Recent site activity

vol.2

Francois Chamoux
civilizaţia elenistică
Volumul II
Traducere de ELENA LAZĂR    .
FRANCOIS  CHAMOUX
La clvilisaiion hellenistiqite © Editions Flammarion — Editions Arthaud, Paris, 1981
Toate drepturile
asupra prezentei ediţii în limba română sînt rezervate Editurii Meridiane
EDITURA MERIDIANE BUCUREŞTI, 1985
 
Pe copertă:
Pan (detaliu),
secolul I e.n.
Muzeul Naţional, Neapole
Notă
Scopul acestui tabel îl constituie înlesnirea consultării lucrării de către cititor, propunîn-du-i o trecere în revistă sinoptică a principa­lelor evenimente istorice, împărţite în patru mari sectoare geografice: Grecia propriu-zisă (inclusiv vecinii apropiaţi din nord, Macedo­nia si Tracia), cu. insulele Mării Egee, Asia, A-frica (din Egipt pînă-n Maghreb) si Occidentul (Italia, Hispania si Galia). O rubrică este re­zervată faptelor de. civilizaţie. Au fost indi­cate cele mai importante sincronisme, îndeo­sebi pentru istoria romană. Nu trebuie uitat că numeroase date antice, din cauza sistemelor de calcul locale, se suprapun pe doi ani „iu-lieni" şi că, prin urmare, unele evenimente nu sînt datate decît cu cîteva luni după ce au avut loc: un joc de un an în calculul nostru (sfîrşitul unui an iulian sau începutul celui următor) există adesea în această cronologie, care rămîne, dealtfel, în multe cazuri, foarte aproximativă. S-au indicat prin semnul între­bării principalele date nesigure, în domeniul literaturii si mai ales în cel al artelor, s-au ales, de regulă, evenimente bine datate, evi-tîndu-se introducerea în această rubrică a ipo­tezelor cronologice care nu se sprijină decît pe consideraţii stilistice. Numărul mic al a-cestor date permite să apreciem dimensiunile 5 ignoranţei noastre în acest domeniu. .
ANII  GRECIA ŞI INSULELE         ASIA
338      L upta do la Cheroneea
330
335 334
333 332
331
330
Moartea  lai Filip  U.    Urcarea pe tron a lui Urcarea pe tron a lui   Darius m Codomanos Alexandru cel Mare Cucerirea  şi  distruge-
338 —335. Roma sn- Aristotel       (384—    33» pune Latium            322).   Moartea   lui
Isoerat e
Agias    de    L i şip
330
rea Tebei
Lupta de la   Granicos
Octombrie.   Lupta   de Ocuparea   Egipt u-lur
la  Isos Cucerirea Tirului
Revolta şi înfrîngerea l octombrie. Bătălia lui Agis III                de la Arbela. Cuceri-
rea Babilonului şi a ";-                  Suzei. Incendierea Per-
sepolisului
330-326. Lipsă de ce- Complotul lui Filolas reale
întemeierea Ale­xandriei. Călătoria la oaza lui Amon
335-323.      Aristo-    335
tel la Atena
334-330.   Alcxan- Monument    horesic    334 dru Molosul In Iţa- al lui Lisicrate   " lia   meridională
333 332
împotriva lui Leo -      331 erate de Licurg
Procesul Despre co­roană                       330
 
ANII GRECIA ŞI INSULELE               ASIA AFRICA             OCCIDENTUL      ş,   G^ŁfREA ANII   
329 328 Cucerirea  Bactrianei. Alexandru   în   Sogdi- 329 328  
328
325 324
323 322
Sfîrsitul administraţi- Căsătoria  lui  Alexan-t-i lui Licurg la Alena dru cu  Roxana. Exe­cutarea    lui   Calistene Alexandru  la   Ind
întoarcerea din expe­diţie. Decembrie. A-lexandru în Carmania
Edictul pentru intoar- Afacerea    Ini   Harpa-cerea   proscrişilor         los.
Nunţile   de   la   Suza.
Moartea lui Hefaistion
către    335-323. Portretele    lui   A-lexandru de Lisip, Leoliares şi Apeles
Războiul  lamiac
13 iunie. Moartea lui Plolemeu Alexandru                   Cirene
ocupa
Septembrie. Lupta de la   Cranon
327 326
O O!**
324
323 322
ANII 321
319
318 317
314 312
311
vO
ANI T
* i •.......••
310 309 308
307
306
305 304 303
301
GRECIA SI INSULELE
ASIA
AFRICA
OCCIDENTUL
ANII
Moartea lui Crateros. Moartea lui Perdi-
Acordul  de  la  Tripa- caş
radeisos
Moartea   lui   Antipa- Polyperhon    epimelet
tros                              al   regilor
Moartea lui Focion
317 — 307.    Demetrios                    '._'...         '
din Falcron guvernea­ză Atena                             f
Refacerea    Tebei    de  înfringerea şi moartea către  Casandru             lui Eumcnes
Aga toci e preia pu­terea la Siracuza
Caracterele de Teo-      321 l'rast (?)
319
ins
317
Dclos devine indepen­dent
Bătălia de la   Gaza       Revolta   dt   la  Ci-rene  şi reprimarea
'•.....""  "-''     '-         •        ei
Seleucos la Babilon. 312-311. începutul erei seleucide. Acor­durile între diadohi
Ursuzul de Mcnan-dru
314
312
311
GRECIA   ŞI   INSULELE
întemeierea Lisimahe-iei
Cucerirea Atenei de de către Demetrios Poliorcetes
Victoriile   lui   Derne-trios in Cipru
Expediţia şi moar­tea lui Ofelas
306 — 305,   Revolta de   la  Cirene
întoarcerea lui A-gatocle la Siracuza
Demetrios       asediază Rodosul
Ridicarea      asediului Rodosului
Seleucos părăseşte pro­vinciile  de  la  Ind
Bătălia de la Ipsos
308 307
Epicur  (născut   în     306 341)   se   stabileşte la Atena
305
30i
-.•;V-V'îi
circa 304-300. Ha-     303 res    din    Lindos, Colosul  din Rodos Zenon    din    Kition 301 soseşte    la    Atena
298 294
231
288
287
286
285
Moartea lui Casaudru Demetrios Poliorce-tcs, regele Macedoniei
Cucerirea    Tebei      de către    Demetrios înfrîngerea    lui    De­metrios in Macedonia
Recucerirea     Cire-nci de către Magas
Construcţia    Faru­lui din Alexandria
Demetrios    trece    in
Asia
Predarea    lui    Demc- Ptolemeu II asoei-
trios                            at la putere
circa    300.     Tyhe     300 din   Antioliia,    de Eutyhidcs  din Si-
ciona
298
c. 295. Oprirea ba-    294 terii monedelor cu „cucuvele" la Ate­na
Moartea    lui    Me-nandru
Moartea   lui   Teo-îrast
291 288 287 286
289-281.        Arşi-    285 noeion-ul   din   Sa-motrace
281 280
279
283-246.      Ptole"
meu  H             .
983   (9\_250.   Ma-
gas, regele Cirenei
.1.1
ucos
080—263     Filetairos, .1  W*"™1"1
Moartea lui Ptolemeu
Keraunos
Etolienii apără Delfi
Antigonos  Gonatas  u
învinge pe galaţi
Pirus   se   întoarce   in
Epir
«statuia lui Demos-in Italia        f^^alizatâ   de către Polyeuctos
oRn—275.    Ca-Bătălia de la Hera-c^MO^   ^^
cleea                      le la Alexandria
Bătălia de la Aus-
culum
Pirus în Sicilia
281 280
279
278 277
275
 
ANII GRECIA Şl INSULELK ASIA                             AFRICA OCCIDENTUL         ^ Gf^REA ANII   
274 274-271. Primul răz- 274   
  M ' boi sirian   
272 Moartea lui Pirus Cucerirea Tarentu- 272   
  lui de către romani   
271 Plolemaia    de    la •                     •               c.   271-270.   Tco- 271   
  Alexandria.   Moar- crit la Alexandria   
  tea lui Arsinoe II   
270 ** Cucerirea Regionu- Moartea lui Epicur 270   
  lui de către romani   
  270 — 215.     Hieron   
  II, regele Siracuzei            ' •     * v   
267 267—264.   Războiul 267   
  hramonidiac   
265 înfrîngerea şi moartea 265   
  lui   Areus   
264 264 — 241,     Primul  Moartea  lui  Zenon 264   
  război punic   
263 Bătălia din Cos (?) 263-241. Eumenes I, Tratat   între   Hie- 263   
  dinast  al  Pergamului ron  II  şi Roma   
261 261 (?)-253). Al doi-            , 261   
  ' lea război sirian   
to   
  3' IM SŁ   
w . ________        — ------ . — • — — ------------ ' ------- — ---------          '          '     ARTA HLIMM1II
ANII   
••ri-MiM
ANII —                         ------ -  ' GRECIA ŞI INSULELE ASIA                          AFRICA
_ --------------- _ ------- ; ----- ___ — — --------- — OCCIDENTUL         Ş1 GÎNDIREA
_ ---------- . -------- — ---------- ' ----------- — ^Vi-S •*-•» •III                  "*
251   
251 Arătos  eliberează   Si-ciona Moartea lui Magas circa   250.    Porti­cul   lui  Antigonos 250   
250 de Ia Delos   
  248   
248 .". începutul   erei   părţi­lor  arsacizi Nou    tratat    între Roma şi Hieron II 246   
84$ 246-241 (?). Al treilea 246-221 .      Ptele-războf sirian                 meu III Evergetes   
  246—226. Seleucos 11 243   
243 Cucerirea    Corintului ' 242   
  de către Arătos   
242 241 Reformele lui Agis IV Moartea  lui  Agis  IV 241—197.    Atalos    I,
_nr>nln   TJorcratrmllli Bătălia de la insu­lele Egate 241
240  
240       240—239. Moartea lui Antigonos    Gonatas
239       239-229.    Demetrios
II 235       235-222.   Cteomene
III
239 235
°27 226
ooq
220
229-221.    Ahtigonos Doson
•• .--• "•    i,-'1.. .: .     •
Cu tremur   de   pămînt
la Rodos                                                        ^
226-223. Sclcucos III
Cucerirea   Megalopoli- 223-187. Anliohos III     .
sului   de   către   Cleo-
rneiic                           **                 :
Bătălia de la Selasia             .'..•"         •          221—20-1
meu IV 221-179. Filip V
229-228. ICxpecii-ţia romana în IH-ria
Plole-
219        „Războiul social"
219-217. Al patrulea război  sirian
circa 220. Ex-voto al Iui Atalos I în cinstea victoriilor asupra galaţilor
Cucerirea Saguntu-lui de către Ha'ni-ba]
226
22;$
221
219
OCCIDENTUL         ŞI GÎNDIREA        ANU
218—202.   Al   doi-
lea război punic
Bătălia de la lacul
Pacea de la Naupactos Bătălia de la Rafia
216—205. Primul raz boi  macedonean
Alianţa între Filip V si     Hariibal
208 207
206 205
Alianţa Romei cu eto- 212-205.    „Anabaza" lienii.     Moartea     lui lui Antioli III Arătos
Cucerirea Siracuzei Moartea   lui   Arhi-      212 mede
207—186.   Secesiu-  Bătălia de la Me-
ne In Egiptul de    taurus
Sus
. ..,                          Provincia   romană
•-   -     Hispania
circa   208—204.          208
Moartea lui Hrisip
207
Tratatul   de   la    Foi-nike
206 205
 
 
ANII i GRECIA Şl INSULELE ASIA                           AFRICA OCCIDENTUL ARTA ŞI GÎNDIREA ANII   
204 204-180.     Plole- Atalos I trimite la 204   
  nieu   Y Roma   piatra   nea-   
  gră  u Cibelei   
2011 202-200.  Al  cincilea  Bătălia de la Za mă °fl'»   
  război  sirian -Oi,   
201 Operaţiunile lui Filip Filip Y în Analolia 4JH -|   
  V în Marea Egee -01   
200 200-197.    Al    doilea Bătălia de la Paneion   
  război macedonean 200   
197 Bătălia de la  Kynos-kefalai 197-159. Eumenes II al   Pergamului împărţirea în două a   provinciei   His- Portretul   lui  F]a-mininus de la Delii 197   
196 Flaminimis   la   Jocu- pania   
  rile istmice , 190   
192 Moartea lui Nabis Războiul dintre Roma şi Antioh  III v.'.-. .-;.••    -.-•-.•;.- Prima jumătate  a secolului   II.   Ma- 192   
  rele   altar   al   lui   
189 Bătălia de la Magnesia pe   Sipylos întemeierea    colo­niei   romane    Bo- Zeus de la Pergam Prima jumătate   a secolului   II.   Ac- 189   
  lognia tivitatea  lui  Her-   
  mogene  la Magne-   
  sia pe Meandru   
ANII GRECIA ŞI INSULELI I              ASIA                         AFRICA OCCIDENTUL ARTA SI GÎNDIREA ANII   
nw
187 Filopoimen    cucereşte Sparta Pacea de la Apameea 187—175. Seleucos IV Senatus consultum 188 187
186   
186 de Bacchanalibus   
m Moartea   lui   Filopoi- Moartea lui Hanibal Cenzura   lui   Cat o cel Bătrîn Moartea   lui  Flaut 18»   
  men 180-145.      Plolc- 180   
180 .    ;                     ?'        meu  VI 179   
179 175 179_.168.  Perseu 175-161. Antioh  IV 175 171   
171 171 — 168.    Al    treilea  
170
168
război macedonean
170 — 168.   Al   şaselea război sirian
Bătălia de la Pidna. Exilul tînărului Po-libiu în Italia
„Cercul   lui   Popi-lius"
c.   170.   Monede  a-      170
tcnietie   aparţinînd
noului stil
c.   170-160.   Drs-
chiderca  lucrărilor
la    Olimpieion-ul
din Atena
După    168.    Pilas-    168
trul    lui    Paulus
Acmilius   la   DclTi
' X „: /
 
ANII GRECIA ŞI INSULELE                ASIA AFRICA nrrtri'PMTT ÎT                AH l A
"^"^                                   QT   /~* TXTT^TTÎ T7 A kj*l   VjliN-L' lt*Xi<c\ ANII   
164 Sfîrşitul revoltei  Ma- 164   
  cabeilor   
163 Ptolemeu   cel    Tî- 163   
  "X. năr, regele Cirenei   
159 159-139. Atalos II al Moartea lui Teren- 159   
  Pergamului ţiu   
155 Testamentul   lui Solia lui Garneade Mijlocul    secolului 155   
  Ptolemeu cel Tînăr la  Roma                   II.    Porticul    lui   
  Atalos    la    Atena   
150 întoarcerea   lui   Poli- înaintarea   părţilor în 150   
  biu în  Grecia               Me^opotamia   
148 Provincia romană Mă- 148   
  cedonia   
146 Distrugerea Corintului Distrugerea Carta- 146   
  ginei •:. •-••»••'   
145 145 — 126.    Demetrios 145 — 116.      Ptole- A   doua   jumătate 145   
  II meu cel Tînăr de- a secolului II. Da-   
  vine    Ptolemeu mofon din Mesena   
  VIII   
143 începutul erei hasmo- 143   
  neene  
135
139-133.   Atalos   III al Pergamului
Roma   moşteneşte   re­gatul lui Atalos III Provincia   romană Asia
121—63. Mitridate VI Eupator, regele Pon­tului
118
133 — 121. Reforma Gracchilor
întemeierea Nar-bonnei, colonie ro­mană
138 — 137.   Dioscu-    1311 rides şi Glcopatra, statui din Delos — circa 135.   Teriaka    135 şi Alexifarmaka de
Nicandru   din   Co-
lofon
circa 135-51. Po-
sidonios
133 129 121
118
ANII GRECIA ŞI INSULELE
ASIA
AFRICA
OCCIDENTUL
ARTA
GÎNDIHEA
AX,TT AMI
111
102
88
111-105. Războa­iele împotriva lui I viguri a
102-101. Marius îi învinge pe cim­bri şi pe teutoni
Moartea lui Ptole-meu Apion, regele Cirenei
Delos jefuit de Mitri- 88-85. Primul război date                             mitridatic
Prima jumătate a secolului I. Pasi-tcles şi atelierul său de la Roma
Cucerirea    Atenei    de către  Svlla
83-81. Al doilea răz­boi mitridatic
82 — 79.    Dictatura Sanctuarul    Fort u-lui   Sylla                nei   din   Praenesle
80-51.    Ptolenicu             /
XII Aulctes
111
102
88
86
83
«o
 
ANII GRECIA SI INSULELE ASIA AFRICA OCCIDENTUL        Ş1   GîND1REA ANII   
74 Provincia   romană   
  Girenaica   
73 73 — 69. Al treilea răz- 73   
  boi  mitridatic   
72 f Infrîngerea lui Ser- Lucullus aduce toriusdecătrePom- Roma Aoolo al ] la       72
lui  
U
70
69 66
64 63 62
Delos jefuit de piraţi
66 —G3.    Al    patrulea război mitridatic Provincia   romană Siria
pei                         Calamis    luat    din
Apolonia    Pontică
Eşecul  şi  moartea c.    70.     Coroana, lui Spartacus          antologie alcătuită
de    Meleagru    din Gadara
Procesul    împotri­va lui Veres
Consulatul   lui  Ci­cero
Triumful lui Pom­pei     .............   ..,
71
70
69
64 63 62
f'-^Sffc^
 
ANII GRECIA ŞI INSULELE
ASIA
AFRICA               OCCIDENTUL
ARTA              ANII
QÎNDIREA
60 58
54 53 51
49 48
58—51.   Războaie­le galice
55.    Moartea    lui        55 Lucreţiu
c. 54. Moartea lui       5* Catul
Bătălia de Ia Farsalos
Bătălia de la Carrhac:                                 ,
moartea lui Crassus
Ptolemeu   XIII   şi Cezar  trece   Rubi-Cleopatra VII  de- cornii *                               vin regi                                    ''   •   "
Cucerirea Marsiîiei
Moartea lui  Pom­pei. Cezar în Egipt
înfringerea şi moartea Incendiul    Biblio-lui Farnaces                 tecii   din   Alexan-
dria
53 51
49 48
47
ANII GRECIA ŞI INSULELE
46
44
43
42         Bătălia de la Filipi
41
39 37
34
ot         2 septembrie. Bătălia
de  la Actîum
30
ASIA
AFRICA
—-----------'                   ARTĂ
OCCIDENTUL       §1 GÎND1RE;
Arcesilas,     „Venus       46 Geni iris"
15   martie.   Moar­tea lui Ccy.ar Al doilea triumvi­rat
Antoniu   şi   Cleopatra la Tars
Antoniu reorganizează Orientul
„Donaţiile"   de   la Alexandria
Moartea lui Anlo-, nius şi a CleopaLrei
Bucolicele de  Ycr-giliu
43
42 41
INDICE DOCUMENTAR
Scopul indicelui de faţă îl constituie înlesnirea consultării si lecturii lucrării trimiţînd la pa­ginile cărţii şi la ilustraţiile referitoare la di­ferite teme care sînt tratate acolo, precum şi la aluzii la diverse evenimente. El înregistrea­ză, fără a fi exhaustiv, principalele nume pro­prii sau cuvinte cheie care ar putea stîrni in­teresul cititorului. Nu e vorba deci de un dic­ţionar de antichităţi cu pretenţii enciclopedice. Pentru  mai  multe  amănunte,  cititorul  e   ru­gat să consulte lucrările indicate în bibliogra­fie.
^\Drv,rj v iui. i, j..
U.: trimitere la ilustraţii alb/negru (cifre arabe)
grupate în colite.
' Cuvinte cu majuseule: trimitere la altă rubrică. Civil, gr., p.: trimitere la volumele precedente, Fr. Chamoux, Civilizaţia greacă, Editura Me­ridiane, 1985.

NEI. Şeful şcolii (sholarhos), după moartea lui Pla-ton '(347), este nepotul său Speusip, apoi, începmd din 338, XENOCRATE, al cărui rol este considerabil (p. 4|0 şi 441*). în secolul III, Areesilau polemizează vio­lent împotriva epicureilor şi stoicilor, în secolul 1T, GARNEADE, personalitate puternică, dă o mare stră­lucire Academiei: el este însărcinat cu o solie la Roma în 156—155. în secolul I, Filon din Larisa, venit şi el la Roma, îl are elev pe CICERO. După el, ANTIOH DIN ASCALON se ocupă cu restabilirea legăturilor cu doctrina platoniciană originară, apro-piindu-se în acelaşi timp de peripateticieni si de stoici. Cicero i-a citit opera si a folosit-o în lucră­rile sale filosofice (p. 536).
ACROCORINT
Fortăreaţă ce servea de acropolă cetăţii CORINT, pe care o domină d>e pe înălţimea unei stînci iiriaşie, înaltă de 575 metri, în sudul oraşului. Ea păzea tre­cerea Istmului, controlînd cele două mări, în vest Golful Corint şi portul Lehaion, în est Golful Saro-nic şi portul Kenhreai. S-au păstrat impunătoare ves­tigii din fortificaţiile antice care permiteau unei garnizoane bine conduse să reziste tuturor atacuri­lor. Ocupată de macedoneni (p. 91), ea este în se­colul al III-lea una din „cheile Greciei" pînă la eli­berarea sa de către ARĂTOS în 243 (p. 138).
ADIMANTOS DIN LAMPSACOS
Trimis al lui DEMETRIOS POLIORCETES, care e în­sărcinat în 302 să negocieze cu cetăţile greceşti re­constituirea Ligii corintice (p. 91).
ADYTON
Termen grecesc însemnînd „inaccesibil"   Se foloseşte pmtru a desemna o clădire sau partea unei clădiri sacre al cărei «acces este interzis profanilor AEMILIUS PAULUS (L.)
General roman  al cărui portret măgulitor a fost m-1™. LIVIUS (cărţile 44 şi 45) si de PLU-ui P*Ulus Aemilius) (p.  177).  Consul Oafa) în 168' &l cî?tigă "^potriva lui ^ la PIDNA ^ reorganizează Mar -Pac?TabUî?irea   monarhiei   antigonide   (p. ^ fCWJ° AEMILIANUS e adoptat de al ^l^  SC1PI° AFRICANUL,  de  unde şi
j   4-U'- C^loana lui Pavula:is Aemilius de la DEL-^ J-  ( 'i.  •* o   şi  44),
AFRODISIAS
fig *' p- 31^ care cunoaşte o pros--în   epoca   imP^ială  romană.   Im-in m curs  de desfăşurare.
la   caro   nu   se   specifică   volumul,   se   referă   la
AGASIAS DIN EFES
Se cunosc sub acest nume doi sculptori elenistici.
1.  A., fiul flui Menofilos, a lucrat da DELOS, la înce­putul secolului I, şi a lăsat mai multe semnături, niai ales pe portrete.
2.   A., fiul lui Dositeos, a semnat vestita statuie tio marmură  a  unui  luptător,  numită   Gladiatorul   Bor-ghese, care se găseşte la muzeul Luvnu (U. 239). A trăit în secolul I î.e.n.  (p.  556).
AGATARHIDES DIN CNIDOS
Istoric si geograf elenistic, cane trăieşte la ALEXAN­DRIA, în secolul II. Redactează o Descriere a lumii locuite, împărţită în 10 cărţi despre Asia şi 49 de cărţi consacrate Europei (incluzînd aici Sciţia si CI-RENAICA), ca si un periplu al Mării Eritree (Marea Roşie si Golful Persic) în 5 cărţi, pe care le^a folo­sit DIODOR DIN SICILIA. Lucrările cuprindeau, în afara datelor geoginafice, notiţe istorice despre dife­ritele regiuni, cu numeroase informaţii despre cu­riozităţile ţării (p. 467).
AGATOCLE
1.   Dinast al SIRACUZEI.  Fiul unui  exilat  din  Rc-gion, se naşte către 360, are o tinereţe aventuroasă, apoi,  soldat temerar  si norocos,  se impune  în faţa sinacuzanilor   în   317—316   (p.   93).   Luptă   împotriva cartaginezilor în Sicilia, apoi în Africa obţinînd cînd izbînzi,   cînd  înfrîngeri   (p.   94).  El  îl  asasinează  cu viclenie pe aliatul său OFELAS, care-i venise în aju­tor din CIRENE, şi se întoarce în Sicilia în 307 (p. 95). Cucereşte aproape toate cetăţile  greceşti  din  insulă, apoi încearcă să-si extindă dominaţia asupra întregii Italii meridionalei unde îl chemase oraşul TARENT. S-a căsătorit cu o fiică a lui Ptolemeu I şi este con­siderat rege, chiar dacă n-a purtat acest titlu. Moare în 289—288, probabil otrăvit, fără să lase urmaş. Des­tinul său este foarte reprezentativ pentru cel al con­dotierilor elenistici.
2. Fiu dintr-o primă căsătorie a diadohului LISIMAH, el este calomniat de către mama sa vitregă,  ARSI-NOE II, şi condamnat la moarte din ordinul tatălui său (p. 104).
Divinitate feminină anatoiliană dare cunoaşte o anu­mită audienţă în epoca elenistică şi în timpul Impe­riului Roman. Ea îşi trage mumale de la un munte din Frigia numit Agdos, Ungă oraşul Pesinunt. Este, fără îndoială, o încarnare -a CIBELEI, Marea Mamă. Joacă un rol important în legenda an atoli ană a Iu1 ATIS (PAUSANIA, VII, 17, 10 şi urm,). Cultul său e
atestat în Attica şi la ALEXANDRIA încă de la în­ceputul epocii elenistice.
AGER PUBLICUS                              .
Expresie latinească desemnînd proprietăţile funciare aie ştabului roman, (literal: „ogorul public ), consti­tuite în general din terenurile aflate în ţările cu­cerite, în special din cele regale (p. 193, 339).
AGFSILAU
Rege  al  SPARTEI   (vezi   Civil,  gr.,   indice,  ia  acest
cuvînt).
AGIS
Numele mai multor regi ai SPARTEI. l   A. III (338 — 331) stîrneşte în Pelopones o rebeliune împotriva lui ALEXANDRU CEL MARE, în timp ce acesta lupta în ASIA. Este învins de ANTIPATROS lingă MEGALOPOLIS şi piere în bătălie (p. 59), 2.  A.  IV  (244 — 241)  încearcă  în  zadar să  refacă pu­terea  Spartei  pe  calea   reformelor  sociale,  care  eşu­ează  în faţa rezistenţei  proprietarilor de pămînt,  şi este executat după nereuşita sa (p. 138 — 139).
AGONISTIC
Adjectiv desemnînd tot ce se referă la concursuri în antichitatea greacă. Spiritul agonistic, dorinţa de în­trecere cu respectarea unor reguli a fost una din trăsăturile marcante ale societăţii elenice. Termenul vine de la cuvîntul agon, „luptă, întrecere, concurs".
AGONOTET
Magistrat însărcinat cu organizarea şi supraveghe­rea unui concurs (p. 292, 308).
AGRIGENT
Numele latinesc al unei importante cotaţi din Sicilia (vezi fig. 5, p. 149 şi Civil, gr., indice, 'la acest cu-vmt). Numele grec este Akragas. După distrugerea de către cartaginezi, oraşul este repopulat în secolul IV Cunoaşte o oarecare prosperitate către 285—280 sub guvernarea tiranului Fintias. Suferă pagube serioase m timpul războaielor punice. Cucerit de trupele ro­mane in 210, continuă să fie administrat de Roma, aar nu mă! joacă nici un rol în istorie. Săpături ar­heologice în curs.
Ag;riPPa'   Prieten   din   copilărie   al   lui H               (viitorul Augustus), rămîne mereu ală-
NTTTQ   o      m  timPul   certurilor  acestuia  cu  ANTO-h,m           dovedcstc un  consilier politic avizat şi un
7 SSLî?ma'ndant de răzt>oi, îndeosebi în campania în-"eiata prin victoria  de la  Actium  (31)   (p   242),  în
care comanda flota lui Octaviarms. Augustus îl face ginerele său, dîndu,-i de soţie pe fiica sa lulla. Moare în anul 12 î.e.n.
AGYRION
Orăşel grec situat în centrul Siciliei (fig. 5, p. 149), în vestul Etnei. De aici era originar, istoricul DÎODOR (p. 269).
AHA1A
Regiune din nord-vestul Peloponesului (fig. 6, p. 180) căreia PAUSANIA i-<a consacrat cartea a Vll-a din PERIEGEZA sa. Douăsprezece cetăţi erau organizate într-o Confederaţie  aheeană, al cărei centru religios era un sanctuar al lui Zeus lînigă HELIKE, în Golful Corint.   Printre   oraşele   principale   se  numărau   AI-G1ON,  Aegira si P ATRAS,  care cunoaşte o  dezvol­tare  deosebită  în  epoca romană.  Liga aheeană  este unul din principalii protagonişti în jocul politic  din Grecia în epoca elenistică (p. 137—138 si fig. 10, p, 305). Instituţiile sale (p. 305 si urm.). Cînd, în anul 27 î.e.n., Grecia c transformată in provincie romană, i se dă numele de provincia Aliaia (p. 198).
AHEEANÂ (Liga)
Confederaţia cetăţilor aheene cane, sub conducerea lui ARĂTOS, apoi a lui FILOPOIMEN, joacă un rol important în Grecia elenistică (p. 137 şi urm., p. 143
şi urm., 165, 170, 179, 19G—198, 304 şi urm.; fig. 10,
p. 305).
AHEM&NIZI
Dinastie regala din Perşi a, numită astfel după înte­meietorul ei, Ahemenes (începutul secolului al Vll-lea). Adversarul M ALEXANDRU CEL MARE, DAR1US III CODOMANOS este ultimul suveran al dinastiei (336—331).
AHILAS
Ofiţer în serviciiil lui PTOLEMEU XIII. împreună cu un alt consilier al regelui, POTIN, el pune la cale şi duce la împlinire asasinarea itui POMPEI (48), apoi atrage armatolc lagide împotriva lui CEZAR in timpul răscoalei din Alexandria, P4ere el însuşi asa­sinat (p. 234).
A1BTES
Rege mitic din Colhida (pe ţărmul Mării Negre, la poaleie Cauca?ului), căruia lasou si argonauţii W răpesc Lîna de aur. Tatăl Medeii. Joacă un roi important m poemul lu\ APOLONIOS DIN RODOS, Argonauticele. Descriere imaginara a palatnhii sau, evocînd pe cele ale suveranilor elenistici (p. 411—414».
10EAI         vegiior   Ma^do^L^totuşi să *. _  îrn-no:
PIRUS ^                                                    orint (fi*.
W0             n
Numele mode» n
„istan-uim,   P«   ^„jpo
al   ţuvi             te
sapatui i,         monumente
"
(p   471-472;    .
A^Sâ romana  di n care Jace^e  papa Familie P^arţ605)In ^ia^         de
la Vatican (p. 5*>- ^x
p
beşte  mult de infue^fintte trăsăturile ŞP60^6^! drină, iară a fi clar. de^nîa orasuto ^g^, acestei arte (p. °52™d)-Jte p^in cunoscut (tig. peri't de oraşul modern, este y p. 393).
ALEXANDRU                     suverani sau principi ele-
Nume purtat de mai mulţi suverai 29 nlstici.
1.  A. 111 al Macedoniei, fiul lui FILLP (356—323), nu­mit Alexandru cel Mare (p. 23 şi urm., U. 11—15, J9) 248j. Apoteoza lui Alexandru (p. 65 si urm.), însem­nele  puterii  sale  (p.  336—337).
2.  A.  IV al Macedoniei, fiul precedentului si  al so­ţiei  sale  ROXANA  (323—310),  născut  după ' moartea tatălui.   Proclamat   rege  la   naştere,   în  acelaşi   timn cu   FILIP   ARIDAIOS   (p.   69).   Copilul   şi   mama   se află  pe rînd  în  grija  lui  PERDICAS,  ANTIPATROS şi POLYPERHON. După acordurile din 311 între dia-dohi,   CASANDRU,   care   luase   sub   ocrotirea   sa   p«> micul rege şi pe Roxana, îi omoară, înlăturînd astfel vechea dinastie a Argeazilor (p. 86).
3.  A., fiul lui CRATEilOS (un frate al ilui ANTIGO-NOS  GONATAS),  rare-i   urmase  tatălui   său  la  con­ducerea  bazelor  militare  ele  la CORINT  şi  CALCLS, se   revoltă    împotriva    unchiului    său   Gonatas      în 253—252  şi  se  proclamă  rege   (p.   136).  Moare  puţin mai tîrziu în împrejurări care nu ne sînt cunoscute.
4.  A. Molosul, rege al  modoşilor, în  EPIli (3G2—331). Era  fratele  OLIMPIADEI,  mama  lui  Alexandru  cel Mare.  El  cucereşte  întregul  Epir,  se  căsătoreşte  cu nepoata  sa  CLEOPATRA,  fiica lui  Filip  II,  apoi,  ia chemarea     TARENTULUI,    merge   în  sudul   Italiei unde, după primele succese, piere ucis (p.  93).
5.  A. I Balaş (ii. 79), rege al Siriei, fiu presupus al lui ANTIOH IV. îl învinge pe suveranul legitim, DE-METRIOS I, în 150, se căsătoreşte  ou CLEOPATRA TiiEA, fiica lui PTOLEMEU VI, si este, în  cele din urană, învins de DEMBTRIOS II şi 'asasinat de ara­bii nabateeni  în  145  (p.  187).
6.  A. II Zabinas, uzurpator pe care PTOLEMEU VIII îl   alîţă   împotriva   lui   DEMETRIOS   II,   în   130—129. După  ce  îl  învinge  pe  Demetrios  II,  este  şi  el  în-frînt şi omorît de ANTIOH VIII în 123 (p. 190).
7.  A. ianai, fiul lui IOAN H1RCAN. Domneşte asupra unui  principat  iudeu  independent  de  la   103  la   77, purtînd   mai   multe   războaie   împotriva   Seleucizilor, Lagizilor,   nabateefiilor   şi,   în   interior,   împotriva   fa­riseilor (p. 210).
8.  A. HeOlos. fiul lui ANTONIUS si al CLEOPATREI, unul   din   beneficiarii   „donaţiilor   de   la   Alexandria" din  34  (p.240).
AMASEEA
Oraş din PONT, în Anatolia (fig. 4, p. 124), din care era 'originar geograful STRABON (p. 264). Capitala şi reşedinţa regilor Pontului.
AMBRACCIA
Cetate greacă întemeiată în secolul VII de corintieni la Golful Arta, în Marea Ionică (fig. 3, p. 74). Capi­tala lui PIRUS din EPIR; face apoi parte din LI GA ETOLTANA (p. 260). Cucerită în 189 de romani, este *
31
'•«cfl.L'i    duDă   Acţiuni   (31),   de   noua   cetate   Nico-^Hs   întemeiată de  Augustus  în  amintirea victoriei
sale.
rîtafe greacă din Anatolia, pe coasta sudică a Mării Negre (flg 4, P- 124)- întemeiată de milesieni în se-Vul V primeşte o cleruhie ateniană, apoi depinde de ^marhul ahemenid. Inclusă în regatul PONTULUI (p 212), cucerită de LUCULLUS în 72-71 (p. 225).
AMON
Epitet dat lui Zeus de grecii din C1RENAICA, care a:Similează acestui zeu <pe zeul-berbec Amon, al cărui oracol se află îa oaza Siwah, în inima desertului, la jumătatea distanţei dintre Cirenaica şi Valea Nilu­lui. Este un exemplu al tendinţei grecilor de a sta­bili echivalenţe între panteonul propriu şi divini­tăţile străine. Alexandru cel Mare vine să consulte oracolul din Siwah în 332—331 (p. 39). Cirenienii îl înfăţişează pe Zeus al lor, spre a-1 deosebi de alte efigii ale aceluiaşi zeu, cu coarne de berbec, ce amin­teau de Amon agiptean. Aceasta reprezentare a lui Zeus figurează pe moruediele lor si devine o temă destul de răspîndită în repertoriul artiştilor din epo­ca imperială romană (U. 170). Alături de Zeus-Amon se află soţia sa divină Hera Amonia si fiul divin Her-mes Paramon, care apare pe monedele din CIRENE (cap cu coarne, imberb). Un cult comun al celor trei divinităţi e atestat ia Olimpia, Alexandru poartă coarnele lui Amon pe unele monede f zi. 19).
AMFICTIONIE
Forma amfictyonia este la fel de corectă şi bine ates­tată. Organizaţie politică religioasă grupînd în jurul unui sanctuar comun populaţii sau cetăţi greceşti. Cea mai vestită este cea oare adună în jurul sanctuarului lui Apolo de la DELFI şi al celui a-1 Demetrei de la Termopile 12 populaţii din Grecia de nord si cen­trală (vezi Civil. gr,t indice, la acest cuvînt).'
ANABAZA
Cuvîntul grec anabasis înseamnă „expediţie în inte­riorul unei ţări", îndepărtîndu^se de coastă. Este fo­losit de istoricul Xenofon pentru a desemna expe­diţia celor Zece Mii în 401—400 (vezi Ciuil. gr., in-^ce, ia acest cuvînt) în interiorul Imperiului Persan, -lermenul a fost reluat mai tîrziu pentru a desemna marea campanie a lui ANTIOH III, începînd din 212, in satrapiile orientale ale Imperiului Seleucid (p. ID(J—161).
ANAXIMENES DIN LAMPSACOS
or şi  istoric,  care  trece  drept  unul  din   dascălii Alexandru cel Mare (p.  24,  29).
ANDANIA
Tîrg din Mesenia, în munte, la hotarele Arcadiei (fis_ 6, p. 180). Aici s-a descoperit o importantă inscrip­ţie din. secolul I î.e.n. cn un amănunţit regulament pentru cultele locale (p. 486).
ANDRISCOS
Uzurpator care se dă drept fiul lui PER3EU şi în­cearcă să ridice Macedonia şi Tesalia la revottă in 149. Este învins în 148 de Metellus, prins si omorlt (p. 195).
ANTIGONOS
Numele mai multor suverani ai Macedoniei.
1.  A. Chiorul (Monoftalmos), generalul lui ALEXAN­DRU, întemeietoriul dinastiei năimite, după el, a An-tigonizilor.  Tatăl  său  era   un  nobil  macedonean  pe nume Filip. Joacă un rol hotăritor în rivalităţile din­tre diadohi (ip. 78 si urm.), ajutat de fiul său'DEME-TRIOS,  zis  şi  Poliorcetes.  Este  primul  care   adoptă în 306 titlul de rege. Coaliţia duşmanilor săi îl ninv-ceşte în bătălia de la Ipsos (301), în care piere.
2.   A.  Gonatas,  strănepotul  precedentului,   născut in jurul anului 319, din prima căsătorie a lui Demetrios (viitorul Poliorcetes), cu Fila, fiica lui ANTIPATROS. îl  ajută pe  tatăl  său  în  ultimele  lupte  din  Grecia împotriva  rivalilor  săi, apoi,  după  moartea lui De­metrios (283), adoptă titlul de rege. îneepînd din 277, reface   statul   macedonean,   asigurindu-şi   hegemonia asupra celei mai mari părţi a Greciei (p. 138 şi urm.;. Moare în 239, lăsînd amintirea unoii suveran energic si prieten al literelor (p. 139—140).
3.  A. Doson, fiul lui DEMETRIOS CEL FRUMOS (fiu din ultima căsătorie a lui Demetrios Poliorcetes), ora deci nepotul lui Antigonos Gonatas. La moartea, în 229, a lui Demetrios II, fiul si succesorul lui Gona­tas, Filip, urmaşul lui Demetrios, era prea mic pen­tru a domni. Doson îi este tutore, adoptînd titlul de rege în 227. El apără cu succes'Macedonia împotriva duşmanilor   săi   si-1   învinge  pe   CLEOMENE   III   al Spartei la SELASIA (222). Moare puţin după aceasta, în 221, lăsîndu-i lui  Filip V un regat puternic si o autoritate respectată (p.  142 şi urm.).
ANTIGONOS DIN CARY3TOS
Compilator şi biograf care trăieşte la curtea lui ATA-LOS I al Pergamului, la mijlocul secolului al III-lea (p. 468 si 562).
ANTIMAHOS
Suveran al statului grec BACTRIANA, către 190—180
fii. 46).
*e înr
er 1-e obţinut în urma
o   Ł  II Teos, al doilea fiu al precedentului. Asociat la putere inc'epînd din 266—265,  domneşte între  261
si 246 (p. 124 şi <urm.).
3   A   cel  Mare,  fiul  lui  SELEUCOS  II.  Născut   in 043—242, el domneşte între 223 si 187. Reface pute­rea seleucidă,  dar  e învins  de  romani la  Magnesia pe Sypilos în 190 si trebuie să încheie pacea de la Apameea în 188 (p/156 şi urm., U. 39). 4. A. IV Epifanes, fiul mezin al precedentului. Osta-tec" ia Roma din 189 în 175, devine rege după asasi­narea fratelui său mai mare SELEUCOS IV în  175. Silit să abandoneze, sub presiunea Romei, rodul vic­toriei sale   asupra   LAGIZILOR   („Cercul   lui   Popi-lius")  în  166.  Trebuie  să  înăbuşe  răscoala  evreilor tradiţionalişti   şi   moare   puţin   după   aceea,   în   164 (p. 182 şi urm., ii. 40 si 41).
5.  A. V Eupator, fiul precedentului, era minor în 164. Este   omorît   de  vărul   său  DEMETRÎOS  în   162   (p.
186—187).
6.  A. VI Bpifanes Dlonysos,   fiul lui   ALEXANDRU BALAŞ  şi  al  CLEOPATREî   THEA,   era   copil   cînd DIODOT îl proclamă rege în detrimentul lui DEME­TRÎOS II; va fi «ucis de Diodot cîţiva ani mai tîrziu,
în 139—138 (p. 188).
7. A. VII Evergetes  Sldetes, fiul  mezin  al lui  De-metrios I, se proclamă rege cînd află că fratele sau mai mare, Demetrios II, este ostatec la părţi, în 139. . îl învinge pe uzurpatorul Diodot Tryfon, restabileşte autoritatea seleucidă asupra evreilor si moare îa 129 într-un  război  împotriva  părţilor   (p.' 189—190).  Fu­sese crescut în oraşul  S'ide,  de  unde  ultima sa po­reclă.
8. A. VIII Epifanes Filometor Kalinikos Grypos, cel mai mic fiu al lui Demetrios II si al Oleopatrei Thea, domneşte din 125, mai întâi împreună cu mama sa, u  înlătură  pe  uzurpatorul  ALEXANDRU   ZABINAS m 123, apoi luptă mult timp împotriva fratelui  său vitreg Antioh IX. Asasinat în 96 (p. 210). împreună cu mama sa Cleopatra şi ou fratele său Seleucos V este unul din eroii piesei lui Corneille, Rodogune. v- A. IX Filopator Cizicianul („crescut la Cizic"), fixil ^^eopatrei  Thea şi  al Oui Antioh VII,  se -află  mult 33 i   n în C(mfli:ct cu fratele vitreg, Antioh VIII. Moare
10.  A. X Eusebes Filopator, fiul precedentuiaii, rivalul verilor săi Seleucos VI, Asntioh XI, FILIP l  şi D^! METRIOS  III.  Nu se  cunoaşte  data morţii  salo  (n 210).                                                                         v•
11.   A.  XI  Epifanes  Filopator,  fiul  lui   Antioh  V]'n fratele geamăn al lui Filip I. Moare în 94.                 '
12.   A.  XII   Dionysos   Epifanes   Filopator   Kalinikos fiul  cel  mai mic al  lui  Antioh  VIII,  se  ridică îm­potriva fratelui său Filip I si piere curînd, după un război împotriva arabilor nabateeni în 84.
13.   A.  XIII  Filadelfos  Asiaticos,   fiul   lui   Antioh  X, e proclamat rege în Siria în 69 de Luoullus si, după o ceartă cu vărul său Filip II, e înlăturat de Pom­pei în 64. Ultimul dintre Seleucizi (p. 225)..
14.  A. din Ascalon. Filosof al academiei, care-i suc­cede dascălului său Filon din Larisa ca şef al şcolii. Doctrina sa se apropia de stoicism. Cicero e elevul său în 79—78 (p. 536).
15.   A.  I  al  Comagenei,  regele  unui  principat  situat pe Eufratul de Sus, în nord-vestul Siriei. I se supune lui   Lucullus   în   69.   îi  sînt   atribuite   impunătoarele monumente   din   sanctuarul   dinastic   de la   Nernrud Dagh   (p.   225;   H.   80).
16.  A. Hierax, mezinul lui Antioh II Theos, îl deter­mină pe fratele  său Seleucos II, -cu  ajutorul mamei lor LAODICE, să-i cedeze titlul regal şi guvernarea Asiei  Mici   (242—241).   Sprijinit  de  galaţi  în luptele care-1 opun fratelui său, e învins în 229—228 de Ata-los I al Pergamuliui. Alungat din Asia Mică, va pieri în Tracia (p. 125).
ANTIOHIA
Una din capitalele Seleucizilor (fig. 4, p. 124), în­temeiată în 300 pe rîul Oromte, de SELEUCOS I (p. 121). Este unul din cele mai mari oraşe elenistice, vestit îndeosebi pentru oracolul lui -Apolo situat în apropiere, la DAFNE (p. 484). în G4 POMPEI face din ea capitala provinciei Siria (p. 228). Tyhe din Antiohia, statuie semnată de EUTYHIDES din S'icio-na (p. 505 şi ii. 64).
ANTIOPE
Numele unei regine mitice a amazoanelor, care-i în­fruntă pe eroii greci în bătălia de pe rîul Termo-don, în nordul Anatoliei (p. 214).
ANTIPATROS
Ofiţer macedonean sub FILIP II si ALEXANDRU CEL MARE (forma latină a numelui său este Anti-pater). La moartea lui Filip, îl ajută pe tînăi'ul Ale­xandru să preia puterea regală. După plecarea re­gelui în Asia, rămîne reprezentantul său în Europa si îi menţine pe greci în supunere (p. 26). La moar-tea lui Alexandru, înăbuşă rebeliunea cetăţilor gre~
*- in  războiul lamiac cu ajutorul lui CRATEROS, 065     -î  în  căsătorie pe  fiica   sa  Fila.   Participă   la împotriva lui Perdicas,  e  ales  de  egalii săi t   al  regilor,   pe  oare-i  aduce   m  Europa,   si în 319 (p. 72 şi  urm.).
uoateman, elevul lui Socnate. care trăieşte în « doua jumătate a secolului al V4ea şi primul pă­trar al celui de-al IV-lea. Idealul său moral e prezen­tat în lucrarea intitulată Herakles, simbol al eroului capabil să îndure toate încercările. Exercită o pu­ternică influenţă asupra lui Diogene Cinicul si asu­pra primilor stoici (p. 538).
ANTOLOGIA PALATINĂ
Culegere de epigrame greceşti constituită în Evul Mediu de erudiţi bizantini si păstrată într-<un manu­scris din biblioteca de la Heidelberg, în Palatinat (de unde şi numele). O parte a acestui manuscris, care fusese mutilat, se află la Biblioteca naţională din Pa­ris. Culegerea respectivă este cel mai bogat corpus de epigrame carie s,-a păstrat. El reuneşte în acelaşi timp texte care au fost efectiv înscrise pe monu­mente, de pe care călătorii le-au copiat, şi poeme compuse în maniera epigramelor, dar oare nu erau destinate să figureze pe monument. Distincţia dintre cele două categorii de piese este uneori destul de di­ficil de făcut (p. 291, 323, 339, 460, 491, 508).
ANTONIUS
General roman (M. Antoni us), născut în jurul anului 82. Tatăl său, M. Antonius Creticus, condusese o cam­panie neizbutită împotriva piraţilor în 73—72 (p. 222). Marc Antoniu îşi leaigă destinul de cel al lui Cezar, îl urmează în Galia devenind locotenentul sau cel mai apropiat. După asasinarea dictatorului, joacă un rol hotărîtor în evenimentele care duc la formarea, în 43, a celui de-al doilea triumvirat, pe care-1 con­stituie împreună ou OCTAVIANUS şi Depidus. Prin­cipalul autor ai victoriei de la Filipi (42). întîlnirea sa ou CLEOPATRA VII la T ars, în 41, îi hotărăşte soarta. Subjugat de regina lagidă, eil reorganizează unentul grec, încercarea sa fiind considerată o ul-urrm şi ambiţioasă încarnare a monarhiei elenistice. jnmngerea de la Actium năruie acest vis (31) şi An-jonius se sinucide în 30 la Alexandria (p. 237 şi urm.). Portretul său fii. 52 si 53).
ANUBIS
Zeu egiptean reprezentat cu vin cap de şacal fii. 174.)
APAME
35
de mai multe
ale dinastiei
1.  Prima soţie a lui SELEUCOS T NICATOR şi marna    • lui ANTIOH SOTER
2.   Fiica lui ANTIOH  î  si  a  STRATONICEI.  Căsăto­rită  cu  MAGAS  din Cirene,   de  >la  caro   are  o fijcg BERENICE   După  moartea   lui   Magas  îa  250,   îşi  ja' drept  iubit pe  DEMETRIOS  CEI, FRUMOS, pe 'care îl   chemase   pentru   a-i   fi   ginere,   Iar   Berenice   î.si omoară logodnicul în patul mamei sale (p. 116).
APAMEEA
Numele mai multor cetăţi din Imperiul seleucid, în­tre altele:
1.  Apameea pe Oronte, în Siria. Stoicul Posidonios era
originar de aici (fig. 4. p. 124).
2.   Apameea-Kibotos,   oraş   în   Frigia   meridională,  pe Meandrul Superior (p. 264; fig. l, p. 31 şi fig. 4, p. 124).
APELES
Cel mai vestit dintre pictorii greci, originar din Co-lofon, contemporan cu Alexandru cel Mare, căruia îi face mai multe portrete. Pliniu plasează apogeul carierei sale în 332. El pictează figuri de divinităţi, portrete de suverani sau oameni celebri, compoziţii complexe (un sacrificiu de taur la COS, o procesiune la EFES, o alegorie a Calomniei). Calitatea sa prin­cipală era graţia. Tradiţia antică îl aşază în rîndul celor mai mari artişti cunoscuţi (p. 493).
APOLODOR
Nume purtat de  numeroase  personaje, printre  care:
1.   A.   din   Alexandria,   medic   specializat   în   studiul veninurilor   (secolul  III),  unul   din  maeştrii   iologiei, ştiinţa otrăvurilor.
2.  A. din ATENA, gramatic, elev al lui ARISTARH; lucrează  la  Alexandria pină  în  146,  apoi  revine la Atena. Redactează un comentariu la Catalogul vaselor din  cîntul  II  al  lliadei  (p.   528)  pe  care  1-a  folosit Strabon. Autor al unui amplu tratat Despre zei si al unei lucrări de cronologic. I s-a atribuit mult timp, greşit, un manual de mitologie, numit Biblioteca lui Apolodor, redactat mult mai tîrziu, probabil în seco­lul I e.n.
3.  A. din Carystos, poet comic de la începutul seco­lului III,  autor  fecund  (a  compus  47   de  piese)   din care   Terenţiu   s-a   inspirat   în   mai    multe    rînduri. Aparţine,   ca  si  MFNA.NDRU,   comediei  noi  (p.  468, 562). '
APOLONIA
Nume a diferite cetăţi greceşti. 1. A. din drenai ca (fig. °   "   J C1RENE, aflat

