Atunci el, luându-i la sine, într-acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată. Apoi, ducându-i în casă, a pus masa şi s-a veselit cu toată casa, crezând în Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 5-lea :
Îndurările Tale, Doamne, în veac voi lăuda; în neam şi în neam voi vesti adevărul Tău în gura mea.
Stih : Că ai zis: în veac mila se va zidi, în ceruri se va găti adevărul Tău.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(XVII, 1-9)


   În zilele acelea, Pavel şi Sila, după ce au trecut prin Amfipoli şi prin Apolonia, au sosit la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. Şi după cum îi era obiceiul, Pavel a intrat la ei şi în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi, dovedindu-le că Hristos trebuia să pătimească şi să învieze din morţi, şi că Acest Iisus, pe Care vi-L vestesc eu, este Hristos. Şi unii dintre ei au crezul şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila; şi tot aşa, mare mulţime de elini, temători de Dumnezeu, şi nu puţine dintre femeile de frunte. Deci iudeii care nu crezuseră, umplându-se de pizmă, au luat cu ei pe câţiva oameni răi din pleava târgului, au adunat gloate şi au ridicat oraşul în picioare. Apoi, năvălind în casa lui Iason, căutau pe Apostoli să-i scoată afară înaintea mulţimii. Dar, negăsindu-i, au târât pe Iason şi pe câţiva fraţi, la mai-marii cetăţii, strigând că cei ce au tulburat toată lumea au venit şi aici şi Iason i-a primit. Şi toţi aceştia lucrează împotriva rânduielilor Cezarului, zicând că un altul este împărat , anume Iisus. Şi au tulburat mulţimea şi pe mai-marii oraşului, care ascultau acestea. Dar, după ce a luat chezăşie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat drumul.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(XVII, 19-28)


   În zilele acelea, atenienii au luat cu ei pe Pavel, şi ducându-l în Areopag, i-au zis : Putem să ştim şi noi, care este această învăţătură nouă, pe care o înveţi tu ? Căci tu aduci la auzul nostru ceva străin; voim deci să ştim ce poate fi aceasta. Căci toţi atenienii, ca şi străinii care stăteau în Atena, cu nimic nu-şi petreceau vremea decât să spună ori să audă ce mai este nou. Şi Pavel, stând în mijlocul Areopagului, a zis : Bărbaţi atenieni, voi sunteţi în ochii mei, după toate câte văd, osebit de cucernici; Căci, străbătând oraşul vostru şi privind la ce vă închinaţi voi, am aflat şi un altar, pe care este scris : Necunoscutului Dumnezeu . Deci eu vă vestesc vouă pe Acela pe care voi Îl cinstiţi, fără să-L cunoaşteţi. Dumnezeu, Care a făcut lumea aceasta şi toate cele ce sunt într-însa, fiind Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mână omenească, şi nici nu-L slujesc mâini omeneşti, căci n-are nevoie de nimic, de vreme ce El dă tuturor viaţă şi suflare şi toate. El a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată faţa pământului, şi a aşezat de mai înainte vremurile şi hotarele aşezării lor, făcându-i să caute pe Dumnezeu, doar L-or simţi şi L-or afla pe El, măcar că nu e departe de fiecare dintre noi. Căci întru El viem şi ne mişcăm şi suntem.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
 (XVIII, 22-28)


   În zilele acelea, Pavel, coborându-se din corabie, la Cezareea, s-a suit la Ierusalim şi, după ce s-a întâlnit frăţeşte cu cei din Biserică, a coborât la Antiohia. Şi după ce a stat câtăva vreme, a plecat, străbătând de-a rândul ţinutul Galatiei şi Frigia şi a întărit pe toţi ucenicii. Iar un iudeu cu numele Apolo, născut în Alexandria, bărbat învăţat, care era tare în Scripturi, a sosit la Efes. Acesta primise învăţătură despre calea Domnului şi cu inimă fierbinte vorbea şi învăţa fără greş cele despre Iisus, dar cunoştea numai botezul lui Ioan. Şi el a început să vorbească fără sfială, în sinagogă. Auzindu-i, Priscila şi Acvila l-au luat cu ei şi i-au lămurit şi mai cu de-amănuntul calea lui Dumnezeu. Şi i-a fost vrerea ca să treacă în Ahaia, iar fraţii au scris ucenicilor şi i-au îndemnat stăruitor ca să-l primească bine. Şi, sosind în Corint, a fost de mare ajutor, prin harul Domnului, celor ce crezuseră, căci, cu tărie şi de faţă cu toată lumea, el înfrunta pe iudei, dovedind din Scripturi că Iisus este Hristos.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI
LA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS


Prochimen, glasul al 7-lea :
Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta.
Stih : Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea.


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(L, 1-12)


   În cartea cea dintâi am scris, o Teofile, despre toate câte a făcut şi a învăţat Iisus de la început, până în ziua când S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, a dat poruncile Sale Apostolilor pe care i-a ales. După patima Sa, Iisus li S-a arătat pe Sine viu, prin multe semne doveditoare, şi li S-a făcut văzut timp de patruzeci de zile, vorbindu-le despre cele privitoare la împărăţia Lui Dumnezeu. Şi, când era împreună cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care, a zis El, aţi auzit-o de la Mine. Că Ioan a botezat cu apă, iar voi, în curând după aceste zile, vă veţi boteza cu Duhul Sfânt. Atunci ucenicii care erau adunaţi acolo L-au întrebat şi au zis : Doamne, oare, în vremea aceasta vei aşeza Tu, la loc, împărăţia lui Israel ? Iar El le-a spus : Nu este al vostru ca să ştiţi vremurile sau soroacele pe care Tatăl le-a pus întru a Sa stăpânire. Ci voi, când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, veţi lua putere şi îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la  marginea pământului. Iar după ce a grăit acestea, S-a înălţat, cu ei de faţă, şi un nor L-a luat din ochii lor. Şi, pe când se ducea EI, iar el priveau la cer cu ochii aţintiţi, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe; şi aceştia au zis : Bărbaţi galileieni, de ce staţi, uitându-vă la cer ? Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut ducându-Se la cer. Atunci ei, de la muntele ce se cheamă al Măslinilor şi care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă, s-au întors la Ierusalim.

Aliluia, glasul al 2-lea :
Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
Stih : Suitu-S-a Dumnezeu intru strigare, Domnul S-a suit în sunete de trâmbiţă.
Chinonicul, glasul al 4-lea : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul S-a suit în sunete de trâmbiţă.


VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI. CITIRE :
(XIX, 1-8)


   În zilele acelea, când Apolo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut părţile de sus ale Asiei, a coborât la Efes. Şi, găsind câţiva ucenici, i-a întrebat : Primit-aţi voi Duhul Sfânt, când aţi crezut ? Ei însă i-au răspuns : Nici n-am auzit măcar că este Duh Sfânt. Zis-a Pavel : Dar cu ce botez v-aţi botezat ? Ei au spus: Cu botezul lui Ioan. Atunci Pavel a grăit : Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunând poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus. Auzind ei aşa, s-au botezat în numele Domnului Iisus. Iar când Pavel şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi prooroceau. Şi erau cu toţi ca la doisprezece bărbaţi. Apoi a intrat în sinagogă şi a propovăduit cu îndrăzneală timp de trei luni, vorbind cu ei şi căutând să-i convingă despre împărăţia lui Dumnezeu.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(XX, 7-12)


   În zilele acelea, în ziua întâi a săptămânii (adică Duminică), adunându-se ucenicii ca să frângă pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii. Iar în foişor, unde erau adunaţi, erau multe făclii aprinse. Ci un băiat, cu numele Eutihie, şezând pe fereastră, pe când Pavel ţinea lungul său cuvânt, a adormit adânc şi astfel, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea şi l-au ridicat mort. Atunci Pavel, dându-se jos, s-a plecat peste el, l-a luat în braţe şi a zis : Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este într-însul. Apoi s-a suit, a frânt pâinea, a mâncat şi a mai vorbit încă mult, până la ziuă. După aceea a ieşit. Iar pe băiat l-au adus viu şi peste măsură s-au mângâiat.




SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI, A SFINŢILOR PĂRINŢI


Prochimen, glasul al 4-lea :
 
Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci.
Stih :
Că drept eşti, de toate care ai făcut nouă, şi toate lucrurile Tale sunt adevărate.


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(XX, 16-18, 28-36)

   În zilele acelea, Pavel hotărâse să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia, pentru că se grăbea să fie, dacă i-ar fi cu putinţă, la Ierusalim, de ziua Cincizecimii. Însă din Milet a trimis la Efes şi a chemat la sine pe preoţii Bisericii. Şi, când au venit la el, le-a grăit : Drept aceea, luaţi aminte de voi şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi Episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Căci eu ştiu aceasta că, după plecarea mea, vor intra, între voi, lupi crânceni, care nu vor cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor scula bărbaţi, grăind învăţături greşite, ca să tragă pe ucenici după ei. Drept aceea, privegheați, aducându-vă aminte că, timp de trei ani, n-am încetat, noaptea şi ziua, să vă îndemn cu lacrimi pe fiecare dintre voi. Şi acum, fraţilor, vă încredinţez pe voi lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel ce poate să vă zidească desăvârşit şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi. Argint, sau aur, sau haină, n-am poftit de la nimeni. Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru nevoile mele şi ale celor ce erau cu mine. Întru toate v-am dat vouă pildă că, ostenindu-vă astfel, cade-se să ajutaţi pe cei slabi şi să ţineţi minte cuvintele Domnului Iisus, căci EI a zis : Mai fericit este a da decât a lua. Şi, zicând acestea, a îngenunchiat şi s-a rugat cu ei toţi.

Aliluia, glasul 1 :
Dumnezeul dumnezeilor Domnul a grăit, şi a chemat pământul de la răsărit până la apus.
 
Stih :
Adunaţi Lui pe cuvioşii Lui, cei ce aşază aşezământul de lege al Lui pe jertfe.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(XXL, 8-14)


   În zilele acelea, pornind a doua zi, noi şi cei ce eram cu Pavel, am venit în Cezareea. Şi intrând în casa lui Filip binevestitorul, unul dintre cei şapte diaconi, am rămas la el. Ci el avea patru fiice, fecioare, care erau proorocițe. Şi rămânând acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un prooroc cu numele Agav şi, venind la noi, a luat brâul lui Pavel, şi-a legat cu el picioarele şi mâinile şi a zis : Acestea zice Duhul Sfânt : Pe bărbatul al cui este acest brâu, aşa îl vor lega iudeii în Ierusalim şi-l vor da în mâinile păgânilor. Când am auzit acestea, l-am rugat şi noi şi cei din Cezareea, ca să nu se ducă la Ierusalim. Atunci Pavel, răspunzându-ne, a zis : Ce faceţi, de plângeţi şi-mi sfâşiaţi inima ! Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci să şi mor, în Ierusalim, pentru numele Domnului Iisus. Deci, nevoind să asculte, ne-am potolit şi am zis : Facă-se voia Domnului.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(XXI, 26-32)


   În zilele acelea, Pavel, luând cu el patru bărbaţi, s-a curăţit împreună cu ei şi a doua zi a intrat în Templu, să vestească în ce zi se împlinesc zilele de curăţire şi deci când trebuie să fie adusă jertfa pentru fiecare dintre ei. Şi, când era să se împlinească cele şapte zile, iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat toată mulţimea şi au pus mâna pe el, strigând : Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor ! Acesta este omul care propovăduieşte la toţi şi pretutindeni împotriva poporului şi a Legii şi a locului acestuia, ba încă şi elini a băgat în Templu şi a spurcat locul acesta sfânt. Căci ei văzuseră mai înainte pe Trofim din Efes, cu Pavel, în oraş, şi pe acesta gândeau ei că Pavel i-a băgat în Templu. Şi s-a mişcat toată cetatea şi poporul a dat năvală şi, prinzându-l pe Pavel, l-au scos afară din Templu şi îndată au închis porţile. Dar, când căutau ei ca să-l omoare, i-a venit veste căpitanului cohortei, că tot Ierusalimul s-a tulburat. Acela, luând îndată ostaşi şi şutaşi, a alergat la ei; iar ei, când au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, s-au oprit şi n-au mai bătut pe Pavel.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAȘTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(XXIII, 1-11)


   În zilele acelea, Pavel, privind sinedriul în faţă, a grăit : Bărbaţi fraţi, eu mi-am dus viaţa mea, înaintea Domnului, până în această zi, cu deplin cuget curat. Atunci arhiereul Anania a poruncit celor ce şedeau lângă el să-l bată peste gură. Dar Pavel a zis către el : Te va bate Dumnezeu, perete văruit ! Că tu şezi şi mă judeci după Lege şi porunceşti să mă bată împotriva Legii ! Iar cei ce stăteau lângă el au zis : Pe arhiereul lui Dumnezeu îl faci tu de ocară ? Pavel răspunse : Fraţilor, nu ştiam că este arhiereu; căci este scris : Pe mai-marele poporului tău să nu-l vorbeşti de rău. Dar Pavel, ştiind că o parte erau saduchei şi, cealaltă, farisei, a strigat în sinedriu : Bărbaţi fraţi ! Eu sunt fariseu, fecior de farisei. Pentru nădejdea şi învierea morţilor sunt eu în judecată. Când a grăit aceasta, între farisei şi saduchei s-a iscat neînţelegere şi mulţimea s-a dezbinat. Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, iar fariseii mărturisesc şi una şi alta. Atunci s-a făcut mare strigăt şi, sculându-se unii cărturari din partea fariseilor, se certau şi ziceau : Niciun rău nu-l aflăm în acest om. Iar dacă i-a vorbit lui un duh sau înger, să nu ne împotrivim lui Dumnezeu. Deci făcându-se mare dezbinare şi temându-se căpitanul ca Pavel să nu fie sfâşiat de ei, a poruncit ostaşilor să se pogoare, să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în tabără. Iar în noaptea următoare, a stat Domnul lângă el şi i-a zis : Îndrăzneşte, Pavele ! Căci, precum ai mărturisit despre Mine la Ierusalim, astfel trebuie să mărturiseşti şi la Roma.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
 (XXV, 13-19)


   În zilele acelea, regele Agripa şi Berenice au sosit în Cezareea, ca să ureze lui Festus bun-venit. Şi pentru că au rămas acolo mai multe zile, Festus, în faţa regelui, a deschis vorba despre Pavel şi a zis : Este aici un bărbat, lăsat de Felix în închisoare, în privinţa căruia, când am fost în Ierusalim , mi s-au jeluit arhiereii şi bătrânii iudeilor şi au cerut osândirea lui. Eu însă le-am răspuns că romanii n-au obiceiul să osândească un om, până când învinuitul n-are în faţă pe pârâşii lui şi nu i se dă putinţa să se apere de învinuire. Atunci ei au venit aici. Iar eu, fără nici o amânare, a doua zi, am stat la judecată şi am poruncit să-l aducă pe bărbat. Dar pârâşii, care s-au ridicat împotriva lui, nu i-au adus nicio învinuire dintre cele rele, precum socoteam eu, ci aveau cu el nişte neînţelegeri pentru credinţa lor şi pentru un Iisus mort, de Care însă Pavel zicea că este viu.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(XXVII, 1-44; XXVIII, 1)


   În zilele acelea, după ce s-a hotărât să plecăm pe apă în Italia, au dat în primire pe Pavel şi pe alţi câţiva întemniţaţi unui ostaş cu numele Iuliu, din cohorta Augusta. Şi intrând într-o corabie de la Adramit, care avea să treacă prin locurile de pe coasta Asiei, am plecat; iar cu noi era Aristarh, macedonean din Tesalonic. Şi a doua zi, am ajuns la Sidon. Iuliu, purtându-se faţă de Pavel cu omenie, i-a dat voie să se ducă la prieteni şi să primească purtarea lor de grijă. Pornind de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau împotrivă. Apoi am străbătut marea Ciliciei şi a Pamfiliei şi am sosit la Mira Liciei. Acolo, sutaşul a găsit o corabie din Alexandria, în drum spre Italia, şi ne-a suit în ea. Multe zile am plutit cu încetineală şi am ajuns de-abia în dreptul Cnidului şi, fiindcă vântul nu se slăbea, am trecut pe sub Creta, pe lângă Salmona. Şi, cu multă greutate, mergând noi pe lângă ea, am sosit într-un loc numit Bune-Limanuri, de care este aproape oraşul Lasea. Şi trecând multă vreme şi călătoria fiind acum primejdioasă, fiindcă trecuse şi postul (sărbătorii ispăşirii, care se ţinea la evrei, toamna), Pavel îi îndemna şi le zicea : Bărbaţilor, văd că mergerea pe apă va să fie cu necaz şi cu multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, ci şi pentru vieţile noastre. Dar sutaşul se încredea mai mult în cârmaci şi în stăpânul corăbiei decât în cele spuse de Pavel. Iar limanul nefiind bun de iernat, cei mai mulţi dintre ei au dat sfatul să plecăm de acolo şi, dacă s-ar putea, să ajungem şi să iernăm la Fenix, un liman din Creta, deschis spre vântul de miazăzi-apus şi spre vântul de miazănoapte-apus. Şi când a început să sufle un vânt de miazăzi, au crezut că sunt stăpâni pe punerea lor la cale, au ridicat ancora şi au vâslit cât mai aproape de ţărmul Cretei. Însă, nu după multe vreme, s-a năpustit asupra insulei un vânt viforos, care se numeşte Euroclidon, şi, smulgând corabia, iar ea neputând să meargă împotriva vântului, ne-am lăsat duşi în voia lui. Iar când treceam pe lângă o insulă mică, numită Clauda, am izbutit cu greutate să prindem luntrea. Apoi, după ce au ridicat-o, au pus mâna pe odgoane şi au încins corabia pe dedesubt. Iar de frică să nu cadă în Siria, au lăsat pânzele în jos şi vântul îi ducea aşa. Şi, pentru că furtuna ne împresura cu străşnicie, în ziua următoare au lepădat povara din corabie; iar a treia zi, cu mâinile lor, aruncară uneltele corăbiei. Mai multe zile, nici soarele, nici stelele nu se arătară, iar furtuna bântuia fără scădere; drept aceea, orice nădejde de scăpare ni se luase; apoi, fiindcă multă vreme nu mâncaseră nimic, Pavel, stând în mijlocul lor, le-a grăit : Trebuia, o bărbaţilor, să ascultaţi de vorba mea şi să nu plecaţi din Creta şi n-aţi fi îndurat nici primejdia aceasta, nici această pagubă. Dar acum, vă îndemn să fiţi cu inimă bună, căci nici un suflet din voi nu va pieri, fără numai corabia; căci, astă noapte, un înger al Dumnezeului al Căruia sunt eu şi Căruia ii slujesc, a stat înaintea mea, şi mi-a zis : Nu te teme, Pavele. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată, Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce sunt în corabie cu tine. De aceea, bărbaţilor, fiţi cu inimă bună, căci am încredere în Dumnezeu, că aşa va fi, după cum mi s-a spus, şi trebuie să dăm de vreo insulă. Iar în a paisprezecea noapte, de când vântul ne purta încoace şi încolo pe Adriatica, pe la miezul nopţii, corăbierii îşi dădură cu bănuiala că un pământ oarecare este în apropiere. Atunci, lăsând măsura în jos, găsiră douăzeci de stânjeni şi, trecând puţin mai departe, măsurară din nou şi găsiră cincisprezece stânjeni. Deci, temându-se ca nu cumva să cădem în loc stâncos, au aruncat patru ancore, de la partea din urmă a corăbiei şi au aşteptat cu nerăbdare să se facă ziuă. Dar corăbierii căutau să fugă din corabie şi au coborât luntrea în mare, sub cuvânt că vor să întindă ancorele de la partea dinainte, Pavel a spus sutaşului şi ostaşilor : Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi să scăpaţi. Atunci ostaşii tăiară funiile luntrei și o lăsară să cadă. Până să se facă ziuă, Pavel i-a rugat pe toţi să ia şi să mănânce, zicându-le : Paisprezece zile sunt astăzi de când n-aţi mâncat, aşteptând şi nimic gustând. De aceea, vă rog să mâncaţi, căci aceasta este spre scăparea voastră. Căci nici unuia din voi un fir de păr din cap nu-i va pieri. Şi, grăind acestea şi luând pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt şi a început să mănânce. Atunci toţi, prinzând inimă, au luat şi ei de mâncare. Şi erau în corabie, de toţi, două sute şaptezeci şi şase de suflete. După ce s-au săturat, au uşurat corabia, aruncând griul în mare. Când s-a făcut ziuă, ei n-au cunoscut pământul, ci vedeau un sân de mare, având ţărm de nisip. Şi au hotărât să scoată corabia într-acolo, de le va fi cu putinţă. Atunci au deznodat ancorele şi le-au lăsat în mare; în acelaşi timp au slăbit legăturile cârmelor. Apoi au ridicat vetrila din frunte în bătaia vântului şi au ţinut către ţărm. Dar au nimerit într-un dâmb de nisip şi au înţepenit corabia, aşa încât partea dinainte, înfingându-se, stătea neclintită, iar partea dinapoi se sfărâma de urgia valurilor, iar ostaşii sfătuiră să omoare pe cei legaţi, ca să nu scape vreunul înotând. Sutaşul însă, voind să ferească pe Pavel, i-a oprit de la gândul lor şi a poruncit ca aceia, care ştiu să înoate, să se arunce în mare şi să iasă la ţărm, cei dintâi; iar ceilalţi, care pe scânduri, care pe câte ceva de la corabie. Şi astfel au ajuns cu toţii să scape, la uscat. După ce am scăpat, am aflat că insula se numeşte Malta.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(XXVIII, 1-31)


   În zilele acelea, după ce am scăpat de pe corabie, cei ce eram cu Pavel am aflat că insula se numeşte Malta. Iar locuitorii din insulă ne arătau osebită dragoste, căci, aprinzând foc, ne-au luat pe toţi la ei, din pricina ploii care era şi din pricina frigului. Ci Pavel, strângând grămadă de găteje şi punându-le pe foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a agăţat de mâna lui. Când locuitorii au văzut vipera spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii. Negreşit că acest om este un ucigaş, pe care dreptatea lui Dumnezeu nu i-a îngăduit să mai trăiască, măcar că din valuri a scăpat. Însă Pavel, scuturând vipera în foc, n-a pătimit niciun rău; dar ei se aşteptau că el va să se umfle, ori să cadă deodată mort. Ci, după ce au aşteptat multă vreme şi au văzut că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat cugetele şi ziceau că el este un zeu. Împrejurul acelui loc, avea ţarine un anume Publius, maimarele insulei. Acesta ne-a primit la el şi ne-a găzduit, prieteneşte, trei zile. Şi s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea în pat, bântuit de friguri şi de urdinare cu sânge. Ci Pavel, intrând la el şi rugându-se, şi-a pus mâinile peste el şi l-a făcut sănătos. După această vindecare, şi ceilalţi din insulă, care aveau slăbiciuni, veneau şi se tămăduiau. Şi aceştia ne-au cinstit cu multe daruri şi, când a fost să plecăm cu corabia, ne-au pus la îndemână cele ce ne trebuiau. După trei luni, am purces cu o corabie din Alexandria, care iernase în insulă, şi care avea semnul fraţilor dioscuri, Castor şi Pollux. Şi ajungând în Siracuza, am rămas acolo trei zile, de unde, înconjurând, am sosit la Regiuni. Şi după o zi, suflând un vânt de miazăzi, a doua zi am ajuns la Puteoli. Acolo am găsit fraţi care ne-au rugat să rămânem la ei o săptămână. Şi aşa am venit la Roma. Auzind despre noi, fraţii de acolo au venit întru întâmpinarea noastră până la Forul lui Apiu şi la Trei Taverne. Iar Pavel, văzându-i, a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a îmbărbătat. Când am intrat în Roma, sutaşul a dat pe cei legaţi în primire voievodului oastei, iar lui Pavel i-a îngăduit să locuiască singur, cu ostaşul care îl păzea. Şi, după trei zile, Pavel a chemat la el pe cei care erau fruntaşii iudeilor. Iar când s-au adunat laolaltă, a rostit către ei : Bărbaţi fraţi, deşi eu n-am făcut nimic împotriva poporului nostru, sau a datinilor părinteşti, am fost dat din Ierusalim, fiind legat, în mâinile romanilor. Aceştia, după ce m-au cercetat, voiau să-mi dea drumul, fiindcă nu se dovedea la mine nici o pricină vrednică de moarte; dar iudeii s-au rostit împotrivă. Atunci, am fost silit să cer să fiu judecat de Cezarul, dar nu că aş avea vreo pâră de adus neamului meu. Pentru această pricină v-am chemat la mine, să vă văd şi să vorbesc cu voi. Căci pentru nădejdea lui Israel stau eu ferecat cu lanţul acesta. Ei au răspuns lui Pavel : Noi n-am primit din Iudeea nici scrisori în privinţa ta, nici vreunul dintre fraţi nu a venit care să ne dea de ştire sau să spună ceva rău despre tine. Găsim însă cu cale să auzim de la tine ceea ce gândeşti; căci despre eresul acesta ne este cunoscut, că pretutindeni se vorbeşte împotrivă-i. Deci, rânduindu-i o zi, au venit la el, la gazdă, mai mulţi, şi, de dimineaţa până seara, Pavel le-a lămurit şi le-a mărturisit împărăţia lui Dumnezeu, căutând să-i încredinţeze despre Iisus din Legea lui Moise şi din prooroci. Şi unii dădeau crezare celor spuse, iar alţii nu credeau. Deci, fără să se înţeleagă unii cu alţii, au plecat. Ci Pavel a mai spus un cuvânt : Bine a grăit Duhul Sfânt, prin Isaia proorocul, către părinţii voştri, când a zis : Mergi la poporul acesta şi zi : Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege, şi, uitându-vă, veţi privi, dar nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile au auzit greu şi ochii lor şi i-au închis. Ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă şi Eu să-i însănătoșesc. Drept aceea, cunoscut să vă fie, vouă, că această mântuire a Lui Dumnezeu trimisă a fost neamurilor; şi ele vor asculta. Şi, după ce a zis el acestea, iudeii au plecat, având între ei mare neînţelegere. Iar Pavel a rămas doi ani întregi, în casa luată de el cu chirie, şi primea pe toţi care veneau la el, propovăduind împărăţia lui Dumnezeu şi învăţând despre Domnul Iisus Hristos, cu toată îndrăzneala şi fără nici o opreală.





SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT


DUMINICA POGORÂRII DUHULUI SFÂNT.
A RUSALIILOR SAU A CINCIZECIMII


Prochimen, glasul al 8-lea :
În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.
Stih :
Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.


DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :
(II, 1-11)


   În zilele acelea, când a sosit ziua Cincizecimii, Apostolii erau toţi adunaţi laolaltă. Şi din cer, fără de veste, a venit un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat limbi împărţite ca de foc şi au şezut pe fiecare din ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum Duhul le dădea a grăi. Ci în Ierusalim locuiau oameni cucernici, iudei din toate neamurile care sunt sub cer. Şi făcându-se glasul acela, s-a adunat mulţimea şi a stat uimită, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba lui. Şi îşi ieşeau din cumpăt toţi, şi se minunau, zicând : Iată, nu sunt ei galileieni, toţi aceştia care vorbesc ? Atunci, cum auzim noi fiecare limba noastră, în care neam născut ? Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi oaspeţi veniţi din Roma, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim pe ei grăind în limbile noastre măririle lui Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 8-lea :
Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu Duhul gurii Lui toată puterea lor.
Chinonicul :
Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI
DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT


Prochimen, glasul al 8-lea :
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta.
Stih :
Către Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, pomeneşte-mă.


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 8 -19)

   Fraţilor, ca fii ai luminii să umblaţi, pentru că roada Duhului e în orice bunătate, dreptate şi adevăr. Cercaţi ce este bineplăcut Domnului, şi nu vă amestecaţi în faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai vârtos să le osândiţi pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le grăi. Toate cele ce se osândesc pe faţă se învederează prin lumină, căci tot ce se învederează e lumină. Pentru aceea şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos. Deci luaţi seama cu grijă cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului în inimile voastre.

Aliluia, Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.
Stih :
Nu mă lepăda pe mine de la fata Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.


MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI
DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT


Prochimen, glasul al 3-lea :
Mare este Domnul nostru şi mare este tăria Lui şi priceperea Lui nu are hotar.
Stih : Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor.


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 1-7, 13-17)

   Pavel, slujitor al lui Iisus Hristos, chemat de El, Apostol, rânduit spre vestirea Evangheliei lui Dumnezeu, pe care a făgăduit-o mai înainte, prin proorocii Săi, în Sfintele Scripturi, despre Fiul Său cel născut din sămânţa lui David, după trup, şi rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere, după Duhul Sfinţeniei, prin învierea Lui din morţi : adică despre Iisus Hristos, Domnul nostru, prin Care am luat harul şi apostolia, ca să aduc, în numele Său, la ascultarea credinţei toate neamurile, între care sunteţi şi voi, prin chemarea lui Iisus Hristos : tuturor celor ce sunteţi în Roma, iubiţi ai Iui Dumnezeu, sfinţi chemaţi de El : har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos ! Fraţilor, nu vreau ca voi să nu ştiţi că, de multe ori, mi-am pus în gând să vin la voi, dar am fost până acum împiedicat ca să am şi între voi oarecare roadă, ca şi între celelalte neamuri. Dator sunt şi elinilor şi barbarilor şi învăţaţilor şi neînvăţaţilor; astfel că, despre mine, eu sunt prea bucuros să vă vestesc Evanghelia şi vouă, celor din Roma. Căci nu mă ruşinez de Evanghelia lui Hristos, pentru că este putere a lui Dumnezeu, spre mântuirea oricui crede, atât iudeu mai întâi cât şi elin, şi în ea se descoperă acea dreptate de la Dumnezeu, care vine din credinţă şi e pentru credinţă, precum este scris : iar dreptul din credinţă va fi viu.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI
DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 18-27)


   Fraţilor, mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor, care ţin adevărul lui Dumnezeu în robia nedreptăţii. Fiindcă, ceea ce se poate şti despre Dumnezeu, vădit este în inimile lor şi Dumnezeu este Cel ce le-a vădit-o. Într-adevăr, cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica lui putere şi Dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare. Pentru că ei, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe un Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în închipuirile lor şi inima lor cea neînţelegătoare s-a întunecat. Ţinându-se că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni, şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios întru asemănarea chipului omului celui stricăcios şi a păsărilor şi a dobitoacelor cu patru picioare şi a târâtoarelor. De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei, ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în loc să-I slujească Făcătorului, Cel ce este binecuvântat în veci, amin ! Pentru aceea Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci la ei femeile au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; asemenea şi bărbaţii, lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins, în pofta lor, unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând în trupul lor răsplata cuvenită rătăcirii lor.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI
DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 28; II , 9)


   Fraţilor, precum n-au găsit păgânii cu cale să-L cunoască pe Dumnezeu de aproape, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată să facă cele ce nu se cuvine, fiind plini de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutăţi; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori, grăitori de rău, urători de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor, neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără iubire firească, fără milă. Aceştia, deşi au cunoscut hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că le fac, dar le şi încuviinţează celor care le fac. Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule care judeci, eşti fără cuvânt de apărare, căci în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, de vreme ce tu, cel ce judeci, făptuieşti aceleaşi lucruri. Noi însă ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea. Şi socoteşti tu, oare, omule care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu ? Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări şi nu ştii că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă ? Ci după împietrirea ta şi după inima ta nepocăită, îţi agoniseşti mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, Care va da fiecăruia după faptele lui : adică viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune, dar mânie şi urgie iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii. Într-adevăr, necaz şi strâmtorare va fi peste sufletul oricărui om care făptuieşte răul, peste iudeu mai întâi, dar şi peste elin.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI
DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II,14-29)


   Fraţilor, când păgânii, cei ce nu au Legea, din fire fac ce porunceşte Legea; aşa lipsiţi de Lege, ei singuri îşi sunt lege, ca unii care arată fapta Legii scrisă în inimile lor, prin mărturia cugetului lor şi prin cercetarea de sine, care îi şi învinovăţeşte îi şi dezvinovăţeşte, ceea ce se va vedea în ziua când Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor. Ci dacă tu te numeşti iudeu şi te reazemi pe Lege şi te lauzi cu Dumnezeu, şi cunoşti voia Lui şi ştii să încuviinţezi cele bune, căci ai învăţat din Lege; tu care te crezi pe tine călăuză orbilor şi lumină celor ce sunt în întuneric, povăţuitor celor fără minte, dascăl celor nevârstnici, ca unul care ai în Lege dreptarul cunoştinţei şi al adevărului; tu, în sfârşit, care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi ! Tu propovăduieşti : să nu furi, şi tu furi ! Tu zici : să nu fii desfrânat, şi tu eşti desfrânat. Tu, cel care urăşti idolii, furi cele sfinte. Tu, care te lauzi cu Legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu, prin călcarea Legii ! Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri, precum este scris. Tăierea împrejur foloseşte, într-adevăr, dacă păzeşti Legea; dacă însă eşti călcător de Lege, tăierea ta împrejur se face netăiere împrejur. Şi atunci, dacă cel netăiat împrejur păzeşte hotărârile Legii, netăierea împrejur nu va fi, oare, socotită ca tăiere împrejur ? Iar el, din fire netăiat împrejur, dar împlinitor al Legii, nu te va judeca, oare, pe tine care, prin litera Legii şi prin tăierea împrejur, eşti călcător de Lege ? Pentru că nu cel ce se arată pe dinafară e iudeu, nici adevărata tăiere împrejur nu este cea de dinafară, în trup; ci este iudeu cel întru ascuns, iar tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; şi lauda lui nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI
DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 7-12)

   Fraţilor, har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de Ia Domnul nostru Iisus Hristos ! Mai întâi, mulţumesc Dumnezeului meu, prin Iisus Hristos, pentru voi toţi, fiindcă credinţa voastră este vestită în toată lumea; căci martor îmi este Dumnezeu, Căruia îi slujesc cu duhul meu, întru Evanghelia Fiului Său, că vă pomenesc neîncetat, cerând, în rugăciunile mele, pururea să am, prin voia lui Dumnezeu, vreodată, bun prilej de a veni la voi. Pentru că doresc cu mare dor să vă văd, ca să vă împărtăşesc vreun dar duhovnicesc, spre întărirea voastră, şi aceasta, ca să mă mângâi împreună cu voi, prin credinţa noastră laolaltă, a voastră şi a mea.





SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICA
ÎNTÂI DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT; A TUTUROR SFINŢILOR

Voscreasna I

Prochimen, glasul al 4-lea :
Daţi slavă lui Dumnezeu. Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel.
Stih :
În biserici binecuvântaţi pe Dumnezeu.

DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XI, 38; XII, 2)


  Fraţilor, proorocii, prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor în fugă. Prin ei, unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Unii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere; alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare. Au fost ucişi cu pietre, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au fost ispitiţi, au murit ucişi de sabie, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, care pentru credinţa lor au fost de pomenire, n-au primit ceea ce le fusese făgăduit, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea. Drept aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, având privirile la Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei.

Aliluia, glasul al 4-lea :
Strigat-au drepţii şi Domnul i-a ascultat pe ei, şi din toate necazurile lor i-a mântuit.
Stih :
Multe sunt necazurile drepţilor; şi din toate îi va mântui pe ei Domnul.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL CITIRE :
(II, 28; III, 18)

  Fraţilor, nu cel ce se arată pe dinafară e iudeu, nici adevărata tăiere împrejur nu este cea de dinafară, în trup; ci este iudeu cel întru ascuns, iar tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; şi lauda lui nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu. Atunci, care este întâietatea iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur ? Este mare în toate privinţele, mai întâi, pentru că lor li s-au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu. Căci ce este dacă unii n-au crezut ? Oare, necredinţa lor va nimici credincioşia lui Dumnezeu ? Să nu fie ! Ci rămâne Dumnezeu adevărat în cuvântul Lui, iar orice om mincinos, precum este scris : Ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu. Dar de vreme ce nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice ? Nu cumva că Dumnezeu e nedrept, când revarsă mânia Lui ? Omeneşte vorbesc. Să nu fie ! Căci, atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea ? Ce vom zice ? Că de vreme ce adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce, dar, mai sunt eu judecat ca păcătos ? Şi, iarăşi, de ce n-am face cele rele, ca să vină cele bune ? Precum suntem huliţi şi precum spun unii că zicem noi. Osânda acestora este dreaptă. Aşadar, ce este ? Avem noi vreo precădere ? Nicidecum. Căci am învinuit mai înainte şi pe iudei, şi pe elini, că toţi sunt sub păcat, după cum este scris : Nu este drept niciunul; nu este cine să înţeleagă, nu este cine să caute pe Dumnezeu; toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este; mormânt deschis este gâtlejul lor; cu limbile lor vorbit-au viclenii; venin de aspidă e sub buzele lor gura lor e plina de blestem şi de amărăciune; grabnice sunt picioarele lor spre vărsare de sânge; pustiire și nenorocire sunt în drumurile lor; şi calea păcii ei nu au cunoscut-o; nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA
DUPĂ POGORÂREA LUI DUH SFÂNT


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

   Fraţilor, celui care face fapte nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie; iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptează pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate. Întocmai cum şi David fericeşte pe omul căruia Dumnezeu îi socoteşte îndreptarea fără fapte : Fericiţi aceia cărora li s-au iertat fărădelegile şi li s-au acoperit păcatele ! Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul ! Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur ? Căci zicem încă o dată : i s-a socotit lui Avraam credinţa ca dreptate. Dar cum i s-a socotit ? Când era tăiat împrejur sau când era netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. Iar semnul tăierii împrejur l-a primit ca pecete a dreptăţii pentru credinţa lui din vremea netăierii împrejur, ca să fie părintele tuturor celor ce cred, deşi netăiaţi împrejur, socotindu-li-se şi lor credinţa ca dreptate; apoi şi părinte al celor tăiaţi împrejur, dar nu al celor ce sunt numai tăiaţi împrejur, ci şi umblă pe urmele credinţei pe care o avea Avraam, când era netăiat împrejur.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 13-25)

   Fraţilor, Avraam şi seminţia lui nu prin Lege au primit făgăduinţa că vor moşteni lumea, ci prin dreptatea dobândită prin credinţă. Căci, dacă moştenitorii sunt cei ce au Legea, atunci credinţa a ajuns zadarnică, iar făgăduinţa s-a desfiinţat; că Legea pricinuieşte mânie; dar unde nu este Lege, nu este nici călcare de Lege. De aceea, moştenirea făgăduită este din credinţă, ca să fie din har şi ca făgăduinţa să rămână sigură pentru toţi urmaşii, nu numai pentru cei ce se ţin de Lege, dar şi pentru cei ce se ţin de credinţa lui Avraam, care este părintele nostru al tuturor, precum este scris : Pusu-te-am pe tine părinte al multor neamuri. EI e părintele nostru în faţa Celui în care a crezut, adică a lui Dumnezeu, Care înviază pe cei morţi şi cheamă la fiinţă cele ce încă nu sunt. Avraam este cel care, mai presus de nădejde, întru nădejde a crezut că el va fi într-adevăr părintele multor neamuri, după cum i s-a spus : Aşa va fi seminţia ta. Şi, fără să slăbească în credinţă, deşi s-a văzut pe sine amorţit cu trupul, căci era aproape de o sută de ani, şi deşi a văzut amorţirea pântecelui Sarei, totuşi, nu s-a îndoit, prin necredinţă, despre făgăduinţa lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credinţă, dând slavă lui Dumnezeu, ca unul care a crezut desăvârşit că puternic este să şi împlinească ceea ce a făgăduit. De aceea, credinţa lui i s-a socotit ca dreptate. Dar nu s-a scris numai pentru el că i s-a socotit ca dreptate, ci şi pentru noi; căci şi nouă va să ni se socotească, nouă care credem în Cel ce a înviat din morţi pe Iisus, Domnul nostru, Care S-a dat pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptarea noastră.

J O I
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 10-16)

   Fraţilor, dacă, vrăjmaşi fiind noi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui, şi nu numai atât, ci ne şi lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea. Drept aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa moartea, a trecut la toţi oamenii, prin acela în care toţi au păcătuit. Căci, până la Lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se socoteşte când nu este Lege. Ci moartea a domnit de la Aclam până la Moise şi peste cei ce nu păcătuiseră, după asemănarea greşelii lui Adam, care este chipul Celui ce avea să vină. Însă nu e cu greşeala, cum e cu harul, căci dacă, prin greşeala unuia, a căzut moartea pe cei mulţi, cu atât mai vârtos harul Lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit, spre mântuirea celor mulţi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos. Şi ce aduce darul nu seamănă cu ce a adus acel unul, care a păcătuit; căci, pe când judecata, pornind de la el unul, se face osândire, darul care iartă, pornind de la multe călcări de Lege, se face izbăvire.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTUL.UI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 17; VI, 2)

   Fraţilor, de vreme ce, prin greşeala unuia, moartea a împărăţit prin unul singur, cu atât mai vârtos cei ce primesc prisosinţa harului şi a darului dreptăţii vor împăraţi în viaţă, prin unul Iisus Hristos. Aşadar, după cum printr-o singură greşeală a venit osânda pentru toţi oamenii, tot aşa prin dreptatea Unuia a venit pentru toţi oamenii îndreptarea care dă viaţă; şi precum din neascultarea unui om toţi s-au făcut păcătoşi, tot aşa din ascultarea Unuia mulţi se vor face drepţi. Iar Legea a intrat ca să se înmulţească greşeala; unde însă păcatul s-a înmulţit, harul a prisosit; aşa că, precum a împărăţit păcatul prin moarte, tot aşa şi harul să împărăţească prin dreptate, spre viaţa veşnică, prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Ce vom zice atunci ? Vom rămâne, oare, în păcat, ca să se înmulţească harul ? Să nu fie ! Noi, care am murit păcatului, cum vom mai trăi în păcat ?

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 19-26)

   Fraţilor, ştim că toate, câte zice Legea, le grăieşte pentru cei care sunt sub Lege, ca orice gură să fie închisă şi ca toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu. Pentru că, din faptele Legii, niciun om nu se va îndrepta înaintea Lui, de vreme ce, prin Lege, vine cunoştinţa păcatului. Dar acum, în afară de Lege, s-a arătat dreptatea de la Dumnezeu, mărturisită de Lege şi de prooroci, adică dreptatea care vine de la Dumnezeu, prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire, fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu, îndreptându-se în dar, cu Harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit jertfă de ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, ca să-şi arate dreptatea Sa, căci trecuse cu vederea păcatele făcute mai înainte, în vremea făgăduinţei lui Dumnezeu, ca să-şi arate dreptatea Sa, în zilele de faţă, dovedindu-Se pe Sine drept şi îndreptând pe cel ce este din credinţa în Iisus.






SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

 A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 2-a,

Prochimen, glasul 1 :
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi intru Tine.
Stih :
Bucuraţi-vă, drepţilor întru Domnul; celor drepţi li se cuvine laudă.

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 10-16)

   Fraţilor, mărire, cinste şi pace oricui face binele, mai întâi iudeului, tot aşa elinului. Căci Dumnezeu nu caută la faţa omului ! Câţi deci fără să aibă Legea, au păcătuit, fără Lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit având Lege, prin Lege vor fi judecaţi. Fiindcă nu cei ce aud Legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce îndeplinesc Legea se vor îndrepta. Când păgânii, cei ce nu au Legea, din fire fac ale Legii, aceia neavând Lege, ei singuri îşi sunt lege. Aceştia arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia cugetului lor şi prin cercetarea de sine, care îi şi învinovăţeşte, îi şi dezvinovăţeşte. Lucrul acesta se va vedea în ziua când Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.

Aliluia, glasul 1 :
Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbândire şi mi-ai supus popoare.
 Stih : Cel ce măreşti mântuirea împăratului Tău şi faci milă unsului Tău.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VII, 1-13)

   Fraților, nu ştiţi voi, oare, căci vorbesc unor cunoscători ai Legii, că Legea are putere asupra omului, atâta timp cât el e în viaţă ? Femeia măritată e legată de bărbatul său, prin Lege, atâta cât el trăieşte; iar dacă a murit bărbatul, este dezlegată de Legea care o lega de bărbat. Aşadar, cât el e în viaţă, dacă se mărită cu alt bărbat, se va numi prea-desfrânată; iar dacă a murit bărbatul, este slobodă de Lege ca să nu fie prea-desfrânată, măritându-se cu alt bărbat. Aşa că, fraţii mei, şi voi aţi murit Legii prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a înviat din morţi, ca să aducem roade lui Dumnezeu. Căci, pe când eram sub stăpânirea cărnii, patimile păcatelor, care erau prin Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducă roade morţii. Dar acum ne-am desfăcut de Lege şi am murit faţă cu ea, care ne ţinea în silnicie, aşa încât noi slujim Lui Dumnezeu întru înnoirea duhului şi nu întru vechimea slovei. Aşadar, ce vom zice ? Este Legea păcat ? Să nu fie ! Dar păcatul nu l-am cunoscut, fără numai prin Lege. Căci n-aş fi ştiut pofta, dacă Legea n-ar fi zis : Să nu pofteşti ! Ci, prilej luând păcatul prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci, în afară de Lege, păcatul este mort. Odinioară, trăiam fără Lege, dar, când a venit porunca, păcatul a prins viaţă, iar eu am murit ! Şi porunca dată spre viaţă, tocmai ea la mine s-a aflat a fi spre moarte, pentru că păcatului, luând îndemn prin poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea. Aşadar, Legea e sfântă şi porunca e sfântă, şi dreaptă, şi bună. Atunci, ce era bun a fost pentru mine moarte ? Să nu fie ! Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi-a pricinuit moartea, chiar prin ceea ce a fost bun, ca păcatul să se facă peste măsură de greu, prin poruncă.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VII, 14; VIII, 2)

   Fraţilor, ştim cu adevărat, că Legea e duhovnicească, dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat, pentru că nu ştiu ce fac; căci nu ceea ce voiesc săvârşesc, ci ceea ce urăsc tocmai aceea fac ! Dacă însă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că Legea este bună. Ci acum nu eu fac acestea, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu că în mine, adică în trupul meu, nu locuieşte ce este bun, fiindcă de voit voiesc, dar de lucrat binele nu-l lucrez; căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc. Şi atunci, dacă fac ceea ce nu voiesc, nu mai sunt eu făptuitorul, ci păcatul care locuieşte întru mine. Găsesc deci această lege în mine, care vreau să fac bine, ca anume răul se ţine de mine. După omul cel lăuntric, mă bucur de Legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva minţii mele şi mă face rob legii păcatului, care este în mădularele mele. Om nenorocit ce sunt ! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia ? Mulţumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru ! Deci, dar, eu însumi, cu mintea mea, slujesc Legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului. Drept aceea, asupra celor ce sunt în Hristos Iisus, nu este acum nici o osândă, căci legea duhului vieţii lui Iisus Hristos m-a eliberat de Legea păcatului şi a morţii.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VIII, 2-13)

   Fraţilor, legea duhului vieţii lui Iisus Hristos m-a liberat de Legea păcatului şi a morţii, pentru că ceea ce era cu neputinţă Legii, căci era slabă prin trup, a săvârşit Dumnezeu: trimiţând pe Fiul Său intru asemănarea trupului păcatului şi pentru păcat a osândit păcatul în trup, pentru ca dreptatea Legii să se împlinească în noi cei ce nu umblăm potrivii trupului, ci potrivit Duhului. Căci cei ce sunt după trup cugetă cele trupeşti, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului. Pofta cărnii este moarte, pe când cugetul Duhului este viaţă şi pace, deoarece pofta cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, fiindcă nu se supune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate. Cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu sunteţi sub puterea cărnii, ci a Duhului, dacă într-adevăr Duhul iui Dumnezeu sălăşluieşte întru voi. Şi dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat, căci Duhul viază pentru dreptate. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Iisus din morţi va face vii şi trupurile voastre muritoare, pentru Duhul Său care sălăşluieşte în voi. Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup, căci dacă vieţuiţi după trup veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului veţi fi vii.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VIII, 22-27)

   Fraţilor, ştim că toată făptura suspină laolaltă şi este până acum ca în dureri de naştere; şi nu numai atât, ci şi noi, care avem pârga Duhului, şi noi înşine suspinăm în noi. Aşteptând cu nerăbdare înfierea, răscumpărarea trupului nostru. Căci prin nădejde ne-am mântuit; dar nădejdea care se vede nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva ceea ce vede ? Iar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm prin răbdare. Asemenea şi Duhul vine slăbiciunii noastre într-ajutor, căci nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci singur Duhul se roagă pentru noi cu suspinuri negrăite. Iar cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului, căci El se roagă pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IX, 6-19)

   Fraţilor, nu se poate să cadă cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi care sunt din Israel sunt şi israeliţi; nici, pentru că sunt sămânţa lui Avraam, sunt toţi şi fii, ci s-a zis : urmaşii lui Isaac vor fi urmaşii tăi, adică : nu copiii trupului sunt copiii Domnului, ci fiii făgăduinţei se socotesc urmaşi. Căci al făgăduinţei este cuvântul acesta : voi veni iarăşi pe vremea aceasta şi Sara va avea un fecior. Dar nu a fost aşa numai cu Sara, ci şi cu Rebeca, zămislind ea cei doi gemeni de la Isaac, părintele nostru. Căci, mai înainte de naşterea lor şi fără să fi făcut ei ceva bine ori rău, ca rânduiala lui Dumnezeu cea după alegere să rămână nu pe temeiul faptelor, ci din alegerea Celui care cheamă, i s-a zis Rebecăi : Cel mai mare va sluji celui mai mic, precum este scris : Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât. Ce vom zice dar ? Nu cumva că la Dumnezeu e nedreptate ? Să nu fie! Căci grăieşte către Moise : Milui-voi pe care vreau să-l miluiesc şi îndura-Mă-voi de cine vreau să Mă îndur. Aşadar, nu este nici de la cel care voieşte, nici de a cel care aleargă, ci de la Dumnezeu care miluieşte. Căci Scriptura zice lui Faraon : Pentru aceasta chiar te-am ridicat, ca să arăt în tine puterea Mea şi ca numele Meu să se vestească în tot pământul. Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieşte, îl miluieşte, iar pe cine voieşte, îl împietreşte. Tu, acum, îmi vei zice : Atunci de ce mai bagă vină ? Căci voinţei Lui cine poate să-i stea împotrivă ?

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 28; IV, 3)

   Fraţilor, noi credem că omul se îndreptează prin credinţă, fără faptele Legii. Oare, Dumnezeu este numai al iudeilor ? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor ? De bună seamă şi al păgânilor, de vreme ce unul este Dumnezeu, Care va îndrepta, din credinţă, pe cei tăiaţi împrejur şi iarăşi prin credinţă, pe cei netăiaţi împrejur. Dar nu cumva, prin credinţă, noi desfiinţăm Legea ? Să nu fie ! Dimpotrivă, întărim legea. Deci ce vom zice că a dobândit Avraam, strămoşul nostru după trup ? Dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are cuvânt de laudă, dar nu înaintea Lui Dumnezeu. Căci ce spune Scriptura ? Şi Avraam a crezut lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate.







SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 3-a.

Prochimen, glasul al 2-lea :
Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi-a fost mie spre mântuire.
Stih : Certând, m-a certat, Domnul, dar morţii nu m-a dat.

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 1-10)

   Fraţilor, fiind îndreptaţi din credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia datori îi suntem că am dobândit prin credinţă apropiere la harul acesta, în care stăm, şi ne lăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu. Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde; iar nădejdea nu ruşinează, pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. Căci Hristos, încă fiind noi neputincioşi, la timpul hotărât, a murit pentru cei necredincioşi. Căci pentru un drept cu greu va muri cineva, dar pentru cel bun poate se hotărăşte cineva să moară. Însă Dumnezeu arată dragostea Lui către noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi. Cu atât mai vârtos, prin urmare, fiind acum îndreptaţi prin sângele Lui, ne vom izbăvi prin El de mânie. Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, fiind împăcaţi, ne vom mântui prin viaţa Lui.

Aliluia, glasul al 2-lea :
Auză-te, Domnul, în ziua necazului.
Stih :
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IX, 18-33)

   Fraţilor, Dumnezeu pe cine vrea îl miluieşte, iar pe cine vrea, îl împietreşte. Tu, acum, îmi vei zice : Atunci, de ce mai bagă vină ? Căci voinţei Lui cine i-a stat împotrivă ? Dar, mai întâi, cine eşti tu, o omule, ca să te cerţi cu Dumnezeu ? Oare, făptura va zice Celui ce a făcut-o : De ce m-ai făcut aşa ? Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceeaşi frământătură să facă un vas de cinste, iar altul de necinste ? Şi ce pot zice dacă Dumnezeu, voind să-şi arate mânia şi să-şi descopere puterea Sa, a suferit cu multă răbdare vasele mâniei Sale, gătite spre pieire ? Şi în acelaşi timp şi-a arătat bogăţia slavei Sale, către vasele îndurării, pe care mai dinainte le-a gătit spre slavă, adică pe noi, pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre iudei, ci şi dintre păgâni, precum zice şi la Osea : Chema-voi pe cine nu era poporul Meu; poporul Meu, şi pe cine nu era iubită; iubită. Şi va fi că în locul unde li s-a zis : Voi nu sunteţi poporul Meu, acolo chema-se-vor fii ai Dumnezeului celui viu. Iar Isaia strigă despre Israel : Dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, rămăşiţa numai se va mântui. Pentru că, împlinind şi scurtimi, Domnul va îndeplini, pe pământ, cuvântul Său. Şi precum a proorocit Isaia : Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat nouă sămânţă pentru noul Israel, am fi ajuns ca Sodoma şi am fi fost la fel cu Gomora. Ce vom zice atunci ? Că păgânii care nu umblau după dreptate, au dobândit dreptatea, însă dreptatea din credinţă; iar Israel, umblând după Legea dreptăţii, n-a ajuns la Legea dreptăţii. Pentru ce ? Pentru că nu o căutau din credinţă, ci ca din faptele Legii, s-au poticnit de piatra poticnirii, precum este scris : Iată pun în Sion piatră de poticnire şi piatră de sminteală; şi cine va crede în El, nu se va ruşina.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL CITIRE :
(X, 11; XI, 2)

   Fraţilor, zice Scriptura : Tot cel ce crede în Dumnezeu nu se va ruşina. Căci nu este deosebire între iudeu şi elin, pentru că Acelaşi Hristos este Domnul tuturor, Care îmbogăţeşte pe toţi cei ce-L cheamă pe El. Căci : Oricine va chema numele Domnului se va mântui. Dar cum vor chema numele Aceluia în Care încă n-au crezut ? Şi cum vor crede în Acela de Care n-au auzit ? Şi cum vor auzi fără de propovăduitor ? Şi cum vor propovădui, de nu se vor trimite ? Precum este scris : Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc lucrurile bune ! Dar nu toţi s-au supus Evangheliei, căci Isaia zice : Doamne, cine a crezut celor auzite de la noi ? Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos. Dar întreb : Oare, n-au auzit ? Dimpotrivă : «în tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor». Atunci întreb : Nu cumva Israel n-a înţeles ? Moise spune cel dintâi : Voi întărâta râvna voastră prin cel ce nu este poporul Meu şi voi aţâţa mânia voastră cu un popor nepriceput. Iar Isaia îndrăzneşte şi zice : Am fost aflat de cei ce nu Mă căutau şi M-am făcut arătat celor ce nu întrebau de Mine. Şi către Israel rosteşte : Toată ziua întins-am mâinile Mele către un popor neascultător şi împotrivă grăitor, întreb, deci : Oare, lepădat-a Dumnezeu pe poporul Său ? Să nu fie ! Căci şi eu sunt israelit, din urmaşii lui Avraam, din seminţia lui Veniamin. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care mai înainte l-a cunoscut.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XI, 2-12)

   Fraţilor, nu ştiţi, oare, ce zice Scriptura, unde e vorba de Ilie, cum se roagă el la Dumnezeu împotriva lui Israel, zicând : Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorât, jertfelnicele Tale le-au surpat şi eu am rămas singur şi ei caută să-mi ia viaţa. Dar ce-i spune răspunsul dumnezeiesc ? Mi-am pus deoparte şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal. Deci tot aşa şi în vremea de acum : este o rămăşiţă, aleasă prin har. Iar dacă este din har, nu mai este din fapte; altfel harul nu mai este har. Iar dacă este din fapte, nu mai este har, altfel fapta nu mai este faptă. Atunci ce s-a întâmplat ? Ceea ce căuta Israel, tocmai aceea n-a dobândit, pe când cei aleşi au dobândit, iar ceilalţi s-au împietrit. Precum este scris : Dumnezeu le-a dat duh de împietrire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă, până în ziua de azi. Iar David zice : Facă-se masa lor cursă şi laţ şi sminteală şi dreaptă răsplătire ! Întunece-se ochii lor ca să nu vadă şi spinarea lor ţine-o pururea încovoiată. Aşadar, întreb : S-a poticnit, oare, ca să se prăbuşească ? Să nu fie ! Ci, prin căderea lor, neamurilor le-a venit mântuirea, ca Israel să râvnească la ele. Şi dacă greşeala lor a fost bogăţie pentru lume şi împuţinarea lor bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult ar fi venirea tuturor la credinţă !

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XIV, 13-24)

   Fraţilor, vă spun vouă, care sunteţi credincioşi veniţi dintre păgâni : întrucât sunt Apostolul neamurilor, dau slujbei mele toată slava, doar voi izbuti să aţâţ râvna celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii dintre ei. Căci, dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor la loc, dacă nu o înviere din morţi. Fiindcă, dacă este pârga de făină sfântă, şi frământătura este sfântă și dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt la fel. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate şi tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi părtaş te-ai făcut rădăcinii şi sucului măslinului, nu te mândri faţă de ramuri; iar dacă te mândreşti, să ştii că nu tu porţi rădăcina, ci rădăcina pe tine. Dar vei zice : Aceste ramuri au fost tăiate ca să fiu altoit eu. Prea bine ! Din pricina necredinţei au fost tăiate, iar tu stai prin credinţă. Nu gândi lucruri înalte despre tine, ci teme-te; căci, dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa. Vezi deci bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu; asprimea Lui către cei ce au căzut şi bunătatea Lui către tine, dacă vei stărui în această bunătate; altfel, vei fi şi tu tăiat. Dar şi aceia, dacă nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi; căci puternic este Dumnezeu să-i altoiască iarăşi. Căci, dacă tu ai fost tăiat din măslinul cel din fire sălbatic şi împotriva firii ai fost altoit în măslinul bun, cu atât mai vârtos aceştia, care sunt după fire, vor fi altoiţi în chiar măslinul lor.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XI, 25-36)

   Fraţilor, nu voiesc să nu ştiţi voi taina aceasta, ca să nu vă socotiţi pe voi înţelepţi; că împietrirea s-a făcut lui Israel în parte, până ce va intra tot numărul păgânilor. Şi astfel întregul Israel se va mântui, precum este scris : Din Sion va veni Izbăvitorul şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov. Acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatele lor. E adevărat că ei, cu privire la Evanghelie, sunt vrăjmaşi pentru voi, dar cu privire la alegere, ei sunt iubiţi, pentru părinţii lor. Căci Dumnezeu nu-Şi mai ia înapoi darurile şi chemarea Lui. După cum voi, altă dată, n-aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi fost miluiţi prin neascultarea acestora, tot aşa şi aceştia n-au ascultat acum, ca, prin mila Lui, dăruită vouă, miluiţi să fie acum şi ei. Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, pentru ca pe toţi să-i miluiască. O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu ! Cât sunt de nepătrunse judecăţile Lui şi cât de neurmate căile Lui. Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui ? Sau cine mai înainte i-a dat Lui şi va lua înapoi răsplată ? Căci de la El şi prin EI şi întru EI sunt toate. A Lui să fie slava în veci. Amin.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VI, 11-17)

   Fraţilor, socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru. Drept aceea, să nu împărățească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi poftelor lui şi nu daţi păcatului mădularele voastre, făcându-le arme ale nedreptăţii, ci înfăţişaţi-vă pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaţi din morţi, şi mădularele voastre ca arme de dreptate pentru Dumnezeu. Căci păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, pentru că nu mai sunteţi sub Lege, ci sub har. Ce dar ? Să păcătuim fiindcă nu suntem sub Lege, ci sub har ? Să nu fie ! Au nu ştiţi că, dacă vă daţi cuiva pe voi robi de ascultare, robi sunteţi cui vă supuneţi : fie păcatului spre moarte, fie ascultării de Dumnezeu spre dreptate ? Dar, mulţumim lui Dumnezeu că, deşi eraţi robi ai păcatului, v-aţi supus din toată inima dreptarului învăţăturii căreia aţi fost încredinţaţi.







SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 4-a.

 Prochimen, glasul al 3-lea :
Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi împăratului nostru, cântaţi.
Stih : Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VI, 18-23)

   Fraţilor, scăpaţi fiind din robia păcatului, v-aţi făcut robi dreptăţii. Omeneşte vorbesc, din pricina neputinţei trupului vostru. După cum aţi făcut mădularele voastre roabe necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum mădularele voastre roabe dreptăţii, spre sfinţire. Căci atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. Deci ce roadă aveaţi atunci ? Roade de care acum vă e ruşine; pentru că sfârşitul acelora este moartea. Dar acum, izbăviţi fiind de păcat şi robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi roada voastră în sfinţenie, iar sfârşitul; viaţa veşnică. Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, întru Hristos Iisus, Domnul nostru.

Aliluia, glasul al 2-lea :
Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu mă ruşinezi în veac.
Stih : Fii mie Dumnezeu apărător şi Ioc întărit ca să mă mântuieşti.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XII, 4-5, 15-21)

   Fraţilor, precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare, aşa şi noi, cei mulţi, suntem în Hristos un trup, iar fiecare dintre noi mădulare suntem unii altora. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. Cugetaţi acelaşi lucru unii pentru alţii; nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă duşi spre cele smerite. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi. Nu răsplătiţi nimănui rău cu rău. Purtaţi grijă de cele bune faţă de toţi oamenii. Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii. Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu, căci scris este : A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul. Deci, dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea; căci făcând aceasta vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XIV, 9-10)

   Fraţilor, pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii. Tu, dar, de ce judeci pe fratele tău ? Şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău ? Toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu. Căci scris este : Viu sunt Eu ! zice Domnul. Orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu. Aşadar, fiecare dintre noi va da pentru sine seamă lui Dumnezeu. Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta : Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală. Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus, ca nimic nu este întinat prin sine, decât numai pentru cel care gândeşte că e ceva întinat; pentru acela întinat este. Dar dacă, pentru o mâncare, fratele tău se mâhneşte, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos. Nu lăsaţi deci ca bunul vostru să fie defăimat. Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie întru Duhul Sfânt. Iar cel ce slujeşte, în felul acesta, pe Hristos, plăcut este lui Dumnezeu şi încuviinţat este de oameni.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XV, 7-16)

   Fraţilor, primiţi-vă unii pe alţii, precum şi Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu. Căci spun că Hristos S-a făcut slujitor al tăierii împrejur pentru adevărul lui Dumnezeu, ca să împlinească făgăduinţele date părinţilor, iar păgânii preaslăvesc pe Dumnezeu pentru mila Lui, precum este scris : Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri şi voi cânta întru slava numelui Tău. Şi iarăşi zice Scriptura : Veseliţi-vă, neamurilor, împreună cu poporul Lui. Şi iarăşi : Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele. Iar Isaia zice iarăşi : Din rădăcina lui lesei va odrăsli un vlăstar care se va ridica să domnească peste neamuri; întru Acela neamurile vor nădăjdui. Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt. Şi, fraţii mei, sunt încredinţat eu însumi despre voi, că şi voi sunteţi plini de bunătate, plini de toată cunoştinţa şi în stare să vă povăţuiţi unii pe alţii. Şi v-am scris, fraţilor, mai cu îndrăzneală, ca să vă amintesc în parte despre harul ce mi-a fost dat de Dumnezeu, ca să fiu slujitor al lui Iisus Hristos la neamuri, slujind Evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca prinosul neamurilor, fiind sfinţit în Duhul Sfânt, să fie bineprimit.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XV, 17-29)

   Fraţilor, în Hristos Iisus am cuvânt de laudă, în slujba mea către Dumnezeu. Căci n-aş cuteza să spun că a fost vreun lucru pe care să nu-l fi săvârşit Hristos prin mine, spre aducerea neamurilor la credinţă, prin cuvânt şi prin faptă, prin puterea semnelor şi a minunilor, prin virtutea Duhului lui Dumnezeu, aşa încât, de la Ierusalim şi din ţinuturile de primprejur până în Iliria, am împlinit propovăduirea Evangheliei lui Hristos. Şi aşa mi-a fost râvna, să binevestesc nu acolo unde numele lui Hristos ajunsese, ca să nu clădesc pe temelia altora, ci precum este scris : Cărora nu li s-a vestit despre El, aceia îl vor vedea şi cei ce n-au auzit despre El, aceia îl vor cunoaşte. Aceasta m-a şi împiedicat, de atâtea ori, ca să vin la voi. Acum însă, nemaiavând loc în aceste ţinuturi şi având dorinţa să vin la voi de mulţi ani, voi veni când mă voi duce în Spania. Căci nădăjduiesc să vă văd în trecere şi, de către voi, să fiu călăuzit până acolo, după ce, mai întâi, voi îndestula măcar în parte dorinţa mea să vă văd. În ceasul de faţă, mă duc la Ierusalim, cu o sarcină în folosul sfinţilor. Căci Macedonia şi Ahaia au binevoit să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţi care trăiesc în Ierusalim. Aşa a fost buna lor voinţă, dar sunt şi datori faţă de ei. Pentru că, dacă neamurile s-au împărtăşit de cele duhovniceşti ale iudeilor, datori sunt ca să-i slujească şi ei cu cele pământeşti. După ce voi fi sfârşit cu această sarcină şi voi fi încredinţat în mâna lor roada aceasta, voi merge, trecând pe la voi, în Spania. Şi ştiu că, venind la voi, voi veni întru plinirea binecuvântării lui Hristos.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XVI, 1-16)

   Fraţilor, vă dau în grijă pe Febe, sora noastră, care este diaconiţă la biserica din Chenhrea, ca s-o primiţi în Domnul, cu vrednicia cuvenită sfinţilor şi să-i fiţi de ajutor la orice ar avea nevoie de ajutorul vostru. Căci şi ea a ajutat pe mulţi şi chiar pe mine. Îmbrăţişaţi pe Priscila şi Acvila, tovarăşii mei de lucru întru Hristos Iisus, ca unii care, pentru viaţa mea, au pus jos grumazul lor şi cărora nu numai eu le dau mulţumită, ci şi toate Bisericile dintre păgâni; asemenea şi pe cei ce se adună în casa lor. Îmbrăţişaţi pe Epenet, iubitul meu, care este pârga Asiei, în Hristos. Îmbrăţişaţi pe Maria, care s-a ostenit mult pentru noi. Îmbrăţişaţi pe Andronic şi pe Iunian, rudele mele şi împreună închişi cu mine, care sunt fruntaşi între Apostoli şi au fost în Hristos înaintea mea. Îmbrăţişaţi pe Ampliat, iubitul meu în Domnul. Îmbrăţişaţi pe Urban, tovarăşul meu de muncă în Hristos, şi pe Stahis, iubitul meu. Îmbrăţişaţi pe Apelles, cel încercat în Hristos. Îmbrăţişaţi pe cei ce sunt din casa lui Aristobul. Îmbrăţişaţi pe Irodion, rudenia mea. Îmbrăţişaţi pe cei din casa lui Narcis care sunt în Domnul. Îmbrăţişaţi pe Trifena şi pe Trifoa, care s-au ostenit în Domnul. Îmbrăţişaţi pe iubita Persida, care mult s-a ostenit în Domnul. Îmbrăţişaţi pe Ruf, cel ales întru Domnul şi pe mama lui, care este şi a mea. Îmbrăţişaţi pe Asincrit, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrova, pe Hernia şi pe fraţii care sunt împreună cu ei. Îmbrăţişaţi pe Filolog şi pe Iulia, pe Nereu şi pe sora lui, pe Olimpan şi pe toţi sfinţii care sunt împreună cu ei. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Vă îmbrăţişează pe voi toate Bisericile lui Hristos.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VIII, 14-21)

   Fraţilor, toţi câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, fiii lui Dumnezeu sunt. Într-adevăr n-aţi primit duh de robie, ca să vă fie iarăşi frică, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm : Avva ! Părinte ! Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă într-adevăr suferim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim. Pentru că socotesc că durerile ceasului de faţă nu pot să stea în cumpănă cu slava care va să se arate pentru noi, pentru că dorul statornic al făpturii aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci făptura a fost supusă deşertăciunii, nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o, dar cu nădejdea că şi făptura aceasta va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să se bucure de libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu.





SĂPTĂMÂNA A ȘASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ
 
DUMINICA

A CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 5-a.

Prochimen, glasul al 4-lea :
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate întru înţelepciune le-ai făcut.
Stih : Binecuvintează suflete al meu pe Domnul. Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(X, 1-10)


   Fraţilor, bunăvoinţa inimii mele şi rugăciunea mea la Dumnezeu, pentru Israel, este spre mântuire. Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără de pricepere, deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să statornicească dreptatea lor dreptăţii lui Dumnezeu, ei nu s-au supus. Căci Hristos este sfârşitul Legii, spre îndreptarea a tot celui ce crede. Într-adevăr, Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege, că : omul care va îndeplini-o, viu va fi prin ea. Iar dreptatea din credinţă grăieşte aşa : Să nu zici în inima ta : Cine se va sui la cer ? Ca adică să coboare pe Hristos ! Sau să zici : Cine se va pogorâ întru adânc, ca să ridice pe Hristos din morţi ! Dar ce zice Scriptura ? Aproape de tine e cuvântul, în gura ta şi în inima ta. Acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim : dacă mărturiseşti cu gura ta că Iisus este Domnul şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.

Aliluia, glasul al 4-lea :
Sporeşte şi împărăteşte întru adevăr.
Stih :
Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XVI, 17-24)


   Fraţilor, vă îndemn să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Pentru că unii ca aceştia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor şi, prin vorbele lor frumoase şi măgulitoare, înşeală inimile celor fără de răutate. Căci ascultarea voastră a ajuns la auzul tuturor, de aceea mă bucur de voi. Dar voiesc să fiţi înţelepţi spre bine şi nevinovaţi în ce priveşte răul. Iar Dumnezeul păcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe Satana. Harul Domnului nostru Iisus, cu voi ! Vă îmbrăţişează Timotei, tovarăşul meu de lucru, şi Luciu şi Iason şi Sosipatru, cei de un neam cu mine. Vă îmbrăţişez în Domnul eu, Terţiu, cel ce am scris epistola aceasta. Vă îmbrăţişează Gaiu, gazda mea şi a toată Biserica. Vă îmbrăţişează Erast, vistiernicul cetăţii şi fratele Cvartu. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi cu toţi. Amin.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 1-9)


   Pavel, Apostol al Lui Iisus Hristos, chemat prin voia lui Dumnezeu, şi fratele nostru Sostene, Bisericii Lui Dumnezeu celei care este în Corint, credincioşilor sfinţiţi în Iisus Hristos, celor numiţi sfinţi, împreună cu toţi cei ce cheamă numele Domnului nostru Iisus Hristos în tot locul, şi al lor şi al nostru : Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos. Mulţumesc Dumnezeului meu, în privinţa voastră, pururea, pentru harul lui Dumnezeu, pe care vi l-a dat în Hristos Iisus. Căci prin El v-aţi îmbogăţit deplin în orice învăţătură şi în orice cunoştinţă, precum mărturisirea lui Hristos s-a adeverit întru voi; aşa încât să nu vă lipsească niciun fel de dar, acum când aşteptaţi arătarea Domnului nostru Iisus Hristos. El vă va şi întări până la urmă, ca să fiţi fără de vină în Ziua Domnului nostru Iisus Hristos. Credincios este Dumnezeu prin care aţi fost chemaţi la împărtăşirea cu Fiul Său, Iisus Hristos, Domnul nostru.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 9; III, 8)


   Fraţilor, precum este scris : Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, acestea le-a gătit Dumnezeu pentru cel ce-L iubesc pe El. Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu, prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu. Că cine dintre oameni ştie ale omului, fără numai duhul omului care este în el ? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, fără numai Duhul lui Dumnezeu. Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu. Şi acestea le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate ale înţelepciunii omeneşti, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor duhovniceşti. Omul neduhovnicesc nu primeşte adevărurile Duhului Lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă trebuie judecate duhovniceşte. Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni; pentru că cine a cunoscut gândul lui Dumnezeu, ca să-l înveţe pe el ? Noi însă avem gândul lui Hristos. Şi eu, fraţilor, n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unora trupeşti, ca unor prunci în Hristos. Cu lapte v-am hrănit, nu cu bucate, căci nu puteaţi mânca, şi încă nici acum nu puteţi, fiindcă sunteţi tot trupeşti. Câtă vreme este între voi pizma şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi, oare, oamenii trupului şi nu umblaţi voi ca toţi cei de rând ? Când zice unul: eu sunt al lui Pavel, iar altul : eu sunt al lui Apollo, nu sunteţi trupeşti ? Dar ce este Apollo ? Şi ce este Pavel ? Slujitori prin care aţi fost aduşi ia credinţă; fiecare după cum i-a dat Dumnezeu. Eu am sădit; Apollo a udat; dar Dumnezeu a făcut să crească. Astfel, nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească. Cel care sădeşte şi cel care udă sunt între ei deopotrivă; şi fiecare va lua plata Iui, după osteneala lui.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 18-23)


   Fraţilor, nimeni pe sine să nu se amăgească : dacă cineva, între voi, gândeşte că e înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept. Căci înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, de vreme ce scris este : El prinde pe cei înţelepţi întru viclenia lor. Şi iarăşi : Domnul cunoaşte gândurile înţelepţilor, că sunt deşarte. Drept aceea, nimeni să nu se laude cu oameni, căci toate sunt ale voastre : fie Pavel, fie Apollo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie cele de faţă, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre. Iar voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL CITIRE :
(IV, 5-8)


   Fraţilor, să nu judecaţi nimic mai înainte de vreme, adică până ce nu va veni Domnul, care va aduce la lumină cele ascunse în întuneric şi va da pe faţă sfaturile inimilor. Atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda cuvenită. Acestea, fraţilor, le-am zis ca despre mine şi despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca să învăţaţi, din pilda noastră, să nu treceţi peste ce e scris, să nu vă făliţi unul cu altul împotriva celuilalt. Căci cine te alege pe tine ? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit ? Şi dacă l-ai primit, de ce te făleşti ca şi cum nu l-ai fi primit ? Iată, sunteţi sătui, iată, v-aţi îmbogăţit, fără de noi aţi împărăţit; şi, o, de aţi împărăţi, ca şi noi împreună cu voi să împărăţim.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IX, 1-5)


   Fraţilor, spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conştiinţa mea în Duhul Sfânt, că mare îmi este întristarea şi necurmată durerea inimii. Pentru că aş dori, de s-ar putea, să fiu eu însumi anatema, departe de Hristos, pentru fraţii mei, pentru rudele mele după trup, care sunt israeliţi, ale cărora sunt înfierea şi mărirea şi aşezămintele şi rânduiala Legii şi slujba dumnezeiască şi făgăduinţele, ai cărora sunt părinţii din care după trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvântat în veci. Amin.







SĂPTĂMÂNA A ȘAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 6-a.


Prochimen, glasul al 5-lea :
Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta şi în veac.
Stih :
Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul.


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XII, 6-14)


   Fraţilor, avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem proorocie, să proorocim după măsura credinţei; dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună ! Dragostea să fie nefăţarnică. Urgisiţi răul. Alipiţi-vă de ce e bine. În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate. La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; pe Domnul slujiţi-L ca robii Lui. Bucuraţi-vă cu bucuria nădejdii; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune daţi-vă toată stăruinţa. Faceţi-vă părtaşi sfinţilor la trebuinţele lor, iubirea de străini urmând. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi.

Aliluia, glasul al 5-lea :
Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.
Stih : În veac mila se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 9; VI, 11)


   Fraţilor, v-am scris în epistola mea să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii; dar nu cu toţi desfrânaţii acestei lumi sau cu agonisitorii lacomi, sau cu jefuitorii, sau cu slujitorii idolilor, căci atunci ar trebui să ieşiţi afară din lume. Ci eu v-am scris vouă să n-aveţi amestec cu vreunul care, frate fiind cu numele, este desfrânat, sau zgârcit, sau se închină la idoli, sau e rău de gură, sau beţiv, sau e răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă. Căci ce am eu ca să judec pe cei dinafară ? Dar pe cei dinăuntru, oare, nu-i judecaţi voi ? Iar pe cei dinafară îi va judeca Dumnezeu. Scoateţi afară pe cel rău din mijlocul vostru. Cutează, oare, vreunul dintre voi, când are vreo pricină cu alt frate, să se judece înaintea păgânilor şi nu înaintea sfinţilor ? Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea ? Şi, dacă voi sunteţi judecătorii lumii, nu sunteţi voi destoinici să judecaţi lucruri atât de mici ? Nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri ? Cu cât mai vârtos cele lumeşti ? Aşadar, dacă aveţi judecăţi lumeşti, pe cei nebăgaţi în seamă din Biserică, pe aceştia să-i puneţi să vă judece ! O spun spre ruşinea voastră. Nu este, oare, între voi niciun om înţelept, care să fie în stare să judece pricinile dintre fraţi ? Ci frate cu frate se judecă şi aceasta înaintea necredincioşilor! Negreşit, şi aceasta este cădere pentru voi, că aveţi judecăţi unii cu alţii. Pentru ce nu suferiţi mai bine strâmbătatea ? Pentru ce nu vă lăsaţi mai bine păgubaşi ? Ci voi înşivă faceţi strâmbătate şi aduceţi pagubă, şi aceasta fraţilor ! Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu ? Nu vă faceţi socoteli greşite : nici desfrânaţii, nici slujitorii idolilor, nici preadesfrânaţii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici nesăţioşii de avere, nici beţivii, nici cei răi de gură, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii dintre voi. Ci v-aţi spălat, ci v-aţi sfinţit, ci v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA ŞAPTEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VI, 20; VII, 12)


   Fraţilor, preaslăviţi pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, ca unele care sunt ale lui Dumnezeu. În privinţa celor ce mi-aţi scris, vă răspund că e bine pentru om să nu se atingă de femeie. Dar ca pază împotriva desfrânărilor, fiecare bărbat să-şi aibă femeia lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. Bărbatul să dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. Femeia nu e stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea şi bărbatul nu e stăpân pe trupul lui, ci femeia. Să nu vă lipsiţi unul pe altul, fără numai cu bună învoială până la o vreme, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea. Apoi să fiţi iarăşi împreună, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina neînfrânării voastre. Aceasta o spun din îngăduinţă, nu din poruncă. Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui, unul într-un fel, altul într-altfel. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor, le spun : Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească decât să ardă. Iar celor ce sunt căsătoriţi le poruncesc, nu eu, ci Domnul : Femeia de bărbat să nu se despartă; iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, ori să se împace cu bărbatul său; tot aşa, bărbatul să nu-şi lase femeia. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul : Dacă un frate are o femeie care nu crede şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VII, 12-24)


   Fraţilor, dacă un frate are o femeie care nu crede şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase. Şi dacă o femeie are un bărbat care nu crede şi el voieşte să vieţuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altmintrelea, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum ei sunt sfinţi. Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. Într-o asemenea împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. Căci de unde ştii tu, femeie, că nu-ţi vei mântui bărbatul ? Sau de unde ştii tu, omule, că nu-ţi vei mântui femeia ? Însă fiecăruia precum i-a împărţit Dumnezeu şi fiecare precum l-a chemat Dumnezeu, aşa să-şi meargă drumul. Astfel orânduiesc în toate Bisericile. De este cineva chemat fiind tăiat împrejur, să nu se ascundă. Este unul chemat în netăiere împrejur ? Să nu se taie împrejur. Tăierea împrejur nu e nimic; netăierea împrejur nu e nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu este totul. Fiecare, în felul de trai în care a fost chemat, în acela să rămână. Fost-ai chemat fiind rob ? Fii fără grijă. Ci, de poţi, cu toate acestea, să fii slobod, mai degrabă foloseşte-te. Căci robul, care a fost chemat de Domnul, este liberat al Domnului. Tot aşa, cel chemat liber este robul Lui Hristos. Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robii oamenilor. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VII, 24-35)


   Fraţilor, fiecare în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu. În ce priveşte pe fecioare, n-am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu ca unul care am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare. Socotesc deci că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faţă : Bine este pentru oricine să fie aşa cum se găseşte. Legat eşti cu femeie ? Nu căuta desfacere. Dezlegat eşti de femeie ? Nu căuta femeie. Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Şi fecioara de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Şi eu aş vrea să vă cruţ pe voi. Aceasta v-o spun, fraţilor : de acum vremea s-a scurtat. Aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum nu ar avea; şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci faţa acestei lumi se trece. Ci eu aş vrea ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de ale Domnului, cum să placă Domnului; cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de ale lumii, cum să placă femeii, şi astfel e împărţit. Femeia nemăritată şi fecioara poartă grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Care s-a măritat însă poartă grijă de cele lumeşti, ca să placă bărbatului. Aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind cursă, ci spre bunacuviinţă şi alipire neclintită de Domnul.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VII, 35; VIII, 7)


   Fraţilor, aceasta o spun în folosul vostru, nu ca să vă întind cursă, ci spre bunacuviinţă şi alipire neclintită de Domnul. Iar de gândeşte cineva că nu e cinstit, pentru fiica lui, să-şi treacă floarea vârstei şi astfel trebuie să fie măritată, facă ce voieşte. Nu greşeşte; căsătoreas-că-se. Dar cine are inimă neclintită şi nu este silit, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a hotărât aceasta în inima lui ca să-şi ţină fecioara, va face bine. Deci, dar, cel ce-şi mărită fata bine face; dar cel ce n-o mărită şi mai bine face. Femeia este legată de Lege, atâta vreme cât trăieşte bărbatul ei. Dacă bărbatul va muri, slobodă este să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul. Dar mai fericită este dacă rămâne aşa cum o sfătuiesc eu. Şi socot că şi eu am Duhul lui Dumnezeu. Cât despre cele jertfite idolilor, ştim că avem cu toţii cunoştinţă. Cunoştinţa însă semeţeşte, iar iubirea zideşte. Dacă cineva îşi închipuieşte că cunoaşte ceva, încă n-a ajuns să cunoască cum se cuvine să cunoască. Dacă însă iubeşte cineva pe Dumnezeu, acela cunoscut este de Dumnezeu. Despre mâncarea cărnurilor de la jertfele idoleşti ştim că, în lume, nu este niciun idol şi că nu este alt Dumnezeu decât unul singur. Căci, deşi sunt destui aşa-numiţi dumnezei, fie în cer, fie pe pământ, întrucât sunt, cu belşug, şi dumnezei şi domni, totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El, şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate şi noi prin El. Dar nu toţi au această cunoştinţă. Ci unii, cu obişnuinţa lor de până acum de a crede în idoli, mănâncă din aceste cărnuri ca într-adevăr jertfite idolilor şi cugetul lor, fiind slab, se întinează.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XII, 1-3)


   Fraţilor, îndemnu-vă pe voi, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, Domnului bineplăcută, şi ca o înţeleaptă închinăciune a voastră. Să nu vă asemănaţi chipului acestui veac, ci să vă schimbaţi, prin înnoirea minţii, ca să fiţi în stare să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit. Căci, în puterea harului ce mi s-a dat, spun fiecăruia din voi să nu năzuiască mai sus decât i se cuvine să năzuiască, ci să cugete cumpănit, fiecare precum Dumnezeu i-a împărţit măsura credinţei.