.
teritoriul  Cirenei   şi   prmeşe pături  ale  arheologilor  francezi  în  curs uT (P.   442   şi   urm,   ffl,.   26    p    443). , 9   A   din Iliria, colonie greaca pe  coasta albaneza  a canalului Otranto, în nordul insulei Corfu (fig.  5, p. ^49A   Pontică, colonie a Miletului, pe coasta occiden­tală'a Mării  Negre   (fig.  7,  p.  214).  S-a  păstrat  un Interesant decret onorific dat de această cetate pen­tru Hegesagoras din Istros (p. 250 şi urm.).
APOLONIOS
Foarte frecvent nume de bărbat.
l A. Dioiketes. Ministrul lui Ptolemeu II, care avea o' întinsă proprietate la Filadelfia, în oa'/a Fayum, în vestul Nilului: corespondenţa cu administratorul său ZENON s-a păstrat parţial (p. 366). 2. A. din Rodos. Poet alexandrin, originar clin Nau-crati's, elev al lui CĂLIM AH. Conducător al Biblio­tecii din Alexandria (p. 526), compune un poem epic în 4 cînturi, Argonauticele, care s-a păstrat (p. 507). A fost nevoit la un moment dat să se retragă la RO­DOS, de unde numele care i se dă. Mărturii obscure si contradictorii au făcut să se spună că ar fi avut o dispută literară cu maestrul său Calimah, pe un ton violent, dar acest lucru nu este sigur.
3.  A. din Perge, originar din  acest oraş din Pamfi-lia, trăieşte în a doua jumătate a secolului  III. Ma­tematician si astronom, redactează un Tratat de sec­ţiuni conice (p. 519).
4.  A., fiul lui Nestor, sculptor grec din secolul I î.e.n., aiutor al vestitului  Tors  de  la  Belvedere, păstrat  îa Vatican (p. 555).
APOTROPAION (plural APOTROPAIA)
Termen grecesc desemnînd un obiect sau o reprezen­tare, respectiv o formulă magică ce alungă soarta rea sau ocroteşte omul împotriva nenorocirilor re-1 conle-Şesc (p. 506).
APPIAN / APIAN
Istoric originar din ALEXANDRIA (secolul II e.n.). care scrie în timpul lui Antoninus Pius si Marcus Aurelms. Autorul unei Istorii romane, în greacă păs­trata parţial.
APULEIUS
Sf 3atin din secol'ul n e.n. Romanul său Măgarul r c1^Prmde numeroase aluzii la mistere, la ma-vrăjitorie (p. 499).
AQUILIUS
1.  M'   (Manlus)   Aquilius,  consul  în  129,  organizează provincia Asia după ce a înăbuşit răscoala lui ARls
TONICOS (p. 193).
2.  Un alt M' Aquilius, consul în 101, conduce în ţ>!) o  misiune  trimisă   de  senat  în  Anatolia.  învins   de Mitridate, este luat ostatec şi  condamnat  la  moarte (p.  217).
ARĂTOS
1. A. din Siciona (271—213) joacă un rol de prim plan. în Greci a, secolului III eiiberind Peloponesul şi CORINTUL de sub dominaţia macedoneană. Este ales de 16 ori strateg al LIGII AHEENE. Neliniştit de succesele lui CLEOMENE II, reffole SPARTEI, Ară­tos se apropie de Macedonia. A scris Memorii, pe care PLUTARH le-a folosit pentru Viaţa lui Arătos
(p. 137 si urm.).
2.  A.  d'in  Soloi   (în  Cilicia),  poet   din  prima   jumă­tate  a  secolului  III.  Studiază  la  Atena,  unde frec­ventează pe stoici şi se ocupă, de asemenea, cu astro­nomia. ANTIGONOS GONATAS îl chiamâ la PELA, unde  scrie  un   Imn  către   Pan  pentru nunta  regelui şi, mai  ales, poemul  Fenomenele  care, în  1154 ver­suri, constituie oin erudit tratat de astronomie. Tex­tul  s-^a  păstrat.  Arătos   era  foarte   admirat  de  con­temporanii săi, îndeosebi  de Calhnah f Epigrama 27). Cicero  traduce  Fenomenele  în latină  (p.  140).
ARETALOGIE
înşirarea puterilor si virtuţilor unui zeu. Este o temă frecvent folosită în imnurile compuse in cinstea divi­nităţilor (p. 499).
ARETE
Numele   grecesc   al  virtuţii,   si   îndeosebi   al   virtuţii
militare sau curajului în  luptă  (p. 55).
AREUS
Rege al SPARTEI în secolul III. Este primul în Spar­ta, care bate monedă cu efigia sa, imitindu-i pe dia.^ ilohi. Apără cu succes Sparta împotriva lui PIRUs în 272 si ia parte ia războiul bremonidiac împotriva lui ANTIGONOS GONATAS. în timpul căruia piere în lupta de lîngă CORINT în 2G5 (p. 134—135).
ARGEAZI
Numele dinastiei macedonene care se stinge odată c1-
Alexandrii IV, fiul lui ALEXANDRU CEL MARE, m
310 (p. 23—24, 86).
ARGYRASPIZI / ARGYRASPIDES
Acest nume, care înseamnă „scuturile de argint", de-
semna un corp de elită al armatei macedonene, i°r"
39
din  veterani  ai   campaniilor  lui   Alexandru   in "J    ^  deosebeau,  într-adevăr,  prin   incrustaţiile
j    arcrint care le împodobeau marile scuturi rotunde.
în  afut S rol hotărîtor în înfrîngerea lui  EUME-
NBS dta  CARDIA  în  316  (p.  82-83).
AKHEGETES
pv.;tPt erec însemnînd „fondatorul", care se alătură numelui unui zeu - de pildă, Apolo din CIRENE -sau unui erou (p. 340).
ARHELAU
Strateg al lui MITRIDATE VI EUPATOR, însărcinat cu conducerea operaţiunilor militare din Europa în 88—86. Este învins de Sylla (p. 220).
AHHIAS  DIN   CORINT
Inginer naval în serviciul lui HIERON II (p.  150).
ABHIMEDE
Fiul unui astronom numit Fidias, se naşte îa SIRA-CUZA în 287. Se afirmă atît în teoria matematică cît şi în aplicaţiile mecanice. Se află în relaţii strînse cu HIERON II si cu fiul acestuia, Gelon. Vestita sa aserţiune „Daţi-mi un punct de sprijin si voi răsturna pământul!" ne-a fost transmisă de matematicianul Papos (cea 300 e.n.). Arhimede moare în timpul cu­ceririi Siracuzei de către METELLUS în 212 (p. 518—519).
ARHONTE
Termen desemnând in diferite cetăţi greceşti anul sau mai mulţi magistraţi însărcinaţi să conducă ceta­tea. La Atena, colegiu format din principalii magis­traţi (vezi Civil, gr., indice, la acest cuvîat); unul din ei este eponim, adică dă numele său anului le­gal, pe care calendarul oficial îl desemnează prin expresia „sub arhontatul Iui
ARIDAIOS
Porecla lui FILTP III al Macedoniei (vezi acest cu-vint).
AR1STARH   DIN   SAMOS
Astronom şi matematician din prima jumătate a se-iiv"1 i • °are claDOrea/ă o teorie heliocentrică a rrn        1: Ol sustinea că pămîntul se roteşte în
u Xe\ Sale  dePlasîndu~se  în  acelaşi  timp, ' ca  şi ip     ete> în ]urul soarelui. Ei încearcă să cai-,-*-f   nţele   soarelui   si   lunii   fată   de   pămînt. ataţeşte   totodată   dispozitivul   qnomon   (cadran j- îacindu-1 mai precis
ABISTARHDIN ^MOTRA^           ^ ^            Q_
rt^matie din secolul al 11 7, '      ce(je la conducerea
J;r,r.^,-vM îi nersecuta p<~ =>"   ,./.;-i„  Q;   comen-
3    Vi CC u. u                coQ\
critic sever (p.
ARISTEAS DIN PROCONES
Poet epic din a _doua jumătate a secolului VII, autor al poemului  Arimaspeia, care  povestea, acordînd \in larg spaţiu imaginaţiei si legendei, o călătorie făcută timp de sase ani în regiunile neexplorate din nordul Mării Negre, la sciţi, isedonieni, arimaspi  (populaţie1 mitică ai cărei bărbaţi aveau doar un singur ochi si se  află în luptă  cu monştrii,  grifonii)  (p.  463). Deşi nu s-au păstrat decît fragmente neînsemnate,  opera a  avut  un  larg  ecou,  numeroasele  reprezentări  ale grifonilor din decorul elenistic provenind de aici.
dev al lol
şi   ANTIST&iNJr,  w^-----A
întemeiată   pe   o   concepţie   puriîicaioar-c   «   ---care poate fi considerată  oa deschizînd calea  epic-u-reismukii   (p.  537).  Discipolii   săi  sînt  cunoscuţi  sub numele   de   drenatei:   tradiţia,   întreţinută   de   fiica sa Arete, strănepotul său Aristip, Teodoros Ateul si
mulţi  alţii, rămîne vie pînă la sfîrşitul secolului al
IlI-lea.
ARÎ Inginer
^Ł^Z^i«&y*
a   acesta   »«n*"Vtol   s-a   pi«dot.    dar
^.T^mlNtan^itCP.^-
AWSTOFAN mN BIZANŢ              ERATOSTE^.B«
S^l^r^Sf^o^
ohoiecii   ux^   -.-
Homer, ale poeţilor lirici  si  ita.^^^  ..
cerile sale {hypoteseis) la piesele tragicilor si ia ^.
mediile   lui   Aristofan   cuprind   preţioase   informaţu.
Este   totodată   un   lexicograf   şi   un   lingvist   cu   in- ^
fluenţă considerabilă (p. 528).
AB+STd>'aîClui EUMENES II al PERGAMULUI care, fa moartea lui ATALOS III (133), revendică rega­li lăsat de acesta moştenire romanilor. In cele din urină este învins (129), făcut prizonier si executat la Roma (p. 193).
ARISTOTEL
Născut la Stagira, în Calcidica, în anul 384, fiul me­ritului Nicomah, vine la ATENA, fiind discipolul lui Platon pînă la moartea acestuia (347). Merge apoi în Misia pe lîngă tiranul Hermias, apoi la Mi ti lene, înainte de a fi chemat, în 343, la curtea lui FILIP Ii" al Macedoniei, ca dascăl al tînărului ALEXAN­DRU (p. 24). După moartea lui Filip (336), revine la Atena şi întemeiază propria sa şcoală în gimnaziul Lyceului. La moartea lui Alexandru (323), este silit .să părăsească Atena, unde se formase un curent potrivnic partizanilor Macedoniei, şi se retrage la CALCI9, în Eubeea, de unde era originară familia mamei sale. Moare aici în 322 (p. 516—517; ii. 199).
ABNOBIUS
Polemist creştin care scrie în latină ţi a începutul secolului al IV-lea e.n.) o lucrare împotriva paginilor, care cuprinde numeroase amănunte utile despre cre­dinţele si cultele polileisimuui greeo-latin.
ARRIAN / ARIAN
Flavius Arrianus, născut la Nicomedia, scrie în grea­că, în secolul II e.n., lucrări de istorie si geografie, dintre care Anabazo (consacrată expediţiei lui Ale­xandru cel Mare) si India, care reprezintă o sursă esenţială pentru istoria lui Alexandru. Prieten al împăratului Hadrian, exercită diferite funcţii publice (P. 30).
ARSACE / ARSACES
Numele mai multor suverani din dinastia Arsacizilor,
a căror eră începe în 248—247 (p.  126).
ARSINOE
^'urnele mai multor principese din dinastia LAGIZI-
LOR.
î/raiî1" fiica lui LISIMAH, prima soţie a lui PTOLE-MkU II, mama lui PTOLEMEU Iii! Ptolerneu II o repudiază, luînd-o de soţie pe Arsinoe II (p. 115). ;: A- H FILADELFA. Fiica lui PTOLEMEU I SOTER ,! ? ,BERENICE1, a doua soţie a acestuia, era mult ai in vîrstă (circa 8 ani) decît fratele sau PTOLE-II. Se căsătoreşte mai întîi cu diadohul Lisi-regele Tracici. După moartea acestuia (281), de-soţm fratelui său vitreg PTOLEMEU KERAU-cane, puţin după aceea, îi omoară copiii
pe care ea îi avusese cu Lisimah. Arsinoii se refu giază în Egipt, unde fratele său Ptolerneu II se în~ drăgosteste de ea şi o ia în căsătorie (de aici poreclă Filadelfii, „cel care-si iubeşte fratele sau sora"\ (p. 105). Moare în 271, lăsîndu-si fratele-soţ nernîn.1 gîiat (p. 115 si urm.; U. 28). Ea a pus să se con­struiască Arsinoeioii-ul din SAMOTRACE (p. 489 ş'i fig. 30, p. 492). I se instituie un cult înainte de moar­te, fiind asimilată cu Afrodita (p. 477).
3.   A.  111,  fiica  lui  PTOLEMEU   III  EVERGETES  s; a BERENICEI II. Se căsătoreşte cu fratele ei PTO­LEMEU IV FILOPATOR.
4.  A., sora Cleopatrei Vil, este condamnată la moar­te în 41 din ordinul surorii sale (p. 23U).
ARSiNor:
Numele  a  diferite  oraşe  greceşti  întemeiate  de  IA-
GIZI.
1.   A. din Fayum, numit mai întîi CrocodilopoUs, ia rimele   de   „oraşul   Arsinoitelor"   în   epoca   romană,
2.  A. din CIRENA1CA:  nume dat prin metonornasie cetăţii TAUHE1RA (la nord de Benghazi (p. 268) du­pă  cucerirea  Cirenaicii  de  către  PTOLEMEU  III   (p. 117; fig. 2, p. 43 şi fig, 33, p. 56, voi. II).
ART AXERXE/ ART AXERXES
Numele mai multor regi ai Pensiei din dinastia Ahe-menizilor. Artaxerxe III O BOŞ (359 — 338), predece­sorul lui DARIUS III CODOMANOS, întărise puterea persană înăbuşind revolta satrapilor si recucerind Egiptul. Cînd satrapul BESO9, după ce 1-a asasinat pe Darius III, încearcă să treacă drept succesorul •„său, el adoptă numele de Artaxerxe (p. 46).
ARTAX1AS
Regele Armeniei la începutul secolului al 11-lea, înte-
meietorul  oraşului   Artaxata   (p.   371).
ARTEMIDOROS   DIN   EFFS
Geograf care compune către 100 î.e.n. 'Un tratat de geografi^ descriptivă în 11 cărţi despre Europa, Li­bia si Asia (Egiptul fiind considerat ca făcînd parte din Asia). DIODOR DIN SIGILI A si mai ales STUA-BON s-au inspirat din el (p. 467).
ASFALTIT (Lac)
Nume dat de greci Mării Moarte.
ASKLEPIO3
Zeul  medicinei:  vezi   Civil,   gr.,   p.   262—263.
palele sale sanctuare (p. 491 si urm.; fig. 32, P
şi ii. 1).
ane juridică a respectului persoanei si bunun-4le   Acest privilegiu,  care  permite  să  se  evita ântul 'de   confiscare   şi   de   întemniţare,   putea   fi rn-dat de o cetate fie cu titlu individual fie colec-f- " fde exemplu,   cetăţenilor   unui  oraş  prieten   sau rât) (P  î41 Şi 309)- Asylia nu trebuie confundata cu Preotul 'de azil, care  acorda fugarilor şi suplicanU-f     protecţie împotriva urmăritorilor lor dacă el se refugiau într-un  templu  sau  într-un sanctuar,   unde se aflau sub paza unui zeu.
ATALEIA
Numele mai multor cetăţi întemeiate în Anatolia de Atalizi Cea mai importantă, azi Adalia ţAntaliya), era un port din PAMFILIA, şi a fost întemeiată de Atalos 11 (P. 267; fig. l, p. 31).
Nume purtat de mai mulţi nobili sau suverani ma­cedoneni, îndeosebi din dinastia Atalizilor din Per-
gam.
l A. I Soter, născut în 269, adoptat de vărul său EUMENES I al PERGAMULUI, căruia îi succede în 241. Este primul din dinastia sa care adoptă titlul de rege. Repurtează victorii însemnate asupra galaţilor şi consacră cu acest prilej ex-voto-uri la Pergam (fig 16, p. 406) şi la ATENA. Moare in 197 (p. 125 şl
2.  A. II Filadelfos, născut în 220, fiul mezin al prece­dentului, îi succede în 159 fratelui său EUMENES II şi moare în 138,   după  ce  a menţinut prosperitatea regatului său datorită prieteniei cu Roma (p. 191).
3.  A. III Filometor, născut în 171, fiul lui Eumene-s II, este ultimul suveran al Pergamului. îi succede în 138 'unchiului său Atalos II si la moarte lasă moş­tenire regatul său romanilor, ' în 133 (p.  192).   Arată un  interes  deosebit  pentru   iologie   sau  ştiinţa   otră­vurilor (p. 522).
4.   A.,  unchiul  iui  ALEXANDRU   CEL  MARE,   este asasinat în 336 pentru a nu rîvni la puterea regală (P. 23).
ATARAXIA
Stare a sufletului „lipsit de tulburări", la care aspiră adepţii lui EPICUR (p. 542).
ATARGATIS
Divinitate de origine siriană, al cărei cult e atestat "icepmd din secolul al IlI-lea în diferite colţuri ale aS^-i f!^6^1 (la DELOS, în secolul II). Ea este SIIK          Afroditei, apoi, în epoca romană cunoaşte
3 Orv,-^Unîele de Zei^a Siriană o anumită fairnă pînă în t '(p. 500).
ATENA
Bine tratată de ALEXANDRU (p. 57—58). Sub admi­nistraţia  lui  LICURG   (p.   57).  Afacerea  lui  HARPA. LOS     (p.  56). Războiul  lamiac  (p.  72—73).  Condarn-narea ia moarte  a lui  FOCION   (p. 80).  Guvernarea lui   DEMBTRIOS   DIN   FALERON   (p.   80).   Eliberată de  DEMETRIOS  POLIORCETES   (p.  88—89),  care  se stabileşte din  nou aici  (p.  90). Războiul hremonidiac (p.   134).   Plecarea   garnizoanei   macedonene   în   229 (p. 142). Ruptura cu FILÎP V (p. 164). Cîştigurile ob-ţinoite   d.upă   al   treilea   război  macedonean:   DELOS, colonie  ateniană  (p.  179—180).  Solia din  155 la R0-mă  (p. 196). Atena şi MITRIDATE: cucerirea oraşu­lui de către SYULA (p. 219—220). Instituţiile şi socie­tatea ateniană în epoca elenistică (p. 285 si urm.). Mo­numentele   înălţate   aici   de   suveranii    elenistici   (p 363—364).   Attica,  după  MENANDRU   (p.  377).  Agora elenistică  (o. 401  şi urm.; fig.  14, p. 403). Gimnaziile Atenei   (p."439).  Porticul   lui   Atalos   (ii.   101   si   103). GBmpeioîi-ul  fii.  102).  Nava lui Lucian la Pireu (p. 454). Turismul la Atena: periegezele  (p. 465 şi urni.). Pitaîda   (p.  482).  Stoicismul  si  epicureismul  la  Atena (p. 539 şi urm.).
ATENjAIOS
Compilator grec. originar din NAUCRATIS, care re­dactează la sfîrsitul secolului al 11-lea sau la începu­tul celui de-al IlMea e.n. un Banchet al sofiştilor, în 15 căra, în care, sub forma unei conversaţii la masă între mai multe personaje erudite si curioase, sînt consemnate numeroase informaţii, citate şi anec­dote axate pe cele mai diverse subiecte.
ATîS
Divinitate Mgiană, legată de cultul CIBEUEI (AG-DISTIS). Legenda îl reprezenta ca pe un tînăr, 'iubi­tul zeiţei, care, pierzîndu-si minţile, ajunge să se castreze (p. 500 si ii. 186;.
A'TRIUM
Ouivînt latinesc ce desemnează curtea ce se deschide în interiorul casei romane şi, prin extensie, curtea înconjurată de porticuri ce prefigurează intrarea ba­zilicii paleocreştine (p. 411 şi urm.).
ATROPATES
Persan din statul maior al regelui DAR1US III CO-DOMANOS care, după bătălia de la Arbela, se ală­tură lui ALEXANDRU. Acesta ii încredinţează gu­vernarea Mediei de nord-vest care se numeşte apoi Media Atropatene (fig. 2, p. 43).
AURICA DE LA DELFl
Vestită statuie de bronz, datînd din 474 si reprezen-tînd pe conducătorul unui car, învingător la Jocurile pitice ivezi Civil, gr., U. 197).
A^- Miv  grec  care,   alăturat titlului  unui magistrat unui ofiţer, înseamnă că acesta se bucură de o saVt rlt-itp fără limită: un strateg autocrator dispune ^ toate  puterile  de  decizie  (p.  254).   ANTIOH HI, f «mat de etolieni în 192—191 pentru a conduce răz­boiul  împotriva   Romei,   este   strateg   autocrator   (p. 169).
AUTOLYCOS DIN PITANE
Astronom şi matematician (a doua jumătate a seco­lului IV), autorul a două din cele mal vechi texte ştiinţifice greceşti care ne-au parvenit (p. 523).
B
BABILON
Veche cetate din M-esopotamia, pe Eufrat, ia sud de Bagdad (fig. 2, p. 43). Cucerită de Alexandru după victoria de la Arbela-Gaugamela (331), este reşedinţa aleasă de rege pentru a-si petrece 'ultimii ani ai vieţii şi aici va şi muri în 323 (p. 65). Este atribuită lui SELEUCOS în 321. Alungat de aici de către ANTI-GONOS, el revine în 311: întoarcerea lui Seleucos la Babilon marchează începutul erei Seleucizilor (p. 85). în continuare, oraşul va fi eclipsat de alte capitale: SELEUCIA pe TIGRU şi ANTIOHIA.
BĂCAN ALB
Serbări ale lui Bacchus la Roma. Cultul acestui zeu de origine greacă (DIONYSOS BACHOS) este asimi­lat celui al vechii divinităţi romane Liber Pater şi misterele lui Bacchus sînt celebrate la Roma după al doilea război punic, în 186 î.e/n. izbucneşte un scandal (Titus Livius, 39, 8 şi urm) şi mii de per­soane sînt urmărite sub acuzaţia de a fi participat, eu prilejul acestor mistere, la orgii şi la crime. Se­natul reglementează atunci foarte riguros cultul lui Bacchus (senatus consultiun ele baccîianaîibus, al cărui text s-a păstrat) (p. 487).
BACHOS
Alt nume al zeului vegetaţiei şi al viţei de vie. Oi-i-ginea numelui nu e clară: se crede a fi un nume. 1.1-dian sau semitic. Sigur este că numeroşi adepţi ai lui Dionysos îl venerau sub acest nume şi ?c mi-meau ei înşişi bachanţi (p. 487). Reprezentări ale «11 Dionysos (ii. 176, 177 si 210).
BACTRIANA
Regiune din Asia centrală (îig. 2, p. 43), situată pe no* i suPerior ^ fluviului Oxus (Amu-Daria) în dT AT ^Unţilor Paropanisndes (Hiixducus). Cucerita iQr i o-v ANDRU (P- 48). Regatul grec Bactriana (p. ^ i«n). Cetăţile greceşti de aici (p. 471—472).
BALAGRAI
Tîrg situat la 50 km vest de CIRENE, lîngă ora, şui actual Beida (Libia). Aici exista un importint sanctuar al lui ASKLEPIOS (p. 491).
BALAŞ
Vezi ALEXANDRU.
BANCA
Se dezvoltă în epoca elenistică (p. 360).
BARCE
Oraş din CIRENAICA (fig. 4, p. 149 şi 33, p. 56) situat într-un bazin fertil, pe platoul cirenian, lîngă ora­şul actual El Merj (Libia). PTOLEMEU III îi dă 0 lovitură serioasă transformând în cetate indepeiv dentă portul său. situat la circa 20 kilometri mai la nord, care ia numele de Ptolemaîs şi se dezvoltă ra­pid în detrimentul cetăţii-niamă (p. 117 şi 372—373).
B ATI AZI
Numele dinastiei regale din Cirene în epoca arhaică (638—c. 440). Derivă de la numele primului rege, Băţos (întemeietorul). Tatăl poetului CĂLIM AH se numea Băţos (p. 531).
BÂILE
în epoca elenistică se dezvoltă folosirea băii, cunos­cută  încă  din   Grecia   arhaică  şi   clasică.   Alături  de instalaţiile  publice   (băi   şi  piscine   aflate  în  gimna­zii,   băi  publice),  în   casele   particulare   se   află  săli de baie clin ce în ce mai bine amenajate. Baia este legată de activităţile  sportive, precum şi de preocu­pările religioase   (rituri  de purificare). Dar  generali­zarea acestui obicei trădează mai ales evoluţia unei societăţi   în   căutarea   bunăstării.   Termele,   care   au jucat un rol atît de important în societatea romană, derivă  direct  din băile  publice  elenistice  (p. 435).
BERENICE
Numele mai multor regine din dinastia Lagizilor. 1. B. I, fiica unui macedonean numit Magas, se că­sătoreşte mai întîi cu un ofiţer macedonean, Filip-de la care are un fiu numit MAGAS (ca şi bunicul său), viitorul rege al CIRENEI. Ea devine apoi iu­bita şi în curînd soţia lui PTOLEMEU I SOTER şl-i dăruieşte mai mulţi fii, printre care pe ARSINOE ÎI şi pe PTOLEMEU II FILADELFOS. Supravieţuieşte puţini ani soţului său si beneficiază la moarte (cir­ca 279), împreună cu acesta, de un cult numit al „Zeilor Salvatori" (p. 116).
2. B. II, fiica lui MAGAS, rcqole Cirenei şi al APA-MEI, fiica lui ANTIOH I. La moartea lui Masas, Apame îşi logodeşte fiica cu DEMETRIOS CEL FRU-
-g
care-1 ia ea însăşi ca amant. Berenice îl ă pe Demetrios în patul mamei sale şt se cu Ptolemeu, moştenitorul regatului la-p- succede tatălui său în 24C. împreuna cu PTOLEMEU III EVERGETES ea readuce CI-în stăpînirea Lagizilor. După moartea i (222—221) este asasinată din ordinul fiu-PTOLEMEU IV, la instigaţia ministrului SO-S (p. 116—117, 157; ii. 30). Astronomul Conon unei constelaţii numele Cosiţa Berenicei, susţi-nîrd că acest grup de stele nou descoperit repre­zenta o şuviţă din părul pe care regina şL-1 tăiase cn prile'ml plecării soţului ei în al treilea război si­rian. CĂLIMAH compune un poem, imitat de poe­tul latin CATUL.
3 B, fiica lui Ptolemeu II Filadelfos. se căsătoreşte cu Antioh II; asasinată împreună cu fiul ei, din or­dinul Laodicei, după moartea lui Antioh II (246). fapt care provoacă al treilea război sirian (p. 117— 118). E numită uneori Berenice Syra.
BERENICE
Nume dat prin metonomafie cetăţii EUHESPERIDES, după recucerirea CIRENAICII de către PTOLEMEU III EVERGETES, după 246 (fig. 2. p. 43 şi fig. 33, p. 56, voi II). Cu acest prilej oraşul e mutat mai, aproape de ţărmul mării. Noul nume îi va rămîne pînă la sfîrşitul antichităţii (azi Benghazi). Săpături conduse de arheologi englezi (p. 117 si 373).
BERYTOS
Numele   grec  al  oraşului  Beirut.   Aşezămîntul  Posi-
doniaştilor din B, de la Dclos (p. 295 şi fig. 9, p, 298).
BESOS
Satrap persan al BACTRIANEI şi SOGDÎANEI snb DARIUS III CODOMANOS. După bătălia de la Gau-gamela, îl ucide pe Darius şi se proclamă rege sub numele de ARTAXEHXE (p. 46). Prins de macedoneni în 329, e?te executat, ca regicid, după torturi cum­plite din ordinul lui ALEXANDRU (p. 49).
BIBLIOTECA
Costul ridicat al cărţilor (din cauza scumpete! papi-rusulm importat din' Egipt şi a cheltuielilor impuse ae copierea manuală) fac ca o bibliotecă să constituie totuşi un lux pentru particulari; ARISTOTEL rcu-dfv TSa"?i facă ° blDli°tecă bogată şi variată. Primii tu ^!1Z1 întemeiază la începutul secolului III ves-tnS Blbhotecâ din ALEXANDRIA, ai cărei conducă-SVlCCeslvi au fost Zenodot Apolonios din Rodos, Aristofan din Bizanţ, Aristarh, Apolo-
no                                                ,               ,            -
47 527TI   Tlclografos (Papyrus Oxyrhynchos 1241) (p. 526— '  lncendiată  în  48—47
în  timpul revoltelor  din
Alexandria (p. 235). Vezi p. 115. Biblioteca din GAM (p. 528 şi fig. 16, p. 406).
BîON
1. B. din Borystene, fiul unui pescar, fost sclav, şi aţ unei   prostituate,   se   pregăteşte   în   filosofic   urvnînd şcolile  academică si  peripateticiană,  apoi  călătoreşte mult;   practică   dialogul   în   maniera   socratică,   mar­cat   de   o   puternică   tendinţă   spre   cinism.   El   este oaspetele   lui    ANTIGONOS    GONATAS   în    prima jumătate a secolului III (p. 140, 463 şi 538). 2. B. din Smirna, poet bucolic, circa 100 î.e.n.
BITINIA
Regat   din   nord-vestul   Asiei   Mici   (fig.   4,   p.   124), constituit   încă   din   secolul   al   iV-lea   şi   care   reu­şeşte   să   reziste   lui   ALEXANDRU   si   diadohilor.  în prima   jumătate  a   secolului   al   111-lea,   NICOMEDES I îi  dă mai multă strălucire  (întemeierea  NICOME-D1EI  în   264).  HANIBAL   se  refugiază   la  curtea  lui PRUSIAS   I,   strănepotul   său.   şi  în   cele   din   urmă se   sinucide   (283)   (p.   174—176).   Acest   rege   înteme­iază PRUSA (Brusa) şi pune să se înalţe la DELFI o   coloană   zveltâ   pentru   a   servi   drept   soclu   sta-luiei   sale   (monumentul   a   fost   reconstruit),   în   74, NICOMEDES   III   lasă  moştenire   regatul  său   roma­nilor (p., 223).
B1TU1T
Mercenar gal care, în 63, din ordinul lui MITRI-DATE EUPATOR, îl omoară pe rege cu o lovitură de sabie (p. 227).
BLOSIOS/BLOSSIUS
Filosof stoic, originar din Cume. prietenul lui Tibe-rius Gracchus (p. 193). După moartea acestuia, Blo--sios merge în Asia Mică la uzurpatorul ARISTO-M-rr-nq dar pînă ia urmă se sinucide (p. MO).
BOETOS
Sculptor  originar  din  Calcedon,  activ  în  prima  ju­mătate   a   secolului   al   II-lea   (semnături   la  DELOS şi   L1XDOS).   Plinru   îi   atribuie   statuia   unui   copil sugrumînd  o  gîscă.  Un  alt  text vorbeşte  de   „patu­rile  Iui  Boetos",   lecti   hoetiaci,  care   sînt  nişte  mo­bile  împodobite  cu  aplice  de  bronz  fii.   144  şi   H5J create   de   acest   artist.   Se   pare   că   au   existat  mai mulţi artişti purtînd  acest nume în epoca elenistică, ceea  ce  e foarte  greu  de  stabilit.  Statuie înfâţişînd un copil cu gîscă în Asklepion-nl din COS în seco­lul  III   (deci  un  secol  înaintea  lui   Boetos)   (p.  4H2. 557).   Există   o   copie   în   marmură   cu   subiect   ase­mănător   al   cărei   original   ar   putea   îi   cel   al   lu Boetos.
ci  devine   mai  frecventă  în  epoca  elenis­tică (P- 419).
SSSeS^ntic   al   Niprului,   fluviu   din   Rusia   meri-Łonală (fig- 7, P- 214).
RRANHIZI
Familie din Milet, descendentă din ghicitorul Bran-v,n« Membrii acestei familii administrau sanctua­rul oracular al lui Apolo de la DIDYMAI (p. 85). Drumul de la Milet la Didymai era străjuit de statuile lor.
BRENNUS
Nume purtat de conducători gali.
l  Şef  senon,   care   conduce   invazia   celtică   din   387
în 'italia pînă la prădarea Romei (el rosteşte vestita
exclamaţie Vae victis).
2. Şeful   triburilor   galice   care   invadează   In   279
Grecia   de   Nord   şi   ameninţă   DELFI;   după   eşecul
său, se sinucide (p. 132).
BRUTUS
împreună cu CASSIUS şi cu alţi conjuraţi, M. lu-nius Brutus îl asasinează pe Cezar în curie la 15 martie 44 (Idele lui martie). Fiind apoi învinşi de Antonius şi Octavianus la Filipi (42), Brutus se sinucide (p. 236).
BRYAXIS
BRYAI
Sculptor din secolul IV, unul din cei patru deco­ratori ai Mausoleului din Halicarnas. Mai tîrziu el execută un portret al lui SELEUCOS I. Creează tipul statuar al lui SERAPIS spre sfîrşitul seco­lului al IV-lea (p. 497; ii. 175).
BUCEFAL
Calul  preferat   al   lui   Alexandru   cel   Mare   (p.   53).
BULEUTERION
Clădire destinată a adăposti şedinţele Sfatului sau uuie (P. 411) Buleuterionul din Priene (p. 390; ». 86, 90—92).
BYBLOS
p°rt fenician,  situat la  40  km  nord  de  Beirut.
BYZANTION/BIZANT
Bo5nt1S^eacă   întemeiată   pe   ţărmul   european   al
DONTtt m C!tre  66°  de  megarie'ni,  Sn  faţa  CALCE-
49 pozitir! *  '    e pe   malul   asiatic. Bucurîndu-se de o
v e aeo«ebit de  prielnică  (îndeosebi un  port ex-
celent), cetatea e puternica si prosperă în epocii clasice, controlînd comerţul cu Marea Neagră (Pontul Euxin) prin Strîmtori. Ea rezistă lui Filip n în 340—339 (p. 25). Deşi a fost cucerită de către celţi în 278, rămîne independentă şi puternică ţn timpul întregii epoci elenistice. Optează pentru prie­tenia romana împotriva lui FILIP V, ANTIOH m şi PERSEU. în timpul Imperiului Tîrziu, devine, începînd cu 330 e,n.m din ordinul lui Constantin] capitala imperiului, noua Romă (p. 263).
CABIRI
Divinităţi   ale   sanctuarului   din. Samotrace   (p.   489
şi urm.; fig. 29, p. 490).
CAECILIUS
Q. Caecilius Metellus Macedonicus, pretor în 148, primul guvernator al provinciei Macedonia, după ce a înăbuşit răscoala lui ANDRISCOS în'148 (p. 195). Consul în 143.
CALATIIOS
Cuvînt grecesc însemnînd cos. Se foloseşte în cult pentru a desemna coşurile de răchită în care se pun obiecte sacre; se referă uneori şi la coafurile înalte în formă de coş, ca de exemplu cea a lui SERAPIS (p. 497).
CALCEDON
Colonie   a   Megarei   pe   ţărmul  asiatic   al  Bosforului,
în faţa Bizanţului (fig. 7, p. 214). Patria sculptorului
BOETOS.
CALCIDICA
Peninsula în Marea Egee (fig. 3, p. 74), pe coasta Macedoniei, prelungită de cele 3 peninsule de la «st la vest — Acte, Sitonia şi Palene. îşi datorează numele colonizării eubeenilor din CALCIS şi din ERETRIA.
CALCIS
Importantă cetate din Eubeea (fig. 3, p. 74), pe Eurip, în zona unde strîmtoarea dintre insulă şi continent nu e mai largă decît un riu. Una dintre „chcile Greciei1* (p. 99).
CALIMAH
Cel mai mare dintre poeţii  elenistici,  născut la CJ" RENE   în   jurul   anului   315/310,   mort   după   246    &" 5 rudit   si   talentat   totodată,   redactează   Imnuri,   EP1'
MP Iambi şi ampla culegere Cauzele (poeme mi-finffire) deosebit de apreciată, îşi petrece tinere--in retatea natală, pe care e nevoit s-o părăsească ţea 9flO centru a se stabili la ALEXANDRIA. Aici Spr bucură curînd de favoarea lui PTOLEMEU II rlLADELFOS şi desăvîrşeşte o operă considerabilă îi cavant După moarte s-au alcătuit numeroase co­mentarii ale operelor sale. S-au păstrat de la el 6 imnuri numeroase Epigrame si fragmente disparate, dar destul de bogate, din celelalte poeme (p. 480 si urm., 530 şi urm.).
CALISTENE
Istoric originar din Olint, strănepot al lui Aristotel, cu care lucrează (îndeosebi la stabilirea listei învin­gătorilor la Jocurile pitice). II însoţeşte pe ALEXAN­DRU pentru a scrie istoria expediţiei, clar, în urma evenimentelor stîrnite de proskynesis, e amestecat în „conspiraţia pajilor" si executat (p. 51).
CALIXEINOS DIN RODOS
Martor al procesiunii dionysiace din 276—275 de la ALEXANDRIA, despre care a scris o relatare fo­losită de compilatorul ATENAIOS (p. 361).
CALYDON
Oraş antic  din  ETOLIA  (fig.  6, p.   180),  vestit  prin
legenda mistreţului din Calydon (p. 260).
CAPPADOCIA/CAPADOCIA
Regiune din interiorul Asiei Mici, străbătută de rîul Halys (fig. 4, p. 124). Mai întîi satrapie a Imperiului ahemenid, este un timp supusă Seleucizilor, apoi, către 225, devine un regat independent şi se men­ţine astfel de-a lungul diferitelor evenimente, pînă în epoca lui TIBERIUS care o anexează în anul 17 e.n. Regele Ariarates V înalţă o statuie în agora ATENEI dascălului său, filosoful CARNEADE (p. 267),
CARIA
Regiune din sud-vestul Asiei Mici (fig. 4, p. 124), unde locuia o populaţie băştinaşă vorbind un dia­lect neindoeuropean. Aici are loc o importantă co­lonizare dorică, de la începutul mileniului I, zona oevenind unul din centrele cele mai vii ale elenis-mului din Anatolia (p. 265).
CARNEADE
Filosof originar din CIRENE fii. 202;, născut spre ^ursitul fecolului III, mort către 130—129. Participă fn ^ci1? ţrimisă de atenieni la Roma în 156—155 to -s^ Intemeietorul noii academii din ATENA secai Ecouri ale gîndirii sale sînt identificate, un 51               31 tîrziu' în tratatele filosofice ale lui CI-
CASANDREIA
Oraş întemeiat de CASANDRU, pe istmul Palene
CALCID1GA (p. 261, 371 şi fig. 3, p. 74).
CASANDRU
Fiul  lui   ANTIPATROS,  el  avea   aproape  vîrsta  lui ALEXANDRU.   Tatăl   lui   îi   încredinţează   conduce­rea cavaleriei, dar, înainte de a muri, îl desemnează pe POLYPERHON ca epimeîefc al regilor, fapt care-l afectează   pe   Casandru   (p.   79).   Acesta   recucereşte Macedonia  (p.  80—81)  cu trupe recrutate de  ANTI-GONOS MONOFTALMOS. După ce  a înlăturat-o pe OLIMPIADA,   este   recunoscut   ca   stăpîn   în  Europa în  311   şi-i  înlătură  pe  ROXANA  şi   ALEXANDRU IV (p. 86). îl impune pe DEMETRIOS DIN FALERON ca epimelet atenienilor din 317 în 307. Luptă împo­triva   lui   DEMETRIOS   POLIORCETES   (p.   88—90), participă la bătălia de la Ipsos şi moare în 298—297. A adoptat titlul de rege în 306, în Macedonia înte­meiază   TESALONICUL,   iar   în   Calcidica,   CASAN­DREIA (p. 371).
\     GASSIUS
C. Cassius Longinus, organizator, împreună cu Bru-tus, cumnatul sau, al complotului care permite asa­sinarea lui CEZAR. Se sinucide în 42 după bătălia de la Filipi (p. 236).
CASTALIA
Izvorul de la DELFI, al cărui hume e reluat pentru a desemna un izvor al sanctuarului oracular ai lui Apolo de la DAFNE, Ungă ANTIOHIA (p, 484).
CATO DIN UTICA
M. Porcius Cato Uticensis (95—48), om politic roman a cărui formaţie stoică şi severitate a moravurilor 1-au impus contemporanilor săi. El se opune pu­ternic lui CEZAR şi, după bătălia de la FARSALOS (48). rezistă învingătorului în Africa pînă la bătălia de la Thapsai (46), după care se sinucide.
CATUL
Poet   latin   născut   către   84   şi   mort   după   55.   Se
inspiră  mult  din  poeţii  elenistici   (p.  572),  ca  TEO-
CRIT   şi   CALIMAH   (din   a   cărui   operă   traduce
Cosiţa Bercnicei).
CELŢI
în   urma   importantelor   mişcări   de   populaţie   care,
în cursul secolului IV, i-au determinat pe celţi sa pătrundă în Italia şi în ţinuturile dunărene, tri­buri de celţi năvălesc în 279 în Macedonia şi Gre­cia. Alungaţi din DELFI de focidieni şi etoUetii; ei luptă împotriva lui PTOLEMEU KERAUNOS S1
212-
US GONATAS (p. 106. 128, 132) şi înte-Tracia un regat care durează pînă în •l triburi trec în Asia unde participă la un - x. - fn Bitinia apoi, învinşi de ANTIOH I în Italia elefanţilor" (275-274), se stabilesc în Fri-"B Superioară, Ungă rîul Halys, în regiunea de-gia-tă de acum înainte Galatia. Se dovedesc nişte V,Sni dificili pentru suveranii şi cetăţile greceşti H?n Anatolia, împotriva cărora trebuie sa lupte tiii a-i împiedica să jefuiască teritoriile din jur pentru a i F^ i?5) Ex.voto.ul lui ATALOS I după victoriile asupra galaţilor (p. 126—127; fig. 16, p. 406; «. 84).
/~*TT ry   A T>
C lulius Caesar (100—44), după cucerirea galilor {59_51), rupe relaţiile cu POMPEI şi-1 învinge la FARSALOS (48). Venind în Egipt după moartea lui Pompei şi sedus de CLEOPATRA, e blocat în ALEXANDRIA timp de mai multe luni de populaţia revoltată. Apoi îl învinge pe FARNACE în Asia, pe CATO în Africa (Thapsai în 46) şi pe ultimii adversari în Spania, la Munda (45). Declarat dic­tator în 48 şi preluînd toate puterile, este asasinat la 15 martie 44 (p. 235 şi urm.; ii. 49).
CEZAREA/CAESAREA
Numele mai multor oraşe (în Palestina, în Capa-docia) şi îndeosebi al capitalei regatului Numidiei (Cherchel, în Algeria), unde îşi are reşedinţa regele IUBA (p. 244). Oraşul s-a numit lol.
CEZARÎON/CAESARION
Fiul lui CEZAR şi al CLEOPATREI născut în 47. Omorît în 30 din ordinul lui OCTAVIANUS (p- 236— 237, 241, 244). Poartă şi numele de Ptolemeu XV şi e ultimul dintre LAGIZI.
CHEILE GRECIEI
care   desemnează   fortificaţiile   de   la   DE-IAS,  în   Tesalia,   CALCIS,  în   Eubeea,   şi   CO-(cu ACROCORINTUL)  (fig. 6, p. 180), a căror le către garnizoanele macedonene permitea punctelor  de  trecere   esenţiale  în   Grecia Propnu-zisâ (p. 133).
CIBELE
drpntltateA de orisine anatoliană (cultul său avea cWi i ^,entru pesinunt în Frigia), care e acceptată (Civil tunPurra în Grecia şi îndeosebi la ATENA no; ' 9r-) P- 37> voi 2). în epoca elenistică, se adaugă 53 si co^°^3e divine cultului său, îndeosebi ATIS ^•conoanfw (p. 499).
CICERO
M.   Tullius   Cicero   (106—43),   marele   orator   roman petrece  în   Grecia  şi  Asia  Mică  anii   79—77  pentru a studia retorica şi filosofia pe Ungă dascălii greci a   căror   influenţă  asupra   gîndirii   şi   a   stilului   său" este   considerabilă.   Prin   lucrările   sale   el   aduce   0 importantă   contribuţie   la   răs-pîndirea   în   societatea romană   a   moştenirii   spirituale   a   Greciei   elenis­tice (p. 540, 572).
C1CLADE
Partea centrală a arhipelagului egeean, formată din numeroase insule ce par grupate în jurul insulei DELOS (fig. 3, p. 74 şi fig. 34, p 65, voi. II). în epoca elenistică, ele se organizează în Confederaţia Insu­larilor (Liga Nesiotă) sau Nesiotes (p. 84, 113),
CINISMUL
Doctrină   fiolosofică   datorată   unui   audient   al   lui Socrate,   ANTISTENE,   si   mai   ales   unui   elev   al acestuia   din   urmă,   DIOGENE   din   Sinope,   poreclit Cîinele   (kyon).   Denumirea   doctrinei   derivă   de   la această poreclă si de la numele  gimnaziului, Kyno-" s-arges,   unde   preda   Antistene   (p.   440).   Dat   fiind caracterul   negativist   al   acestui   curent   filosofic   şi completa   renunţare  la   bunurile   pămînteşti  pe  care el o recomanda, n-a fost niciodată o şcoală în ade­văratul   înţeles   al   cuvîntului;   au   existat   filosofi cinici    izolaţi    care    răspîndeau    doctrina,    ca,    de exemplu, Crates din Teba, BION din Borystene sau MENIP  din Gadara.  Cu toate  acestea,  influenţa lor e   mare,   chiar   asupra   unor   curente   ca   stoicismul. Pînă   în   epoca   imperială,   tipul   filosofului   cerşetor. uşor   de   recunoscut   după   mantia   zdrenţăroasă   şi murdară, barba  şi părul zbîrlit,  neruşinarea  şi  gro­solănia   voită   a purtărilor, rămîne mult timp   popu­lar în rîndul oamenilor de litere (p. 537—538).
CIPRICE (CÎNTURILE)
Poem  epic  din  ciclul  troian  care relata în 11  cărţi evenimentele   anterioare   Iliadei,   de   la   nunta   lui Tetis   cu   Peleu   şi   judecata   lui   Paris   pînâ   la   al zecelea an al războiului Troiei, cînd intervine mînia lui Ahile. subiectul Iliadei. Era un catalog de legende si   episoade   extrem   de   numeroase   şi   prin   urmare sumar   tratate.   Era   atribuit   lui   Stasinos,   un   po^ din  Cipru  contemporan  cu Homer. De  aici  şi titlul acestei  epopei.  Episodul  lui  Protesilas   (p.   28).
CIPRU
Marea  insulă  (fig. 4, p.  124), pe care ALEXANDRA o   elib,erat-o   de   sub   dominaţia   persană,   devină după   moartea   sa,   una   din   ţintele   luptelor   dhitr6 dîadohi  (p.   84.  88).  începînd  din   296   este   stăpinirc
. astfel rămîne în continuare (cu excepţia lagida ŞJ perioade de independenţă, din 107 în unel înă în 58, cînd e alipită provinciei romane 89) P U1 23i) înainte de a constitui, sub Augustus, CiUvnvincie de sine stătătoare. Ca posesiune a Egip-0 i • lae-id loacă un rol important în rivalităţile dStre PTOLEMEU VI şi PTOLEMEU VIII (p. 202 şi urm.).
riRENAICA
Rpsiunea, colonizată de greci din a doua jumătate Croiului VII joacă un rol deosebit în epoca ele-niScă Ea se' alătură lui ALEXANDRU (p. 40), noi e cucerită de PTOLEMEU la începutul stabi-ivii sale în Egipt (p. 75), recucerită în urma unei revolte de strategul OFELAS. apoi încă o dată de MAGAS (p. 95), care devine independent şi adoptă titlul de rege în 283 (p. 111—112). Alipită din nou la monarhia lagidă, prin căsătoria BERENICEI II cu viitorul PTOLEMEU III (p. 116), ea trebuie totuşi să fie parţial supusă cu forţa (p. 117), de unde numeroasele metonomasii ale cetăţilor (p. 372—373). PTOLEMEU VIII FYSCON se stabileşte aici o pe­rioadă îndelungată (163 — 145), care este favorabilă prosperităţii ţării (p. 202). Testamentul prin care îşi lăsa regatul romanilor nu este executat, dar fiul fău bastard PTOLEMEU APION reia dispoziţiile care sînt aplicate la moartea sa în 96 (p. 211). Cirenaica este expusă atacurilor piraţilor în epoca războaielor mitridatice (p. 219) şi transformată în cele din urmă în provincie romană, în 74. ANTO-NIUS intenţiona să i-o dea ca regat fiicei sale CLEOPATRA SELENE (p. 241), plan nerealizat din cauza bătăliei de la Acţiuni (fig. 33, p. 56, voi II).
CIRENAICII
Filosofi din secolul IV şi III, a căror doctrină derivă am cea a lui ARISTIP din Cirene, elevul lui So-trate, de la fiica sa Arete şi de la fiul acesteia din urmă, Aristip, numit „Elevul mamei sale". Erau teoreticieni ai plăcerii, care deschid calea epicureis-
(P- 537). în epoca diadohilor, TEODOROS AFEUL stîrneşte scandal (p. 537). Printre ceilalţi luosofi cirenaici ai acestei epoci, mai sînt citaţi ^araibates şi elevii săi Hegesias şi Anikeris.
CIRENE
Civil
mai
-                   cetate greacă din Africa (fig.  2,
maintea    întemeierii    ALEXANDRIEI    (vezi
9r'' P' 45' vol<
55
un
' DuPă felurite peripeţii (vezi ea  devine   reşedinţa  regelui — 2^0) care o   conduce cu   înţelepciune. cinstea sa (P. 322 şi urm.). Dispunea de bine  organizat,  care  este întărit în  secolul
ENGHAZ , (Euhesperides ^4 sau Berenice)
Fig. 33. CIRENAICA ELENISTICA
Una din regiunile greceşti în care civilizaţia ele­nistică a cunoscut cel mai puternic avînt. Coloniştii greci, stabiliţi în această zonă a coastei africane încă din  al  doilea  sfert  al  secolului  VII,  s-au  folosit în-tr-un chip remarcabil de resursele unui ţinut favora­bil  agriculturii  şi  creşterii  vitelor.  Ei  1-au transfor­mat   într-un   grînar   de  unde   Grecia  propriu-zisă  şi mai   ales   Atena   se   aprovizionau   cu   cereale.   Grecii se înţelegeau bine cu populaţia locală care se seden-tarizase şi elenizase. Totuşi, nomazii din desert, nasa-rnoni  sau  marmarizi,   făceaţi  uneori   incursiuni  prin satele   compatrioţilor   lor   sedentari   sau  în   gospodă­riile   greceşti   din   interiorul   ţinutului.   Diodor   (III, 49) descrie aceste operaţiuni după mărturii elenistice. Cea   mai   importantă   cetate   rămîne   Cirene,   patria lui Calimah şi Eratostene, unde au trăit regii Magas, Ptolemeu  Fyscon  şi Ptolemeu  Apion.  Situată pe un platou, la 600 m altitudine, ea are un port la 20 km nord-est;  portul  va   deveni  cetate  independentă sub numele  de  Apolonia,  fără  îndoială  la începutul se­colului I î.e.n. Cirene va fi atunci deservită de por­tul Fycus (Ras  el Hamanah), mai îndepărtat şi mai puţin lesnicios, pînă la transformarea regiunii în pro­vincie romană în timpul lui Augustus. Estul ţării, mai secetos,  nu  are  oraşe  importante:  Darnis  (Derna) St Antipyrgos   (Tobruk)   nu   sînt   decît   mici   adăpostul"! portuare. In schimb, în vest, Barce, în centrul urni* bazin fertil, a cunoscut o frumoasă dezvoltare pînă la recucerirea   ţării   de   către   Ptolemeu   ŢII   după   246. ca  va   fi   acum   eclipsată   de  portul  Ptolema'is,  <->are -_  —„îr>^  n rptate prosperă. Tauheira, pe coasta
-~-   mai
asupra întreg» Cnenaux.
, / 442 si urm.; fig. 26, p. 443), şi care devine ll\ (p',Jpnt în secolul I sub numele de APOLONTA, in tPv?l cînd LUCULLUS se amestecă în treburile probaDH 22Q) Oraşul e înzestrat cu clădiri pu-hlice importante: porticul agorei (p. 407 şi fig 17, * Inm gimnaziul (îl. 104). în epoca elenistica se P> trrâ numeroşi cirenieni în literatură; CALIMAH, tul TEAITETOS, savantul ERATOSTENE, filoso­ful TEODOROS.
T nrnl unui vestit oracol al lui Apolo, cu sanctuar şi templu oracular, lîngă oraşul COLOFON din lonia.
Grec numit de Alexandru satrap al Mediei; este executat din ordinul regelui pentru că a asuprit populaţia (p. 56).
CLEANTE
Filosof stoic, originar din Asos în Troada, succesor al lui ZENON la conducerea şcolii stoice (p, 504). Moare în 232. De la el s-a păstrat un Imn către Zeus (p. 539—540).
CLEARHOS
Filosof originar din Soloi în Cilicia. Este elevul lui ARISTOTEL şi călătoreşte pînă în BACTRIANA. unde pune să se graveze la AÎ-KHANUM maximele' delfice (p. 472—473).
CLEITARHOS
Istoric,   fiul  lui  Dinon   din   COLOFON,   partizan  al
lui PTOLEMEU I SOTER, se stabileşte la ALEXAN-
DRIA (fără îndoială începînd din 308) şi redactează
o  Istorie  a  lui  Alexandru,  în  care  personajul  Pto-
lemeu joacă un rol  de prim plan.  Lucrarea  a  fost
folosită ca sursă de DIODOR DIN SICILIA şi QUIN-
TUS CURTIUS (p. 29-30).
CLEITOS
Tovarăş   al   lui   ALEXANDRU,   numit   Cleitos   cel
«egru,   El  salvează  viaţa   regelui   în   bătălia   de   la
^ranicos   (p.   33).   Numit   comandant   al  unei   juma-
Aiiva ^avaleriei macedonene (p. 47)   este omorît de
diînă3? 5U> în 32g— 327, în timpul unei  certe  iscată
«Upd beţle (p. 49—50).
CLEOMENE
lO    A "
ÂLEXA^nr,Tî?aUcratis' ofiţer grcc însărcinat de tributul f          ^ guverneze Egiptul si să strîngâ
cereilp    /"  39^'  Sta°ileşte  monopolul  exportului   de omoară  în   -îoU)-   PTOLEMEU,   fiul    lui   Lagos,   îl 57 lui PERDlCAq           pentru  că  se  aflase  de  partea
2.   C.   III,   regele   Spartei   (237—221),   care   reia   pro gramul de reforme sociale pe care Agis IV nu roxi~ şise să-1 pună în aplicare. După ce a obţinut succese împotriva   LIGII   AHEENE,   este   învins   de   ANfi GONOS   DOSON   la   SELASIA   (222)   şi   se   refugiat în Egipt, unde PTOLEMEU  IV FILOPATOR îl i^ tură (p. 143 si urm.)-
CLEOPATRA
Nume de femeie foarte răspîndit în epoca elcnis-tică în familiile princiare şi purtat şi de particu­lari.
1.  Sora   lui   ALEXANDRU   CEL   MARE,   soţia,   apoi
văduva lui ALEXANDRU MOLOSUL.
2.   CI.   I,   fiica   lui   ANTIOH   III   cel   Mare,   se   căsă­toreşte  în  194—193  cu PTOLEMEU  V  EPIFANES şi este   regenta   regatului   lagid   după   moartea   soţului
său (p. 201).
3.  CI.  II,  fiica  precedentei  si   a  lui  PTOLEMEU y, se   căsătoreşte   cu  fratele   ei  PTOLEMEU   VI   FILO-METOR.  După  moartea  acestuia  (145),  se căsătoreşte cu un alt frate, PTOLEMEU VIII. împreună cu care domneşte, nu fără certuri sîngeroase, pînă la moarte
(p. 201 si urm.).
4.   CI.   Thea,   fiica   lui   Ptolemeu   VI,   se   căsătoreşte pe   rînd   cu   ALEXANDRU   BALAŞ,  DEMETRIOS 'lî şi   ANTIOH   VII   (p.   187—188).   Este   condamnată  la moarte  în   121   din  ordinul  fiului  ei   ANTÎOH  VIII.
5.   CI.   Selene,  fiica   lui   Ptolemei   VIII,    se    căsăto­reşte   pe   rînd   cu   fratele   ei   PTOLEMEU   IX,   cu ANTIOH   VIII,   cumnatul   ei,   cu   fratele   vitreg   al acestuia  din urmă,   ANTIOH IX,   si,   în   sfîrsit,   cu fiul   acestuia,   ANTIOH   X.   Moare   asasinată   în   69
(p. 211).
6.  CI.  VII,  marea  Cleopatra   (69—30),  fiica  lui  PTO­LEMEU  XII  AULETES. se  căsătoreşte  cu  fratele ei mai mic PTOLEMEU XIII, apoi e iubită de CEZAR si  de  ANTONIUS   (p.  232   şi urm.;  ii.  50  şi  51).
1. CI. Selene (a nu se confunda cu CI. nr. 5), fiica lut Antonius şi a Cleopatrei, se căsătoreşte cu IUBA II, regele Mauretaniei (p. 232 şi 244).
CLEROS
Termen grec însemnînd ..lot" si mai ales lot de pămînturi date unui beneficiar, adesea soldat, care se numeşte „cleruh" sau proprietar de lot. în epoca clasică atenienii îşi stabiliseră la aliaţii lor sau în teritoriile cucerite colonii de cleruhi, cZeruW* (p. 179). Sistemul e reluat de regi pentru a-şi sta" bili mercenarii, îndeosebi în Egipt (p. 367).
CLISTENE
Atenian  care,   după   căderea  Pisistratizilor   (510),  °r' ganizează   democraţia   la   Atena,   instituind   sistem11 55 celor zece triburi (vezi Civil, gr., p. 88).
S9
Z S? dorică   din   Asia   Mică,   situată   pe   un   pro-
C    tnriu  înaintat   din  faţa   coastei  CARIEI   (fig.   4,
1?4)    Sanctuarul   Afroditei,   pentru   care   PRAXI-
P-FI E    execută    vestita    statuie    reprezentînd    zeiţa
V*   Sediul unei  faimoase şcoli  de medicină,  riva-
rrind cu cea  pe  care  HIPOCRATE  o  întemeiase  în
COS (P- 520).
COELESIRIA   x
Expresia, care vrea să însemne propriu-zis „Siria ecobităV desemnează prin convenţie jumătatea su­dică a regiunii Siria-Palestina, mergînd de la fron­tiera egipteană (în sudul Gâzei) pînă în nordul BYBLOSULUI. Aceste teritorii au fost întotdeauna considerate de suveranii Egiptului ca o zonă pen­dinte şi rămîn obiectul unui conflict permanent cu Imperiul seleucid.
COLOFON
Cetate din lonia, situată în nordul EFESULUI, nu departe de Valea Caistrului (fig. l, p. 31). Portul său era Notion. Sanctuarul oracular de la CLAROS se află la circa 12 km sud de Colofon. LISIMAH mută, în 298, la Efes pe locuitorii Colofonului, dar oraşul e repopulat curînd. Patria poetului NIC AN -DROS (p. 522).
COLOS
Termen de origine greacă, împrumutat probabil dintr-o limbă neindoeuropeanâ, care desemna ini­ţial o statuie sau o statuetă .şi n-a căpătat decît tîrziu sensul de statuie uriaşă, fără îndoială prin referire la statuile colosale din Egipt. Colosul din Rodos, una din cele 7 minuni ale lumii, e înălţat de sculptorul Hares din Lindos între 304 şi 292 în amintirea rezistenţei victorioase în timpul asediului oraşului de către Demetrios Poliorcetes în 305— 304; a fost distrus de cutremurul de pămînt din 227—226.
COM AGENE/COMM AGENE
Regiune din Asia, situată în nordul Siriei, pe malul arept   al   Eufratului   (fig.   4,   p.   124),   mărginită   la Uc-     ă6-  9ApAT>OCIA   şi   Armenia,   la   vest   do   Ci-»a.  Rămîne,  în  timpul  întregii   perioade  elenistice, principat  guvernat  de   dinastia   Orontizilor,   care 11  dmtr"un  satrap  persan,  dar  care  adoptă rege ^ se elenizează ca şi vecinii  lor din Woi     '   Capitala    lor    era    Samosata    pe    Eufrat. Pune    -ANTIOH   l   ^abileşte   relaţii   cu   Roma   si ridice sanctuarul dinastic  de la  Nemrud
Dagh /               ce s
d8r» (P. 225; ii. 81).
COMEDIA NOUA
Continuă   Comedia  mijlocie,   care   înlocuieşte   în   s^ colul IV  Comedia veche  a lui  Aristofan şi a riva* Iilor   săi   (vezi   Civil,   gr.,  p.   336—337).  MENANDR\j este   iniţiatorul   ei   şi   principalul   reprezentant   (pje. sele   sale  sînt  compuse  între  321   şi  crea   291    anui morţii).   Alături   de   el,  sînt   citaţi   FILEMON  Dl^     l SIRACUZA,   înaintaşul   şi   rivalul   său,   Difilos   din     j Sinope, Mahon din Corint (care trăieşte la ALEXAN. DRIA)   şi   mulţi   alţi   poeţi   (peste   60),   dintre   care unii   compun  fiecare  peste  100  de  piese   (Menandry scrie   108).   Este  vorba   deci   de   o   producţie   uriaşă, care   se   dezvoltă   mai   ales   în   secolele   III   şi   n' Condiţiile   materiale   ale   reprezentaţiei   s-au   schim­bat:   corul,   care   rămîne   în   orchestra,   este   separat de actorii care se află pe tribuna prosceniului şi nu mai   joacă   nici   un  rol  în   acţiune:   el   se  limitează la interludii de cîntece şi dans între acte. Subiectele părăsesc cu totul actualitatea politică: este vorba de acum   de   o   comedie   de   intrigă,   ce   se   desfăşoară adesea în jurul unei  poveşti  de dragoste care inte­resează   prin   peripeţii,   prin   înfăţişarea   veridică   a obiceiurilor    şi    prin    accentul    asupra    caracterelor pozitive.  Dacă  s-ar  judeca după piesele  lui  Menan-dru,   tonul   dialogului   este   firesc,   uşor   şi   plăcut, evitîndu-se   limbajul   şi   ironiile   grosiere.   Influenţa filosofiei   contemporane   e   marcată   prin   preocupări morale,   sensibile   în   intrigă   (care   favorizează   îm­păcările   şi   se   încheie   de   obicei   prin   triumful  bi­nelui)    şi    în    detaliul    dialogului,    bogat    în    sen­tinţe   morale.   Această   literatură,   care   nu   mai   era direct  inspirată   de   evenimente,   depăşea   cadrul  ce­tăţii   şi   putea   lesne   interesa   alte   popoare   decît grecii  prin  ceea  ce  cuprindea  din   generalul  uman: de   aceea   e   transpusă din   abundenţă   în latină,  în secolul   II.   de   către   Plaut   şi   Terenţiu   (p.   377,  428 şi urm.; U. 209, 257).
'    CONSUL
Magistratură romană anuală, cea mai înaltă tn statul roman. Există doi consuli, cărora li se pot încre­dinţa şi misiuni în exterior, îndeosebi conducerea unui război. Ajuns la sfîrşitul mandatului său, con­sulului i se poate prelungi funcţia în caz de război sau în străinătate, cu titlul de proconsul.
COR
Grup de bărbaţi, de femei sau de copii care executa un cîntec oral, de obicei însoţit de dansuri. Un COT tragic sau comic este un element necesar în repre* zentaţiile de teatru; locul lui este în orchestra, spaţiu mai mult sau mai puţin circular, situat ^ faţa băncilor unde ?tau spectatorii, în timp ce ac"
•   se   află  pe   o   estradă  în   faţa   scenei   (proske-(p. 432 şi urm.).
CORIBANTI          .                  .  .           .,.„,„
TVvinităţi   masculine   de   origine   asiatica   al   căror lt    care   prevedea    dansuri    războinice    şi    mani-Sctâri   orgiastice,   este   practicat   la   Atena   din   se-oîul  al   iV-lea.   Ei   sînt   asociaţi   cultului   CIBELEI, Mama   Zeilor.
CORINT
Vezi Civil, gr., p. 48, voi. II, la acest cuvînt. în timpul epocii elenistice, Corintul joacă un rol important da­torită controlului Istmului pe care-1 exercita începînd cu   fortăreaţa   ACROCORINTULUI    (fig.    6,   p. 180). Una din „cheile Greciei", în secolul al III-lea, ca ur­mare a ocupaţiilor macedonene  (p.  129), pînă la cu­cerirea Acrocorintului  de către ARĂTOS în 243. Re­ocupat  de  macedoneni  în  224   (p.   145),  Corintul  re­devine liber în 196 (p. 166), dar e complet distrus de MUMMIUS în  146  (p.  197).  Cezar reînterneiază ora-  , sul în 44 transformîndu-1 în colonie romană (Colonia Laus lulia Corinthus), unde se stabilesc mulţi italici. Ea redevine acum una  din cele mai  importante  ce­tăţi ale Greciei.  Liga de  la  Corint  este  organizarea cetăţilor  greceşti   realizată   de   FILIP   AL   MACEDO­NIEI după victoria sa de la CHERONEEA (Civil, gr., p. 41). ALEXANDRU îi succede tatălui său ca şef al armatelor Ligii  (p.  24),  DEMEŢRIOS POLIORCETES încearcă s-o reînvie în folosul său (p. 91).
COROPEEA
Tîrg din Tesalia, situat în Magnesia, pe coasta Gol­fului Pagasetic (Golful Voios). Aici se află un sanc­tuar oracular al lui Apolo Coropaios. Depindea de cetatea DEMETRIAS (p. 483).
COS
Insulă din Dodecanes, în apropierea coastei anato-iiene a CARIEI (Halicarnas la nord, CNIDOS la sud) \n.Z- 4, p. 124). Populaţia era de limbă dorică. Pa-tu i H.IPOCRAT şi sediul unui important sanc-&f?-, . ^ Asklepios, ca şi a şcolii de medicină a J>Kiep;azilor, urmaşii lui Hipocrat (p. 491 şi urm., 52°; fig. 32, p. 495).
61
323 (p
-   regiunea muntoasă a Zagrosului (între Şi Ecbatana» fîS- 2. P- 43) împotriva căreia poarta ° campanie în iarna lui 324—
COSMETES
Magistrat atenian, însărcinat din secolul al IV-iea să conducă formarea efebilor. Funcţie anuala, cos-metes e asistat de zece sofronistai (p. 447).
CRASSUS
L. Licinius Crassus (114—53), unul din membrii pr;, mului triumvirat, alături de CEZAR şi POMPEI, ^ învins si ucis de părţi în bătălia de la Carrhae '(n
233).
CRATEROS
l. Ofiţer macedonean (în serviciul lui ALEXANDRU) care se distinge în numeroase rînduri în misiuni di­ficile  (p. 47.  54,  55). Participă la Nunţile de la Susa (p.  62),  apoi  aduce în Europa  pe veteranii  macedo­neni  (p.  63).  După  moartea  lui  Alexandru,  este de­semnat de egalii săi ca reprezentant al regilor (p,70) apoi îl ajută pe ANT1PATROS să obţină victoria de la Cranon în 322 (p. 73). Dar va pieri în anul urmă-tor într-o bătălie împotriva lui EUMENES (p. 77). La Delfi, în  spatele templului lui  Apolo, şi mai jos de teatru,   există   o   mare   nişă   zidită  care,  după  spusa unei  epigrame  de  zece  versuri  gravată  pe  eu, adă­postea un grup de statui de bronz pe care. Oateros le consacrase pentru a aminti că în timpul unei vî-nâtori de lei, în Siria, îl salvase pe Alexandru atacat de fiară. PLIN1U  si PLUTARH menţionează ca au­tori   ai   acestor   statui   (azi   dispărute)   pe   sculptorii LISIP si LEOHARES.
2. Fiul precedentului şi al soţiei sale FILA, fiica lui Antipatros. Cum FILA. după moartea acestuia, s-a căsătorit cu DEMETRIOS POLIORCETES, şi i-a dă­ruit un fiu, ANTIGONOS GONATAS, acesta din urmă şi Crateros erau fraţi vitregi, născuţi din aceeaşi mamă. Ei întreţin relaţii excelente şi Anticonos ii încredinţează lui Crateros paza CORINTULUI, punct strategic cheie (p. 136).
CRETA
Marea insulă (fig. 3, p. 74) este cunoscută, mai ales în epoca elenistică, pentru a fi furnizat armatelor S1 cetăţilor mercenari, ca şi baze navale pentru flotei6 lagide. Ea adăposteşte, de asemenea, piraţi în vre" mea lui M1TR1DATE (p. 218, 222—223). Stela ^tne: rară a unui mercenar cretan fii. 118). Ofranda adusa de un arcaş cretan lui SERAPIS (p. 372). Preoţi ere-tuni în relatarea lui EVHEMEROS (p. 502).
CRITOL AOS                                                             j
Filosof originar din Faselis, unul din cei trei nlpîn-^ ai   soliei  filosofilor  trimisă  la  Roma  de  atenient, 156—155   (p.   196).  El  aparţinea  scolii  peripatetici6 si-i combate pe stoici, apărînd învăţătura lui AH    ^ TOTEL    (p.    536).
rec,   originar  din   CNIDOS.   Medicul   regelui
CTESIAS
^heSenld  ARTAXERXE II  din 405 pînă  în  397;  în-
L            -. •  .       A ,r.i rt      Ł*y-»T»ÎŁi    r\     J'st.rtrî &    n     n&wilriv    / P/^T'ci'l^n t    î v-.
tors din Asia, scrie o Istorie a perşilor (Persika) in L de cărţi, astăzi pierdute, dar care sînt mult citate ^i folosite'de istoricii ulteriori (p. 51).
CTESIFON
Atenian care propune, în 330, poporului atenian să-i deeerneze elogiul şi o coroană lui DEMOSTENE, în semn de recunoştinţă pentru dărnicia si atitudinea ta politică. Oratorul ESCHINE se opune şi iniţiază un proces împotriva lui Ctesifon. Procesul nu e ju­decat decît 6 luni mai tîrziu, în 330, Eschine rostind cu acest prilej discursul împotriva lui Ctesifon, iar Demostene discursul Despre coroană (p. 57—58).
CUREŢI
Demoni ai vegetaţiei, de origine cretană, care dan­sează înarmaţi în jurul lui Zeus, după naşterea zeu­lui, pentru a acoperi cu zgomotul scuturilor lor, pe care le izbeau în cadenţă, «cîncetele noului-născut, .-iscunzîndu-l astfel de tatăl său Cronos. Cureţii sînt deseori confundaţi cu coribanţii (p. 408).
DAFNE
Sanctuar oracular al lui Apolo, lîngă oraşul AN-TIOHIA (fig. 4, p. 124). Aici se găsea Un izvor numit CASTALIA, ca la DELFI (p. 484).
*
DAMOFON
PAUTTPc°r din secolul al H-lea, originar din MESENA. ^AUSANIA menţionează mai multe din operele sale, toate m Pelopones: la Mesena (îndeosebi cele care se aflau în templul lui ASKLEPIOS; fig. 18, p. 410 în A ^' p- 412>' la AIGION în AHAIA şi mai ales nnin r°af ia' la MEGALOPOLIS si în sanctuarul Des-sruneii — LYCOSURA. S-au descoperit vestigiile D J* U1U1 ln marmură care reprezenta, la Lycosura, mam • (adică staPÎna), nume dat fiicei Dcmetrei, tiranS A* Demetra şi purtat, în afara lor, si de statuia i nytos (P- 486). în plus, Damofon restaurase de Firi- m Zeus de la OLIMPIA, realizată odinioară U]as, ale cărei plăci de fildeş se desprinseseră.
dul Peon-P^arbară  din   Balcani>  care  ocupa,  în  nor-
în regiuni    «Łalea suPerioară a rîului Axios (Vardar),
Wea Skoplje. DEMETRIOS II piere într-o în-
trebuie să
coDOMANOS/CODOMANUL
COU                ul iuv ALEXA         ^.
Ultimul f ^trap -al ArmeISior(  n 336 cu ajutorul MARE. A *°f *Łnui Ahememz jor m       ^^
de a urca pe ^"dantul   ga"^n^egsf pe fiul său Ar-tui  Bagoas   com^xE m oHOs g P       ^ înf  mt?
nează pe ^^ţtură pe Bagoas şi treo            ^ Dupa
Ies Darius îl inlatr,acedoneana (P- f .j»   2    p.   43)  şi
?eurînd inva-a n,ace                    ^2,^  gatrap.
înfringerile   de   la         de  BbSOS Ji          lce comise
Gaugamela,   este          peatru ^g^oua fiice şi f «d
(p. 46). ^^te   Mama, ^ia',,"enilor după bătălia S pentru Citate.             macedoaenuo         .^  (p.
it. 2M).
DECADB
AHMA
hme, de < ,
ţinut  poate iirm.). DEINOCRATES                          T   oraşului              cU.
sa   sculpteze              lui.
statuie uriaşa a res

'
Fig. 34. DELOS ÎN MIJLOCUL CICLADELOR Harta face să se înţeleagă bine cum Delosul, si­tuat în mijlocul Cicladelor (literal, insulele „formate în cerc"), ocupă o poziţie centrală ce favorizează încă de la începuturi rolul său de sanctuar comun al insu­larilor ionieni şi, în epoca elenistică, funcţia sa co­mercială de piaţă de redistribuire, în sud, Păros şi Naxos (aceasta din urmă cu solul cel mai fertil din Ciciade); Tinos la nord, Syra şi Myconos la est şi vest formează o adevărată coroană cu micul grup Re-neea-Delos, care sînt separate printr-un canal îngust (vezi îig. 28, p. 478). Intr-o epocă în care navigaţia comercială încerca să ocolească largul mării pentru a^se putea refugia într-un mic golfuleţ, în cazul cind vîntul se stîrnea pe neaşteptate, o atare situaţie era privilegiată.
DELOS
Mică insulă din Ciciade (fig. 34), sediul unui sanc 'Uar al i^ Apolo (vezi Civil. gr., p. 52, voi II), fiind considerată drept locul de naştere al zeului. Contro-ata mult timp de atenieni, ea devine independentă către 314 (p. 84). Suveranii elenistici îşi înmulţesc dci ofrandele (p. 123, 135, 479). încheie o convenţie sa rt^Ha cu etolienii (p. 141). In 166, Roma hotărăşte ^ber ^sula atenienilor tP- 179), care o declară port Atar>' f veea ce îi aduce o mare prosperitate (p. 180). 65 îuUă A de îlota lui MITRIDATE în 88 (p. 219), je-Qe piraţi în 69 (p. 223), insula Delos nu-şi mai
rzzG   o l f u l        V o l o s™
Fig. 35. DEMETRIAS
în fundul Golfului Pagasetic (Voios), in faţa aşe­zării moderne a oraşului Voios, Demetrios Poliorcetes întemeiază, după 294, cetatea care-i poartă numele. El strînge aici prin sinoecism pe locuitorii din Pa-gasai, veche cetate care ocupa aşezarea, din lolcos (antica cetate a lui lason şi Pelias, de unde a por­nit corabia Argo) şi din alte cîteva localităţi înve­cinate. Noua cetate devine capitala Confederaţiei magnesienilor. Ea este înconjurată de o incintă încă vizibilă pe teren, care o transformă într-un oraş atît de puternic încît, împreună cu portul, bine prote­jat, va juca (alături de Calcis în Eubeea şi de^Co-rint) rolul uneia din cele trei „chei ale Greciei". A fost deseori reşedinţă a monarhilor antigonizi. ln zidurile sale s-au descoperit un mare număr de stele, pictate (ii. 205), provenind din necropolă, care au fost refolosite ca material de construcţie în anii 192-"
191.
revine   niciodată  din   această  ultimă  încercare. gustori străini la Delos (p. 295; fig. 8, p.  296 şi 9, p.  298).  Case  din Delos (p.  397  şi urm.; fig. p.  398; ii.  58, 63, 97,  98, 99,  100,  156). Portul şi bările  (p.  479 şi urm.; fig.  28, p.  478). Palestra granit (fig. 24, p. 435; ii.  181,  188, 233). Cenotat Reneea   (p,    461).