SĂPTĂMÂNA A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
A ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 7-a.

Prochimen, glasul al 6-lea :
Mîntuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta.
Stih : Către Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu pomeneşte-mă.

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XV, 1-7)

   Fraţilor, datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi şi să nu căutăm plăcerea noastră; ci fiecare dintre noi să fie aproapelui său pe plac, la ce e bine, pentru zidirea lui. Căci şi Hristos n-a căutat plăcerea Sa, ci, precum este scris : Ocările celor ce te ocărăsc pe tine au căzut asupra mea. Căci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învăţătura noastră ca, prin răbdarea şi mângâierea care vin din Scripturi, nădejde să avem. Şi Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă dăruiască vouă, unul față cu altul, acelaşi cuget după Iisus Hristos, pentru ca toţi laolaltă şi cu o singură gură, să preaslăviţi pe Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos. Drept aceea, primiţi-vă unii pe alţii, precum şi Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 6-lea :
Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt.
Stih :
Va zice Domnului : Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea, Dumnezeul meu.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IX, 13-18)

   Fraţilor, nu ştiţi, oare, că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la Templu şi cei ce slujesc altarului au parte de la altar ? Tot aşa a rânduit şi Domnul pentru cei ce propovăduiesc Evanghelia, ca să se hrănească din Evanghelie. Eu unul nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi şi nu v-am scris acestea cu gând să mi se facă şi mie tot aşa. Căci ar fi de dorit, pentru mine, mai degrabă să mor decât să-mi zădărnicească cineva acest cuvânt de laudă. Că, dacă vestesc Evanghelia, n-am cuvânt de laudă, întrucât poruncă mare stă deasupra mea. Vai mie, dacă nu binevestesc ! Negreşit, lucrând de bunăvoie, ar fi să am răsplată însă, fiindcă lucrez din poruncă, am numai o dregătorie dată în grijă. Atunci care este plata mea ? Aceasta este că, propovăduind, pun Evanghelia înaintea oamenilor, fără plată, fără să mă folosesc de dreptul meu din Evanghelie.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(X, 5-12)

   Fraţilor, cu cei mai mulţi dintre părinţii noştri nu a binevoit Dumnezeu, căci au căzut în pustie. Acestea au fost pilde pentru noi, ca să nu poftim la cele rele, cum au poftit aceia; nici să fiţi slujitori idolilor, ca unii dintre ei, precum este scris : A şezut poporul să mănânce şi să bea şi s-a sculat la joc; nici să facem desfrânare, cum au făcut unii dintre ei, şi au căzut, într-o zi, douăzeci şi trei de mii; nici să ispitim pe Domnul, precum L-au ispitit unii dintre ei, şi au pierit muşcaţi de şerpi; nici să cârtiţi, după cum au cârtit unii din ei, şi au pierit prin pierzătorul. Toate acestea li s-au întâmplat acelora ca pilde cu tâlc în viitor şi au fost scrise ca să luăm învăţătură noi, pe care ne-a ajuns sfârşitul veacurilor. Drept aceea, cel ce crede că stă bine să ia seama să nu cadă.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(X, 12-22)


   Fraţilor, cel ce crede că stă bine să ia seama să nu cadă. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dumnezeu e credincios ! El nu va îngădui ca să fiţi încercaţi mai mult decât puteţi, ci, odată cu ispita, va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda. Drept aceea, iubiţii mei, fugiţi de slujirea idolilor. Vă vorbesc ca unor înţelepţi. Judecaţi voi ce vă spun : Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtăşirea cu sângele Lui Hristos ? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos ? Fiindcă o pâine, un trup suntem cei mulţi, căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine. Priviţi la Israel după trup : cei care mănâncă încă jertfele nu sunt ei, oare, părtaşi altarului ? Deci, ce spun eu ? Că ce s-a jertfit pentru idol e ceva ? Sau că idolul este ceva ? Nicidecum. Ci spun că cele ce jertfesc păgânii jertfesc demonilor şi nu lui Dumnezeu, şi nu voiesc ca voi să fiţi părtaşi cu demonii. Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi să vă împărtăşiţi din masa Domnului şi din masa demonilor. Oare, vrem să întărâtăm mânia lui Dumnezeu ? Nu cumva suntem mai tari ca El ?

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(X, 28; XI, 8)


   Fraţilor, dacă va spune cineva : aceasta e carne care a fost jertfită idolilor, să nu mâncaţi, pentru cel care v-a spus şi pentru cugetul vostru, căci al Domnului este pământul şi plinirea lui. Dar zic cuget, nu al tău, ci al altuia. Și de ce să dau prilej ca libertatea mea să fie judecată de un cuget străin ? Dacă eu sunt părtaş harului, de ce să fiu hulit pentru ceea ce eu aduc mulţumire ? De aceea, ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi. Nu fiţi piatră de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, precum şi eu, tuturor, în toate, mă străduiesc să plac, căutând nu folosul meu, ci folosul celor mulţi, ca să se mântuiască. Fiţi următori mie, precum şi eu sunt lui Hristos. Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile aşa cum vi le-am dat. Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul; iar capul lui Hristos; Dumnezeu. Orice bărbat care se roagă sau prooroceşte, având capul acoperit, necinsteşte capul său. Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul neacoperit îşi necinsteşte capul, căci tot una este ca şi cum ar fi rasă. Iar dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Dacă însă pentru o femeie e ruşine să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl. Bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este mărirea bărbatului. Căci n-a fost luat bărbatul din femeie, ci femeia din bărbat.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XI, 8-23)


   Fraţilor, n-a fost luat bărbatul din femeie, ci femeia din bărbat, şi nici n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. Pentru aceea, femeia trebuie, din pricina îngerilor care sunt de faţă, să aibă pe cap un semn de supunere. Totuşi, în Domnul, nici femeia nu este fără de bărbat, nici bărbatul nu este fără de femeie; căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu. Judecaţi voi singuri : cuviincios este ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul neacoperit ? Nu vă învaţă, oare, însăşi firea, că bărbatul, dacă îşi lasă părul lung, e de ocară; pe când femeia, dacă poartă părul lung, este de cinste ? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ. Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu. Şi aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, că vă adunaţi nu spre mai bine ci spre mai rău. Căci mai întâi aud că, la adunările voastre din biserică, între voi sunt dezbinări şi în parte o şi cred neutru că trebuie să fie între voi eresuri, ca să iasă la lumină adevărul. Când vă adunaţi
deci laolaltă, nu e chip ca să mâncaţi cina Domnului; căci, şezând la masă, fiecare se grăbeşte să ia mâncarea sa, aşa încât pe când unuia îi este foame, altul este beat. N-aveţi, oare, case, ca să mâncaţi şi să beţi ? Ori dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi vreţi să ruşinaţi pe cei ce n-au ? Ce să vă zic ? Să vă laud ? într-aceasta nu vă laud. Căci eu am primit de la Domnul ceea ce v-am dat şi vouă.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XIII, 1-10)


   Fraţilor, tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu, iar cei ce se împotrivesc vor lua osândă asupra lor. Dregătorii nu sunt spaimă pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voieşti deci să nu-ţi fie frică de stăpânire ? Fă binele şi vei avea laudă de la ea. Căci dregătorul este slujitorul lui Dumnezeu spre binele tău. Iar dacă faci rău, teme-te; căci nu în zadar poartă sabia, pentru că este slujitorul lui Dumnezeu şi răzbunătorul mâniei Lui, asupra celui ce săvârşeşte răul. De aceea este nevoie să vă supuneţi, nu numai de frica pedepsei, dar şi pentru cugetul vostru. Că pentru aceasta plătiţi şi dăjdii; căci dregătorii sunt slujitorii lui Dumnezeu, stăruind în slujba lor neîncetat. Daţi tuturor cele ce sunteţi datori : celui cu dajdia, dajdie; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste. Nimănui cu nimic să nu fiţi datori, fără numai să vă iubiţi unii pe alţii; că cel ce iubeşte pe aproapele a împlinit Legea. Pentru că poruncile : să nu săvârşeşti adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu mărturiseşti strâmb; să nu pofteşti... şi orice altă poruncă ar mai fi, se cuprind în acest cuvânt : Să iubeşti pe aproapele tău ca însuţi pe tine. Iubirea nu face rău aproapelui; drept aceea, iubirea este împlinirea Legii.






SĂPTĂMÂNA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 8-a.

Prochimen, glasul al 7-lea :
Domnul tărie poporului Său va da, Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace.
Stih :
Aduceţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceţi Domnului slavă şi cinste.


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 10-17)

   Fraţilor, vă îndemn, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să grăiţi la fel şi să nu fie dezbinări în sânul vostru; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere. Căci, fraţilor, prin oameni de la Hloe din casă, mi-a venit ştire că la voi sunt certuri; adică vreau să spun că fiecare dintre voi zice : eu sunt al lui Pavel, Iar eu sunt al lui Apollo; şi eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos ! Oare, S-a împărţit Hristos ? Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi ? Sau aţi fost botezaţi în numele lui Pavel ? Mulţumesc lui Dumnezeu că pe niciunul din voi n-am botezat, fără numai pe Crisp şi pe Gaiu, ca să nu zică nimeni că aţi fost botezaţi în numele meu. Am botezat şi casa lui Ştefana; afară de aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva. Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântării, ca să nu rămână stearpă Crucea lui Hristos.

Aliluia, glasul al 7-lea :
Bine este a lăuda pe Domnul şi a cânta numelui Tău, Preaînalte.
Stih :
A vesti dimineaţa mila Ta.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XI, 31; XII, 6)


   Fraţilor, dacă ne-am fi judecat noi înşine, n-am mai fi judecaţi. Dar Domnul ne judecă şi ne pedepseşte, ca să fim osândiţi împreună cu lumea. De aceea, fraţii mei, când vă adunaţi ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. Iar dacă îi este cuiva foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte pricini le voi rândui când voi veni. Iar despre darurile duhovniceşti, nu vreau, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă. Ştiţi că, pe când erați păgâni, vă duceaţi la idolii cei fără de glas, ca şi cum aţi fi fost mânaţi. Pentru aceea, vă spun vouă că precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice : anatema fie Iisus ! tot aşa nimeni nu poate să zică : Domn este Iisus, fără numai întru Duhul Sfânt. Darurile sunt felurite, dar Duhul este acelaşi. Şi felurite slujiri sunt, dar e acelaşi Domn. Şi lucrările sunt iarăşi felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, Care lucrează toate, în toţi.

MARȚI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XII, 12—26)


   Fraţilor, precum trupul unul este, deşi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, cu toată mulţimea lor, alcătuiesc un singur trup, aşa este şi Hristos. Într-adevăr, noi toţi într-un singur Duh ne-am botezat, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un singur Duh ne-am adăpat. Dar şi trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. Dacă piciorul ar zice : fiindcă nu sunt mână, nu fac parte din trup, nu este el, cu toate acestea, mădularul trupului ? Şi urechea dacă ar zice : fiindcă nu sunt ochi, nu fac parte din trup, nu este ea, cu toate acestea, mădularul trupului ? Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul ? Dacă tot ar fi auz, unde ar fi mirosul ? Astfel, Dumnezeu a pus în trup aceste mădulare, pe fiecare din ele, cum a voit. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul ? Dar acum sunt multe mădulare, însă un singur trup. Nu poate ochiul să zică mâinii : N-am trebuinţă de tine; sau, iarăşi, capul să zică picioarelor : N-am trebuinţă de voi. Ci, cu mult mai vârtos, mădularele trupului socotite a fi mai slabe sunt mai trebuincioase. Părţile trupului pe care le socotim mai de necinste, pe acelea cu mai multă cinste le îmbrăcăm; şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviinţă; pe când cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de ea. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multă cinste acolo unde ea lipseşte, ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Căci dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună, iar dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XIII, 4 - XIV, 5)


   Fraţilor, dragostea îndelung rabdă; dragostea este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu pune la socoteală răul; nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate Ie suferă, toate Ie crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii, se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi, pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Când însă va veni ceea ce este desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, judecam ca un copil; când m-am făcut bărbat, am lepădat chipul copilăresc. Acum vedem ca prin oglindă, în ghicitură, atunci însă faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân aceste trei : credinţa, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. Străduiţi-vă să aveţi dragoste. Râvniţi şi celelalte daruri duhovniceşti, dar mai vârtos ca să proorociţi; pentru că cel ce vorbeşte în limbă insuflată nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege, ci el, în duh grăieşte taine. Cel ce prooroceşte vorbeşte oamenilor, spre zidire, îndemn şi mângâiere. Cel ce grăieşte în limbi pe sine singur se zideşte, pe când cel ce prooroceşte zideşte Biserica. Eu doresc ca voi toţi să grăiţi în limbi, dar mai cu seamă să proorociţi. Cel ce prooroceşte este mai mare decât cel ce grăieşte în limbi, afară numai dacă tălmăceşte ce spune, ca Biserica să se zidească.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XIV, K—19)

   Fraţilor, dacă aş veni la voi, grăind în limbi, de ce folos v-aş fi, dacă nu vă vorbesc sau în descoperire, sau în cunoştinţă, sau în proorocie, sau în învăţătură ? Că, precum cele neînsufleţite care dau sunet, fie fluier, fie chitară, de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaşte ce este din fluier, ori ce este din chitară ! Şi, dacă trâmbiţa va da un sunet nelămurit, cine se va pregăti de luptă ? Aşa şi voi : dacă prin limbi nu veţi da cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit ? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt. Sunt în lume cine ştie câte feluri de limbi, dar niciunul nu este fără de înţeles. Aşadar, dacă nu ştiu rostul limbii, voi fi străin pentru cel care vorbeşte, şi cel care vorbeşte iarăşi străin pentru mine; aşa şi voi, de vreme ce râvniţi după daruri duhovniceşti : căutaţi să prisosiţi în ele, spre zidirea Bisericii. Drept aceea, cel ce grăieşte în limbi să se roage ca să aibă şi darul să tălmăcească, fiindcă, dacă mă rog în limbi, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare. Atunci ce voi face ? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea. Altfel, dacă binecuvintezi cu duhul, cel ce ţine locul omului de rând cum va zice : Amin, după mulţumirea ta, câtă vreme el nu ştie ce zici ? Negreşit, cuvântul tău de mulţumire e frumos, dar celălalt nu se zideşte. Mulţumesc lui Dumnezeu, că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi; dar în Biserică vreau mai bine să rostesc cinci cuvinte cu înţeles, ca să învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte în limbi.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XIV, 26-40)

   Fraţilor, când vă adunaţi împreună, unul are o cântare, unul o învăţătură, unul o descoperire, altul de grăit în limbi, altul o tălmăcire : toate să se facă spre zidirea tuturor. Dacă grăieşte cineva în limbi, să fie câte doi, sau cel mult trei, şi pe rând să grăiască, şi unul să tălmăcească; iar dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică şi numai sie să-şi grăiască şi lui Dumnezeu. Iar proorocii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece. Dacă însă unul care şade are o descoperire, cel dintâi să tacă. Unul câte unul puteţi să vorbiţi toţi profetic, ca toţi să primească învăţătură şi toţi să se mângâie. Iar duhurile proorocilor se supun proorocilor, pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii. Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să fie plecate, precum zice şi Legea; iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică. Au cuvântul lui Dumnezeu a ieşit de la voi ? Sau ajuns-a numai până la voi ? Dacă socoteşte cineva că e prooroc sau om duhovnicesc, să cunoască bine ce vă scriu, că sunt poruncile Domnului. Iar cine nu înţelege să nu înţeleagă. Aşadar, fraţii mei, râvniţi să vorbiţi ca proorocii şi graiul în limbi nu-l opriţi, dar toate să se facă cu bunăcuviinţă şi după rânduială.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XIV, 6-9)

   Fraţilor, cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu o ţine, nu o ţine pentru Domnul; cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu. Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine; că, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, suntem ai Domnului. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.





SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 9-a.

Prochimen, glasul al 8-lea :
Faceţi juruinţe şi le împliniţi Domnului Dumnezeului vostru.
Stih :
Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu, în Israel mare este numele Lui.


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 9 - 17)

   Fraţilor, noi ai lui Dumnezeu împreună-lucrători suntem, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; altul clădeşte deasupra, dar fiecare să ia seama cum clădeşte. Nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care e Iisus Hristos. Iar de zideşte cineva pe această temelie : aur, argint, pietre scumpe, lemne, fân ori trestie, lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va da pe faţă ziua Domnului. Pentru că această zi se descoperă prin foc şi ce fel este lucrul fiecăruia, focul însuşi îl va lămuri. Dacă lucrul lui, pe care l-a clădit, va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul lui va arde, va fi păgubit de plată, dar el se va mântui, aşa însă ca prin foc. Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi locaşul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu sălăşluieşte în voi ? De va strica cineva locaşul lui Dumnezeu, strica-l-va Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este locaşul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.

Aliluia, glasul al 8-lea :
Veniţi să ne bucurăm de Domnul şi să strigăm lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
Stih :
Să întâmpinăm faţa Lui în laudă şi în psalmi să-l strigăm Lui.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XV, 12-19)


   Fraţilor, de vreme ce se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morţilor ? Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră; ba încă ne dovedim şi martori mincinoşi faţă de Dumnezeu, căci am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, dacă, cu adevărat, morţii nu înviază. Căci, dacă morţii nu înviază, nici Hristos n-a înviat, iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră. Sunteţi şi acum în păcatele voastre; şi atunci pierduţi sunt şi cei ce au adormit în Hristos. Şi, dacă nădejdea noastră în Hristos este numai pentru viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XV, 29 - 38)

   Fraţilor, ce vor face cei care se botează pentru morţi ? Dacă morţii nu înviază nicidecum, pentru ce se mai botează pentru ei ? De ce mai suntem şi noi în primejdie în fiecare ceas ? Zilnic îmi stă moartea în faţă ! V-o spun, fraţilor, pe slava pe care o am pentru voi în Hristos Iisus, Domnul nostru. Dacă numai din încredinţare omenească m-am luptat în Efes cu fiarele sălbatice, care îmi este folosul ? Dacă morţii nu înviază, să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri ! Nu vă lăsaţi înşelaţi : tovărăşiile rele strică obiceiurile bune. Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi. Căci sunt unii între voi, care nu au cunoştinţă de Dumnezeu. O spun spre ruşinea voastră. Dar va zice cineva : Cum înviază morţii ? Şi cu ce trup au să vină ? Nebun ce eşti ! Ce semeni tu nu dă viaţă, dacă nu va fi murit. Şi ceea ce semeni nu este timpul ce va să fie, ci numai grăuntele gol, de se întâmplă de grâu, sau de altceva din celelalte. Iar Dumnezeu îi dă un trup, după a Sa voinţă, fiecărei seminţe un trup al ei.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA
 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XVI, 5 - 12)

   Fraţilor, voi veni la voi, când voi trece prin Macedonia, fiindcă vreau să trec prin Macedonia. La voi, poate că voi rămâne mai mult, sau voi şi ierna, ca să mă petreceţi în călătoria ce voi face. Căci nu vreau să vă văd acum numai în treacăt, ci am nădejde să rămân la voi câtăva vreme, dacă va îngădui Domnul. Voi rămâne însă în Efes până la Praznicul Cincizecimii, căci mi s-a deschis o uşă mare, spre lucru mult şi sunt mulţi potrivnici. Când va veni Timotei, luaţi seama să fie la voi fără de teamă, căci lucrul Domnului lucrează, ca şi mine. Nimeni deci să nu-l dispreţuiască; ci să-l petreceţi cu pace ca să vină la mine, că îl aştept împreună cu fraţii. Cât despre fratele Apollo, l-am îndemnat foarte mult să vină la voi, împreună cu fraţii, dar nicidecum nu i-a fost voia să vină acum. Ci va veni când va găsi prilej.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I , 1 - 7)

   Pavel, Apostol al lui Hristos Iisus, prin voinţa lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele : Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia : har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos ! Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea, Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem şi noi, prin mângâierea cu care înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, pe cei care se află în orice suferinţă. Că, precum prisosesc patimile lui Hristos în noi, aşa, prin Hristos, prisoseşte şi mângâierea noastră. Deci, ori de suntem strâmtoraţi, este pentru a voastră mângâiere şi mântuire, ori de suntem mângâiaţi, este pentru a voastră mângâiere care vă dă putere să înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe care le suferim şi noi. Şi nădejdea noastră este tare pentru voi, ştiind că precum sunteţi părtaşi suferinţelor aşa şi mângâierii.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 12-20)

   Fraţilor, lauda noastră aceasta este : mărturia cugetului nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales la voi, în sfinţenie şi în curăţia cea dumnezeiască, nu în înţelepciunea trupească, ci în harul lui Dumnezeu. Nu vă scriem vouă altceva fără numai cele ce citiţi şi înţelegeţi. Şi am nădejde că până la sfârşit veţi înţelege, după cum ne-aţi şi înţeles în parte : că noi suntem lauda voastră, precum şi voi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Iisus. Cu această încredinţare, aveam de gând să vin mai întâi la voi, ca să aveţi îndoit har; să trec pe la voi, să mă duc în Macedonia şi din Macedonia iarăşi să vin la voi şi să fiu petrecut de voi în Iudeea. Deci, când mi-am pus în minte acestea, m-am purtat, oare, cu uşurinţă ? Sau cele ce hotărăsc le hotărăsc trupeşte, ca să fie vorba mea şi da şi nu ? Credincios este Dumnezeu că n-a fost cuvântul nostru către voi da şi nu. Căci Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovăduit în voi de mine, de Silvan şi de Timotei, nu a fost da şi nu, ci a fost, în EL, numai da. Căci ori câte sunt făgăduinţele lui Dumnezeu, în Iisus Hristos, sunt da; de aceea tot prin El este Amin, rostit de noi lui Dumnezeu în slavă.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XV, 30-33)

   Fraţilor, vă rog pe voi, pentru Domnul nostru Iisus Hristos şi pentru iubirea Duhului Sfânt, ca împreună cu mine să luptaţi în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine, ca să scap de necredincioşii din Iudeea şi ca darul pe care-l duc la Ierusalim să fie bineprimit de către sfinţi, aşa încât, cu voia lui Dumnezeu, să sosesc la voi cu bucurie şi să-mi găsesc liniştea împreună cu voi. Iar Dumnezeul păcii să fie cu voi toţi. Amin.





SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ
 
DUMINICA

A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


Voscreasna a 10-a.


Prochimen, glasul 1 :
Fie mila Ta, Doamne, spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Stih : Bucuraţi-vă, drepţilor; celor drepţi li se cuvine laudă.


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV,  9-16)


   Fraţilor, socotesc că Dumnezeu pe noi, Apostolii, ne-a arătat ca pe cei clin urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi sunteţi tari. Voi sunteţi plini de slavă, iar noi suntem de necinste ! Până în ceasul de acum îndurăm foame şi sete; umblăm goi şi primim bătăi; suntem pribegi şi ne trudim, muncind cu mâinile noastre. Ocăriţi fiind, noi binecuvântăm. Prigoniţi, noi răbdăm. Huliţi, noi mângâiem. Ca măturătura lumii ne-am făcut, ca gunoiul tuturor, până astăzi ! Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, dar ca să vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi. Căci zece mii de învăţători de-aţi avea în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi, pentru că eu v-am născut pe voi întru Hristos Iisus, prin Evanghelie. Deci vă rog să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.

Aliluia, glasul 1 :
Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat răzbunare şi mi-ai supus popoare.
Stih :
Cel ce măreşti mântuirea împăratului Tău şi faci milă unsului Tău.


LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 3-15)

   Fraţilor, bucuria mea este şi a voastră a tuturor, căci, cu multă mâhnire, şi cu inima strânsă de durere v-am scris cu multe lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să cunoaşteţi dragostea pe care o am cu prisosinţă către voi. Şi dacă m-a întristat ceva, nu pe mine m-a întristat, ci, în parte, ca să nu spun prea mult, pe voi, pe toţi. Destul este, pentru unul ca acesta, pedeapsa ce i s-a dat de către cei mai mulţi. Aşa încât voi, dimpotrivă, mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie copleşit de prea multă mâhnire. Drept aceea, vă îndemn să întăriţi în el dragostea, căci pentru aceasta am şi scris, ca să cunosc credincioşia voastră, dacă sunteţi ascultători în toate. Iar cui îi iertaţi ceva, îi iert şi eu; pentru că şi eu, dacă am iertat ceva, am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos, ca să nu-i dăm satanei câştig asupra noastră, căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute. Când am ajuns la Troia pentru Evanghelia lui Hristos, deşi îmi era deschisă o uşă întru Domnul, n-am avut odihnă în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe Tit, fratele meu, ci, luându-mi ziua bună de la ei, am plecat în Macedonia. Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi, prin noi, răspândeşte în tot locul mireasma cunoştinţei Lui ! Căci noi suntem lui Dumnezeu buna mireasmă a lui Hristos şi între cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA
DUPĂ  POGORÂREA  SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
 (II, 14; III, 3)


   Fraţilor, mulţumire fie adusă lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi, prin noi, răspândeşte în tot locul mireasma cunoştinţei Lui ! Căci noi suntem lui Dumnezeu buna mireasmă a lui Hristos şi între cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier : unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altora, mireasmă a vieţii spre viaţă. Dar, pentru aceasta, cine e destoinic ? Căci noi nu suntem la fel cu cei mulţi, care amestecă cuvântul lui Dumnezeu, ci grăim ca din curăţia inimii, ca de la Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos. Începem, încă o dată, să spunem cine suntem ? Sau nu cumva avem nevoie, cum au unii, de epistole de laudă către voi sau de la voi ? Epistola noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii, dovedindu-vă că sunteţi epistola lui Hristos, slujită de către noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA
DUPĂ  POGORÂREA  SFÂNTULUI  DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 4-11)


   Fraţilor, încredere ca aceasta avem noi prin Hristos către Dumnezeu; nu că, prin noi înşine, suntem vrednici să cugetăm ceva, ca venind de la noi, ci vrednicia noastră este de la Dumnezeu, Cel ce ne-a şi învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, iar duhul face viu. Iar dacă slujirea cea de moarte aducătoare, săpată în litere, pe lespezi de piatră, s-a făcut întru slavă, aşa încât fiii lui Israel nu puteau să privească faţa lui Moise, din pricina slavei celei trecătoare a feţei lui, cum nu va fi, mai vârtos, slujirea Duhului plină de slavă ? Căci, de a avut parte de slavă slujirea care aduce osânda, cu mult mai mult prisoseşte în slavă slujirea dreptăţii. Ba încă, în privinţa aceasta, ce-a fost slăvit odinioară a fost fără de slavă, faţă cu această slavă covârşitoare. Iar dacă ce este trecător s-a săvârşit cu slavă, cu atât mai vârtos ce e netrecător va rămâne în slavă.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA
DUPĂ  POGORÂREA  SFÂNTULUI  DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 1-12)

   Fraţilor, având această slujire, după mila cu care am fost miluiţi, nu ne pierdem nădejdea, ci, lepădându-ne de cele ascunse şi ruşinoase, nu umblăm întru viclenie, nici nu prefacem cuvântul lui Dumnezeu, dar, prin arătarea adevărului, ne facem pe noi înşine cunoscuţi, în faţa lui Dumnezeu, cugetului tuturor oamenilor. Iar dacă Evanghelia noastră este încă acoperită, este pentru fiii pierzării, în care, dumnezeul veacului acestuia a orbit minţile necredincioşilor, ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Cel ce este chipul lui Dumnezeu. Căci nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi înşine suntem slujitorii voştri, pentru Iisus. Căci Dumnezeu care a zis : Să strălucească, din întuneric, lumina, El a luminat inimile noastre, ca să strălucească în noi cunoştinţa slavei lui Dumnezeu, în faţa lui Hristos. Avem însă comoara aceasta în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârşitoare este a lui Dumnezeu, şi nu de la noi, cei ce suntem obijduiţi din toate părţile, dar nu striviţi; în mare cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi; purtând totdeauna în trup moartea lui Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupurile noastre. Căci pururea noi cei vii suntem daţi spre moarte pentru Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor, astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA
DUPĂ  POGORÂREA  SFÂNTULUI  DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 13-18)


   Fraţilor, având acelaşi duh al credinţei, precum este scris : crezut-am, pentru aceea am şi grăit, şi noi credem, pentru aceea şi grăim, ştiind că Cel ce a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi cu Iisus şi ne va înfăţişa împreună cu voi. Căci toate sunt spre folosul vostru, ca harul, revărsându-se cu belşug, să sporească prin cei mulţi mulţumirea întru slava lui Dumnezeu. De aceea, nu ne descurajăm şi, chiar dacă omul nostru cel dinafară s-ar strica, omul nostru cel dinăuntru se înnoieşte din zi în zi; pentru că suferinţa noastră, uşoară şi de o clipă, ne agoniseşte nouă, mai presus de orice măsură, o cumpănă veşnică de slavă, ca unora care n-avem în vedere cele ce se văd, ci cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt vremelnice, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA
DUPĂ  POGORÂREA  SFÂNTULUI  DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I. 3-9)


   Fraţilor, har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos. Mulţumesc Dumnezeului meu, în privinţa voastră, pururea, pentru harul lui Dumnezeu, pe care vi l-a dat în Hristos Iisus; căci, prin El, v-aţi îmbogăţit deplin, în orice învăţătură şi în orice cunoştinţă, precum mărturisirea lui Hristos s-a adeverit întru voi; aşa încât să nu vă lipsească niciun fel de dar, acum când aşteptaţi arătarea Domnului nostru Iisus Hristos. El vă va şi întări până la urmă, ca să fiţi fără de vină în ziua Domnului nostru Iisus Hristos. Credincios este Dumnezeu, prin Care aţi fost chemaţi la împărtăşirea cu Fiul Său, Iisus Hristos, Domnul nostru.







SĂPTĂMÂNA A DOISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
A UNSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 11-a.


Prochimen, glasul al 2-lea :
Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi-a fost mie spre mântuire.
Stih :
Certând, m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat.


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IX, 2-12)


   Fraţilor, voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul. Apărarea mea către cei ce mă iau la cercetare aceasta este : N-avem, oare, dreptul şi noi să mâncăm şi să bem ? N-avem, oare, dreptul şi noi să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi Apostoli, ca şi fraţii Domnului, ca şi Cheta ? Sau numai eu şi Varnava nu avem dreptul să nu lucrăm ? Cine slujeşte vreodată, în oaste, pe cheltuiala lui ? Cine sădeşte vie şi nu mănâncă din roada ei ? Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei ? Spun, oare, acestea numai după mintea omenească ? Nu le spune şi Legea ? Căci în Legea lui Moise este scris : Să nu legi gura boului care treieră. Oare, aici, de boi îi este aminte lui Dumnezeu ? Nu vorbeşte, într-adins, pentru noi ? Că pentru noi s-a scris : Cel ce ară trebuie să are cu nădejde şi cel ce treieră, cu nădejdea că va avea parte de roade. Dacă am semănat la voi cele duhovniceşti, mare lucru este să secerăm din ale voastre cele pământeşti ? Dacă alţii se bucură de acest drept asupra voastră, oare, nu cu atât mai mult noi ? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le răbdăm ca să nu facem împiedicare Evangheliei lui Hristos.

Aliluia, glasul al 2-lea :
Auză-te Domnul în ziua necazului.
Stih :
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA
DUPĂ    POGORÂREA    SFÂNTULUI    DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 10-15)


   Fraţilor, noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca fiecare, după faptele sale cele săvârşite în trup, să primească ori bine ori rău. Pentru aceea, cunoscând frica de Domnul, căutăm să înduplecăm pe oameni. Lui Dumnezeu îi suntem bine cunoscuţi, dar nădăjduiesc că şi în cugetele voastre ne arătăm cum suntem. Căci nu vă spunem iarăşi cine suntem, ci voim să vă dăm prilej de laudă, pentru noi, ca să-l aveţi către aceia care se laudă în faţă şi nu în inimă. Căci, dacă ne-am ieşit din minte, cum zic ei, este pentru Dumnezeu, iar dacă suntem cu mintea întreagă, este pentru voi. Că dragostea lui Hristos ne strânge cu putere, ea pe unii care socotim că unul a murit pentru toţi; aşadar, toţi au murit. Şi Hristos a murit pentru toţi, ca cei ce viază să nu mai vieze loruşi, ci Aceluia Care, pentru ei, a murit şi a înviat.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA
DUPĂ    POGORÂREA    SFÂNTULUI    DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 15-21)


   Fraţilor, Hristos a murit pentru toţi, ca cei ce viază să nu mai vieze loru-şi, ci Aceluia Care, pentru ei, a murit şi a înviat. De aceea noi nu mai ştim de acum pe nimeni după trup; chiar dacă am cunoscut pe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaştem. Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi. Şi toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat noua slujirea împăcării; pentru că Dumnezeu era în Hristos şi a împăcat lumea cu Sine, nemai-ţinând în socoteală greşelile lor şi încredinţându-ne nouă cuvântul împăcării. Aşadar, propovăduim în numele lui Hristos, ca şi cum Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Rugămu-vă deci în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu ! Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, pentru noi l-a făcut păcat, ca să dobândim întru El dreptatea lui Dumnezeu.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VI, 11-16)


   Fraţilor, gura noastră s-a deschis către voi, corintenilor, inima noastră s-a lărgit. În inima noastră nu sunteţi la strâmtorare; dar strâmtoare este pentru noi, în inimile voastre. Plătiţi-mă cu aceeaşi plată, vă vorbesc ca unor copii ai mei, lărgiţi şi voi inimile voastre ! Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea ? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul ? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios ? Ce legătură are Biserica lui Dumnezeu cu idolii ? Căci noi suntem Biserica Dumnezeului celui viu, precum a zis Domnul.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VII, 1-10)


   Fraţilor, să ne curăţim pe noi de toată întinarea trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia noastră în frica lui Dumnezeu. Faceţi-ne loc în inimile voastre! N-am nedreptăţit pe nimeni; n-am vătămat pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni. Nu o spun ca să vă osândesc, căci v-am spus mai înainte că sunteţi în inimile noastre, ca împreună să murim şi împreună să trăim. Multă îmi este încrederea în voi ! Multă îmi este lauda pentru voi ! Umplutu-m-am de mângâiere ! Cu toată întristarea mea, sunt covârşit de bucurie ! Căci, după ce am sosit în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă, necăjiţi fiind în toate chipurile : dinafară lupte; dinăuntru temeri. Dar Dumnezeu, Cel ce mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat pe noi cu venirea lui Tit, şi nu numai cu venirea lui, ci şi cu mângâierea cu care el a fost mângâiat de către voi, spunându-ne nouă dorinţa voastră, plânsul vostru, râvna voastră pentru mine, încât eu foarte m-am bucurat. Că, chiar dacă v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi, măcar că mi-a părut rău, văd că epistola aceea, fie şi numai pentru un timp, v-a întristat; acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră a fost spre pocăinţă, întristaţi aţi fost după voia lui Dumnezeu, ca să nu fiţi întru nimic păgubiţi de către noi. Căci întristarea cea după Dumnezeu lucrează pocăinţă spre mântuire, fără părere de râu; pe când întristarea lumii lucrează moarte.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VII, 10-15)


   Fraţilor, întristarea cea după Dumnezeu lucrează pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; pe când întristarea lumii lucrează moarte. Că, iată, câtă sârguinţă n-a săvârşit întru voi tocmai această întristare după voia lui Dumnezeu : ce dezvinovăţire, ce mâhnire, ce teamă, ce dorinţă, ce râvnă, ce ispăşire ! În tot chipul aţi dovedit că voi înşivă sunteţi curaţi în această pricină. Aşadar, şi dacă v-am scris, nu v-am scris pentru cel ce a făcut strâmbătate, nici pentru cel ce a suferit strâmbătate, ci ca să se dea pe faţă, la voi, înaintea lui Dumnezeu, sârguinţa voastră cea pentru noi. De aceea, ne-am mângâiat; dar, pe lângă mângâierea noastră, ne-am bucurat peste măsură mai ales de bucuria lui Tit, căci duhul lui s-a liniştit din partea voastră a tuturor. Căci, dacă m-am lăudat întru-câtva cu voi, faţă de el, n-am fost dat de ruşine, ci, precum toate întru adevăr le-am grăit vouă, tot aşa şi lauda noastră către Tit adevăr s-a făcut. Şi inima lui este cu atât mai mult plină de voi, când îşi aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor, cum l-aţi primit cu temere şi cu frică mare.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 26; II, 5)


   Fraţilor, uitaţi-vă la voi cei chemaţi, că nu mulţi sunt înţelepţi după trup, nu mulţi sunt puternici, nu mulţi sunt de bun neam; ci Dumnezeu şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să ruşineze pe cele tari; Dumnezeu şi-a ales pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, aşa încât niciun trup să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. De la El, dar, sunteţi voi în Hristos Iisus, Care pentru noi S-a făcut înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare, pentru ca, după cum este scris : Cine se laudă, în Domnul să se laude. Fraţilor, eu însumi, când am venit la voi, şi v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit strălucind în cuvânt sau în înţelepciune. Căci am judecat să nu ştiu între voi altceva decât pe Iisus Hristos şi pe Acesta răstignit. Si întru slăbiciune şi cu frică şi cu cutremur mare am fost la voi. Iar cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în dovezile meşteşugite ale înţelepciunii omeneşti, ci în dovedirea Duhului şi a Puterii, aşa încât credinţa voastră să nu-şi aibă temeiul în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.





SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
A DOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH.

 Voscreasna I.

Prochimen, glasul al 3-lea :
Cântaţi Dumnezeului nostru cântaţi; cântaţi Împăratului nostru, cântaţi.
Stih :
Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi iui Dumnezeu cu glas de bucurie.


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
 (XV, 1-11)

   Fraţilor, vă aduc aminte de Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care aţi primit-o, întru care şi staţi, prin care şi sunteţi mântuiţi; vă aduc aminte cu ce cuvinte v-am propovăduit-o, dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă n-aţi crezut în zadar. Căci v-am dat, întâi de toate, să ştiţi ceea ce am primit şi eu : că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; şi că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; și S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece; în urmă, S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar câţiva au adormit; după aceea, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor Apostolilor; iar la urma tuturor, ca unui născut fără de vreme, mi S-a arătat şi mie. Căci eu sunt cel mai mic dintre Apostoli, ca unul care nu sunt vrednic să mă numesc Apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost zadarnic; ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. Deci ori eu, ori aceia, aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.