enian, contemporanul lui DEMOSTENE, sus-duoă  CHERONEEA    (338),   alianţa   ATENEI  cu Sdonia (P- 73). După bătălia de la Cranon (322), tribuie la încheierea păcii  cu ANTIPATROS şi-i C°^d mnă la moarte pe DEMOSTENE şi HIPERIDE. Cu toate acestea, CASANDRU îl execută în 319.
nEMETRIAS
Cetate întemeiată de DEMETRIOS POLIORCETES în Vesalia în extremitatea Golfului Pagasetic (Vo­ios) în 294—293 (p. 99 şi fig. 35, p. 66, voi II). Prin­cipal centru al puterii Antigonizilor, una din „cheile Greciei", Demetrias controla sanctuarul lui Apolo Co-ropaios (p. 483). Stelele funerare pictate de la Deme­trias (ii. 1 93).
DEMETRIOS
Nume de bărbat foarte răspîndit în epoca elenis­tică, purtat de particulari ca si de principi. 1. D. Poliorcetes, fiul lui ANTIGONOS MONOFTAL-MOS, născut în c. 336, se căsătoreşte la vîrsta de 15 ani cu FILA, fiica lui ANTIPATROS şi văduva lui CRATEROS (p. 77). Participă la luptele duse de tatăl său în 315—314 (p. 84), cucereşte ATENA cu forţa de la CASANDRU, în 307, şi repurtează stră­lucite succese în Cipru, apoi adoptă titlul de rege; asediază în zadar Rodosul, dar face să se ridice ase­diul Atenei de către Casandru (p. 87 si urm,). A fost poreclit „Asediatorul oraşelor" (Poliorcetes). încearcă să reconstituie în favoarea sa Liga de la Corint în 302 (p. 91) si ocupă ACROCORINTUL. Participă la bătălia de la Ipsos (301). Fiica sa STRATONICE s-a căsătorit cu SELEUCOS (p. 96). D. recucereşte Atena m 294 şi este proclamat regele Macedoniei. Acum întemeiază DEMETRIAS. Dar, în 288, este alungat am Macedonia de PIRUS (p. 100) şi trece în Anato-iia. unde este luat prizonier de SELEUCOS, care-1 une la curtea lui pînă la moarte (283) în captivitate 2 D TT(P' - 101)> Portretul său monetar (ii. 26). r'prt • fiul lui Antigonos Gonatas, este rege al Ma-ceaoruei din 239 pînă în 229. Domnia lui este difi-^a (P. 140—141).
re™ ,fel -Frumos' fiul lui D- Poliorcetes, vine la Ci-sători a moartea lui MAGAS (250) pentru a se că-ucis d'CU ?r.mîesa m<>Ştenitoare BERENICE, dar e ME (p 'iifif1011^ Că 3 sedus"° Pe re§ina mamă APA-
domnestPS<iter' rcfiele Siriei' fiul lui SELEUCOS IV, ipotetio ai J62 pînă în 15° <P- 186—187). Portret o D IT a^T.acestui suveran (ii. 74).
1-' fiul mai mare al lui D- L Soter. re-7a lui ALEXANDRU BALAS regatul şi domneşte pînă la moartea sa, în
Părintesc
125, dar petrece mai mult de zece ani ca ostatoc ia părţi (p. 186 şi urm.).
6.   D.,  fiul  mezin  al  lui  Filip  V al  Macedoniei,  exe.. cutat din ordinul tatălui său (p. 174).
7.  D. din Bactriana, fiul lui EUTYDEMOS, domneşte în Bactriana la începutul secolului III pînă cînd uzur­patorul EUCRATIDES îi ia locul (p. 186).
8.  D. din Faleron, filosof şi retor atenian, elev al l^j Aristotel.  Casandru  îi  încredinţează  guvernarea  Ate­nei   din   317  pînă  în   307   (p.   80).   Alungat  de  Deme~ trios   Poliorcetes,   merge   la   ALEXANDRIA   pe  lîngă PTOLEMEU  I,  unde rămîne pînă  în  280.  Aici  ajută la   constituirea   bibliotecii  (p.   52G).   în  timpul   guver­nării sale la Atena, el dă o lege prescriind luxul ex­cesiv   al   mormintelor,   fapt   care   pune   capăt   activi­tăţii  atelierelor de sculptură specializate în stele fu­nerare.
9.  D. din Faros, aventurier grec a  cărui activitate în ILIRIA  provoacă  primul  război  macedonean   (p.  i5iţ 154 şi  Urm.).  Polibiu îl  descrie  ca  geniul  rău  al lui FILIP V.  Ucis în  214, în timp  ce ataca  MESENA.
10.  D. din Skepsis (oraş în Troada) redactează în se­colul  al  II-lea  o  Periegeză a  Troadei  (p.  466),  ca şi un comentariu foarte amănunţit al „Catalogului tro­ienilor" din Iliada (II, 816 şi urm.).
DEMOCRIT
Filosof originar din Abdera (vezi Civil, gr., p. 342). Doctrina materialistă pe care o propagă e reluată de EPICUR (p. 541).
DEMOS
Cuvînt grecesc însemnînd „popor". Un cult al Demo-
sului e instituit în anumite cetăţi (p. 512).
DEMOSTENE
Orator atenian ostil Macedoniei (vezi Civil, gr., p. 347). Activitatea sa împotriva lui ALEXANDRU (p. 26, 57 şi urm.); moare în 322, la Calauria (p. 74).
DEMOTICA
Se numeşte astfel (adică „populară") o scriere hiero­glifică, dar foarte simplificată, folosită în mod cu­rent în Egipt sub LAGIZI, îndeosebi pentru a tran; scrie contractele între particulari (p. 345). Aceasta scriere cursivă se distinge de cea hieratică, o scriere sacră folosită de preoţi, şi de hieroglifica propnu-zisă, care este rezervată pentru gravarea textelor Pe monumente.
DESPOINA
Termen   grec   însemnînd   „Stăpîna",  prin   care
dienii desemnau divinitatea principală a sanctua
T TfOSURA   (p.   486).   Ea   este   asimilată   Corei-. fiica Demetrei.
care serveşte ca semn distinctiv pentru (p. 336 şi ii 7$, 131).
lA
nîADOHl                  „   ,                 ....     .           ,     ,.
Tprrnen grec însemnmd  „succesorii"  şi  care în  lim-h iul istoricilor desemnează pe moştenitorii imediaţi f lui  Alexandru  cel   Mare   (p.   70).  Este  totodată  şi titlu la curtea LAGIZILOR (p. 349).
DIAGRAMMA                                  ,*-..,.
Termen grec desemnind un regulament amănunţit redactat şi impus de autoritatea regală (p. 346).
DIDYMAI
Sanctuar oracular al lui Apolo, situat la circa 20 de km sud de Milet (fig. l, p. 31). Templul, distrus de perşi în 494. în timpul revoltei din lonia, este în­locuit de clădirea uriaşă din care supravieţuiesc si azi ruine impunătoare (p. 419 şi urm.; fig. 21, p. 420 şi 22, p. 421; U. 107—113).
DIFTERE
Piei de capră tăbăcite pentru a servi ca suport de scris în epoca arhaică (vezi Civil, gr., p. 324), teh-nică reluată ulterior odată cu pergamentul (p. 527).
DINAST
Termen foarte general; el desemnează orice principe
sau conducător ce scapă oricărui control.
DIO CASŞIUS
Istoric originar din NTCEEA. Trăieşte în a doua ju­mătate a secolului II şi la începutul secolului III e.n. (consul în^ 229 sub împăratul Severus Alexander). Re­dactează în greacă o Istorie romană in 80 de cărţi, . am care s-a păstrat o mare parte.
DIOCLES DIN CARYSTOS
Medic contemporan cu Alexandru cel Mare şi elev « lui ARISTOTEL (p. 520—521). Dar această dată e controversată Ş[ el a aparţinut probabil unei gene-tavu anterioare.
S91*» DIN SICILIA Ia
ongil?ar din AGYRION, în Sicilia, care scrie,
,                 ,
D iui Cezar Şi  Augustus, o istorie universala Pilatn    Blblioteca istorică (p. 16 şi 29). Este un com-Ronîa   C01?ştiinc.ios care a citit şi a călătorit mult (la clar    i?l ^  ?giPt)-  El  încearcă  să  dea un  rezumat al  principalelor  evenimente,  îndeosebi   militare,
fără a căuta să analizeze cauzele profunde, dar c\i intenţia de a desprinde discret lecţii de morală (p. 505). Manifestă interes pentru etnografic si pen_ tru minunile lumii (p. 467) si subliniază cu precă­dere caracterul neaşteptat al unor evenimente în, scriindu-se astfel în tradiţia paradoxografiel. Stilm său este lipsit de afectare şi reflectă folosirea cu­rentă a limbii elenistice (koine).
D1ODOR PERIEGETUL
Atenian care, la începutul secolului al III-loa, com­pune lucrări de periegeză despre ATENA si Attica (p. 464).
DIODOT
1.  D. I, satrap al BACTRIANEI (fig. 2, p. 43) c:are ia titlul de rege în timpul lui SELEUCOS II (p. 126).
2.   D.  II,  fiul  si  succesorul precedentului.
3.  D.   TRYFON,   ofiţer  rebel   al  lui  DEMETRIOS  II, regele Siriei (p. 188—189; U. 75).
DIOFANTE DIOFANTOS DIN SINOPE
Strateg grec în serviciul lui M1TRIDATE EUPATOR
(p. 215).
DIOGENE
1.  D.  din Sinope, filosof  cinic  din secolul  al  IV-lea, veritabil   întemeietor   al   cinismului,   poreclit   Cîincle (Kyon) din cauza refuzului oricărui confort si orică­rei   convenţii.   O   întreagă   legendă   se   ţese  în  jurul său şi îndeosebi anecdota întîlnirii sale cu ALEXAN­DRU (p. 538—539).
2.  D.  din  Oinoanda   (în  LICIA)  pune  să  se  graveze, în secolul al II-lea. textele lui Epicur pe pereţii unui portic,  în  scopul  de  a-i  lămuri  pe  vizitatorii  cetăţii sale  (p.   542).  Descoperirea  lor  este  de  o  importanţa deosebita pentru studiul doctrinei.
3.  D. din SELEUCIA pe Tigru, filosof stoic din seco­lul al II-lea, elevul lui HRISIP  (p.  540).  Face parte din solia trimisă în 156 — 155 de ATENA pe lîngă se­natul roman (p. 196).
DIOIKETES
Termen grec însemnînd „administrator". Desemnează îndeosebi pe funcţionarul ce răspunde de administra" rea finanţelor în monarhia lagidă (p. 350).
DÎON
Oraş   din  sudul   Macedoniei,   pe   rîul   Helikon,
în nordul Olimpului (fig. 3, p. 74).
D ION ÎS CEL BĂTRÎN         .
Tiran al Siracuzei, născut către 430, mort în 36
Civil, gr., p. 126).
2! 7
CEL TlNÂR
-•l si succesorul precedentului, domneşte din 367 pînâ in 344 (vezi Civil, gr., p. 133).
DTONIS TRACUL
r --«naţie din Alexandria, elev al lui ARISTARH, au-t l ui 'celui mai vechi manual de gramatică si de li­teratură cunoscut (p. 536).
niONYSIACI (ARTIŞTI)
La începutul secolului III se constituie în lumea «reacă asociaţii de artişti sau tehnitai dionysiaci. Ele reuneau comedianţi, dansatori, muzicanţi, poeţi, sub patronimul lui Dionysos, pentru a-si da concursul la serbările zeului. Beneficiau de privilegii şi de ono­ruri conferite de cetăţi sau suverani. Aceste grupuri se deplasau frecvent dintr-un oraş într-altul. Au fa­vorizat mult dezvoltarea teatrului elenistic (p. 429).
DIONYSOS SKYTOBRAHION
Zis şi Dionys „Braţ de piele". Mitograf din Alexan­dria (secolul al II-lea) a cărui lucrare, scrisă în spi­rit evhemerist, a fost din plin folosită de DIODOR DIN SICILIA în primele cărţi ale Bibliotecii isto­rice (p. 503).
DISTIH ELEGIAC
Formă  poetică   compusă   dintr-un   hexametru   si   un
pentametru  dactilic,  folosită  adesea  în  epigrame.
DITIRAMB
Poem coral specific cultului lui Dionysos (vezi Civil.
gr., p. 329).
DODONA
Sanctuar al lui Zeus în munţii EPIRULUI (fig. fi, P- 180), la circa 20 de km sud de lanina. Aici se afla un oracol foarte vechi (vezi Civil, gr., p. 24f) si urm.). Sanctuarul cunoaşte o prosperitate deosebită în se­colul al III-lea, sub PIRUS şi după el (p. 465 477; "S. 27, p. 466; ii. 2, 207).
DOREA
Cuvînt  grecesc  însemnînd    „cadou".    Desemnează   în -        Un  Domeniu cedat de rese în folosinţă unui (p. 366 şi urm.).
DORIDA
t0rj 71 din
din Grecia centrală  (Łig.  6, p.  180), pe pan-miazăaoapte  ale  Parnasului,  ai   cărei   locui-11 câ aici era locul de P°rnire al tuturor dorice. Mica cetate Kytenion făcea parte (P. 309 şi urm.).
DORIKTETOS
Termen grec însemnînd „cucerit prin lance". Se aplică teritoriilor cucerite de ALEXANDRU şi 'de monarhi; elenistici (p. 28, 33S—339; fig. 2, p. 43).
DOSON
Vezi ANTIGONOS.
DRAHMA
Unitate de greutate care serveşte şi ca unitate mo netară. Greutatea sa variază după sistemele de mă­sură, în Attica drahma cîntărea ceva mai mult de 4 grame. Se bat monede de argint de una, două sau patru drahme (drahma, didrahma, tetradrahma), rare­ori de valoare mai mare (decadrahrna, spre exemplu). Subdiviziunile se bazează pe un obol (1/6 din drah­mă). Moneda de argint serveşte la tezaurizare si la plăţile importante; ea poate circula de la o cetate la alta. în interiorul cetăţii plăţile curente se fac în monedă de bronz.
DRAMA SATIRICA
Piesă cu un caracter tradiţional în cadrul serbărilor lui Dionysos. în cadrul ei intervine întotdeauna un cor de satiri care îi conferă un ton vioi. în concursu­rile dionysiace de la Atena, în epoca clasică, tra­gediile, grupate în trilogii, erau de obicei însoţite do o dramă satirică. Personajul Paposilen (ii. 181) face parte din acest gen de piese.
DYRAHIUM
Cetate greacă pe coasta illră a Adriaticii (fig. 5, p. 149), azi Durazo. Acest nume e dat oraşului în epoca romană, înainte el se numea EPIDAMNOS. Este unul din punctele de debarcare ale romanilor în Balcani şi, împreună cu APOLONIA din lliria, punctul de plecare al VIEI EGNATIA, care ajungea la Tesalonjc, de-a lungul munţilor, fiind una din marile căi de cir­culaţie in timpul imperiului.
EACIZI
Descendenţi ai lui Eac. Acest erou era fiul lui şi al nimfei Egina, eponima insulei. Fiul său, Teia-mon. este tatăl marelui Aiax, iar celălalt fiu, tatăl  lui  Ahile.   Urmaşii  lui  Ahile  îşi  ziceau, Eacizi; acesta este îndeosebi cazul lui PIRUS din ALEXANDRU   CEL   MARE   se   înrudea   cu   ei mama sa OLIMPIADA (p. 24, 103).
Prin
f Stutie  răspîndită  în  cetăţile  greceşti  şi  bine  cu-
nscută îndeosebi  la  Atena  (vezi  Civil,  gr.,  p.  156).
«noul ei este formarea  morală şi educaţia fizică a
erilor între 18 şi 20 de ani, care se numesc efebi,
ţ    r'idrul unui  fel  de pregătire  militară ce  se face
Jn gimnaziu (p. 439, 447).
EFEMEBIDE/EPHEMERIDES
jurnal al acţiunilor regelui, ţinut de un arhivar la unii suverani elenistici şi îndeosebi pe lîngă ALE-VANDRU unde responsabilul acestei cronici coti­diene era EUMENES din CARDIA (p. 29).
importantă cetate din lonia, situată în cîmpia Cais-tr'ului (Vezi Civil, gr., 246) (fig. l, p. 31). Port în an­tichitate, el se află azi la mai mulţi kilometri de mare. L1SIMAH încearcă să schimbe numele ora­şului, dar metonomasia nu e de durată. Sanctuarul Artemidei, al cărui templu e reconstruit, după in­cendiul din 356, eu sprijinul financiar al lui ALE­XANDRU. Monedă din Efes (ii. 187).
EFYRA
Localitate  din  EPIR,  sediul  unui  oracol  al  morţilor
(p. 419, 485).
EGNATIA (VIA)
Drum construit de trupele romane, fără îndoială în a două jximătate a secolului al H-lea î.e.n., pentru a lega de Tesalonic şi de provincia Macedonia portu­rile ilire din Adriatica, EPIDAMNOS (Dyrahium) şi APOLONIA din Iliria (fig. 5, p. 149). Originea nume-lui Egnatia este controversată (p. 195, 260).
ELEFANŢI
Grecii şi macedonenii cunosc prima dată elefanţii în-fruntînd armata lui Poros în 326 (p. 52, 53). Elefanţii obţinuţi de SELEUCOS de la CIANDRACUPTA (p. °6) joacă un rol decisiv în bătălia de la Ipsos (p. 92). MosHi de PIRUS în Italia (p. 130) şi de AN-I împotriva galaţilor în 275—274 (Bătălia ele-vezi a. 120). Sacrificarea a patru elefanţi lui după lupta do la RAFIA (p. 427). Vînătoare de în Africa sub Lagizi (p. 451).
attică, sediu al sanctuarului celor două zeiţe, Şl Core (vezi Civil. 'gr.'.t p. 244—245). Un car-Alexandria poartă acest nume  (p. 485).
73
om irvf prin  c^re  se  acordă  unui  sclav  condiţia °m hber. Acte de eliberare (p. 273).
ELIS
Oraş  principal din  Elida,   Diluat  în cttnpie,  la  iesi_ rea văii rîului Peneios, care coboară din Munţii Af~ eadiei   (îig.   6,   p.   100).   Eleenii   controlau   sanctuarul Olimpiei şi organi7.au Jocurile olimpice. Filosoful pţ RON era originar d m Elis (p. 537).
ENYALIOS
Epitet al lui Ares, zeul războiului (p. 322—323). Acesta era probabil iniţial numele unui alt /eu, caro se confunda în continuare cu Ares.
EPAMINONDA
Vestit general teban (vezi Civil. grM p. 60, voi. U).
EPICLESIS
Epitet ritual al lui Zeus. Face parte, în ochii credin­ciosului, din personalitatea divină şi marchează ca­racterul local at fiecărui cult (p. 474).
EPICTET
Filosof stoic originar din Hierapolis, în Frlgia. Fost sclav, el trăieşte la Roma ca libert. Proscris de îm­păratul Domiţian, se retrage la Nicopolis Ungă Ac­ţiuni), unde are ca audient, la începutul secolului II e.xi., pe istoricul Arrian. Acesta redactează către 130 notiţele luate de el la lecţiile lui Epictet precum şi un manual cuprinzînd esenţa învăţăturii dascălu­lui său. M ARCUŞ AUREL1US îl foloseşte.
EPICITR
Atenian, fiul lui Neocles, născut în 341 la Samos. Intre 327 şi 324 urmează la Teos, în lonia, lecţiile unui filosof, Nausifanes, care îi predă învăţătura lui E>e-mocrit. Din 323 pînă în 321 este efeb la Atena, în acelaşi timp cu viitorul poet comic MENANDRU. Pe­trece apoi o vreme la COLOFON şi predă la Mitilcne şi la Lampsacos înainte de a reveni la Atena, în 307— 306, cu discipolii săi. De atunci trăieşte în grădina pe care a cumpărat-o, înconjurat de prieteni, ducîno o viaţă frugală şi suportînd cu o resemnare ^°f°' fică crudele suferinţe alo bolii care-1 răpune în 270 (p. 503—504, 541—542; ii. 201).
EPIDAMNOS
Cetate greacă din îliria, pe coasta adriatică (fig- '--'t P' 149), întemeiată in secolul al Vll-lca de Corciră- b'a numit mai tîrziu DYRAHIUM.
EPIGON'OI
Cuvînt grec însemnlnd „urmaşi". Era titlul 'uno'lrre,y)ei pei arhaice din ciclul teban, relatînd cucerirea "^jj de fiii sau „epigonoi" ai celor Şapte care eşuas
• +„*  lor   în  aceeaşi încercare.  Se aplică în ace-"l™ Snasitor imediaţi-ai dtodohttor (p. 70).
Inai laşi
jrplGRAMA
Cuvîntul,  care  înseamnă  propriu-zis  „inscripţie",  de­semnează îndeosebi o inscripţie metrică în versuri, un ooem  compus   pentru   a   fi   gravat,   dedicaţie  versifi­cată sau epitaf (p. 507). Au existat, de-a lungul anti­chităţii, poeţi care au cultivat genul epigramei, care capătă   o   dezvoltare   considerabilă • în   epoca   elenis­tică   (p.   533—534).   Unii   scriitori,   ca   POSIDIP   DIN PELA, erau cunoscuţi ca „poeţi de epigrame" (p. 533). S-a  descoperit  un   număr   foarte  mare  de  texte  în­scrise, pe care epigrafiştii le adună în culegeri spe­ciale.  încă  din  antichitate,  erudiţii   au  compilat  flo-rilegii   («au   antologicii)   de   epigrame,   unde   se   aflau alături   texte   care   fuseseră   efectiv   înscrise   şi   mici poeme compuse  după modelul epigramelor, pe teme foarte  variate:   astfel   Coroana,  culegere  datorată   lui MELEAGRU din Gadara, el însuşi autor de epigrame (spre  70 î.e.n.).  Aceste  florilegii  au  furnizat  subiecte erudiţilor bizantini care au recopiat si clasificat miile de epigrame, din care esenţialul este cuprins în ma­nuscrisul Antologiei Palatine, care datează din seco­lul X sau XI.
EPIMELET
Literal: „cel care se îngrijeşte de...". Magistrat sau funcţionar cu o sarcină specială. Termenul este foarte vag şi a desemnat felurite responsabilităţi, în epoca diadohilor epimeletul regilor este un fel de regent al lui FILIP ARIDAIOS, bolnav mintal, şi al copi­lului ALEXANDRU IV (p. 78). Epimeletul ATENEI (P. 80).
EPIR
întinsă regiune muntoasă a Greciei continentale, de-lT}Ltată la vest de Marea Ionică, la nord de ILIRIA (Albania actuală), la est de Macedonia si Tesalia, la sud de Etolia (fig. 10, p. 305). Populaţia era împăr­ţita m mai mujte triburi, printre care moloşii. In interior, sanctuarul foarte vechi de la DODONA îi
«trăgea pe greci pentru oracolele sale (p. 260). Regii ioioŞ]lor  susţineau   că   se   trag   din   Pirus,   fiul   lui PTAr»A       erau   alia^   cu   regele   Macedoniei:   OLIM-epirot^'   mama   lui   ALEXANDRU   CEL   MARE,   era CLŁQP 'P-  8°)-  Alexandru Molosul  se  căsătorise  cu toi p;     TRA- sora lui Alexandru cel Mare. Domnia DntUS ^307~272) constituie pentru Epir o perioadă u         si prosperitate (p. 93 şi urm., 129 şi urm.).
•:- „..« ilare scrie scrisori". Şef al serviciului de i la curtea Lagizilor (p. 351).
EPONIM
Cel care du numele său unui oraş, unul sanctuar unui grup social sau unui an. In cetăţile greceşti, se numea astfel persoana (un magistrat sau zeu) al că­rei nume serveşte pentru a desemna anul în calen­darul local (p. 291),
ERASISTRATOS
Medic vestit din secolul III, originar din Ceos. Joacă un rol în povestea STRATONICEI (p. 520). Predă ia Alexandria (p. 521).
EHATOSTENE
Scriitor şi savant originar din CIRENE (secolul ti[) Mai tînăr decît C/VLIMAH, este elevul său la Cirene' ca şi gramaticul cirenian Lysanias. Pleacă apoi la ATENA, unde urmează lecţiile stoicului ZENON. PTO-LEMEU III îi încredinţează educaţia fiului său şi con­ducerea Bibliotecii din ALEXANDRIA. S-a remarcat în acelaşi timp ca poet, istoric, filolog, matematician si geograf (p. 523 si urm.).
ERETRIA
Cetate  din  Eubeea.   vecină  şi  rivală  cu  CALCIS (p.
261 şi fig. 6, p. 180).
ESCHIN'E
Orator atenian, adversar al lui Dcmostcne (vezi Civil, gr., p. 348) pe care îl înfruntă xiîtima dată în 330, în procesul împotriva lui Ctesîfon (p. 57—58).
ETESIENE (VlNTURI)
Vînturi  din  nord,  destul  de puternice,  care  suflă în
timpul verii în Marea Egee.
ETNICO N
Adjectiv care, în limbajul curent, însoţeşte numele unui cetăţean grec pentru a indica cetatea din care provenea (p. 276).
ETOLT\
Regiune muntoasă din Grecia continentală, delimitată la nord de Epir, la vest de Acarnania, la sud do Go\-furile Patras şi Corint, la vest de Locrida Ozole S1 sudul Tesaliei (fig. 10, p. 305). Partea de coastă,- m sud-vest, prezintă două cîmpii aluviale destul de fer" tile în văile joase ale rîurilor Ahelous si ?^veno (p. 132, 260. 307).
FTOLTANA (LIGA)
P. 132 şi urm.; p. 307 si unn.; fig.  10, p. :10~>,
EUCLIDE                                                                        ul
Matematician contemporan cu PTOLEMEU I. Autor Elementelor (p. 518).
care  preia  puterea  regală  în  BAC* in c.  170-160 î.e.n.  (p.  185;  H.  45).       -
rrTDOXlOS DIN CNIDOS
Matematician   V   astronom   din   secolul   IV   (p.   523-
524).
r T TF A N TOS
Filosof originar din Olint. Prietenul lui ANTIGONOS rONYTAS' căruia îi dedică tratatul Despre regali­tate (p. ^140). Scrie şi lucrări istorice şi tragedii.
EUFRANOR
pictor şi sculptor din secolul IV, renumit prin marile sale tablouri de bătălii (p. 560).
EUHESPER1DES
Cea mai occidentală dintre cetăţile greceşti din CI-RENAICA (azi Benghazi). PTOLEMEU III trebuie să trimită împotriva ei o expediţie militară după 246. Atunci îi impune schimbarea numelui; oraşul se nu­meşte de acum înainte BERENTCE (p. 372—373; fig. 33, p. 5G, voi. II).
EUMENES
Grec din Cardia {în Chersonesul Tracici, azi peninsu­la Galipoli). Serveşte pe lîngă ALEXANDRU ca arhi­var şi şef al cancelariei (p. 29). După moartea regelui, primeşte satrapia CAPADOCIA şi se află de partea lui PERDICAS în conflictul care-1 opune pe acesta din urmă lui PTOLEMEU (p. 76). Dă dovadă de cali­tăţi militare neaşteptate şi-1 învinge pe CRATEROS, care moare în luptă (p. 77). Rezistă mult timp lui ANTIGONOS MONOFTALMOS (p. 78, 82), înainte de a fi învins, trădat de soldaţii săi. Predat şi con­damnat la moarte (p. 83), rămîne credincios pînă la capăt dinastiei ArgeaziJor. PLUTARH i-a consacrat una din Vieţi.
EUMOLPIZI
Una din ce!P  două  familii   din  ELEUSIS  din   cadrul 7Se rccrutau Preoţi care vegheau la celebrarea dia  rîndul   Ior  era   ales  hierofantul   (vezi t 9,r'î p' 244>-    Un pumolpid a fost consilierul re-s al lui PTOLEMEU I (p  485).
11 LIS1MAH, care, în cinstea ei, schimbă in Eu-ia numele oraşului SMIRNA (p. 370).
77 î* rjmnnST din'9ACTRIANA. Către 230, îl răstoarnă OU1  Şi-i ia locul, în timpul Anabazei Iui AN-
TIOH III, el trebuie să recunoască autoritatea regehr seleueid (p. 161). La îaceputul secolului al îl-lea arl       ' drept succesor pe -fiul său DEMETRIOS II care e în!
vins şi ucis, 20 de ani mai tîrziu, de EUCRATIDE^
(p. 185).
EUTYHIDES
Sculptor din Siciona, elevul lui L1SIP; autor al sta-
tuie Tyhe din Antiohia (p. 505; ii. 64).
EVERGETES
Termen grec însemnînd „binefăcător". Desemnea/u per­soanele, cetăţeni sau străini, care au adus servicii cetăţii si care sînt răsplătiţi prin onoruri (p, 284). Epitet laudativ, adăugat ia numele lui PTOLE-MEU III (p. 119) si PTOLEMEU VIII EVF.RGE-TES FYSCON (p. 206).
EVHEMEROS
Mitograf din MESENA (sfîrşitul secolului ui IV-lea — începutul celui de-al 111-lea, autorul unei Po-vestiri sacre care exercită o mare influenţă asu­pra istoricilor si mitografilor ulteriori (p. 50^—503).
EVREI
Atitudinea lor potrivnică faţă de elenizare sub do­minaţia seleucidă (p. 184). Revolta din secolul al IMea (p. 184 şi urm.). ALEXANDRU I AN Al (p. 210). Pompei la Ierusalim (p. 229). Regatul lui HE-RODES cel MARE (p. 239).
EXEDRA
Bancă de piatră în semicerc saxi în fornru literei pi al cărei spătar poate servi drept soclu pentru statui. Prin extensie, sală semicirculară sau rec­tangulară deschisă pe o latură şi înzestrată _cu bănci. Se află îndeosebi în gimnazii (p. 4:H, 471).
EXEGETES
Persoană  cunoscătoare  în   materie   de   religie,  căreia
i  se  cere  să  explice  sensul  semnelor  sau  ;»1  oraco-
lelor, ca şi conduita  de urmat cu privire  la zei (P-
485).
FALANGA                                                              ^
Formaţie   strînsă   de   hopliţi   (infanterişti   grei)   8r sau macedoneni (p. 449 — 450).
FALERA                                                              i co
Podoabă  de  metal  în  formă  de  disc,  în   generai ^ incrustaţii,    care    se    aşază    pe    hamul    cailor 322— 323>.
Fig. 36. FARUL DIN ALEXANDRIA (după Thiersch, P/iaroi', frontispiciu)
Desenul reconstitutiv dă o idee exactă despre acest uimitor monument, cu atît mai impresionant prin înălţime (circa 100 m deasupra nivelului mării) cu cit se înălţa pe o coastă joasă. Masa primului etaj atrage atenţia în detrimentul etajelor 2 şi 3, care nu apar deloc, pentru cel care priveşte monu­mentul de aproape, decît ca un soclu înalt pentru a purta statuia lui Zeus „care supraveghează portul41 (vezi ii. 158, 159, 161 si 245). O incintă pătrată (re­prezentată aici întx'-o manieră puţin fantezistă), tre­buia să înconjure esplanada unde se înălţa turnul pe insula Faros. Podul pe arcade, în dreapta, este ipotetic. Digul Heptastadiului, care lega insula de ţărm, era mult mai larg (circa l 200 m) şi nu este vizibil pe această imagine luată dinspre mare, din cauza construcţiilor de pe insulă, exact în dreapta. în stingă, intrarea marelui port: el se numea trecerea Taurului şi este menţionat în epigrama lui Posidip din Pela (p. 416; vezi planul Alexandriei, p. 393).
FĂLOS
Sex masculin. Reprezentarea sexului erijat, folosită »n cultul lui Dionysos sau servind de apotropaion. *& anumite ceremonii are loc o procesiune a falu-suiui sau /alo/oria (p. 488, 506).
FAR
din   ALEXANDRIA   (p.   416  şi  urm.;   fig.   35;
i, - W
FARNABAZOS
rap
150, 245).
din   Asia   Mică   la   sfîrşitul   seeo-,.    V-lea   şi   la   începutul   celui   de-al   iV-lea
,           ?-epot al precedentului şi  nepot al lui MEM-
rea Ee       ROPOS-  Comandă  flota  persană  în   Ma-s^e dupâ moartea lui Memnon şi înregistrează
aici  succese pînă rînd  căderea  Tirului  1-a  lipsit de orice  bază în  Imperiul  ahemenid   (p.  37).
FARNACES
J.  Rege al  Pontului,   fiul   lui  MITRlDATE  U]   (rirca
185—170).   El   poartă   în   183—179   un   război   noizbu-
tit  împotriva    vecinilor   săi   si    trebuie    sa-şi    pără-
sească  stăpînirilo   (p.   214 — 215).
2.   Fiul   lui   Mitridate  Eupator.   Se  revolta   împotriva
tatălui   său  în   63  si  o  recunoscut  de  POMPEI  rege
«l   Bosporului   cimerian.   Caută  mai   tir/iu  să   recu-
cerească  Pontul,   e  învins   de   Cezar   în   52   şi   ucis
la întoarcerea sa în Regatul  Bosporan  de  un  gene-
ral rebel (p. 227, 235).
FARSALOS
Oraş din Tesalia (fig. 3, p. 74), în apropierea căruia
CEZAR îl învinge pe POMPEI în  48   (p.  234).
FAYUM
Mare oază în vestul Nilului, pe malurile lacului Moeris, la circa 70 de kilometri de Cairo (fig. 2, p. 43). In timpul LAGIZILOR s-a extins aici dezvol­tarea agriculturii (p. 366).
FILA
Fiica lui ANTIPATROS şi sora lui CASANDRU, este mai întîi soţia lui CRATEROS. apoi, rămînînd văduvă, se căsătoreşte cu DEMETRIOS POL1OR-CETES, mult mai tînăr decit ea. îi rămîne soţie credincioasă de-a lungul întregii existenţe zbuciu­mate a acestuia. Ii dăruie un fiu, ANTIGONOS GONATAS şi moare în 288 (p. 77, 100).
FILADELFIA
Aglomeraţie la marginea oazei FAYUM în Egipt, unde se afla proprietatea diozkeie-ului APOLO-NIOS (p. 366, fig. 2, p. 43).
FILE
Insulă de pe Nil, la sud de Asuan  şi de prima ca-
taractă; aici se afla sanctuarul lui Isis (p. 468).
FILEMON
Poet   comic   reprezentant   al   comediei   noi,   origiîiar
din Siracuza  (sau din Soloi).  Primeşte cetăţenia ate-
niană în 306. Mai vîrstnic   decît 'MENANDR^. *" supravieţuieşte şi trăieşte aproape 100 de ani. /*
compus circa 100 de piese.   PLAUT 1-a imitat i» mai multe piese (p. 430).
FILETAIROS
Ofiţer macedonean  in  serviciul  lui  L1SIMAH; ^   ' 8
meiazâ    la    PERGAM    dinastia    Atalizilor    tfiiIM
totuşi titlul  de  rege).  Luptă  împotriva  gala-(P- 123
onp si gramatic, originar din COS (se întîlneşte şi forma1 Filitas). Preceptorul lui PTOLEMEU II FILA-DELFOS. Are drept elevi pe eruditul ZEiVODOT si pe poetul TEOCRIT. Moare în insula Cos. A re­dactat o culegere de Glossui (cuvinte si expresii nre) si a compus poeme care au deschis calea lui CAL IM AH şi- APOLONTOS din RODOS (p. 534),
FILIP
Nume  de   bărbat   foarte   răspîndil,   îndeosebi   în   di-
nastia  Argeazilor şi  Antigonizilor.
1.  F. II  al Macedoniei,  tatăl  lui   ALEXANDRU  CEL MARE. Domneşte din 359 în 336 (p. 23 si urni.; vezi Civil gr., p. 135 şi urm.).
2.   F.   III   Aridaios,    fiul   bastard    al    precedentului, înapoiat mintal.  Domneşte  împreună  cu  nepotul  său ALEXANDRU  IV din 323 pînă în  317 şi e  condam­nat  la   moarte   din   ordinul   OLIMPIADEI   (p.   69   şi urm., 80—81).
3.  F. IV,  fiul mai  mare  al  lui  CASANDRU, îi  suc­cede  tatălui   său  în.   390   şi   moare   după   un   an   din cauza bolii.
4.  F. V, fiul  lui   Demetrios  II,  născut în  238,  rcgelf Macedoniei din  221  pînă în  179. Determinat să  intre în   conflict   cu   Roma,   e   învins   la   Kynoskefalai   în 197   (p.   146,   153   şi  urm.,   162   şi   urm.,   108,   1H9,   173. 363; U. 36).
5.  F. I  al Siriei,  fiul  lui   ANTIOII  VIU.  care-şi  dis­pută puterea  cu   fraţii  săi   (din   94  pînă  în   83,  anuî morţii).
6-   F.   II   al   Siriei,   fiul   precedentului,   se   alia/ă   cu
arabii,   dar   dispare   într-o   înfruntare,    lăsînd    locul
lui ANTIOH XIII (p. 210, 228).
'• F., fratele  lui  HARPALOS,   satrap  al  lui   Alexan-
«nHn India în 327—326 (p. 53).
b- E. din  Acarnania,  medicul   lui   Alexandru   (p.   35),
FILIPEION
r*        eroic   al    dinastiei    Artîeazilor,    înălţat    la ri,,      ,IA de  FILIP  n  al  Macedoniei şi  de   Alcxan-1U cel Mare (fig. 37, p. 82, voi. II).
FILISTIS
S°tm  lui   HIERON   II  al  Sii-acuzei   (p.   148;   U.   53).
GADARA
.    ePicureic   din   secolul   I   î.e.n.   Fragmente   ale >1 542)ei  sale   au   fost   descoperite   la   Herculanum   (p.
Fig.    37. FILIPEION-UL    DIN    OLIMPIA    (după    W.
Dinsmoor,   Architecture   of  Ancient   Creece;  fjg.  ss-
restaurare de Adler)                         '
Acest monument circular, de un tip pe care gre­cii îl numeau Tolos (exemple vestite la Delfi şi ia Epidaur), este înălţat din iniţiativa lui Filip n al Macedoniei, început în 337, un an înaintea morţii lui Filip, este terminat în vremea lui Alexandru. El era constituit dintr-o sală rotundă al cărei zid, care se sprijinea pe o temelie din marmură, era construit din piatră calcaroasă a cărei faţă exterioară era aco­perită cu stuc. Jur împrejur se înălţa un peristil din 18 coloane ionice. Diametrul clădirii, măsurat la ni­velul asizei superioare a soclului care poartă colo­nada cu stilobat, este de 15,50 m. în interior se aflau efigiile membrilor familiei lui Filip, executate în aur şi fildeş de sculptorul Leohares. Folosirea teh­nicii hriselefantine, rezervată imaginilor divine, de­notă clar că intenţia cu care a fost înălţat Filipe-ion~ul era de a sublinia caracterul divin al Argea-zilor, urmaşii lui Herakles şi deci ai lui Zeus. Mo­numentul ocupă un loc privilegiat în sanctuar, lingă poarta principală şi în faţa Pritaneuîui eleenilor.
FILOI
Cuvînt  grecesc  însemnînd   „prietenii"  regelui  (p. 347).
FILON   DIN   BIZANŢ
Inginer militar  din  a  doua  jumătate  a  secolului aj
Ilî-lea,  autor  al  unui   tratat  de  mecanică,  unul  din
c-ele   mai   vechi   exemple   ale   literaturii   tehnice   (P-
446).
FILOPOIMEN
Om de stat şi comandant militar, născut la MEGA-LOPOLIS, în Arcadia, în 253, mort la MESENA în 183. Se afirmă în bătălia de la SELASIA (222), este hiparh în cursul primului război macedonean (21°)» apoi strateg al Ligii aheene în 208; la îndemnul n»
se   îndepărtează   de   Filip   V,  rămînînd doilea   război   macedonean.   Apoi   în-ă aducă Peloponesul sub autoritatea aheeanâ, nedepsind   revolta   SPARTEI   (188).   Vrînd   să   împie-secesiunea mesenienilor,   aceştia   îl   iau   ost alee execută   (183).   Faima   rigorii   si   austerităţii   de dă dovadă, datorită pregătirii sale filosofice, si necontenit    pentru   <a    reface,,    e    adevărat puterea şi unitatea Ligii ahccne, îi aduc ia posterităţii, cum o atestă  biografia  sa re-de PLUTARH  (p.   155,   173).
w-1
FILOTAS                                                            ,
lui p-Hrmenion,  executat  pentru  complot  impo-lui   ALEXANDRU  în   330   (p.   47—48).
FILOXENOS   DIN   ERETRIA
Pictor  din   a   doua   jumătate   a   secolului   al   TV-lea,
elevul lui Nicomah.  Autorul unei  Bătălii a lui Ale-
xandrii,   comandată   de   CASAXDRU   (p.   37,   561;   U.
244).
FlNTÎtfA
Aducerea apei, indispensabilă vieţii aşezărilor şi sanctuarelor, a fost considerabil dezvoltată de arhi­tecţii şt urbaniştii elenistici (vezi Civil, gr., p. 67, voi. Iî). Există numeroase exemple în cetăţile greceşti dezvelite de săpături, chiar în Asia centrală, ca la Ai-KHANUM (ii. 1271
FLAMTNINUS
T. Quinctius Flamininus avea 30 de ani în 198, cînd, fiind consul, primeşte comanda operaţiunilor mili­tare împotriva lui FILTP V (p. 165). După victoria de la Kynoskefalai, el bate monedă de aur cu efigia sa (ii. 37), proclamă libertatea grecilor la Jocurile istmice din 196 si i se acordă numeroase onoruri din partea cetăţilor, înainte de a ajunge la Roma în 194 (p.166—167). Portretul său de la DELFI (U. 38).
FLORUS
Autor al unui compendiu de istorie romană, de l,i •ntemeicrea Romei pînă la Augustus, în 2 cărţi. trăieşte în timpul împăratului Hadrian, în secolul al H-lea e.n.
DUBLU
83    *ne cunoscut de grecii vechi sub numele de aulos, este  un   fluier  propriu-zis,   ci  un   instrument  cu
membrană vibratoare, un  fel de clarinet  (vezi  Civil gr.,   p.   329).
FOCION                                                                             l
Strateg  atenian  născut în  402.  în  anii  350—340  par­ticipă  la  campaniile împotriva lui  Filip  II  şi  a.co-lorlalţi   duşmani   ai   Atenei.   Ales   strateg   de   45   de ori.   Om   de   caracter,   perfect   integru   (refuză   daru_       l rile   trimise   de    Alexandru),    era    conservator    din        i punct   de   vedere   politic   şi   pledează,   în   pofid'a   \\_\\        ! Demostene, pentru înţelegerea  cu  Macedonia. In  31? este   condamnat   la   moarte   şi   executat   în   condiţii scandaloase. PLUTARH i-a consacrat una din Vierile sale (p. 58, 79; ii. 21).
FORTUNA DIN PRAENESTE
In  acest  tîrff  din  Latium  (azi • Palostrina),  la  sud de Roma, SYLLA pune să se  construiască începind din S2 î.e.n. un  vast sanctuar  al  Fortunei  (corespun/înd divinităţii greceşti  TYHE), unde funcţiona un oracol. Mai  multe  terase  succesive,  pe  panta   colinei,  legate prin  scări sau rampe sfîrşeau sus în coloane măreţe l'ormînd porticuri, înconjurate de un  imens semicerc cu coloane: ansamblu măreţ, care răspunde aceleiaşi preocupări   pentru    organizarea    simetrică,    cu   per­spectivă   largă   asupra   regiunii   înconjurătoare,   care se  întîlneşte  şi  la  Asklepieion-ul  din COS  (p.  494). într-o sală cu  absidă, se găsea  faimosul .mozaic ni-lotic din palatul Barberini (H. 81 si 146).
FOTIUS
Patriarh al Constantinopolului, mort în 891, care joacă un rol important în problemele religioase ale epocii si renumit îndeosebi pentim erudiţia sa. Contribuie la renaşterea literelor la BIZANŢ în secolul IX, după tulburările stîrnite de iconocl?*m.
FRAATES
Numele mai multor regi părţi. Fraates II, succesorul lui MITRIDATE I, este învingătorul lui ANTIOH VII în 129 (p. 190).
FYL ARHOS/FIL, ARHOS
Istoric atenian din a doua jumătate a secolului III-Autor al unor Istorii în 28 cărţi de care s-a folosit POLIBIU. Acesta critică însă aspru caracterul anec­dotic romanesc şi voit moralizator al operei Ivii Fi-J larhos (p. 16).
FYSCON
Poreclă   peiorativă    („Umflatul"')
VIII EVERGETES II.
iui
GALAŢI
Nume dat de greci celţilor care invadează Grecia şi Ainatolia la începutul secolului al IIT-lea (p. 448). Reprezentări ale galaţilor (U. 84—85).
GALI
Preoţi   eunuci   ai   CIBELEI   şi   ai   lui   ATIS   (p.   500).
GEŢI
Populaţie înrudită cu tracii care locuia pe role doua maluri ale cursului inferior al Dunării (p. 102, 250).
GIMNASIARHIE
Magistratură sau funcţie {liturgia) ce constă în con­trolul bunei funcţionări a gimnaziului si susţinerea cheltuielilor pe care le implică (p. 293). Titularul se numeşte gimnasiarh.
GIMNAZIU
Ansamblu de instalaţii destinate exerciţiilor corpu­lui si putînd servi totodată drept loc pentru confe­rinţe sau lecţii ale filosofilor sau retorilor (vezi Ci­vil, gr., p. 345). Cetăţile greceşti le înmulţesc în epo­ca elenistică şi frecventarea gimnaziului devine semnul apartenenţei la elenism (p. 484 si urm., p, 536 si urm.). Evreii şi gimnaziul (p. 184). Gimnaziul din CIRENE (U. 104). Gimnaziul de la Al-KHANUM (U. 122, 123, 218).
GINECEU
Apartament al femeilor într-o casă greacă.
GINECONOM
Magistrat însărcinat cu supravegherea bunei com-r Portari a femeilor într-o cetate greacă (p. 292).
GLOSE / GLOSSAI
Literal:   „limbi".   Termen   folosit   de   gramatici   pen~
u a desemna cuvintele rare, împrumutate din lim-a? aî%haică sau din dialecte, pe care poeţii erudiţi VP uPocii Ie introduceau în operele lor cu sensul
ecni sau dialectal  (p.  529).
GRACCHUS (Ti.)
al'pl^nPr.0nitls Gracchus, om politic roman, tribun s°ciale- l33' Vrea sâ in4troducâ la Roma reforme r'limpOrtante» reîmpărţind particularilor pă­s statului (ager publicus). Rezistenţa sena-ţ ^ *°rţelor conservatoare îl fac să eşueze şi ^tr-o răzmeriţă în 132 (p, 193),
H
HANIBAL
General cartaginez:,  al cărui  geniu militar şi  ale (•« rui victorii repetate; pun Roma în primejdie în t im" pul   celui   de   al   doilea   război   puuie   (218—202).   î„ vias  în   cele  din  urmă  de  SCIPIO  AFRICANUL   H caută   refugiu   la   ANTIOH   III,   căruia   li   dă   sfatu^ caro  nu  sînt  însă  urmate  (p.  169—170).  Dxipă  paeo-î de   la   APAMEEA   (188),   este   primit   de   PHUS['\J; al   BIŢI N f EI,   dar   acesta   e   silit   să-1   predea   (i&j\ şi   Hanihal  se  sinucide   (p.   174).
H AR I DE M OS
Şeful mercenarilor din slujba lui Darius III, exe­cutat din ordinul Marelui Rege pentru că a criticat aspru tactica adoptată de perşi împotriva lui Ale­xandru cel Mare (p. 35). Era cetăţean atenian.
HARPALOS
1.   Macedonean,  prieten  din  copilărie  al  lui   Alexan­dru   cel   Mare.   Desemnat   de   rege   să   administreze vistieria  regală în  331   (p.  40),  rămîne în  funcţie la Babilon   în    timpul    expediţiei    lui    Alexandru  tn Orient.   Abuzează   însă   de   aceasta   încredere  şi,  la întoarcerea   regelui   (324),   fuge   în   Cilicia,   apoi   la Atena,  ducînd  surne  uriaşe  de  bani   (p.   56).  Deşi îi cumpără   pe   DEMOSTENE,   este   închis   la    Atena, reuşeşte să scape,  dar este ucis în  Creta df vin şef de   mercenari,  TIBRON   (p.  60).
2.   Arhitect   grec   din   Egipt,   al   cărui   epitaf  în  ver­suri a fost descoperit (p. 418).
HARPOCRATE
Personaj divin din mitologia egipteană, corespun-zînd lui I-Iorus copil, fiul lui Isis şi al lui Osiris, cult dezvoltat îndeosebi la FILE. E reprezentat fie pe genunchii sau în braţele mamei sale, t'ie sin­gur, cu un deget la gură.
folosit
HASIDIM
Cuvînt    ebraic    însenmînd     „oameni   pioşi' pentru  a   desemna   pe   evreii   tradiţionalişti  din  s colul   II   (p.   184).
{ a
HASMONEI                   .
Nume   de   familie   iudeu   căreia   îi   aparţin
(p.   189).
HECATEU
l. H.  din  Milet,  istoric şl om de stat (sfîrsHul s _ lului  al  Vl-lea,  începutul   celui  de-al  V-lea),  P1        i cesor al lui Herodot (veri Civil, gr., p. 3:/8).
H   din  Abderat  istoric  şi   geograf  din   secolul  al
TV-lea   care  scrie  o  lucrare  Despre   hiperboreeni   (a
"rui 'inspiraţie    utopică    a    constituit    modelul    lui
rVHEMEROS)  şi  una  Despre  Egipt, pe  care a  folo-
sit-o  DIODOR  DIN  SICILIA   (p.   467).
HEFAISTION/HEFESTION
Macedonean, prieten apropiat al lui ALEXANDRU CEL MARE (p. 47, 52, 54, 62). Moartea şi funera­liile sale (p. 63).
HEGESAGORAS
Ofiţer  din   Istros,   onorat  de   APOLONIA   PONTICA,
căreia i-a adus servicii  {p.  251  şi urm.).
HELENOS
Fiul lui PIRUS al EPIRULUI (p. 140). Numele său, ca şi cel al tatălui, era împrumutat din tradiţia epică: Helenos era un fiu al lui Priam, dotat cu da­rul prezicerii viitorului; dupâ cucerirea Troiei a fost prizonierul lui Pirus, fiul lui Ahile, şi 1-a ur­mat în Epir unde, după moartea acestuia, s-a căsă­torit cu Andromaca. Trecea drept întemeietorul ora*-şului Butrote.
HELIKE
Cetate din AHAIA (i'ig. 10, p. 305), la Golful Co­rint, scufundată de un cutremur de pămînt şi c* maree în 373 (p. 259).
HELIODOR
1.  Ministrul lui  SELEUCOS  IV,  care-1  asasinează  pe rege în 175. A fost alungat din  Templul din Ierusa­lim, ale  cărui  comori  voia  să  le  prădeze   (p.   182).
2.  H. Periegetul,  autor  al  unui  tratat Despre  monu­mentele Acropolei Atenei (p. 464).
HERACLEEA
Numele mai multor oraşe din  lumea greacă.
1-  Oraş din Golful Tarent, în  apropierea  căruia PI-RUS îi  învinge  pe  romani  în   280   (p.   130  şi  fig.   5, P. 149).
2-  H. din Latmos, oraş din Caria (fig. 4, p.  124), ves-tlt; prin  Grota  lui  Endymion  (p.   312).
HERACLIDES
Nume de bărbat.
0*t . Criticos, geograf din secolul al III-lea care aî-2 ^e?te o lucrare Despre oraşele Greciei (p. 465). :, w- Lernbos, istoric din secolul II. Trăieşte la 7            dria în timpul lui PTOLEMEU VI FILO-
(p.  393).
HERMÂ
Pilon cvadrangular dominat de capul zeului Her-mes (vezi Ciuţi, gr., p. 119). Cu timpul, bustul pre­zentat sub această formă. In epoca imperială ro­mană, se răspîndeste obiceiul de a plasa în grădini sau biblioteci portrete de bărbaţi celebri în formă de herme (p. 558),
HERMIAS
Ministrul lui ANT1OII III la începutul domniei aces­tui rege (p. 156—157),
HERMOGENE
Arhitect din a doua jumătate a secolului al IlI-lea, începutul celui de-al Il-lea, a cărui influentă este considerabilă în epoca elenistică. Principala sa rea­lizare este Ariemmon-ul din Magnesia pe Meandru. Arhitectul roman Vitruviu se inspiră mult din opera lui Hermogene cînd scrie tratatul Despre arhitectură {p. 422—423).
HERODES
Regele Ixideei din 40 pînă în 4 î.e.n. Aparţinea unei familii iudee care exercitase funcţii importante. Ta­tăl său, Antipatros, a primit cetăţenia romană şi a iost procurator al ludeei în timpul lui Cezar. He-rodes îl învinge pe ultimul dintre hasmonei, Anti-gonos, care era sprijinit de părţi şi e recunoscut ca rege şi aliat (rex socius) de ANTONIUS. Conduce ţara cu fermitate si o modernizează (p. 239).
HEROFILOS
Medic originar din CALCEDON, care predă la Ale­xandria la începutul secolului III şi aduce contri­buţii însemnate la cunoaşterea anatomiei (p. 521).
HERONDAS
Se întîlneşte, de asemenea, ortografia Herodas. Poet din secolul al îll-lea, autorul Mlmilor — scenete care evocă cu naturaleţe şi vioiciune personaje «m viaţa cotidiană: mijlocitoarea, codoşul, dascălul, ciz­marul, femeile în vizită la templul lui Asklepu» (din Cos). Textul acestor piese a fost descoperit Pe un papirus (p. 492—403).
HESTIA                                                                ^
Divinitate a căminului, atit publică cît şi de Pe  altarele sale  se păstra un foc continuu.         . său de  la  DELFÎ  era  cinstit  cu  deosebire:  P^1 ateniană venea aici să caute flacăra sacră pe care ducea   la   Atena   (p.   482—483),
T teral:   „tovarăşi".   Sint   desemnaţi   astfel   cavalerii wedoneni  de  pe  lîngă rege  care   formaţi  un   corp Sate oricînd  de luptă  (p. 42, 47, 48).
HIEROGLIFICA
Scriere  sacră a  vechilor  egipteni,  folosită  îndeosebi
pe monumente (p. 345).
HIERON   II
Kegele SIRACUZEI. Născut în jurul anului 305, fiul siracuzanului Hierocles este desemnat ca stra­teg cu puteri depline, apoi, către 270 — 269, e procla­mat rege. Susţinea că va aduce Siracuzei prestigiul pe care aceasta îl cunoscuse sub tiranii Deinorne-nides, Gelon si Hieron I, cu două secole în urmă. Domneşte pînă la moarte în 215 (p. 14", si urrn.; ii. 34, 73)'.
HIERONIMOS/HIERONIM DIN CARDIA H. (sau Ieronimus), originar din Cardia, în Cherso-nesul Traciei (ca si EUMENES), este prietenul şi to­varăşul lui Eumenes. Are apoi relaţii cu ANTIGO-NOS' MONOFTALMOS, DEMETRIOS POLIORCE-TES şi ANTIGONOS GONATAS. Scrie o istorie a diadohilor, care mergea pînă la moartea lui PI-HUS (273 — 272) si care e folosită de istoricii ulteriori (p. 82).
HIEROPOI
Magistraţi însărcinaţi cu administrarea unui sanc­tuar si a cultelor aferente. Menţionaţi în inscrip­ţiile a numeroase cetăţi, şi îndeosebi ia DELOS (p, 380).
MILIARII
Termen grec (literal: comandant a o mie de soldaţi) care desemnează pe şeful gardei regale a monarhi­lor^ ahemenizi. Hiliarhul era de fapt un adevărat vizir. Alexandru adoptă acest obicei si-i dă titlul de niliarh lui HEFAISTTON (p. 62), apoi lui PERDî-CAS (p. 69).
HILOŢI
Utegorie de sclavi specifică SPARTEI (vo/i Civil. ^r-» P- 289, 291), unde sclavii legaţi de pămînt erau loarte numeroşi. CLEOMENE ÎIT eliberează «n număr de hiloti pentru a-i înrola în armată 145, 274).
al   cavaleriei.   Funcţia  putea   fi   asumată ^i  ofiţeri  purtînd  acest  titlu:   astfel,  în lui    Alexandru,    există   succesiv   unulr   doit
P*
ooi
•apoi patru, în cele din urmă cinci hiparhii, avînd fiecare în fruntea lor un hiparh. SELEUCOS, după moartea lui Alexandru, exercită singur această func­ţie (p. 70). Caz particular al Cizicului, unde magis­tratul eponim este numit hiparh (p. 288).
HIPERIDE/HYPERIDE
•Orator attic, contemporan cu Demostene şi, ca sj acesta, adversarul Macedoniei (vezi Civil, gr., n 348). Condamnat la moarte în 322, după bătălia de la Cranon (p. 72—73).
HIPOCRAT
Vestit medic din Cos, care trăieşte în a doua ju­mătate a secolului V (vezi Civil, gr., p. 263). Amin­tirea sa era întreţinută de Asklepiazii din Cos (p. 491). In epoca elenistică şi în cea imperială romană i se instituie un cult ca unui personaj eroi/at. Se alcătuieşte o culegere de scrieri hipocratice încă din secolul III.
HIPOCRENE
Izvor apărut miraculos, în muntele Helicon, dintr-o lovitură de copită dată de Pegas.
HI POD A MOŞ
Arhitect originar din Milet care, în secolul al V-lea,
introduce   planul   ortogonal   în   urbanism   (vezi   Civil.
gr.,  p.   283).   Arhitecţii   elenistici  îl   folosesc   mult  (p.
389).
HLAMIDA
Mantie militară, destul de scurtă, formată dintr-un •dreptunghi de stofă fixată pe umărul drept printr-o fibulă (sau broşa); cele două pulpane cad pe latura dreaptă, lăsînd braţul drept liber. Hlamida macedo­neană avea cele două colţuri de jos tăiate si scur­tate după o linie curbă. Putea fi aruncată pe spate, ca o pelerină; fibuia venea atunci în faţa gîtului şi ambele braţe erau libere (ii. 114, 11S, 119).
HOMOPOLITIE
Uniune   politică  între  două  cetăţi   (p.   301).
HORA                                                                     ,
Termen  grec  („ţara11,  „teritoriul",  „cîmpia")   care  ot^ semnează  teritoriul unei  cetăţi, îndeosebi  pentru <-opune zonei urbane. Fiecare cetate este formata Q oraş  şi  din  horo sa   (p.  376 şi  urm.).   Hora  oasiiw este   terenul   regal,   care   aparţine   suveranului   w 339}.
HORAŢIU                                                        ,  n ţin,  .
Q.   Horatius   Flaccus   (65—8   î.e.n.),  vestit  poet  w     90 a  cărui  operă,  îndeosebi  în   Ode,   s-a   inspirat
din modele pe care i le oferă poezia greacă, in-dusiv poeţii  elenistici   (p.  572).
HREMONIDES
Atpnian autor al decretului care în 267 determină Atena să poarte, împotriva lui ANTIGONOS GO-NfATAS, războiul numit hremonidiac (p. 134—135).
HBESTOS
Fratele lui MITR1DATE EUPATOR, condamnat la moarte din ordinul regelui la începutul domniei sale (P- 213).
HRISIP
Filosof stoic, originar din Soloi, în Cilicia. Ii suc­cede lui CLEANTE la conducerea scolii stoice (p. 504, 540, şi ii. 204},
HTONIAN
Acest adjectiv, care înseamnă terestru, pămîntean, e folosit pentru a desemna divinităţile de sub pă-mînt, legate de pămînt sau de infern, prin opoziţie cu divinităţile cerului (numite „uaniene''), ca şi cul­tele şi riturile cuvenite acestora. Totuşi, aceleaşi di­vinităţi pot lua, după împrejurări, un aspect sau al­tul (p. 496).
HYRCAN
Alegorie divinizată a sănătăţii, reprezentată sub for­ma unei tinere femei, fiica lui Asklepios (p. 408; U. 192).
HYRCAN
loan H., mare preot al Ierusalimului, apoi rege al Iudeii din 134 pînă în 104, Aparţinea familiei Has-moneilor (p. 189).
i         .      ^ :'
IAMBULOS
Autorul unei lucrări utopice, relatînd o călătorie paginară în insulele situate mai jos de ecuator, "«ae locuitorii ar fi trăit într-un regim de comple-rt^comunitate. Opera datează din secolul III şi DIO-(II, 55—60) ne-a păstrat ecoul ei (p. 280).
Cetate greacă situată pe vechea aşezare a Troiei fŞ: 1. p. 31). Pietatea manifestată de ALEXANDRII ^ MARE faţă de Ahile permite acestei mici ce-trfi ** CaPete mai multă importanţă: ea devine cen-ut unei mici confederaţii şi atrage vizitatorii cu-
rioşi   să   regăsească   amintirile   homerice   pe   j unde se desfăşurase acţiunea Iliadei (p. 465).
1L1RIA
Regiune muntoasă situată în nordul Epirului, o<» coasta Adriaticii, corespunzînd Albaniei actuale ş-sudului Iugoslaviei, cu numeroasele insule care măr­ginesc coasta dalmată (fig. 5, p. 149). Cîteva colorir greceşti erau implantate aici: APOLONIA DIN iL,ţ, RIA, Epidamnos şi, în insule, Isa, Faros, Corciră" Neagră. Ilirii se ocupau cu pirateria (p. 260). Pro­blemele Iliriei determină intervenţia Romei în afa­cerile Greciei (p. 154 şi urm., p. 164 si urm.).
ILITYA
Divinitate  care  ocroteşte  naşterile.
1MAGINES
Expresia latină imagines moiorum, „portrete ale strămoşilor1' (Pliniu cel Bătrîn, XXXV, 6), face alu­zie la obiceiul roman de a păstra în familii por­tretele în ceară ale strămoşilor care îndepliniseră o magistratură curulă (p. 558—559).
IMPERATOR
Titlu   acordat  prin   nclamarea   armatei   sau   de  către
senat  unui   general   învingător.
IMPOZITE
Percepute  de  cetate   (p.   283)  sau   de  rege   (p.  35fi şi
urm.),
INCINTE
Frecvenţa războaielor impunea fiecărei cetăţi con­strucţia şi întreţinerea unei incinte fortificate (p. 442 şi urm.). Se găsesc numeroase exemple la
PRIE'NE  (p.  392), PERGAM  (p. 404),  APOLOXIA
DIN CIRENAICA (p. 443 şi urm.). Incinta de la IvYTENION (p. 310, 446). „Zidul lui Triarius" de Ja DELOS (fig. 8, p. 296).
INVENTARE
Liste ale ofrandelor aflate într-un sanctuar sau în-tr-o construcţie sacră, alcătuite de magistraţii res­ponsabili (p. '363).
) OLOGI A
Ştiinţa   otrăvurilor   şi   contraotrăvurilor,   foarte   aez"
voltată  în   epoca   elenistică  (p.  522).
IONATAN
Fratele lui  IUDA MACABRUL  (p.  187,  139).
1SOCRATE                                            ^                     34T). ?
Retor  din   secolul  al   IV-lea   (vezi   Civil,  gr.,  p-  i
(CnpOLlTlE
r   li ta te  civică   stabilită  prin   convenţie   între   două
ti centru cetăţenii fiecăreia din ele care ac sta-în  cealaltă  (p.  301).
t
Tocuri serbate în sanctuarul  lui  Poseidon  de  la  ist-
mul   CORINT,   din   doi   în   doi   ani,   în   al   doilea   şl
l patrulea an  ai fiecărei  Olimpiade.  Fac  parte din
perioadă  (p.  437).   Jocurile   istmice   din   196   (p.   166).
TSTROS/HISTRIA
Cetate  greacă  pe coasta  occidentala  a  Mării  Negre,
la sudul  gurilor  Dunării   (p.  253  şi   urm.;  flg.  7,  p.
214).
IUBA   II
Regele Mauretaniei (25 î.e.n. — 23 e, n.), care se căsă­toreşte cu CLEOPATRA SELENE (p, 232 şi 244). Spirit cultivat şi curios, redactează în greacă mai multe lucrări istorice.
IUDA  MACABEUL
Conducătorul evreilor răsculaţi împotriva autorităţii seleucide (p. 185, 136).
IUSTIN
Autor latin care redactează, probabil în secolul al III-lea e.n„ un rezumat al Istoriilor filipice aîe iui TROGUS POMPEIUS.
K
KALINIKOS
Epitet însemnînd „cu frumoasă victorie". Este dat de obicei lui lierakles (p. 506). Purtat de asemenea de SELEUCOS II (p. 125).
KERAUNOS
Poreclă însemnînd „fulgerul", dată lui Ptolemeu, ţiul lui PTOLEMEU I SOTER, asasinul lui SELEU-LOS I (p. 105—106).
KERKIDAS
°m   de   stat   şi   poet    orifiinar    din    MEGALOPOLIS
cin*,1   al   nl-lea).   Prietenul   lui   ARĂTOS,   parti-
Pa ia bătălia de la SELASIA.  Meliambii săi, poe-tif. satirice în formă lirică, constituie un apel la jus-
vie socială în favoarea celor năpăstuiţi  (p. 280).
93 rmufSali0t'  Prletenul  si  sfetnicul  lui  PIRUS  al  Epi-•  care  conduce,  fiind   în   slujba   acestuia,   mai
multe solii. Conversaţie celebră între Pirus si k" neas (p. 129),                                                     9 RI~
2.  Erou  căruia  grecii   din   AÎ-KHANUM,  în   Bactria na,  îi  înalţă  un  sanctuar  unde  s-au  descoperit  gra~ vate  maximele   delfice  ale   lui   CLEARHOS   (p.  472)""
KITION
Cetate  de  pe   coasta   meridională   a   Ciprului
lui  ZENON stoicul  (fig.  4, p.   124).
KOINE
Astfel se numeşte limba greacă „comună" (acesta este sensul cuvîntului) folosită în lumea elenistica sub influenţa cancelariei marilor monarhii. Derivă din dialectul attic clasic vorbit de oratorii, istoricii şi filosofii Atenei în secolul IV, cu cîteva modificări neînsemnate (p. 351).
KOINON
Astfel se numeşte o confederaţie (literal   „comuni­tate") de cetăţi, întemeiată în general pe  baza ve­cinătăţii geografice şi înrudirii etnice (p.   302).
KOME
Cuvînt însemnînd „sat" (la plural komai), prin opo­ziţie cu cetatea, polis, în Egipt, subdiviziune admi­nistrativă condusă de un Homarii (p. 353).
KORE/CORE
Vezi Civil, gr., p. 111, voi. II (la rubrica sculptură).
KYNOSKEFALAI
Lanţ de coline, „Capetele de dini", în sud-estul Tesaliei (fig. 6, p. 180), în apropierea căruia are loc, în 197, bătălia în care FLAMININUS îl învinge pe F1LIP V al Macedoniei (p. 166).
KYTENION
Mică cetate din Dorida, pe versantul de nord al Parnasului (fig. 6, p. 180). La sfîrşitul secolului al III-lea ea trimite o solie la XANTOS pentru a ot>: ţine daruri în bani destinate reconstruirii incintei fortificate (p. 309 şi urm.).
LAGINA
Sanctuarul  Hecatei,   lîngă  STRATONICEEA   dm
RIA.
LAGIZI
JL/in3StJcl    ------________.     ---------   ------    —    —.,-,..
numele  de  la  cel  al  tatălui   lui  PTOLEMEU macedonean  numit  Lagos.
elenistici   ai   Egiptului
trage
T AHAHES
Strateg atenian caro, după plecarea lui Demetrios poliorcetcs în Asia în 302, ajunge la putere spriji-nindu-se pe mercenarii săi, graţie lui CASANDRU. Conduce Atena ca un_ tiran şi pune mîna pe como­rile zeilor mergînd pînâ la jefuirea vesmîntului de •iur al Atenei Partenos. în 294 e nevoit să capituleze în faţa lui Demetrios refugiindu-se în Beoţia, unde este ucis (p. 97).
L AMIA
Numele   unei   curtezane,
POLIORCETES  (p.  90).
amanta   lui    DEMETRIOS
LAMIAC (război)
In cursul lui se înfruntă ATEîsA şi aliaţii săi cu ma­cedonenii lui ANTIPATROS, după moartea lui ALE­XANDRU, în 323—322 (p, 72),
LAMPADOFORI
Literal: „purtători de lămpi'4. Candelabre de bronz ce pot avea forma Unei statui de efeb sau a unei divinităţi, în mîinile căreia sînt aşezate suporturi pentru agăţarea lămpilor (p. 549—550; U. 143, 250).
LANASA
Fiica  lui   AGATOCLE,   căsătorită  cu   PI RUS   (p.   98).
LAOCOON
Vestit grup în marmura (Muzeul Vaticanului) iden­tificat cu cel pe care PLINIU CEL BÂTRlN (Istoria naturală, XXXVI, 37) îi semnalează ca împodobind casa împăratului Titus şi ai cărei autori ar fi sculp­torii rodieni Agesandros, Polidoros şi Atenodoros. Grupul reprezintă moartea lui Laocoon, preot troian, şi a celor doi i'ii ai săi, strangulaţi de şerpi, potri­vit unei tradiţii a ciclului epic (Prădarea Tratei de Arctinos din Milet, poet de la sfîrsitul secolului VIII î.e.n.) şi care este reluată de VERGTLIU. Lao-coon a fost mult timp considerat o operă elenistică, am secolul al II-lea sau I î.e.n. Dar descoperirea de la Sperlonga, pe coasta tireniană, a unei grote cu numeroase fragmente de grupuri în marmură a cla­rificat problema. Unul din aceste grupuri, repre-zentindu-1 pe Ulise pe vasul său atacat de Scylla, este în mod sigur semnat de cei trei sculptori pe ^e Pliniu îi citează ca autori ai lui Laocoon. Or, _i grotei a fost realizată, potrivit unei in-ţii în latină, în timpul dinastiei Flaviilor de un al poetului Marţial. Cum stilul grupului lut ţjaţ - -fi Scyllci aminteşte pe cel al lui Laocoon. - ^...^Cestuia din urmă poate fi stabilită în epoca viHor, între 70 şi 80 e.n., ceea ce ar corespunde Jriei lui Pliniu care a văzut grupul în palatul
lui Titus. O dată în plus constatăm că istoricii sculp­turii elenistice, ţinînd cont de evoluţia presupusa a stilului, s-au înşelat grav plasînd această operă ca­pitală un secol sau două mai devreme: fapt eloc­vent privind lipsa de precizie a criteriilor stilistice în cadrul acestui domeniu (p. 551).
LAODICE
Numele  mai  multor  principese  elenistice.
1.   Soţia  lui  ANTIOH  II,  ale  cărei   intrigi  provoacă „războiul laodiac"  (p.  117).         ,
2.   Soţia  lui   ANTIOH   III,  în   cinstea   căreia   regele instituie  un   cult   (p.   333).
3.  Fiica lui  MITRIDATE  VI FUPATOR  (p.  217).
LATIFUNDIA
Cuvînt latinesc care desemnează, în Italia, marile proprietăţi funciare lucrate de numeroşi sclavi. Fe-nomenul concentrării pămlnturilor în mîinile unui mic număr de proprietari bogaţi, în detrimentul ţă­ranilor liberi apare si în Grecia propriu-zisă (p. 378—379).
LEGAT
Trimis al senatului roman pentru o misiune diplo­matică, cu puteri depline.
LEMBOI
Vase de luptă uşoare, folosite atît do piraţi cît şi de flotele de război elenistice (p. 151).
LEOCRATE
Atenian care a fugit din Atena în 338 după bătălia de la Cheroneea si pe care oratorul LICURG îl acuză de dezertare în 330 (p. 57).
LEOHARES
Sculptor grec din secolul IV. Participă la decora­rea Mausoleului din Halicarnas si este unul dintre artiştii preferaţi ai lui Alexandru cel Mare.
LEONIDA
Strateg atenian care se remarcă în timpul războiu­lui lamiac, în cursul căruia piere în luptă (P-138—143).
LIBIA
In sens larg, acest termen desemnează întreaga Africă; după opinia cea mai răspîndită aceasta *n* cepea din vestul Egiptului, în sens restrîns cuv»r" tul se referă la CIRENAICA, singura parte oţ» Africa locuită de greci, şi la teritoriul saharian a1 interior (fig. 5, p. 149 şi fig. 33, p. 56, voi. II).
UCEU/LYCEU
Gimnaziu   din   Atena   fcnde   preda   ARISTOTEL   (p.
439 şi urm., 517).              "                                   r    :
LICIA/LYCIA
Regiune muntoasă în sud-vestul Anatoliei, mărgi­nită la'nord de CARTA, Pisidia şi PAMFILIA (fig. l p 31). Principalele cetăţi: XANTOS şi portul Fa-selis (p. 266). Confederaţia liciană (p. 313).
LICOFRON/LYCOSURA
Poet grec din secolul III, originar din CALCIS. Lu­crează la Biblioteca din Alexandria, alături de ZE-NODOT şi CALIMAH. Autor de tragedii şi al unui lung poem în trimetri iambici, Alexandra, care s-a păstrat: el relatează o lungă profeţie a troienei Casandra într-o limbă confuză şi plină de aluzii la miturile cele mai diverse (p. 148).
LICOSURA/LYCOSURA
Localitate   din   sud-vestul   Arcadiei,   cu   un   sanctuar
al Despoinei (p. 486; fig. 6, p. 130).
LICURG/LYCURG
1.   Legiuitor   al   SPARTEI,   personaj   legendar   (vezi Civil, gr., p. 348).
2.   Orator  atenian   contemporan   cu   Demostene,   care joacă un  rol  politic   important  în   politica   ateniană după înlrîngerea  de  la  CHERONEEA.  Moare în  324 (P.  57).
LINDOS
Una din cele trei vechi cetăţi ale insulei RODOS (celelalte două erau Camiros şi lalisos), pe coasta de sud-est a insulei (fig l, p. 31). Sediul unui sanc­tuar al Atenei Lindia ce cunoaşte o dezvoltare de­osebită în epoca elenistică (fig. 20, p. 413 şi 38, p. 98. vol. II; ii. 6).
LISANDROS/LYSANDROS
General   lacedemonian,   care   triumfă   asupra   Atenei . sfîrşitul  războiului  peloponesiac  (404)  şi  se  bucu­ra de un prestigiu deosebit în Grecia (vezi Civil, gr., P.  120—121).
'-'AoiwiAH
!• Macedonean, ofiţer al lui ALEXANDRU, şi după Moartea sa, unul 'dintre diadohi, guvernator, apoi rege al Traciei (p. 70, 71, 79, 92, 102 şi urm., 370). 2- Fratele mezin al lui PTOLEMEU II EVERGETES, Condamnat la moarte de nepotul său PTOLEMEU v> după urcarea sa pe tron (p. 157).
Fig.   38. L1NDOS:   SANCTUARUL   ATENEI
(după Christos Karouzos, Rhodos, p. llfî);
In partea de sus a unui impunător masiv stîn-cos, ale cărui faleze abrupte se cufundă direct în mare, sanctuarul ocupă platforma cu mai multe ni­veluri, depăşind altitudinea de 115 ni. Aici. la mar­ginea prăpastie!, se înalţă templul Atenei (A), a că­rui cella este precedată de un pronaos cu un portic cu patru coloane dorice; un portic asemănător, în spatele templului, duce la opisthodom. In templu, construit spre sfîrşitul secolului IV, erau păstrate nuj meroase ofrande, a căror listă figurează pe o lunga inscripţie, numită Cronica templului lindian, gravată în 99 î.c.n.: ofrandele erau atribuite, de asemenea, eroilor mitici, precum Cadmos, M moş, Heraklos sau Elena, ca si unor personaje istorice, precum Alexandru, Ptolemeu I sau Pirus. Ia faţa templului, dar:_ decalata în raport cu el, o terasă înconjurată-de porticuri sei-vea de cadru altarului (B). Aici se ajungea prin pro-pilee (C): cinci uşi precedate de o colonadă între dou aripi cu coloane, care încadrează platforma şupenoa a unei scări monumentale xircînd de pe terasa;inforioa • Scara e încadrată unui maro portic cu aripi (D
cărui  faţadă este lungă  do  circa   70 m.  In  ciuda
f    nului  dificil,  care  nu favoriza  perspectivele  mo-
nmentale,   arhitecţii    elenistici    au    amenajat   acest
"anctuar  (do  la  începutul  secolului  III- la  începutul
elui de-al  Il-lea) exploatînd  terenul pentru a pune
[n practică  un măreţ dispozitiv axial pe mai multe
niveluri.
Unul din cei mai vestiţi sculptori greci. Originar din Siciona, ci îşi practică meseria o perioadă în­delungată (370/364—316, adică jumătate de secol de activitate). Este mai ales un virtuoz al bronzului. Foarte admirat de cei vechi, a creat un nou sistem de redare a proporţiilor, mai avîntat decît al lui Policlete, el triumfînd prin reprezentarea mişcării. Portretistul favorit al lui Alexandru. Colaborează la ex-voto-ul vînătorii lui CRATEROS de la DELFI (comandat de fiul hii Cratcros după moartea tatălui său în 321) şi lucrează totodată şi pgntru CASAN-DRU în 316 (p. 555; U. 12, 219, 237, 258). A exerci­tat o influenţă considerabilă.
LITOS / LYTOS
Mică cetate cretană  (p. 372 şi  fig. 3, p.  74).          i *
LITURGIA
Funcţie impusă de stat cetăţenilor bogaţi (vezi Civil.
gr., p. 302). Sistem practicat şi în epoca elenistică (p.
284).
' LIVJUa|ANDRONlCUS
Scriitoi^atin, originar din Tarent, care trăieşte în a doua jumătate a secolului III si scrie tragedii in­spirate din modele greceşti. Realizatorul primei tra­duceri în latină a Odiseei (p. 147).
LOCRIDA
Se disting trei regiuni cu acest nume: 1« Locrida  Orientală  sau Locrida  Opuntiană,  situată de-a lungul strîmtorii  Eubeii  şi  Golfului  Maliac, în nordul  Beoţiei  şi  al  Focidei   (fig.   10,  p.   305).   Oraş Principal:  Opunt.
2- Locrida Occidentală, regiune muntoasă pe ţărmul nordic al Golfului Corint, în vestul Focidei şi estul foliei. Se numeşte şi Locrida Ozole (fig. 10, p. 305). uras principal: Naupactos.
Ł Locrida  Epizefiriană,   întemeiată   de   locricnii   din
grecia în sudul Italiei, în Calabria, pe ţărmul Mării
°nice (fig.  5, p.  149).  Oraş principal:  Locri  (p.  147).
19 în°PUla/'e   indigenă   din   Italia   meridională,   stabilită regiunea  Paestum,  Velia,  Heracleea  din  Lucania,
şi care poartă lupte cw grecii din TARENT, cu Ale­xandru Molosul (p. 93), cu Agatocle. Lucanii sînt aliaţii lui PIRUS, apoi, după înfrîngerea si pleca-rea acestuia, .se supun Romei.
LUCIAN
Sofist şi scriitor grec, din sacolul II e.n.; originar din Samosata. Autor a numeroase dialoguri şi opus­cule printre care Nava sau urările (p. 454).
LUCREŢIU
Poet latin (T. Lucretius Carus) din secolul I (97—55)% autor al unui poem filosofic în 6 cînturi, Despre na­tură, în care expune, cu o deosebită înflăcărare, doc­trina lui Epicur (p. 543, 550, 572).
LUCULLUS
L. Licinius Lucullus, cvestor în 87 în timpul iui SYLLA, participă la războiul împotriva lui M'ttri-date. Consul în 74, reia operaţiunile militare victo­rioase în Asia, apoi îi cedează în 66 conducerea acestora lui POMPEI (p. 220, 224—226). Intervenţia sa în CIRENAICA (p. 212',.
M
MACABEI
Familie iudee din secolul II, conducătoarea rezis­tenţei evreilor hasidim împotriva Seleucizilor (p. 184,' 189). Vezi şi HASMONEI.
MAGAS                                          .             m
I.  Regele C1RENEI în prima jumătate u secolului 111. Era fiul Berenicei I  şi  al primului ci soţ, macedo­neanul  Filip.   După   căsătoria   Berenicei  cu  PTOLE­MEU I,  acesta  se ocupă de fiul său vitreg şi, cînd Magas  creste, regele îi încredinţează  misiunea  deli­cată   de   a   aduce   sub   autoritate   lagidă   Cirenaica, care-şi   recăpătase   independenţa   după   moartea   lui QFELAS   (p.   94).   Magas  îşi  îndeplineşte   cu   succes sarcina  si  primeşte în  jurul  anului   300  guvernarea Cirenei  ca reprezentant (epitropos)  al  lui  Ptolemeu. Este   un   colaborator   credincios   al   acestuia,   batino monedă  cu  efigia  tatălui său. .vitreg:.şi. nu cu ,'L^ proprie. Dar,  la urcarea pe tron  a  lui PTOLk^ţ-y.
II,   în   283,   Magas   refuză   să  .se , supună   autorităţii fratelui  său  vitreg,   mai  tînăr  decît  el  cu  cel  pw 12 ani. Adoptă deci titlul de rege, se căsătoreşte c o  prinţesă seleucidă,  APAME,   fiica  lui   ANTIOn   ; şi  poartă fără succes un  război împotriva  Egiptu   • (circa   275)   (p.   111—113).   Se   consacră   apoi   c°J^it cerii regatului său pînă la moarte (250). Şi-a 1H-^ uj 1< fiica, BERENICE II, cu fiul lui Ptolemeu II, V1ltm
PT                 III,   ceea   ce   va   permite   întoarcerea
Cirenei sub autoritate lagidă (p. 116 — 117). Epigramă in cinstea, sa (p. 322 şi urm.).
9 Fiul lui Ptolemeu III Evergetes şi al Berenicei II, condamnat la moarte din ordinul lui PTOLEMEU jV FILOPATOR Ia urcarea sa pe tron (p. 157).
MAGNESIA
l Peninsula Magnesia, cap muntos lung si îngust care prelungeşte spre sud lanţul Pelionului, în Te-salia, şi închide astfel Golful Pagasetic (Voios) (fig. 6, p. 180). Aici se află sanctuarul lut Apolo Coropaios
(p. 483).
2.  M. pe Meandru, • oraş din  lonia, pe un afluent al Meandrului,   Letaios. ' Sanctuar   al   Artemidei   Leuco-frvene   al  cărei  templu  este  construit  în  secolul   II de arhitectul HERMOGENES (p. 422).
3.   M.   pe   Sipylos,   numită   astfel   după   muntele   cu acest  nume,   oraş  din  Lidia,  în  valea   rîului  Hermos {fig.  1. P-  31).  în  apropierea  acestui  oraş  are  loc în 190 bătălia  de la  M., în  cursul  căreia  ANTIOH  III este înviKS  de   romani   si   aliaţii   lor   (p.   170;   ii.   15).
MAGNESIENI         :
Popor din Tesalia, locuitori ai MAGNESIEI, fîşie de pămînt muntos pe ţărmul Mării Egee, întinzîndu-se de la 'muntele Osa, în .nord, pînă la extremitatea peninsulei Magnesia la sud. Cetatea DEMETRIAS face parte din acest teritoriu, ai cărei locuitori erau organizaţi în Confederaţia magnesienilor (p. 484 şi fig. 35, p. 66,. voi. ÎI),              ..••:•
«ţ              -    -•         '                          l         ....-;.,           , .   -   .
MAMA ZEILQR ' .; " ; '..',': . .' ,'-". •'/''.-..: .''•-> . '.. ..,. Vezi CIBELE.. •>-.•• =-.:. . ' : ' .:•:•.. , ' y ,' J
MANILTA:(LEGEA)                                    '               "
Lege propusă de tribunul C. Manilius în 66, pentru a-i încredinţa lui Pompei conducerea războiului rni-tridatie eu puteri extraordinare. Cicero rosteşte în sprijinul legii discursul Pro lege Manilia (p. 227).
MANLIUS VULSO (Cn!)
Consul în 189, duce mai multe campanii în Asia i ,a' *ndeosebi împotriva galaţilor, după bătălia de la MAGNESIA (p. 171).
AURELIUS
-   Aurelius   Antoninus,   împărat   roman   (161—180), Prp7°nfarr^ °u pasiune  filosofici  stoice, al cărei  re-fcţj,f-,a nt  Prineipal; este.  Şi-a  scris  în  gfeacă  Con-101 541)        '   adevă**ate   „confesiuni   alo   sufletului"    (p.
MARCELLUS         '                v        . . -.«    ..
M.   Claudius   Marcelbis   asediază   şicucereşte   Sira-cuza în 213—212. în timpul -acestei lupte piere AR HIMEDE (p. 2G9.)                -    •                •
MARINA                 '        ••'.       ,        .......
Marină de război (p. 452). Marina comercială (p. 454 şi urm.).
MARIUS (C.)
General şi om politic roman care joacă un rol esen­ţial la sfîrşitul secolului al Il-lea şi începutul seco­lului I. îl învinge pe lugurta în Numidia, apoi pe cimbrii şi teutonii care ameninţau Italia (102—101). Este apoi şeful partidului popular pînă la moartea sa, în 86, avînd drept principal adversar pe SYLLA (p. 220).
MARSILIA
Această colonie a Foceei, întemeiată în jurul anului LJO, devine în scurt timp prosperă şi întreţine relaţii strînse  cu  interiorul  Galiei  şi  cu populaţiile  de pe litoralul   mediteranean    (ea   întemeiază   mai    multe colonii,   de   la   Ampuriaş   la   Antibes   şi   Nisa).   Are mari   navigatori,   ca   PYTEAS,   care,   în   timpul   lui Alexandru,  ajunge pînă  la Marea  Nordului.  Comer­ţul său îi aduce în  secolele IV si III  o mare pros­peritate.  Credincioasă  alianţei  romane  în  cursul  ce­lui de-al doilea război punic, este ajutată în secolul II   de   armatele   romane   împotriva   ligurilor  în   154, împotriva   alobrogilor   în    125—121.   Formarea   pro­vinciei  romane  Galia  Narbonensis,  creată  de  Domi-tius   Ahenobarbus,   nu   ştirbeşte   independenţa   Mar-siliei dar afectează comerţul. Ltiînd partea lui POM­PEI, capitulează în 49 în' faţa lui  CEZAR după un asediu,   îşi  pierde  navele  şi   cea   mai   mare  parte  a teritoriului   său,   nepăstrînd   decît   o   libertate   nomi­nală (p. 269) (îl. 149).
MAS AC, EŢI
Populaţie nomadă caro trăia în estul Mării Arai, în teritoriile ce se întindeau între Oxus (Anvu-Dana) şi laxarte (Sîr-Daria), în nordul Sogdianei (p- 48; fig. 2, p. 43).
MAURYAS/MAURIA
Dinastie   indiană   întemeiată   de   Ciandragupta,   we răstoarnă Imperiul Nanda, din Cîmpia Gangelui, ape" cucereşte   Cîmpia   Indului   si-1   determină   pe   St-LEUCOS   I   să-i   cedeze   Gandahara,   ca   si   P,art^ orientală   a   Arahosiei   şi   a   Gedrosici   cucerita Alexandru" (p.   86).   Al   doilea   succesor  al   lui .^^j dragupta,   regele   Asoka,   care   domneşte   la   mijl°'      1 secolului   III   (circa   208—236),  csto  un   mare  suver»
• trimite solii regilor elenistici ANTIOH II, PTO-?FMEU II, MAGAS şi ANTIGONOS GONATAS pentru a-i converti la budism.
ira    al  lui  DARIUS   III   CODOMANOS   care   se aliază cu Alexandru {p. 44).
MEDIMNA
Măsură   de   greutate   valorînd   ceva   mai   puţin   de
52 litri, în sistemul attic de măsuri si greutăţi.
MEGALOPOLIS
Cetate din Arcadia, întemeiată în jurul anului 368 pe malurile rîului Helison, afluent al Alfeului, pentru a servi de capitală federală populaţiilor ar-cadiene (i'ig. G, p. 180). Construcţiile publice se înalţă pe cele două maluri ale rîului, clădirile civico Ia nord, cele federale la sud. Principalele construcţii, ca teatrul şi Tersilion (sediul adunării), datează din a doua jumătate a secolului IV (p. 137, 143, 145, 179, 259; ii. 106).
MELEAGRU
Poet epigramist, originar din Gadara în Palestina (dincolo de Iordan), care trăieşte la sfîrşitul seco­lului II şi începutul celui dinţii (circa 130 — 60). S-au păstrat de la el peste 100 de epigrame, în cea mai mare parte erotice sau bahice. Alcătuieşte o cule­gere de epigrame semnate de diferiţi poeţi, clasate în ordine alfabetică, sub titlul Coroana, cea mai veche antologie de acest gen cunoscută (p. 469).
MEMNON
Ofiţer rodian, comandant al mercenarilor greci în slujba lui DARIUS III CODOMANOS în bătălia de la Granicos. Moare în timpul asediului oraşului Mitilene (p. 34 si urm.).
MENANDRU
1. Poet atenian, fiul lui DLopeites, născut în 342 — 341. Efeb în acelaşi timp cu Epicur, este elevul lui TEOFRAST şi devine prietenul filosofului DEME-JRIOS DIN FALERON care conduce Atena din 317 *a 307. Moare în 291—290. înzestrat cu o deosebită ^stincţie, a dus o viaţă liniştită alături de prie-^fta sa Glycera. Autor a vreo 100 de piese dintre care una singură, Ursuzul (dintre cele mai vechi, d din 316), s-a păstrat integral pe un papirus. cunosc parţial împricinaţii, Fata cu cosiţa tăiată, din Samos, Scutul. Există un număr foarte &r ^e t^m'i ale altor comedii şi reprezentări de 103 vw!-neiale tlnor Piese pe panouri de mozaic, la Pom-**! dl. 209, 257) şi la Mitilene ce contribuie la for-
•marea unei idei despre piesele sale. Menandru o^t^ creatorul comediei noi. Plaut şi Terenţiu s-au inspjl rât din opera lui (p. 377, 551, 571). Portretul iui, Menandru (ii. 206, 243).
2. Regele unui stat greco-indian din Punjab, c a in? mijlocul secolului II (c. 160—140). A bătut mult» monede cu efigia sa (p. 190).
MENEDEMOS
1. Filosof originar din Eretria, în Eubeea. Trăieşte în secolele al IV-lea şi al III-lea (pînă către 2u5). După ce a predat în oraşul său natal, unde joacă un rol în viaţa politică, este alungat de adversarii săi şi primit de ANTIGONOS GONATAS la PELA. Rămîne prieten al regelui pînă la moartea sa (p. 140,
348).
2. Poet din secolul II (p. 513).
MENELAU/MENELAOS
Sculptor din secolul I î.e.n., elevul lui ŞTEFAN OS, el însuşi elevul lui PASITELES. Există de la el o semnătură pe un grup de două statui reprezon-tînd pe Oreste şi Electra (p. 547; ii. 232).
MENIP
Filosof cinic originar din Gadara (în Palestina), care trăieşte în prima jumătate a secolului III. Este foarte apreciat în epoca elenistică. Latinii Vavro si Seneca, grecul Lucian 1-au imitat sau citat în lucră­rile lor (p. 538).
MENITAS
Arcaş   cretan   în   serviciul   lui   PTOLEMEU   III   (p.
372),
MERCENARI
Importanţa   lor  în   armatele   elenistice   (p.   447—448;
ii. 115).
MERIS
Diviziune  teritorială   şi   administrativă  a   Macedoniei
după căderea lui PERSEU (p, 178—179).
MESAMBRIA
Colonie greacă pe coasta occidentală a Mării Negre care iniţiază un atac împotriva Apoloniei Pontice (p. 250 şi urm.).
MESAPI
Populaţie   din   Italia   meridională,   care   ocupa   \&'. ninsula  în  sud-estul  Italiei,  între Tarent şi  Otrnn (p. 93; fig. 5, p. 149).
MESENA
r>ras principal din Mesenia. Piaţa sa închisă (p. 407 <i urm.; fig. 3, p. 74; fig. 18, p, 410 şi fig. 19, p. 412; «. 105).
METECI
Străini domiciliaţi într-un oraş (p. 294),                ;
METELLUS
Q   Caecilius  Metellus.  Macedonicus,  învingătorul  lui ANDRISCOS în Macedonia în 148, apoi al aheenilor ' si   aliaţilor   lor   în   146,   este   primul   guvernator   al noii  provincii   romane   Macedonia   (p.   195 — 196).
jVLETONOMASIE
înlocuirea numelui unei cetăţi cu alt nume (p. 372—
373).
METRODOROS
Filosof originar din Lampsacos, discipol şi prieten al lui EPICUR. Trăieşte din 331/330 pînă în 278/ 277 (p. 541).
M1LESIAN (PLAN)
Plan ortogonal folosit de urbanişti pentru cetăţile noi. Tradiţia atribuie descoperirea sau, mai degrabă, folosirea lui sistematică, lui MIPODAMOS din Milet (p. 38,9).
MINi
Divinitate   egipteană   itifalică,   asimilată   de   greci   lui
Pan (p. 475).
MINUNILE LUMII  (CELE ŞAPTE) Ideea   do   a    număra   şapte    curiozităţi    principale, opere   ale   omului   şi   demne   dintre   toate   de   a   fi văzute, răspunde unei  tendinţe a spiritului  elenistic. FILON   din   Bizanţ   le   consacră   una   din   lucrării*1 sale,   Despre   cele   .şapte   minuni.   O   epigramă   a   lui ANTIPATROS  din'Sidon, poet din secolul al Il-lea î-e.n.,   le   enumera   după   cum   urmează   (Antologia Palatină,   IX,   58):   zidul   ce   înconjoară   Babilonul, s din OLIMPIA,  grădinile suspendate  (ale  Semi-idei,  la   Babilon),  colosul   din  Rodos,  piramidele Egipt, mausoleul din Halicarnas şi, cel mai mi-«unat dintre toate, templul Artemidei din Efes. Este *Ţu:lu$ apoi în această listă şi Farul din Alexandria w   locul   zidurilor   Babilonuîui).   Gustwl   pentru   mi-(p. 467).
M1RON DIN TEBA
^c^lptor   cunoscut   prin   două   semnături,   una    la
ac    T1'   cealaltă   la   Roma.   I   se   atribute,   fără   ca
astă  ipoteză să fie sigură,  o  statuie  reprezentînd
i   \\
o   bătrîaă   beată,   din   care   exista   mai   multe (p. 557).
MISTERE
P. 484 si urm.
MITRIDATE
Numele mai multor suverani clin regatul part sau din regatul Pontului. Forma originală a numelui este Mitradate.
1.   M.   I,   regele   părţilor,   extinde   considerabil   auto­ritatea   lArsacizilor    (171—137).    Cucereşte    Media    şi' Mesopotamia   si-1   ia   prizonier   pe   DEMETRIOS   ][ (p. 185—189).
2.  M. II, regele Pontului, întemeietorul dinastici, era persan   de   origine  şi   exercită   mai   întîi   puterea   ia Cios,  cetate  din  Bitinia, pe  coasta Propontidei   (Ma­rea  Marmara)  (fig. 4, p.  124), înainte  de a  conslilui, la începutul secolului III, un regat în CAPADOCIA şi   în   PAFLAGONIA   (Diodor,   XX,   III,   4).   Se   nu­meşte M. II, rezervînd numele de M. I   tatălui  (sau xinchiului   său),   guvernator   al   Ciosului   înaintea   sa.
3.   M.  III   al  Pontului   (sfîrşitul  secolului   al  IIT-lea, începutul   celui   de-al   II-lea)   este   primul   curo  bate monedă cu efigia sa (p. 365; ii. 76).
4.   M.   IV   Filopator  Filadelfos,  în   al  doilea   sfert  al secolului II, este primul rege al Pontului care leagă prietenie  si   alianţă  cu  poporul   roman   (p.   212).
5.  M. V Evergetes, în al treilea sfert al secolului II, ajută  pe  romani  în  lupta  lor  împotriva  lui   AR1S-TONICOS.   Pregăteşte   acţiunile   fiului   său   întărind flota  si   armata   de  mercenari.   Asasinat  în   121—120.
6.   M.  VI   Eupator  Dionysos,   născut  către   132,   mort în 63 (p. 213—228; H. 47).
MOLON
Satrap al Mediei care bţîţă la luptă împotriva lui ANTIOH III satrapiile superioare. Este învins şi pedepsit (p. 156).
MOLOŞI
Populaţie din Epir, al cărei erou eponim era MolQ-sul, fiul lui PIRUS şi al Andromacăi. Familia Eacizilor a domnit asupra moloşilor înainte de a-şi extinde stăpînirea asupra întregului Epir.
MONEDA
Vezi, Civil, gr., p. 88, voi. II. In epoca elenistică, cetâţuş autonome continuă să bată monedă. Dar suverana introduc în statele lor moneda regală, pe care ^^~ rează, de obicei pe avers, propria lor efigie, de uv&z o bogată serie de portrete (p. 338). Regele cîştiga din această emisiune (p. 359, 360). Numismaţii se ocupă să identifice emisiunile diferitelor atent'/' care au bătut monedă în fiecare imperiu. Inscrip?1 •
• •mboluri anexe, contramărci contribuie la stabili­rea datei şi originii emisiunilor. Moneda de aur este ult mai răspîndiţă decît înainte, deşi argintul ra­dine metalul de bază pentru schimburile interna­ţionale Monede ateniene ale noului stil (U. 65 — 66). Cistofori din PERGAM (U. 196—197). Monede de la Faselis, ale lui Fluminmus, din F. fes
(ii. 19, 20, 37, 187).
MOZAIC
în epoca elenistică, mozaicul, care nu era folosit înainte decît în mică măsură în casele şi monu­mentele greceşti (mozaicurile de la Olint, anterioare anului 348), cunoaşte o dezvoltare spectaculoasă (p. 545). Mai întîi, în mozaicurile de la PELA (sfârşitul secolului IV — începutul secolului III), se dezvoltă tehnica mozaicului de pnmdiş care este dusă la perfecţiune, (vînătoarea de cerb realizată de Gnosis, ii. 240). Apoi se răspîndeste folosirea teserelor, cubu-leţe de piatră colorată, tăiate cu grijă, pentru a fi combinate în compoziţii de o mare fineţe; această tehnică oferă posibilităţi mult mai largi decît folo­sirea pietrelor brute. Se utilizează cu discernămînt, alegindu-se ţesere mai mari pentru pavaje sau mo­tive geometrice simple şi cuburi mai mici (uneori de ordinul milimetrului) pentru scenele figurative. Cum era vorba întotdeauna de pavimente (mozaicu­rile murale apar abia sub imperiu, în secolul I e. n.), inspiraţia artistului . rămînea influenţată de covoa­rele orientale. Un repertoriu de motive simple oste constant folosit, îmbogăţit cu motive vegetale uneori luxuriante (îl. 240). Apar si teme originale, mat mult sau mai puţin simbolice (U. 100). în centrul compoziţiei se află un motiv figurativ (emblema). Aici, talentul mozaicarului, exploatînd resursele teh-1         nici i proprii, rivalizează cu pictura (U. 209, 244 şi
257).
;         MUCIUS SCAEVOLA (Q.)
Proconsul   al   provinciei   Asia   în   93   (p.   217).      -
MUMMIUS
t*- Mummius Ahaicus, consul în 146, cel care distruge CORINTUL (p. 197).
MURENA
• Ucinius Murena, guvernator al provinciei Asia, 81 n al doilea război împotriva lui Mitridate în
•>- 81 (p 222—223). Fiul său, care avea acelaşi ccnS6! ^Ste leSatul M Lueullus în 69—08, fiind ales „ . ul lr> 62. Acuzat pentru intrigă cu prilejul ale-
'
107
* "Părat.de CICERO (discursul Pro 'Murena)