Aliluia, glasul al 5-lea :
Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu mă ruşinezi în veac.
Stih :
Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit ca să mă mântuieşti.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VIII, 7-15)


   Fraţilor, precum prisosiţi întru toate cu credinţa, cu cuvântul, cu cunoştinţa, cu toată sârguinţa şi cu dragostea voastră către noi, aşa şi în acest dar să prisosiţi. Nu vă dau poruncă, spunându-vă aceasta, ci pun la încercare, prin pilda râvnei altora, şi curăţia iubirii voastre. Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos, că El, bogat fiind, pentru voi S-a făcut sărac, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogăţiţi. Şi aici vă dau un sfat, spre folosul vostru, care, încă de anul trecut, aţi început nu numai să făptuiţi, dar mai întâi să voiţi; duceţi acum până la capăt şi îndeplinirea ca, precum aţi fost gata să voiţi, tot aşa şi să desăvârşiţi, după puterile voastre. Căci, dacă e la mijloc bunăvoinţă, bineprimit este darul, după cât are fiecare, nu după cât nu are. Nu doar ca altora să le fie uşurare, iar vouă să vă fie greu, ci ca să fiţi deopotrivă. În ceasul de acum, prisosinţa voastră să împlinească lipsa acelora. Ca prisosinţa lor să împlinească lipsa voastră, aşa încât să fie potrivire, precum este scris : celui cu mult nu i-a prisosit şi celui cu puţin nu i-a lipsit.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VIII, 16; IX, 5)

   Fraţilor, mulţumim lui Dumnezeu, Celui care a dat în inima lui Tit aceeaşi râvnă pentru voi. Căci, pe de o parte, a primit îndemnul nostru, iar, pe de altă parte, făcându-se şi mai sârguitor, de bunăvoie a plecat către voi. Şi am trimis împreună cu el şi pe fratele a cărui laudă, întru Evanghelie, este răspândită în toate Bisericile; dar nu numai atât, ci este şi ales de Biserici ca să mă însoţească în călătorie, cu darul acesta, slujit de noi, spre slava Domnului şi spre dovedirea osârdiei noastre. Prin aceasta, ne ferim ca să nu ne defăimeze cineva, în această îmbelşugată strângere de daruri, slujită de către noi; pentru că ne îngrijim de cele bune, nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor. Trimis-am, împreună cu ei, şi pe fratele nostru, pe care l-au încercat de multe ori, întru multe dovedindu-se sârguitor, iar acum este şi mai sârguitor, prin multa încredere ce are în voi. Astfel, dacă e vorba de Tit, el este tovarăşul meu şi cu mine împreună-lucrător la voi; dacă e vorba despre fraţii noştri, ei sunt trimişii Bisericilor şi slava lui Hristos. Arătaţi deci către ei, în faţa Bisericilor, dovada dragostei voastre ca şi a laudei noastre pentru voi. Despre această strângere de ajutoare pentru sfinţi este de prisos să vă mai scriu. Căci ştiu bunăvoinţa voastră, cu care, pentru voi, mă laud către macedoneni; că Ahaia s-a pregătit din anul trecut; şi râvna voastră a însufleţit pe foarte mulţi. Am trimis, dar, pe fraţi, ca lauda noastră despre voi, în privinţa aceasta, să nu fie zadarnică, ci să fiţi gata, precum ziceam, ca nu cumva, când macedonenii vor veni cu mine şi vă vor găsi nepregătiţi, noi, ca să nu zicem voi, să rămânem de ruşine în privinţa aceasta a laudei. Drept aceea, am socotit că e trebuincios să îndemn pe fraţi să vină mai din vreme la voi şi să pregătească darul vostru, cel dinainte făgăduit, ca el să fie gata, dar aşa ca un dar, nu ca o faptă de zgârcenie.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IX, 12; X, 7)


   Fraţilor, slujirea acestui dar nu numai că împlineşte lipsurile sfinţilor, dar revarsă şi prisos de mulţumiri în faţa lui Dumnezeu căci prin mărturia acestei binefaceri ei preaslăvesc pe Dumnezeu, pentru supunerea voastră şi mărturisirea Evangheliei lui Hristos şi pentru dărnicia cu care îi împărtăşiţi pe ei şi pe toţi. Şi se roagă pentru voi şi vă poartă iubire, pentru harul lui Dumnezeu care a prisosit întru voi, mulţumind lui Dumnezeu pentru darul Său cel negrăit. Însumi eu, Pavel vă îndemn cu blândeţea şi cu bunătatea lui Hristos, eu care, fiind de faţă, sunt smerit între voi, dar în lipsă, îndrăznesc faţă de voi. Vă rog, dar, să nu mă siliţi, când voi fi de faţă, să îndrăznesc cu încrederea cu care gândesc că voi îndrăzni împotriva unora care ne socotesc că umblăm după trup. Căci, deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte. Armele cu care ne luptăm nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, ca să dărâme întăriturile; noi surpăm izvodirile minţii şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu, şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos, şi gata suntem să pedepsim orice nesupunere, atunci când supunerea voastră va fi deplină. Judecaţi lucrurile aşa cum se arată; dacă cineva are încredere în sine că este al lui Hristos, să gândească de la sine şi aceasta că, precum este el al lui Hristos, tot aşa şi noi ai lui Hristos suntem.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL. CITIRE :
(X, 7-18)


   Fraţilor, dacă cineva are încredere în sine că este al lui Hristos, să gândească de la sine şi aceasta că, precum este el al lui Hristos, tot aşa şi noi ai lui Hristos suntem. Şi chiar de mă voi lăuda ceva mai mult cu puterea noastră, pe care ne-a dat-o Domnul spre zidirea iar nu spre dărâmarea voastră, nu mă voi ruşina, ca să nu par că aş vrea să vă înfricoşez cu scrisorile mele, căci scrisorile lui, zic unii, sunt cu greutate şi puternice, dar înfăţişarea trupului lui este slabă şi cuvântul lui e de nimic. Cel ce vorbeşte astfel să-şi dea seama că, aşa cum suntem cu cuvântul în epistolele noastre, când ne găsim departe, tot aşa suntem şi în faptă, când stăm de faţă. Nu cutezăm să ne numărăm sau să ne asemănăm cu unii care se laudă singuri, că aceştia care măsoară cu însăşi măsura lor şi se aseamănă pe ei cu ei înşişi, se dovedesc nepricepuţi. Iar noi nu ne vom lăuda întru cele ce sunt peste măsură, ci după dreptarul a cărui măsură ne-a împărţit-o nouă Dumnezeu, ca să ajungem şi până la voi. Nu ne întindem peste hotarul nostru, ca şi cum n-am fi ajuns la voi, căci şi până la voi am ajuns cu Evanghelia lui Hristos. Nu ne lăudăm întru cele ce sunt peste măsură, adică cu osteneala altora, ci avem nădejde că, tot crescând credinţa voastră, ne vom mări în voi din ce în ce mai mult, dar în marginile hotărâte nouă, ca să propovăduim şi în ţinuturile de dincolo de voi, dar fără să ne lăudăm cu lucrurile făcute de-a gata în rânduială străină. Iar cel ce se laudă, în Domnul să se laude. Căci nu cel ce se laudă singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul îl laudă.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XI, 5-21)

    Fraţilor, socotesc că întru nimic n-am rămas mai prejos decât cei de frunte dintre Apostoli; căci, deşi în vorbire sunt lipsit de meşteşug, nu sunt lipsit de cunoştinţă, ci v-am dovedit-o întru toate, în faţa tuturor. Sau am făcut păcat că v-am propovăduit în dar Evanghelia lui Dumnezeu, smerindu-mă pe mine însumi, pentru ca voi să vă înălţaţi ? Alte Biserici am prădat, luând de cheltuială, ca să vă slujesc pe voi şi, fiind la voi şi în lipsă aflându-mă, n-am fost sarcină nimănui, pentru că fraţii veniţi din Macedonia au împlinit lipsa mea. Şi în toate m-am păzit şi mă voi păzi, să nu vă fiu povară. Pe adevărul lui Hristos care este în mine; lauda aceasta nu-mi va fi tăgăduită în ţinuturile Ahaei. Pentru ce ? Pentru că nu vă iubesc ? Dumnezeu ştie ! Dar ceea ce fac, voi face şi în viitor, ca să tai pricina celor ce poftesc pricină, aşa încât în cele ce se laudă să fie dovediţi că sunt ca şi noi. Căci unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este, dar, lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor. Iarăşi zic, să nu mă socotească cineva că sunt fără minte, iar de nu, primiţi-mă măcar ca pe un fără de minte, ca să mă laud şi eu puţin. Ceea ce spun în această privinţă a laudei, nu o spun după Domnul, ci ca întru neînţelepţie; de vreme ce mulţi se laudă după trup, mă voi lăuda şi eu. Căci voi, înţelepţi fiind, îngăduiţi bucuros pe cei neînţelepţi. De vă robeşte cineva, de vă mănâncă bucata voastră, de vă ia ce e al vostru, de vă priveşte cu mândrie, de vă loveşte peste obraz, voi răbdaţi. Spre ruşinea mea, mărturisesc că noi, aici, ne-am arătat slabi.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II , 6-9)


   Fraţilor, noi propovăduim înţelepciunea la cei ce sunt desăvârşiţi, dar nu înţelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui veac, porniţi să piară, ci propovăduim înţelepciunea Iui Dumnezeu, cea din taină şi ascunsă, pe care Dumnezeu, mai înainte de toţi vecii, a rânduit-o spre mărirea noastră, pe care niciunul dintre stăpânitorii acestui veac n-a cunoscut-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. Dar, precum este scris : Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, acestea le-a gătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc pe El.






SĂPTĂMÂNA A PAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


Voscreasna a 2-a.

Prochimen, glasul al 4-lea :
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut.
Stih :
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul. Doamne, Dumnezeul Meu, măritu-Te-ai foarte.

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XVI, 13-24)

   Fraţilor, priveghiaţi, fiţi statornici în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă ! Toate ale voastre întru dragoste să fie. Vă rog însă fraţilor, ştiţi casa lui Ştefana, că este pârga Ahaei şi că spre slujirea sfinţilor s-au rânduit pe ei înşişi, ca şi voi să fiţi supuşi unora ca aceştia şi oricui lucrează împreună şi se osteneşte. Mă bucur de venirea lui Ştefana , a lui Fortunat şi a lui Ahaic, pentru că aceştia au împlinit lipsa voastră şi au făcut să se odihnească duhul meu şi al vostru. Cunoaşteţi bine deci pe unii ca aceştia. Vă îmbrăţişează Bisericile Asiei. Vă îmbrăţişează, în Domnul, cu tărie, Acvila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor. Vă îmbrăţişează fraţii toţi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Îmbrăţişarea mea v-o scriu cu mâna mea, eu, Pavel. Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema. Maran Atha ! (Domnul vine). Harul Domnului Iisus Hristos cu voi ! Dragostea mea cu voi cu toţi, în Hristos Iisus ! Amin.

Aliluia, glasul 4-lea :
Sporeşte şi împărăteşte întru adevăr.
Stih :
Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PAISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XII, 10-19)


   Fraţilor, mă bucur în neputinţe, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci când sunt slab, atunci sunt tare. M-am lăudat ca unul fără minte : voi m-aţi silit ! Căci se cuvenea ca lauda mea să vină de la voi, pentru că întru nimic n-am rămas mai prejos decât cei mai de frunte dintre Apostoli, măcar că eu nu sunt nimic. Şi dovezile mele de Apostol s-au săvârşit în mijlocul vostru, în toată răbdarea, prin semne, prin minuni şi prin puteri. Prin ce lucru fost-aţi voi mai prejos decât celelalte Biserici, decât numai prin aceea că eu nu v-am fost povară ? Iertaţi-mă de neajunsul acesta. Iată, acum, a treia oară gata sunt să vin la voi şi nu voi fi povară, căci nu caut ale voastre, ci pe voi; pentru că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii. Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi jertfi pentru sufletele voastre, măcar că, iubindu-vă cu prisosinţă, eu sunt iubit mai puţin. Ci fie ! Eu nu v-am împovărat, dar, fiind om iscusit, v-am prins cu meşteşug; tras-am eu foloase de la voi, prin vreunul din aceia pe care i-am trimis ? L-am rugat pe Tit şi am trimis, împreună cu el, pe celălalt frate. V-a supărat Tit cu ceva ? N-am umblat noi întru acelaşi duh ? N-am călcat noi pe aceleaşi urme ? Voi socotiţi mereu că ne apărăm înaintea voastră, dar noi grăim întru Hristos, în faţa lui Dumnezeu. Şi toate acestea, iubiţii mei, pentru zidirea voastră.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PAISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XII, 20; XIII, 2)


   Fraţilor, mă tem ca nu cumva, dacă voi veni, să nu vă găsesc pe voi aşa precum voiesc, iar eu să fiu găsit de voi aşa precum nu voiţi; mă tem adică de certuri, de pizmă, de întărâtări, de zavistii, de clevetiri, de şoapte la ureche, de îngâmfări, de tulburări; mă tem ca nu cumva iarăşi, dacă voi veni la voi, să mă umilească Dumnezeul meu înaintea voastră, şi să nu plâng pe mulţi dintre cei ce au păcătuit mai înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia, de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făptuit. Vin acum, la voi, a treia oară. Pe temeiul spuselor a doi sau trei martori să se statornicească orice pricină. Am spus mai dinainte atunci când eram de faţă a doua oară, şi acum, când sunt departe, o spun mai dinainte celor ce au păcătuit şi tuturor celorlalţi că, venind încă o dată, voi fi necruţător.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PAISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XIII, 3-13)


   Fraţilor, voi căutaţi dovada lui Hristos, Care grăieşte întru mine, Cel ce nu este neputincios ci puternic întru voi; căci, deşi a fost răstignit din slăbiciune, prin puterea lui Dumnezeu este însă viu. Aşa şi noi, suntem neputincioşi întru El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vii vom fi cu El în inimile voastre. Cercetaţi-vă pe voi înşivă, dacă sunteţi în credinţă; puneţi-vă la încercare pe voi înşivă. Sau voi singuri nu vă cunoaşteţi bine că Hristos Iisus este întru voi ? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici. Nădăjduiesc însă că veţi cunoaşte, că noi nu suntem netrebnici. Ne rugăm lui Dumnezeu ca să nu săvârşiţi niciun rău nu ca să ne arătăm noi lămuriţi, ci pentru ca voi să faceţi binele, Iar noi să fim ca nişte netrebnici. Împotriva adevărului n-avem nicio putere, ci pentru adevăr. Căci ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi puternici. Aceasta şi cerem în rugăciunea noastră : desăvârşirea voastră. Pentru aceea, vă scriu acestea, fiind departe, ca atunci când voi fi de faţă, să nu lucrez cu asprime, potrivit puterii pe care mi-a dat-o Domnul, nu spre dărâmare, ci spre zidire, încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi ! Căutaţi desăvârşirea, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Sfinţii toţi vă îmbrăţişează. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PAISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 1-3, 20; II, 5)

   Pavel, Apostol nu de la oameni, nici prin om, ci prin Iisus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl, Care L-a înviat pe El din morţi, şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, Bisericilor Galatiei : har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos. Despre cele ce vă scriu, iată, spun înaintea lui Dumnezeu că nu vă mint. Am venit, după aceea, în ţinuturile Siriei şi ale Ciliciei. Şi, după faţă eram necunoscut Bisericilor Iudeii, celor întru Hristos, ci numai auziseră că cel ce ne prigonea pe noi odinioară, acum binevesteşte credinţa pe care altădată o nimicea; şi, pentru mine, slăveau pe Dumnezeu. Apoi, după paisprezece ani, m-am suit iarăşi la Ierusalim împreună cu Varnava şi am luat cu mine şi pe Tit. M-am suit, potrivit unei descoperiri, şi am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc între neamuri, şi îndeosebi celor cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. Dar nici Tit, care era cu mine şi care era elin, n-a fost silit să se taie împrejur. Aceasta din pricina fraţilor mincinoşi, care veniseră pe furiş să iscodească libertatea noastră, ce avem întru Hristos Iisus, şi să ne facă robii lor. Acestora nici măcar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână neclintit la voi.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PAISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 6-10)

   Fraţilor, cu privire la cei ce se socotesc a fi ceva, orice erau ei altădată, eu nu fac nici o deosebire : Dumnezeu nu caută la faţa omului, căci aceşti bine văzuţi n-au adăugat nimic la Evanghelia mea, ci dimpotrivă : văzând că mie mi-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru i-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur, căci Cel ce l-a mânat pe Petru la apostolia tăierii împrejur, m-a mânat şi pe mine la apostolia către neamuri; şi, cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov şi Chefa şi Ioan, care sunt socotiţi ca stâlpi ai Bisericii, mi-au dat mie şi lui Varnava mâna dreaptă spre unire cu ei, ca noi să binevestim între neamuri, iar ei între cei tăiaţi împrejur. Atât numai că ne-au cerut să ne aducem aminte de săraci, ceea ce mi-am şi dat toată silinţa să fac.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A PAISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 1-5)

   Fraţilor, aşa să ne socotească pe noi orice om : ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu; la iconomi, mai ales se caută ca să fie cineva dovedit credincios. Dar pentru mine este lucrul cel mai mic ca să fiu judecat de voi sau de vrei judecată omenească; ba nici eu singur nu mă judec. Căci, deşi nu mă ştiu vinovat cu nimic, nu întru aceasta m-am îndreptat. Cel care mă judecă pe mine este Dumnezeu. Drept aceea, nu judecaţi nimic mai înainte de vreme, adică până ce nu va veni Domnul, Care va aduce la lumină cele ascunse în întuneric şi va da pe faţă gândurile inimilor. Atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda cuvenită.






SĂPTĂMÂNA A CINSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
A PAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 3-a.


Prochimen, glasul al 5-lea :
Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta, în veac.
Stih :
Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios.


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 21; II, 4)


    Fraţilor, Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, întru Hristos, şi Cel ce ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului în inimile noastre. Şi eu chem pe Dumnezeu mărturie asupra sufletului meu, că din cruţare pentru voi n-am mai venit până acum în Corint. Nu, doar, că avem stăpânire peste credinţa voastră, dar suntem împreună-lucrători ai bucuriei voastre; căci în credinţă nu şovăiţi. Am judecat aşa, în mintea mea, să nu vin din nou la voi cu întristare; căci, dacă eu vă întristez, cine este cel care să mă înveselească, dacă nu cel întristat de mine ? Şi v-am scris vouă aceasta, ca nu cumva la venirea mea să am întristare de la aceia care trebuie să mă bucure, fiind încredinţat despre voi toţi că bucuria mea este şi a voastră a tuturor. Căci, cu multă mâhnire, şi cu inima strânsă de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să cunoaşteţi dragostea pe care o am cu prisosinţă către voi.

Aliluia, glasul al 5-lea :
Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.
Stih :
În veac mila se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA
 DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 11-16)

   Fraţilor, când Petru a venit în Antiohia, pe faţă i-am stat împotrivă, căci era vrednic de înfruntare; fiindcă înainte de a veni unii trimişi de Iacov, el mânca împreună cu păgânii; dar când au sosit, se ferea şi se osebea, temându-se de cei din tăierea împrejur. Şi, împreună cu ei, şi-au schimbat purtarea şi ceilalţi iudei, aşa încât chiar Varnava a fost atras în făţărnicia lor. Când am văzut că ei nu calcă drept, potrivit cu adevărul Evangheliei, am zis lui Petru, înaintea tuturor : Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască după datinile iudaice ? Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre păgâni. Dar, pentru că ştim că omul nu se îndreaptă din faptele Legii, ci numai prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptăm din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 21; III, 7)

   Fraţilor, nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar. O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi să nu vă plecaţi adevărului, pe voi, cărora Iisus Hristos cel răstignit v-a fost înfăţişat ca şi cum ar sta de faţă ? Numai aceasta voiesc să aflu de la voi : Din faptele Legii primit-aţi voi Duhul, sau din ascultarea credinţei ? Atât de fără de minte sunteţi ? După ce aţi început în Duh, căutaţi acum desăvârşirea în trup ? În zadar aţi suferit voi atât de multe ? De ar fi numai în zadar ! Deci Cel care vă dă vouă Duhul şi lucrează între voi minuni le face, oare, din faptele Legii sau din ascultarea credinţei ? Precum şi Avraam a crezut lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate. Să ştiţi, dar, că cei ce sunt din credinţă, aceştia sunt fiii lui Avraam.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 15-22)

   Fraţilor, ca un om grăiesc; că şi testamentul întărit al unui om nimeni nu-l strică sau îi mai adaugă ceva. Făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi urmaşului său. Nu zice : şi urmaşilor, ca şi cum ar grăi de mai mulţi, ca de unul singur : şi urmaşului tău, Care este Hristos. Iată, dar, ce zic : Legea, care vine după patru sute și treizeci de ani, nu desfiinţează aşezământul întărit mai înainte de Dumnezeu în Hristos, aşa încât să desfiinţeze făgăduinţa. Căci dacă moştenirea este din Lege, nu mai este din făgăduinţă; dar Dumnezeu i-a dăruit lui Avraam moştenirea prin făgăduinţă. Atunci ce rost are Legea ? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmaşul, Căruia i s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor; iar Mijlocitorul nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul. Este deci Legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu ? Să nu fie ! Căci dacă s-ar fi dat o lege care să poată da viaţă, cu adevărat dreptatea ar veni din Lege. Dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa din credinţa în Iisus Hristos să se dea celor ce cred.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 23; IV, 2)

   Fraţilor, mai înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care avea să se descopere. Pentru aceea Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, ca să ne îndreptăm din credinţă. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Iisus Hristos. Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici slobod; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi, în Hristos Iisus. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă. Ce zic eu acum ? Atâta vreme cât moştenitorul e copil, nu se deosebeşte cu nimic de rob, deşi este stăpân peste toate, ci este sub epitropi şi îngrijitori, până la vremea rânduită de tatăl său. Tot aşa şi noi, când eram copii, eram robiţi sub stihiile lumii, iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ClNClSPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUl     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 8-21)

   Fraţilor, când nu cunoşteaţi pe Dumnezeu, slujeaţi celor ce din fire nu sunt dumnezei. Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi iarăşi la stihiile cele slabe şi sărace, cărora voiţi din nou să le slujiţi ca înainte ? Ţineţi zile şi luni şi răstimpuri şi ani ? Mă tem, în privinţa voastră, să nu mă fi ostenit la voi în zadar. Fiţi, vă rog, fraţilor, precum sunt eu, că şi eu am fost precum sunteţi voi. Nu mi-aţi făcut niciun rău. Dar ştiţi că eram bolnav cu trupul când v-am binevestit întâia oară, iar voi nu aţi dispreţuit suferinţa din trupul meu, nici nu m-aţi alungat cu scârbă, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Însuşi Hristos Iisus. Care era deci fericirea voastră ? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, ochii voştri i-aţi fi scos şi mi i-aţi fi dat mie. M-am făcut, prin urmare, vrăjmaşul vostru, fiindcă v-am spus adevărul ? Aceia umblă după iubirea voastră, dar nu în chip cinstit; ci vor să vă despartă de mine, ca să-i iubiţi pe ei. Râvna pentru lucruri bune e bună totdeauna şi nu numai atunci când sunt la voi, de faţă. O, copiii mei, pentru care sufăr din nou durerile naşterii, până ce Hristos va prinde chip în voi ! Aş vrea acum să mă găsesc la voi şi glasul să mi-l schimb, căci mare e nedumerirea mea, în privinţa voastră ! Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub Lege, n-auziţi Legea !  

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A ClNClSPREZECEA
DUPĂ    POGORÂREA     SFÂNTULUl     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE:
(IV, 17-21; V, 1-5)

    Fraţilor, pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte care sunt căile mele în Hristos Iisus, cum învăţ pretutindeni, în orice biserică. Unii, crezând că n-am să mai vin la voi, s-au semeţit. Dar voi veni la voi degrabă, dacă Domnul va voi, şi voi cunoaşte atunci nu cuvântul acestor semeţi, ci puterea lor; căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere. Ce voiţi ? Să vin la voi cu toiagul, sau să vin cu dragoste şi cu duhul blândeţii ? Îndeobşte, se aude că la voi e desfrânare şi o astfel de desfrânare cum nici între păgâni nu s-a văzut, ca unul să trăiască cu femeia tatălui său. Şi voi v-aţi semeţit, în loc, mai degrabă, să fi plâns, ca să fie scos din mijlocul vostru cel ce a săvârşit această faptă. Ci eu, deşi departe cu trupul, însă de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi cum aş fi de faţă, pe cel ce a făcut una ca aceasta: în numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunându-vă voi şi duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos, să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca sufletul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus.






SĂPTĂMÂNA A ȘAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
A CINCISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 4-a.

Prochimen, glasul al 6-lea :
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta.
Stih :
Către Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu pomeneşte-mă.


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 6-15)


   Fraţilor, Dumnezeu care a zis : Să strălucească din întuneric lumina ! El a luminat inimile noastre, ca să strălucească în noi cunoştinţa slavei lui Dumnezeu, pe faţa lui Hristos. Şi avem comoara aceasta în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârşitoare este a lui Dumnezeu, şi nu de la noi, cei ce suntem obijduiţi din toate părţile, dar nu striviţi; în mare cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi; purtând totdeauna în trup moartea lui Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupurile noastre. Căci pururea noi cei vii suntem daţi spre moarte pentru Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor; astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa. Dar având acelaşi duh al credinţei, după cum este scris : crezut-am, pentru aceea am şi grăit; şi noi credem, pentru aceea şi grăim, ştiind că Cel ce a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi cu Iisus şi ne va înfăţişa împreună cu voi. Căci toate sunt spre folosul vostru, ca harul, revărsându-se cu belşug, să sporească prin cei mulţi mulţumirea întru slava lui Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 6-lea :
Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt.
Stih :
Va zice Domnului : Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea, Dumnezeul meu.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 28; V, 10)

   Fraţilor, noi suntem fiii făgăduinţei, după Isaac. Şi precum atunci cel ce se născuse după trup prigonea pe cel ce se născuse după duh, tot aşa şi acum. Dar ce zice Scriptura ? Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei, căci nu va moşteni fiul roabei împreună cu fiul celei libere. Drept aceea, fraţilor, nu suntem copiii roabei, ci copiii celei libere. Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei. Iată eu, Pavel, vă spun vouă că, de vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Şi mărturisesc încă o dată oricui primeşte tăierea împrejur că este dator să împlinească toată Legea. Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har; iar noi aşteptăm în Duh, prin credinţă, nădejdea îndreptării. Căci în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci credinţa, care este lucrătoare prin iubire. Era bine cum alergaţi; cine v-a oprit ca să nu vă supuneţi adevărului ? Sfatul acesta nu este de la cel care v-a chemat pe voi. Puţin aluat dospeşte toată frământătura. Eu am încredere în voi, întru Domnul, că nu veţi cugeta într-alt fel; iar cel ce vă tulbură pe voi îşi va purta osânda, oricine ar fi el.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 11-21)

    Fraţilor, dacă propovăduiesc încă tăierea împrejur pentru ce mai sunt prigonit ? Deci sminteala Crucii a încetat ! O, de s-ar tăia de tot cei ce vă răzvrătesc pe voi ! Că voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu vă folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi-vă, prin iubire, unul pe altul. Căci toată legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta : Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unul pe altul, luaţi seama să nu vă nimiciţi voi între voi. Zic dar : Cu Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului; fiindcă poftele trupului sunt potrivnice Duhului, şi ale Duhului, potrivnice trupului; trup şi Duh, sunt duşmani între sine, ca să nu faceţi cele ce aţi voi. De vă purtaţi în Duh, nu sunteţi sub lege. Iar faptele trupului sunt cunoscute, ca unele ce sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, despre care vă spun dinainte, precum dinainte am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA
 DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VI, 2-10)

   Fraţilor, purtaţi sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos. Căci, de se socoteşte vreunul că este ceva, deşi nu este nimic, se amăgeşte pe sine însuşi. Să-şi cerceteze fiecare faptele şi atunci va avea cuvânt de laudă, dar numai în inima sa şi nu prin asemănare cu altul. Fiecare îşi va purta sarcina sa. Cel care primeşte cuvântul învăţăturii să facă parte învăţătorului său din toate câte are. Nu vă amăgiţi : Dumnezeu nu se lasă batjocorit, căci ce va semăna omul, aceea va şi secera. Cel ce seamănă în trupul său, din trup va secera stricăciune, iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică. Să facem mereu binele, fără să ne lenevim, căci, dacă nu ne lenevim, vom secera la timpul potrivit. Deci, dar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 1-9)

   Pavel, Apostol al lui Iisus Hristos prin voinţa lui Dumnezeu, sfinţilor care sunt în Efes şi credincioşilor întru Hristos Iisus : Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos ! Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, întru Hristos, ne-a binecuvântat pe noi, în cereştile locaşuri, cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti; precum, întru El ne-a şi ales, mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui, mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, să ne înfieze, prin Iisus Hristos, după bunăvoinţa voii Sale, spre lauda slavei harului Său, cu care ne-a dăruit pe noi, prin Fiul Său iubit. Întru Care, prin sângele Lui, avem răscumpărarea şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Lui, pe care l-a făcut să prisosească în noi, întru toată înţelepciunea şi priceperea, făcându-ne cunoscută taina voii Sale, după bunăvoinţa Sa, aşa cum hotărâse în Sine mai înainte.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 7-17)

   Fraţilor, în Iisus Hristos, prin sângele Lui, avem răscumpărarea şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Lui, pe care l-a făcut să prisosească în noi, întru toată înţelepciunea şi priceperea, făcându-ne cunoscută taina voii Sale, după bunăvoinţa Sa, aşa cum hotărâse în Sine mai înainte, spre iconomia plinirii vremilor, ca pe toate cele din ceruri şi cele de pe pământ să le unească iarăşi în Hristos, Care şi moşteni ne-a făcut, rânduiţi fiind mai înainte, după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale, ca să fim spre lauda slavei Sale, noi cei ce mai înainte am nădăjduit în Hristos. Întru Hristos şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, şi aţi crezut în El, aţi fost pecetluiţi cu Sfântul Duh cel făgăduit, Care este arvuna moştenirii noastre, spre răscumpărarea celor dobândiţi de El şi spre lauda slavei Sale. Drept aceea şi eu, auzind de credinţa voastră în Domnul Iisus şi de dragostea cea către toţi sfinţii, nu încetez a mulţumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele, ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înţelepciunii şi al descoperirii, spre cunoştinţa Lui.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(X, 23-28)

   Fraţilor, toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. Nimeni să nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui. Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să întrebaţi nimic pentru cugetul vostru; căci al Domnului este pământul şi plinirea lui. Dacă cineva dintre necredincioşi vă cheamă pe voi la masă şi voiţi să vă duceţi, mâncaţi orice vă este pus înainte, fără să întrebaţi nimic pentru cugetul vostru. Dar, de vă spune cineva : Aceasta e carne care a fost jertfită idolilor, nu mâncaţi, pentru cel care v-a spus şi pentru cugetul vostru, căci al Domnului este pământul şi plinirea lui.





SĂPTĂMÂNA A ȘAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 5-a.


Prochimen, glasul al 7-lea :
Domnul, tărie poporului Său va da, Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace.
Stih :
Aduceţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceţi Domnului slavă şi cinste.

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VI, 1-10)

   Fraţilor, fiind împreună-lucrători cu Hristos, vă îndemnăm să nu primiţi în zadar harul lui Dumnezeu, căci zice : La vreme potrivită te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat iată acum este vreme potrivită, iată acum este ziua mântuirii. Noi întru nimic nu dăm nicio sminteală, ca să nu fie slujirea noastră defăimată, ci în toate ne facem cunoscuţi ca slujitorii lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări. În bătăi, în temniţe, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi; prin curăţie, prin cunoştinţă, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, prin dragoste nefăţarnică; în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele cele de-a dreapta şi cele de-a stânga ale dreptăţii; prin mărire şi înjosire, prin defăimare şi laudă; ca amăgitori, deşi iubitori de adevăr; ca nişte necunoscuţi, deşi bine cunoscuţi; ca fiind pe pragul morţii, deşi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, dar nu ucişi; ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţind; ca unii care n-au nimic, deşi toate sunt în stăpânirea noastră.

Aliluia, glasul al 7-lea :
Bine este a lăuda pe Domnul şi a cânta numelui Tău, Preaînalte.
Stih :
A vesti, dimineaţa, mila Ta şi adevărul Tău, toată noaptea.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     DUHULUI     SFÂNT


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 22; II, 4)

   Fraţilor, toate le-a supus Dumnezeu sub picioarele Fiului Său şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi. Iar pe voi v-a făcut vii, cei ce eraţi morţi, prin greşelile şi prin păcatele voastre, în care aţi umblat mai înainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stăpânitorului puterilor văzduhului, adică duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Printre care şi noi toţi am petrecut odinioară, după poftele trupului nostru, făcând voile trupului şi ale simţurilor şi, din fire, eram fiii mâniei ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa dragoste cu care ne-a iubit pe noi, pe cei ce eram morţi prin păcatele noastre, ne-a înviat împreună în Hristos.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     DUHULUI     SFÂNT


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 19; III, 7)

    Fraţilor, de acum nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi fiind pe temelia Apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos. Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul; întru El şi voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh. Pentru aceasta, eu, Pavel, sunt întemniţatul lui Iisus Hristos, pentru voi păgânii, dacă în adevăr aţi auzit de iconomia harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dat mie pentru voi. Că prin descoperire mi s-a dat în cunoştinţă această taină, precum v-am scris mai înainte pe scurt, de unde, citind, puteţi să înţelegeţi cunoştinţa mea în taina lui Hristos, care, în alte veacuri, nu s-a făcut cunoscută fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum sfinţilor Săi Apostoli şi prooroci, prin Duhul; că păgânii sunt împreună moştenitori cu iudeii şi mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună părtaşi al făgăduinţei, în Hristos Iisus, prin Evanghelie, căreia slujitor m-am făcut, după dăruirea harului lui Dumnezeu, ce mi-a fost dat mie, prin lucrarea puterii Sale.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     DUHULUI     SFÂNT


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 8-21)

   Fraţilor, mie celui mai mic decât toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta, ca să binevestesc neamurilor bogăţia lui Hristos cea nepătrunsă, şi să luminez pe toţi care este iconomia tainei celei din veci ascunsă în Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos, pentru ca înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, domniilor şi stăpâniilor, în cereştile locaşuri, după hotărârea cea din veci, pe care a desăvârşit-o în Hristos Iisus, Domnul nostru, întru Care avem, prin credinţa în El, îndrăzneală să ne apropiem de Dumnezeu, cu deplină încredere. De aceea, vă rog să nu vă pierdeţi cumpătul, din pricina suferinţelor mele pentru voi; ele sunt mărirea voastră. Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos, din Care îşi trage numele orice neam în cer şi pe pământ, ca să vă dăruiască, după bogăţia slavei Sale, să fiţi puternic întăriţi, prin Duhul Său, în omul dinlăuntru, şi Hristos să Se sălăşluiască prin credinţă în inimile voastre; aşa încât, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire, să puteţi să înţelegeţi împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea şi lungimea şi adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoştinţă, ca plini să fiţi de toată plinătatea lui Dumnezeu. Iar Celui ce poate să facă, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem, prin puterea cea lucrătoare în noi, Aceluia fie slava în Biserică şi întru Hristos Iisus, în toate neamurile şi în veacul veacului. Amin.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     DUHULUI     SFÂNT


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 14-17)

   Fraţilor, să nu mai fim copii şi jucăria valurilor purtaţi încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii, ci, fiind credincioşi adevărului, prin iubire, să sporim întru toate, pentru El, Care este capul, Hristos. Din El tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, spre zidirea lui întru dragoste. Aşadar, aceasta vă spun şi vă încredinţez în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum după cum umblă păgânii, în deşertăciunea minţii lor.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     DUHULUI     SFÂNT


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 17-25)

   Fraţilor, aceasta vă spun și vă încredinţez în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum după cum umblă păgânii, în deşertăciunea minţii lor, întunecaţi fiind la cuget, înstrăinaţi fiind de viaţa lui Dumnezeu, din pricina necunoştinţei care zace în ei şi din pricina împietririi inimii lor. Aceştia petrec în nesimţire, şi s-au dat pe ei desfrânării, săvârşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei. Voi însă n-aţi cunoscut aşa pe Hristos; dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi aţi primit învăţătura Lui, aşa cum este adevărul întru Iisus, să vă dezbrăcaţi, faţă cu vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, şi să vă înnoiţi în duhul cugetului vostru, îmbrăcându-vă în omul cel nou, care este făcut după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi în sfinţenia adevărului. Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     DUHULUI     SFÂNT


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XIV, 20-25)

   Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă fiţi desăvârşiţi. În Lege este scris : Grăi-voi către acest popor în alte limbi şi prin buzele altora; şi nici aşa nu vor asculta de Mine, zice Domnul. Aşadar, limbile sunt spre semn nu credincioşilor, ci necredincioşilor; iar vorbirea profetică, nu necredincioşilor, ci credincioşilor. Deci, dacă s-ar aduna Biserica toată laolaltă şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra înăuntru neştiutori sau necredincioşi, nu vor zice, oare, că v-aţi ieşit din minţi? Pe când, dacă toţi ar prooroci şi ar intra vreun necredincios sau vreun neştiutor, ar fi mustrat de toţi şi judecat de toţi; cele ascunse ale inimii lui ar fi învederate şi astfel, căzând cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.





SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


Voscreasna a 6-a.

Prochimen, glasul al 8-lea :
Faceţi juruinţe şi le împliniţi Domnului Dumnezeului vostru.
Stih :
Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu, în Israel mare este numele Lui.


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VI, 16; VII, 1)


   Fraţilor, noi suntem Biserica Dumnezeului celui viu, precum Domnul a zis că : Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu. De aceea ieşiţi clin mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi; şi voi fi vouă tată şi voi îmi veţi fi Mie fii şi fiice, zice Domnul Atotţiitorul. Deci, având aceste făgăduinţei, iubiţilor, să ne curăţim pe noi de toată întinarea trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 8-lea :
Veniţi să ne bucurăm de Domnul şi să strigăm lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
Stih :
Să întâmpinăm faţa Lui întru laudă, şi în psalmi să strigăm Lui.

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 25-32)

   Fraţilor, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare. Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră, nici nu daţi loc diavolului. Cine a furat să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucru cinstit, ca să aibă să dea şi celui ce nu are. Din gura voastră să nu iasă niciun cuvânt rău, ci numai cuvânt bun, care să zidească unde e nevoie, şi care să dea har celor ce ascultă. Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate. Şi să fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, întru Hristos.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 20-25)

   Fraţilor, mulţumiţi pururea pentru toate, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu şi Tatălui, şi supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este capul Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Ci, precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru toate. Bărbaţilor, iubiţi femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 25-33)

   Fraţilor, iubiţi femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca să o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică mărită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de felul acesta, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile lor, ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia sa pe sine se iubeşte. Căci nimeni, vreodată, nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos, Biserica; pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui. Pentru aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică. Deci, dar, şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia sa, ca pe sine însuşi; iar femeia să cinstească pe bărbat.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 33; VI, 9)

   Fraţilor, fiecare din voi aşa să-şi iubească femeia sa ca pe sine însuşi iar femeia să cinstească pe bărbat. Fiilor, ascultaţi pe părinţii voştri, întru Domnul, căci aceasta este cu dreptate. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta este porunca cea dintâi care are făgăduinţa : Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ. Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului. Cei ce slujiţi, ascultaţi pe conducătorii voştri după trup, cu frică şi cu cutremur, întru curăţia inimii voastre, ca şi pe Hristos, nu slujind numai în faţă, ca unii care caută să placă oamenilor, ci ca slugile lui Hristos, făcând din suflet voia lui Dumnezeu. Slujiţi cu bunăvoinţă, ca şi cum aţi sluji Domnului şi nu oamenilor, ştiind fiecare, fie cel ce slujeşte, fie cel de sine stăpân, că faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plată de la Domnul. Iar voi, conducătorilor, faceţi tot aşa faţă de slujitori, şi încetaţi cu ameninţarea, ca unii care ştiţi că Domnul lor şi al vostru este în ceruri şi că la El nu încape părtinire.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VI, 18-24)

   Fraţilor, faceţi în toată vremea, întru Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri, şi întru aceasta privegheați cu toată stăruinţa, rugându-vă pentru toţi sfinţii. Rugaţi-vă şi pentru mine, ca să mi se dea cuvânt, când voi deschide gura mea să arăt cu îndrăzneală taina Evangheliei al cărei sol legat în lanţuri, sunt, ca să vorbesc despre Evanghelie fără sfială, precum mi se cuvine să vorbesc. Şi ca să ştiţi şi voi de mine ce fac, Tihic, iubitul frate şi credinciosul slujitor întru Domnul, vi le va aduce la cunoştinţă pe toate. L-am trimis pe el la voi, pentru aceasta, ca să aflaţi cele despre noi şi să mângâie inimile voastre. Pace, fraţilor, şi dragoste, cu credinţă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos. Harul fie cu toţi care iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos în curăţie.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTSPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XV, 39-45)

    Fraţilor, nu toate trupurile sunt acelaşi trup, ci unul este trupul oamenilor şi altul este trupul dobitoacelor şi altul este trupul păsărilor şi altul este trupul peştilor. Sunt apoi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti, şi alta a celor pământeşti; alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor; iar stea de stea se deosebeşte în strălucire. Aşa este şi învierea morţilor : se seamănă trupul întru stricăciune, înviază întru nestricăciune; se seamănă întru necinste, înviază întru slavă; se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Că, dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc, precum şi scris este : Făcutu-s-a omul dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă, cu duh dătător de viaţă.





SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 7-a.


Prochimen, glasul 1 :
Fie mila Ta, Doamne, spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Stih :
Bucuraţi-vă, drepţilor; celor drepţi li se cuvine laudă.

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IX, 6-11)


   Fraţilor, cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera. Fiecare să dea precum s-a hotărât în inima sa, nu cu părere de rău sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel ce dă cu voie bună. Şi Dumnezeu poate să înmulţească tot harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiţi spre tot lucrul bun, precum este scris : împărţit-a, dat-a săracilor; dreptatea lui rămâne în veac. Iar cel ce dă sămânţa semănătorului şi pâine spre mâncare vă va da şi va înmulţi sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre, ca întru toate să vă îmbogăţiţi, spre toată dărnicia, care aduce, prin noi, mulţumire lui Dumnezeu.