,.„   ,.., i  beata,  a,n  ,a
ai   mvtHe   replici
(P-
MISTERE
p  484 şi ui m-
roeitul   part  s;
'*S  multor .suver»'  ^A   «   <-*> .gatul   Pontului.
re
s'rs|«S/sS; gu =» s ^™/Ss=ftrirssi ~"a
secolulU! u. —n&  cu POP";- s{crt al seco^^s. l1 TV E««S!f •J"!^,^  î^"V^r toWîţî

S^- --
lui
moneda >n
Soton dinFaSCVis.   ale
Ul'   fit)OUs'   „    15Î7».
nu
it
^TV^ ^tîU    începutul sec"^ care   fS^G^ co^T'oîerâ po^lU^  ^'^Sa Pavaje saj^.
nicii
146

An
(P-
CORINTIC CP- -                                    c.p.    As-a,
îSr.5^S|5Hll
?3-81    t legatul iul ^gfttngâ  cu P»%urciia)
nUme\ Tn   G'    A(lUzaVPlC^O (d^^ consul m   u-      t de OH-t-'^-
c;erii, este aţv^at 107 si achitat.
 
MUZEU
Propriu-zis   sanctuar   al   Muzelor.   In   jurul   aces'-sanctuare se adună savanţi si filosofi: aşa se întî °r plă   la   ALEXANDRIA,   undo   Ptolemeu   I   Soter    i sfatul   lui   DEMEŢRIOS   din   FALERON,   întemeiat aşezămîntul   numit    Museion.    Erudiţii    şi    scriitor" rare   se   adunau   aici   formau   o   asociaţie   religioas*' consacrată    Muzelor    si    se    dedicau    lucrărilor   Vr (fig. 12, p. 393).                                                               JF
MYRINA
Cetate din Eolida, în nordul Smirnei (fig. l, p. ^j» unde existau importante ateliere de coroplastî (mo-delori din argilă) de-a lungul întregii perioade ele­nistice (ii. 62, 83, 135, 137, 138, 139, 140, 141),
MYRMEKION
Aşezare greacă din Crimeea, în vecinătatea cetăţii Panticapeion. Arheologi sovietici şi polonezi au ini­ţiat aici săpături recente (p. 263).
N
NABATEENI
Triburi   arabe   stabilite   în   estul   Palestinei   (p.   85,
210; fig. 2, p. 43).
NABIS
Lacedcmonian înrudit cu familia regală a Eurypon-tizilor. Cu ajutorul mercenarilor el cucereşte puterea la SPARTA în 207 şi stabileşte o tiranie sprijinită pe păturile populare, eliberîndu-i pe hiloţi şi răstur-nînd ierarhia tradiţională a cetăţii. Ocupă Argolîda cu acordul lui Filip V, stîrnind ostilitatea Ligii aheene, neliniştită de pericolul răspîndirii în Mace­donia a reformelor sociale introduse de Nabis. In 194, trupele romano şi aheene îl silesc pe Nabis să pără­sească Argosul. Puţin timp după aceea, este asasi­nat la instibarea etolienilor (p. 166, 169).
NAUCLEROS
Proprietar al unor vase de comerţ.
Rolul lor în Egiptul lagid (p. 360).
NAUCRATIS
Veche cetate greacă din" Egipt, care exdsta încă di n
secolul   VI   (vezi   Civil  gr.,  p.   70).   Poetul   APOLO
NIOS  DIN  RODOS   era  de   fapt   originar  din   Nau-
cratis.
NAVARH
Ofiţer   superior,   comandant   al   unei   escadre.   Ter-
menul este echivalent cu amiral.
greacă  din  Campania,  astăzi  Napoli   (p.  269).
DACII
Munte în estul Turciei, unde regele ANTIOH al rOMAGENEI construieşte un sanctuar dinastic către 70 î.e.n. (p. 225; fig. 4, p. 124; U. 80).
NEOCOB
Funcţionar religios care participă la administrarea unui sanctuar, îndatoririle sale nu sînt bine cu­noscute (p. 288, 493).
NEOPTOLEM
l. Alt nume  al  lui  PIRUS,  fiul   lui   Ahilo,  în   epo-
pee {p. 327).
2   N.  I,   regele  moloşilor,  în  EPIR,  şi  tatăl   OLIM-
PIADEI,   marna   lui   ALEXANDRU   CEL   MARE   (p.
24).
NESIOTES
Termen care înseamnă „insularii". Liga nesiotă (p. 113).
NICANDRU / NICANDROS
Poet din secolul II, originar din Colofon. Medic, se interesează îndeosebi de iologie, ştiinţa otrăvu­rilor, şi devine din această pricină unul din prie­tenii regelui Atalos III al Pergamului, el însuşi pasionat de aceste probleme. A scris două poeme didactice care s-au păstrat: Teriaka (Despre înţe­păturile şi muşcăturile animalelor veninoase) şi Alexifarmaka (Despre antidoturi). A scris şi alte poeme: Georgicele şi Metamorfozele, al căror text s-a pierdut, dar din care s-au inspirat VERGILIU Şi OVIDIU. A consacrat, de asemenea, lucrări isto­riei oraşului natal, Colofon. Este preot al Iui Apolo din Claros, lîngă Colofon (p. 522).
NICANOR DIN STAGIRA
Compatriot al lui Aristotel, este fiul adoptiv al filo­sofului, apoi devine ginerele său. îl însoţeşte pe ALEXANDRU în Asia. La întoarcere, regele îl în­sărcinează să anunţe edictul despre întoarcerea pro­scrişilor în timpul Jocurilor olimpice din 324 (p. 61). moartea lui Alexandru, serveşte ca ofiţer sub NDRU, dar acesta îl execută ca pe un tră-în 318 (p. 61).
NICEEA
,            niai   multor   cetăţi   elenistice   şi   îndeosebi
1 N.  din  Bitinia,  întemeiată   de  Lisimah  către  300 109 f-„ numită   după   numele   soţiei   sale   Nike   (p.   370; Iie- 1. P- 31).
t ..*
statuilor
NICEKATOS                                                                 -
Sculptor   dm   secotvu        ,   ..            C-T-ATROC:  ~ţ  0
erate la DELOS in cinstea lui FILETAIROS al PCT-
şamului (p. 123).

«.
/ll\ I JLVjrv^j.Mv.^;      ^^,^---------------
mercenari galaţi cu sprijinul cărora îl va. atrage pe fratele său Zipoîtes si va supune întreaga Bitinie. El întemeiază capitala NICOMEDIA si-i dă numele
sau (p. 122).   ,
2.   N.   II,   fiul   lui   Prusias   II   (c.   150—128).   îl   ucide pe   tatăl   său.   Este   aliatul   romanilor   împotriva   lui
ARISTONICOS (193).
3.  N. III  (12f> — c. 95) încearcă fără succes să cuce­rească Paflagonia si Capadoeia,  dar nu izbuteşte din pricina Romei (p. 217).
4.  N. IV (circa 95—74), fiul precedentului, este alun­gat  din  regatul  său   de  Mitridate  Eupator,  îl   recu­cereşte cu ajutorul  romanilor  apoi, la  instigarea lui M'Aquilius,  lansează un  atac puternic împotriva re­gatului Pontului,  ceea  ce  declanşează  primul  război mitridatic   (p.  217).  învins,  se  refugiază în  Italia  şi revine în regatul său  cu ajutorul lui  SYLLA în  84. La   moartea    sa.   lasă    Bitinia   moştenire   romanilor (p. 223).
NICOMEDIA                                                                          |
Capitala Bitiniei, pe coasta Propontidei (Marea Mar-mara), întemeiată în 264 de NICOMEDES l (fig. 1. p. 31; p. 370).
NIKE
1.   Numele   grec   al   Victoriei.   Alegorie   personificata sub   înfăţişarea   unei   tinere   femei   înaripate.   Auto­ritatea   suveranului   depinde   do   bunul   ei   plac   (p-322 şi urm.: ii. 72 şi 83).
2.  Nume   de   femeie,   purtat   îndeosebi   de   soţia   lui
LISIMAH (ii 189).
NOMA
Diviziune teritorială şi administrativă în Egiptxil pto-
lemaic (p. 353).    '
NOMOS. NOMOI
Singularul   si   pluralul    euvîntului    grec   însemnînd
„lege".   Dreptul   şj    lesjea   în   sistemul   monarhic   (P-    ,Q
34tî).
u
T-teral   „păzitorii   legilor",   magistraţi   însărcinaţi   în tălile   elenistice   cu   funcţii   de   control;   atribuţiile for  erau  foarte  diverse:   a  veghea  la   aplicarea   le-'lor   §i   reglementărilor,   a   asigura   paza   arhivelor, uneori a supraveghea execuţiile capitale.
i V -   j*»f i^ =*>. t
OCTAVIA
Sora mai mare a lui OCTAVIANUS. Născută in 69, se căsătoreşte mai întîi C. Claudius Marcellus, de la care are un fiu, tînărul M. Marcellus, a cărui moarte timpurie avea să-i inspire mai tîrziu lui Vergilius vestitul pasaj din Eneida: Tu, Marcellus gris, manibus date lilia plenis. Rămînînd văduvă, Octavia se căsătoreşte cu Marcus Antonius cu care va avea două fiice: Antonia Maior (bunica lui Nero) şi Antonia Minor (mama lui Germanicus si a îm­păratului Claudius). Deşi părăsită de Antonius din pricina Cleopatrei, îi păstrează o emoţionantă cre­dinţă în timpul conflictului dintre fratele şi soţul său. Va duce o existenţă retrasă pînă la moarte (11 î.e.n.) (p. 238—240).
OCTAVIANUS
Viitorul Augustus. C. Octavius, născut în 63, er;i strănepotul lui CEZAR (a cărui nepoată era m :rna lui Octavianus). Cezar îl adoptă ca fiu în testamen­tul său si-1 face principalul moştenitor. In 43, Oc­tavianus încheie cu ANTONIUS şi Lepidus al doi­lea triumvirat pentru a reorganiza republica. După bătălia de la Filipi (42), obţine controlul veteranilor stabiliţi în Italia şi provinciile Sardinia, Spania si Africa. După retragerea lui Lepidus, rămîne sin­gurul stăpîn în Occident. Relaţiile sale cu Antonius devin încordate şi conflictul se soldează cu bătălia de la Actium (31), apoi cu luarea Alexandriei în anul următor, întors la Roma, reorganizează statul şi primeşte în ianuarie 27 titlul de Augustus. De atunci realizează treptat regimul principatului, Pe eare-1 numim imperiu. Moare în 14 e.n. şi se­natul hotărăşte curînd trecerea lui în rîndul zeilor (P. 240 si urm.; ii. 54 si 55).
ODESOS
Colonie milesiană pe  coasta  vestică   a  Mării  Negre,
az*   Varna   în   Bulgaria   (p.   250;   fig.   7,   p.   214).
Or
SOŢ? macedonean în serviciul lui PTOLEMEU I dftt • Insărcinat să ocupe Cirenaica în 322, în ue«-imentul lui Tibron, reprimă revolta CIRENEI
în  313  şi  iniţiază  în  308  o  operaţiune  condusă î potriva    Cartaginei    de   AGATOCLE,    care-I nează (p. 75, 94),
OLBIA
Nume purtat de diferite cetăţi greceşti (cuvîntui înseamnă „prosperă") şi în special de o colonie • Miletului întemeiată în secolul VII pe coasta de miazănoapte a Mării Negre, în estuarul comun a două mari fluvii din Rusia, Hypanis (Bug) şi BO_ rystene (Nipru) (fig. 7, p. 214). Importante săpături şi studii recente ale arheologilor sovietici (p. 382—333)
OLIMPIA
Sanctuar al lui Zeus în Elida (fig. 3, p. 74), unde se celebrau Jocurile olimpice (Civil, gr, p. 229—230) Aceste reuninuni panelenice sînt folosite pentru proclamaţii politice (p. 61). Concursurile perioadei (p. 437; fig. 37, p. 82, voi. II).
OLIMPIADA
Perioadă de patru ani socotită începînd din anul cînd sînt celebrate Jocurile olimpice. Prima Olim­piadă începe în 776—775 cu celebrarea oficială a Jocurilor olimpice. Lista învingătorilor la Jocuri (începînd întotdeauna cu numele învingătorului la cursa de stadiu-alergare este alcătuită de sofistul Hipias din Elis, la sfîrşitul secolului V. Pe baza ei s-a stabilit era olimpică, pe care Tinraiosdin Taurome-nion (a doua jumătate a secolului IV — prima ju­mătate a secolului III) o folosesşte prima dată şi Eratostene o sistematizează. Esenţialul s-a păstrat în Cronica lui Eusebios din Cezarea (p. 525).
OLIMPIADA
Mama lui Alexandru cel Mare. Era fiica lui NEOP-TOLEM, regele molosilor din EPIH, descendent din vestita familie a Eacizilor. Născută în 375, se căsă­toreşte cu Filip II al Macedoniei în 357 şi-i dăru* ieste pe Alexandru, în 356, şi pe Cleopatra în 355. Fratele ei, ALEXANDRU, regele molosilor, s-a căsă­torit cu nepoata sa Cleopatra: în cursul serbărilor prilejuite de această ceremonie a fost ucis Filip în 336. Foarte dornică de putere, ea se izbeşte, în timpul expediţiei lui Alexandru cel Mare,, de rezis­tenţa lui ANTIPATROS şi se retrage în Epir. în 317 se alătură lui POLYPERHON în Macedonia, ii aşa; sinează pe Filip Aridaios şi pe soţia sa Eurydice ş» ucide mai mulţi nobili macedoneni. Apoi, asediata în PIDNA de CASANDRU, trebuie să capitule^ şi e executată în 316 de rudele victimelor sale (p. 23 şi urm.; 80—81, 328).
ORACOLE
Popularitatea   lor   în   epoca   elenistică   (p.   4Bo—*84)-
ORCHESTRA
esplanadă, în general din pămînt bătătorit (rareori pavată cu dale), amenajată într-im teatru grec în jurul altarului lui Dionysos, mai jos de băncile pe t-are stătea publicul, în faţa scenei. Această espla­nadă, iniţia) circulară, tinde să devină semicercu-lară, din cauza înaintării prosceniului. Pe orchestră Se află corul, în timp ce actorii, în epoca elenistică, Evoluează pe estrada prosceniului (p 431—432).
OBEOS
Cetate în nordul Eubeii (fig. 6, p. 180). Aici s-a descoperit recent un magnific taur de marmură, capodoperă a artei animaliere în epoca elenistică (p. 557).
ORFISM
Doctrină mistică si obscură, legată de figura legen­dară a lui Orfeu. In cadrul aluziilor răzleţe, cele mai multe foarte tîrzii, care se referă la el, se pare că textele orfice, numite „sacre", propuneau o cos­mogonie, o teogonie şi o escatologic (p. 509).
ORODES
Orodes, regele părţilor (57—37), eîstigă în 53 bătălia de la Carrhae împotriva lui CRASSUS, ('are este ucis. Caută apoi să extindă statul în direcţia Medi-teranei, dar Antoiiius îl împiedică si Eufratul tre­buie să fie acceptat de Roma ca hotar între cele două imperii (p. ,234).
OROPOS
Orăşel pe malul strîmtorii Eubeea, situat în faţa CALCISULUr, într-o regiune îndelung disputată în­tre Attica şi Beoţia (fig. 6, p. 180).
OVIDIU
Poetul latin P. .Ovidius Naso  (43—17/18 c.n.) trăieşte to   timpul   lui   Augustus.   Autor   al   Metamorfozelor, al unor elegii   de  dragoste  şi  al   Artei  iubirii,  este exilat  de  Augustus,  în   8   o.n.,   din   motive   obscure, Ja_ Tomis   (azi   Constanţa),   la   Marea   Neagră,   unde raieşte ultimii  zece ani  de viaţă într-un  exil  insu-U  (P- 250)-  Aici  s('rie elefiii'  Tristele Ş*  Ponti-
l*     H3 J
e din  SOGDIANA  pe  care  Alexandru îl în-- Ui 327 şi cu a cărui fiică se căsătoreşte (p. 50).

Fig.  39. TEATRUL DIN  OROPOS:  CLĂDIREA SCE­NEI   (după   E.   Fiechter,   Die   baugeschichtlichc   Ent-wlcklung des antikcn Theaters)
Teatrul din Oropos face parte din sanctuarul erou­lui ghicitor şi tămăduitor Amfiaraos, instalat pe coas­ta nordică a Atticii, pe strîmtoarea Eubeii. El este construit în secolul III şi, în ciuda dimensiunilor reduse, oferă un bun model de dispunere specifică teatrelor elenistice. Clădirea scenei avea 4 m în adîn-cime şi se deschidea larg, la etaj, prin cinci mari spaţii de acces pe estrada prosceniului, care înainta în orchestra. Estrada era susţinută de o colonadă dorică formată din opt pilaştri pe faţa cărora era adosată cîte o semicoloană. în spaţiile dintre coloane se puteau insera panouri pictate formînd fundalul pentru evoluţiile corului în orchestra. Alte panouri puteau fi plasate la etaj în spaţiile de acces ale scenei pentru a servi de decor acţiunii ce se desfă­şura pe prosceniu.
PAFLAGONIA
Regiune din Asia Mică, pe coasta Mării Negre, Bitinia şi Pont, unde se afla cetatea greacă SINO1 1-(fig. 7, p. 214).
PAFOS
Cetate greacă din Cipru, pe coasta do vest a
considerată   locul   de   naştere   al   Afraditei   (u.
PAIONIOS DIN EFES                                    f.         ,
Arhitect  din  a  doua  jumătate  a  secolului  IV.    - ^ borează la construcţia templului Artemidei din si a celui al lui Apolo de la DIDYMAI  (p.
11*
pALENE
Cea mai vestică dintre cele trei peninsule care prelungesc spre sud Calcidica şi care sînt, de la est spre vest, Acte (cu muntele Atos), Sitonia şi palene (p. 261).
PAMFILIA
Regiune de coastă în sudul Anatoliei, între Licia la vest, Pisidia la nord şi Cilicia la est (fig. l, p. 31) Cetatea cea mai importantă este portul ATA-LEIA (Adalia) întemeiat de ATALOS II (p. 267).
PAN
1. Zeu rural,  adesea însoţit de Nimfe  (U.  255).
2   Pan  al  desertului,  asimilat  zeului  egiptean   MIN
(p. 475).
PANAITIOS
Filosof din secolul II, originar din Rodos, care exer­cită o influenţă profundă asupra romanilor cultivaţi ai vremii sale prin intermediul Cercului Scipionilor. Posidonios din APAMEEA este elevul său (p. 540),
PANATENEE
Sărbătoare religioasă la Atena, celebrată în fiecare an în iunie — iulie, în cinstea zeiţei Atena, protec­toarea cetăţii. Din patru în patru ani, ceremonia căpăta o solemnitate deosebită: erau Marile Pana-tenee, cu jocuri şi ceremonia schimbării peplosului zeiţei (vezi Civil, gr., p. 219). Drumul pe care-1 urma procesiunea trecea prin agora.
PANHAIA
Regiune   mitică   din   Oceanul   Indian,   unde   are   loc
călătoria imaginară a lui EVHEMEROS (p.  502).
PANTICAPEION
Colonie a Miletului, întemeiată la Marea Neagră, Pe Bosporul cimerian, (strîmtoarea Kerci) în Cri-meea, capitala Regatului Bosporan (p. 216; fig 7, p. 214). Monede din Panticapeion (ii. 179—180).
PAPIRUS
Vezi Civil, gr., p. 324 şi urm. Contribuţia papiro­logiei (p. 19).
PARADOXOGRAFIE
literar  care  ţine  de  istorie  şi   de  geografie  si se  ocupă   cu   strîngerea   faptelor   extraordinare   sau 11S   UrPrinzătoare  (paradoxa).  A  influenţat  istorici  pre-<^m DIODOR sau PAUSANIA (p. 467).
PARAMON
Epitet al lui Hermes, asociat în LIBIA cultului va_ tălui său Zeus AMON si mamei sale Hera AM(X NIA. Erau toţi trei obiectul unui cult la OLIMPIA, Hermes Paramon este reprezentat pe monedele dlri Cirene cu coarne de berbec, ca Amon, dar imberb (p. 47fi).
RARMENION
General macedonean, colaborator al lui FILIP n apoi al lui ALEXANDRU CEL MARE la începutul' operaţiunilor întreprinse de acesta în Asia (p. 26, 34). Vîrsta şi experienţa sa fac să i se încredinţeze cele mai înalte posturi, dar, treptat, i-egele îl îndepăr­tează, lăsîndu-1 în urma lui, la Ecbatana, în 330, încredinţîndu-i paza vistieriei si a liniilor de comu­nicaţie ale armatei care înainta spre est. După com­plotul şi executarea fiului său FILOTAS, este orno-rît şi el (p. 38, 44 şi urm.). ,
PĂRŢI
Populaţie nomadă din Asia centrală (fig. 2, p. 43) a cărei origine exactă, geografică şi etnică, nu e>le cunoscută. Ei apar puţin după mijlocul secolului III în Partiena, satrapia Imperiilor ahemenid şi se-leucid, situată în estul Mediei şi în sudul Mării Caspice. După ce o cuceresc, omorîndu-1 pe satrapul Andragoras (239—238), se stabilesc aici luînd de acum numele de părţi care face să fie uitat vechiul lor nume (parni sau aparni). Comandantul lor, AR-SACE, întemeiază dinastia Arsacizilor şi un stat a cărui expansiune teritorială devine considerabilă in secolul următor sub MITRIDATE I (171—138/137). Foarte curînd părţii asimilează tradiţiile iraniene şi se amestecă în masa populaţiei băştinaşe. Lupta îor ulterioară împotriva Seleucizilor, apoi împotriva .Ro­mei apare ca o reacţie a populaţiilor din Asia la cucerire. Frontiera este fixată în cele din urmă pe Eufrat (p. 27, 160, 185, 188—190, 210 şi urm., 234. 238).
PASITELES
Sculptor grec din secolul I î.e.n. care devine cetă­ţean roman. Era originar din Italia meridională. Pliniu cel Bătrîn îl menţionează la loc de frunte ca un artist contemporan cu Pompei. Realizează la Roma o statuie a lui Jupiter în aur şi fildeş, potrivit tehnicii tradiţionale a marilor statui de cult. Scri­sese un tratat în 5 cărţi despre capodoperele sculp­torilor din lumea antică. Practică sculptura în fna^" mură şi bronz, ca şi orfevreria. I se atribuie afir­maţia că „modelajul este baza orfevreriei, a sculp­turii şi a statuarei; în ce-1 priveşte, deşi este Pe primul loc în toate aceste arte, n-a executat nici-
odată o lucrare fără să o fi modelat în prealabil". ţjnul din discipolii sui, Stefanos, a semnat o statuie (păstrată la Roma, Vila Albani) ca „elev al lui pasiteles" (p. 547, 562).
PASTIŞA
Cuvîntul (literal „pătat") e folosit pentru a desemna o operă de artă compusă din elemente împrumu­tate din lucrări anterioare, care pot fi foarte dife­rite ca stil. Acest gen de opere hibride a cunoscut o anumită răspîndire în secolul I î.e.n. (p. 547).
PATRAS
Cea mai importantă cetate din AHAÎA, la intrarea in Golful Corint. Se remarcă îndeosebi ca port pen­tru relaţiile cu Italia de sud (îndeosebi prin Bren-tesion, Brundisium, azi Brindisi) după cucerirea ro­mană (p. 259; fig. 6, p. 180).
PATRE
Cuvîntul desemnează o subdiviziune a colăţii, cu caracter religios şi politic totodată, care, în anumite oraşe ioniene, ca Tasos, corespunde fratriei (vezi Civil, gr., p. 217, 294). Pentru a deveni cetăţean, tre­buia să fii înscris într-o patrc (p. 290).
PATROCLE
Amiral al lui PTOLKMEU II FILADELFOS, care operează pe coastele Atticii în timpul războiului lire-monidiac. O insuliţă vecină cu capul Sunioii se numeşte pînă astăzi insula lui Patrocle (p. 135).
PAULUS AEMILIUS
I-.   Aemilius  Paulus  Macedonicus   (născut  circa   228,
mort în 160), consul în  182 şi 168, poartă cu succes
al treilea  război   macedonean  şi  repurtează  victoria
de la Pidna (p. 177 — 178). Pilastrul lui Paulus Aemi-
Hus de la  Delfi   (ti.  43—44).  Vezi  AEMILTUS  PAU-
LUS.
PAUSANIA
Foarte răspîndit nume de bărbat, în special Pau-|ania Periegetul, istoric din secolul II e.n., autor al Pvnegezei Greciei, descriere în 10 cărţi a Greciei Peninsulare (fără insule si Grecia de Nord si nord-v_est). care serveşte de ghid călătorului de astăzi, ca ?) celui de odinioară. El introduce numeroase digre­siuni istorice şi geografice de un viu interes (p. 304,
117
ormă de cîntec coral în  cinstea  unei  divinităţi, şt ,eo^bi   a   lui   Apolo,   al   cărui   epitet   este   Pean
, "Sistind   asupra   funcţiei   de   zeu-vindecător).    Mai
mun,  peani
setnt pe inscripţii (de ,os Isylos, Filodamos), .. 482).
j   vil.stnic,   cave-1  inso-2«- 2I3)'
PF.DAGOG
*"'V   ^c' ţeste? pe co
i   de   la   s
^^
ancep                                     m         de   Gnosis
remarcabile    Unul   dm   ele^
(p. 412, 545; fig- 2, P- *•»'
săritura,
gr., p. 09, voi. H) PENTERA
t vîslaşi la o ramă,
PERDICAS
Ofiţer macedonean în serviciul lui Alexandru, biliarii după moartea lui HEFAISTION, însărcinat cu re-iîenţa de facto după moartea regelui, apoi asasinat de generalii săi în cursul luptei împotriva lui PTO-LEMEU (p. 69—76).
PEREEA
Teritoriu  ocupat  de   o   cetate   insulară  pe  continen­tul vecin (p. 168, 281).
.        r^a'-c-uW1
PEKGAM                               dominînd   valea   <-»• ~w_
Cetate   8reacu  dm   M f •egatului  Abrfor  «^ . „
93—94;.
«Sal aoraesticC^, oaie   capra. g.%. fie    după o pregătire mdeluneaU »i c     i Lapergum_
$Ł* î^rSuîsfî«Si^ w^ -fi prefe-
STSU de 'a sfîrsitul antichităţi,


lucrări
acest
,  (p. 51, 440,  536).
tului. agora).
mrege al Macedoniei «***Ł dinastiei Antigonizxlor   Este învins     în lfâ< Se spune moare în închisoar el a A Iba^ nelăsîndu-l sa doarmă că paznicii 1-au tăcut »«.   t (p. 175—178; H. 42).
PICIOR                                  ct.-.  in  baza  feluritelor sis-
Unitate de Iun gime care    ta ^z     acă. Valoarea
teme de  măsura  folo s«e jn                    m Ş1 0%35 m>
sa diferă, potrivit ^fqe^UVrelua? de  romani) şi.pi-Piciorul  attlc.  de  0,296 m  («. ^^       it în  tot  Orien-ciorul  „ptolemaic",  de  ^f» îji v tul grec) sînt cele mai raspindite.
PICTURA Arta principală  la tură (vezi Civil. 9T\.       , tem  aprecia  decît  în  f pictor
lui Alexandru
LEŞ s
11Q ţie unanimă (îl. 248) pe 119 următoare.   Au   fost   transmise
tişti   din   perioada  următoare,   fără  ca   aproape   nici unul din ei să poată fi pus în raport sigur cu o op<»ră păstrată,   în   afara   lui   FILOXENOS   din   ERETHiA, căruia i se atribuie cu verosimilitate originalul  Afo-zaicului lui Alexandru (ii. 244) şi Timomahos din Bi­zanţ (dată nesigură) a cărui Medee este probabil re­produsă  într-o  frescă  din  Pompei.  Din  mărturii  de acest fel reiese nivelul înalt al virtuozităţii tehnice şi inspiraţia nobilă şi rafinată a acestei arte atît de gus­tată de amatorii greci şi romani (p. 560, 561). Cîteva vestigii   ale   decoraţiunilor   murale   sau   mozaicurilor pavimentale din casele particulare, de la sfîrşitui se­colului IV pînă la începutul secolului I, permit sta­bilirea etapelor: mozaicurile de la Pela (ii. 240j, fres­cele   (încă   insuficient   publicate)   de   pe   mormintele princiare de la VERGINA, cupola pictată de la Ka/an-Hk (U. 256) stelele funerare din NOLOS (ii. 193), mo­zaicurile şi picturile murale (ii. 63) de la DELOS. O mare   parte din documentaţie provine din Italia: vile ro­mane (Livia, Farnesina) şi mai ales case clin Campania (Pompei, Herculanum, Boscoreale, Boscotrecase). Este sd-«ur că decoraţiunile pictate de pe pereţii si pardose­lile din mozaic au fost executate de atelierele gre­ceşti sau de tradiţie greacă (p. 548 şi urm.). Este tot­odată riscant ca acestea  să  fie considerate  ca  „pic­tură romană", cum s-a încetăţenit obiceiul: ar fi ca si cum am boteza „pictură franceză" decoraţiunile lui Primatice sau Rosso din Castelul de la Fontaineblcau. Meşterii   care   au  executat  aceste   decoruri   au  găsit inspiraţia  şi  şi-au format tehnica în tradiţia atelie­relor   elenistice   de   care   se   leagă   direct,  împrumu-tînd subiecte şi tuşe. De aceea putem apela fără re­zerve la aceste documente pentru a ne informa asu­pra picturii elenistice  (ii. 209, 241, 249, 251, 253, 255, 258). Problemele au fost încurcate după bunul plac de frazeologia   estetico-filosofică   a   istoricilor   de   artă, rare  operează  cu  noţiuni  confuze  sau  arbitrare  (de exemplu,  sugestia spaţiului şi profunzimii, care s-ar deosebi de la o epocă la alta, ca şi cum aceste efecte iluzioniste   n-ar   fi   fost   inerente   oricărei   forme   de pictură sau basorelief) şi disting subtil etape crono­logice pornind de la analizele lor, chiar cînd lipsesc olementele obiective de datare. Aceeaşi metodă supă­rătoare a avut consecinţe nefaste în studiul sculpturii şi   continuă  însă   să   împiedice   progresele   cercetării.
PIDNA/PYDNA                                                      ,  .
Oraş din Macedonia, în Pieria,  lîngă coasta Golfuri
Termaic, unde Paulus Aemilius  îl nimiceşte pe PE'V~ SEU (168) (fig. 3, p. 74).
PIERIA
Regiune de coastă în sudul Macedoniei, de-a ^un7^.
ţărmului   occidental   al   Golfului   Termaic   (Salonic).
PILON
njspozitjv monumental servind de intrare unui tem-
plu, specific în arhitectura egipteană. Uşa e încadrată de două turnuri groase dreptunghiulare cu ziduri uşor înclinate (în trunchi de piramidă).
PINAKES
Cuvînt însemnînd „tablete" sau „tablouri". Astfel sînt desemnate cataloagele sistematice ale literaturii gre­ceşti alcătuite de CALIMAH (p. 531).
PINDAB
poet liric din prima jumătate a secolului al V-lea, foarte admirat de Calimah (vezi Civil, gr., p. 331 şi 102, voi. II).
PIRATERIE
Vezi p. 140, 154, 218, 222 şi urm., p. 453.
PIRON/PYRRHON
Filosof din a doua jumătate a secolului IV şi începu­tul secolului III, născut la ELIS, întemeietor al scep­ticismului. Participă la expediţia lui ALEXANDRU, apoi revine şi trăieşte predînd la Elis (p. 537).
PIRUS/PYRHUS
Regele moloşilor, din familia Eacizilor. Alungat din regatul său de CASANDRU în 302, se refugiază pe lîngă Demetrios Poliorcetes, apoi se ceartă cu el şi se întoarce în Epir în 297 după ce a fost un timp osta-tec la Alexandria, unde PTOLEMEU I îl simpati­zează şi-i dă în căsătorie pe fiica sa vitregă, Anti-gona, fiica Berenicei I şi sora lui MAGAS. P. revine în regatul său şi devine suveranul Ligii epiroţilor. Apoi se căsătoreşte cu LANASA, fiica lui AGA-TOCLE, şi ocupă Corciră (puţin timp) şi coasta io-niană cu oraşul AMBRACCIA, pe care îl face capitala sa. Se aliază cu LISIMAH pentru a-1 alunga pe Po­liorcetes din Macedonia în 288, apoi e nevoit să-i ce­deze lui Lisimah cuceririle din Macedonia şi Tesa-lia. La sfîrşitul anului 281 e chemat în Italia de oraşul TARENT şi se angajează într-o acţiune în Occident, unde va râmîne pînă în 275. La întoar­cere îl atacă pe Antigonos Gonatas, îi smulge pentru ° vreme Macedonia, o pierde apoi din nou, în sfîr-Srt, atacă zadarnic Sparta şi moare la Argos într-o luptă de stradă în 272 (p. 98—103, 129—132; U. 27 şi
de   la
din Caria'  Datele  lui  Mausolos  şi al  Adei inv      Inscripţii recent descoperite la Xantos ne oferă u°rmaţii cu privire la el.
*r*misă   de   atenieni   la   sanctuarul n anumite împrejurări (p. 482—483).
(p
PLACF.T
Cerere  adresată  direct  regelui   de  un   particular   (p,
349).
PLAUT
T. Maccius Plautus, poet comic latin, mort în 184, de î a caro s-au păstrat 20 de comedii, ce constituie imi­taţii după comedia nouă (MENANDRU, FILEMON, Difilos) despre care ne dau informaţii preţioase.
PLIN1U CEL BATRÎN
C. Plinius Secundus (23—79 e.n.), înalt funcţionar s[ savant roman, mort în timpul erupţiei Vezuviuluî. care distruge Pompeiul. Istoria naturală, în 37 de cărţi, este o sumă de cunoştinţe ale epocii, întemeiata pe vaste lecturi. Cărţile 34 si 35 sînt bogate în infor­maţii asupra artei antice (sculptori şi pictori) (U. 167).
PLUTARH
Filosof grec născut la CHERONEEA (circa 45—125 e.n.). Scriitor fecund, a publicat, pentru a servi ca ternă reflecţiei morale, serii de Vieţi paralele ale marilor bărbaţi comparînd de fiecare dată un grec şi un ro­man. Biografiile constituie o sursă foarte preţioasă pentru istorie (p. 17).
POECILE/POIKILE
Portic  de la   Atena  împodobit cu  picturi  din  secolul
V (vezi Civil, gr., p. 104, voi. II).
POLEMON DINr ILION
Perieget din prima jumătate a secolului al lî-lea (p.
464).
POLIBIU
Istoric si om politic grec din secolul II, mori la 82 de ani între 229 şi 220. Fiul lui Lycortas, cetă­ţean de vază din MEGALOPOLIS, în Arcadia. Adus ia Roma ca ostatec după Pidna (168), rămlne aici pînă în 150 si se împrieteneşte cu tînărul Scipio Ae-milianus si tovarăşii săi. După 146, se foloseşte de aceste bune relaţii pentru a aduce servicii aheeni-lor. Scrie numeroase lucrări (printre care o biografie a lui Filopoimen) si mai ales cele 40 de cărţi ale Isto­rici unhwsale, care tratau evenimentele din 220 pîna în 144 (p. 16, 197).
POLIS
Numele grec al cetăţii. Desemnează oraşul, prin op0' ziţie cu  satul,  hora  (p.  376)  şi totodată  comunitatea politică   organizată  în  cetate  (vezi   Civil,  gr.,  p-  ^   12-si urm.). Cultul Polisului (p. 512).
POLYEUCTOS
Sculptor care face  o  statuie a  lui  DEMOSTENE în
280 (P- 558).
POLYPJERHON
Ofiţer macedonean. Luptă sub Alexandru şi Antipa-tros, care, la moartea sa, în 319, îl numeşte epimelst al regilor. Nereuşind să se impună, CASANDRU îi alungă din Macedonia în 316. Luptă un timp în Pe-lopones, apoi dispare (p. 78 şi urm.).
POMPEI
Cn. Pompei us Magnus (104 — 48) se căsătoreşte cu fiica vitregă a lui SYLLA, i se încredinţează sarcini mili­tare de către dictator, luptă împotriva lui SERTO-RIUS în Spania. Consul în 70, obţine apoi conduce­rea operaţiunilor militare împotriva piraţilor (67) şi a lui MITRIDATE (68) si poartă campanii victo­rioase in Orient. In 60 — 59. încheie cu CEZAR şi CRASSUS primul triumvirat. Tulburările de la Roma îl fac să se opună lui Cezar, rivalitate care se în­cheie la FARSALOS (48). Se refugiază în Egipt pe lingă Ptolemeu XIII care îl asasinează (p. 226 şi urm., 229; îl 48).
PONT
Regiune din Anatolia, de pe malul Mării Negre, ce se întinde de la rîul Halys în vest pînă în Colhida la est (fig. 4. p. 124). La sud, Pontul se învecinează cu Armenia, Capadocia şi Galatia. Organizarea re­gatului Pont (p. 212 şi urm.). Provincia romană Pont (p. 228). Regatul clientelar creat de ANTONIUS (p. 238—239). Oraşele din Pont (p. 264).
POPOARELE MARII
Năvălitori de origini diferite care ameninţă coastele Egiptului faraonic în secolele XIII şi XII (p. 114; vezi Civil, gr., p. 38).
POP1LIUS LAENAS (C.)
Consul în 172 şi 158, este însărcinat în 168 să pre­zinte lui ANTIOH IV pretenţiile senatului care voia să împiedice continuarea războiului împotriva Egip­tului lagid (p. 183).
PORTIC
Curte sau piaţă, mărginită pe una sau două din la­turile lungi de o colonadă. Folosirea lui constituie o trăsătură notabilă a arhitecturii elenistice (p. 400 -şi Ur*n.; U. joi, 103).
13
DIN PELA
epigramist din prima jumătate a  secolului  III, i1 dedicaţiei de pe Farul din Alexandria (p. 416) ai celei din sanctuarul lui Zefirion (p. 477, 533).
, lui Consilier al iu
(P-

139)-
ROSKYNESIS           regelui;   obicei
(p- 51)-
PROS
Ordonanţa regala CP-
PROSTAGMA
-
OGENES
r IV, orii                       a
mătate  a


ta ta  cetatea

Brusa)
*
nieiât de Fn«j^.~ _ ..
PBUS1AS
1. P. Ii regele Bitiniei (circa 230—182), îl primeşte pe HANIBAL după bătălia de la Magnesia pe Sipylos ţjgO—189), acceptînd apoi să-1 predea romanilor (p.
174).
2. P. H* f*ul precedentului (circa 182—149), leagă re­laţii de prietenie şi alianţă cu Roma, dînd dovadă
de servilism  (p.  191).  E ucis din  ordinul fiului  său
N1COMEDES II. Statuia sa se află Iu Delfi pe un pi-
lastru înalt care a fost reconstruit.
PSENEMFAIA                                               ~ .;"''/'   ";.
Tîrg din Delta Nilului (p. 385 şi urm.).              •
de către PTOLE-•    ---   r>„i(i_
ă (P. «7).
PTOLEMAIS

PTOLEMEU
lţi macedoneni şi
în special
3M, mor. 'in
» cu
dintr-o primă cs                          dintre   rare
GAS.  Ea  îi   dtau,eşte  W  C^TOLEMEU  II   (" NOE II  (născuta  m  -!°    ',      70,  75,  83— 84, 308).  Şi-a  ^ToB»  im;;il-2           46   Fiul

m; se
cu sora sa mai mare, Arsinoe II, văduva socrului său Lisimah şi a fratelui său vitreg, P.Keraunos Domneşte doi ani împreună cu tatăl său (285—283), apoi singur începînd din 283—282 (p. 105, 109, Ui
şi urm.; ii. 28).
3. P. III Evergetes, născut în 284, fiul lui P. II şi al
Arsinoe i I, moare în 222—221. Se căsătoreşte cu BE-
RENICE II, fiica lui Magas, în 246, în momentul în
care   îi   succeda   tatălui   său.   Ea   îi   dăruieşte   patru
copii, printre care Ptolemeu IV, Magas şi ARSINOE
III (p. 116 si urm.; p. 142, 146).                                           \
4. P. IV Filopator, născut către 240, fiul precedentului.       '
Succedîndu-i   tatălui,   o   omoară  pe   mamă,   Berenice
II, şi pe fratele său Magas, apoi se căsătoreşte cu sora       '
su Arsinoe III (p. 146, 157 şi urm., 163; ii.' 35).
f>. P.  V.  Epifanes,  născut în.  210,  fiul precedentului.
Se căsătoreşte cu CLEOPATRA I. fiica lui ANTIOH
III,   care-i   dăruieşte   trei   copii:   P.   VI,   P.   VIII   şi
CLEOPATRA  II.  Moare  în   180,   otrăvit  de  curtenii
săi (p. 163, 210).
6, P. VI Filometor, născut către 184—183, nu era de-cît un copil la moartea tatălui său în 180. Mama sa Cleopatra I preia regenţa. P. VI se căsătoreşte cu sora sa Cleopatra II în 174. Ea îi dăruieşte patru co­pii, printre care: Cleopatra Thea, P. VII şi Cleo­patra III. Moare în 145 după o ceartă sîngeroasă cu fratele său P. VIII (p. 182 şi urm., p. 200 şl urm,).
7.  P. VII  Neos Filopator,  fiul precedentului, născut în 161, îi succede tatălui său în 145 şi e asasinat în
144 (p. 202—204).
8.  P. VIII Evergetes II FYSCON, fiul lui P. V, a fost regele CIRENEI între 163—145. în 144, se căsătoreşte cu sora sa Cleopatra II, apoi cu nepoata sa Cleopatra IŢI care-i dăruieşte 5 copii: P. IX, P. X şi trei fiice numite   toate   Cleopatra.   Avea   de   asemenea   un  fiu bastard, P.  Apion,  care  este regele Cirenei. P. VIU a redactat 24 cărţi de Memorii (p. 203 şi urm).
9. P. IX Soter II Lathyros, după certuri cu mama sa Cleopatra III şi fratele său P. X, domneşte din 88 în 80 (p. 210—212, 230). Căsătorit cu sora sa Cleopatra IV, cu care are patru copii, printre care P. XII, Be­renice III şi Cleopatra V.
îO.P. X Alexandru I, fratele precedentului, domneşte în Cipru din 110/109 pînă în 107/106, apoi în Egipt clin 107/106 pînă în 88, susţinut de mama sa Cleo­patra II pe care o asasinează totuşi în 101. Moare în 88 într-o luptă pe mare împotriva fratelui saU P. IX (p. 211).
11. P. XI Alexandru II. fiul precedentului, a fost luat prizonier în Cos de Mitridate Eupator în 88, î"1" preună cu fratele său P. XII. Este eliberat de SYLflŁ în 84 şi ajunge la Roma. în 80, la moartea lui P- U*' Sylla îl trimite pe P. XI la Alexandria, dar acesta
• re   într-o   încăierare   la   cîteva   zile   după   sosire
1^' p XII Neos Dionysos Auletes, fratele precedentu-}"-,] îi succede în 80. Se căsătoreşte cu sora sa Cleo-'^atra V, care-i dăruieşte 6 copii, printre care Cleo-natra VI, Cleopatra VII (Marea Cleopatra) şi P. XIII. Lunga sa domnie este. frâmîntată de diverse tulburări (o 231 şi urm.).
13 P. XIII, fiul precedentului, născut în 61, se căsă­toreşte cu sora sa mai mare, Cleopatra VII (cealaltă soră, Cleopatra VI, murise în 57). îl asasinează pe Pompei în 48 si moare si el, înecat în Nil, în cursul unui atac al romanilor împotriva taberei sale în timpul răscoalei din Alexandria (p. 232 şi urm.).
14.  p. XIV Filopator, fratele precedentului, se căsă­toreşte în 47 cu sora sa Cleopatra VII, care-1 otră­veşte în 44 (p. 235).
15.  P. XV Caesar, numit CESARION, fiul lui lulius Cezar şi al Cleopatrei VII, născut în 47, este nomi­nal asociat la putere cu mama sa, djn 44 pînă    la moartea Cleopatrei, în 30, fiind apoi omorît din or­dinul lui Octavianus (p. 235, 240, 244).
16.  P. Keraunos, fiul lui P. I Soter şi al Eurydicei, prima  sa  soţie,  îl  asasinează pe  Seleucos  I în  280, se căsătoreşte cu Arsinoe II, văduva lui Lisimah, îşi atrage ura  acestuia  omorînd pe cei  doi  copii  ai lui Lisimah şi  moare în   280/279 într-o  luptă împotriva galaţilor (p. 108—110).
17.  P. Apion, fiul nelegitim al lui P. VIII şi regele Cirenei după moartea tatălui său, lasă Cirenaica moş­tenire romanilor; moare în 96 (p. 211—212).
18.  P. Memfites, fiul lui P. VIII şi al Cleopatrei, năs­cut în  144/143,  e  omorît  din  ordinul tatălui său în 131 (p. 205).
19.  P.  Filadelfos,  fiul lui  Antonius  şi  al Cleopatrei. căruia îi revenea  Siria  şi  Cilicia  prin  „donaţiile  de la Alexandria'1. Nu se ştie ce se întîmplă cu el după moartea părinţilor săi (p. 240, 244; ii. 28).
20.  P., ofiţer lagid, al cărui epitaf s-a păstrat (p. 507).
PUNICE (RĂZBOAIELE)
Ele opun Roma Cartagmei. Primul durează din 264 în 241 şi se încheie cu victoria navală romană de lîngă insulele Egate; Cnrtagina pierde acum posesiu­nile din Sicilia. Al doilea (218—201), condus de HANI-BAL, duce Roma în pragul înfrîngerii, dar în cele din urmă, după bătălia de la Zama, Cartagma e si­lită să capituleze. Al treilea (149—146) are drept scop distrugerea Cartaginei, care se si realizează.
U7
PYTEAS
gator si geograf din Marsilia, în a doua juma-a secolului IV. în cursul unei explorări în Ocea-Atlantic, către 325, el ajunge în nord pînă la
Tule, insulă neidentificată, dar situată dincolo de Marea Britanic (p. 523).
PYTEOS
Arhitect al Mausoleului din Halicarnas (360—350) şjt mai tîrziu, al templului zeiţei Atena de la PRIENE, A scris o lucrare pe care a folosit-o VITRUVIU (p. 390),
PYTO
Nume vechi al Delfiului, folosit mai ales în textele poetice şi în oracole. Grecii au derivat de aici epi­tetele pitian (al lui Apolo), pitic (al sanctuarului), ca şi numele pitaidei.
Q
QUADRIGA
Atelajul unui car cu patru cai (ii. 256).
QUINTUS CURTIUS
Q. Curtius Rufus, istoric roman a cărui datare este controversată (probabil în secolul I e.n.). A redactat o Istorie a lui Alexandru cel Mare în 10 cărţi care s-au păstrat parţial. Dorind să instruiască şi să placă, a căutat efecte patetice si retorice (p. 29).
RAFIA
Localitate la frontiera  între Egipt şi Palestina, unde
PTOLEMEU   IV   învinge   trupele   seleucide   ale   lui
ANTIOH  III  în  217  (p.   158  şi  urm.;  fig.  2, p. 43 şi
urm.).
RODOS
Această mare insulă din Sporade, cu sol fertil şi bine aşezată în faţa Cariei, a jucat un rol considerabil în viaţa politică a Greciei din secolul IV, datorită în­temeierii, în extremitatea nord-estică, a marii cetăţi Rodos, care se adăuga vechilor cetăţi lalysos, Cami-ros si Lindos (fig. l, p. 31). Eliberată de sub domi­naţia nhemenidă de Alexandru, în 334, insula şi ce­tatea Rodos cunosc o prosperitate crescîndă. Oraşul rezistă lui Demetrios Poliorcetes în 305—304, con­struieşte faimosul colos (executat de Hares din Lin­dos) la sfîrşitul secolului, suferă consecinţele unui puternic cutremur de pămînt în 227. Se aliază cu Roma împotriva lui FI LIP V, ceea ce-i aduce cîş-ti guri teritoriale pe coasta anatoliană, pe care tre­buie să le cedeze după PIDNA. Se resimte de pe urma prosperităţii Delosului, declarat port liber în 166. Re-
•stă lui MITRIDATE în 88, dar e cucerit şi jefuit ^ Cassius în 42, în cursul războiului civil, în epoca
lenistică este o piaţă activă, care atrage artiştii şi eetorii. siguri că vor găsi aici clienţi şi auditori. APO-T.ONIOS se întoarce aici după eşecurile sale de la Alexandria, PANAITIOS era originar din Rodos, Po-sidonios se stabileşte în insulă. CICERO, LUCREŢIU, CEZAR vin să studieze tot aici. Alături de Atena şi Alexandria constituie, timp de trei secole, unul din marile centre culturale din Mediterana Orientală (p. 37 89, 111, 163—164, 168—171, 219—221, 364, 545; fig. 36, p. 179, voi. II; ii. 6, 82, 152, 214).
ROXANA
Principesă din Sogdiana, fiica lui OXYARTES, pe care Alexandru cel Mare o ia de soţie în 227. îi dă­ruieşte un fiu născut după moartea tatălui. Casan-dru îi omoară pe amîndoi în 310 (p. 50, 62, 81, 86).
RUTILIUS RUFUS (P.)
Legat al proconsulului Q. Mucius Scaevola în Asia în
93 (p. 217).
SACII
Sciţi nomazi care ocupau, în Asia Centrală, regiunea situată în nord-estul Sogdianei (fig. 2, p. 43), dincolo de fluviul laxarte (Sîr-Daria). Alexandru încheie un acord cu ei (p. 48—49).
SAFO
Poetesă din Lesbos, la sfîrşitul secolului VII şi în­ceputul secolului VI.
SAMOTRACE
Insulă din nordul Mării Egee (fig. 3, p. 74), unde se află sanctuarul Cabirilor (p. 118, 178, 489—491; fig. 29, p. 490, 30, p. 492 şi 31, p. 494).
SANDRACOTOS
Transcrierea greacă a numelui indian Ciandragupta. Rege fondator al dinastiei Mauryas în regiunea Gan­gelui, în 321, se extinde apoi pînă la Indus şi nego­ciază cu SELEUCOS I, care-i cedează teritorii în­tinse în schimbul a 500 de elefanţi (p. 86, 451).
SARDES
Capitala Lidiei (fig. l, p. 31), situată la poalele mun­telui Tmolos (la peste 2000 m), pe malurile Pacto-lului' afluent al Hermosului. Important templu al Artemidei (p. 101; ii. 5).
SATRAPIE
Subdiviziune  teritorială  a  Imperiului  ahemenid,  pâs„
trată de Alexandru, condusă de un satrap.
SCENA/SKENE
Construcţia scenei, ridicată într-un teatru în spatele orchestrei pentru a servi drept fundal jocului acto­rilor şi drept culise. Funcţia sa se lărgeşte cînd apare prosceniul: primul etaj al scenei serveşte atunci drept bază pentru estrada prosceniului (p. 431—432; fjg 39, p. 114, voi. II).
SCEPTRU
Unul  din  însemnele puterii  regale  (p.  336;  //.  24S).
SCIPIO
Poreclă   purtată   de   membrii   unei   importante   fami­lii nobile din Roma.
1.   P.  Cornelius  Scipio  Africanus  maior  (Scipio  Afri­canul),   consul  în   205   si   194,  învingătorul  lui   HANI-BAL  la  Z AMA;  sfetnic  al  fratelui   său  în  campania împotriva lui ANTIOH III.
2.  L.  Cornelius Scipio AemiJianus Africanus  Numan-tia.nus,  fiul lui  Paulus  Aemilius,  adoptat  de fiul lui Scipio  Africanul.  Consul în  147 şi  134,  distruge Car-tagina în  146.  In  jurul lui se constituie „Cercul Sci-piorilor"   (POLIBIU,   PANAITFOS,   poetul   latin   Lu-cilii. i   M   alţi   romani   de   vază).   Vizitează   Egiptul   în 140--139 (p.'l 98, 204).
SCOPAS
Mare sculptor din secolul IV, egalul lui Praxitele şi al lui Lisip. Este şi arhitect (templul Atenei Alea din Tegeea). Lucrează la sculpturile Mausoleului din Hali-carnas şi ale templului Artemidei din Efes. Influenţă considerabilă asupra sculpturii elenistice (p. 554; ii. 246).
SELASIA
Tîrg din Laconia, în nordul Spartei, pe drumul Ar-gosului (fig. 6, p. 180), unde Cleomene III e învins în 222 de ANTIGONOS DOSON (p. 14(5).
SELEUCIA
Numele mai  multor  oraşe întemeiate de  Seleueizi.
1.   S. pe Tigru, întemeiată în  312 pentru a  servi de capitală   imperiului   lui   SELEUCOS,   in   locul   unde Tigrul se apropie cel mai mult de Eufrat (fluviile co­munică   printr-un   canal)   (fig.   2,   p.   43).   Ocupată   de părţi în  140, îşi păstrează  libertăţile municipale.
2.  S. din PIERIA, întemeiată către 300 pe cursul in­ferior al fluviului Oronte, la 10 kilometri de vărsare. pentru a servi drept port ANTIOHIEI (fig. 4, p.
130
asul e cucerit de PTOLEMEU  III în  245 şi  nu e Jcucerit de Seleucizi decît în 219. S   din Cilicia, întemeiată de Seleucos I pe fluviul (fig. 4, p. 124).
SELEUCOS
Numele  mai  multor suverani  din   dinastia  Seleucizi-
j S. I Nicator, fiul macedoneanului ANTIOIi, năs­cut în 335i îl urmează pe Alexandru în Orient. Co­mandantul cavaleriei în 323, apoi satrapul Babtlo-nului, se ceartă cu ANTIGONOS MONOFTALMOS si se refugiază la Ptolemeu cu ajutorul căruia reintră în Babilon în 312. Recucereşte provinciile orientale ale imperiului pînă la Ind; joacă un rol decisiv în bătălia de la Ipsos în 301. După căsătoria cu o ira­niană, APAME, ia ca a doua soţie în 298 pe STR/V TONICE, fiica lui Demetrios Poliorcetes. I-o cedează fiului său ANTIOIi în 293. îl ia ostatec pe Polior­cetes în 285 şi-1 ţine la curtea lui pînă la moarte. îl învinge pe LISIMAH la Kurupedion în 281 si e asasinat la scurt timp după aceea de PTOLEMEU KE-RAUNOS (p. 70, 76, 83 şi urm.; p. 92, 96—98, 327, 449, 520—521; ii. 22—24).
2.  S. II Kalinikos, fiul lui ANTIOH II şi al LAODI-CEI, domneşte din 246 în 226. Poartă al treilea răz­boi  sirian  şi  luptă  împotriva   fratelui  său   ANTIOH HIERAX, Părţii invadează Partiena în 238. Moare în urma unei căderi de pe cal (p. 125—127).
3.  S.   III   KERAUNOS,   fiul   precedentului,   domneşte din 226 în 223 şi e otrăvit în timpul unei expediţii în Frigia împotriva lui ATALOS I (p. 127).
4.  S. IV Filopator, fiul lui Antioh III, este asociat la putere de tatăl său în 189. Domneşte din 187 în 175. Asasinat de Heliodor (p. 173—174; 182).
5.  S. V, fiul mai mare al lui DEMETRIOS II, îi suc­cede tatălui său în  125, dar este curînd asasinat din ordinul mamei sale Cleopatra Thea.
6.  S. VI Epifanes Nicator, fiul mai mare al lui  An­tioh VIII, îl învinge pe unchiul său ANTIOH IX în <T> Şi este el însuşi învins în acelaşi an de ANTIOH X. Este ucis într-o încăierare în Cilicia  (p.  210).
SEPTANTA
Biblia Septantelor (prin abreviere Septanta) este o traducere a Vechiului Testament în greacă (în realiate doar Pentateucos), pe cai*e, conform unei tradiţii în­doielnice, Ptolemeu II Filadelfos ar fi pus să fie rea­lizată la Alexandria de 72 de evrei (de unde numele de Septanta).
SERAPEUM
Sanctuar al lui Serapis. Cele de la Alexandria şi din
Memfis  erau în mod  deosebit venerate.  La Memfis
trăia taurul sacru Apis şi în necropola subterană se aflau mumiile taurilor sacrificaţi (p. 498; iî. 191).
SERAPIS
Zeu grec din Egipt, echivalent al zeului egiptean Osor-Hapis, care cunoaşte o anumită faimă în Egip­tul lagid si în restul lumii elenistice (p. 494 si urm • ii. 175).
SERTORIUS
Q. Sertorius, partizan al lui Marius împotriva lui Syl-la,   este  nevoit  să   cedeze  în  81   provincia   Hispania       \ Citerior  unui   guvernator   numit   de  Sylla.   Atras  de       l lusitani, se află în fruntea răscoalei lor împotriva Ro-       \ mei  şi  recucereşte  cu  ajutorul  acestora  vechea     sa provincie. POMPEI îl învinge în 74; doi ani mai tîrziu, este  asasinat de locotenenţii  săi  (conjuraţie condusă de  Perpenna).  MITRIDATE  plănuia  să  se  alieze  cu el (p. 223).
SERVIUS
Gramatic latin (sfîrşitul secolului IV — începutul se­colului V e.n.) care redactează un comentariu al ope­rei lui Vergiîiu (p. 504—505).
SICIONA
Veche cetate din Pelopones, la vest de Corint (fig. 6, p. 180), patria lui ARĂTOS, care o determină să in­tre în Liga aheeană (p. 136 şi urm.; fig. 10, p. 305).
SIDON
Oraş fenician pe coasta Siriei, între Tir şi Berytos (Beirut) (fig. 2, p. 43). S-au descoperit aici sarcofage sculptate, îndeosebi sarcofagul lui Alexandru (p. 267; iî. 16—18).
SIMONIDE
Poet liric şi epigramist (sfîrsitul secolului VI — în­ceputul secolului V), originar din Ceos (p. 533; vezi Civil, gr., p. 331).
SINCRETISM
Combinaţie  între   mai   multe  culte  sau   figuri   divine
(p. 498).
SINOPE
Colonie al Miletului pe coasta paflagoniană a Mării Negre (fig. 2, p. 43). Acolo se afla iniţial statuia lui Serapis realizată de BRYAXIS (p. 497). Oraşul, ane­xat regatului Pont de FARNACES I, în 183, devine capitală, fiind eliberat de LUCULLUS în 70 (p. 212, 225).
SIRACUZA
Guvernată de AGATOCLE (p. 93 şi urm.)  Apelează la    .
PIRUS-  în   278   (p.   130).   Guvernarea   lui   Hieron   II 1:
/o   î*8 S4 urm.). Cucerirea de către Marcellus în 212 (p. 150, 269, 519). Monedă din S. (ii. 34, 73).
SIRTE
Golf din Mediterana centrală, pe coasta Africii. Sirta Ma*e se a^1 *n vt'stul Cirenaicii iar Sirta Mică în estul Tunisiei (fig. 5, p. 149).
SITOFILACI/SITOFYLAKES
Magistraţi care controlau piaţa de cereale în cetăţile
greceşti (p. 281).
SMIRNA
Veche cetate ioniană din Asia, la extremitatea Golfu­lui Hermos (fig. l, p. 31). Distrusă de regele Lidiei, Alyates, în 600, este reconstruită în Antigonos Monof-talmos si de Lisimah pe o aşezare vecină (la 4 kilo­metri) si este foarte prosperă pînă la sfîrşitul anti­chităţii (p. 370; îl. 227, 228, 234).
SOGDIANA
Provincie din Asia centrală, situată în nordul Bac-trianei, dincolo de fluviul Oxus (Amu-Daria) (fig. 2, p. 43). Cucerirea sa de către ALEXANDRU (p. 49 si urm.).
SOMATOFILACI/SOMATOFYLAKES
Literal „paznici de corp". Mai întîi unitate militară de elită în armatele elenistice; apoi, titlu onorific purtat de anumiţi demnitari ai curţii regale (p. 348).
SOSIBIOS
Minis.tru   al   lui  PTOLEMEU   III,   PTOLEMEU   IV   şi
PTOLEMEU V (p. 157, 162).
SOSTRATOS DIN CNIDOS
Arhitect şi inginer, fiul lui Dexifanes. In 285—280 construieşte Farul din Alexandria şi-i comandă dedi­caţia lui POSIDIP din PELA.
ROTER
Epitet însemn!nd „salvator", adăugat' numelui unor divinităţi (între altele Zeus) şi unor suverani (PTO­LEMEU l, PTOLEMEU IX, ANTIOH I, SELEUCOS III).                                      '
SOTERIA
^erbare instituită la Delfi în cinstea lui Apolo Pi-tianul şi a lui Zeus Soter pentru a celebra salvarea sanctuarului în timpul invaziei celte din 279 (p. 132).
SPARTA                        ,    -   cn   pnoca   elenistica,
,„ Rol   de   importanţă   redusa   In   epoca             .
133 ciuda   eforturilor   succesive   ale   unor
în pre-
cum AGIS III, AREUS, AGIS IV, CLEOMENE m sau tiranul NABIS (p. 40, IM—135, 138—140, 143 şi urm., 165, 173).
SPERLONGA
Grotă de pe coasta Italiei, în nordul Gaetei, unde s-au descoperit recent vestigiile unei importante decora­ţii în marmură (grupuri sculptate), executate, cei puţin în parte, de autorii Laocoonului (p. 551).
STADION
Instalaţie amenajată pentru alergări. In jurul unei piste lungi de un stadiu si delimitată de o linie de plecare (afesis) si una de sosire (terma) sînt amena­jate bănci de piatră si un val de pămînt pentru spec­tatori. Pe stadioane, construite de obicei în apro­pierea unui sanctuar, au loc jocuri atletice.
STADIU
Unitate de lungime reprezentînd 600 de picioare. Lun­gimea stadiului variază după cea a piciorului. La Olimpia ea reprezintă 192,27 m.
STAGIRA
Cetate situată pe coasta orientală a Calcisului, nu de­parte de vărsarea Strymonului (fig. 3, p. 74). Colonie a insulei Andros. ARISTOTEL era originar de aici (de unde şi apelativul său, „Stagiritul", care i se da uneori).
STAŢER
Termen care desemnează moneda servind drept baza
unui sistem monetar. Pentru aur este didrahma, iar
pentru   argint   în   general    didrahma,   uneori   tetra-
drahma.
STEFANOFOR
Literal „cel care poartă coroana". Desemnare curentă a monezilor ateniene ale „noului stil", prin aluzie la coroana ce figurează pe revers în jurul cucu­velei (U. 65—66).
STEFANIT
Literal „cu coroană, împodobit cu coroană1'. Epitet folosit pentru concursurile atletice al căror premiu este doar o coroană din frunze, fiind exclusă orice sumă de bani (p. 436).
STEFANOS
Sculptor din secolul I î.e.n., elev al Iui PASITELES.
care   a   semnat   o   statuie   de   marmură,   reprezentînd
un efeb gol, si păstrată la Roma, la vila Albani (P  ,
547).
STOICISM, STOICI                                 •••..:-• ;
Doctrină filosofică întemeiată de ZENON care preda în porticul (stoa) POECILE (p. 504 şi urm.; p. 540 şi urm.).                                                              . ..         ••
STRABON
Istoric şi geograf grec, originar din AMASEEA. Năs­cut în M—63, moare în 25 e.n. Vine în mai multe rînduri ]a Roma şi călătoreşte mult (în Egipt, Siria, Armenia). Istoriile sale continuă opera lui Polibiu; Ccografict, în 17 cărţi, s-a păstrat.
STRATEG
1.   Magistrat   al   cetăţilor   greceşti,   însărcinat   cu   co­manda trupelor. Funcţia cunoaşte extindere la Atena în epoca elenistică (p. 286).
2.  Ofiţer însărcinat  de  un  suveran  să controleze  sau să guverneze un teritoriu (p. 353—354).
STRATON DIN LAMPSACOS
Filosof peripatetician (prima jumătate a secolului al III-lea). Ii succede lui TEOFRAST ca şef al şcolii (p. 536).
STR ATONI CE
Fiica lui DEMETRIOS POLIORCETES, căsătorită cu SELEUCOS I, care i-o cedează fiului său ANTIOH (p. 96—97, 521).
SYLA (pi.)
Bunuri   luate  în   virtutea   dreptului   de  confiscare  ca
represalii (p. 297).
SYLLA
L. Cornelius Sylla (138—78), locotenent, apoi rival al lui Marius, consul în 88, poartă lupte victorioase îm­potriva lui Mitridate (cucerirea Atenei), apoi războiul civil la Roma. Dictator în 82—81, reorganizează sta­tul roman; se retrage din viaţa publică în 79 şi moare în anul următor (p. 220—221).
SYMBOLA
Convenţii încheiate între cetăţi pentru a se garanta reciproc împotriva riscurilor confiscării ca represalii (p. 297—298).
SYMPOLITIA
Acord între două cetăţi stabilind între ele o cetăţenie
romună (p. 301).
SYNEDRI
135 rîurne  dat  fie   unui   colegiu   de   magistraţi,   fie   unui ni adunării în diferite cetăţi  greceşti  (p. 255).
SYNOECISM
Grupare a mai multor localităţi într-un singur corp
civic (p. 300).
SYNOIKIA
Casă de raport cu mai multe etaje (p. 396).
ŞTAMPILE
Mărci imprimate pe toartele amforelor de vin în unele
locuri ele producţie (p. 458 şi urm.; ii.  157, 158).
TARENT
Oraş din Italia meridională (iig.  5, p.  149). Apelează
la  ajutorul lui PIRUS în 280  (p.  130 şi  urm.).   ;
T ARS
Oraş din Cilicia (fig. 4, p. 124), pe rîul Cydnus, unde
CLEOPATRA   vine   să-1   întilnească   pe   ANTONIUS
în 41 (p. 238).
TAUHEIRA
Veche cetate din CIRENAICA, al cărei nume este schimbat în cel de ARSINOE, după 236, prin metono-masie (p. 372—373; fig. 33, p. 56, voi. II).
TEAITETOS
Poet   originar   din   Cirene,   prietenul   lui   CALIMAH
(p. 431).
TEATRU
Importanţa şi originalitatea teatrelor elenistice (p. 428 şi urm.; fig. 13, p. 398, 27, p. 466 şi 29, p. 490; U. 88, 89, 96, 106, 207, 208, 209, 211, 257).
TEBA
1.   Oraş  din  Beoţia.  Cucerit  şi  distrus  de   ALEXAN­DRU  (p.  26—27). Reconstruit de CASANDRU  (p. 82).
2.  Oraş din Egiptul de Sus.
TEHNITES DIONYSIACI
Actori şi muzicanţi de profesie, care se grupează în
asociaţii  pe  jumătate  religioase,  pe  jumătate  p.rofe-
,.;~»,„1„    îrv   onr\nn   f»lf>nistîră   (r>.  429).
asociain   pe   JLUHCH.CH,»,   «.^.i»—-„~^,   x sionale, în epoca elenistică (p. 429).
i t,l_it,f OO
Erou al ciclului  epic, fiul lui Herakles şi  al Augei; aceasta, fiica lui Nauplios, este părăsită pe mare eu
ooilul ei într-o barcă fără pînze cu care ajunge •n Misia, unde sînt primiţi de regele Teutas. Tele-fos ajuns mare, apără Misia împotriva grecilor care debarcaseră aici crezînd că au sosit la Troia. El îi respins6» dar e rărut de suliţa lui Ahile. Rana nu se vindecă decît după ani de zile, prin atingerea ace­leiaşi suliţo Episodul e înfăţişat pe o mică friză de pe altarul'de la PERGAM (p.'552; ii. 229 şi 2.30).
TEMISTOCLE DIN OSTIA
Bust al lui Temistoclc descoperit la Ostia si identifi­cat de o inscripţie. Este în mod clar copia fidelă a unui original în bronz aparţinând „stilului sever", da-tînd din ultimii ani de viaţă ai lui Temistocle în 455—460. Acest document dovedeşte că arta greacă din această epocă era în măsură să conceapă şi să execute un portret realist, în ciuda unei opinii con­trare încă prea mult răspîndite (p. 558).
TEOCRIT
Poet din prima jumătate a secolului III, născut la Siracuza, unde se pare că n-a obţinut de la Hieron II protecţia pe care o aştepta. Se duce apoi la Alexan­dria, scrie un Elogiu al lui Ptolemeu după 275 (p. 114), îi cunoaşte pe Calimah şi pe prietenii acestuia şi merge în mai multe rînduri în insula Cos. Idilele sale cuprind mici scenete epice, poeme bucolice si sce­nete sau mimi, în formă de monolog sau dialog Fe­meile Ia sărbătoarea lui Adonis surprind o imagine vie a vieţii urbane la Alexandria (p. 395—396).
TEODOROS
1.  T. din CIRENE, matematician din secolul V si de la   începutul   secolului   IV,   care   se   ocupă   mai   ales de mărimile  iraţionale. Platon 1-a cunoscut  {p.  518).
2.  T. Ateul, şi el tot din Cirene, trăieşte la sfîrşitul secolului     IV şi începutul secolului III  (p.  537).
TEOFRAST
Filosof ce trăieşte în secolul IV şi începutul secolu­lui III, originar din Eresos (în insula Lesbos). Elev al lui ARISTOTEL, îi urmează la conducerea şcolii în 323. Opera sa are caracter enciclopedic (p. 517, 536).
TEOROI/THEOROI
Mesageri oficiali trimişi de o cetate sau un sanctuar pentru a anunţa diferitelor cetăţi greceşti că va avea loc o serbare importantă. Aceşti trimişi, cînd era vorba de serbări periodice, erau găzduiţi în cursul că­lătoriilor lor de particulari numiţi teorodohoi, „cei care-i primesc pe teori". La Delfi s-au descoperit liste ale acestor teorodohoi la începutul secolului al II-lea:
•m es*e   °  sursă   foarte   preţioasă   pentru  geografia   ele-
137 nisticâ (p. 437-438).
TEOXENII
Ospăţ sacru oferit uneia sau mai multor divinităţi, care sînt, chipurile, prezente şi participă în persoana la acest rit îrmidit într-un fel cu sacrificiul (p. 500).
TERENŢIU
Poet comic latin din prima jumătate a secolului II. Libert de origine libiana, ei scrie între 166 si 160 co­medii inspirate de modele greceşti; moare în 159, încă foarte tînăr. S-a inspirat direct din Menandru, Difi-los si din Apolodor din Carystos si ne du informaţii utile cu privire la opera lor.
TERME
Băi publice, unde, alături de baia propriu-zisă, sînt prevăzute diferite amenajări complementare, ves­tiare, săli de adunare, săli de sudaţie (asemănătoare saunelor finlandeze). Aceste instalaţii, care devin în epoca imperială romană Un element esenţial al vie­ţii urbane, sînt prefigurate de băile elenistice (p. 435).
TESALONIC
Oraş întemeiat în 315 de Casandru si numit după nu­mele soţiei sale. Noua cetate era situată pe locul ve­chii Terme, de la care-şi trage numele Golful Ter-maic (fig. 3, p. 74). Locuitorii sînt adunaţi prin synoe-cism din vreo 20 de tîrguri vecine. După 168, devine capitala zonei (meris) a doua a Macedoniei si după 148 reşedinţa guvernatorului roman al provinciei, ceea ce aduce prosperitate oraşului.
TESALOXIKE
Soţia lui CASANDRU, regele Macedoniei.
ŢESERE
Mici cuburi de piatră de culori şi dimensiuni diferite care constituie materialul specific al mozaicarilor şi a căror folosire se răspîndeşte în a doua jumătate a secolului III.
TESMOFORII
Serbările  Demetrci.  Imnul  VI  al lui CĂLIM AU este
închinat  tesmoforiilor  din   Cirene   (p.   479 — 480).
TETRAERÂ/TETRAERA
Vas de luptă mai mare decît triera, cu patru rînduri de rame. Flotele de război sînt înzestrate cu acest gen. de vase în ultimul sfert al veacului IV (p. 58, 452).
THALASSA
Cuvînt grec însemnînd  „marea". Tovarăşii  lui
fon rostesc de mai multe ori acest cuvînt atunci cînd
supravieţuitorii  celor   Zece  Mii   ajung  ki  capătul  w
tragerii lor, să vadă Marea Neagră.
TI4SOS/THIASOS
Cortegiu de însoţitori ai lui Dionysos, format din satiri, sileni şi menade (p. 486). înfăţişat pe marile vase 'folosite la ospeţe (craterul de la Derveni, U. 220) sau pe imitaţii în marmură (vasul Borghese, ii. 177—
178).
T1BERIU
Fiul vitreg şi succesorul lui Augustus, domneşte din 14 pînă în 37 e.n. Sub domnia sa este lucrată marea Caniee a Franţei (p. 68; ii. 55).
T1BRON
Ofiţer lacedemonian, şeful mercenarilor în serviciul lui Harpalos, pe care-1 ucide în 324. Tibron se în­toarce apoi în Cirenaica, unde ia parte la tulburările de aici pînă cînd O FEL AS, trimis de Ptolemeu, îl învinge şi omoară în 322 (p. 60).
TIGRANES
Regele Armeniei din 95 pînă în circa 55 î.e.n. Spo­reşte  considerabil  frontierele  regatului  său în  detri­mentul  imperiului  part  şi  al  Siriei seleucide, între­ţine raporturi  de  alianţă  cu Mitridate  Eupator, dar nu se lasă la început atras de el în operaţiuni îm­potriva romanilor, îl primeşte fugar în 71, şi refuză să-1  predea  lui  LUCULLUS,  care  invadează   Arme­nia si-1 obligă pe Tigranes să înapoieze majoritatea cuceririlor  sale.   Mai  tîrziu,   POMPEI   încheie   pacea cu Tigranes, al cărui regat se limita la Armenia. A întemeiat   capitala   Tigranocerta   (p.   217,   224—225).
TIMAIOS
Istoric din a doua jumătate a secolului IV si începu­tul secolului  III,- născut la Tauromenion  (Taormina) în Sicilia. Exilat de AGxVTOCLE, se stabileşte la Ate­na, unde redactează o istorie a Siciliei si a lumii me­diteraneene occidentale. Acordînd o atenţie deosebită cronologiei, a contribuit la adoptarea numărării după olimpiade. POL1BIU îl critică foarte aspru (p. 15).
TIMARHOS                „          -  ^ ajungă rege m Ba-
Crec din Milet, care mccaica   a ^J   Demetnos   l   m bilonia   la   urcarea   pe   tio. 163—162 (p. 187).
TÎMOLEON                         , CTR \CUZA din 344 pînă
Corintian care administrează SiRACU în 337 (vezi Civil gr., P- !•»•>
TIMON DIN ATENA                        Pcricle,  care  s-ar
Vestit  mizantrop,  ^^^^-ă  faţă de oameni. 139 fi retras în singurătate dm mă
TIMOTEOS
1.  Sculptor din secolul al IV-lea, caro lucrează la tem­plul din Epidaur si la Mausoleul din Halicarnas.
2.  Atenian   aparţinînd   familiei   Eumolpizilor,   care   e numit  consilier  religios  de  PTOLEMEU   I  în  timpul introducerii cultului lui SERAPIS (p. 485).
TIR
Mare port fenician pe coasta Siriei (fig. 2, p. 43) ase­diat  şi   cucerit  de  ALEXANDRU   în   333—332   (p.  37).
T1RANOCTONI
Atenienii   liarmodios   şi   Avistogoiton.   care-1   ucid   în        '' 514  pe Hipias, un  fiu  al lui Pisistrate,  şi plătesc cu viaţa această încercare, îşi  aveau încă de la sfîrşitul secolului VI statuile în bronz în agora Atenei (p. 87).        ,
ŢIŢEI A
Serbări   instituite   după   196   la   Argos  în   cinstea   lui
Titus FLAM1NINUS (p. 167).
l
TITUS LIVIUS
Istoric roman, născut în 59 î.e.n., mort în 17 e.n. Au­tor al unei Istorii romane în 142 cărţi, din care s-au păstrat cîteva. Cărţile 21—45 (relatînd evenimentele din 218 pînă în 167 î.e.n.) sînt preţioase pentru istoria elenistică, îndeosebi cărţile 44 şi 45, consacrate celui de-al treilea război macedonean (p. 177).
TOPOS
Cuvînt grec însemnînd „loc".
1.   Loc  comun, dezvoltare  banală în  retorică  sau în
filosofie.
2.  Subdiviziune teritorială a provinciei (nomă) in Egip­tul lagid. La plural: topoi (p. 353).
TORQUES
Colier gros, tubular, din metal, avînd forma unui cerc aproape închis, pe care-1 purtau unele populaţii barbare, îndeosebi celţii (ii. 85).
TRACII
Populaţii   din   Balcani   care   ocupau   regiunile   aflate între  Macedonia  şi   Hirta  la   vest,  Dunărea  la   nord, Marea  Neagră  la  est   şi  Marea  Egee  la  sud   (fig.  li p. 31). Coloniile greceşti de pe litoralul egeean şi cele din Propontida şi de la Marea Neagră îi împinseseră spre   interior   si   Macedonia   supusese   întreaga   zonă literală.   Lisimah   stabileşte   aici   centrul   imperiului său. Un regat  celt se formează aici  din  279 pînă In 212.  Tracii   întreţineau relaţii  economice cu  grecii  Şi utilizau  produsele  de   artă  şi  de  artizanat  elenistice, mărturie  fiind  mormîntul  cu  picturi  de  la  KazanliK (p. 102 şi urm.; 11. 256).
TRALES
r ţaţe în nordul Cariei, la anumită distanţă de malul Arevt al Meandrului (fig. l, p. 31). îşi schimbă nu-^e{e în SELEUCIA în secolul III. Efeb din Trales
(ii. 218).
TRAPEZUNT
Cetate greacă pe coasta pontică a Mării Negre, azi Trebizonda (fig. 2, 43), care trecea drept foarte bo­gată.
TRIAR1US
Ijegat roman Care încearcă să apere Delosul, după jefuirea insulei de către piraţi în 69. Se văd încă rui­nele „zidului lui Triarius" (fig. 8, p. 296 şi 13, p. 398).
TRIB
Diviziune de bază a corpului civic în cetăţile gre­ceşti (vezi Civil, gr., p. 300). La Atena, fiecare trib îşi trage numele de la un erou eponim care este, une­ori, în epoca elenistica, un suveran în viaţă (p. 89, 119).
,        TRIERA
( Vasul de război cel mai folosit în epoca clasică (vezi Civil, gr., p. 169, 171). Echiparea şi conducerea pe mare a unei triere constituie liturgia numită trierar-hia (ibid., p. 172).
TROGUS POMPE1US
Istoric latin de origine galică; scrie în epoca lui Au-gustus Istoriile filipice, în 44 cărţi, concepute ca o istorie universală, venind să completeze Istoria ro­mana a lui TITUS LlVIUS. S-a păstrat un rezumat
foarte   sumar   si  mediocru,   redactat  de  Iustin,  fără
îndoială in secolul 111 e.n, (p. 16).
TRON
Unul din simbolurile puterii regale (p. 336—337).
TRYFE                                                                      x
Cuvînt care înseamnă în greacă „plăcere si moliciune*; se foloseşte pentru a desemna viaţa efeminată dusă de anumiţi suverani (p. 362).
•         TRYFON
l         vezi Diodot (ii. 75).
140
TYHE                         -      A\V\
Alegorie a Fortunei, div i H1 Tvhe din Antiolua (îl. M>
de
VERGILIU
P. Vergilius Maro (70—19 î.c.n,), autor al Bucolice-lor, Georgicelor şi Eneidei, din care o bună parte so inspiră din poezia elenistică. Mărturia sa despre su­perioritatea artei greceşti (p. 544, 572).
VERGINA
Sat din Macedonia, numit si Palatitsa,  care  în anti­chitate a fost probabil locul primei capitale a Argea-zilor,   Aigeai   (fig.   3,  p.   74).  S-au  descoperit  ruinele unui   palat   elenistic   (p.   412—413   şi   fig.   20,   p.   413). Foare recent, arheologul  grec M.  Andronicos a adus la lumină, în interiorul unui mare tumul, mai multe morminte  intacte  datînd  din  a  doua  jumătate  a  se­colului   al   IV-lea   şi   cuprinzînd   un   somptuos  mobi­lier   funerar.   El   a   formulat   ipoteza   că   ar   fi   vorba de morminte regale şi  că unul  din ele ar fi  al lui FILIP  II,  tatăl  lui   Alexandru cel  Mare.  Publicarea acestei descoperiri excepţionale se află în curs. Ea dă o imagine a bogăţiei nemaipomenite a suveranilor si aristocraţiei   macedonene  la   începutul   epocii   elenis­tice.
VERRES
Guvernator al Siciliei din 73 în 7], stoarce de la su­puşii săi o mulţime de opere de artă, îndeosebi obiec­te de orfevrerie. Cicero îl atacă în 70 în Verrine, enu-merînd furturile si crimele sale (p. 544).
VICTORIE       ,                                          .
Vezi NIKE.
VITRUVIU
Inginer şi arhitect roman, care trăieşte în timpul Iul Augusius si redactează un tratat Despre arhitectură în 10 cărţi, în care foloseşte lucrările teoretice ale arhitecţilor elenistici (p. 423).
c                   din  Licia   (P-   266;  fig   l,  P-  31)-  Solia
kyenlenilor la Xantos (p. 310 şi urm.).
XENOCRATE                                         r.lredon   clc-
. Filosof din secolul  IV, ongmar dm Calcedon
Plato,
,   ,»„  ta .   succesorul  sau .  i
documenta
lateaza
Z
ZAB1NAS      NDRU „ ZABINAS
^ R         e   ,    6         RoW
P                   ?aU          Iionu-v est
„ ediţiile îos, semn ori