Aliluia, glasul 1 :
Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat răzbunare şi mi-ai supus popoare.
Stih :
Cel ce măreşti mântuirea împăratului Tău şi faci milă unsului Tău.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE FILIPENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 1-7)

   Pavel şi Timotei slujitori ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinţilor întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii : har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos. Mulţumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi, pururea rugându-mă, în toate rugăciunile mele, pentru voi toţi, cu bucurie, pentru împărtăşirea voastră întru Evanghelie, din ziua dintâi până acum. Şi sunt încredinţat de aceasta că cel ce a început în voi lucrul cel bun, îl va duce la capăt, până în ziua lui Hristos Iisus, precum este cu dreptate să gândesc astfel despre voi toţi; căci vă port în mâna mea, atât în lanţurile mele, cât şi în apărarea şi întărirea Evangheliei, pe voi toţi care părtaşi sunteţi la acelaşi har cu mine.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE FILIPENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 8-14)

   Fraţilor, martor îmi este Dumnezeu că vă doresc pe voi, pe toţi, cu dragostea lui Hristos Iisus. Şi aceasta mă rog, ca iubirea voastră să prisosească tot mai mult şi mai mult, întru cunoştinţă şi întru orice pricepere, ca să puteţi preţui cele ce sunt mai de folos şi ca să fiţi curaţi şi fără poticnire în ziua lui Hristos, plini de roadele dreptăţii, care sunt prin Iisus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu. Voiesc să ştiţi, fraţilor, că cele petrecute cu mine s-au întors mai vârtos spre sporirea Evangheliei, în aşa fel că lanţurile mele, pe care le port pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor celorlalţi; şi cei mai mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE FILIPENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 12-19)

   Fraţilor, voiesc să ştiţi că cele petrecute cu mine s-au întors mai vârtos spre sporirea Evangheliei, în aşa fel ca lanţurile mele, pe care le port pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor celorlalţi; şi cei mai mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cu lanţul lui Dumnezeu. Unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă, alţii însă din bunăvoinţă unii o fac din iubire către mine, ştiind că stau aici pentru apărarea Evangheliei; ceilalţi însă din zavistie vestesc pe Hristos, nu cu gânduri curate, ei socotind să-mi sporească suferinţa în lanţurile mele. Dar ce este ? Nimic altceva decât că, în tot chipul, fie din cuvânt de făţărnicie, fie din cuvânt de adevăr, Hristos se propovăduieşte şi întru aceasta mă bucur. Şi mereu mă voi bucura, pentru că ştiu că aceasta îmi va fi mie spre mântuire, prin rugăciunile voastre şi cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE FILIPENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 20-27)

   Fraţilor, potrivit cu aşteptarea mea stăruitoare şi cu nădejdea mea, că întru nimic nu voi fi ruşinat, ci, întru toată îndrăzneala, precum totdeauna, aşa şi acum, Hristos va fi preaslăvit în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte; căci, mie, a vieţui este Hristos, şi a muri, câştig. Dacă însă a vieţui în trup înseamnă pentru mine să lucrez şi să am roadă, atunci nu ştiu să spun ce voi alege. Mi-e inima prinsă din două părţi : doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos şi aceasta e cu mult mai bine; de altă parte însă este mai de folos, pentru voi să zăbovesc în trup, şi având această încredinţare, ştiu că voi rămâne şi împreună voi petrece cu voi cu toţi, spre sporirea voastră şi spre bucuria credinţei, pentru ca lauda voastră să prisosească în Hristos Iisus prin mine, atunci când voi veni iarăşi între voi în petrecerea voastră în iunie, purtaţi-vă numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE FILIPENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 27; II, 4)

   Fraţilor, purtaţi-vă numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, aşa încât, fie că vin şi vă văd, fie că sunt departe şi aud veşti despre voi, să ştiu că sunteţi statornici într-un duh, împreună luptându-vă într-un duh, pentru credinţa Evangheliei, fără să vă înfricoşaţi întru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mântuire. Aceasta este de la Dumnezeu; căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi întru EI, ei să şi pătimiţi pentru El, ducând aceeaşi luptă pe care aţi văzut-o altădată la mine şi pe care aţi auzit că o duc şi acum. Deci cu orice îndemn care este în Hristos, cu orice mângâiere a dragostei, cu orice împărtăşire a Duhului, cu orice milostivire şi îndurare : împliniţi bucuria mea, ca să gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, un suflet, aceeaşi cugetare. Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din mărire deşartă ci, cu smerenie, fiecare să socotească pe altul mai de cinste ca pe sine. Să nu caute nimeni numai de ale sale, ci fiecare, şi de ale altuia.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XV, 58; XVI, 3)

   Fraţilor, fiţi tari, neclintiţi, sporind în lucrul Domnului pururea, bine ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul în privinţa strângerii de ajutoare pentru sfinţi, precum am poruncit Bisericilor Galatiei, aşa să faceţi şi voi. În ziua întâi a săptămânii (adică Duminică), fiecare dintre voi să-şi pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângerile abia atunci când voi veni. Şi când voi veni, pe care îi veţi socoti, pe aceia îi voi trimite cu scrisori, să ducă darul vostru la Ierusalim.





SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT

Voscreasna a 8-a;

Prochimen glasul al 2-lea :
Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi-a fost mie spre mântuire.
Stih:
Certând, m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat.


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XI, 31-33; XII, 1-9)


   Fraţilor, Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvântat în veci, ştie că nu mint ! În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă; dar, printr-o fereastră, am fost lăsat în jos, peste zid, într-un coş şi am scăpat din mâinile lui. Însă a mă lăuda nu-mi este de folos. Căci voi veni la vedenii şi la descoperiri ale Domnului. Cunosc un om în Hristos, care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer : dacă a fost cu trupul, nu ştiu; dacă a fost afară din trup, nu ştiu; Dumnezeu ştie. Şi ştiu despre acest om, dacă a fost cu trupul, dacă a fost afară din trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie, că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le rostească. Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; cât pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în neputinţele mele. Chiar de mi-ar fi voia să mă laud, nu voi fi fără de minte, pentru că voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât mă vede sau decât aude de la mine. Şi, pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia acestor descoperiri, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, ca să mă bată peste obraz şi să nu mă trufesc. Pentru aceasta, de trei ori am rugat pe Domnul, ca să-l depărteze de la mine; dar mi-a zis : Îţi este de-ajuns harul Meu, pentru că puterea Mea se desăvârşeşte în neputinţă. Deci foarte bucuros mă voi lăuda mai ales în neputinţele mele, ca să locuiască întru mine puterea lui Hristos.

Aliluia, glasul al 2-lea :
Auză-te, Domnul, în ziua necazului.
Stih :
Doamne, mântuieşte pe împăratul Tău şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE FILIPENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 12-16)


   Fraţilor, precum totdeauna m-aţi ascultat, nu numai fiind eu de faţă, ci cu mult mai vârtos acum când sunt departe, cu frică şi cu cutremur lucraţi la mântuirea voastră; căci Dumnezeu este cel ce lucrează întru voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă. Toate să le faceţi fără de cârtiri și fără de îndoială, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, fii ai lui Dumnezeu, neîntinaţi, în mijlocul unui neam îndărătnic şi răzvrătit, întru care străluciţi ca nişte luminători în lume, ţinând cu putere cuvântul vieţii, ca să mă pot lăuda, în ziua lui Hristos.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE FILIPENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 16-23)


   Fraţilor, nu în deşert am alergat, nici în deşert m-am ostenit. Şi chiar dacă ar fi să vărs sângele meu peste jertfa voastră, la slujba credinţei voastre, mă bucur şi vă fericesc pe voi, pe toţi. Asemenea şi voi, bucuraţi-vă şi fericiţi-mă. Nădăjduiesc întru Domnul Iisus, că voi trimite pe Timotei la voi, fără de zăbavă, ca şi eu să fiu cu inima bună, aflând veşti despre voi. Căci nu am pe nimeni altul, la un gând cu mine şi care să vă poarte grijă cu tot dinadinsul, fiindcă toţi caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos. Dar dovezile râvnei lui le cunoaşteţi, căci împreună cu mine a slujit la sporul Evangheliei, întocmai ca un copil lângă tatăl său. Pe el deci nădăjduiesc să-l trimit, îndată ce voi vedea cum merg ale mele.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE FILIPENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 24-30)


   Fraţilor, sunt încredinţat în Domnul că eu însumi voi veni în curând la voi. Am socotit de grabnică nevoie să vă trimit pe Epafrodit, fratele şi împreună lucrătorul şi împreună luptătorul meu, cum şi trimisul vostru şi slujitorul nevoilor mele, pentru că avea mare dor de voi toţi şi era mâhnit că aţi auzit că a fost bolnav. Într-adevăr, bolnav a fost aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să nu am întristare peste întristare. Deci l-am trimis mai degrabă, ca, văzându-l, voi iarăşi să vă bucuraţi, iar eu să fiu mai puţin mâhnit Primiţi-l, dar, întru Domnul, cu toată bucuria şi pe unii ca aceştia întru cinste să-i aveţi, căci pentru lucrul lui Hristos a trecut pe lângă moarte, punându-şi viaţa în primejdie, ca să împlinească lipsa voastră în slujirea mea.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE FILIPENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 1-8)


   Fraţilor, bucuraţi-vă întru Domnul. Ca să vă scriu aceleaşi lucruri, mie nu-mi este anevoie, dar vouă vă este de folos. Păziţi-vă de câini ! Păziţi-vă de lucrătorii cei răi ! Păziţi-vă de cei cu tăierea împrejur, pentru că noi suntem tăierea împrejur, noi cei ce slujim în Duhul lui Dumnezeu şi ne lăudăm întru Hristos Iisus şi nu ne bizuim pe trup, deşi eu aş putea să mă bizui şi pe trup. Dacă vreun altul socoteşte că se poate bizui pe trup, eu cu atât mai mult ! La opt zile, am fost tăiat împrejur; sunt din neamul lui Israel, din seminţia lui Veniamin, evreu din evrei; în ce priveşte Legea, fariseu; în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; în ce priveşte dreptatea cea din Lege, fără de prihană în vieţuirea mea. Dar cele ce îmi erau mie câştig, acestea le-am socotit pentru Hristos pagubă. Ci, mai vârtos pe toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am păgubit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE FILIPENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 8-19)


   Fraţilor, toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru care m-am păgubit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc, şi să mă aflu întru El, nu având îndreptarea mea, cea din Lege, ci pe aceea care este prin credinţa lui Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credinţei : ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi să fiu primit părtaş la patimile Lui, şi asemenea să fiu cu El, în moartea Lui, ca, doar-doar, să pot ajunge la învierea cea din morţi. Nu că am şi luat răsplata, ori că sunt desăvârşit; dar alerg după ea s-o cuceresc, întrucât cucerit am fost şi eu de către Hristos Iisus. Fraţilor, eu încă nu socotesc să o fi cucerit; dar una fac; uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând la cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata dumnezeieştii chemări de sus, întru Hristos Iisus. Aşadar, câţi suntem desăvârşiţi, aceasta să gândim; şi dacă gândiţi ceva într-altfel, Dumnezeu vă va descoperi şi aceea. Dar, de acolo unde am ajuns, să urmăm acelaşi dreptar, să gândim la fel. Fraţilor, faceţi-vă următorii mei şi uitaţi-vă la aceia care umblă astfel precum aveţi pildă de la noi. Căci mulţi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun, şi plângând, se poartă ca duşmani ai Crucii lui Hristos. Sfârşitul acestora este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru ruşinea lor, ca unii care au în gând cele pământeşti.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 8-11)


   Fraţilor, nu voim ca voi să nu ştiţi de necazul nostru, care ni s-a făcut în Asia, că peste măsură, peste puteri, am fost îngreuiaţi, încât nu mai nădăjduiam să mai scăpăm cu viaţă. Ci noi, în noi înşine, ne socoteam ca osândiţi la moarte, ca să nu ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu, Cel ce înviază pe cei morţi, Care ne-a izbăvit pe noi dintr-o moarte ca aceasta şi ne izbăveşte, şi în Care nădăjduim că ne va mai izbăvi, ajutându-ne şi voi cu rugăciunea voastră pentru noi, aşa încât darul acesta făcut nouă, prin rugăciunea multora, să fie prilej de mulţumire, adusă de către mulţi, pentru noi.   






SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA
A DOUĂZECEA DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT

Voscreasna a 9-a.

Prochimen, glasul al 3-lea :
Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi Împăratului nostru, cântaţi.
Stih :
Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu, cu glas de bucurie.


DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 11-19)


   Fraţilor, vă fac cunoscut că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; pentru că nici eu n-am luat-o, nici n-am învăţat-o de la oameni, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos. Căci aţi auzit de purtarea mea de altădată în iudaism că, peste măsură, prigoneam Biserica lui Dumnezeu şi o duceam la pieire, şi spoream în iudaism mai presus decât mulţi din neamul meu, care erau de vârsta mea, şi aveam fierbinte râvnă pentru datinele mele strămoşeşti. Dar, când Dumnezeu, Cel ce m-a ales din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său, a binevoit să descopere pe Fiul Său întru mine, pentru ca să-L propovăduiesc între neamuri, îndată, fără să mă sfătuiesc cu niciun om, nici să mă duc la Ierusalim, la Apostolii cei mai înainte decât mine, m-am dus în Arabia şi iarăşi m-am întors în Damasc. Apoi, după trei ani, am făcut un drum la Ierusalim, ca să-l cercetez pe Chefa şi am rămas la el cincisprezece zile. Iar pe altul dintre Apostoli n-am văzut, fără numai pe Iacov, fratele Domnului.

Aliluia, glasul al 5-lea :
Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu mă ruşinezi în veac.
Stih :
Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să mă mântuieşti. Că întărirea mea şi scăparea mea eşti Tu.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI UNA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE FILIPENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 10-23)


   Fraţilor, m-am bucurat, întru Domnul, cu bucurie mare, că purtarea voastră de grijă pentru mine a dat acum floare încă o dată. La aceasta vă şi gândeaţi, dar nu aveaţi timp prielnic. N-o spun, doar, ca unul ce e în lipsă, fiindcă eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ce am; ştiu să fiu şi smerit, ştiu să am şi de prisos; în orice şi în toate, m-am învăţat să fiu şi sătul şi flămând, şi în belşug şi în nevoie. Toate le pot întru Hristos, Cel ce mă îmbracă cu putere. Dar bine aţi făcut că aţi luat parte împreună cu mine la strâmtorarea mea. Doar şi voi o ştiţi, filipenilor, că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nicio Biserică nu s-a unit cu mine, când era vorba de dat şi de primit, decât voi singuri; pentru că şi în Tesalonic, o dată şi a doua oară, mi-aţi trimis ca să am cele trebuincioase; nu pentru că umblu după darul vostru, dar umblu după dobânda care tot sporeşte la socoteala voastră cea din ceruri. Acum am de toate şi am şi de prisos; m-am îndestulat, după ce am primit de la Epafrodit cele ce mi-aţi trimis, miros cu bună mireasmă, jertfă primită, bineplăcută lui Dumnezeu. Dumnezeul meu să împlinească toate de câte aveţi lipsă, după bogăţia Sa, cu slavă, întru Hristos Iisus, iar lui Dumnezeu şi Tatăl nostru, slavă în vecii vecilor ! Amin. Îmbrăţişaţi în Hristos Iisus pe toţi sfinţii. Vă îmbrăţişează pe voi fraţii care sunt împreună cu mine. Vă îmbrăţişează pe voi toţi sfinţii, dar mai ales cei din casa Cezarului. Harul Domnului Iisus Hristos să fie cu duhul vostru.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI UNA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE COLOSENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 1-11)


   Pavel, Apostol al lui Hristos Iisus prin voinţa lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele nostru, sfinţilor şi credincioşilor fraţi întru Hristos, care sunt în Colose : har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos. Mulţumim lui Dumnezeu şi Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos, şi ne rugăm pururea pentru voi. Căci am auzit despre credinţa voastră în Hristos Iisus şi despre dragostea ce aveţi către toţi sfinţii, pentru nădejdea cea gătită vouă în ceruri, pe care aţi auzit-o mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei, care, ajungând la voi, precum şi în toată lumea, aduce roadă şi sporeşte întocmai ca şi la voi, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut, cu adevărat, harul lui Dumnezeu. Astfel aţi primit învăţătură de la Epafras, împreună slujitorul nostru preaiubit, care este pentru voi credincios slujitor al lui Hristos, şi care ne-a dezvăluit iubirea voastră cea întru Duhul. Drept aceea şi noi, din ziua în care am aflat, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoaşterea voii Lui, întru toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească, umblând cu vrednicie înaintea Domnului, plăcuţi Lui întru toate, aducând roadă în orice lucru bun şi sporind în cunoştinţa lui Dumnezeu, şi întăriţi fiind, cu toată virtutea, prin puterea slavei Lui, spre orice stăruinţă şi îndelungă răbdare cu bucurie.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI UNA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE COLOSENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 18-23)


   Fraţilor, Hristos este capul trupului Bisericii, Cel ce este începutul, întâiul-născut din morţi, ca să fie, întru toate, El, Cel dintâi. Căci în El a binevoit Dumnezeu să sălăşluiască toată plinătatea şi printr-însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace printr-însul, prin sângele crucii Sale. Dar pe voi, care oarecând eraţi înstrăinaţi şi vrăjmaşi cu mintea voastră către lucrurile rele, de acum v-a împăcat, prin moartea Fiului Său în trupul cărnii Lui, ca să vă pună înaintea Sa : sfinţi, fără de prihană şi nevinovaţi, dacă, într-adevăr, rămâneţi întemeiaţi în credinţă, întăriţi şi neclintiţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită la toată făptura de sub cer şi căreia eu, Pavel, m-am făcut slujitor.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI UNA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE COLOSENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(I, 24; II, 1)

   Fraţilor, mă bucur acum de suferinţele mele pentru voi şi împlinesc, în trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica, al cărei slujitor m-am făcut, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, ce mi-a fost dată mie pentru voi, ca să aduc la îndeplinire cuvântul lui Dumnezeu, taina cea ascunsă din veacuri şi din neamuri, iar acum dată pe faţă sfinţilor Săi. Acestora a voit Dumnezeu să le arate care este bogăţia slavei acestei taine între neamuri, adică Hristos cel dintru voi, nădejdea slavei, pe Care noi Îl vestim, sfătuind şi învăţând pe orice om, întru toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe tot omul, desăvârşit în Hristos Iisus. Spre aceasta mă şi ostenesc şi mă lupt, potrivit lucrării Lui, care se săvârşeşte, cu putere în mine. Căci voiesc ca voi să ştiţi cât de mare nevoinţă am pentru voi.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI UNA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE COLOSENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 1-7)


    Fraţilor, voiesc ca voi să ştiţi cât de mare nevoinţă am pentru voi şi pentru cei din Laodiceia şi pentru toţi câţi n-au văzut faţa mea în trup, ca să se mângâie inimile lor, să fie strâns uniţi în iubire şi bogaţi să fie în deplina încredinţare a priceperii şi a cunoştinţei tainei lui Dumnezeu, adică a lui Hristos, întru Care sunt ascunse toate vistieriile înţelepciunii şi ale cunoştinţei. Vă spun aceasta, ca nimeni să nu vă înşele prin cuvinte amăgitoare; căci, deşi cu trupul sunt departe, cu duhul însă sunt împreună cu voi, bucurându-mă şi văzând buna voastră rânduială şi tăria credinţei voastre în Hristos. Deci, precum aţi primit pe Hristos Iisus, Domnul, aşa să umblaţi întru El, înrădăcinaţi şi zidiţi fiind într-însul, întăriţi în credinţă, după cum aţi învăţat, şi prisosind în ea cu mulţumire.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI UNA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 12-18)


   Fraţilor, având nădejde ca aceasta, noi lucrăm cu multă îndrăzneală, şi nu facem ca Moise, care punea un văl pe faţa sa, pentru ca fiii lui Israel să nu vadă sfârşitul strălucirii celei trecătoare. Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, dăinuieşte acelaşi zăbranic, fără să fie ridicat, căci el se desfiinţează prin Hristos; până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl pe inima lor; iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica. Dar Domnul este Duh şi, unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. Iar noi toţi, cu faţa descoperită, răsfrângând ca o oglindă slava Domnului, ne prefacem întru acelaşi chip, trecând din slavă în slavă, precum ni se dă de Duhul Domnului.





SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A DOUĂZECI ŞI UNA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


Voscreasna a 10-a.

Prochimen, glasul al 4-lea :
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut.
Stih :
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul. Doamne, Dumnezeul meu , măritu-Te-ai foarte.


DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 16-20)


   Fraţilor, ştiind că nu se îndreptează omul din faptele Legii, ci numai prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptăm din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta. Iar dacă, în căutarea noastră să ne îndreptăm întru Hristos, ne aflăm şi noi înşine păcătoşi, este, oare, Hristos, slujitor al păcatului ? Să nu fie ! Căci dacă zidesc iarăşi ceea ce am dărâmat, mă adeveresc pe mine însu-mi călcător de poruncă. Ci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc lui Dumnezeu. M-am răstignit împreună cu Hristos şi de acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa mea de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Cel ce m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.

Aliluia, glasul, al 4-lea :
Propăşeşte şi împărăteşte pentru adevăr.
Stih : Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE COLOSENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 13-20)


    Fraţilor, pe voi, care eraţi morţi în fărădelegile şi în netăierea împrejur a trupului vostru, Hristos v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-vă toate greşelile. El a şters cu poruncile Evangheliei zapisul ce era asupra noastră, care era potrivnic nouă, şi l-a luat din mijloc, pironindu-l pe Cruce. El a dezbrăcat domniile şi puterile şi le-a dat pe faţă cu hotărâre, biruind asupra lor prin Cruce. Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare sau lună nouă sau sâmbete, care sunt umbra celor viitoare, iar trupul este al lui Hristos. Nimeni să nu vă smulgă cununa biruinţei cu prefăcută smerenie şi cu slujiri de îngeri, umblând cu vedeniile lui şi îngâmfându-se zadarnic în închipuirea lui trupească, în loc să țină cu putere la capul de la care trupul tot, prin încheieturi şi legături, îndestulându-se şi întocmindu-se, sporeşte în creşterea lui Dumnezeu. Deci, dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de stihiile lumii, pentru ce atunci, ca şi cum aţi fi vieţuind în lume, primiţi porunci ca acestea ?

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE COLOSENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 20; III, 3)


    Fraţilor, dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de stihiile lumii, pentru ce atunci, ca şi cum aţi fi vieţuind în lume, primiţi porunci ca acestea : Nu te atinge ! Nu gusta ! Nu pune mâna ! lucruri menite toate să piară prin întrebuinţare, potrivit unor rânduieli şi învăţături omeneşti ? Toate acestea au oarecare înfăţişare de înţelepciune, ca fiind cucernicie de bunăvoie, smerenie şi necruţarea trupului, dar n-au niciun preţ şi sunt tot spre măgulirea omului pământesc. Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu; cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE COLOSENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 17; IV, 2)


   Fraţilor, orice faceţi, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu şi Tatălui. Femeilor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, precum se cuvine, în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre şi nu fiţi silnici faţă de ele. Copiilor, ascultaţi pe părinţii voştri întru toate, căci aceasta este bineplăcut Domnului. Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască. Cei ce slujiţi ascultaţi întru toate pe stăpânii voştri cei trupeşti, nu slujindu-le numai în faţă, ca unii care caută să placă oamenilor, ci în curăţia inimii, temându-vă de Domnul. Orice lucraţi, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni, bine ştiind că de la Domnul veţi primi răsplata moştenirii; căci Domnului Hristos slujiţi. Iar cel ce umblă cu strâmbătate îşi va lua plata strâmbătăţii, întrucât nu este părtinire. Stăpânilor, daţi celor ce vă slujesc ce este drept şi potrivit, căci ştiţi că şi voi aveţi Stăpân în ceruri. Stăruiţi, în rugăciune; fiţi treji în ea şi mulţumiţi lui Dumnezeu.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE COLOSENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 2-9)


    Fraţilor, stăruiţi în rugăciune; fiţi treji în ea şi mulţumiţi lui Dumnezeu, rugându-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă uşa cuvântului, spre a vesti taina lui Hristos, pentru care mă găsesc în lanţuri, şi s-o fac deobşte cunoscută, grăind cum se cuvine. Umblaţi cu înţelepciune faţă de cei dinafară, răscumpărând vremea. Vorbirea voastră să fie totdeauna plăcută, cu sare dreasă, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia. Despre toate câte mă privesc pe mine vă va lămuri Tihic, fratele meu preaiubit, slujitorul credincios şi tovarăşul de muncă întru Domnul. L-am trimis pe el la voi tocmai pentru aceasta, ca să ştiţi cum ne aflăm şi ca să mângâie inimile voastre. L-am trimis împreună cu Onisim, credinciosul şi iubitul nostru frate, care este dintre voi; ei vă vor spune toate cele de aici.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE COLOSENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 10-18)


    Fraţilor, vă îmbrăţişează Aristarh, tovarăşul meu de închisoare, cum şi Marcu, nepotul lui Varnava, în privinţa căruia aţi primit porunci; când va veni la voi, cu bine să-l primiţi; asemenea şi Isus, cel ce se numeşte Iustus. Dintre cei tăiaţi împrejur numai aceştia au lucrat împreună cu mine pentru împărăţia lui Dumnezeu; ei au fost cei ce mi-au adus mângâiere. Vă îmbrăţişează Epafras care este dintre voi, slujitor ai lui Iisus Hristos, pururea luptând pentru voi în rugăciunile sale, ca să staţi desăvârşiţi şi să fiţi deplin întemeiaţi în tot ce voieşte Dumnezeu; căci martor îi sunt că are multă râvnă pentru voi şi pentru cei din Laodiceea, şi pentru cei din Ierapole. Vă îmbrăţişează Luca, doctorul preaiubit, precum şi Dima. Îmbrăţişaţi pe fraţii din Laodiceea şi pe Nimfan şi Biserica din casa lor. Şi după ce scrisoarea aceasta se va citi de către voi, orânduiţi să se citească şi în Biserica laodicenilor, iar pe cea din Laodiceea să o citiţi şi voi. Şi spuneţi lui Arhip : Vezi de slujba pe care ai primit-o întru Domnul, ca să o duci la bun liman. Îmbrăţişarea mea v-o scriu cu mâna mea, eu, Pavel. Aduceţi-vă aminte de lanţurile mele. Harul să fie cu voi ! Amin.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 1-10)


    Fraţilor, ştim că, dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem în ceruri zidire de la Dumnezeu, casă veşnică, nefăcută de mână. Căci de aceea şi suspinăm în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer; numai dacă vom fi găsiţi îmbrăcaţi şi nu ne vom afla goi. Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiaţi, de vreme ce dorim nu să scoatem haina noastră, ci să ne îmbrăcăm cu cealaltă, pe deasupra, aşa încât ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă. Iar Cel ce ne-a desăvârşit spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat nouă arvuna Duhului. Îndrăznind deci pururea şi ştiind că atâta vreme cât sălăşluim în trup suntem departe de Domnul, căci azi umblăm prin credinţă, nu prin vedere faţă către faţă, noi avem bună încredere şi suntem bucuroşi mai bine să nu locuim în trup, ci să ne sălăşluim la Domnul. Drept aceea, fie că petrecem în trup, fie că ne despărţim de el, să ne străduim să fim bineplăcuţi Domnului, pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.





SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A DOUĂZECI ŞI DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


Voscreasna a 11-a.

Prochimen, glasul al 5-lea :
Tu, Doamne, ne vei păzi pe noi şi ne vei feri de neamul acesta în veci.
Stih
: Doamne, Dumnezeul nostru, cit de minunat este numele Tău în tot pământul.


DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :   

(VI, 11-18)

   Fraţilor, vedeţi cu ce fel de litere v-am scris, cu însăşi mâna mea. Câţi vor să se fălească în trup, aceia vă silesc să va tăiaţi împrejur, numai ca să nu pătimească prigoană pentru Crucea lui Hristos. Pentru că nici ei singuri, cei tăiaţi împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc ca voi să vă tăiaţi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru. Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, fără numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume ! Căci în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu preţuieşte ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu ! De aici înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci port pe trupul meu semnele Domnului Iisus. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor ! Amin.

Aliluia, glasul al 5-lea :
Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.
Stih
: Că pe veci ai întemeiat mila și ai aşezat în ceruri adevărul Tău.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂ ZECI ȘI TREIA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TESALONICENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 1-5)


   Fraţilor, Pavel şi Silvan şi Timotei, Bisericii tesalonicenilor întru Dumnezeu Tatăl şi Domnul Iisus Hristos : har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos ! Mulţumim lui Dumnezeu pururea pentru voi toţi şi vă pomenim în rugăciunile noastre, aducându-ne aminte neîncetat, înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru, de lucrul credinţei voastre şi de osteneala iubirii voastre şi de stăruinţa nădejdii voastre în Domnul nostru Iisus Hristos. Fraţilor, de Dumnezeu preaiubiţi, noi ştim cum aţi fost aleşi, căci Evanghelia noastră nu s-a vestit la voi numai în cuvânt ci şi întru putere şi în Duhul Sfânt şi în deplină bună încredinţare, precum bine ştiţi ce fel am fost între voi, pentru folosul vostru.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂ ZECI ȘI TREIA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TESALONICENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 6-10)


   Fraţilor, voi v-aţi făcut următori ai noştri şi ai Domnului şi aţi primit cuvântul cu bucuria Duhului Sfânt, măcar că aţi avut multe necazuri. Aşa încât v-aţi făcut pildă tuturor celor ce cred, din Macedonia şi din Ahaia, pentru că, de la voi, cuvântul Domnului a răsunat nu numai în Macedonia şi în Ahaia, ci credinţa voastră în Dumnezeu a pătruns în tot locul, astfel că nu e nevoie să mai spunem noi ceva. Căci toţi povestesc despre noi cum am fost primiţi la voi şi cum v-aţi întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat şi să aşteptaţi pe Fiul Său din ceruri, pe Care L-a înviat din morţi, pe Iisus, Cel ce ne izbăveşte de mânia cea viitoare.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂ ZECI ȘI TREIA
 DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TESALONICENl A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 1-8)


   Fraţilor, voi înşivă ştiţi că venirea noastră la voi n-a fost fără de roadă, ci, după ce am suferit şi am fost, precum ştiţi, ocăriţi în Filipi, am îndrăznit întru Dumnezeul nostru, să grăim în faţa voastră, cu multă nevoinţă, Evanghelia lui Dumnezeu. Pentru că îndemnarea noastră nu venea din rătăcire, nici din gânduri necurate, nici din înşelăciune, ci, după cum am fost socotiţi vrednici de Dumnezeu ca să ni se încredinţeze Evanghelia, aşa vorbim, nu căutând să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu, Care ne încearcă inimile. Căci niciodată nu ne-am arătat cu cuvinte de măgulire, după cum bine ştiţi, nici cu ascunse porniri de lăcomie. Dumnezeu îmi este martor. Nici n-am căutat mărire de la oameni, nici de la voi, nici de la alţii, deşi puteam să fim vouă cu greutate, ca Apostoli ai lui Hristos. Noi însă am fost blânzi, în mijlocul vostru, aşa precum o doică îngrijeşte pe fiii săi; aşa plini de iubire pentru voi, eram bucuroşi să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci şi sufletele noastre, într-atât ne eraţi de dragi.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂ ZECI ȘI TREIA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TESALONICENl A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 9-14)


   Fraţilor, vă aduceţi aminte de osteneala şi de nevoinţa noastră; căci lucrând zi şi noapte, ca să nu fim povară nici unuia din voi, aşa v-am propovăduit Evanghelia lui Dumnezeu. Voi sunteţi martori şi Dumnezeu de asemenea, cât de sfânt şi cât de drept şi fără de prihană ne-am purtat faţă de voi, cei ce aţi crezut; ca un părinte pe copiii săi, precum ştiţi, aşa v-am îndemnat şi v-am povăţuit pe fiecare dintre voi, şi v-am rugat cu stăruinţă să umblaţi cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu, Celui ce vă cheamă la împărăţia şi la slava Sa. Drept aceea şi noi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat, că luând voi cuvântul ascultării de Dumnezeu de la noi, nu aţi primit cuvânt omenesc, ci, precum este adevărat, cuvântul lui Dumnezeu, care şi lucrează întru voi cei ce credeţi. Căci voi, fraţilor, v-aţi făcut următori ai Bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea, întru Hristos Iisus, pentru că aţi suferit şi voi aceleaşi, de la cei de un neam cu voi, după cum şi ele de la iudei.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂ ZECI ȘI TREIA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TESALONICENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 14-20)


   Fraţilor, voi v-aţi făcut următori ai Bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea, întru Hristos Iisus, pentru că aţi suferit şi voi aceleaşi, de la cei de un neam cu voi, după cum şi ele de la iudei, care pe Domnul Iisus L-au omorât ca şi pe prooroci; şi pe noi ne-au prigonit şi sunt neplăcuţi lui Dumnezeu şi tuturor oamenilor sunt potrivnici, fiindcă ne opresc să propovăduim neamurilor ca să se mântuiască; aşa încât ei împlinesc pururea măsura păcatelor lor. Şi până la urmă, mânia lui Dumnezeu a ajuns asupra lor. Iar noi, fraţilor, o bucată de vreme despărţiţi fiind de voi, cu faţa nu cu inima, ne-am sârguit din răsputeri, cu mare dor, să vedem iarăşi faţa voastră. Pentru aceea, am voit să venim la voi, îndeosebi eu Pavel, o dată şi încă altădată, dar ne-a împiedicat satana. Căci care este nădejdea noastră, bucuria noastră sau cununa laudei noastre, dacă nu voi, înaintea Domnului nostru Iisus, întru a Lui venire ? Pentru că voi sunteţi mărirea noastră şi bucuria noastră.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂ ZECI ȘI TREIA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VIII, 1-5)


   Fraţilor, vă fac cunoscut harul lui Dumnezeu dăruit Bisericilor Macedoniei; cum, adică; întru multă ispitire de necazuri, prisosinţa bucuriei lor şi sărăcia lor cea adâncă au rodit cu prisos în bogăţia dărniciei lor. Că au dat după puterile lor, ba mărturisesc că şi peste puteri, rugându-ne cu multă stăruinţă, să le dăruim şi lor ca să fie părtaşi la strângerea de ajutoare ce este pentru sfinţi. Şi au făcut nu după cum am nădăjduit, ci s-au dat pe ei înşişi întâi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.





SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A DOUĂZECI ŞI TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


Voscreasna 1.

Prochimen, glasul al 6-lea :
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta.
Stih
: Către Tine, Doamne, am strigat : Tăria mea, nu mă lăsa fără răspuns.


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI  A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(II, 4-10)

   Fraţilor, Dumnezeu bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, pe noi cei ce eram morţi prin păcatele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos : prin har sunteţi mântuiţi ! Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru cele cereşti, în Hristos Iisus, ca să arate, în veacurile viitoare, bogăţia cea mare a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi, întru Hristos Iisus. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu de la voi : este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude cineva. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.

Aliluia, glasul al 6-lea :
Cel ce locuieşte sub acoperământul Celui Preaînalt.
Stih
: Zi către Domnul : Tu eşti scăparea mea, Tu eşti apărătorul şi Dumnezeul meu.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI PATRA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TESALONICENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(II, 20; III, 8)

    Fraţilor, voi sunteţi mărirea noastră şi bucuria noastră. Drept aceea, nemaiputând răbda, am hotărât să rămânem singuri la Atena. Şi am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu şi împreună lucrător cu noi în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îndemne în credinţa voastră, ca nimeni să nu se clatine în necazuri, căci singuri ştiţi că spre aceasta suntem puşi. Pentru că şi când am fost la voi, v-am spus de mai înainte că vom avea de suferit necazuri, precum s-a şi întâmplat şi ştiţi prea bine. Pentru aceea şi eu, fiind nerăbdător, am trimis ca să cunosc credinţa voastră, ca nu cumva să vă fi ispitit ispititorul şi în deşert să fie osteneala noastră. Acum însă fiindcă Timotei a venit la noi de la voi, şi ne-a binevestit despre credinţa şi dragostea voastră şi că aveţi de noi bună amintire pururea, dorind ca să ne vedeţi, după cum şi noi pe voi, pentru acest cuvânt, fraţilor, ne-am simţit mângâiaţi de voi, prin credinţa voastră, în toată nevoia şi strâmtorarea noastră. Căci acum noi suntem vii, dacă voi staţi neclintiţi întru Domnul.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI PATRA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TESALONICENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 8-13)


   Fraţilor, acum noi suntem vii, dacă voi staţi neclintiţi întru Domnul. Şi ce mulţumire, pentru voi, putem să dăm în schimb lui Dumnezeu, în toată bucuria cu care ne bucurăm pentru voi, înaintea Dumnezeului nostru ? Noaptea şi ziua cu multă stăruinţă ne rugăm, ca să ajungem să vedem faţa voastră şi să împlinim lipsurile credinţei voastre. Dar însuşi Dumnezeu şi Tatăl nostru şi Domnul nostru Iisus Hristos să îndrepteze calea noastră către voi ! Iar pe voi, Domnul să vă înmulţească şi să vă facă să prisosiţi în dragostea unuia către altul şi către toţi, precum prisosim şi noi faţă de voi, spre întărirea inimilor voastre, ca să fiţi fără de prihană întru sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, cu toţi sfinţii Săi. Amin.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI PATRA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TESALONICENI  A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(IV, 1-12)

   Fraţilor, vă rugăm şi vă îndemnăm, în Domnul Iisus, ca după cum aţi luat de la noi dreptar de cum se cuvine să umblaţi şi să plăceţi lui Dumnezeu, în care chip şi umblaţi, aşa să sporiţi tot mai mult. Ştiţi ce porunci v-am dat, de la Domnul Iisus. Căci voia lui Dumnezeu aceasta este : sfinţirea voastră, ca să vă feriţi de desfrânare, ca să ştie fiecare dintre voi să-şi stăpânească vasul său în sfinţenie şi cinste, nu în patima poftelor, cum fac păgânii, care nu cunosc pe Dumnezeu. În acest lucru, nimeni să nu nedreptăţească şi să nu ia mai mult de la fratele său, căci Domnul este răzbunător pentru toate acestea, după cum v-am şi spus mai înainte şi v-am mărturisit; pentru că Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. Drept aceea, cel ce defăimează cuvântul meu, nu defăimează un om, ci pe Dumnezeu, Care v-a dat pe Duhul Său cel Sfânt. Despre iubirea frăţească nu aveţi trebuinţă să vă scriu, pentru că voi înşivă sunteţi învăţaţi de Dumnezeu ca să vă iubiţi unul pe altul. Aceasta o şi faceţi, faţă de toţi fraţii din Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi şi mai mult şi să vă puneţi toată râvna ca să trăiţi în linişte, să faceţi fiecare cele ale sale şi să lucraţi cu mâinile voastre, precum am poruncit vouă, ca să umblaţi cuviincios faţă de cei dinafară şi să nu aveţi trebuinţă de nimeni.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI PATRA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TESALONICENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(IV, 18; V, 10)

    Fraţilor, mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte. Iar despre ani şi despre vremi, fraţilor, n-aveţi trebuinţă să vă scriem, căci singuri ştiţi prea bine, că ziua Domnului vine aşa, ca un fur, în puterea nopţii. Atunci când vor zice : pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca şi durerile peste cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea. Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un fur. Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. Drept aceea, să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji. Că cei ce dorm, noaptea dorm; şi cei ce se îmbată, noaptea se îmbată. Dar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoşa credinţei şi a dragostei şi punând coiful nădejdii de mântuire; că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce a murit pentru noi, pentru ca noi, ori că veghem, ori că dormim, cu El împreună să vieţuim.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI PATRA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TESALONICENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(V , 9-13; 24-28)

   Fraţilor, Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce a murit pentru noi, pentru ca noi, ori că veghem, ori că dormim, cu El împreună să vieţuim. De aceea îndemnaţi-vă şi zidiţi-vă unul pe altul, aşa precum şi faceţi. Vă mai rugăm, fraţilor, să aveţi luare aminte pentru cei ce se ostenesc între voi, pentru cei ce vă cârmuiesc întru Domnul şi bine vă sfătuiesc; şi, pentru munca lor, să-i socotiţi pe ei vrednici de prisoselnică dragoste. Trăiţi între voi în bună pace. Credincios este Cel care vă cheamă. El va şi îndeplini. Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, fraţii, cu sărutare sfântă. Vă îndemn stăruitor pe voi, întru Domnul, ca să citiţi epistola aceasta tuturor sfinţilor fraţi. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi ! Amin.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI PATRA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XI, 1-6)

    Fraţilor, de mi-aţi îngădui puţină neînţelepţie ! Dar îmi şi îngăduiţi. Căci vă râvnesc pe voi cu râvna lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit unui singur bărbat, ca să vă înfăţişez lui Hristos, ca pe o fecioară neprihănită. Dar mă tem, ca nu cumva, precum şarpele a amăgit pe Eva cu viclenia lui, tot aşa să nu se abată şi cugetele voastre de la curăţia şi nevinovăţia cea întru Hristos. Căci dacă ar veni cineva să vă propovăduiască un alt Iisus decât Acela pe Care vi L-am propovăduit noi, sau să luaţi un alt Duh decât Acela pe Care L-aţi luat, sau altă Evanghelie decât aceea pe care aţi primit-o, voi L-aţi îngădui foarte bine. Dar eu socotesc că nu sunt întru nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre Apostoli. Căci, deşi în vorbire sunt lipsit de meşteşug, nu sunt însă lipsit de cunoştinţă, ci v-am dovedit-o întru toate, în faţa tuturor.





SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A DOUĂZECI ŞI PATRA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


Voscreasna a 2-a

Prochimen, glasul al 7-lea :
Domnul dă tărie poporului Său. Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace.
Stih
: Daţi Domnului, fiii lui Dumnezeu, daţi Domnului slavă şi cinste.


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II. 14-22)


   Fraţilor, Hristos este pacea noastră : Cel ce a făcut din cele două lumi una, adică a surpat peretele din mijloc al despărţiturii, desfiinţând vrăjmăşia, în trupul Său, Legea poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea. Şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un singur trup, prin Cruce, omorând prin ea vrăjmăşia. Şi a venit şi pace a binevestit, vouă celor de departe şi celor de aproape; căci printr-însul avem, şi unii şi alţii, apropierea către Tatăl, într-unul şi acelaşi Duh. Pentru aceea dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi fiind pe temelia Apostolilor şi a proorocilor, unde însuşi Iisus Hristos este piatra cea din capul unghiului, întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul. Întru El şi voi împreună sunteţi zidiţi, spre locaş al lui Dumnezeu, în Duhul.