142
ZENON DIN
Gl'"C ^
meu 11
din  Fayum un
ministrului
descoperite   la
corespondenţa
DIN K1T1ON7 o       de la scitul ţaţe a secolului TU,
u mpul lui aal1<jc
,^ Papirusurile POLOMOjPap         dm
constituie   o   mau _P
hlva  Sa   (P-   3GG'   ob iliua
prima juma-; „P, dm Cipru,
mit
tea şcoln 539;
ă şi greacă.
n„a  izbu. .
BIBLIOGRAFIE
Referinţele sînt clasificate pe rubrici care urmează aproximativ ordinea capitolelor prezentei cărţi. N-au fost repetate indicaţiile referitoare la lucrări gene­rale semnalate deja în Civilizaţia greacă din aceeaşi colecţie (a se vedea îndeosebi rubrica X, Generalităţi, care este valabilă şi pentru epoca elenistică), întru-cît lucrările speciale fînt extrem de numeroase, am preferat sa oferim cititorului un punct de plecare pentru a-şi satisface curiozitatea, ncordînd o atenţie deosebită studiilor publicate în limba franceză, fără a neglija totodată lucrările fundamentale redactate şi în alte limbi. Uneori au fost menţionate studii de amănunt la care S'-a făcut referire în carte.
I. LUCRĂRI   GENERALE   DESPRE   CIVILIZAŢIA ELENISTICA
Sinteză foarte bogată şi amplă: C. SCHNEIDER, Kul-turgeschichte des Hellenismus, Munchen, 2 voi., 1967— 1969 (referinţe bogate, dar Iară ilustraţii sau hărţi).
Studiu de ansamblu mai puţin analitic, dar ad­mirabil ca informaţie: C. PREAUX, le Monde helle­nistique, la Grece et l'Orient, 323—146 av. J.-C. (co-iecţia „Nouve.lle Clioli), Paris, 2 voi., 1978 (lucrarea în­cepe, p. 13—76, cu o amplă bibliografie, bine alcătuită). Eseul deja învechit al lui W. TARN, care a făcut la apariţia sa în 1927, a fost reeditat sub o îmbunătăţită: W. TARN, G. T. GRIFFITH, îî?•+lltstic Civttization, • ed. a 3-a, Londra, 1952 (re-Qltata ln mai multe rînduri).
Par- franceză- P- LEVEQUE, le Monde hellenistique, — fer > ' EmPires et Barbaries, U ie siecle av. J.-C. Monrîn TCZ<3 a- J-~C-> Paris 1968' J- DELORME. le (culese/ jen"tique' 323—133 av. J.-C., Paris, 1975 s re «e documente traduse şi comentate); P.
PETIT, la Civilisation hellenistique, ed. a 2-a, Paris, 1965.
II. ISTORIE
Lucrarea de bază este astăzi Ed. WILL, Histoire po-litique du monde hellenistique, Nancy, 2 voi., 1966— 1967 (ed. a 2-a în curs de apariţie). Oferă o expunere amănunţită si critică a evenimentelor începînd de la moartea lui Alexandru.
Pentru istoria lui Alexandru, cea mai bună sin­teză este cea a lui P. GOUKOWSKY, în Ed. WILL, CI. MOSSE, P. GOUKOWSKY, le Monde grec et l'Orient, H, le 1V« Siecle et Vfipoque hellenistique, Paris, 1975, p. 247—333. în aceeaşi lucrare, paginile consacrate de Ed. WILL lumii elenistice (din 323 în 187) sînt deosebit de sugestive.
Util de parcurs este Essai sur Ies origincs du mythe d'Alexandre, Nancy, 2 voi., 1978—1981, de P.
GOUKOWSKY.
Pentru cronologie, principalele probleme sînt ex­puse concis şi lesne de consultat în E. J. BICKERMAN, Chronology of the Ancient World, ed. a 2-a, Londra,
1968.
Pentru mai multe amănunte, vezi A. E. SAMUEL, Greek and Roman Chronology, în Handbuch cier Al-tertumswissenschaft, I, 7, Miinchen, 1972, şi E. MANNI, Fasti ellenistlci e romani, 323—31 a.c., Palermo, 1961. Sursele literare, care rămîn fundamentale, pot fi consultate  uşor în  colecţia   „Universites  de   France" (numită „Col. Guillaume Bude") cu traducerea fran­ceză, astfel: pentru Polibiu (ediţie în curs de apariţie, realizată de P. PEDECH, J. DE FOUCAULT, R. WEIL), Diodor  (cărţile XVII şi XVIII de P. GOUKOWSKY, cartea XIX de F. BIZIERE), Plutarh (ediţia Vieţilor realizată  de  R.  FLACELIERE).  Colecţia   „Loeb"   (cu traducere  engleză)  cuprinde  texte uşor de consultat şi complete (în cazul lui Strabon şi Pausania). Frag­mentele istoricilor minori sînt adunate de F. JACOBY (Die  Fragmente  der  griechischen  Historiker,  Leyda, 15   voi.,   1922—-1954,   reeditată).   Excelente   însemnări asupra majorităţii istoricilor elenistici au fost redac­tate  de  W.   SPOERRI   în   Lexikon  der  alten  Welt, Berna, 1965.
Sursele epigraf ice, care sînt de primă importanţă, sînt mai greu de abordat de către cititorul ncspecia-list. O introducere în problemă o constituie eseul lui L. ROBERT, în l'Histoire et şes mcthodes, Paris, 1961, p. 453—497. Două culegeri uşor de consultat oferă texte (cu traducere şi comentariu) şi bibliogra­fia de bază: J.-POUILLOUX, Choix d'inscriptions grec-ques, Paris, 1960 şi Institut Fernand-Courby, Nou-veaux Choix d'inscriptions grecqv.es, Paris, 1971. Mai
multe exemple citate în prezenta lucrări- sînt <--u-prinse în aceste culegeri. Numeroasele lucruri ale lui L. ROBERT au clarificat diferite aspecte ale i lo-riei şi civilizaţiei elenistice: ele sînt recenzate, alături de producţia epigrafiştilor, în Bulletin epigraphique, publicat anual începînd din 1938 de J. şi L. ROBERT, în Revue des Btudes grecques.
Ca şi epigrafia, papirologia necesită o iniţiere înainte de a fi abordată de către istoric. Vezi expu­nerea în franceză a lui A. BATAILLE, în VHistoire et şes niâthodes, Paris, 1961, p. 498—527; în engleză, E. G. TURNER, Greek Papyri, an Introduction, Ox­ford, 1968; în italiană, O. MONTEVECCIII, La papi­rologia, Torino, 1973. Bibliografic în C. PREAUX, le Monde hcllenistique, I, p. 24—27.
Numismatica, altă „ştiinţă auxiliară" a istoriei, aduce la rîndul ei o contribuţie de ?eamă la cunoaş­terea epocii elenistice. Bibliografie în C. PREAUX, op. cit., p. 27—31. Introduceri utile: G. K. JENKINS, Monnais grecques, Fribourg-Paris, 1972 (bogat ilus­trată); C .M. KRA.AY, Greek Coins, Londra, 1966. Un exemplu elocvent pentru felul cum numismatica ajută istoria: O. PîCARD, CJtaleis et la Confederation eu-beenne, Łtude numismal/que et d'h-istoire (IV1'—l^r siecle), Paris, 1979.
Pentru diferitele perioade ale istoriei elenistice există bibliografic în lucrările lui Ed. WILL, citate mai sus şi în C. PREAUX, op. cit., p. 31—52 (clasi­ficată pe regiuni).
HI. CETATEA
Privire de ansamblu asupra organizării politice si sociale a statelor elenistice (cetăţi si regate): V. EH-RENBERG, The Hellenic State, ed. a 2-a, Londra, 1969 (reeditată în 1974), p. 135—237. Traducerea franceză a acestei lucrări a apărut sub titlul L'Etat grec, Pa­ris, 1976, îmbogăţită cu o addenda bibliografică, foarte utilă, realizată de Ed. WILL.
_Afirmaţia aparent paradoxală că perioada ele­nistică constituie epoca de aur a cetăţii greceşti apar­ţine lui C. BRADFORD-WELLES, ' într-un' articol foarte sugestiv, The Greek City, apărut în Studi in onore di A. Calderhn e R. Paribeni, J, Roma, 1956, P- 81—99.
Trăsăturile proprii cetăţii greceşti în lumea ele-în C!H Şi în epoca imperială romană sînt analizate lnr>C- -i™1 Un°r foartc numeroase studii speciale în BFRT ,e ^^afi^tilor, .şi îndeosebi ale lui L. RO-91 io?» GZ1> de excmPl«. Revue de* Etudes grecques, Hee^o ' P' 449>- Decretul Apoloniei Pontice pentru sesagoras din Histria, publicat de D.M. Pippidi şi
E. Popescu, în Dacia, 1959, a fost comentat în Bulle-tin epigraphique, 1961, nr. 419.
Bibliografie asupra sclaviei în C. PREAUX, op. cit., I, p. 62—63. Despre actele de eliberare din Delfi vezi G. DAUX, Delphes au Ue et au Ier siecle, depuîs Vabaissement de l'Etolie jtisqu'd la paix romaine, 191—31 av. J.-C., Paris, 1936, p. 49—60. Exemple de diferite acte de eliberare: J. POUILLOUX, Choix d'inxcriptions grecques, p. 146—153.
Referitor la societate şi economie există sinteza fundamentală a lui M. ROSTOVTZEV, The Social and Economic History of the Hellenistic World, Ox­ford, 1941. Bibliografie în C. PREAUX, op. cit., p. 57— 69; Ed. WILL, le Monde grec et l'Orient, II, p. 524— 526.
Despre medicii publici, L. COHN-HAFT, The Pu­blic Physicians of Ancient Greece, Northampton (Mass.), 1956.
Decretele din Tasos în cinstea evergetei Epie au fost publicate de F. SALVIAT, Bulletin de Correspon-dance hellenique, 83, 1959, p. 362—397.
Despre tratatele bilaterale între cetăţi, Ph. GAU-T1ER, Symbola. Leş Etrangers et la Justice dans Ies cites grecques, Nancy, 1972. Cu privire la judecătorii străini: L. ROBERT, în Xenion, Festschrift fur P. Zepos, I, Atena-Fribourg-Cologne, 1973, p. 780 şi urm. Asupra Ligilor, J.A.O. LARSEN, Greek Federal Sta­tes, their Institutions and History, Oxford, 1968. In­scripţia din Xantos despre solia kytenienilor, desco­perită de arheologi francezi conduşi de H. METZGER, urmează, să fie publicată de L. ROBERT; data a fost stabilită de o interpretare a lui J. BOUSQUET.
IV. MONARHIA
Expunere de ansamblu în V. EHRENBERG, op. cit.; analiză mai amănunţită în C. PREAUX, op. cit., l, p. 181—388 (bibliografie, p. 54—57). Culegere de studii alcătuită de H. KLOFT, Ideologie und Herrschaft in der Antike (Col. „Wege der Forschung", nr. 528), Darm-stadt 1979. Epigrama lui Eupolemos din Cirene, în cin­stea regelui Magas a fost publicată în Bulletin de Cor-respondance hellenique, 82, 1958, p. 571—587. Despre cultul regal în cetăţi: C. HABICHT, GoUmenschcntum und griechische Stădte (Zetemata XIV), Miinchen, ed. a 2-a, 1970. Vezi şi L. CERFAUX, J. TONDRIAU, Ic Culte des souverains dans la civiliesation cjreco-ro-maine, Paris-Tournai, 1957. Despre însemnele regale şi ceremonialul monarhic: H.W. RITTTER, Diadem und Konigsherrschaft (Vestigia VII), Miinchen, 1965; cu privire la tronul regal, Ch. PICARD, Cahiers archco-loglques, 7, 1954, p. l—17 şi Bulletm de Correspon-dnnce hellenique, 83, 1959, p. 409—429. Asupra unei ™
forme de cult regal: D. Burr THOMPSON, Ptolemaic Oinochoai and Porlraits in Faience: Aspects of the Ruler Cult, Oxford, 1973.
Referitei' la strategie, element esenţial al admi­nistraţiei regale: H. BENGSTON, Die Strategie in der hellensiiischen Zeit (Miinchener Beitrăge, 26, 32, 36), 3 voi., ed. a 2-a, Munchen, 1964—1967.
Războiul în epoca elenistică: P. LEVŁQUE, în Problemes de la guerre en Grece ancienne, Pari?, 1968, p. 261—287; Y. GARLAN, la Guerre dans VAnti-quite, Paris, 1972; M. LAUNEY, Rccherches sur Ies armees hettenistiques, 2 voi., Paris, 1949—1950. Vezi mai jos rubrica V.
Veniturile regale: C. PREAUX, op. cit., I, p. 358— 388. Studiu fundamental: C. PREAUX, Economie royale des Lagides, Bruxelles, 1939. Referitor la bănci: R. BOGAERT, Banques et Banquiers dans Ies cites grecques, Leyda, 1968. Cu privire la metonomasii: L. ROBERT, Plellenica, XI—XII, Paris, 1960, p. 155—165.
V. CADRUL VIEŢII ŞI AL OBICEIURILOR
Vezi mai sus la rubrica III (societate si economie). Dintre numeroasele ediţii ale Ursuzului lui Menandru poate fi consultată cea a lui J.M. JACQUES, în co­lecţia „Universites de France" (Paris, ed. a 2-a, 197G), cu traducere franceză. Despre casele cu turnuri: M. NOWICKA, Leş Maisons ă tour dans le monde grec, Wroclaw, 1975. Scurtă şi vie sinteză de C. PREAUX, Ies Grecs en Egypte d'apres Ies archives de Zenon, Bruxelles, 1947. Stela proprietarilor din Psenemfaia a fost republicată de A. BERNAND, le Delta egyptien d'apres Ies textes grecs, I, Cairo, 1970, p. 899—913. Asupra fermelor din Delos: J. TREHEUX, Rewte archeologique, 1949, Melanges Ch. Picard, II, p. 1009—,1022.
Referitor la oraşele elenistice şi la urbanism: R. MARTIN, l'Urbanisme dans la Grece antique, Paris, ed. a 2-a, 1974. Despre arhitectura civilă şi religioasă, R. MARTIN în J. CHARBONNEAUX, R. MARTIN, F. VILLARD, Grece hellenistique, Paris; 1970, p. 3—94 (bibliografie, p. 371—374). Asupra Ale­xandriei există sinteza fundamentală a lui P.M. FRASER, Ptolemaic Alexandria, 3 voi., Oxfoi'd, 1972; A. BERNAND, Alexandrie la Grande, Paris, 1966. Cu Pnyire la Delos, vezi Ph. BRUNEAU, J. DUCAT, ^uide de Delos, Paris, 1965. Despre Farul din Ale­xandria: Hommages ă Claire Preaux, Bruxelles, 1975, P- 21f—222 (epigrama lui Posidip); S. HANDLER, American Journal of Archaeology, 75, 1971, p. 58—61 ^reprezentări ale Fânului pe monede). Epitaful arhi-J^ct™. Harpalos este republicat de E. BERNAND, p" .nP«ons metriques de l'ftgypte greco-romaine, 1S> 1969, p. 128—133. Referitor la ofrandele lui
Hermesandros făcute la Cirene: Ziva Antika (Anti, quite vivante), Skoplje, 25, 1975, p. 272—273 si Revue des etudes grecques, 86, 1973, p. XXII f.
Teatrul elenistic: G. M. S'IFAKIS, Studie s in the Hh:tory of Hellenistic Drama, Londra,  1967; T.  B. L WEBSTER, Greck Theatre Production, Londra, ed. a 2-a,  1970; M. BIEBER, History o/ Greek and Roman Theatre, Princeton-Londra, ed. a 2-a, 1961.
Gimnaziile: J. DELORME, Gymnasion, Paris, 1960. Băile: R. GINOUVES, Balaneutilce, Paris, 1962. Incinte fortificate: Y. GARLAN, Recherches de poliorcetique grecque, Paris, 1974; F. E. WINTER, Greek Fortifi-cations. Toronto, 1971. Filon mecanicul: Y. GARLAN, Historia, 22, 1973, p. 16—33.
Referitor la război, vezi lucrările citate mai sus, rubrica IV. în plus, A. M. SNODGRASS, Arms and Armour of the Greeks, Londra, 1967; B. BAR-KOCHVA, The Seleucid Army, Cambridge, 1967; E. W. MARSDEN, Greek and Roman ArtilUryl Oxford, 2 voi., 1969—1971. Despre elefanţi, P. GOU-KOWSKY, Bulletin de Correspondancc liellenique, 96,
1972, p. 473—502.
Cu privire la marina de război si comercială: J. ROUGE, Ia Marine dans l'Antiquite, Ptiris, 1975: L. CASSON, Shtp.s and Seamanship in the Ancient Werld, Princeton, 1971.
Despre amfore şi ştampilele anaforice, o intro­ducere utilă: V. GRACE, Amphoras and the Ancient W ine Trade, Excavalions of the Atheniaji Agora, Picture Book nr. 6, Princeton, 1961.
Epigrama din Reneea în cinstea lui Faraiaces si a -lui Miron din Amisos a fost comentată de L. RO-BERT, Bulletin de Correspondancc hellcnique, Sup-plement, L, Etudes deliennes, 1973, p. 468—47^. Inscripţia lui Catilius la File a fost republicată de E. BERNAND, Leş Inscriptions grecques et latines des Philae, II, Paris, 1969, p. 85—91. Despre călătorii: L. CASSON, Travel in the Ancient World, Londra,
1974.
Descoperirile făcute în urma săpăturilor de la Aî-Khanum sînt publicate sub forma unor rapoarte anuale de P. BERNARD, în Comptes rendus de l'Aca­demie des inscriptions c.t belles-lettres. Pentru maxi­mele lui Clearhos din Soloi: L. ROBFRT, ibid., 1968, p. 416—457. Vezi şi P. BERNARD, Fouillcs d'Aî-Kha­num I (Mcmoires de la delegation Irancaise en At'ffha-nistan, 21), 2 voi., Paris, 1073. Asupra limitelor feno­menului de elenizare: A. MOMIGLIANO, Aii e n \Vis-doin. The Limits of Hellenisation, Londra, 1975.
VI. RELIGIA
La  lucrările  generale  indicate  în  Civilizaţia  greacă, p.  134—136 trebuie adăutfate: W. BURKERT, Griechischc 1-
cler archaischen und klassischen Epoche, Stuttgart, 1977 (deşi e consacrată perioadei anteri­oare, cartea este utilă pentru a aprecia prin com­paraţie ceea ce epoca elenistică a păstrat din religia tradiţională); U. BTANCHI, La Religione greca, To-rino, 1972; E. DES PLACE8, La Religion grecque. Dieux, Cultes, Rites et Sentiments religieux dans la Grece antique, Paris, 1969; E. SIMON, Die Gotter des Grieclien, Frankfurt, 1969; R. MARTIN, H. MFTZGER, Ia Religion grecque, Paris, 1976 (nefiind o expunere de ansamblu, lucrarea propune o serie de studii asupra diferitelor culte, precum cele oraculare ale lui Zeus şi Apolo, cultul lui Asklepios, al lui Dio-ny-sos, care interesea/ă epoca elenistică). M. P. NILS-SON, Geschichte der griechischen Religion, n, ed. a 2^3, 'Munclien. 1961, rămîne manualul fundamental pentru epoca elenistică.
Cu privire la cultul regal, vezi mai sus, rubrica IV. Informaţii preţioase în Bulletin epigraphique, 1969, nr. 496, p. 505—506. Referinţe asupra edictului dat de Antioh 111 cu privire la cultul reginei Laodice, ibid., 1968, nr. 563, p. 535—536. Textele epigrafice referitoare la diferite culte sînt adunate de F. SO-KOLOWSKI, Lois sacrees de l'Asie Mineure; Loi.s sacrees des cilcs grecques, Supplement; Lois sacrees des cites grecques, Paris, 1955, 1962, 1969 (texte gre­ceşti fără traducere, cu cîteva comentarii). Inscripţia despre misterele de la Andania a fost cuprinsă în ultimul volum, p. 120—134. Cu privire la Delfi, G. ROUX, Delphes, son oracle et şes dieux, Paris, 1976. Referitor la Delos, Pb. BRUNBAU, Recherches sur Ies cultes de Delo.v â l'epoque liellenistique et ă l'epo-que imperiale, Paris, 1970 (tablou complet, precis şi nuanţait, de o mare rigurozitate critică). Despre Dio-nysos si faloforie, ca şi despre cultele egiptene şi orientale e^dstă in această lucrare cele mai bune informaţii. Misterele dionysiace: M. P. NIL9SON, The Df.o7iysiac Mysteries of Ihe Hellenistic and Ro­man Age, Dund, 1957.
Cultul lui Isis: F. DUNANp, le Culte d'Isis dans le bassin oriental de la Mediterranee, Leyda, 1973; Y. GRANDJEAN, Une nouvelle aretalogie d'Isis â Marone'e, Leyda, 1975. Cu privire la Serapis: J. E, STAMBAIÎGH, Sarapis under the Early Ptolemies, Leyda, 1972; W. HORNBOSTEL, Sarapis, Studieri 2u?- Uebi'rlieferunysyeschichtc den Erscheinungsfor-und Wandlunyen der Gestalt eines Gottes, Ley-
1973. Aceste patru lucrări fac parte din seria de preliminaires   aux   religions   orientales   dani romam,  publicate  sub  îngrijirea  lui  M.  F, VEllMASERFN.
151         O culeşere de articole: A. J. FESTUGIfiRE, Etu-«es de reUgion grecque et  hcllenistique, Pari-,  1972.
Asupra lui Bpicur şi a stoiciJor, vezi mai jos, rubrica VII. Epigramele funerare sînt adunate de W. PEEK, Griechische Ver$-lnscrijten, I, Grab-Epi~ gramme, Berlin, 1955 (fără traducere); id., Griechische Grab-Gedichte griechisch und deutsch, Berlin, 19GO Vezi şi R. LATTIMORE, The Themes in Greek and Latin Epitaphs, Urbana (111.), 1942 (reeditare, 1962). Epigramele funerare ale Alinei, lui Ptolemeu, Me-nodoros si Sosibios sînt cuprinse in culegerea lui E. BERNAND, Inscriptions metriques de l'Egypte greco-romaine, Paris, 1969, (nr. 34, 4 şi 3). Despre figurile funerare de la Cirene: L. BESCHI, Diviniiă funera-rie Cirenaiche în Annuario deUa Scuola archeolo-gica di Atene, 31—32, 1969—1970, p. 133—341 (Rama,
1972).
Epitaful metric al poetului Menedemos este co­mentat de L. ROBERT, Etudes deliennes (vezi mai sus, rubrica V), p. 472—478.
VII. LITERATURA ŞI ARTA
Pentru filosofic, ştiinţa si literatură, vor fi consultate lucrările generale citate în Civilizaţia greacă, p. 137—139. A se adăuga, C. J. DE VOGEL, Greek Pfiilosophy, A Collection of Texts, III, The Hellenistic and Roman Period, Leyda, ed. a 2-a, 1964; A. A. LONG, Hellen­istic Philosophy, Stoics, Epicureans, Sceptics, Lon­dra, 1974; P. BOYANCE, Epicure, Paris, 1969; A. BRI-DOUX, le Sto'icisnie et son injluence, Paris, 1906; A. J. FESTUGIERE, Epicure et şes dieux, Paris, ed. a 2-a, 1948.
Cu privire la progresele ştiinţei: G. E. F. LLOYD, Greek Science after Aristotle, Londra, 1973; G. SAR-TON, A Histonj o/ Science, n, Hellenistic Science and Culture in tlie Last Three Centuries B. C., Cani-bridge (Mass.), 1959; K. von FRIŢZ, Grundprobleme der Geschichte der antiken Wissenschajt, Berlin, 1971; B. FARRINGTON, Science in Antiquity, Ox­ford, ed. a 2-a, 1969. în franceză, A. REY, La Science dans l'Antiquite, V, L'Apogee de la sciencc tcchni-que grecque. L'essor de Ia inathematique. Paris, 1948. Despre geografie si astronomie: G. AU JAC, Strabon et la science de son temps, Paris, 1966; P. PfiDECH, la Geographie des Grecs, Paris, 1976. Re­feritor la tehnică: B. GILLE, Ies Mecaniciens grccs. La Naissance de la technologie, Paris, 1980,
Despre Biblioteca din Alexandria: E. A. PAR-SONS, The Alexandrian Library, Glory of the /'t?--lenistic World, Amsterdam, ed. a 2-a, 1967. Alte bi­blioteci: BURZACHECHL Ricerche epigrafische sull-e antiche biblioteche del mondo greco (în Rendiconti dell'Accademia dd Lincci, 1963, p. 75—96). Fabrica­rea papirusului şi rolul său în lumea greacă: N. L.B-WIS, Papyrus in Classical Antiquity, Oxford, 1974.
gj-iudiţia elenistică: R. FFEIFFER, History of Clas-sical Scholarship from the Beginnings to the End of the Uellenistic Age, Oxford, 1968. Despre Call-fflah- O. MEILLIER, Callimaque et son temps, Lille,
l, 1979.
O primă orientare bibliografică asupra princi­palelor aspecte ale literaturii elenistice în J. de RO-MILLY, Prâcis de litterature grecque, Paris, 1980. pentru mai multe amănunte, a se consulta A. LES-KY, Geschichte der griechischen Literatur, Berna, ed.'a 2-a, 1963 (traduceri în engleză şi italiană).
Despre educaţie si cultură: H. I. MARROU, His-toire de Veducation dans VAntiquite, Paris, ed. a 6-a, 1969. Efebia: C. PELfîKIDIS, Histoire de l'ephe-bie attique, Paris, 1962.
Raporturi între literatură şi artă: T. B. L. WEB­STER, Hellenistic Poetry and Art, Londra, 1964.
O  recentă   expunere  de   ansamblu   asupra   artei elenistice:    J.    CHARBONNEAUX,    R.   MARTIN,   F. VILLARD,  Grece  hellenistique  (Col.  „UUnivers  des fornies"),  Paris,   1970   (bibliografii,  ilustraţie  bogată). Poate fi consultat si T.  B.  L.  WEBSTER,  Hellenis-mus (col. „Kunst der Welt"), Baden-Baden, 1966 (tra­dus  în franceză  sub  tttlui  le  Monde  hellenistique); P. E. ARIAS, L'Arte della Grecia, Torino, 1967, De­spre  o   aşezare   deosebit   de   bogată  în  sculpturi:   J. MARCADE, Au Musee de Delos, Paris,  1970. Studiu sintetic: M. BIEBER,   The   Sculpture   o j   the Hellen­istic Age, New York,  ed.  a  2-a,  1961. Problema ar­tei  alexandrine   a fost   discutată   de F.   POULSEN, Gab   es   eine   alexandnnische   Kunst?   în   From  the Collcctions of the  Ny  Carlsberg  Glyptothek,  II,  Co­penhaga, 1938, p. 1—52. Referitor la portret: G. M. A. RICHTER, The Por trăit s of the Greeks, 3 voi., Lon­dra, 1965 (doar voi. 2 şi 3 se referă la epoca elenis­tica).   Cu   privire   la   portretele   lui   Alexandru   cel Mare,  M.  BIEBER,   Alexander  the   Great   in   Greek and  Roman  Art,  Chicago,  1964.  Am  subliniat  legă­tura dintre arta imperiailă romană si arta elenistică într-un capitol din R. HUYGHE, l'Art et l'Homme, I, Paris, 1957, p. 341—350.
LISTA FIGURILOR
1.  Anatolia occidentală
2.  Cuceririle lui Alexandrii
3.  Grecia şi Marea Egee
4.  Asia Mică
5.  Mediterana   occidentală   în   epoca   elenistică
6.  Grecia propriu-zisă în epoca elenistică
7.  Cetăţi şi state elenistice în jurul Mării Negri1
8.  Delos: cartierul lacului
9.  Delos:   Aşezământul  Posidoniaştilor  din  Berytos
10.  Ligile ctoliană şi aheeană în Grecia propriu-zisă
11.  Aşezarea din Priene
12.  Planul Alexandriei
13.  Delos: cartierul teatrului
14.  Agora Atenei la sfîrsitul epocii elenistice
15.  Aşezarea Pergamului
16.  Acropola Pergamului
17.  Marele portic de nord din Circne
18.  Mesena: planul agorei
19.  Mesena: vederea axonometrică a agorei
20.  Vergina (Macedonia): planul palatului elenistic
21.  Templul lui Apolo de la Didymai
22.  Templul lui Apolo de la Didymai: secţiune trans­versală
23.  Marele altar de la Pergam
24.  Palestra de granit
25.  Delfi: planul gimnaziului
26.  Apolonia din Cirenaica: incinta şi portul
27.  Dodona: sanctuarul lui Zeus la sfârşitul secolului III
28.  Delos
29.  Samotrace:   planul   de  ansamblu  al   sanctuarului Cabirilor
30.  Samotrace: Arsinoeion, secţiune
154
Ql   camotrace.   Planul   restaurat   al clădirii   numită
«***       _
•j-Jieron
32.  Cos: planul de ansamblu al sanctuarului lui As-' klepios
33.  Cirenaica elenistică
34' Delos în mijlocul Cicladelor
35.  Demetrias
36.  Farul din Alexandria
s?  Filipeion-ul din Olimpia
ţ*  Lindos: sanctuarul Atenei Lindia
39' Teatrul din Oropos: clădirea scenei.
LISTA ILUSTRAŢIILOR
1. Sanctuarul   lui   Asklepios   din   insula   Cos   (vedere
aeriană)
Peisaj  specific  unei  insule  din  Dodecanes,  în   apro­pierea   coastei   anatoliene.   Pămînt   roditor,   cîmpuri cultivate, tufe  de  verdeaţă,  măslini,  perdele  de chi­paroşi.   La   o   oarecare   distantă   de   oraş,   în   plin mediu   rural,   sanctuarul   lui   Asklepios   este   »ituat pe  trei   vaste terase  suprapuse,   amenajate   de   mîna omului   pe   panta   unei   coline   coborînd   spre   nord (fig.   32,   p.   495).   în   dreapta,   terasa   superioară,   cu mare'le templu, în faţa căruia o scară monumentală, plasată în ax, duce la terasa intermediară, si al/tarul xeului   încadrat   la   est   şi   la   vest   de   ai te   două temple   mai   mici.   O   aMă   scară   coboară   la   terasa inferioară,   vastă   curte   dreptunghiulară   înconjurată de porticuri.  Intrarea  sanctuarului  se  află  în  stînga, în mijlocul porticului nordic.  Cele două mari ziduri de  susţinere care  limitează  terasele  de  sus   dau  un puternic ritm compoziţiei, simetrică, clar fără rigoare excesivă.
2. Sanctuarul lei Zcus de la Dodona (vedere aeriană) într-o  vale  îndepărtată  din  Grecia  de  nord.-vest,  în mijlocul   munţilor  Epirului,   sanctuarul   se   înalţă   pe coasta   sud-estioă   a   unei   coline   al   cărei   vîrf   este fortificat    (vezi    fig.    27,    p.    466):    urmele    zidurilor acropolei   se   văd   mai  sus  si  în   dreapta   teatrului. Teatrul,   bine   restaurat,   cu   o   vastă   cavea,   ou   or­chestra  sa semicirculară  şi  ruinele  scenei,  este  mo­numentul  cel mai bine  conservat.  Chiar în  dreapta, marele   dreptunghi   indică   locul   unde   se   alia   Bu-leuteri(w-\\\.  Mai  încolo,  spre  est,  două  mici temple — al Afroditei  şi  al lui  Temis —, apoi un loc ini-prejmuit   mai   întins,   unde   se   înălţa   un   edificiu consacrat   lui   Zeus;   tot   aici   creştea   urlatul   sfeJar
oracular. Peisaj rural, dar mai sălbatic decît cel din insulele Mării Egee.
3.  Malurile Granicosului
tn această vale plăcută, pe malurile nul ui care o scaldă, se înfruntă pentru prima dată forţele iui Darius, comandate de rodianul Memnon si cele ale lud Alexandru, pe care tînărul rege le conducea el însuşi în luptă. Aceasta este o bătălie de cavalerie: macedonenii forţează trecerea rîului si desfac esca­droanele perşilor după o ciocnire sîngeroasă în oare Alexandru plăteşte cu propria-i piele, fiind uşor rănit. Infanteria lui Darius. alcătuită din mercenari greci, rămăsese în urmă, la poalele colinei, fără să intre în luptă: ea este masacrată după înfrîngerea cavaleriei.
4.  Amplasamentul Isosului
Armatele lui Darius si ale lui Alexandru dau o bătălie cu fronturile inversate (Alexandru venind din sud, perşii dinspre nord), în îngusta cîmpie de coastă (largă de 3—4 kilometri) situată între ţărmul Golfului Alexandreta si pantele abrupte ale mun­telui Amanos tăiate de vailea rîuleţului de coastă Pimaros. Spaţiul restrîns era propice trupelor lui. Alexandru, mai puţin numeroase decît ale adversa­rilor lor.
5.  Sardes
Capitala regilor Lădiei, devenită reşedinţa satrapului persan şi punct final al marelui drum regal spre Suza, se înălţa pe malul drept al rîului Pactol, afluent ui Herrnosului, între înălţimi abrupte. Tem­plul Artemidei este ridicat în secolul al IlI-lea si îmbogăţit mai tîrziu ou o colonadă ionică ce nu va îi niciodată terminată. Pe această imagine luată dinspre est, se zăresc coloanele faţadei orientale a edifioiuihu, dincolo de care apare baza zidurilor. Al­tarul se afla pe o esplanadă, în partea opusă faţa­dei occidentale, ceea ce este un lucru rar si denotă că templul şi altarul erau independente unui de celălalt.
6.  Acropola cetăţii Lindos (vedere aeriană)
Pe o stîncă enormă, a cărei masă domină marea, se afla  sanctuarul   Atenei   Lindia.   Fortificaţiile,  vizibile ţi în prezent, cînt cele ale castelului cavalerilor din R-odos,   construit   în   Evul   Mediu,   dar   ele   urmează i  traseu ca şi cele  ale acropolei antice.  Tem-dreapta,  ocupă   extremitatea   sudică   a   pto-Aici  se  ajungea  printr-o  scară  monumentală de Porticuri (vezi fig. 38, p. 98, voi. IT). Satul Sntr-o   dezordine   pitorească,    se   întinde   la 157 1^   «    PQn*e'lor,  în  vestul  si  nordul  acropolei.  Jos, stlnga, se zăreşte un colţ al micului port.
7  pcrsepolis
„ le   larga