Aliluia, glasul al 7-lea :
Bine este a lăuda pe Domnul şi a cânta numele Tău, Preaînalte.
Stih
: A vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI CINCEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE TESALONICENIA SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 1-10)


   Pavel şi Silvan şi Timotei, Bisericii Tesalonicenilor întru Dumnezeu Tatăl nostru şi întru Domnul Iisus Hristos : Har vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos. Fraţilor, datori suntem să mulţumim pentru voi pururea lui Dumnezeu, cum se cuvine, că mult creşte credinţa voastră şi dragostea fiecăruia din voi se înmulţeşte faţă de fiecare; încât noi înşine ne lăudăm cu voi, în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră, în toate prigonirile voastre şi în strâmtorările pe care le suferiţi, ca dovadă a dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, spre învrednicirea voastră de împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi pătimiţi. De vreme ce drept este înaintea lui Dumnezeu să răsplătească cu necaz celor ce vă necăjesc pe voi, iar vouă celor necăjiţi, să vă dea odihnă, împreună cu noi, când Domnul Iisus Se va arăta din cer, cu îngerii puterii Sale, în văpaie de foc, şi va osândi pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă Evanghelia Domnului nostru Iisus. Unii ca aceştia vor lua ca pedeapsă pieirea veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui, în ziua aceea, când va veni să Se preaslăvească întru sfinţii Săi şi să Se arate minunat întru toţi cei ce au crezut, pentru că mărturia noastră către voi a găsit crezământ.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI CINCEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE TESALONICENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 10; II, 2)


   Fraţilor, mărturia noastră către voi a găsit crezământ. Pentru aceasta, ne şi rugăm pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea Sa şi să împlinească, cu putere, toată bunăvoinţa voastră spre bunătate şi lucrul credinţei voastre, ca să se preaslăvească în voi numele Domnului nostru Iisus şi voi într-însul, prin harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Iisus Hristos. În privinţa venirii Domnului nostru Iisus Hristos şi a adunării noastre împreună cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi prea degrabă zguduiţi în cugetul vostru, nici să vă spăimântaţi, nici de duh proorocesc, nici de vorbă, nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a şi sosit.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI CINCEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE TESALONICENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 1-12)


   Fraţilor, în privinţa venirii Domnului nostru Iisus Hristos şi a adunării noastre împreună cu El, vă rugăm, să nu vă lăsaţi prea degrabă zguduiţi în cugetul vostru, nici să vă spăimântaţi, nici de duh proorocesc, nici de vorbă, nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a şi sosit. Să nu vă amăgească nimeni, cu niciun chip. Căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va arăta omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care, înălţându-se mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau e făcut pentru închinare, să se aşeze pe sine ca dumnezeu în Biserica lui Dumnezeu şi să se dea pe sine drept Dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam acestea ? Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte, ca să nu se arate decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii se şi lucrează, numai că este unul care o ţine acum pe loc, până ce va fi dat la o parte. Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale. Iar ivirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase, şi de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca să se mântuiască. Pentru aceea, Dumnezeu le trimite lucrarea amăgirii, ca să dea ei crezământ minciunii şi ca să cadă sub osândă toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI CINCEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE TESALONICENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 13; III, 5)


   Fraţilor, datori suntem totdeauna să mulţumim lui Dumnezeu pentru voi, fraţi iubiţi de Domnul, că v-a ales Dumnezeu dintru început, spre mântuire, întru sfinţirea Duhului şi întru credinţa adevărului, la care v-a chemat prin Evanghelia noastră, spre dobândirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos. Drept aceea, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră. Iar însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, Care ne-a iubit pe noi şi ne-a dat, prin harul Său, veşnică mângâiere şi bună nădejde, să mângâie inimile voastre şi să vă întărească, în tot cuvântul şi fapta bună ! Pe lângă acestea, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, ca cuvântul Domnului să se răspândească grabnic şi să se preamărească, întocmai ca şi la voi, şi ca să ne izbăvim de oamenii cei răi şi vicleni. Căci credinţa nu este a tuturor; dar credincios este Domnul, care vă va întări şi vă va păzi de cel viclean. Despre voi, încredinţaţi suntem în Domnul că cele ce vă poruncim, le faceţi şi le veţi face. Iar Domnul să îndrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos !

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI CINCEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE TESALONICENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 6-18)


    Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care umblă fără de rânduială şi nu după învăţătura primită de la noi, căci singuri ştiţi cum trebuie să urmaţi nouă, că noi n-am fost fără de rânduială, când am fost la voi, nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci cu muncă şi cu trudă, am lucrat noaptea şi ziua, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi. Nu doar că n-aveam puterea aceasta, ci ca să vă dăm o pildă cu noi înşine, ca să faceţi ca noi. Căci şi când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta : cine nu vrea să lucreze, acela să nu mănânce. Pentru că auzim că unii de la voi umblă fără nicio rânduială, nu lucrează nimic, ci se amestecă în treburile altora; unora ca acestora le poruncim şi-i îndemnăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să muncească în linişte şi să-şi mănânce pâinea lor. Iar voi, fraţilor, nu pregetaţi să faceţi ce este bine. Şi dacă cineva nu ascultă de cuvântul nostru din epistola aceasta, pe acela să-l însemnaţi şi să nu vă însoţiţi cu el, ca să se ruşineze. Dar să nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci povăţuiţi-l ca pe un frate. Şi însuşi Domnul păcii să vă dăruiască vouă pace totdeauna şi în tot chipul ! Domnul fie cu voi cu toţi ! Îmbrăţişarea mea cu mâna mea, a lui Pavel; acesta este semnul meu în orice epistolă. Aşa scriu. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi ! Amin.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI CINCEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 3-10)


   Fraţilor, har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scoată pe noi din acest veac viclean de acum, după voia lui Dumnezeu şi a Tatălui nostru, Căruia să-I fie slava în vecii vecilor. Amin ! Mă mir că aşa degrabă vă întoarceţi cu inima, de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie; nu doar că este altă Evanghelie, ci sunt unii care vă tulbură pe voi şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatema ! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi : dacă vă propovăduieşte cineva altfel decât aţi primit, să fie anatema ! Umblu eu, acum, să câştig pe oameni, ori pe Dumnezeu ? Sau caut eu să plac oamenilor ? Căci dacă aş fi pe placul oamenilor, n-aş mai fi robul lui Hristos.




SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI ȘASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
 A DOUĂZECI ŞI CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


Voscreasna a 3-a
 
Prochimen, glasul al 8-lea :
Faceţi juruinţe Domnului Dumnezeului vostru şi le împliniţi.
Stih
: Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu, în Israel mare este numele Lui.


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE:
(IV, 1-7)


   Fraţilor, eu, cel întemniţat pentru Domnul, vă rog pe voi să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii, în iubire, silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii. Este un singur trup şi un singur Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; un Domn, o credinţă, un Botez, un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, care este peste toate şi prin toate şi întru noi toţi. Iar fiecăruia dintre noi, datu-i-s-a harul după măsura darului lui Hristos.

Aliluia, glasul al 8-lea :
Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm cu bucurie către Dumnezeu.
Stih
: Să întâmpinăm faţa Lui întru laudă şi în psalmi să-i strigăm Lui.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 1-7)


   Pavel, Apostol al lui Iisus Hristos, după porunca lui Dumnezeu Mântuitorul nostru şi a lui Iisus Hristos, nădejdea noastră, lui Timotei, adevăratului fiu în credinţă : har, milă, pace, de la Dumnezeu Tatăl şi de la Hristos Iisus, Domnul nostru. Când am plecat în Macedonia, te-am rugat să rămâi în Efes, ca să porunceşti unora să nu înveţe învăţături străine, nici să ia aminte la basme şi la înşirări de neamuri fără de sfârşit, care aduc mai degrabă certuri, decât lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, cea întru credinţă; iar ţinta poruncii Domnului este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică; de la care unii, rătăcind, s-au întors spre deşartă vorbire. Ei vor să fie învăţători ai Legii, dar nu înţeleg nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 8-14)


   Fraţilor, noi ştim că Legea este bună, dacă se foloseşte cineva de ea potrivit Legii; ştiind aceasta, că Legea nu este pusă pentru cel drept, ci pentru cei fără de lege şi nesupuşi, pentru necredincioşi şi păcătoşi, pentru necuvioşi şi spurcaţi, pentru ucigaşii de tată şi ucigaşii de mamă, pentru omorâtorii de oameni, pentru desfrânaţi, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru mincinoşi, pentru cei care jură strâmb şi pentru tot ce stă împotriva învăţăturii sănătoase, după Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu, care mi-a fost încredinţată mie. Mulţumesc Celui ce m-a întărit, lui Hristos Iisus, Domnul nostru, că m-a socotit credincios şi m-a pus să-I slujesc, pe mine, care mai înainte huleam, prigoneam şi batjocoream. Totuşi am fost miluit, căci, în necredinţa mea, am lucrat din neştiinţă. Şi a prisosit cu bogăţie harul Domnului nostru, împreună cu credinţa şi cu dragostea cea întru Hristos Iisus.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 18-20; II, 8-15)


   Fiule Timotei, această poruncă îţi încredinţez ţie, ca, potrivit proorociilor făcute mai înainte asupra ta, să te lupţi lupta cea bună, după cuvântul lor, având credinţă şi cuget bun pe care unii, lepădându-le, au căzut din credinţă; dintre aceştia sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca să se înveţe să nu hulească. Vreau, aşadar, ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini curate, fără de mânie şi fără de gâlceavă. Asemenea şi femeile să se poarte cu îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu cu împletituri de păr şi cu aur, sau cu mărgăritare, sau cu haine scumpe; ci precum se cuvine unor femei care se făgăduiesc temerii de Dumnezeu, făcându-şi lor podoabă din fapte bune. Femeia să înveţe în tăcere, cu toată ascultarea. Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită. Că Adam s-a zidit întâi, apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă. Dar se va mântui prin naştere de fii, dacă stăruieşte, cu deplină înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 1-13)


    Fiule Timotei, vrednic de credinţă este cuvântul : de pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte. Se cuvine însă episcopului să fie : fără de prihană, bărbat al unei femei, treaz, întreg la minte, cucernic, primitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii, nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint, bun chivernisitor în casa lui, având copii ascultători, întru desăvârşită bunăcuviinţă. Căci dacă cineva nu ştie să-şi rânduiască a sa casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu ? Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva trufindu-se, să cadă în osânda diavolului. Mai trebuie să aibă mărturie bună de la cei dinafară, ca să nu cadă în ocară şi în cursa diavolului. De asemenea, diaconii să fie cucernici, nu îndoielnici la cuvânt, nebăutori de vin mult, neagonisitori de câştig urât, păstrând taina credinţei întru cuget curat. Dar şi aceştia să fie mai întâi puşi la încercare, apoi, dacă se dovedesc fără prihană, să se diaconească. Femeile lor să fie cucernice, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate. Diaconii să fie bărbaţi ai unei femei, să-şi chivernisească bine casele şi pe copiii lor. Că cei ce slujesc bine, rang bun dobândesc şi mult curaj în credinţa cea în Hristos Iisus.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 4-8, 16)


    Fiule Timotei, toată făptura lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire, căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune. Acestea toate de le vei spune fraţilor, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hrănit fiind cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături căreia ai urmat. Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu credinţa cea adevărată. Căci deprinderea trupească la puţin foloseşte, dar evlavia spre toate este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină. Păzeşte-te pe tine însuţi şi învăţătura; stăruieşte în ea, căci făcând aceasta şi pe tine te vei mântui şi pe cei care te ascultă.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 8-12)


   Fraţilor, văzând Scriptura dinainte, că Dumnezeu îndreptează neamurile din credinţă, dinainte a binevestit lui Avraam : Binecuvânta-se-vor întru tine toate neamurile. Drept aceea, cei ce sunt din credinţă se binecuvântează împreună cu credinciosul Avraam. Căci toţi câţi sunt din faptele Legii sub blestem sunt, că scris este : Blestemat este tot cel ce nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă. Iar cum că, prin Lege, nu se îndreptează nimeni înaintea lui Dumnezeu, este lucru învederat, deoarece : dreptul din credinţă va fi viu. Legea însă nu este din credinţă, dar cel ce va face acestea, va fi viu prin ele.






SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI ȘAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI ŞASEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


Voscreasna a 4-a.

Prochimen, glasul 1 :
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Stih :
Bucuraţi-vă, drepţilor; celor drepţi li se cuvine laudă.


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 8-19)


    Fraţilor, ca fiii luminii să umblaţi, pentru că roada Duhului este în orice bunătate, dreptate şi adevăr. Încercaţi ce este bineplăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele sterpe ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este osândit pe faţă se învederează prin lumină, căci tot ce se învederează e lumină. Pentru aceea zice : Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos. Drept aceea, socotiţi cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele sunt rele. Pentru aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre.

Aliluia, glasul 1 :
Dumnezeu este Cel ce mă răzbună, Care supune popoarele sub mine.
Stih :
Cei ce mântuieşti în chip minunat pe împăratul şi faci milă cu David.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 1-10)

   Fiule Timotei, pe cel bătrân să nu-l înfrunţi, ci să-l îndemni ca pe un părinte; pe cei mai tineri ca pe fraţi, pe femeile bătrâne îndeamnă-le ca pe nişte mame, pe cele tinere ca pe surori, în toată curăţia. Pe cele văduve cinsteşte-le, dar pe cele cu adevărat văduve. Dacă vreo văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să se înveţe să cinstească mai întâi casa lor şi să dea răsplătire părinţilor, pentru că lucrul acesta este bun şi primit înaintea lui Dumnezeu. Cea cu adevărat văduvă şi rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu şi stăruieşte în cereri şi în rugăciuni, noaptea şi ziua. Iar cea care trăieşte în desfătări, deşi vie, este moartă. Şi acestea porunceşte, ca să fie fără de prihană. Dacă însă cineva nu poartă de grijă de ai săi şi mai ales de ai casei sale, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios. Văduva care are mai puţin de şaizeci de ani, să nu fie înscrisă între văduve, şi numai dacă a fost femeia unui singur bărbat : bine cunoscută pentru faptele ei bune, dacă adică şi-a crescut copiii, dacă a fost primitoare de străini, dacă a spălat picioarele sfinţilor, dacă a venit în ajutorul celor strâmtoraţi, dacă s-a ţinut stăruitor de tot ce este lucru bun.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 11-21)

    Fiule Timotei, de văduvele cele tinere te fereşte. Căci, atunci când poftesc împotriva lui Hristos, vor să se mărite. Şi îşi agonisesc osândă, fiindcă şi-au călcat legământul dintâi. Dar în acelaşi timp se învaţă să fie leneşe, umblând din casă în casă, şi nu numai leneşe, ci şi guralive şi iscoditoare, grăind cele ce nu se cuvine. Drept aceea, voiesc ca văduvele tinere să se mărite, să alba copii, să-şi vadă de case, şi să nu dea potrivnicului niciun prilej de ocară. Căci unele s-au şi abătut, ca să se ducă după satana. Dacă vreun credincios sau vreo credincioasă are în casă văduve, să aibă grija lor, ca Biserica să nu fie împovărată, ci să poată ajuta pe cele cu adevărat văduve. Preoţii, care îşi ţin bine dregătoria, să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc în cuvânt şi în învăţătură. Pentru că Scriptura zice : Să nu legi gura boului care treieră, şi : Vrednic este lucrătorul de plata sa. Pâră împotriva preotului să nu primeşti, fără numai din gura a doi sau trei martori. Pe cei ce păcătuiesc mustră-i de faţă cu toţi, ca şi ceilalţi să aibă teamă. Te îndemn stăruitor înaintea lui Dumnezeu şi a lui Iisus Hristos şi a îngerilor Lui celor aleşi, ca să păzeşti acestea, fără a lua o hotărâre dinainte, nefăcând nimic cu părtinire.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 22; VI, 11)

    Fiule Timotei, nu pune, prea degrabă, mâinile peste nimeni, nici nu te face părtaş la păcatele altora. Păstrează-te curat. De acum nu bea numai apă, ci foloseşte-te de puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni. Păcatele unor oameni sunt învederate şi merg de mai înainte la judecată, ale altora însă se arată mai pe urmă. Tot aşa şi faptele cele bune sunt învederate, şi cele ce sunt astfel nu se pot ascunde. Cei ce se găsesc sub jugul robiei, să-şi socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca să nu fie hulite numele şi învăţătura lui Dumnezeu. Iar cei ce au stăpâni credincioşi, să nu-i dispreţuiască, sub cuvânt că sunt fraţi în credinţă; ci şi mai mult să-i slujească, tocmai fiindcă primitorii bunei lor slujiri sunt credincioşi şi iubiţi. Acestea să-i înveţi şi să le porunceşti. Iar de învaţă cineva într-alt chip şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea bună după credinţă, acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi certurilor de cuvinte, din care pornesc : ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli nedrepte, gâIcevile necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia. Şi într-adevăr, evlavia este mare câştig, dar atunci când se îndestulează cu ce are. Pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa precum nici nu putem să scoatem ceva din ea afară. Ci având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea vom fi îndestulaţi. Cei ce vor să se îmbogăţească, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în pierzare şi în osândă. Căci iubirea de argint este rădăcina tuturor răutăţilor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă şi s-au pătruns cu mulţime de dureri. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea şi blândeţea.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA
DUPĂ    POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VI, 17-21)

    Fiule Timotei, celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-le să nu-şi facă închipuiri trufaşe, nici să-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, Care ne dă cu belşug toate, spre îndulcirea noastră. Porunceşte-le să facă ce e bine, să se înavuţească în fapte bune, să fie darnici, să fie cu inimă largă, agonisindu-şi lor bună temelie în veacul viitor, ca să dobândească viaţa veşnică. O, Timotei, păzeşte ceea ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase, pe care unii, mărturisindu-o, au rătăcit de la credinţă. Harul fie cu tine ! Amin.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA
DUPĂ    POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 1-2, 8-10)

    Pavel, Apostol al lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, ca să vestesc făgăduinţa vieţii care este în Hristos Iisus, lui Timotei, iubitului fiu : har, milă, pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Hristos Iisus, Domnul nostru ! Nu te ruşina de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, care sunt în temniţă pentru EI, ci, cu puterea lui Dumnezeu, fii părtaş cu mine necazurilor Evangheliei. El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după a Sa hotărâre şi după harul ce ne-a fost dat în Hristos Iisus, mai înainte de începutul veacurilor, iar acum s-a dat pe faţă prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Iisus, Cel ce a stricat moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea, prin Evanghelia Sa. Spre aceasta am fost pus propovăduitor şi Apostol şi învăţător al neamurilor. Din această pricină şi pătimesc toate acestea, dar nu mă ruşinez, că ştiu cui am crezut şi sunt încredinţat că puternic este să păzească ceea ce mi-a încredinţat, până la ziua cea mare. Ţine dreptarul învăţăturilor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţa şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus. Lucrul cel bun ce ţi s-a încredinţat, păzeşte-l, cu ajutorul Sfântului Duh, Care sălăşluieşte întru noi. Ştii că toţi cei din Asia s-au lepădat de mine, printre care Fighel şi Ermoghen. Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor, căci de multe ori mi-a înviorat sufletul şi de lanţurile mele nu s-a ruşinat, ci, venind în Roma, cu multă osârdie m-a căutat şi m-a găsit. Dăruiască-i Domnul ca în ziua cea mare să găsească milă de la Domnul. Iar câtă slujbă mi-a făcut el în Efes, tu ştii mai bine ca oricine.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA
DUPĂ    POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 22; VI, 2)

   Fraţilor, roada Duhului este : dragoste, bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credinţă, blândeţe, înfrânare, curăţie; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele lui. Dacă trăim cu Duhul, cu Duhul să şi umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne între noi. Fraţilor, chiar de va cădea cineva în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi plini legea lui Hristos.




SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ȘI OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


Voscreasna a 5-a.

Prochimen, glasul al 2-lea :
Domnul este tăria şi lauda mea, şi mi-a fost mie spre mântuire.
Stih :
Certând, m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat.


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VI, 10-17)


    Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, răspândite în văzduhuri. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, încingându-vă mijlocul vostru cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, şi încălţându-vă picioarele voastre, ca să fiţi gata pentru Evanghelia păcii. Peste toate, luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.

 Aliluia, glasul al 2-lea :
Auză-te Domnul în ziua necazului.
Stih :
Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi, Te vom chema.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI OPTA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 20-26)

    Fiule Timotei, într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste. Deci, de se va curăţi cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfinţit, de bună treabă stăpânului, gătit spre orice lucru bun. Iar, de poftele tinereţilor fugi şi urmează dreptatea, credinţa, dragostea, pacea cu toţi cei ce cheamă pe Domnul din inimă curată. Ţine-te departe de întrebările nebuneşti şi neînţelepte, bine ştiind că dau prilej de ceartă. Şi unui slujitor al Domnului nu i se cade să se certe, ci să fie blând faţă de toţi, destoinic să dea învăţătură, răbdător la necazuri, să dojenească cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, că doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului, şi să se trezească din cursa diavolului, de care au fost prinşi, pentru a face voia lui.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI OPTA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 16; IV, 4)

   Fiule Timotei, toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea întru dreptate, ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun. În faţa lui Dumnezeu şi a lui Hristos Iisus, Care va să judece viii şi morţii, la arătarea Lui şi în împărăţia Lui, te îndemn stăruitor : propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelungă-răbdarea şi învăţătura. Căci va veni o vreme când nu vor mai primi învăţătura sănătoasă, ci, dornici să-şi gâdile auzul, îşi vor aduna învăţători după poftele lor, şi-şi vor întoarce urechile de la adevăr şi se vor abate către basme.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI OPTA
DUPĂ      POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 9-22)

    Fiule Timotei, sileşte-te să vii curând la mine. Căci Dimas, iubind veacul de acum, m-a lăsat şi s-a dus la Tesalonic; Crescent în Galatia, Tit în Dalmaţia. Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu şi adu-l cu tine, căci îmi este de mare folos în slujire. Pe Tihic l-am trimis la Efes. Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada, la Carp, precum şi cărţile, mai ales cele de pergament. Alexandru, arămarul, mi-a făcut multe rele; Domnul să-i răsplătească după faptele lui. Păzeşte-te şi tu de el, căci s-a împotrivit foarte mult cuvântărilor noastre. La întâia mea apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală ! Dar Domnul mi-a stat într-ajutor şi m-a întărit, pentru ca, prin mine, Evanghelia să fie pe deplin vestită şi s-o audă toate neamurile; şi m-a izbăvit din gura leului. Domnul mă va izbăvi de tot lucrul rău şi mă va mântui, în împărăţia Sa cea cerească. Lui fie slava în vecii vecilor ! Amin. Îmbrăţişează pe Prisca şi pe Acvila şi casa lui Onisifor. Erast a rămas în Corint; pe Trofim l-am lăsat în Milet, fiind bolnav. Sileşte-te să vii mai înainte de începutul iernii. Te îmbrăţişează Eubul şi Pudenţiu şi Linos şi Claudia şi fraţii toţi. Domnul Iisus Hristos să fie cu duhul tău ! Harul să fie cu voi ! Amin.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI OPTA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE TIT A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 5-14)

    Fiule Tit, pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am poruncit : de este cineva fără de prihană, bărbat ai unei femei, având fii credincioşi, nu sub învinuire de desfrânare sau neascultători. Căci Se cuvine episcopului să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât, ci primitor de străini, iubitor de bine, treaz la minte, drept, cuvios, înfrânat, ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca destoinic să fie şi să îndemne la învăţătura cea sănătoasă şi să mustre pe cei potrivnici. Pentru că sunt mulţi nesupuşi, grăitori în deşert şi înşelători, mai ales cei din tăierea împrejur, cărora trebuie să li se închidă gura, ca unora care răzvrătesc case întregi, învăţând, pentru câştig urât, cele ce nu se cuvine. Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit : Cretanii sunt pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe. Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină, mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă, şi să nu dea ascultare basmelor iudaiceşti şi poruncilor unor oameni, care îşi întorc faţa de la adevăr.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI OPTA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE TIT A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, I5 - II, 10)

   Fiule Tit, toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimic nu este curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul. Ei mărturisesc că îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor, îl tăgăduiesc, fiind urâcioşi, nesupuşi şi la orice lucru bun, netrebnici. Ci tu grăieşte cele ce se cuvine învăţăturii sănătoase. Bătrânii să fie treji, cinstiţi, întregi la minte, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare; de asemenea bătrânele să aibă în înfăţişarea lor sfinţită cuviinţă, să nu fie clevetitoare, să nu fie robite de vin prea mult, să înveţe de bine, ca să înţelepţească pe cele tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii, şi să fie cumpătate, curate, gospodine, cu inimă bună, plecate bărbaţilor lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu. Povăţuieşte, de asemenea pe cei tineri să fie cuminţi. Întru toate arată-te pe tine pildă de fapte bune, dovedind în învăţătură neschimbare, cuviinţă, cuvânt sănătos şi fără prihană, pentru ca cel potrivnic să se ruşineze, neavând de zis nimic rău despre noi. Cei ce slujesc să se supună stăpânilor lor, să le fie bineplăcuţi întru toate, să nu le întoarcă vorba, să nu fure nimic, ci să le arate desăvârşită bună credinţă, ca să facă de cinste întru toate învăţătura Mântuitorului nostru Dumnezeu.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI OPTA
 DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 16-23)

    Fraţilor, nu încetez a mulţumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele, ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înţelepciunii şi al descoperirii, întru cunoaşterea Lui şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui, întru sfinţi, şi care este covârşitoarea mărime a puterii Lui, după lucrarea tăriei virtuţii Lui, pentru noi cei ce credem. Puterea aceasta Dumnezeu a arătat-o în Hristos, sculându-L pe El din morţi şi aşezându-L de-a dreapta Sa, întru cele cereşti, mai presus decât toată domnia şi stăpânia şi puterea şi dregătoria, şi decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, împlinirea Celui ce plineşte toate întru toţi.






SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI OPTA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


Voscreasna a 6-a.

Prochimen, glasul al 3-lea :
Cântaţi Dumnezeului, nostru, cântaţi; cântaţi Împăratului nostru, cântaţi.
Stih :
Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.


DIN EPISTOLA CĂTRE COLOSENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 12-18)

    Fraţilor, mulţumim cu bucurie Tatălui celui ce ne-a învrednicit pe noi să luăm parte la moştenirea sfinţilor, întru lumină. El ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii Sale, întru Care avem răscumpărarea prin sângele Lui, adică iertarea păcatelor, şi Care este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura. Pentru că într-Însul au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie căpetenii, fie stăpâniri. Toate s-au făcut prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate, şi toate într-Însul sunt aşezate; şi EI este capul trupului, adică al Bisericii, Cel ce este începutul, întâiul-născut din morţi, ca să fie întru toate cel dintâi.

Aliluia, glasul al 3-lea :
Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu mă ruşinezi în veac.
Stih :
Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să mă mântuieşti.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI NOUA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 5-11, 17-19)

    Fraţilor, Moise a fost credincios în toată casa lui Dumnezeu, ca o slugă, spre mărturia celor ce erau să fie descoperite în viitor, iar Hristos, ca Fiu, a fost credincios peste casa Sa. Şi casa Lui suntem noi, numai dacă ţinem până la sfârşit, cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii şi lauda nădejdii noastre. Drept aceea, precum zice Duhul Sfânt : Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire, în ziua ispitirii din pustie, unde M-au ispitit părinţii voştri, ca să Mă încerce, şi au văzut faptele Mele, timp de patruzeci de ani. De aceea M-am mâniat pe neamul acesta şi am zis : Pururea ei rătăcesc cu inima şi căile Mele nu le-au cunoscut. Că M-am jurat în mânia Mea : Nu vor intra întru odihna Mea ! Şi împotriva cui a ţinut mânia timp de patruzeci de ani ? Au nu împotriva celor ce au păcătuit, ale căror oase au căzut în pustie ? Şi cui S-a jurat că nu vor intra întru odihna Sa, decât numai celor ce n-au crezut ? Vedem, dar, că n-au putut să intre, din pricina necredinţei lor.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI NOUA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 1-13)

    Fraţilor, să ne temem ca nu cumva, câtă vreme ni se lasă făgăduinţa să intrăm în odihna Lui, să pară că a rămas pe urmă cineva dintre voi. Pentru că şi nouă ni s-a binevestit ca şi acelora, dar cuvântul propovăduirii nu le-a fost lor de folos, întrucât nu s-a unit cu credinţa celor ce l-au auzit. Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în odihnă, după cuvântul grăit : M-am jurat întru mânia Mea : Nu vor intra întru odihna Mea, măcar că lucrurile erau săvârşite de la întemeierea lumii. Căci undeva, despre ziua a şaptea, a zis astfel : Şi S-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea de toate lucrurile Sale. Iar aici, încă o dată : Nu vor intra întru odihna Mea ! Deci, de vreme ce rămâne ca unii să intre în odihnă, iar aceia cărora mai dinainte li s-a binevestit, pentru nesupunerea lor, n-au intrat, Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi, rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a zis mai sus : Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu vă învârtoşaţi inimile voastre. Căci dacă Iosua n-ar fi dus la odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de altă zi de odihnă. Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu. Că cine a intrat în odihna lui Dumnezeu, s-a odihnit şi el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale. Să ne sârguim, dar, ca să intrăm în acea odihnă, ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă a neascultării, căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi Duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii, şi nu este nicio făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite, pentru ochii Celui în faţa Căruia vom da seamă.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI NOUA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 11 - VI, 8)

    Fraţilor, despre Melchisedec avem mult de vorbit şi lucruri grele de lămurit, de vreme ce v-aţi făcut neputincioşi la pricepere. Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă ca cineva să vă înveţe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie nu de hrană vârtoasă, ci de lapte. Pentru că oricine se hrăneşte cu lapte este nepriceput în cuvântul dreptăţii, în vreme ce este prunc. Iar hrana tare este pentru cei desăvârşiţi care au, prin obişnuita, simţurile învăţate să deosebească binele şi răul. De aceea, lăsând începuturile cuvântului despre Hristos, să ne ridicăm spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia învăţăturii despre pocăinţa de faptele moarte, şi despre credinţa în Dumnezeu, a învăţăturii despre botez, a punerii mâinilor, a învierii morţilor şi a judecăţii veşnice. Şi aceasta o vom face de va voi Dumnezeu. Căci pentru cei ce s-au luminat odată şi au gustat darul cel ceresc şi părtaşi s-au făcut Duhului Sfânt, şi au gustat cuvântul cel bun ai lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, este cu neputinţă, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei răstignesc loru-şi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură. Ţarina, când soarbe ploaia ce se pogoară adeseori asupra ei şi rodeşte iarba folositoare celor pentru care a fost muncită, primeşte binecuvântare de la Dumnezeu. Dar dacă aduce spini şi pălămidă, se face netrebnică şi blestemul îi stă aproape, iar la urmă focul o aşteaptă.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI NOUA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VII, 1-6)

    Fraţilor, Melchisedec, regele Salemului, preotul Dumnezeului Celui Preaînalt, cel ce a întâmpinat pe Avraam, care se întorcea de la înfrângerea regilor, şi l-a binecuvântat; căruia Avraam i-a dat zeciuială din toate, se tâlcuieşte mai întâi : rege al dreptăţii, apoi el este rege al Salemului, adică împărat al păcii. Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, ci făcut fiind asemenea Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea. Vedeţi, dar, cât de mare e acesta, căruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război. Cei din fiii lui Levi, care primesc preoţia, au poruncă după Lege, ca să ia zeciuială de la popor, adică de la fraţii lor, măcar că şi aceştia au ieşit din coapsele lui Avraam. Iar Melchisedec, care nu-şi trage neamul din ei, a luat zeciuială de la Avraam şi pe Avraam, cel ce avea făgăduinţele, l-a binecuvântat.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI NOUA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VII, 18-25)

    Fraţilor, porunca dată întâi se desfiinţează, pentru neputinţa şi nefolosul ei; căci Legea n-a desăvârşit nimic, ci ea este aducerea unei mai bune nădejdi, prin care ne apropiem de Dumnezeu. Ci încă a fost la mijloc şi un jurământ, căci pe când aceia s-au făcut preoţi fără de jurământ, acesta s-a făcut cu jurământul Celui ce i-a grăit : Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău : Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec. Cu aceasta, Iisus S-a făcut chezaşul unui mai bun testament. Apoi acolo s-a ridicat un şir de preoţi, fiindcă moartea îi împiedica să dăinuiască. Aici însă Iisus, prin aceea că rămâne în veac, are preoţie care nu mai trece la altul. Pentru aceasta şi poate să mântuiască desăvârşit pe cei ce se apropie, printr-însul, de Dumnezeu, căci pururea e viu ca să mijlocească pentru ei .

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI NOUA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 11-13)

    Fraţilor, aduceţi-vă aminte că odinioară, voi păgânii cu trupul, numiţi netăiere împrejur, de către cei numiţi tăiere împrejur, făcută de mână. În trup, eraţi, în vremea aceea, fără de Hristos, osebiţi de cetăţenia lui Israel şi străini de aşezămintele făgăduinţei, lipsiţi de nădejde şi fără de Dumnezeu, în lume. Acum însă fiind în Hristos Iisus, voi care altădată eraţi departe, aproape v-aţi făcut, prin sângele lui Hristos.






SĂPTĂMÂNA A TREIZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
A DOUĂZECI ŞI NOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


Voscreasna a 7-a.

Prochimen, glasul al 4-lea :
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut.
Stih :
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul. Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.


DIN EPISTOLA CĂTRE COLOSENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 4-11)


    Fraţilor, când se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru mărire. Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, ale omului pământesc : desfrâul, necurăţia, patima, pofta cea rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli. Pentru unele ca acestea se porneşte mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. În asemenea păcate aţi umblat şi voi odinioară, pe când trăiaţi în ele. Acum deci lepădaţi şi voi toate acestea : mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de ruşine din gura voastră. Nu vă minţiţi unul pe altul, fiindcă v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat în cel nou, care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit. Aici nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob sau liber ci toate şi întru toţi este Hristos.

Aliluia, glasul al 4-lea :
Propăşeşte şi împărăteşte, pentru adevăr, blândeţe şi dreptate.
Stih :
Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VIII, 7 - 13)

    Fraţilor, dacă cel dintâi aşezământ era fără de prihană, nu se mai căuta loc pentru al doilea; ci Dumnezeu, mustrându-i, le zice : Iată vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, testament nou, nu ca testamentul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din pământul Egiptului; căci ei n-au stăruit în testamentul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit, zice Domnul. Că acesta e testamentul pe care îl voi întocmi casei lui Israel, după acele zile, zice Domnul : Pune-voi legile Mele în cugetul lor şi în inima lor le voi scrie, şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu va mai învăţa fiecare pe vecinul său şi fiecare pe fratele său, zicând : Cunoaşte pe Domnul ! Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare al lor; căci voi fi milostiv cu nedreptăţile lor şi păcatele lor nu le voi mai pomeni. Şi, zicând un nou testament, Domnul a învechit pe cel dintâi. Iar ce se învecheşte şi îmbătrâneşte aproape este de pieire.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IX, 8-23)

   Fraţilor, prin aceasta, Duhul Sfânt ne lămureşte că drumul către Sfânta Sfintelor nu era să fie arătat, câtă vreme cortul întâi mai sta în picioare, ca unul care era o pildă pentru timpul de faţă şi însemna că darurile şi jertfele ce se aduceau n-aveau putere să desăvârşească cugetul închinătorului. Acestea sunt numai legiuiri pământeşti : despre mâncări, despre băuturi, despre felurite spălări, şi sunt puse până la vremea îndreptării. Iar Hristos, venind Arhiereu al bunătăţilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare şi mai desăvârşit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta; El a intrat o singură dată, în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică răscumpărare. Căci dacă sângele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa junincii stropind pe cei spurcaţi, îi sfinţeşte spre curăţia trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine jertfă fără de prihană, va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu ? Şi pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou testament, ca, prin moartea care s-a făcut spre răscumpărarea greşelilor de sub întâiul testament, cei chemaţi să ia făgăduinţa moştenirii veşnice. Căci acolo unde este testament, trebuie neapărat să fie vorba despre moartea celui ce a făcut testamentul. Testamentul ajunge temeinic după moarte, fiindcă nu are nicio putere, câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut. De aceea, nici întâiul testament n-a fost încheiat fără sânge. Într-adevăr, Moise, după ce a rostit, faţă cu tot poporul, toate poruncile din Lege, luând sângele cel de viţei şi de ţapi, cu apă şi cu lână roşie şi cu isop, a stropit şi cartea şi pe tot poporul, şi a zis : Acesta este sângele testamentului pe care l-a poruncit vouă Dumnezeu. Şi a stropit, la fel, cu sânge, cortul şi toate vasele pentru slujba dumnezeiască. După Lege, aproape toate se curăţesc cu sânge şi fără vărsare de sânge nu se dă iertare. Trebuie, dar, ca chipurile celor din ceruri să se curăţească prin acestea, iar cele cereşti înseşi, cu mai bune jertfe decât acestea.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(X, 1-18)

    Fraţilor, Legea, având umbra bunătăţilor viitoare, iar nu însuşi chipul lucrurilor, nu poate niciodată, cu aceleaşi jertfe, aduse neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie. Altfel, n-ar fi încetat, oare, jertfele aduse, dacă cei ce le săvârşesc, fiind odată curăţiţi, n-ar mai avea nicio conştiinţă a păcatelor ? Dar prin ele, în fiecare an, se face amintirea păcatelor. Că este cu neputinţă ca sângele de tauri şi de ţapi să înlăture păcatele. Drept aceea, intrând în lume, zice : Jertfă şi prinos n-ai voit, dar mi-ai întocmit un trup. Arderi de tot şi jertfe pentru păcat nu ai binevoit; atunci am zis : Iată vin ! În sulul cărţii scris este pentru mine, ca să fac voia Ta, Dumnezeule. Zicând mai sus că : jertfă şi prinoase şi arderile de tot şi jertfele pentru păcat n-ai voit, nici nu Ţi-au plăcut, şi acestea se aduc după Lege, adaugă după aceea : Iată vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule. Desfiinţează deci rostul întâi ca să statornicească rostul al doilea. Şi întru această voinţă suntem sfinţiţi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, odată pentru totdeauna. Într-adevăr, pe când orice preot stă şi slujeşte în fiecare zi şi aceleaşi jertfe aduce de multe ori, ca unele care niciodată nu pot să înlăture păcatele, Acesta însă aducând o singură jertfă pentru păcate, a şezut în vecii vecilor la dreapta lui Dumnezeu, şi aşteaptă până ce vrăjmaşii Lui vor fi puşi aşternut picioarelor Lui. Căci, printr-o singură jertfă adusă, a adus la veşnică desăvârşire pe cei ce se sfinţesc; dar şi Duhul Cel Sfânt ne mărturiseşte aceasta, fiindcă după ce a zis : Acesta este testamentul pe care îl voi întocmi cu ei, după acele zile, zice Domnul : Da-voi legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în cugetele lor, apoi adaugă : Iar păcatele lor şi fărădelegile lor nu le voi mai pomeni. Unde este, dar, iertarea acestora, nu mai este jertfă pentru păcate.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(X, 35 - XI, 7)

   Fraţilor, nu lepădaţi, dar, încrederea voastră, care are mare răsplătire. Căci aveţi trebuinţă de răbdare, ca, după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu, să puteţi dobândi ce v-a fost făgăduit. Căci mai este puţin timp, prea puţin, şi Cel ce e să vină, va veni şi nu va întârzia; iar dreptul din credinţă va fi viu; şi de se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru dânsul. Noi nu suntem fiii îndoielii ca să pierim, ci fiii credinţei ca să ne câştigăm sufletul. Iar credinţa este adeverirea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mărturie. Prin credinţă pricepem că s-au întemeiat veacurile cu cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd. Prin credinţă, Abel a adus lui Dumnezeu mai bună jertfă decât Cain, pentru care a luat mărturie că este drept, mărturisind Dumnezeu despre darurile lui; şi prin credinţă grăieşte şi azi, măcar că a murit. Prin credinţă, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea, şi nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, ci mai înainte ca să-l strămute, el a avut mărturie că a bineplăcut lui Dumnezeu. Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că se face răsplătitor celor care Îl caută. Prin credinţă, luând Noe înştiinţare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a gătit, cu bună cucernicie, o corabie spre mântuirea casei sale; prin credinţă el a osândit lumea şi îndreptării celei din credinţă s-a făcut moştenitor.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XI, 8-16)

   Fraţilor, prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat de a ieşit la locul pe care era să-l ia spre moştenire şi a ieşit, neştiind unde merge. Prin credinţă, a sălăşluit vremelnic în pământul făgăduinţei, ca într-un pământ străin, locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe, căci aştepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu. Prin credinţă, însăşi Sara a primit putere să zămislească fiu, măcar că trecuse de vârsta cuvenită, pentru că l-a socotit vrednic de credinţă pe Cel ce făgăduise. Pentru aceea, dintr-un singur om, şi acela ca şi mort, s-au născut atâţia urmaşi, mulţi ca stelele cerului şi ca nisipul cel fără de număr de pe ţărmul mării. Toţi aceştia au murit întru credinţă, fără să apuce făgăduinţele, ci văzându-le de departe şi iubindu-le cu dor şi mărturisind că pe pământ ei sunt străini şi călători. Iar cei ce grăiesc unele ca acestea arată că ei îşi caută lor patrie. Într-adevăr, dacă ar fi avut în minte pe aceea din care ieşiseră, aveau vreme să se întoarcă. Dar acum ei doresc una mai bună, adică pe cea cerească. Pentru aceea Dumnezeu nu se ruşinează de ei, ca să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a gătit lor cetate.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 1-8)

   Fraţilor, fiţi următori lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi, şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă. Iar desfrânarea şi orice necurăţie şi lăcomia, nici să se pomenească între voi, precum se cuvine sfinţilor; nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulţumire. Căci aceasta s-o ştiţi bine că nici desfrânat, sau necurat, sau lacom, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deşarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Deci să nu vă faceţi părtaşi cu ei. Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii !





SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
A TREIZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 8-a.

Prochimen, glasul al 5-lea :
Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei Ieri de neamul acesta, în veac.
Stih :
Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul.


DIN EPISTOLA CĂTRE COLOSENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 12-16)


    Fraţilor, îmbrăcaţi-vă dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unul pe altul şi iertând unul altuia, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; precum şi Hristos a iertat vouă, aşa şi voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii. Şi pacea lui Hristos, întru care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; şi să fiţi mulţumitori. Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-i, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti.

Aliluia, glasul al 5-lea :
Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.
Stih :
Că ai zis : în veac mila se va zidi; în ceruri se va întări adevărul Tău.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI UNA
DUPĂ  POGORÂREA  SFÂNTULUI  DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XI, 17-31)

   Fraţilor, prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, a adus pe Isaac. Cel ce primise făgăduinţele aducea jertfă pe fiul său unul-născut, căci către el grăise Dumnezeu : Întru Isaac se va socoti sămânţa ta. Ci Avraam a socotit că Dumnezeu este puternic să-l învieze şi din morţi; drept aceea l-a dobândit înapoi ca un fel de pildă a învierii lui. Prin credinţa despre cele viitoare, a binecuvântat Isaac pe Iacov şi pe Esau. Prin credinţă, Iacov, când a fost să moară, a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif şi s-a închinat, rezemându-se pe vârful toiagului său. Prin credinţă, Iosif, la sfârşitul vieţii, a pomenit despre ieşirea fiilor lui Israel şi a dat porunci cu privire la oasele sale. Prin credinţă, când s-a născut Moise, a fost ascuns de părinţii lui trei luni, căci l-au văzut prunc frumos şi nu s-au temut de porunca regelui. Prin credinţă , Moise, când s-a făcut mare, s-a lepădat a se numi fiu al fetei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă desfătarea păcatului cea trecătoare, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. Prin credinţă, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas neclintit, ca unul care a văzut pe nevăzutul împărat. Prin credinţă, a rânduit Paştile şi stropirea cu sânge, ca îngerul nimicitor să nu se atingă de întâii lor născuţi. Prin credinţă, au trecut israeliţii Marea Roşie, ca pe uscat, pe când egiptenii, încercând şi ei s-o treacă, s-au înecat. Prin credinţă, zidurile Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurate şapte zile. Prin credinţă, Rahav, desfrânata, n-a pierit împreună cu cei neascultători, fiindcă primise cu pace iscoadele.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI UNA
 DUPĂ  POGORÂREA  SFÂNTULUI  DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XII, 25-29)

   Fraţilor, luaţi seama să nu nesocotiţi pe Cel ce vorbeşte. Căci dacă aceia n-au scăpat de pedeapsă, nevoind să asculte pe cel ce le grăia pe pământ, cu atât mai vârtos noi îndepărtându-ne de Cel ce ne grăieşte din ceruri. Glasul Lui, odinioară, a cutremurat pământul, iar acum a făgăduit, rostind : încă o dată clătina-voi nu numai pământul ci şi cerul, iar prin aceea că zice încă o dată, arată schimbarea celor clătinate, ca a unor lucruri făcute, ca să rămână cele neclintite. Drept aceea, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-i aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu bună cucernicie şi cu sfială. Căci Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI UNA
DUPĂ  POGORÂREA  SFÂNTULUI  DUH


DIN EPISTOLA SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IACOV, CITIRE :
(I, 1-18)

    Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii, care sunt în împrăştiere, salutare ! Drept mare bucurie să socotiţi, fraţilor, feluritele ispite în care cădeţi, ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare; iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, fără niciun fel de lipsă. Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor din-destul şi nu înfruntă; şi se va da lui. Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nicio îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea cu valul mării, mişcat de vânt, şi aruncat încoace şi încolo. Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu. Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale. Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa, pe când cel bogat, întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii. Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale. Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci, lămurit făcându-se, va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce îl iubesc pe El. Nimeni să nu zică atunci când este ispitit : De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu poate să fie ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este tras şi amăgit de însăşi pofta sa. După aceea, pofta, zămislind, naşte păcatul, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte. Nu vă înşelaţi, fraţii mei preaiubiţi : toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare. Fiindcă astfel a fost voinţa Lui, El ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim noi începătură a făpturilor Lui.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI UNA
DUPĂ  POGORÂREA  SFÂNTULUI  DUH


DIN EPISTOLA SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IACOV, CITIRE :
(I, 19-27)

   Fraţilor, orice om să fie grabnic să asculte, zăbavnic să vorbească, zăbavnic la mânie, căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. Pentru aceea, lepădând toată întinăciunea şi prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre. Faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă. Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu împlinitor, el se aseamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa sa firească : s-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era. Cine s-a uitat însă deaproape în Legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în faptele sale. Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică. Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este : să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI UNA
DUPĂ  POGORÂREA  SFÂNTULUI  DUH


DIN EPISTOLA SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IACOV, CITIRE :
(II, 1-13)

    Fraţilor, să nu căutaţi la faţa omului, odată ce aveţi credinţă în Domnul Iisus Hristos, Domnul slavei. Căci, de va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete şi îmbrăcat în haină strălucită şi va intra şi un om sărac, în haină proastă, iar voi veţi pune ochii pe cel care poartă haina strălucită şi-i veţi zice : Tu şezi aici, în toată voia, pe când săracului îi veţi zice : Tu stai acolo, în picioare, sau : Şezi jos, la picioarele mele, n-aţi făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene ? Ascultaţi, fraţii mei preaiubiţi : Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce Îl iubesc ? Iar voi aţi necinstit pe cel sărac ! Oare, nu bogaţii vă asupresc pe voi şi nu ei vă târăsc la judecăţi ? Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun cu care vă chemaţi ? Dacă, într-adevăr, împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii : să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, bine faceţi; iar de vă uitaţi la faţa omului, faceţi păcat şi Legea vă osândeşte ca pe nişte călcători de Lege. Pentru că cine va păzi toată Legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile. Că cel ce a zis : Să nu săvârşeşti adulter a zis şi : Să nu ucizi. Şi de nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător Legii. Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi prin Legea libertăţii. Căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a dovedit milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI UNA
DUPĂ  POGORÂREA  SFÂNTULUI  DUH


DIN EPISTOLA CĂTRE COLOSENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 1-6)

    Pavel, Apostol al lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele nostru, sfinţilor şi credincioşilor fraţi întru Hristos, care sunt în Colose: har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul nostru Iisus Hristos. Mulţumim lui Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, şi ne rugăm pururea pentru voi, căci am auzit de credinţa voastră în Hristos Iisus şi de dragostea ce aveţi către toţi sfinţii, pentru nădejdea cea gătită vouă în ceruri, pe care aţi auzit-o mai înainte, în cuvântul adevărului Evangheliei, care, ajungând la voi, precum şi în toată lumea, aduce roadă şi sporeşte întocmai ca la voi, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut cu adevărat, harul lui Dumnezeu.






SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ȘI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
A TREIZECI ŞI UNA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


Voscreasna a 9-a.

Prochimen, glasul al 6-lea :
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta.
Stih :
Către Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte.


PIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 15-17)


    Fraţilor, vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Şi tocmai pentru aceea am fost miluit, ca Iisus Hristos să arate mai întâi în mine, toată îndelunga Sa răbdare, drept pildă celor ce vor să creadă într-Însul spre dobândirea vieţii veşnice. Iar Împăratului veacurilor, nemuritorului, nevăzutului, singurul Dumnezeu : fie cinste şi slavă în vecii vecilor ! Amin.

Aliluia, glasul al 6-lea :
Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui.
Stih :
Va zice Domnului: sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ȘI DOUA
DUPĂ   POGORÂREA   SFÂNTULUI   DUH


DIN EPISTOLA SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IACOV, CITIRE :
(II, 14-26)

   Fraţilor, ce folos, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are ? Oare credinţa poate să-l mântuiască ? Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele, şi cineva dintre voi le-ar zice : mergeţi în pace ! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar fără să le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul ? Aşa şi cu credinţa : dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva : Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea. Tu crezi că unul este Dumnezeu ? Bine faci; şi demonii cred şi se cutremură. Vrei însă să înţelegi, omule uşuratic, că credinţa fără de fapte este moartă ? Avraam, părintele nostru, au nu din fapte a fost socotit drept, când a adus pe Isaac, fiul său, jertfă la altar ? Vezi, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit. Şi s-a împlinit Scriptura care zice : Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui spre dreptate şi prietenul lui Dumnezeu s-a chemat. Vedeţi, dar, că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă. Asemenea şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat, când a primit pe iscoade şi le-a scos afară, pe altă cale ? Căci precum trupul fără de suflet este mort, aşa şi credinţa fără de fapte moartă este.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ȘI DOUA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA SOBORNICEASCA A SFÂNTULUI APOSTOL IACOV, CITIRE :
(III, 1-10)

   Fraţilor, nu vă faceţi mulţi învăţători, ştiind că noi învăţătorii mai mare osândă vom lua, pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit în stare să se înfrâneze în întregime. Iată, noi punem frâul în gura cailor, ca să ni-i supunem şi ducem după noi şi trupul lor întreg. Iată şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi purtate de o cârmă foarte mică încotro hotărăşte vrerea cârmaciului. Aşa şi limba : mic mădular este, dar cu mari foloase se făleşte ! Iată, puţin foc şi cât codru aprinde ! Foc este şi limba, lume a fărădelegii ! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aprinde tot cursul vieţii, dacă ea însăşi a fost aprinsă de flăcările gheenei. Pentru că toată firea, a fiarelor şi a păsărilor, a târâtoarelor şi a vietăţilor din mare, se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească, dar limba nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească ! Ea este rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie aşa.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI DOUA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IACOV, CITIRE :
(III, 11-18; IV, 1-6)

    Fraţilor, oare, izvorul aruncă, din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară ? Au poate smochinul, fraţilor, să facă măsline, sau viţa de vie să facă smochine ? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce. Cine este, între voi, înţelept şi priceput ? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, făcute întru blândeţea înţelepciunii. Iar dacă aveţi râvnire amară şi zavistie, în inimile voastre, nu vă lăudaţi nici nu minţiţi împotriva adevărului, înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, diavolească. Pentru că unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău. Iar înţelepciunea cea de sus, întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică. Şi roada dreptăţii este semănată întru pace celor ce lucrează pacea. De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi ? Nu, oare, de aici : din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre ? Poftiţi şi nu aveţi ce poftiţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi să dobândiţi ce doriţi; vă sfădiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi ce râvniţi, pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi pe plăcerile voastre. Desfrânaţilor şi desfrânatelor ! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu ? Aşadar, cine va voi să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaş lui Dumnezeu. Sau, vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert ? Duhul, Care sălăşluieşte întru noi, ne pofteşte spre zavistie ? Nu, ci dă mai mare dar. Pentru aceea zice : Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ȘI DOUA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IACOV CITIRE :
(IV, 7 - V, 9)
1234
   Fraţilor, supuneţi-vă lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici. Pătrundeţi-vă de durere. Întristaţi-vă şi vă jeliţi. Râsul vostru întoarcă-se în plâns şi bucuria voastră întru tânguire. Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa. Nu vă grăiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce grăieşte de rău pe fratele său, ori judecă pe fratele său, grăieşte de rău Legea şi judecă Legea; iar dacă judeci Legea nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător. Unul este dătătorul Legii şi Judecătorul : Cel ce poate să mântuiască şi să piardă. Iar tu, cine eşti, care judeci pe aproapele ? Veniţi acum cei care ziceţi : Astăzi sau mâine, vom merge într-acel oraş şi vom sta acolo un an şi vom face negoţ şi vom câştiga : voi, care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine ! Căci ce este viaţa voastră ? Abur sunteţi, care se arată o clipă şi după aceea piere; în loc ca voi să ziceţi : Dacă Domnul voieşte, vom trăi şi vom face aceasta sau aceea. Dar acum vă lăudaţi în trufia voastră. Orice laudă de felul acesta este rea. Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine şi nu face păcat are. Veniţi acum, voi, bogaţilor, plângeţi şi vă tânguiţi de necazurile care au să vină asupra voastră. Bogăţia voastră a putrezit şi hainele voastre le-au mâncat moliile. Aurul vostru şi argintul au ruginit şi rugina lor va fi mărturie asupra voastră şi vă va mânca trupurile, ca focul. Strâns-aţi comori în zilele cele de apoi ! Iată, plata lucrătorilor care au secerat ţarinile voastre şi care e oprită de voi, strigă; şi strigătele secerătorilor au intrat în urechile Domnului Savaot. Desfătatu-v-aţi pe pământ şi v-aţi dezmierdat; hrănit-aţi inimile voastre, ca în ziua înjunghierii. Osândit-aţi, omorât-aţi pe cel drept; el nu vi se împotriveşte. Drept aceea, fiţi îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată, plugarul aşteaptă roada cea scumpă a pământului, îndelung răbdând, până ce primeşte ploaia timpurie şi târzie. Răbdaţi, dar, şi voi; întăriţi inimile voastre, căci venirea Domnului s-a apropiat. Nu vă plângeţi, fraţilor, unul împotriva celuilalt, ca să nu fiţi judecaţi; iată Judecătorul stă înaintea uşilor.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ȘI DOUA
 DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL PETRU, CITIRE :
(I, 1 - II, 10)

   Petru, Apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce trăiesc împrăştiaţi printre străini, în Pont, în Galatia, în Capadocia, în Asia şi în Bitinia, aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl, şi sfinţiţi de către Duhul, ca să asculte de credinţă şi să fie părtaşi la stropirea cu sângele lui Iisus Hristos : Har vouă şi pacea să se înmulţească ! Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut pe noi din nou, spre nădejde vie, spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru voi, cel ce sunteţi păziţi cu puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, ca să dobândiţi mântuirea, gata să se dea pe faţă în vremea de apoi. Întru aceasta vă bucuraţi, măcar că ar trebui să fiţi trişti, încercaţi fiind de multe feluri de ispite, pentru ca încercarea credinţei voastre, cea cu mult mai scumpă decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să vă fie spre laudă, spre mărire şi spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos. Pe El, fără să-L fi văzut, Îl iubiţi; întru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preamărită, căci dobândiţi preţul credinţei voastre, adică mântuirea sufletelor voastre. Această mântuire au căutat-o cu stăruinţă şi au cercetat-o cu de-amănuntul proorocii, care au proorocit despre harul cel hotărât vouă, cercetând vremea şi împrejurările arătate lor de Duhul lui Hristos, lucrător întru ei, când le mărturisea de mai înainte despre patimile lui Hristos şi despre măririle cele de după ele. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi slujeau ei aceste lucruri, care acum vi s-au vestit, prin cei ce, întru Duhul Sfânt trimis din cer, v-au propovăduit Evanghelia, spre care şi îngerii doresc să privească. Pentru aceea, încingând mijloacele cugetului vostru şi trezindu-vă, nădăjduiţi desăvârşit în harul care se aduce vouă, la arătarea lui Iisus Hristos. Ca fii ai ascultării, nu vă potriviţi poftelor de mai înainte, din timpul neştiinţei voastre, ci, după Sfântul care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi sfinţi, întru toată petrecerea vieţii. Căci scris este: Fiţi sfinţi, pentru că Sfânt sunt Eu. Şi dacă chemaţi Tată pe Cel ce judecă cu nepărtinire, după lucrul fiecăruia, petreceţi în frică zilele vremelniciei voastre, ştiind că nu cu lucruri stricăcioase, ori argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din viaţa voastră deşartă, lăsată de la părinţi, ci cu scumpul sânge al lui Hristos, ca unui miel nevinovat şi neprihănit, Care într-adevăr a fost orânduit mai înainte de întemeierea lumii, dar Care S-a arătat, în anii cei mai de pe urmă, pentru voi. Printr-Însul, voi aţi crezut în Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi, i-a dat Lui slavă, astfel ca credinţa voastră şi nădejdea să vă fie în Dumnezeu. De vreme ce, ascultând de adevăr, aţi curăţit sufletele voastre, ca să aveţi nefăţarnică iubire frăţească, iubiţi-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruinţa, fiind născuţi a doua oară nu din sămânţă stricăcioasă, ci nestricăcioasă, prin cuvântul cel viu şi care rămâne în veac al lui Dumnezeu. Pentru că toată făptura este ca iarba, şi toată mărirea ei ca floarea ierbii : uscatu-s-a iarba şi floarea a căzut, iar cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este cuvântul, cel ce bine s-a vestit întru voi. Deci, lepădând toată răutatea şi tot vicleşugul şi făţărniciile şi pizmele şi toate clevetirile, ca nişte prunci de curând născuţi, să doriţi laptele cel duhovnicesc şi neprefăcut, ca prin el să creşteţi spre mântuire, de vreme ce aţi gustat şi aţi văzut că bun este Domnul. Apropiaţi-vă de El, piatra cea vie, de oameni într-adevăr neluată în seamă, dar la Dumnezeu aleasă şi de preţ; şi voi înşivă clădiţi-vă, ca pietre vii, în casă duhovnicească, în preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos; pentru că scris este în Scriptură : Iată, pun în Sion, Piatra din capul unghiului, aleasă, de mare preţ, şi cel ce va crede în ea nu se va ruşina. Pentru voi deci care credeţi, Piatra e de mare preţ; pentru cei ce nu cred însă este : piatra care n-au băgat-o în seamă ziditorii; aceasta a ajuns să fie capul unghiului, şi piatră de poticnire și stâncă de sminteală. Ei se poticnesc de ea, fiindcă n-au dat ascultare cuvântului, spre care au şi fost puşi. Iar voi sunteţi seminţie aleasă preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunată, voi, care odinioară nu eraţi popor ales, iar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi, care odinioară n-aveaţi parte de milă, iar acum sunteţi miluiţi.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI DOUA
 DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TESALONICENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 14-23)

   Fraţilor, vă rugăm : Dojeniţi pe cei fără de rânduială, îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet, sprijiniţi pe cei neputincioşi, fiţi îndelung răbdători faţă de toţi. Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci pururea cele bune să urmaţi, unul faţă cu altul şi faţă cu toată lumea. Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, pentru voi, întru Hristos Iisus. Duhul să nu-l stingeţi. Proorociile să nu le dispreţuiţi. Toate puneţi-le la încercare; ţineţi ce este bine; feriţi-vă de tot felul de lucru rău. Şi însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit şi duhul vostru şi sufletul şi trupul păzească-se în întregime, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.






SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
A TREIZECI ŞI DOUA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


Voscreasna a 10-a.

Prochimen, glasul al 7-lea :
Domnul dă tărie poporului Său, Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace.
Stih :
Aduceţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceţi Domnului slavă şi cinste.


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 9-15)

   Frate Timotei, vrednic de credinţă este acest cuvânt şi vrednic de toată primirea. Fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocăriţi, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, şi îndeosebi al credincioşilor. Porunceşte acestea şi învaţă. Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci te fă pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia. Până la venirea mea, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură. Nu fii nepăsător faţă de harul ce este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor preoţiei. Cugetă la acestea, ţine-te de acestea, ca propăşirea ta să fie învederată pentru toţi.

Aliluia, glasul al 2-lea :
Bine este a lăuda pe Domnul şi a cânta numele Tău, Preaînalte.
Stih :
A vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI TREIA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL PETRU, CITIRE :
(II, 21 - III, 9)

   Iubiţilor, Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să păşiţi pe urmele Lui, Care n-a săvârşit niciun păcat, nici s-a aflat vicleşug în gura Lui, şi Care, ocărit fiind, nu răspundea cu ocară; dat la chinuri, nu ameninţa, ci se lăsa în ştirea Celui ce judecă cu dreptate. El a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind faţă de păcate, să vieţuim dreptăţii. Cu rănile Lui v-aţi vindecat, pentru că eraţi ca nişte oi rătăcite, dar v-aţi întors la Păstorul şi la Păzitorul sufletelor voastre. Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, aşa încât, chiar dacă sunt unii care nu se pleacă cuvântului, să fie câştigaţi, fără propovăduire, prin purtarea femeilor lor, văzând de aproape viaţa voastră curată şi plină de sfială. Podoaba voastră să fie nu cea dinafară : cu împletirea părului, cu podoabele de aur şi cu îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Pentru că aşa se împodobeau, odinioară şi sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, supunându-se bărbaţilor lor, precum Sara asculta de Avraam şi-l numea pe el domn. Voi sunteţi fiicele ei, dacă faceţi ce e bine şi nu vă temeţi de nimic. Voi, bărbaţilor, de asemenea, trăiţi înţelepţeşte cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, şi faceţi-le parte de cinste, ca unora care, împreună cu voi, sunt moştenitoare ale harului vieţii, aşa încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate. În sfârşit, să fiţi toţi într-un gând, împreună pătimitori, iubitori de fraţi, milostivi, smeriţi. Nu răsplătiţi răul cu rău, sau ocara cu ocară, ci dimpotrivă binecuvântaţi, căci spre aceasta aţi fost chemaţi, ca să moşteniţi binecuvântarea.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ȘI TREIA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL PETRU, CITIRE :
(III, 10-22)

   Iubiţilor, cel ce voieşte să iubească viaţa şi să vadă zile bune, să-şi oprească limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască vicleşug; să se ferească de rău şi să facă bine; să caute pacea şi s-o urmeze; căci ochii Domnului sunt spre cei drepţi și urechile Lui spre rugăciunile lor, iar faţa Domnului este împotriva celor ce fac rele. Şi cine vă va face vouă rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine ? Dar de veţi şi pătimi pentru dreptate fericiţi veţi fi. Iar de frica lor să nu vă temeţi, nici să vă tulburaţi; ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră, însă cu blândeţe şi cu cuviinţă şi cu bună credinţă, având cuget curat, ca, tocmai în ceea ce sunteţi clevetiţi, să iasă de ruşine cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bună întru Hristos. Căci e mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să pătimiţi făcând cele bune, decât făcând cele rele. Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcate, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu Duhul. Cu Duhul, El a purces şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în temniţă, adică duhurilor neascultătoare altă dată, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu tot aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete anume opt, s-au mântuit prin apă. Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschidere a cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos, Care după ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu, şi se supun Lui îngerii şi stăpânirile şi puterile.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ȘI TREIA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL PETRU, CITIRE :
(IV, 1-11)

   Iubiţilor, fiindcă Hristos a pătimit cu trupul, înarmaţi-vă şi voi cu gândul acesta : că cine a suferit cu trupul a isprăvit cu păcatul, ca să nu mai vieţuiască, timpul ce mai are de trăit, în trup, după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. Destul este că, în vremurile trecute, aţi făcut cu desăvârşire voia păgânilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe fără măsură, în petreceri cu vin mult şi în neiertate slujiri idoleşti. De aceea ei se miră că voi nu mai alergaţi cu ei în aceeaşi revărsare a desfrâului şi vă hulesc. Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Că spre aceasta s-a binevestit şi morţilor, ca să fie judecaţi la fel cu oamenii care sunt în trup, dar să aibă, după Dumnezeu, viaţă, cu duhul. Iar sfârşitul tuturor s-a apropiat; fiţi dar cu mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni. Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate. Fiţi, între voi, primitori de oaspeţi, fără de cârtire. După harul pe care l-a primit fiecare, slujiţi-vă de el spre folosul tuturor, ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu. Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să Se slăvească prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor ! Amin.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI TREIA
 DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL PETRU, CITIRE :
(IV, 12 - V, 5)

   Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi, spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. De sunteţi ocăriţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci duhul slavei şi al lui Dumnezeu se odihneşte asupra voastră; de către aceia El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preaslăvească pe Dumnezeu, pentru numele acesta, căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu ? Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos ? Pentru aceea şi cei ce sufăr după voia lui Dumnezeu să-şi încredinţeze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, lucrând fapte bune. Pe preoţii cei dintre voi îi rog, ca unul ce sunt împreună preot şi martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei celei ce va să se descopere : Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste, nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Iar când se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa măririi cea neveştejită. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă cu alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ȘI TREIA
DUPĂ    POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL PETRU, CITIRE :
(I, 1-10)

   Simon Petru, slujitor şi Apostol al lui Iisus Hristos, celor ce, prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos, au dobândit o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră : Har vouă şi pacea să se înmulţească, întru cunoştinţa lui Dumnezeu şi a lui Iisus, Domnul nostru. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi spre bună cucernicie, făcându-ne să cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa şi prin puterea Sa. Cu aceasta, El ne-a hărăzit făgăduinţe mari şi de mare preţ, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi şi să scăpaţi de stricăciunea poftei celei din lume. Pentru aceasta puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi adăugaţi la credinţa voastră : fapta bună, iar la fapta bună : cunoştinţa, la cunoştinţă : înfrânarea, la înfrânare : răbdarea, la răbdare : evlavia, la evlavie : iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească : dragostea. Căci dacă aceste lucruri sunt în voi şi tot sporesc, ele nu vă vor lăsa nici trândavi, nici necunoscători în cunoaşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Iar cel ce nu are acestea este cu vederea micşorată şi stinsă şi a uitat de curăţirea păcatelor lui de demult. Pentru aceea, fraţilor, siliţi-vă cu atât mai vârtos să faceţi temeinică chemarea şi alegerea voastră, căci, făcând acestea, nu veţi greşi niciodată.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ȘI TREIA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 11-19)

    Fiule Timotei, vrednic de credinţă este cuvântul : dacă am murit împreună cu Hristos, vom şi învia împreună cu El. Dacă stăruim în răbdare vom şi împărăţi împreună cu El; de-L vom tăgădui, şi El ne va tăgădui; dacă Îi suntem necredincioşi, El rămâne credincios, căci nu poate să Se tăgăduiască pe Sine însuşi. Aminteştele de acestea şi îndeamnă-i stăruitor înaintea lui Dumnezeu să nu se certe pentru cuvinte, ceea ce nu foloseşte la nimic, fără numai la surparea celor ce-i ascultă. Nevoieşte-te să te arăţi pe tine însuţi lămurit înaintea lui Dumnezeu, lucrător cu faţă curată, drept învăţând cuvântul adevărului. Iar de deşartele vorbiri lumeşti fereşte-te. Căci ele vor spori nelegiuirea tot mai mult, şi cuvântul lor va roade ca o cangrenă. Dintre aceştia sunt Imeneu şi Filet, care au rătăcit de la adevăr, zicând că învierea s-a şi petrecut, şi răstoarnă credinţa unora. Însă temelia pusă de Dumnezeu stă neclintită, având pecetea aceasta : cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi; şi să se depărteze de la nedreptate oricine numeşte numele Domnului.





SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


ÎNCEPUTUL TRIODULUI
DUMINICA
A TREIZECI ŞI TREIA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

A VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI

Voscreasna a 11-a.

Prochimen, glasul al 8-lea :
Faceţi juruinţe Domnului Dumnezeului vostru şi le împliniţi.
Stih :
Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu; în Israel mare este numele Lui.


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 10-15)


   Fiule Timotei, tu ai urmat învăţătura mea, strădania mea, năzuinţa mea, credinţa mea îndelunga mea răbdare, dragostea mea, îngăduinţa mea; prigonirile şi suferinţele care mi s-au făcut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; câte prigoniri am răbdat ! Şi din toate m-a izbăvit Domnul. Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi. Iar oamenii vicleni şi amăgitori vor merge din rău în mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi. Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine ai învăţat; şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.

Aliluia, glasul al 8-lea :
Veniţi să ne bucurăm de Domnul şi să strigăm lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru.
Stih :
Să întâmpinăm faţa Lui întru laude şi în psalmi să-I strigăm Lui.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI PATRA
 DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL PETRU, CITIRE :
(I, 20 - II, 9)

    Iubiţilor, mai înainte de toate, trebuie să ştiţi că nicio proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia; pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt. Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul, Cel ce i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor o grabnică pieire. Mulţi vor urma învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor calea adevărului va fi hulită. Din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează. Căci, dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în iad şi i-a dat lanţurilor întunericului, ţinându-i spre judecată; şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe, ca al optulea propovăduitor al dreptăţii, când a adus potopul peste cei fără de credinţă; şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, ca o pildă nelegiuiţilor din viitor, iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea desfrânată a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit, pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea zi de zi din faptele lor fără de lege, chinuia sufletul său cel drept. Aceasta ne învaţă că Dumnezeu ştie să scape din ispite pe cei binecredincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI PATRA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL PETRU, CITIRE :
(II, 9-22)

   Iubiţilor, Dumnezeu ştie să scape din ispite pe cei binecredincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii; şi mai vârtos pe cei ce se lasă, după îmboldirile trupului, întru pofte spurcate şi dispreţuiesc domnia cerească. Cutezători, îngâmfaţi, ei nu se cutremură să hulească măririle îngereşti din cer; pe când îngerii, deşi sunt mai mari în tărie şi în putere, nu aduc în faţa Domnului judecată defăimătoare împotriva lor. Aceştia însă, ca nişte dobitoace fără minte, din fire făcute să fie prinse şi nimicite, hulind cele ce nu cunosc, vor pieri întru stricăciunea lor, şi vor lua astfel plata nedreptăţii. Ei socotesc drept fericire să se îmbuibeze în fiecare zi; sunt pete şi ocară, iar când ospătează cu voi, ei se dezmiardă întru înşelăciunile lor. Ochii lor sunt plini de desfrânare şi nesăţioşi de păcat; ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii blestemului. Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit şi au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptăţii, dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege; căci dobitocul fără de grai, pe care era călare, grăind cu glas omenesc, a oprit nebunia proorocului. Aceştia sunt izvoare fără de apă şi nori purtaţi de furtună, cărora ii se păstrează întunericul cel nepătruns în veac, pentru că spunând vorbe trufaşe şi deşarte, ei amăgesc întru poftele trupului şi întru desfrânări, pe cei care deabia au scăpat de cei ce vieţuiesc în rătăcire. Ei le făgăduiesc libertate, fiind ei înşişi robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte. Dacă ei, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea şi sunt învinşi, li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la sfânta poruncă încredinţată lor. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală : Câinele se întoarce la vărsătura lui; şi porcul scăldat vine să se tăvălească în mocirlă.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI PATRA
 DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL PETRU, CITIRE :
(III, 1-18)

   Iubiţilor, aceasta este acum a doua epistolă pe care v-o scriu; în amândouă caut să trezesc, în amintirea voastră dreapta voastră judecată, ca să vă aduceţi aminte de cuvintele cele mai înainte grăite de Sfinţii prooroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului, dată prin Apostolii voştri. Întâi trebuie să ştiţi că, în zilele cele de apoi, veni-vor cu batjocură, batjocoritori care vor umbla după poftele lor şi vor zice : unde este făgăduinţa venirii Lui ? Că de când au adormit părinţii, toate aşa rămân, ca de la începutul făpturii. Căci ei în chip voit ascund faptul că cerurile erau de demult şi că pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă şi prin apă, şi că prin apă lumea de atunci a pierit înecată; iar cerurile de acum şi pământul sunt ţinute prin acelaşi cuvânt şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi. Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani, ca o singură zi. Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci ca toţi să vină la pocăinţă. Iar ziua Domnului va veni ca un fur : atunci cerurile vor pieri cu vuiet mare; stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el vor arde cu totul. Deci, dacă toate acestea se vor desfiinţa, cât de mult vi se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în cucernicie, aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi. Că noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea. Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină. Şi îndelunga răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, cum face în toate epistolele lui, unde vă vorbeşte despre acestea. În ele sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare. Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră. Şi creşteţi întru harul şi cunoştinţa Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos. A Lui este slava, acum şi în ziua veacului ! Amin.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI PATRA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IOAN, CITIRE :
(I, 8 - II, 6)

   Fraţilor, dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui nu este întru noi. Fiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi. Şi dacă a păcătuit cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui. Cel ce zice : L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el nu se află adevărul. Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. După aceasta cunoaştem că suntem întru El. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, şi el aşa să umble.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI PATRA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IOAN, CITIRE :
(II, 7-17)

   Fraţilor, nu vă scriu poruncă nouă, ci o poruncă veche pe care o aveaţi de la început; porunca cea veche este cuvântul pe care l-aţi auzit. Ci totuşi vă scriu poruncă nouă, ceea ce este adevărat întru El şi întru voi, pentru că întunericul se duce şi lumina cea adevărată începe să răsară. Cine zice că este în lumină şi pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric până acum. Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi sminteală nu se află în el. Iar cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui. Vă scriu vouă, fiilor, pentru că iertate v-au fost păcatele, pentru numele Lui. Vă scriu vouă părinţilor, pentru că aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu vouă, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel viclean. Scrisu-v-am, fiilor, pentru că aţi cunoscut pe Tatăl. Scris-am vouă, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean. Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă iubeşte cineva lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Iar lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI PATRA
 DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 1-9)

    Fiule Timotei, aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri cumplite. Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de argint, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia. Căci dintre aceştia sunt cei ce se vâră prin case şi robesc femeiuşte împovărate de păcate şi purtate de multe feluri de pofte, pururea învăţând şi neputând niciodată să ajungă la deplina cunoştinţă a adevărului. Şi după cum Iannes şi Iambres s-au împotrivit lui Moise, aşa şi aceştia stau împotriva adevărului, oameni stricaţi la minte şi netrebnici pentru credinţă. Dar nu vor merge mai departe, pentru că nebunia lor va fi vădită tuturor, precum a fost şi a acelora.






SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
A TREIZECI ŞI PATRA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

A FIULUI RISIPITOR


Voscreasna 1

Prochimen, glasul 1 :
Fie Doamne, mila Ta spre noi, cum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Stih :
Bucuraţi-vă drepţilor; celor drepţi li se cuvine laudă.


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VI, 12-20)

   Fraţilor, toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de nimic. Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul şi Domnul este pentru trup. Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, şi pe noi ne va învia, prin puterea Sa. Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos ? Lua-voi deci mădularele lui Hristos şi voi face din ele mădulare de desfrânată ? Să nu fie ! Nu ştiţi, apoi, că cine se alipeşte de desfrânată este un singur trup cu ea ? Căci vor fi, zice Scriptura, amândoi un singur trup. Pe când cel ce se uneşte cu Domnul este un singur Duh cu El. Fugiţi de desfrânare ! Orice păcat, pe care-l va săvârşi omul, este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este locaşul Duhului Sfânt. Care locuieşte întru voi şi pe care-l aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri ? Căci răscumpăraţi aţi fost cu preţ mare ! Preaslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, ca unele care sunt ale lui Dumnezeu.

Aliluia, glasul 1 :
Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbândire şi mi-ai supus popoaiele; Izbăvitorul meu de vrăjmaşii mei cei furioşi.
Stih :
Cel ce mântuieşti în chip minunat pe împăratul şi faci milă cu David, unsul Tău şi cu urmaşii lui până în veac.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI CINCEA
 DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IOAN, CITIRE :
III, 18 - III, 8)

   Fiilor, este ceasul de pe urmă şi, precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat, de aici cunoaştem că este ceasul de pe urmă. Dintre noi au ieşit, dar nu erau dintre ai noştri, căci de-ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi, ci ca să se arate că nu sunt toţi dintre ai noştri, de aceea au ieşit. Iar voi, ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate. V-am scris vouă, nu pentru că nu ştiţi adevărul, ci pentru că îl ştiţi şi ştiţi că nicio minciună nu vine din adevăr. Cine este mincinosul, fără numai cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristos ? Acesta este antihrist, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl; cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl. Deci ceea ce aţi auzit de la început în voi să rămână; de va rămânea în voi ceea ce aţi auzit de la început, veţi rămânea şi voi în Fiul şi în Tatăl. Şi aceasta este făgăduinţa pe care El ne-a făgăduit-o : viaţa veşnică. Acestea v-am scris vouă despre cei ce vă amăgesc. Cât despre voi, ungerea pe care aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva, ci precum ungerea Lui vă învaţă despre toate şi învăţătura aceasta adevărată este şi nu este minciună, rămâneţi întru El, aşa cum v-a învăţat. Deci acum, fiilor, rămâneţi întru El, ca să avem îndrăzneală când se va arăta şi să nu ne ruşinăm de El, la venirea Lui. Dacă ştiţi că este drept, cunoaşteţi că oricine face dreptate este născut din El. Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu; şi aşa suntem. Pentru aceea, lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ci ştim că atunci când El, Se va arăta, vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este. Şi oricine şi-a pus în El nădejdea aceasta se curăţeşte pe sine, aşa cum Acela este curat. Oricine făptuieşte păcatul săvârşeşte şi călcarea Legii, căci păcatul este călcarea Legii. Şi voi ştiţi că El, S-a arătat ca să ridice păcatele şi păcat întru El nu este. Oricine rămâne întru El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Fiilor, nimeni să nu vă amăgească. Cel ce face dreptatea este drept, precum Acela este drept. Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI CINCEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IOAN, CITIRE :
(III, 9-22)

   Iubiţilor, oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne într-însul; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu. Întru aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe; fratele său. Pentru că aceasta este vestirea pe care aţi auzit-o de la început, ca să ne iubim unul pe altul. Nu precum Cain, care era de la cel viclean şi a ucis pe fratele său. Şi pentru care pricină l-a ucis ? Fiindcă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte. Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte. Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte. Oricine urăşte pe fratele său este omorâtor de oameni şi ştiu că orice omorâtor de oameni nu are viaţă veşnică, dăinuitoare în El. Într-aceasta am cunoscut iubirea, că El şi-a pus sufletul Său pentru noi; şi noi datori suntem să ne punem sufletele pentru fraţi. Iar cine are bogăţia lumii acesteia şi se uită la fratele său care este în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu ? Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul, într-aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimilor noastre, fiindcă, dacă ne osândeşte inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi ştie toate. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu. Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui le facem.

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI CINCEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IOAN, CITIRE :
(III, 21 - IV, 11)

    Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu. Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui le facem. Şi aceasta este porunca Lui, ca să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncă. Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi din aceasta cunoaştem că rămâne în noi Duhul pe Care ni L-a dat. Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci ispitiţi duhurile de sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. Într-aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu; orice duh care mărturiseşte pe Iisus Hristos, venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh care nu mărturiseşte pe Iisus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume. Voi, fiilor, sunteţi din Dumnezeu şi l-aţi biruit pe el, căci mai mare este Cel ce e în voi, decât cel ce este în lume. Aceia sunt din lume, de aceea grăiesc ca din lume şi lumea îi ascultă. Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ascultă de noi; cine nu este din Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii. Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul-Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem. În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI CINCEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IOAN, CITIRE :
(III, 20-21; V, 1-21)

    Iubiţilor, dacă cineva zice : Iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte : mincinos este ! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Şi această poruncă avem de la El : cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său. Oricine crede că Iisus este Hristos este născut din Dumnezeu, şi oricine iubeşte pe Cel care a născut iubeşte şi pe Cel ce S-a născut dintr-însul. Din aceasta cunoaştem că iubim pe fiii lui Dumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este : să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele. Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea : credinţa noastră. Cine este cel ce biruieşte lumea dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu ? Acesta este Cel care a venit prin apă şi prin sânge : Iisus Hristos; nu numai prin apă, ci prin apă şi prin sânge; şi Duhul este Cel ce mărturiseşte, că Duhul este adevărul. Căci trei sunt Care mărturisesc în cer : Tatăl şi Cuvântul şi Sfântul Duh şi Aceşti trei Una sunt. Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ : Duhul şi apa şi sângele şi aceşti trei mărturisesc la fel. Dacă primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare, căci aceasta este mărturia lui Dumnezeu : că a mărturisit pentru Fiul Său. Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are această mărturie în el însuşi. Cine nu dă crezare lui Dumnezeu, L-a făcut mincinos, pentru că n-a crezut în mărturia pe care a mărturisit-o Dumnezeu pentru Fiul Său. Iar mărturia e aceasta : că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este întru Fiul Său. Cel ce are pe Fiul, are Viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are Viaţă. Acestea am scris vouă, care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţă veşnică, şi aceasta este încrederea ce avem către El că, dacă cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă. Şi dacă ştim că El ne ascultă orice îi cerem, atunci ştim că dobândim cererile pe care i le-am cerut. Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind păcat nu de moarte, să se roage şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte. De este însă păcat de moarte, nu zic să se roage pentru aşa păcat. Orice nedreptate este păcat, dar este şi păcat care nu e de moarte. Ştim că oricine e născut din Dumnezeu nu păcătuieşte; ci Cel ce S-a născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel viclean nu se atinge de el. Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui viclean. Ştim, iarăşi, că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaştem pe Dumnezeul cel adevărat; şi noi suntem în Dumnezeul cel adevărat, adică în Fiul Său Iisus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu şi viaţa cea de veci. Fiilor, păziţi-vă de idoli.

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI CINCEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A DOUA SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IOAN, CITIRE :
(I, 1-13)

   Bătrânul, către aleasa Doamnă şi către fiii ei, pe care eu îi iubesc întru adevăr, şi nu numai eu, ci şi toţi care au cunoscut adevărul; pentru adevărul ce rămâne întru noi şi va fi cu noi în veac : Har, milă, pace fie cu voi, de la Dumnezeu Tatăl şi de la Iisus Hristos, Fiul Tatălui, întru adevăr şi întru iubire ! Bucuratu-m-am foarte, căci am aflat pe unii din fiii tăi umblând întru adevăr, precum am primit poruncă de la Tatăl. Şi acum te rog, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie poruncă nouă, ci pe aceea pe care o aveam de la început, ca să ne iubim unul pe altul. Şi aceasta este iubirea, ca să umblăm după poruncile Lui şi aceasta este porunca, precum aţi auzit dintru început, ca să umblaţi întru iubire. Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup. Acesta este amăgitorul şi antihristul. Păziţi-vă pe voi înşivă, ca să nu pierdeţi ceea ce aţi lucrat, ci să primiţi plată deplină. Oricine apucă înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi : Bun venit ! Căci cel ce-i zice : Bun venit ! se face părtaş cu faptele lui cele rele. Multe având a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hârtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi şi să grăiesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină. Te îmbrăţişează fiii surorii tale celei alese.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI CINCEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(X, 23-28)

    Fraţilor, toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. Nimeni să nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui. Mâncaţi orice se vinde în măcelărie, fără să întrebaţi nimic pentru cugetul vostru. Căci al Domnului este pământul şi plinirea lui. Dacă vreunul dintre necredincioşi vă cheamă pe voi la masă şi voiţi să vă duceţi, mâncaţi orice vă este pus înainte, fără să întrebaţi nimic pentru cugetul vostru. Dar de vă spune cineva : Aceasta e carne care a fost jertfită idolilor, să nu mâncaţi, pentru cel care v-a spus şi pentru cugetul vostru, căci al Domnului este pământul şi plinirea lui.






SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


DUMINICA
A TREIZECI ȘI CINCEA
DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

A LĂSATULUI SEC DE CARNE

Voscreasna a 2-a.

Prochimen, glasul al 2-lea :
Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi-a fost mie spre mântuire.
Stih : Certând, m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat.


DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VIII, 8 - IX, 2)


    Fraţilor, mâncarea nu ne face mai primiţi în faţa lui Dumnezeu. Că nici dacă mâncăm n-avem câştig, nici dacă nu mâncăm, n-avem pagubă. Băgaţi de seamă însă ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi. Într-adevăr, dacă pe tine, cel ce ai cunoştinţă, te va vedea cineva şezând la masă în templul idolilor, oare cugetul lui, om slab fiind el, nu se va simţi îmbărbătat să mănânce din jertfele idoleşti ? Iar pentru cunoştinţa ta se va prăpădi fratele tău cel slab, pentru care a murit Hristos ! Şi astfel păcătuind împotriva fraţilor şi lovind în cugetul lor cel slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos. Drept aceea, dacă o mâncare sminteşte pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală fratelui meu. Oare, nu sunt eu liber ? Nu sunt eu Apostol ? N-am văzut eu pe Iisus, Domnul nostru ? Nu sunteţi voi lucrul meu în Domnul ? Dacă altora nu le sunt Apostol, vouă, negreşit, vă sunt. Căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul.

Aliluia, glasul al 2-lea :
Auză-te Domnul, în ziua necazului, scutească-te numele Dumnezeului lui Iacov.
Stih :
Doamne, mântuieşte-ne şi ne auzi pe noi, în orice zi. Te vom chema.


LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI ŞASEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA A TREIA SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IOAN, CITIRE :
(I, 1-15)

   Bătrânul, către Gaiu cel iubit, pe care îl iubesc în adevăr. Iubitule, mă rog să ai spor în toate lucrurile şi să mergi bine cu sănătatea, precum şi cu sufletul sporeşti. M-am bucurat foarte când au venit fraţii şi au mărturisit despre adevărul tău, aşa cum umbli tu în adevăr. Mai mare bucurie decât aceasta nu am : ca să aud că fiii mei umblă în adevăr. Iubitule, cu credinţă faci oricâte lucrezi pentru fraţi şi anume pentru fraţii străini care, în faţa Bisericii, au dat mărturie despre dragostea ta. Bine vei face să-i ajuţi în călătoria lor, după cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu. Căci pentru numele lui Hristos pornit-au ei la drum, fără să ia nimic de la păgâni. Noi deci datori suntem să sprijinim pe unii ca aceştia, ca să fim împreună lucrători pentru adevăr. Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, care ţine să fie cel dintâi între ei, nu ne primeşte. Pentru aceea, când voi veni, îi voi pomeni de faptele pe care le face, înşirând despre noi vorbe urâte; şi nemulţumit fiind cu acestea, nici el nu primeşte pe fraţi, nici pe cei care voiesc să primească nu-i lasă şi-i dă afară din biserică. Iubitule, nu urma răul, ci fă binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rău n-a văzut pe Dumnezeu. Lui Dimitrie datu-i-s-a mărturie de către toţi şi de către adevărul însuşi; mărturie îi dăm şi noi şi ştii că mărturia noastră este adevărată. Multe lucruri aveam să-ţi scriu; dar nu voiesc să ţi le scriu cu cerneală şi condei, ci nădăjduiesc să te văd în curând, şi atunci vom grăi gură către gură. Pace ţie ! Prietenii te îmbrăţişează. Îmbrăţişează pe prieteni, pe fiecare în parte.

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ȘI ŞASEA
DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IUDA, CITIRE :
(I, 1-10)

    Iuda, slujitor al lui Iisus Hristos şi frate al lui Iacov, celor ce sunt chemaţi, iubiţi în Dumnezeu Tatăl şi păstraţi pentru Iisus Hristos : Milă vouă şi pace şi iubirea să se înmulţească ! Iubiţilor, fiindcă am ţinut cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră cea de obşte, simţit-am nevoie să vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru credinţă, aşa cum a fost dată ea sfinţilor, o singură dată. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni fără frica lui Dumnezeu, de demult hotărâţi spre această osândă, care schimbă harul Dumnezeului nostru în desfrânare şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, pe Iisus Hristos. Voiesc, dar, să vă aduc aminte, întrucât voi aţi ştiut odată toate acestea, că Domnul, după ce a izbăvit pe popor din pământul Egiptului, a pierdut, după aceea, pe cei ce n-au crezut. Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari. Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, suferind pedeapsa focului celui veşnic, stau înainte ca pildă. Asemenea deci şi aceştia visând, pângăresc trupul, leapădă stăpânirea şi hulesc măririle cereşti. Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis : Ceartă-te pe tine Domnul ! Aceştia însă defaimă cele ce nu cunosc, iar în cele ce, ca dobitoacele necuvântătoare, cunosc din fire, într-acestea îşi găsesc pieirea.

JOI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIZECI ŞI ŞASEA
DUPĂ    POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH


DIN EPISTOLA SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IUDA, CITIRE :
(I, 11-25)

   Fraţilor, vai de cei necredincioşi ! Că au umblat în calea lui Cain şi, pentru plată, s-au dat cu totul în rătăcirea lui Balaam şi au pierit ca în răzvrătirea lui Core. Aceştia sunt petele de necurăţie de la mesele voastre obşteşti, ospătând fără sfială împreună cu voi, îmbuibându-se pe ei înşişi, nori fără de apă, purtaţi de vânturi, pomi tomnatici fără rod, de două ori uscaţi şi dezrădăcinaţi, valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă a lor ruşine, stele rătăcitoare, cărora negura întunericului li se păstrează în veşnicie. Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a proorocit despre aceştia, zicând : Iată, a venit Domnul în zecile de mii de sfinţi ai Lui, ca să facă judecată împotriva tuturor şi să mustre pe toţi nelegiuiţii de toate faptele păgânătăţii lor, în care au făcut fărădelege şi de toate cuvintele de ocară, pe care ei, păcătoşi, netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui. Aceştia sunt cârtitori, nemulţumiţi cu starea lor, umblând cum îi poartă poftele, iar gura lor grăieşte lucruri trufaşe, deşi, pentru folos, dau unor feţe mare cinste. Voi însă iubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele zise mai dinainte de către Apostolii Domnului nostru Iisus Hristos, că ei vă spuneau : în vremea de pe urmă vor fi batjocoritori, umblând potrivit cu poftele lor de nelegiuiri. Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, oameni fireşti care nu au Duhul. Dar voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi înşivă, în a voastră preasfântă credinţă, rugându-vă în Duhul Sfânt Păziţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viaţa cea veşnică. Şi pe unii, şovăitori, mustraţi-i; pe alţii, smulgându-i, din foc, mântuiţi-i; de alţii însă fie-vă milă cu frică, urând şi cămaşa spurcată de pe trupul lor. Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi să vă pună înaintea slavei Lui, neprihăniţi, cu bucurie mare, singurului înţeleptului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă şi preaslăvire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi în toţi vecii ! Amin.

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA BRÂNZEI

    Prochimen, glasul al 4-lea :
Se vor lăuda cuvioşii în slavă şi se vor bucura în aşternuturile lor.
Stih :
Laudele Domnului în gura lor şi săbii cu două tăişuri în mâinile lor.

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XIV, 19-23; XVI, 25-27)

   Fraţilor, să urmărim faptele păcii şi ale întăririi dintre noi. Nu strica, pentru mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar este rău pentru omul, care, mâncând, dă altuia prilej de poticnire. Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticneşte, se sminteşte, ori slăbeşte în credinţă. Credinţa pe care o ai, s-o ai pentru tine însuţi, în faţa lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă singur, în ceea ce încuviinţează ! Dar cel ce stă la îndoială e osândit dacă va mânca, fiindcă n-a fost din credinţă. Şi tot ce nu vine din credinţă, e păcat Iar Celui ce poate să vă întărească, potrivit cu Evanghelia mea şi cu propovăduirea despre Iisus Hristos, potrivit cu dezvăluirea tainei celei ascunse din timpuri veşnice, iar acum arătată prin Scripturile proorocilor, după porunca lui Dumnezeu şi cunoscută la toate neamurile spre ascultarea credinţei, Unuia înţeleptului Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Lui fie slava în vecii vecilor. Amin.

Se zice şi al Cuvioşilor :

DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 22 - VI, 2)

    Fraţilor, roada Duhului este : dragoste, bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credinţă, blândeţe, înfrânare, curăţie; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele lui. Dacă trăim cu Duhul, cu Duhul să şi umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne între noi. Fraţilor, chiar de va cădea cineva în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi plini legea lui Hristos.






SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI A MARELUI POST


DUMINICA
LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ


Prochimen, glasul al 3-lea :
Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi Împăratului nostru cântaţi.
Stih :
Toate popoarele bateţi din palme. Strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.


DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XIII, 11-14; XV, 1-4)


   Fraţilor, acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am primit credinţa. Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca la lumina zilei : nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi destrăbălare, nu în ceartă şi în pizmă. Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi nu purtaţi atâta grijă de trupul vostru, încât să-i deşteptaţi poftele. Primiţi-l cu bine pe cel slab în credinţă, fără să staţi să cerneţi gândurile lui. Unul crede că poate să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. Cel ce mănâncă să nu defăimeze pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă; fiindcă Dumnezeu l-a primit pe dânsul. Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia ? Pentru stăpânul său stă drept sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.

Aliluia, glasul al 3-lea :
Spre Tine, Doamne, am nădăjduit să nu mă ruşinezi în veac.
Stih :
Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să mă mântuieşti; că întărirea şi scăparea mea eşti Tu.


SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI A MARELUI POST

Prochimen, glasul al 7-lea :
Veseli-se-va cel drept de Domnul şi va nădăjdui în El şi se vor lăuda toţi cei drepţi la inimă.
Stih :
Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ţie.

DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 1-12)

   Fraţilor, după ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă, ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin care a făcut şi veacurile. Acesta fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei lui Dumnezeu, şi ţinând toate cu cuvântul puterii Sale, după ce a săvârşit curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei, în cele preaînalte, făcându-Se cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit nume mai deosebit decât ei. Căci cărui dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată : Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut; şi iarăşi : Eu Îi voi fi Lui Tată şi El îmi va fi Mie Fiu ? Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel întâi-născut, El zice : Şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu. Şi de îngeri zice : Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slugile Sale pară de foc; iar către Fiul : Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale. Iubit-ai dreptatea şi al urât fărădelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi. Şi apoi : în început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o haină se vor învechi; ca pe un veşmânt le vei strânge şi ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu Acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi.

Se zice şi al Sfântului :

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(II, 1 - 10)

    Fiule Timotei, întăreşte-te în harul care e în Hristos Iisus. Şi cele ce ai auzit de la mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le încredinţează la oameni credincioşi, care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii. Tu, dar, pătimeşte, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus. Niciun ostaş, când intră în oştire, nu se încurcă cu treburile vieţii, tocmai ca să fie pe plac celui care strânge oaste. Iar când se luptă cineva la jocuri, nu la cununa, dacă nu s-a luptat după legile jocului. Cuvine-se ca plugarul ce se osteneşte să mănânce mai întâi din roade. Înţelege cele ce-ţi grăiesc. Căci Domnul îţi va da pricepere în toate. Adu-ţi aminte de Iisus Hristos, Care a înviat din morţi şi este din neamul lui David, după Evanghelia mea. Pentru această Evanghelie sufăr până acolo, că sunt ţinut în lanţuri, ca un făcător de rele. Dar cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă. De aceea toate le rabd, pentru cel aleşi, ca şi ei să aibă parte de mântuirea care este în Hristos Iisus şi de mărirea veşnică.

Se zice şi al morţilor :

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TESALONICENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 13-17)

   Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejde. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei adormiţi în Iisus, aduce-i-va împreună cu El. Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi, pentru că însuşi Domnul, în poruncă, la glasul arhanghelului şi în trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi în Hristos vor învia întâi. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul, în văzduh, şi aşa pururea cu Domnul vom fi.

Aliluia, glasul al 4-lea :
Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul din Liban se va înălţa.
Stih :
Răsădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru vor înflori.





SĂPTĂMÂNA A DOUA A MARELUI POST

DUMINICĂ | SÂMBĂTĂ


DUMINICA
ÎNTÂI A MARELUI POST

    Prochimen, glasul al 4-lea :
Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih :
Că drept eşti în toate câte ai făcut nouă şi toate lucrurile Tale sunt adevărate.

DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XI, 24-26, 32-40)

    Fraţilor, prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a voit să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa păcatului cea trecătoare, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. Şi ce voi mai zice ? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuil şi de prooroci, care, prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor în fugă. Prin ei, unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Unii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere; alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare. Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, care, pentru credinţa lor, au fost de pomenire, n-au primit ce le fusese făgăduit pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca să nu ia fără de noi desăvârşirea.

Aliluia, glasul al 4-lea :
Moise şi Aaron dintre preoţii Lui, şi Samuil dintre cei ce cheamă numele Lui.
Stih :
Chemat-au pe Domnul şi El i-a auzit pe ei.


SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA A MARELUI POST

Prochimen, glasul al 6-lea :
Bucuraţi-vă în Domnul şi vă veseliţi, drepţilor.
Stih :
Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele.


DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 12-16)

   Fraţilor, luaţi seama să nu fie, cumva, în vreunul din voi o inimă vicleană a necredinţei, ca să vă depărteze de la Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii, în fiecare zi, până ce putem să zicem : astăzi !, ca nimeni dintre voi să nu se învârtoşeze cu înşelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, numai dacă vom păstra temeinic, până la urmă, începutul stării noastre în El, de vreme ce se zice : Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire. Cine deci a făcut răzvrătirea, măcar că a auzit ? Oare, nu toţi care au ieşit din Egipt, cu povaţa lui Moise ?

Se zice şi al morţilor :

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TESALONICENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 13-17)

   Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejde. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei adormiţi în Iisus, aduce-i-va împreună cu El. Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi, pentru că însuşi Domnul, în poruncă, la glasul arhanghelului şi în trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi în Hristos vor învia întâi. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul, în văzduh, şi aşa pururea cu Domnul vom fi.

Aliluia, glasul al 6-lea :
Sufletele lor în bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.
Stih :
Fericiţi cei pe care i-ai ales şi i-ai primit; locui-vor în curţile Tale.






SĂPTĂMÂNA A TREIA A MARELUI POST

DUMINICĂ | SÂMBĂTĂ


DUMINICA

A DOUA A MARELUI POST


Prochimen, glasul al 5-lea :
Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în veac.
Stih :
Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios.


DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 10 - II, 3)


   Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o haină se vor învechi; ca pe un veşmânt le vei strânge şi ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu Acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi. Şi cărui dintre îngeri a zis Dumnezeu vreodată : Şezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale ? Îngerii, oare, nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimişi ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii ? Pentru aceea se cuvine ca noi să ascultăm cu atât mai mult de cele auzite, ca nu cumva să alunecăm pe alături. Căci dacă s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri şi orice călcare de poruncă şi orice neascultare şi-a primit dreapta răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la o astfel de mântuire, care, luând început din propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o.

Aliluia, glasul al 5-lea :
Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.
Stih :
Că pe veci ai întemeiat mila.

Se zice şi al Sfântului :

DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VII, 26 - VIII, 2)

   Fraţilor, un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem : sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi mai presus decât cerurile. El nu mai are, în fiecare zi, nevoie, ca acei arhierei, să aducă jertfe, întâi pentru păcatele Sale, apoi pentru ale poporului, căci a făcut aceasta odată, aducându-Se jertfă pe Sine însuşi. Legea pune ca arhierei oameni care au slăbiciuni, pe când cuvântul jurământului, venit în urma Legii, pune pe Fiul, desăvârşit în veacul veacului. Lucrul de căpetenie din cele spuse este că avem astfel de Arhiereu, Care S-a aşezat de-a dreapta tronului slavei în ceruri, slujitor altarului şi cortului celui adevărat, pe care l-a înfipt Dumnezeu şi nu omul.

Aliluia, glasul 1 :
Gura dreptului grăieşte înţelepciune.
Stih :
Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor.


SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A MARELUI POST

Prochimen, glasul al 6-lea :
Bucuraţi-vă în Domnul şi vă veseliţi, drepţilor.
Stih :
Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele.

DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(X, 32-38)

    Fraţilor, aduceţi-vă aminte de zilele mai de demult, în care, după ce aţi fost luminaţi, aţi răbdat grea luptă de suferinţe, parte făcându-vă de privelişte cu ocările şi cu necazurile îndurate, parte suferind împreună cu cei ce treceau prin unele ca acestea, căci aţi avut milă de cei închişi, iar răpirea averilor voastre aţi primit-o cu bucurie, bine ştiind că voi aveţi o mai bună şi statornică avere. Nu lepădaţi, dar, încrederea voastră, care are mare răsplătire. Voi aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu, să puteţi dobândi ce v-a fost făgăduit. Căci mai este puţin timp, prea puţin, şi Cel ce o să vină va veni şi nu va întârzia; iar dreptul din credinţă va fi viu.

Se zice şi al morţilor :

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TESALONICENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL. CITIRE :
(IV, 13-17)

   Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejde. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei adormiţi în Iisus, aduce-i-va împreună cu El. Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi, pentru că însuşi Domnul, în poruncă, la glasul arhanghelului şi în trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, şi cei morţi în Hristos vor învia întâi. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul, în văzduh, şi aşa pururea cu Domnul vom fi.

Aliluia, glasul al 6-lea :
Sufletele lor în bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.
Stih :
Fericiţi cei pe care i-ai ales şi i-ai primit; locui-vor în curţile Tale.






SĂPTĂMÂNA A PATRA A MARELUI POST

DUMINICĂ | SÂMBĂTĂ


DUMINICA

A TREIA A MARELUI POST


Prochimen, glasul al 6-lea :
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta.
Stih :
Către Tine, Doamne, am strigat; Dumnezeul meu ia aminte.


DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 14 - V, 6)


   Fraţilor, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în neputinţele noastre, ci ispitit în toate după asemănarea noastră, afară de păcat. Să ne apropiem deci cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la vreme potrivită. Într-adevăr, orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele ce privesc pe Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate; el poate să fie îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, de vreme ce şi el este cuprins de slăbiciune. Din această pricină dator este, precum pentru popor, aşa şi pentru sine, să jertfească pentru păcate. Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci cel chemat de Dumnezeu, ca şi Aaron. Aşa şi Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuşi, ca să Se facă Arhiereu, ci Cel ce a grăit către El : Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut. Precum zice şi în alt Ioc : Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec.

Aliluia, glasul al 6-lea :
Adu-Ţi aminte de Biserica Ta, pe care ai câştigat-o de la început.
Stih :
Dumnezeu, Împăratul nostru, înainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.


SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A MARELUI POST

Prochimen, glasul al 6-lea :
Ochii mei pururea spre Domnul, că El va scoate din laţ piciorele mele.
Stih :
Către Tine, Doamne, am strigat : Dumnezeul meu la aminte !

DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL CITIRE:
(VI, 9 - 12)

   Fraţilor, despre voi, chiar dacă vorbim astfel, sunteţi încredinţaţi de lucruri mai bune şi aducătoare de mântuire. Căci Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite lucrul vostru şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru numele Lui, slujind altă dată şi slujind şi astăzi sfinţilor. Dorim dar, ca fiecare dintre voi să arate aceiaşi râvnă, spre adeverirea nădejdii, până la sfârşit, ca să nu fiţi leneşi, ci următori ai celor ce, prin credinţă şi îndelungă răbdare, s-au făcut moştenitori făgăduinţelor.

Se zice şi al morţilor :

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TESALONICENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VI, 13-17)

   Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejde. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei adormiţi în Iisus, aduce-i-va împreună cu El. Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi, pentru că însuşi Domnul, în poruncă, la glasul arhanghelului şi în trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer. Şi cei morţi în Hristos vor învia întâi. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul, în văzduh, şi aşa pururea cu Domnul vom fi.

Aliluia, glasul al 6-lea :
Sufletele lor în bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.
Stih :
Fericiţi cei pe care i-ai ales şi i-ai primit; locui-vor în curţile Tale.







SĂPTĂMÂNA A CINCEA A MARELUI POST ŞI A ACATISTULUI


DUMINICA
A PATRA A MARELUI POST

Prochimen, glasul al 7-lea :
Domnul tărie poporului Său va da.
Stih : Aduceţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceţi Domnului slavă şi cinste.

DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VI, 13-20)

   Fraţilor, Dumnezeu, când a dat făgăduinţă lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care să se jure, S-a jurat pe Sine însuşi, zicând : cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta, şi înmulţind te voi înmulţi. Şi aşa, având Avraam îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduinţa. Pentru că oamenii se jură pe cel ce e mai mare şi jurământul e la ei o chezăşie şi sfârşitul oricărei neînţelegeri. În aceasta, Dumnezeu voind să arate şi mai mult moştenitorilor făgăduinţei, neschimbarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul : ca prin două fapte nestrămutate, făgăduinţa şi jurământul, în care e cu neputinţă ca Dumnezeu să fi minţit, noi, cei ce căutăm scăpare, să avem îndemn puternic ca să ţinem nădejdea pusă înainte. Nădejdea aceasta este pentru noi ca o ancoră a sufletului, neclintită şi tare, pătrunzând până dincolo de catapeteasmă, unde Iisus a intrat pentru noi ca Înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec.

Aliluia, glasul al 4-lea :
Bine este a lăuda pe Domnul.
Stih :
A vesti dimineaţa mila Ta.


Se zice şi al Cuviosului :

DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL, PAVEL, CITIRE :
(V, 8-19)

   Fraţilor, ca fii ai luminii să umblaţi, pentru că roada Duhului e în orice bunătate, dreptate şi adevăr. Cercaţi ce este bineplăcut Domnului, şi nu vă amestecaţi în faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai vârtos să le osândiţi pe faţă. Căci cele ce se fac în ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Toate cele ce se osândesc pe faţă se învederează prin lumină, căci tot ce se învederează e lumină. Pentru aceea zice : Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos. Deci luaţi seama cu grijă cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este desfrânare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre.

Aliluia, glasul al 2-lea :
Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.
Stih :
Lumină răsare El pentru cei drepţi.


SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA
A MARELUI POST ŞI A ACATISTULUI


Prochimen, glasul al 3-lea :
Măreşte sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Stih :
Că a căutat spre smerenia roabei sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile.

DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IX, 24-28)

   Fraţilor, Hristos n-a intrat într-o Sfântă a Sfintelor făcută de mâini, închipuire a celei adevărate, ci chiar în cer, ca să Se înfăţişeze, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. Şi nu ca să Se aducă pe Sine însuşi jertfă de mai multe ori, ca arhiereul care intră în Sfânta Sfintelor cu sânge străin, în fiecare an. Altfel, ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori, de la întemeierea lumii; ci acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o dată, spre ştergerea păcatului, prin jertfa Sa. Şi precum este rânduit oamenilor, o dată să moară, iar după aceea să fie judecata, tot aşa şi Hristos, după ce a fost adus o dată jertfă, ca să se ridice păcatele multora, a doua oară fără de păcat Se va arăta celor ce cu stăruinţă Îl aşteaptă, spre mântuire.

Aliluia, glasul al 3-lea :
Scoală-Te, Doamne, în odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale.
Stih :
Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta, şi uită pe poporul tău şi casa părintelui tău.

Şi al Născătoarei de Dumnezeu :

DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IX, 1-7)

    Fraţilor, adevărat este că şi Vechiul Testament avea orânduiri pentru slujba dumnezeiască şi un altar pământesc, căci s-a pregătit cortul mărturiei, în el se aflau, mai întâi, sfeşnicul şi masa şi pâinile punerii înainte; partea aceasta se zicea Sfânta. Apoi, după catapeteasma a doua, era locul numit Sfânta Sfintelor, având altarul tămâierii de aur şi chivotul Legii ferecat peste tot cu aur. În chivot era năstrapa de aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ce odrăslise şi tablele Legii. Deasupra chivotului erau heruvimii măririi, care umbreau tronul împăcării, dar despre acestea nu putem acum să vorbim cu de-amănuntul. Astfel fiind întocmite aceste încăperi, preoţii intrau totdeauna în cortul cel întâi, săvârşind slujbele dumnezeieşti; în cel de al doilea însă numai arhiereul, o dată pe an, şi nu fără de sânge, pe care îl aducea pentru sine însuşi şi pentru greşelile poporului.

Aliluia, glasul al 8-lea :
Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul tău şi casa părintelui tău.
Stih :
Mai-marii poporului se vor pleca înaintea ta.

Se zice şi al morţilor :

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TESALONICENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 13-17)

   Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejde. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, aduce-i-va împreună cu El. Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi, pentru că însuşi Domnul, în poruncă, la glasul arhanghelului şi în trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi în Hristos vor învia întâi. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea cu Domnul vom fi.

Aliluia, glasul al 6-lea :
Sufletele lor în bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.
Stih :
Fericiţi cei pe care i-ai ales şi i-ai primit; locui-vor în curţile Tale.






SĂPTĂMÂNA A ȘASEA A MARELUI POST


DUMINICA
A CINCEA A MARELUI POST

Prochimen, glasul al 8-lea :
Faceţi juruinţe şi le împliniţi Domnului Dumnezeului vostru.
Stih :
Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu, în Israel mare este numele Lui.

DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IX, 11-14)

   Fraţilor, Hristos, venind Arhiereu al bunătăţilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare şi mai desăvârşit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta; El a intrat o singură dată în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică răscumpărare. Căci dacă sângele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa junincii, stropind pe cei spurcaţi, îi sfinţeşte spre curăţirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine jertfă fără de prihană, va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu ?

Se zice şi al Cuvioasei :

DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 23-29)

   Fraţilor, mai înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care avea să se descopere. Pentru aceea Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, ca să ne îndreptăm din credinţă. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Iisus Hristos. Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este rob nici slobod; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. Iar dacă sunteţi ai lui Hristos, atunci sunteţi sămânţa lui Avraam şi moştenitori după făgăduinţă.

Aliluia, glasul al 8-lea :
Veniţi să ne bucurăm de Domnul.
Stih :
Să întâmpinăm faţa Lui în laude.


SÂMBĂTĂ
SFÂNTULUI ŞI DREPTULUI LAZĂR

Prochimen, glasul al 3-lea :
Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voi teme ?
Stih :
Domnul este apărătorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa ?

DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XII, 28; XIII, 1-8)

   Fraţilor, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-i aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu bună cucernicie şi cu sfială. Rămâneţi în dragoste frăţească. Primirea de oaspeţi să n-o uitaţi, căci prin aceasta unii, fără ca să ştie, au primit oaspeţi pe îngeri. Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi închişi cu ei; aduceţi-vă aminte de cei necăjiţi, întrucât şi voi sunteţi în trup. Cinstită să fie nunta în toate şi patul neîntinat. Iar pe desfrânaţi şi pe prea desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu. Feriţi-vă de iubirea de argint şi vă îndestulaţi cu cele ce aveţi, căci însuşi Dumnezeu a zis : Nu te voi lăsa nici nu te voi părăsi. Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem : Domnul este mie ajutor, şi nu mă voi teme ! Ce-mi va face mie omul ? Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi le urmaţi credinţa. Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este Acelaşi.

Aliluia, glasul al 5-lea :
Domnul a împărăţit, în podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul în putere şi S-a încins.
Stih :
Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.






SĂPTĂMÂNA PATIMILOR

DUMINICĂ | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ


DUMINICA STÂLPĂRILOR


Prochimen, glasul al 4-lea :
Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului.
Stih :
Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.


DIN EPISTOLA CĂTRE FILIPENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 4-9)


   Fraţilor, bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic : Bucuraţi-vă ! Blândeţile voastre să se facă ştiute tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă împovăraţi cu nicio grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, va păzi inimile voastre şi cugetele voastre, în Hristos Iisus. Mai departe, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt de iubit, câte sunt de laudă, orice faptă bună şi orice laudă, acestea să gândiţi. Cele ce aţi învăţat şi aţi luat şi aţi auzit şi aţi văzut la mine, acestea să le faceţi şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Aliluia, glasul 1 :
Cântaţi Domnului cântare nouă.
Stih :
Strigaţi lui Dumnezeu, tot pământul.


ÎN SFÂNTA ŞI MAREA JOI

Prochimen, glasul al 7-lea :
Ridicatu-s-au împărăţiile pământului, şi căpeteniile s-au adunat împreună, împotriva Domnului şi a Unsului Său.
Stih :
Pentru ce s-au întărâtat popoarele şi neamurile cugetă deşertăciuni ?

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(XI, 23-32)

   Fraţilor, eu am primit de la Domnul ceea ce v-am dat şi vouă : că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine şi, mulţumind, a frânt şi a zis : Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după cină, zicând : Acest pahar este Legea cea nouă în sângele Meu. Aceasta să faceţi, ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. Pentru că, de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi, până la venirea Lui. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie vinovat va fi faţă de trupul şi de sângele Domnului. Să se cerceteze deci omul pe sine şi numai aşa să mănânce din această pâine şi să bea din acest pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului; de aceea mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit. Că de ne-am fi judecat noi înşine, n-am mai fi judecaţi. Dar Domnul ne judecă şi ne pedepseşte, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea.

Aliluia, glasul al 6-lea :
Fericit cel care caută la sărac.
Stih :
Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul.

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE TESALONICENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(IV, 13-17)

   Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejde. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei adormiţi în Iisus, aduce-i-va împreună cu El. Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi, pentru că însuşi Domnul, în poruncă, la glasul arhanghelului şi în trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi în Hristos vor învia întâi. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul, în văzduh, şi aşa pururea cu Domnul vom fi.

Aliluia, glasul al 8-lea :
Bucuraţi-vă în Domnul şi vă veseliţi, drepţilor.
Stih :
Fericiţi cei cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele.



ÎN SFÂNTA ȘI MAREA VINERI

LA CEASUL ÎNTÂI

Prochimen, glasul al 5-lea :
Şi, Tu, Doamne, Ţi le vei ţine şi ne vei scăpa de neamul acesta în veci.
Stih :
Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul.

DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VI, 14 - 18)

   Fraţilor, mie să nu-mi fie a mă lăuda, fără numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume. Căci în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu preţuieşte ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu ! De aici înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci port pe trupul meu semnele Domnului Iisus. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor ! Amin.

Aliluia, glasul al 5-lea :
Milele Tale, Doamne, în veac le voi lăuda.
Stih : Că pe veci ai întemeiat mila şi ai aşezat în ceruri adevărul Tău.


LA CEASUL AL TREILEA

Prochimen, glasul al 2-lea :
Domnul este tăria şi lauda mea, făcutu-S-a El mântuitorul meu.
Stih :
De certat m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat.

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(V, 6-10)

   Fraţilor, Hristos, încă fiind noi neputincioşi, la timpul hotărât a murit pentru cei necredincioşi. Căci pentru un drept cu greu va muri cineva, dar pentru cel bun poate se hotărăşte cineva să moară. Dar Dumnezeu învederează dragostea Lui către noi, prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit, când noi eram încă păcătoşi. Cu atât mai vârtos, prin urmare, fiind acum îndreptaţi prin sângele Lui, ne vom izbăvi prin El de mânie. Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui.

Aliluia, glasul al 2-lea :
Să te audă Domnul în vreme de necaz.
Stih :
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta.


LA CEASUL AL ŞASELEA

Prochimen, glasul al 2-lea :
O, Doamne, eu sunt robul Tău şi fiul roabei Tale; rupt-ai legăturile mele.
Stih :
Ţie-Ţi voi aduce jertfă de laudă şi numele Domnului voi chema.

DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(III, 11-18)

   Fraţilor, cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi, dintr-unul sunt toţi; de aceea nu se ruşinează să-i numească pe ei fraţi, atunci când zice : Spune-voi fraţilor mei numele Tău. În mijlocul bisericii Te voi lăuda. Şi iarăşi : Într-Însul îmi voi pune nădejdea mea; şi încă o dată : Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu. Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El a împărtăşit acestea, ca să surpe, prin moartea Sa, pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, şi ca să izbăvească pe aceia pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa. Căci, nu a luat nicicum fire de îngeri, ci sămânţa lui Avraam a luat. Pentru aceea, dator era în toate să se asemene fraţilor, ca să fie milostiv şi credincios arhiereu în cele către Dumnezeu, pentru ispăşirea păcatelor poporului. Căci prin ceea ce a pătimit, El însuşi fiind ispitit, poate şi celor ce se ispitesc să le ajute.

Aliluia, glasul al 4-lea :
Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Lui.
Stih :
În curţile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime.


LA CEASUL AL NOUĂLEA

Prochimen, glasul al 6-lea :
Cuprinsu-m-au durerile morţii, primejdiile iadului m-au găsit; necaz şi durere am aflat.
Stih :
Şi numele Domnului am chemat : O, Doamne, izbăveşte sufletul meu.

DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(X, 19-31)

   Fraţilor, având, în sângele lui Iisus, îndrăzneala să intrăm în Sfânta Sfintelor, pe calea cea nouă şi vie pe care pentru noi a înnoit-o, prin catapeteasmă, adică prin trupul Său, şi având mare preot peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu inimă curată, în deplinătatea credinţei, curăţindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rău, şi spălându-ne trupul în apă curată; să ţinem mărturisirea nădejdii cu neclintire, pentru că credincios este Cel ce a făgăduit. Şi să ne cunoaştem unul pe altul ca să ne îmbărbătăm la dragoste şi la fapte bune, fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători, făcându-ne, cu atât mai mult, cu cât vedeţi că se apropie ziua aceea. Căci, dacă păcătuim de voia noastră, după ce am luat cunoştinţă despre adevăr, nu mai rămâne, pentru păcate, nicio jertfă, ci o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei potrivnici. Cine a călcat Legea lui Moise e ucis fără de milă, pe cuvântul a doi sau trei martori. Gândiţi-vă : cu cât mai aspră va fi pedeapsa cuvenită celui ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi sângele testamentului cu care s-a sfinţit l-a necinstit şi Duhul harului l-a făcut de ocară. Căci cunoaştem pe Cel ce a zis : A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti. Şi iarăşi : Domnul va judeca pe poporul Său. Înfricoşat lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui viu.

Aliluia, glasul al 4-lea :
Că a scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi şi picioarele mele de la cădere.
Stih :
Bine voi plăcea înaintea Domnului, în pământul celor vii.

ÎN SFÂNTA ȘI MAREA VINERI SEARA

Prochimen, glasul al 6-lea :
Pusu-m-au în groapa cea de mai jos, în cele întunecate şi în umbra morţii.
Stih :
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta.

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I, 18-24; II, 1-2)

   Fraţilor, cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie, pentru noi însă, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Căci scris este : Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi o voi lepăda. Unde e înţeleptul ? Unde e cărturarul ? Unde e cercetătorul veacului acestuia ? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia ? Că de vreme ce lumea, prin înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu, în înţelepciunea lui Dumnezeu, a binevoit Domnul să mântuiască pe cei credincioşi prin nebunia propovăduirii. Iudeii cer minuni, iar elinii caută înţelepciune. Ci noi propovăduim pe Hristos cel răstignit : pentru iudei, sminteală, pentru păgâni, nebunie. Dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie elini, pe Hristos : puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Fraţilor, eu însumi, când am venit la voi şi v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca meşter cuvântător, ori ca înţelept. Căci am judecat să nu ştiu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos şi pe Acesta răstignit.

Aliluia, glasul al 5-lea :
Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.
Stih :
Zdrobit a fost sufletul meu de ocări şi necaz.


ÎN SFÂNTA ŞI MAREA SÂMBĂTĂ

LA UTRENIE

Prochimen, glasul al 6-lea :
Scoală-Te Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta.
Stih :
Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi minunile Tale.

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI ŞI DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(I Cor. V, 6 - 8; Gal. III, 13 - 14)

   Fraţilor, oare, nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată frământătura ? Curăţiţi aluatul cel vechi, ca să fiţi frământătură nouă, precum şi sunteţi fără aluat; căci Hristos, mielul nostru de Paşti, a fost înjunghiat. Drept aceea, să facem praznicul nu cu aluat vechi, nici cu aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se, pentru noi, blestem; pentru că scris este : Blestemat este cel spânzurat pe lemn. Ca, prin Hristos Iisus, să vină peste neamuri binecuvântarea lui Avraam şi să primim, prin credinţă, făgăduinţa Duhului.

Aliluia, glasul al 6-lea :
Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cel ce-L urăsc pe Dânsul.
Stih :
Precum se stinge fumul, să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se bucure.


ÎN SFÂNTA ŞI MAREA SÂMBĂTĂ

LA LITURGHIE

Prochimen, glasul al 7-lea :
Tot pământul să se închine Ţie şi să cânte Ţie, să cânte numele Tău.
Stih :
Strigaţi lui Dumnezeu, tot pământul. Cântaţi numele Lui.

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :
(VI, 3-11)

   Fraţilor, au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, în moartea Lui ne-am botezat ? Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez; ca precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa şi noi să umblăm în înnoirea vieţii; căci dacă am murit împreună cu El prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi al învierii Lui. Aceasta ştiind, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru ca să nu mai fim robi păcatului. Că cel ce a murit este liber de păcat. Şi dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El, ştiind că Hristos, Care a înviat din morţi, nu mai moare. Că moartea nu-L mai stăpâneşte. Că ce a murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce viază, viază lui Dumnezeu. Aşa şi voi, socotiţi-vă morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru.

    Aliluia, nu se cântă, ci îndată începe stihul pe glasul al 7-lea : Scoală, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt ale Tale.
    Se cântă la amândouă stranele tot acesta, iar citeţul zice :

   
Stih :
Stătut-a Dumnezeu în adunarea puternicilor şi în mijloc pe puternici va judeca.
    Stih : Până când veţi judeca cu nedreptate şi la feţele păcătoşilor veţi căuta ?
    Stih : Dar ei nu vor să ştie, nici să priceapă, ci umblă prin întuneric.
    Şi iarăşi : Scoală, Doamne, judecă pământul, că toate popoarele sunt ale Tale.
    Chinonicul, glasul al 4-lea : Sculatu-S-a ca din somn Domnul şi a înviat, ca să ne mântuiască pe noi.





PROCHIMENE, ALILUIA ŞI CHINONICE PESTE TOATĂ SĂPTĂMÂNA


LUNI

Prochimen, glasul al 4-lea :
Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc.
Stih :
Binecuvintează suflete al meu pe Domnul. Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.


Aliluia. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El în cele înalte.
Chinonicul :
Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc.


MARŢI


Prochimen, glasul al 7-lea :
Veseli-se-va cei drept de Domnul şi va nădăjdui în El.
Stih :
Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ţie.


Aliluia. Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înălţa.
Chinonicul :
În pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.


MIERCURI

Prochimen, glasul al 3-lea :
Măreşte sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Stih :
Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.


Aliluia. Scoală-Te, Doamne, în odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale.
Chinonicul :
Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema.


JOI


Prochimen, glasul al 8-lea :
În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.
Stih :
Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.


Aliluia. Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne.
Chinonicul
: În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.


VINERI


Prochimen, glasul al 8-lea :
Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că Sfânt este.
Stih :
Domnul împărăţeşte, să tremure popoarele.


Aliluia. Adu-Ţi aminte de Biserica Ta, pe care ai câştigat-o de la început.
Chinonicul :
Mântuire ai lucrat în mijlocul pământului Hristoase Dumnezeule.


SÂMBĂTĂ

Prochimen, glasul al 7-lea :
Bucuraţi-vă în Domnul şi vă veseliţi, drepţilor.
Stih :
Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele.


Aliluia. Fericit e cel pe care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
Chinonicul :
Bucuraţi-vă drepţilor de Domnul. Celor drepţi se cuvine laudă.
Stih :
Fericit e cel pe care l-ai ales şi l-ai primit să locuiască în curţile Tale.