S-
Ł«- »; h?»"' -Slss "S«'""'';i"''1'
invaziei
g.
„,
'-*
^ Alexandru
cunoscut es te
. zcntativ
utermc                  f&urit  cu
rezentări
ri  cave
u
din
12.  Alexandru luptînd călare
Această statuetă din bronz, descoperită la Hercula-nuan, era ridicată pe un soclu, cu un suport ventral menit să asigure echilibrul calului. Ea a fost pro,-babil executată la sfîrşitul epocii elenistice sau la începutul Imperiului Roman (în orice ca/, înainte de erupţia Vezuviului, în 79 e.n.). Se recunoaşte uşor ilustrarea unui episod din bătălia de la Gra-nicos (334), în care Alexandru conduce atacul cava­leriei macedonene. Regele, care şi-a pierdut coiful în vîrtejul luptei, spintecă cu spada un adversar pe care-1 domină de pe calul său. El poartă platoşa cu rînd dublu de lambrechinuri, cu hlamida prinsă cu o fibulă groasă, rotundă, pe umărul drept. Sub subsuoara stingă, teaca prinsă în bandulieră, tn picioare, sandale ale căror curele ajunff pînâ la jumătatea pulpei. De remarcat cele două talere care împodobesc, pe capul calului, căpăstrul si zăbala. Un grup in bronz în mărime naturală, care repre­zenta acest episod, fusese consacrat încă din timpul vieţii lui Alexandru la Dion, oraş din Macedonia, şi este adus la Roma de Metellus în 146 î.e.n. F.ra datorat sculptorului Lisip. Statueta de la Hercu-lanum are probabil model direct acest grup (Nea-pole, Muzeul Naţional).
13.  Alexandru divinizat
Această statuie colosală se afla, alături de alte sta­tui divine, în termele din Cirene, a căror decorare s-a făcut pe cheltuiala împăratului Hadrian, către 130 e.n. Regele este înfăţişat gol, ca un zeu, cu o mantie pe umărul sting. Purta un coif pe care bogatele şuviţe ale pieptănăturii „leonine" îl ascund privitor uiui. In mîna stingă, lancea cuceritorului. IviiKhi-se din pămînt, partea din faţă a unui cal, ca în reprezentările Dioscurilor, amintea că Alexan­dru este ţin erou călare. Faţa nu mai este a unui om foarte tînăr, dar prezintă trăsăturile viguroase ale^ unui conducător vajnic si stăpîn pe el. Sub sprineenele puternic marcate, privirea este înălţată spre cer şi trece deasupra muritorilor. O operă în stil _ baroc, care-1 anunţă pe Michelangelo sau Ber-
.   A  fost   atribuită   scuiptoruM   Zenion   (Muzeul
Cirene).
Alexandru din Pergam
operă   foarte   frumoasă,  atribuită   epocii   în   care n   al   Pergamultui   (197—159)   a   adus   în ^ numero^i artişti de primă mină. Ea re-trăsăturile  regelui  în  ultimii  ani  de  viaţă, m?frcăril'e    războiului,    expediţiile    îndepărtate -       ^^^ea  puterii  îi marcaseră  deja chipul fără 159              °ra  t°tuşi  farmecul  strălucitor.   Sub  pletele
expresia   este   de   o   intensitate   unică:   pri-
14.
si a-i
virea urmăreşte în depărtare visul cuceritorului şi gura întredeschisă exprimă discret căutarea unui mare destin pe care nici unul din triumfurile sale niu-1 putea îndeajuns împlini (Muzeul din Istanbul).
15. Alexandru din Magnesia pe Meandru
Una din nenumăratele statui eroice care populau sanctuarele din Asia Mică si întreţineau aici amin­tirea întemeietorului monarhiei elenistice, în mina dreaptă ridicată, sceptrul sau lancea; stingă, cobo-rîtâ în lungul corpului, ţinea spada în teacă, cu minerul întors în jos, fără bandulieră (arma este înţeleasă ca un simbol, TUI ca un instrument de luptă). Semi-nuditatea eroică, corpul înfăşurat pe jumătate în mantie, potrivit unei vechi tradiţii reli­gioase a grecilor. Expresia este asemănătoare celei a portretului precedent, dar mai puţin patetică. Stil reprezentativ pentru a doua jumătate >a secolului II î.e.n. (Muzeul din Istanbul).
16—18. Sarcofagul zis al lui Alexandru
Descoperit în necropola regală a principilor din Sidon, îsn Fenicia, acest sarcofag din marmură s-a păstrat foarte bine. A fost executat la sfîrsitul seco­lului IV pentru *un dinast local. Printi-e reliefurile pline de însufleţire şi viaţă ce împodobesc cele patru feţe ale cutiei, scene de luptă dintre greci si perşi (16 si 17), printre care se află, în capătul din stînga al uneia din laturile lungi, un călăreţ ou coif tn formă de cap de leu, ale cărui trăsături amintesc pe cele ale lui Alexandru (16), de unde numele dat în mod abuziv sarcofagului. De remar­cat coiful macedonean ou bordură lată al călăre­ţului din dreapta (17). Amestec confuz, care amin­teşte luptele amazoanelor şi luptele din faţa Troiei înfăţişate de sculptorii clasici. Pe cealaltă faţă, scene de vînătoare de leu şi cerb (18), la care participă greci (în nuditate eroică) si orientali în vesmînt persan, cu o pinză In jurul capului si pantaloni strînşi pe corp. Marmura prezintă încă urme ale policromiei (Muzeul din Istambul).
19.  Monedă din Amfipolis
Bătute în T rac ia, în timpul domniei lui Lishnah, la începutul secolului III, monedele repr-oduc trasă; turile idealizate ale cuceritorului, cu diadema legata la ceafă. Pe Umple, coarne de berbec amintind ca Alexandru a fost salutat ca fiul lui Zeus-Am'in (Paris, Cabinetul de medalii).
20.  Monedă din Faselis
Bătute la Faselis, port pe coasta meridională a Asiei Mici. aceste monede au profilul lui Heral<^s ce poartă pe cap scalpul leului di.n Nemeea. Trasa-turile viguroase ale eroului imberb, legindu-se
totodată de o tradiţie iconografică bine stabilită de un secol, evocă, de asemenea, în mod voit, pe cele ale 'tui Alexandru: Herakles era într-adevăr înte­meietorul dinastiei Argeazilor (Paris, Cabinetul de
21.  Focion (?)
Acest cap de marmură este copia, executată în epoca imperială romană, după un original al cărui stil corespunde celui din a doua jumătate a secolului IV î.e.n. Coiful ridicat în vîrful capului este spe­cific portretelor strategilor attici (portretul lui Pe-ricle, Civil, gr., U. 53. Or, în această epocă, cel mai vestit dintre strategi era Focion, ales de 45 de ori în funcţie. Expresia severă, vîrsta înaintată, pe care o arată ridurile, se potriveau personajului că­ruia atenienii îi înalţă o statuie de bronz în 318, la un an după ce-1 condamnaseră la moarte printr-o procedură sumară. A se remarca pe laturile coifu­lui „corintic" decorul în relief reprezentînd un cap de berbec: există şi alte exemple de acest fel. Nu este surprinzător că portretul lui Focion a fost copiat în epoca imperială. Bărbatul a lăsat în istorie faima competenţei militare si integrităţii civice ca-re-1 determinaseră pe Plutarh să-1 includă în bio­grafiile oamenilor vestiţi, unde este pus alături de Cate din Utica. In plus, sfîrşitul său tragic, ale cărui împrejurări Diodor din Sicilta le-*a evocat într-o pagină emoţionantă din Biblioteca istorică (XVIII, 67), atrăgea simpatia pentru această victimă a nerecunoştinţei publice (Copenhaga, Giliptoteca Ny Carlsberg).
22.  Seleucos I
Pe această tetradrahmă de argint, bătută după moar­tea ku Seleucos  de  către fiul  său  Antioh  I,  profi­lul întemeietorului dinastiei figurează pe avers. Tră­săturile^ sînt   uşor   de   necunoscut:   fruntea   înaltă   şi bombată,   nasul   mare,   bărbia   puternică   si   proemi­nentă.   Regele  poartă   diadema  şi,   deasupra   tîmple-lor, şe^ ivesc coarne de taur, care sînt însemne divine asffinilîndu-1 cu Dionysos, aşa  cum coarnele de  ber-bec purtate de Alexandru îl asimilau lui Zeus-Amon (vezi    n.     i9).    Adăugarea    acestor    simboluri,    eloc-ţente  prin  ele  însele,  arată   clar   tendinţa  de   apo-°za  Fare   duce   rapid  la  instituirea   cultului   suve-uuiui.  Coarne  de taur se  vor  regăsi în portretele "i uf^etri°s Poliorcetes  (ii.  26), în  timp  ce  mone-^lui Ptolemeu I Soter (vezi ii.  25) îl înfăţişează purtînd   egida,   -alt   atribut   divin    (Paris, de medalii).
p3' M<>neda lui Seleucos I
161 rt^rŁVersuil aceleiaşi piese bătută de atelierul  regal monarhul a pus să fie reprezentat unul
din   elefanţii "indieni   dăruiţi   de   Ciandragupta   (de observat   urechilie   scurte,   foarte   caracteristice)    In. scripţia    este    BASILEUS    SELEUKOU,    „a    regelui Seleucos".    Două    simboluri    marginale:    o    stea    si ancora care fac aluzie la originea  divină a Seleuci-ziior.  Se  povestea,  într-adevăr,  că  mama lui  Seleu­cos  primise  în  vis  vizita  lui   Apolo,  de  la  care va avea  un liu  şi  că,   după  plecarea  zeului,  ea   găsise în pat un inel ou ancoră; Seleucos însuşi ar fi avut pe   coapsă   uşa  semn   în   formă   de   ancoră,   ceea   ce dovedea   că   Apolo   era   tatăl   său   (Paris,   Cabinetul de medalii).
24. Bustul lui Seleucos I
Acest frumos bust de  bronz,  descoperit la Hercula-nusm, a fost cu îndreptăţire pus în legătură cu por­tretele   monetare  ale  lui   Seleucos   (vezi  ii.   22).  Dia­dema  arată  că  e vorba  de  un  suveran.  Trăsăturile măreţe,   demnitatea   expresiei   se   potrivesc   imaginii întemeietorului   Imperiuilui   Seleucid   căruia   tradiţia îi  exalta spiritiul  de hotărîre  (cum  o  dovedeşte  ac­ţiunea   sa   îndrăzneaţă   asupra   Babi-lonului   în   312— 311),   ca   si   măreţia   sufletului   si   generozitatea:   din această  înfăţişare  reiese imaginea  tatălui  mărinimos care-i   cedează   fiului   său   Antioh,   pentru   a-i   salva viaţa,   pe   propria-i   soţie,   Stratonice   (Neapole,   Mu­zeul Naţional). 25. Ptolemeu I Soter
Figura puternică a primului lagid oste redată aici cu un realism ce nu caută cîtuşi de puţin să idealizezi-urîţenia  expresivă   a  chipului  regelui:  pe   alte  emi­siuni   monetare,   acest   Realism   atinge  caricatura,  în afara diademei, Ptolemeu poartă egida solzoasă a că­rei margine de sus apare la baza gîtului. Este un în­semn   divin,   propriu   lui   Zeus   şi   Atenei.   Puternica personalitate a întemeietorului dinastiei impresionează contemporanii şi se impune succesorilor săi. Pausania semnalează o statuie  a lui Ptolemeu Soter în agora ateniană, în faţa intrării Odeonului, şi o alta la Olim­pia. Teocrit, în „Elogiul lui Ptolemeu Filadelfos" (Idile, XVII, 124 şi urm.), îl laudă pe acesta că a înălţat sta­tui din aur si fildeş tatălui şi mamei sale, Ptolemeu şi  Berenice.  în   Cirenaica,  Magas  păstrează  pe  mo­nede profilul tatălui  ?ău vitreg  chiar după moartea lui Soter (Paris, Cabinetul de medalii). 26. Demetrios Poliorcetes
Faţă cu trăsături fine si regulate, cu nas lung şi ascu­ţit.  Poliorcetes   este   reprezentat   aici   cu   farmecul  şi strălucirea   tinereţii.   „Frumuseţea   sa,   spune  Plutarh. er-a atît de izbitoare   şi atît de excepţională încît nici un artist, pictor sau sculptor, nu reuşeşte să o redea cu fidelitate. Ea unea farmecul cu severitatea, in?ph'a teama fără a-şi pierde graţia, în ciuda tinereţii Şi a
vioiciunii ci păstra o înfăţişare eroică într-adevăr de neimitat şi toată gravitatea unui rege.'- Ca şi Seleu-C0s, Demetrios este înfăţişat în portrete purtînd coar­ne 'de taur, imitîndu-1 astfel pe Dionysos pentru caro el avea un adevărat cult (Paris, Cabinetul de me­dalii).
27.  Pirus (?)
Nu există nici un portret monetar al regelui Epirului, ceea ce face să fie greu de recunoscut în sculpturi in 'lipsa inscripţiei. Frumosul cap de la Copenhaga reprezintă fără îndorală un principe, deşi nu poartă diademă: dar o coroană de frunze de stejar, în spa­tele aureolei buclelor de pe frunte, îi înconjoară capul ca o diademă si se poate observa că este o aluzie la stejarii sacri de la Dodona, marele sanctuar din Epir (vezi ii. 2 şi Civil, gr., p. 249): coroana de frunze de stejar se regăseşte dealtfel pe un alt poi'tret presu­pus al lui Pirus (vezi ii. 77). Stilul operei, aşa cum apare în cadrul copiei păstrate (care este din epoca romană), aparţine primei jumătăţi a secolului III î.e.n, Se poate imagina destul de bine sub acest aspect cuceritorul plin de imaginaţie si pasionat care a fost Pirus, obsedat de modelul dublu al sti-ămoşului său Ahile şi al lui Alexandru (Copenhaga, Gliptoteca Ny Carlsberg).
28.  Ptolemeu II şi Arsinoe II Filadelfii
în timpul lui Ptolemeu III Evergetes se bate o re­marcabilă serie de monede de aur reprezentînd pe o parte cuplul zeilor salvatori (Ptolemeu Soter si Be-renice I), întemeietorii dinastiei, şi pe cealaltă pe cel al Zeilor Filadelfi. Aceştia din urmă sînt înfăţişaţi aici cu diademe, cu inscripţia AdeZphon „(a zeilor) frate şi soră". Ochii ieşiţi din orbite le dau o expre­sie ciudată. Pe fundal, în spatele cefei regelui, un scut galat (de formă elipsoidală, cu nervura mediană) are rolul unui simbol: este o aluzie la masacrul mer­cenarilor celţi de către trupele lui Ptolemeu II spre 276, episod care înflăcărează imaginaţiile şi pe care Călimări 1-a cîntat în Imnul IV închinat Delosului tParis, Cabinetul de medalii).
29.  Cornul abundenţei
Frumoase monede de aur, bătute după moartea lui Arsinoe II (271) şi purtînd efigia reginei, au pe re-,fr.s un element specific mult folosit în numismatica olul • Un C°rn dublu al abundenţei, simbol al cu-nr- P ^egal ţi al binefacerilor pe care le revarsă asu-c-nrn ^P^lui. ° diademă plutind în cîmp încadrează
rfK
în  in       t    : din  care aPar spice, fructe şi struguri. tîTm"-    e înscris numele la genitiv  al reginei:  „ai Filadelfa"   (Paris,  Cabinetul  de   medalii).
30. Berenice II
Regina are capul acoperit de un văl. Deasupra frun­ţii apare de sub văl coafura „în felii de pepene" spe­cifică  portretelor  acestei  suverane. Profilul este  clar idealizat:  gravorul nu caută  atît să redea asemăna­rea  cît  să  creeze   impresia  unei  frumuseţi  imperso­nale, ca aceea a figurilor divine. Este destul de greu totuşi   să   iei   drept   bază   acest   document   pentru   a identifica  portretele  în  ronde-bosse  ale  Berenicei  li (Paris, Cabinetul de medalii).
31. Filetairos
Eumenes I al Pcrgamului  cere ca, pe  aversul mone­delor  sale,  să  fie  înfăţişată  figura  energică  si  aspră a  unchiului  său Filetairos. Portret  admirabil  ale că­rui   trăsături   surprind   cu  o  forţă   deosebită  caracte­rul acestui  aventurier. Pe  gîtul  masiv,  o faţă urîtă, cu bărbia puternică, cu buze subţiri, cu nasul scurt şi  coroiat,  privirea  ascuţită  sub  fruntea  joasă:  totul denotă    voinţa    neclintită,    necruţătoare    si   viclenia. Părul  cu  şuviţe  scurte  este  strîns într-o  coroană  de laur în jurul căreia se răsuceşte diadema. Opera, de un stil desăvîrsit. arată popularitatea de care ?e bu­cură amintirea lui Filetairos după moartea sa şi pe care o dovedeşte, de asemenea, monumentul care i-a fost  înălţat  la   Delos   (vezi   p.   123)   şi  epigrama  în­scrisă pe el (Paris, Cabinetul de medalii).
32. Olympiodoros
Personajul   este   identificat   de   inscripţia   gravată   în josul   bustului.   Deşi   numele   este   destul   de   comun, este vorba neîndoielnic de strategul atenian care s-a remarcat în primii ani ai secolului III stârnind con­cetăţenii  împotriva  forţelor de  ocupaţie  macedonene în   288   si   280.   Pausania,   care   îi   consacră   un   lung pasaj   (I,   26),  menţionează  statuile  onorifice  pe  care poporul Atenei i le înalţă pe Acropole si în pritaneu. Exista  de  asemenea  una în  sanctuarul  de  la  Delfi. Bustul înfcris a fost descoperit la Cezareea, în Pale­stina,  şi  aparţinea probabil colecţiei de bărbaţi iluş­tri alcătuită de un amator de artă roman, în secolul II  e.n. Copia în marmură reproduce destul de  bine caracterele   bronzului   original,   apropiat   ca   timp   ŞJ ca stil, de statuia postumă a lui Demostene realizată de  sculptorul   atenian  Polyeuctos   si  înălţată  în  2BO î.e.n.  (ve?.i Civil, gr., U.  175). Cu ajutorul unor astfel de  documente  datate,  prin   criterii  externe  şi _°k:>e(:-tive   se   va   putea   treptat   defini   cu   o   anumită   ri­goare   evoluţia   gustului   şi   stilului   în   sculptura   ele­nistică (Oslo, Muzeul Naţional).
33. Filistis
Pe  monedele  de   argint  bătute  de  soţul  său  Hieron, regina Filistis este înfăţişată cu văl;  diadema apar6
în faţa vălului. Coalura, suplă, este mai puţin aran-iată decît în portretele Berenicei II fii. 30), dar profilul reginei respectă aceeaşi regulă a unei îru-rnuseţi convenţionale, în fundal, un Urs, simbol mar-, ginal.' Tipul de pe revers (vezi U. 73) rămînea fidel tradiţiei monedelor din Siracuza: o cvadrigă condusă de Victorie, cu inscripţia „a reginei Filisti?" (Paris, Cabinetul de medalii).
34.  Hieron
Alte monede din Siracuza poartă pe avers portretul regelui însuşi, ou diademă, potrivit obiceiului de acum bine statornicit al suveranilor elenistici. Profilul este mai puţin banal decît cel al soţiei sale: nasul şi bărbia ascuţită îi dau -un caracter mai realist. Pe re­vers este înfăţişată o cvadrigă în galop condusă de Victorie, cu inscripţia „a regelui Hieron" (Paris, Ca­binetul de medalii).
35.  Ptolemeu IV Filopator
Aici realismul intră în drepturile sale. Faţa este foarte tânără, dar grasă sub coafaxra cu bucle scurte strînse cu diadema. Gura cu colţurile buzelor căzute, este surprinsă într-o 'atitudine de dispreţ. Reiese clar firea slabă a bărbatului dominat de sfetnici şi de poitele sale. Regele poartă hlamida militară macedo­neană (Paris, Cabinetul de medalii).
36.  FILIP V
Profilul fin al nepotului Iui Antigonos Gonatas este unul din cele mai sugestive portrete monetare din se­colul III. El redă bine firea regelui: fineţe si vicle­nie, cultură si ambiţie. Barba scurtă respectă fără îndoială tradiţia filosofilor greci: în timp ce Seleu-cizii si Laglzii au de obicei, ca şi Alexandru, faţa imberbă, Antigonizid, mai apropiaţi de obiceiurile Greciei propriu-zise, poartă barbă (vezi .portretul lui Perseu, i>l. 42) (Paris, Cabinetul de medalii).
37.  Moneda lui Flamininus
După bătălia de la Kynoskefalai (197) în Grecia este emisă^ o monedă de aur avînd pe avers un portret de bărbat cu barba scurtă pe care inscripţia de pe revers. T. QUINCTI, îl identifică cu consulul T. Quinc-P'us Flamininus. Pe revers apare dealtfel o Victorie ln picioare, cu o ramură de palmier în mîna stingă S\ o coroană în mîna dreaptă. Cronologic, este primul aiînţre portretele monetare reprezentînd un roman, învingătorul lui Filip a fost d«ci ales ca tip mone-^ după exemplul suveranului, dar, bineînţeles, fără ren Hv5-'- ^^ nem'aiîn^ln^ pentru un magistrat al nH . *• î'raisi'unea este în prezent cunoscută doar oa- riinci .exemP.lare, bătute cu matriţe diferite, dar 165 i-ui          . imagini concordante ale chipului consuiu-
lor iconografică îndreptăţeşte identifica-
rea t-u FLamininus a unui portret în ronde-boxse de la Delfi (vezi ii. 38) (Atena, Muzeul numismatic).
38.  Flamininus
Acest frumos cap de marmură a fost descoperit în sanctuarul lui Apolo de la Delfi. Asemănarea profi­lului cu moneda de aur precedentă îndreptăţeşte să fie identificat ca un portret al lui Flamininus. După victoria asupra lui Filip V, în oraşele greceşti l se oferă consulului numeroase cinstiri, îndeosebi statui, despre care există onai multe mărturii epdgrafice! Marmura de la Delfi se adaugă acestor omagii. Opera este de o calitate excepţională: trăsăturile fine, ex-, presia senină şi >gînditoare se potrivesc bărbatului de 30 de ani care era atunci Flamininus, „blînd si în­găduitor, mai înclinat să folosească raţiunea decît forţa" (Plutarh). Barba scurtă, foarte îngrijită, este după moda grecească, ceea ce denotă filoelenismul acestui aristocrat roman. Statuia datează probabil din circa 196, anul cînd Flamininus proclamă liber­tatea "grecilor .la Jocurile istmice. Este un bun reper cronologic pentru evoluţia sculpturii elenistice. Pen­tru stil, se va compara portretul lui Antioh III (ii. 39). a cărui dată este apropiată (Muzeul de la Delfi).
39.  Antioh III
Regele este reprezentat aici în jurul vîrstei de 40 de ani, cînd se găsea la apogeul puterii, după glorioasa „unabază" în Orient şi înaintea conflictului său cu Roma. Comparaţia cu numeroasele portrete monetare îngăduie să fie identificat pe această marmură des­coperită în Italia şi adusă în Franţa de Napoleon. Este vorba de o copie executată, fără îndoială, în secolul I. e.n., după statuia originală din bronz, care daita din circa 200 î.e.n. Chipul sever şi plin de mă­reţie, cum e de aşteptat de la un suveran eare-şi merită porecla de Cel Mare. Diademă în forma unui sul, mai rar întîlnltă decît bentiţa plată obişnuita (Muzeul Luvru).
40 şi 41. Antioh IV
Ceîe două portrete monetare ale lui Antioh IV Epi-fanes, al treilea fi-u şi al doilea succesor al lui Antioh III, permit să se aprecieze fidelitatea iconografica a gravorilor care 1-au reprezentat în două momente di­ferite aile domniei sale (175—164 î.e.n.). Trăsăturile bînt evident aceieaşi: fruntea oblică, nasul coroiat, bărbia mică şi rotundă. Dar, cu vîrsta, fruntea *€ dezgoleşte, buclele părului sînt mai scurte, faţa ^-a xbîrcit. Expresia nu s-a schimbat însă: regele, care n-a încetat să întâmpine mari greutăţi, caută cu tn-~ dîrjire să menţină prestigiul şi autoritatea monarhiei seleucide, dar eşecurile saile („Cercul lui Popil'n-15'-împotrivirea evreilor la eleni zare, ameninţările c<? ^ planau asupra provinciilor orientale ale imperiului)
traduc prin conturul buzelor ce exprimă dezamă­girea Pe portretul cel mai neoent. Ultiimul dintre marii Seteucizi ne iasă moştenire, prin efigiile sale, o mărturie siigestivă despre perisoaialitatea si epoca sa /Paris, Cabinetul de medalii).
42. Perseu
Fiul lui Fi'lip V, a cărui asemănare cu tatăl său (ii. •>Q) este neîndoielnică, apare pe portretele monetare cu o intensitate amică. Profil ascuţit, nas fin, barba foarte scurtă, privirea insistentă, expresia mai ci-în-cena decît a tatălui său. Gura ţuguiată denotă firea şovăielnică a ultimului dintre Antigonizi, care nu ştie să aleagă moartea după înfrîngerea de la Pidna (Paris, Cabinetul de medalii).
43 şi 44. Reliefurile de pe pilastrul lui Paulus Aemilius
îndată după victoria de la Pidna, Paulus Aemilius consacră propria sa statuie în sanctuarul de la Delfi: el foloseşte drept soclu coloana evadrangulară pe care Perseu o înălţase în faţa templului lui Apolo si care era destinată să primească efigia regelui Macedoniei. O inscripţie în latină amintea că Paulus Aemilius învinsese pe Perseu si pe macedoneni, în plus, o friză sculptată în marmură, plasată în partea de sus a pilastrului, sub soclul statuei, evoca episoadele lup­tei de la Pidna, în spiritul reliefurilor şi picturilor ce înfăţişau bătălii care inspiraseră de atîtea ori pe artiştii greci. Luptătorii celor două armate se dis­ting olar prin armamentul lor: scutul mare elipsoi-dai pentru romani, scutul rotund bombat sau cu ner­vuri pentru macedoneni. Aceştia din urmă sînt de obicei reprezentaţi în poziţie de inferioritate, ro­manii în poziţie de forţă. Friza se desfăşoară pe cele patru laturi ale pilastrului. Pe una din laturile lungi (43) apărea episodul calului scăpat (cabrat, fără călăreţ, şi harnasament) care face ca lupta să se declanşeze pe neaşteptate, în stânga, doi călăreţi romani îl atacă pe un macedonean, al cărui cal se prăbuşeşte, în timp ce în planul doi un pedestraş, acoperit de scutul său rotund, soseşte în ajutor; în dreapta, după calul scăpat, doi pedestraşi romani în­fruntă adversarii care se găseau pe blocul următor al frizei. Pe una din laţurile mici (44), încăierarea este în toi între pedestraşii şi călăreţii celor două tabere: doi pedestraşi romani, cu scutuil lor elipsoida;!. merg spre dreapta; între ei un călăreţ macedonean (scut rotund nervurat); mai la dreapta, un călăreţ tocmai a doborât un macedonean prăvălit la -^ scutu* său bombat; spre stingă, un ca-ciun lntins- Jefuit de arme. Scene pline de vioi-rit* f1 câror efert era probabil si mai izbitor dato-18 Policromiei (Moizeul din Delfi).'
45. Eucratides
Condotierul care răstoarnă dinastia domnitoare clin Baotriana în, 170—160 este reprezentat pe monedele sale ca războinic; ©l poartă coiful macedonean ou bor­dură iată, împodobit cu un panaş; pe partea late­rală a coifului, o ureche de taur se află dedesubtul unui corn gros şi scurt (Seleucos I avea un coif cu coarne şi urechi de taur); sub coif, diadema ale cărei panglici cad pe ceafă; în sfârşit, regele a îmbrăcat peste platoşă hlamida. Faţa este redată cu realism: sprîncene igroase, nas mare, bărbia accentuată. Se poate imagina, după acest portret viguros, aspectul aventurierilor greci si macedoneni, 'urmaşii soldaţi­lor lui Alexandru, oare păstrează vie timp de aproa­pe două secole prezenţa elenismului în inima Asiei centrale (Paris, Cabinetul de medalii).
4t>. Antimahos
Suveran al Baotrianei, anterior lui Eucratides, Anti­mahos, despre care se ştiu puţine lucruri, domneşte către 190—180. Date admirabile tetradrahme pe care e înfăţişat cu pieptănătura macedoneană tradiţio­nală, causia, cu bonetă turtită din fetru sau stofă, sub care atîrnă capetele diademei. Regele poartă hla­midă. Gravorul a redat bine trăsăturile îngroşate, puţin vulgare, aie modelului său (Paris, Cabinetul de medalii).
47.  Mitridate Eupator
Monedele acestui rage, respectând totodată trăsăturile proprii ale fizionomiei sale, care sînt uşor de recu­noscut de la o emisiune la alta, sînt evident inspi­rate de preocuparea pentru idealizare. Ca şi mone­dele bătute de diadohi pe care apărea chipul lui Ale­xandru cu care seamănă, ele înfăţişează capul iui Mitridate ca pe cel al unui zeu. Capetele diademei flutură liber pe gîtul suveranului, a cărui faţă ascuţită denotă un stil desăvîrşit. Cu această imagine a ad-vesarului Romei, a cărui îndrăzneală face republica sa tremure, portretul monetar elenistic realizează ultima sa capodoperă (Paris, Cabinetul de medalii).
48.  Pompei
Surprins pe viu de un sculptor grec necunoscut, în-tr-un portret pierdut, a cărui amintire ne-o păstrează din fericire această copie de bună calitate, iată-1 Pe marele Pompei, învingătorul piraţilor şi al lui Mitri­date, cel care triumfă în Orient. Realismul artei ele­nistice redă de minune aspectele contradictorii *ilc acestei personalităţi de prim plan: mulţumirea de sine, dispreţul faţă de celălalt, o anumită prudenţa vicleană, dar şi o perspicacitate cam îngustă, pe care le relevă ochii mici şireţi şi gura strânsă cu buzei*1 ţuguiate cnre abia schiţează un surîs. Faţa lui^ ctf ^ alură burgheză face să se înţeleagă de ce a plăcut
pompei atlt de mult senatonHiji!, €?on*nas*ul cu figura aristocratică a lui Cezar este atebtoor (Copenhaga,
Gliptoteca Ny Carfsberg).              ,    ,
49. juJius Caesar
printre numeroasele portrete ale dictatorului, acesta, năstrat la Vatican, Sala d ei Busti, este fără îndoială unul din cele mai fidele. El ne înfăţişează imaginea iui Caesar din. ultimii ani ai vieţii, între victoria de la Farsalos (48) şi asasinarea sa (44). Chipul învin­gătorului iui Pompei» cu cheOlia pronunţată, privi­rea pătrunzătoare, gura zeflemitoare şi totuşi binevoi­toare, străluceşte de inteligenţă şi farmec. Se simte manca geniului şi frumuseţea bărbatului matur, stă-pîn pe sine, care .seduce tinereţea plină de ambiţie a Cleopatrei. Identificarea este îndreptăţită de com­pararea -cu portretele monetare, numeroase şi bine individualizate (Roma, Muzeul Vatican).
50 şi 51. Cleopatra
Pe monedele din Antibhia (53) apare profilul reginei identificată datorită inscripţiei „regina Cleopatra, zeiţa Neotera". Este cel mai bun portret monetar al ei: trasă burile distinse, nasul mare, coroiat („chiar dacă ar fi avut nasul mai scurt, tot ar fi schimbat faţa pămîntului"), pieptănătura aranjată, cu cîteva şuviţe prinse în coc pe ceafă, diadema regală cu capetele căzîndu-i pe gît. Pornind de la această efi­gie deosebit de caracteristică, J. Charbonneaux a reuşit să identifice portretul de la Cherchel (51). o frumoasă marmură descoperită în capitala Maure-taniei, antica Gezareea. Aici domneşte, în timpul lui Augustus, luba II, suveran admirator al culturii gre­ceşti, ce se căsătorise cu GLeopatra Selene, fiica Marii Cleopatra şi a lui Antonius. Apare firesc că regina Maoiretaniei a înălţat în oraşul său o statuie a vesti­tei sale mame. Ea poartă văl, ca majoritatea suvera­nelor lagide dinaintea ei (vezi ii. 30). Faţa e plină de nobleţe (Muzeul de la Cherchel).
52. Marcus Antonius
Această emisiune monetară, bătută în provincia Asia, H înfăţişează pe triumvir în culmea puterii sale, la scurt timp după prima întâlnire cu Cleopatra. In--cnpţja (în latină) este: .,Marcus Antonius imperator, sr! i desemnat Pentru a doua şi a treia oară". Dar rpri" este pur ejenistic: un realism viguros, care a)f a -cu. ° fortă unică profilul energic al soldatului, p e cărui trăsături atît de originale nu pot fi uitate. Ffoeq. . ° coroană de iederă aminteşte că poporul roană "d î]- salutase ca un nou Dionysos. O altă co-l69inconi viederăt în care alternează frunze şi fructe, J ra ^scrlpţia (Lucerna, colecţie particulară).
53.  Capul lui Marcus Antonius
J. Cbarbonneaux, plecind de la portretele monetare-, 1-a identificat pe Antonius în acest cap descoperit la Narbonne. El era .iniţial -inserat în spaţiul pentru cap al unei statui îmbrăcate, în mantie sau în pla­toşă, conform unui obicei foarte răspîndit potrivit căruia capul era executat, cu realismul său icono­grafic, separat de corp, originalitatea detaliului avînd mai puţină importanţă în acest caz. Es-te neîndoielnic chipul semeţ al triumvirului: sub pletele scurte, după moda militară, faţa unui bărbat de 40 de -ani, mar­cată de încercările campaniilor care i-a-u încreţit frun­tea şi obrajii ou riduri inegale: privirea pătrunză­toare, gura severă deasupra bărbiei puternice şi căr­noase. Lipseşte nasul coroiat pe care ni4 redau mo­nedele si mărturia lui Plutarh. Deşi autoritară, fizio­nomia lasă totuşi să se întrevadă o (anumită senzua­litate, dar ea radiază mai ales de vitejie bărbătească: astfel incit, spune Plutarh, sculptorii şi pictorii se întreceau să reprezinte chipul lui Herakles, din care familia lui Aivtonius .susţinea că se trage, după exemplul monarhilor greci (Narboane, Muzeul mu­nicipal.
54.  Octavianus
Viitorul Augustus este înfăţişat aici la vîrsta de 25 sau 30 de ani, în vremea rivalităţii sale cu Antonius: este conflictul unui tînăr, sigur pe sine si pe destinul său, cu un bărbat matur, cu mai multă experienţă si acoperit de glorie, dar mai vulnerabil la ispitei<e: sen­timentelor si ale cărnii. Expresia rece si calculată a lui Octavianus, lipsită de căldură umană, se află în contrast cu aceea a unchiuiiii său lulius Ce/ar (ii. 49); departe de a schiţa -un surâs, gura trădează o hotărîre neînduplecată. De pe această faţă, tînără încă, emană o autoritate naturală hrănită de o am­biţie lucidă, de o permanentă încordare a voinţei. Trăsăturile fine si regulate sînt frumoase, dar sufle­tul este nemilos si crud, Mai tîrziu, e adevărat, exer­citarea puterii si si ni tul responsabilităţilor le vor impregna treptat cu o nobleţe maiestuoasă, nuanţată de melancolie (Roma,. Muzeul Capitali ului).
55.  Marea Camee a Franţei
Piesa aceasta excepţională a glipticii greceşti aflate în serviciul Romei este uai veritabil manifest politic, în registrul central, împăratul Tiberiu. înconjurat de familie, tronează alături de mama sa Liv'vu. Dede­subt, ostatecii bartori amintesc triumfurile impe­riale, în registrul superior, ne aflăm la zei acasâ'. Augustus. cu văl şi încoronat, cu sceptrul în mina. primeşte în împărăţia zeilor pe principii defuncţi di^ familia sa. care ajung şî ei 'la nemurire: Drusus ce l Tînăr (mort în ;23 e.n.), la stingă, Gerinanicus in
dreapta, călare pe un cal înaripat. In faţă, plutind în aer, în veşmînt oriental cu pantaloni persani şi bo­netă asiatică, Alexandru cel Mare ţine globul pă-niîntesc în inîini, ca şi cum ar transmite stapînito-riilor Romei conducerea uni viersului. Nu se putea ex­prima mai clar ideea că principatul roman este moş­tenitorul direct al monarhiei elenistice (Paris, Cabi­netul de medalii).
56.  Bătrînă la piaţă
Arta elenistică, prin gustul pentru pitoresc, a înfă­ţişat cele mai diferite personaje: ea acordă atenţie celor umili, copiilor, bătrînilor. Astfel, bătrîna cu spatele încovoiat, cu mersul nesigur, cu trăsături obo­site, profund marcate de urmele vîrstei. Prin tunica desfăcută se văd sânii. Cu mîna dreaptă se sprijină într-un baston, care a dispărut, în timp ce în stînga purta un sac cu cumpărături si un coş. Imagine a oamenilor mărunţi, din cetatea greacă, unde realis­mul nu urmăreşte să stârnească nici dispreţul, nici mila, ci scoate dintr-o ima-gine oarecare un anumit gen de frumuseţe expresivă şi patetică {New York, Muzeul Metropolitan).
57.  Statuie onorifică feminină de la Cirene
Un exemplar din foarte numeroasele efigii pe care cetăţile greceşti le înălţau în sanctuare şi în pieţe pentru afşi exprima recunoştinţa faţă de femeile care-şi asumaseră sarcini publice, ca preotesele, sau au contribuit din proprie iniţiativă la cheltuielile ce­tăţii (vezi cazul lui Epie, femeie din Tasos, p. 289). Adesea capul era cioplit separat şi inserat apoi în carpul drapat; în acest scop era amenajat un spaţiu între umeri. Aşa este cazul aici, unde capul a dis­părut. Dar drapa j ui corpului este de un efect deose­bit în soare, în faţa ruinelor templului Artemidei, a cărui preoteasă a fost probabil această femeie. Era cea mai prestigioasă funcţie ce putea fi încredinţată unei femei în cetatea Cirene. Nu este posibilă data­rea ou precizie a unei atare opere ce poate să fi fost executată la fel de bine în secolul II e.n., ca si în epoca elenistică: dar ea este reprezentativă pentru o lunga si bogată serie de monumente. ,
58. Cuplu de oameni de vază din Delos
Intr-o casă de pe strada care urcă din agora la tea-ru  (vezi  ii.   98),  s-au  descoperit  aceste  două  statui .bart>at şi femeie, cu inscripţie dedicatorie. Din ea că o ateniană nuonită  Cleopatra  (nume foarte în epocâ) a Pus să se ridice statuia soţului S' atenian  S1 ed> în anaia 138—137.  Cele 171 aT3 .pers°naje erau oameni  de vază  ai  insulei,  pe colonie ateniană.
59. Un om de văzu din insula Cos    '
O piesă reprezentativă a sculpturii elenistice, al care! cap,   din  fericire,   s-a  păstrat.   Statuia  tipică   pentru o notabilitate; personajul este uri bărbat în puterea vîrsbei, bărbos, cu  expresie binevoitoare si  plină  de eleganţă,   înfăţişat   în   picioare,   în   lunga   sa   mantie din stofă de lină fină. drapată cu eleganţă iu  jurul corpului,   lăsînd   umărul   descoperit;   este   postura   si ţinuta   obişaiuită   a  oratorilor,   care   păstrează  braţul drept  liber  pentru  a-si  sublinia  cu  gesturi  discursu­rile. Atitudinea este nobilă şi destinsă. Se susţine că această  piesă  de calitate ar reprezenta cu probabili­tate un portret postum- al celebrului medic Hipocrate, originar din Cos. Dar im alt portret bine identificat (bustul  de  la  Ostia,  Civil,  gr.,   ii.   16!5)  nu îngăduie această   apropiere.   E«te   vorba   mai   degrabă   de   un portret   onorific,  probabil  din  secolul  II  î.e.n.   (Mu­zeul 'arheologic din Cos).
60. Sclav negru
Acest  mic   bronz   din  Egipt,   provenind   din   Fayum, este reprezentativ -pentru înclinaţia spre subiectele de gen  a  artei  alexandrine,  în  ansamblu  atît de  puţin cunoscută. Morfologia corpului si tipul feţei sub ple­tele creţe arată că personajul este un negru din rîn-dul  numeroasei   populaţii   de  sclavi   din   Alexandria. El are braţele legate la spate ca  pedeapsă  în urma vreunei  fapte  rele  şi ţine  capul  sus într-o  atitudine sfidătoare. Multă vioiciune în acest crochiu pitoresc, unde   imanţa   de   exotism   nu   dăunea'/ă   adevărului psihologic al observaţiei. Opera datează probabil din secolul II Le.n. (Muzeul Luvru). 61. Actor comic cîntînd la tamburină Teracotă provenind din Grecia propriu-zisă şi datind de  la mijlocul secolului  IV.  Actorul,  care  poartă o mască specifică a  personajului  său si  o coroană de iederă, reprezintă un sclav cîntînd La tamburină. Cos­tumul, cu o tunică foarte scurtă, si un pantalon mu­lat care iasă să apară un falus postiş, este îacă cel din  Comedia  medie  anterioară ;lui  Menandru,  şi  cu preocuparea, specifică Comediei noi,  de a reda ro*1 fidel viaţa cotidiană. Spre a sesiza diferenţa,  se va compara   cu   scena   comică   de   la   Pompei   (mozaicul semnat de Dioscwides), unde apai'e de asemenea uft cîntăreţ la tamburină  (ii. 257): aici, nici masca, nici îmbrăcămintea nu mai  au alura  de  clovn  a teraco­tei din secolul IV (Muzeul Luvru),
62. Pescar
Teracotă de la Myr'ina cu subiect realist, de compa­rat cu Bătrîna la piaţă (ii. 56): o altă imagine a oamenilor de rînd, redată cu simpatie si umor. PesT carii aparţineau păturii celei 'mai sărace, al câi'fi1
l de trai era mult inferior celui al ţar anilor. Ei nl^cea'U pe „marea nefertilă", în căutarea unor cîş-?lmri nesigure şi primejdui ndu-ş. i viaţa. Acesta poar­ta vesmînt ui obişnuit al semenitor săi: o tunică scurtă - lasă tânărul drept liber, pălărie de fetru diformă, C6S pentru peşte. Mai multe epigrame din Amologie vocă soarta jalnică a acestor nefericiţi (Muzeul Luvru).
63. Un călăreţ şi slujitorul său (?)
într-o   casă   din   cartierul   de  nord   al   cetăţii   Delos, s-au descoperit acum 20 de ani fragmentele unei de­coraţii  murale   datînd  probabil   din   secolul   II   î.e.n. Sînt scene sau motive tratate foarte sumar, din cîteva trăsături de penel: dar aceste crochiuri pot fi deose­bit de expresive, ca acest călăreţ urmat de vm băr­bat pe jos care, pentru a alerga mai uşor, se agaţă de coada calului. Pielea foarte închisă  a celor două personaje   nu   înseamnă   că   erau   de   rasă   neagră; aceasta  era   o  veche    convenţie    pentru    a    distinge sexele,  bărbatul   fiind   înfăţişat   întotdeauna   rnai   în­negrit.   Pe   cap   se   distinge   un   acoperămînt   (pălărie cu boruri largi sau petasos). Călăreţul, care călăreşte fără şa, a trecut, se pare,  hăţurile  în  jurul gîtului si gesturile braţelor sale sînt neobişnuite. Neînarmat si fără mantie de călătorie, e puţin probabil ca băr­batul  mergînd  pe   jos  să  fie   un  slujitor.  S-ar   pmea să fie vorba  de  un  exerciţiu  de  voltijă  executat  în doi.
64. Tyhe de la Antiohia
Pausania  (VI,  2,  G)  ne  informează  că  Futyhides  din Siciona, elev al lui Lisip, a executat pentru Antiohia pe Oronte, în Siria, o statuie a „Tyhei", sau Soarta ce­tăţii,  de  care locuitorii  oraşului   erau  foarte  mîndri. Opera e cunoscută prin diferite replici, cea mai fidelă fiind fără îndoială un mic bronz de la Luvru. Ale­goria cetăţii este bineînţeles o tînără femeie drapată, aşezată pe  o  stîncă  aplecată  peste o  prăpastie  care fcice aluzie la un munte din apropierea Antiohiei. La Picioarele ei, ivindu-se din. apă, ca. un înotător, flu­viul Oronte cu trăsăturile unui tînăr zeu pletos. Tyhe ţuie m mina dreaptă un mănunchi  de spice, simbol ai bogăţiei teritoriului  cetăţii. In sfîrşit, pe capul se­ral         7-eHei, apare pentru prima dată un turn mu­şi t are ^ă seris alegoriei,. deoarece incinta fortificată ''     Urnurile sale reprezintă limita  spaţiului  urban şi ion •*! materiaiă  a securităţii cetăţenilor. Tot acest •> L "ivelectual, uşor de descifrat, este secondat de o tinsă  ^irtuoxitate formală: atitudine firească  şi  des-fp?^ul   în-tţwn   stil   desăvîrştt   (statueta   n-a ^  principalele  miţcări).   Compoziţia   pirB-l  Se   desfă^oară   în   spaţiu   şi   oferă   unghiuri ie spectatorului care se învîrte în jurul soclu-
lui. Autorul a ştiut sa exploateze lecţiile dascălului
său Lăsip (M-uizeui Ltuw;u),
65 şi 66. Tetradrahmâ ateniană aparţinind noului stil
în prima jumăt-ate a 'secolului II, după al doilea sau ad treilea război macedonean (această din urmă data fiind cea mai probabilă, cum s-»a demonstrat recent). Atena  începe  să bată tetradrahme,  dar intr-un  ştii foarte  diferit  de  cel al  vestitelor  „bufniţe"  folosite constant pînă în, secolul III.  în locul  unor  rondele groase, se folosesc .rondele metalice si mari. Tipurile rămîn   aceleaşi,  dar   stilul  este  profund  moderni'/at, Pe avers (ii. 65) se află tot profilul Atenei, dar fără nici  o  urmă   de  arhaism:   In  mod  vizibil,   gravorul evocă de acum pe Atena Partenos a lui Fidias, sim-plificînd decorul coif ului; capul este înconjurat de un cerc  perlat. Pe revers  apare  bufniţa,  aşezată  pe  o amforă culcată (ii. 66). O coroană de laur înconjură motivul central, de unde numele monedelor de „stc~ fanofore'',  adică  „purtătoare ale -unei  coroane",  care se   dă   uneori   acestor   emisiuni,   în   fundal,   alături de   bufniţă,   primele   trei   litere   ale   cuvîxitutui   „ate-nieni'v  şi  începutul  mai multor  nume  de  magistraţi însărcinaţi cu. baterea monedelor.. Pe corpul amforei, o literă  indica luna emiterii.  Inscripţiile permit ur­mărirea   cronologiei   emMomilor,   care   sînt   foaite abundente şi durea/ă aproape !un secol. Aceste tetra-drahme se  găsesc  în diferite regiuni  ale lumii  ele­nistice, prezenţa lor .atestând înviorarea economică a Atenei în secolul II (mai ales după ce a preluat con­trolul   Delosului în 166) si prestigiul monetăriei sale (Paris, Cabinetul de medalii). 67 şi 68. Ţesere de ospăţ din fildeş Document foarte  ciudat descoperit  la  Iiilybaeum, în vestul Siciliei, oraş întemeiat de cartaginezi si a că­rui  populaţie  era  pe   jumătate  punică,  pe  jumătate greacă. Este o bucată de fildeş sculptată: pe 'una din feţe  sint  două  murii  drepte care   se   stâng,  simbol al legăturii stabilite Intre doi oameni ale căror nume apar   menţionate   pe   revers,   în   inscripţia  în   limba greacă  ce se  traduce astfel:   „Imulch, fiul lui  Imil-chon, Inibal Oloros a legat relaţii  de ospitalitate cu Lvson, fiul lui Diognetos şi urmaşii săi". Imulch Itn-bal este un cartaginez oare a adăugat numelor sale semitice o poreclă grecească, Oloros, adică cel Verde. Textul grec cuprinde greşeli gramaticale explicabile' autorul fiind pun de origine (Mi«eul din Palermo). ^      69. Relief votiv al dansatorilor pirihei
Acest basorelief descoperit pe Acropola Atenei 'u}1^,' dobeşte faţa anterioară a 'unei baze de marmură, ^a poartă o statuie de bronz înălţată, cum arată inscnp^ ţia de pe marginea sttpetioară a .fri'Aei. de ateniaou Atarbos, oare rcspartase viotocia ca horeg intr~u
ncurs d« pirthe. Acest -tip de concurs era organizat -^deosebi în cadrai marii serbări a Panateneelor. Era lî-orba de un dans războinic, unde corul de tineri era "narmat. Purtau coifuri si scuturi, dar nu arme de 1 tac Cei opt tineri defilează, in grupuri de cîte oatru în pas de dans. Caracterele inscripţiei si sti­hii reliefului indică sfîrşitul secolului IV. Eleganţa si sobrietatea formelor, gravitatea atmosferei speci­fice unei serbări religioase şi civice, în care efebii îs'< demonstrează priceperea şi disciplina (Atena, Mu­zeul Acropolei).
70.  Apobates
în timpul Panateneelor, tinerii atenieni defilau înar­maţi în procesiunea care 'urca pe Acropole să salute zeiţa. Printre ei se aflau străluciţi călăreţi care se văd pe friza partenonului si, de asemenea, echipaje de cvadrige, care de paradă ce nu mai erau folosite la Atena decît în concursuri si ceremonii, în afara cursei de cvadrige, se practicau şi alte exerciţii spec­taculoase, ca acela care consta, pentru conducătorul unui car, de a urca si a coborî din car în galopul cailor. Atletul cane executa această performanţă se numea apobates, „cel care coboară din car". In ima­gine apare în momentul în care tocmai sare jos. Ca si dansatorii de pirihe, el poartă coif şi scut, pentru a aminti vechea tehnică militară a cvadrLgelor care-i duceau pe eroi pe cîmpul de luptă. Cvadriga, în pro­fil, este redată în aşa fel încît să apară maţi bine caii: sfidare a realismului care nu este o raritate î u arta greacă. Vizitiul, cu capul gol, poartă haina lun­gă, strânsă în. talie cu o centură, care era vesmln-tul tradiţional al auririlor. Relieful, in manieră foarte clasică încă, este datat la începutul secolului al III-lea (Atena, Muzeul Acropolei).
71.  Portret de bărbat
Descoperit în agora Atenei, acest frumos portret da­tează probabil din secolul II î.e.ix. Personajul poartă o coroană groasă de laur. S-ar putea să fie vorba de un preot, dar la fel de bine de un binefăcător, pe care recunoştinţa populară 1-a cinstit cu o coroană, onoare obişnuită in decrete. Există mult farmec, se-uozîtaţe şi reţinere în această fizionomie de o deose-««a distincţie. Se ghiceşte omul de cultură, subtil şi
'°chl           !        '
'°chli micl !&înt 'u^or încreţiţi sub sprînceriele Semn al refiec^iei> gu'ra sensibilă cu buze î>3re 8ata ^e a ^ormula o remarcă pertinentă. obra^Uor' sculptorul surprinde cu rafina-b»-e      frna^'a vie- Contrastul cu părul redat cu um-vîrtiio     Ol Şi nere«Sul-ate eâte volt.  Autorul  este  un t75 rhner,>  &1 daltel- dar Si 'tui psiholog subtil şi expe-uat (Atena. Muzeul Naţional).
72.  Victoria lui Alexandru
Alexandru alege pentru monedele sale de aur un lip de revers a cărui valoare simbolică este evidentă1-o Nike în picioare, reprezentată din faţă, ţinînd îri mina dreaptă o coroană de laur si rn cea stingă un catarg de navă pe care este agăţată o verga Această emblemă, care se numeşte stjilis, serveşte pentru evocarea unui succes militar în-tr-o luptă na­vală. Numele regelui la genitiv, Alexandrou, este în­scris în dreapta, în timp ce în stingă, în fundal, se află un fulger ca simbol eompletiv. Este clar că această reprezentare semnifică triumful armatelor macedonene pe uscat si pe mare si proclamă atot­puternicia regelui. Tema va fi reluată şi de alţii (Paris, Cabinetul de medalii).
73.  Cvadrigă învingătoare
Pe reversul monedelor bătute de Hieron clin Şira-euza ce poartă pe avers profilul reginei Filistis, soţia sa (vezi ii. 33), apare si o Victorie, conducînd un car la pas, încadrată sus şi jos de cuvintele s,a re­ginei. Filistis". Totuşi, imaginea evocă îndeosebi cva-drigele învingătoare ce figurau pe reversul monede­lor din Şir acuza în epoca clasică (Paris, Cabinetul de medalii).
74.  Principe elenistic
Superba statuie do bronz, foarte bine conservată, dă D idee excelentă despre efigiile regale pe care lu­mea elenistică le-a multiplicat în cetăţi si în sanc­tuare: după imaginea imul zeu sau a -uimi erou, prin­cipele apare gol. El ţine în mina stîugă, ridicată, o lance masivă pe care se sprijină, după tiparul unor portrete ale lui Alexandru: arma este simbolul pu­terii. Mina dreaptă se sprijină eu nonşalanţă pe şold, ceea ce dă dezinvoltură atitudinii: autoritatea natu­rală ce emană din statura sa atletică nu are decît de cîstigat. Faţa, a cărei obraji sînt umbriţi de băr­bia scurtă, schiţată prin cîteva trăsături de dalta, are cu evident caracter plastic. Nu există totuşi un consens în privinţa identificării: se presupune a_îi Prusias I al Bitiniei (sfîrşitul secolului al 111-lea, în­ceputul celui dt'-al Tl-îoa) sau Demetrios I Soter (162—ir>0) (Roma, Muzeul Termelor).
75.  Diodot Tryfon
Ofilţer din monarhia boleucidă ce se proclamă rege î*1 142 si domneşte cîţiva ani asupra Siriei. Pe monede apare reprezentat cu diademă. Amintirea imagini'01 lui Alexandru continuă să~i inspire pe gravori CPa" iTS, Cabinetul de medalii).
76.  Mitridate III al Pontului
Strămoş al marelui Mitridate, acest nege al Pontul^ care domneşte la sfîrşitul secolului 111 şi la
ii, este primul din dinastie care bate mo-cu efigia sa. El apelează la artişti greci, care riau cu fidelitate trăsăturile etnice ale peraonajuluî, i cărui sînge barbar ÎMI îngăduie să ţie uitate. Dar a ., ,   reprezentării,   ca  şi  vesmîntul  (diadema,   hla-da), sînt greceşti. Se pot compara, de exemplu, ii. Tfil si 42 (Paris, Cabinetul de medallii).
77.
E§gie a regelui din Epir, cu coiful macedonean ou boruri largi şi coroana din frunze de stejar. De com­parat ou ii. 27, unde regele e înfăţişat fără coif, sub ur aspect mai ideaiizat. Aici, comandantul de război apare în ţinută de luptă: abrăzarele sînt la locul lor si. strînse de o curea petrecută pe după gît si băr­bie Bustul reproduce capul unei statui de bronz care înfăţişează personajul în picioare (Neapoile, Muzeul Naţional).
78.  Cap de cipriot cu diademă
Descoperit în ruinele unui sanctuar, la Ar sos, sat situat în cîmpie, la 20 de kilometri est de Nicosia, acest cap este sculptat nu în marmură, ci într-un calcar fin, material frecvent folosit în Cipru. Portret idealizat, reprezentînd vreun principe elenistic din secolul III sau II. El poartă diadema filiformă, ca Antioh III de la Luvru (ii. 29). Pe obraji, favoriţi, Cum Cipru s-<a aflat mult timp sub dependenţa La-gizilor, se presupune că ar îi unul din Ptolemei, dar iconografia lor este prea puţin sigură ca să poată fi propus un nume (Cipru, Muzeul din Nicosia).
79.  Alexandru Balaş
Acest mic bronz din colecţia Clercq provine din Si­ria, Studiind trăsăturile feţei, J. Charbonneaux a identificat uix portret al suveranului seleucid Alexan­dru Balaş (150—145). Efigia regală respectă aceleaşi reguli ca şi marea statuie din Muzeul Terarelor (ii. 7 *) '- nuditatea eroică, idealizarea formelor, cu excep-Ua capului, care permite identificarea personajului. T>acă ne gîndim că Balaş a domnit puţin timp si nu şi~a atras deloc simpatia, e de miTare că efigia sa a putut fi difuzată sub forma statuetelor destinate a " achiziţionate de particulari (Muzeul L>uvru).
*0. Sanctuarul de la Nerarud Dagh
Unu"1 munte  de/olant, în mijlocul  lanţului urus' la P6816 200° d« metri înălţime, regele c<*maigene, Antioh î, ridică, în prima ju-* secolului I î.e.n., un sasnotuar dinastic. Trei 'ii a   lîa-t amenaJate in peisajul 'arid de piatră pen-de  r^ţdapos1;i cslădiri sacre şi stafcui colosale, înalte ima^vtt'10  ro*^ înfăţişînd  imagini   ale   zeilor   si 77 Şi  el^     .regelui, alături de figuri de vulturi şi lei, Stostulle   erau   realirate   din  bloouri
îmbinate, iar capetele, uriaşe, erau monolitice. multe din ele zac încă pe sol; chipurile imberbe sa,.. bărboase, cm trăsături de o regularitate academică" poartă deasupra acoperăminte amintind tiara per* Bană.
81. Un principe la ţară
în sanctuarul Fortunei de ]a Praeneste  (Pakstrina) o vastă sală cu absidă era decorată cu un mozaic de msari dimensiuni reprezentând scene din Valea Nilu, lui, care evocau viaţa grecilor din Egipt, şi cea a Io-caflnicilor,   potrivit  gustului   pentru   exotism   pe   care romanii cultivaţi, în epoca lui Sylla (primul sîert al secolului I î.e.n.), ii moşteniseră de la intelectualita­tea elenistică, într-una din aceste scene este redat un grup de ofiţeri si soldaţi, escorta unui  personaj im­portant, reunit în jiu*ul unui edificiu cu coloane care trebuie să fi fost un  sanctuar. O mare velă  prinsă pe  frontonul  temipluilui   adăposteşte  pregătirile   unul ospăţ.   Ghirlande   sînt   agăţate   de   antablament.  Din acest document (ale cărui detalii sînt estompate, căci mozaicul   este   în   mare   parte   restaurat)   ne   putem imagina viaţa principilor în cursul numeroaselor de­plasări  de-â lungul proprietăţilor lor (Palestrina, Pa­latul Barberini). 82. Pupa unei nave de război
La poalele acropolei Lindosului (vezi fig, 38, p. 90, voi. II), o  stîncă ce străjuieşte  calcă  de acces era astfel lu­crată   încît   foiima   o   exedră   (la   stînga),   bancă   de piatră   semicirculară   si,   imediat,  un   monument  vo-t-iv pentru un anume Agesandros (inscripţie), a cărui statuie de bronz era fixată în zid pe soclul plat care atinge exedra. Acest soclu era destinat să facă parte din reprezentarea în relief, sculptată în rocă, a unei pupe,  fără îndoială  „o  triemiolia"  —  vas  ele război mai  uşor   decît  triera  şi  foarte  răspândit  în  cadrul flotilelor elenistice. Pupa este redată aproape în mă­rime naturală (înălţimea totală:  5,5 m). Ea se înco-voaie într-un ornament specific pentru nave, aplus-tru, pe  care e fixat un scut rotund. Dedesubt, una din cele două vîsle mari care  servesc  drept cîrmă este ieşită  din   apă  şi   menţinută   în   poziţie   orizontală. Puţin  mai  sus,  în spatele   balustradei   cu  deschiza-tură cu grilă, locul pilotului sau al căpitanului. Aces» ciudat document este datat către 180. 83. Victorie plutind în aer
Una din -graţioasele teracote pe care le-au produs atelierele de la Myrina, în Eolida, şi care erau de?^ tvnate să fie aşăţate. în afara amoraşilor, modelor^ înfăţişau de obicei Victorii. Astfel alegoria atît de iff drăţgită de principi pătrundea pretutindeni în ^n^r ta tea căminelor şi sfîrşea prin a fi dep\isă ca v
„ -in marmiaite.  lacepubitl secolului  îl  (Muzeul  Lu-
vru).
84. Galatul Ludovisi
Vestit grup reprezentind ua gatat care, după ce si^a icis soţia pentru a nu cădea în mâinile duşmanului, străpunge el însuşi cu sabia. Marmura este o co-D-e executată în secolui II e.n. după- unul din ex-votenurile din bronz pe care regele Atalos I le înalţă la Pergam spre sfirşit.u.1 secolului al Ill-lea, pentru a celebra victoriile asupra galaţilor. Potrivit uneia din tendinţele sculpturii elenistice, compoziţia nu ca­pătă -sens deeît dacă este privită de jur împrejur. (Roma, Muzeul Termelor).
85. Galat murind
Copie în  marmură  a  unui  alt elesmeat din  ex-voto-urile lui Atalos I. Galatul lovit de moarte se prăbu­şeşte înainte de a-si da sufletul. Sub el, armele: ma­rele   scut  elipsoidal,   trompeta   îndoită   (sub   piciorul stâng), spada  (sub  mina  dreaptă).  Nuditatea respectă fără îndoială  obiceiul  celţilor  de  a  lupta goi.  Colie­rul sau „torques" în jurul gîtului este tot o tradiţie celtică. Pletele răvăşite, mustaţa sînt şi ele trăsături specifice   galaţilor.   Ca   şi   în   reprezentările   luptelor între troieni sau amazoane, artiştii greci nu caută să micşoreze adversarul şi aduc un omagiu măreţiei săl­batice  a virtuţii  sale   războinice   (Roma,  Muzeul  Ca-pitoliului). 86—92. PK1ENE
Iniţial,  oraşul   era   o  mică   cetate  ioniană   situată   la nordul Miletului, pe coasta golfului, chiar la nord de vărsarea Meandruluî. Din cauza marilor cantităţi de aluviuni   aduse   de   fluviu,  portul   devine   puţin   cîte puţin inutilizabil.  Locuitorii caută  atunci   (spre mij­locul ocolului IV) un nou amplasament pentru ora­şul lor,  cu  preocuparea  triplă   de  a  nu  se   depărta prea   mult   de   mare,   de  a  evita   miasmele   cîmpiei mlăştinoase  ce se formase lingă  gura  de vărsare  si de a fi in măsură să se apere împotriva unui even­tual duşman venit pe uscat sau pe  mare.  Alegerea lor se opreşte asupra pantelor unui lanţ muntos din apropiere, Mycale, care mărgineşte si domină la nord ^°asă   a  Mea^druiui.  Un' şir' de  terase  şi   de se etaja la poalele piscurilor, înalte de peste metri'  care   ofereau   o  protecţie  eficientă s«             viaturilor   din   nord.   Un   puternic   pmten
<=are    ' m^rginit la sud si la vest de faleze abrupte, Su<j    Constituiau   o   fortăreaţă   naturală,   înainta   spiv ^cise  panta .muntelui,  dominînd terasele inferioare: mâ a aai?eJl^Jea"/ă acropola noii cetăţi, i'ecluta supre-11   ^0 met>ar^ril> don3onul inexpugnabil ridicîndu-se la 9 sPeot;vă      dcasuPra  crmpiei  şi  oferind   o   largă  per-1      asupra măril  şi  yăi:   vecine>  Sub  faleză,  o
primă terasă în pantă uşoară înlesnea ridicarea unei mari censtrueţii: aici se află sanctuarul Demetrei care rămîne însă izolat, căci exista pericolul prăbu­şirii stmcilor (aşa cum este cazoil ]a Delfi, la poa­lele Fedriadelor). Puţin mai spre sud, panta se îndul­cea: este cartierul de nord al oraşului, cu teatrul (cu faţa spre sud, pentru ca băncile să fie plasate pe pantă) şi terasa lungă, mărită artificial graţie unul zid de susţinere ce sprijină templul Atenei PoJias. La acelaşi nivel, construcţia destinată reuniunilor Sfatului sau Buleuterion. Dedesubt, spaţiul degajat al agorei. Astfel, principalele organisme ale cetăţii se aflau reunite, în apropiere unele de altele, chiar în inima oraşului, în jurul lor, planul în formă de şah delimitase insuliţe de locuinţe de formă regulată, se­parate prin străzi pe care panta le transforma ade­sea în trepte. O incintă fortificată lungă de circa 2,5 kilometri, cu traseu cînd zimţat, în regiunea joasă, cînd înzestrat cu turnuri pătrate care ieşeau în faţa curtinelor, înconjura ansamblul, de la gimnaziu şi sta­dion (situate în cîmpie, la 30 metri altitudine) pînă la acropole, la 350 metri mai sus.
86.  Priene: centrul oraşului
Această machetă îngăduie să ne formăm o idee foarte concretă despre aspecttil cartierului central al cetăţii (vezi fig. 11, p. 391), la care se referă literele folo­site aici). Stînca uriaşă a acropolei şi sanctuarul De­metrei nu sînt reprezentate, în prim plan, partea inferioară a incintei în crem aii eră pe care se sprijină gimnaziul (G) şi pistele de alergare (H). Mai sus, ca?e şi străzi, pînă la vastul spaţiu al agorei (F) cu porticurile sale; clădirea Buleuterion-ului (E) se ză­reşte mai jos de teatru (C), care ocupă centrul com­poziţiei. La stînga, templul Atenei Polias (D) pe te­rasă (Berlin, Antikenmuseum).
87.  Priene: templul Atenei
în faţa falezei stîncoase pe care se află acropola şi mai jos de sanctuarul Demetrei, ruinele templului Atenei Polias, protectoarea oraşului, dau dimensiu­nea aşezării, datorită coloanelor peristilului ce au ră­mas în picioare. Operă a arhitectului Pyteos, care lu­crase la Mausoleul din Halicarnas, acest sanctuar, construit în timpul domniei lui Alexandru, repre­zintă trecerea de la gustul clasic la tendinţele noi ale arhitecturii din Anatolia. în acest edificiu ionic, P>'" teos a dat dovadă de o extremă rigoare şi de o rnare sobrietate. Altarul se înălţa în dreapta faţadei orien­tale a templului.
88 şi 89. Priene: teatrul
Băncile se sprijină, ca de obicei, pe panta natural3 a terenului. Orchestra din pămînt bătătorit.
• voiuează   corul,   nre  o   formă   semicirculara,   în  pri-
mul  rînd,   cîteva   fotolii   din  marmură,   bogat  sculp-
tate (iî- 8^), s*nt  rezervate  personajelor de  vază ale
rasul*1*- Scena nu mai nre etaj, dar dăinuie o mare
arte din prosceniu: un rînd de pilaştri cvadrangulari,
P    faţa   zidului   scenei,   susţine   un   planşeu   formînd
strada pentru actori. Este unul  din cele mai vechi
modele cunoscute  (ultimul  sfert  ni  secolului  IV)  ale
acestui dispozitiv care se generalizează cu timpul în
teatrele elenistice.
90 şi 92. Priene: Buleuterion
Construit, ca şi teatrul, spre sfîrsitul secolului III. este un model desăvîi-şit pentru sălile de adunare de care cetăţile greceşti aveau nevoie pentru întrunirile Sfatului sau Bule. Edificiul este aproape pătrat (20 mx21 m). Pe trei laturi, băncile permit accesul a peste 600 de persoane. In centru, un altar amin­teşte legăturile strînse dintre religie şi cetate. Edi­ficiul avea un acoperiş cu pantă dublă (în două ape), susţinut de o şarpantă a cărei mărime (peste 14 m» ţinînd cont de cele două rînduri de coloane ce for­mau galeria în susul băncilor la est şi la vest) do­vedeşte destoinicia arhitectului. Imaginea din ii. 90 este luată dinspre sud, cea din 92 dinspre nord. In-făţişînd băncile care, pe această latură, dată fiind panta colinei, se află mai sus decît în părţile late­rale (16 rînduri în loc de 10). La faţadă se prelun­geşte porticul ce forma limita de nord a agorei (v. iî. 86), situată imediat la vest.
91. Priene: stradă în trepte
Aplicarea planului ortogonal pe un teren care pre­zenta pante puternice a avut drept consecinţă faptul că unele străzi care escaladau direct colina au tre­buit să fie amenajate în trepte. Acestea sînt între­rupte de o rigolă de scurgere pentru ape. Circulaţia într-o cetate elenistică rămîne concepută, aproape Pretutindeni, pentru pietoni, la nevoie pentru ani­male de povară, măgari sau catîri. De remarcat fru­moasele. bosaje ale asizei zidului înalt în prim plan. 93-96. PERGAM
Pergamului   este   asemănătoare   cu   cea   a nenei, dar prezintă  mai  multă amploare.  Ca şi  la pstp' ,ora$ul   domină   valea   unui   rîu,   Caicul,   dar de V?      mai ^depărtat de mare, care se află la 30 Pint™    +-        Ca  şi  la  Priene,  el  este  situat pe  un C
Un ian; S' na de 335 m- care se detaSează de sPre nord • mun^ (a'ci Pindasos) mărginind valea Pergamul ^ Spf^ pantele acestui pinten. Dar acropola ^nă rU Ul> mni net ^parată de lanţul care o do-Care este unită Printr-o punte stîncoasă, for-lungă şi strimtă, bloc de trahit care
înaintează spre sud, înconjurat din toate părţile ele pante abrupte. Aici, chiar pe acropole (spre deose­bire de Priene, undo pintenul superior are un rol pu" militar) se concentrează majoritatea clădirilor impor­tante ale cetăţii: palatele regale ale Atalizilor, arse­nalele si cazărmile, sanctuarele Atenei, al lui Zeus si cei al lui Dionysos cu teatrul, în sfîrşit, agora de sus Din această măreaţă belvedere, privirea se opreşte asupra văii largi a Caicului la sud si spre cele duua văi mai înguste ale celor doi afluenţi ai rîului, Ke-tios ia est si Selinus la vest, care încadrează aşeza­rea. Spre sud, panta devine mai domoală şi coarna se lărgeşte primind cartierele de locuinţe si, la jumăta­tea înălţimii sanctuarul Demetrei şi gimnaziul. Tot mai jos, lîngă incinta unde se deschide o poartă mare dînd spre cîmpie, se află agora de jos, în mijlocul unui cartier de locuinţe. Ca şi la Priene, zidul ur­mează în parte baza muntelui înainte de a escalada pantele pentru a ajunge la acropole.
93 şi 94. Pergam: altarul lui Zeus
Macheta (ii. 93) face să se înţeleagă bine dispunerea de ansamblu a altarului monumental construit de Eumenes II în prima jumătate a secolului II. Monu­mentul ocupă centrul unei esplanade cvadrangularc la care se ajunge pe partea orientală traversind pro-pileele. Altarul însuşi este cocoţat pe o platformă înaltă înconjurată de un zid dublat de un portic (ve7i fig. 23, p. 424). Văzută dinspre nord-vest, macheta per­mite să se zărească scara largă de acces spre plat­forma altarului, între cele două extremităţi ale ga­leriilor, în faţa scării, machetatorul a aşezat două «tatui votive de tauri pentru sacrificiu. In stingă, un­ghiul superior al băncilor teatrului; în dreapta, ex­tremitatea sudică a marelui portic ce încadrează tea­trul. Mai sus, dincolo de esplanada altarului, agora cu porticurile ei. Ilustraţia 94, luată dinspre est, arată starea actuală a ruinelor (Berlin, Antikenmu^cum).
95. Acropola Pergamului
Această   frumoasă   machetă,   reprodusă  în   detaliu în ilustraţia 93, evocă de minune ansamblul abil displis al clădirilor care ocupau creasta îngustă şi inegală ;i pintenului  pergamen  (vezi  fig.   16,  p.  406,  la  care se referă  literele),   în  prim  plan,  la  stingă,  vasta  c01"" poziţie  a  sanctuarului  lui  Dionysos,  cu micul  temp|u (C),   teatrul   (B)   si   lungile   porticuri   etajate   (D).Pe •substrucţiile lor puternice. In dreapta, agora (I). °cj\ supra  căreia  se  vede  esplanada  marelui  alta f al Zeu?   (TI).   Mai   sus.  sanctuarul   Atenei   Nikeforos (^| în spatele căruia apar, în stînga, clădirile Bibliop (F) şi, in sfîrşit, mai la stînga, templul roman al ^ ^ Traian (G) pe esplanada sa (Berlin, AntikenmuseU
96. pergani: teatrul
V-'derea este luată dinspre nord. în panta abruptă ^ost amenajat hemiciclul băncilor teatrului, la care 2 ajunge pe scări ce împart ansamblul în secţiuni. ?yn construcţia înaltă a scenei n-au rămas decît fun­daţiile Lungile porticuri, care prelungeau spre sud terasa sanctuarului, au dispărut, de asemenea, în întregime. In fund, cîmpia Caicului -şi munţii care o străjuiesc de-a lungul rîului.
97  jjelos: aşezarea oraşului antic (vedere aeriană) In această imagine luată  dinspre sud,  SR  zăreşte în prim plan cartierul Lacului (vezi f i g. 8, p. 296, la care se referă  literele):  mai  întîi  palestra  din  granit  (J) şi în spatele ei palestra Lacului (I), mai ruinată; din­colo, Lacul sacru (A), azi secat şi împrejmuit de un zid modern,  în dreapta, pe panta  colinei,  aşezămîn-tul Posidoniaştilor din Berytos (F). Mai departe, spre sud, terasa Leilor (C), si, mai spre stingă, în spatele lacului, vastul patrulater al agorei Italicilor (D). Din­colo,  se  află  masivul  ansamblu  al  sanctuarului   lui Apolo, care se ridică chiar lingă mare. Limba de pă-mînt  care  înaintează  spre  dreapta,  în  mijlocul  por­tului,  nu exista  în  antichitate;  ea  este  formată  din pămîntul excavat cu prilejul săpăturilor arheologice. Mai  la  stînga,   zona   întunecată,   ce   acoperă   poalele muntelui   Cyntus,   reprezintă   cartierul   teatrului,   ale cărui numeroase ziduri se află în umbră, contra lu­minii.
98. Delos: casa Cleopatrei
în cartierul teatrului (fig.  13, p. 398, la A), una din casele degajate în urma săpăturilor era cea a atenie-nei Cleopatra şi a soţului ei Dioseuricîes (vezi ii. 58), care trăiesc în al treilea sfert al secolului  II. Imagi­nea este luată din interiorul unei camere (pardoseala acoperită cu mozaic) a cărei uşă dă spre curtea cen­trală.  Coloane   dorice   din   marmură   formau   un   mic portic  pătrat  în   jurul   spaţiului   liber   care   acoperea rezervorul.   Dincolo   de   colonadă,   statuia   Cleopatrei M a soţului ei  (aceasta ascunsă  de o coloana) sînt şi acum la  locul  lor,  pe  soclu.   Zidurile,  construite  din far      •calcaroa!;e  neregulate,   dar   îmbinate   ru   grijă, ele ofCimeP* ^ mortar,  erau  acoperite  de o  tencuială dem   •          Ptenul   din   spate,   portul   cu  cheiul  mo-
"» insuliţa Revmatiari şi,  în  fund,  ţărmul  Reneii.
DeI°S:
^asa,   *itn _-----'l Bermes
^^^prăSoTie"11111?   In°POS'   *>   S"duî r^onPst1i ?e ^cunosc? S  n    P™ta  COlinei'  dest"I  de
1» tic-Sw'? redă Snectni   VfUn Sau etaje" D«*mrt 5i aS» dorică  ScSS, intenor ,al  cuilii  cu  por-eSlbi}a datorita unnTnmaCOPT tă de daMe c^tii unui P"t cu ghizduri înalte, masa
înaintează spre sud, înconjurat din toate părţile cl<» pante abrupte. Aici, chiar pe acropole (spre deose­bire de Priene, unde pintenul superior are un rol p^" militar) se concentrează majoritatea clădirilor impor­tante ale cetăţii: palatele regale ale Atalizilor, arse­nalele si cazărmile, sanctuarele Atenei, al lui Zeus si cel al lui Dionysos cu teatrul, în sfîrşit, agora de sus Din această măreaţă belvedere, privirea se opreşte asupra văii largi a Caicuhii la sud şi spre cele doua văi mai înguste ale celor doi afluenţi ai rîuîui, Ke-tios la est si Selinus la vest, care încadrează aşeza­rea. Spre sud, panta devine mai domoală şi coarna se lărgeşte primind cartierele de locuinţe si, la jumăta­tea înălţimii sanctuarul Demetrei şi gimnaziul. Tot mai jos, lingă incinta unde se deschide o poartă maro dînd spre cîmpie. se află agora de jos, în mijlocul unui cartier de locuinţe. Ca şi la Priene, zidul ur­mează în parte baza muntelui înainte de a escalada pantele pentru a ajunge la acropole.
93 şi 94. Pergam: altarul lui Zeus
Macheta (51. 93) face să se înţeleagă bine dispunerea de ansamblu a altarului monumental construit de Eumenes II în prima jumătate a secolului II. Monu­mentul ocupă centrul unei esplanade cvadrangularc la care se ajunge pe partea orientală traversînd pro-pileele. Altarul însuşi este cocoţat pe o platforma înaltă înconjurată de un zid dublat de un portic (vezi fig. 23, p. 424). Văzută dinspre nord-vest, macheta per­mite să se zărească scara largă de acces spre plat­forma altarului, între cele două extremităţi ale ga­leriilor, în faţa scării, machetatorul a aşezat două «tatui votive de tauri pentru sacrificiu. In stînga, un­ghiul superior al băncilor teatrului; în dreapta, ex­tremitatea sudică a marelui portic ce încadrează tea­trul. Mai sus, dincolo de esplanada altarului, agora cu porticurile ei. Ilustraţia 94, luată dinspre est, arată starea actuală a ruinelor (Berlin, Antikenmu^eum).
95. Acropola Pergamului
Această   frumoasă   machetă,   reprodusă  în   detaliu în ilustraţia 93, evocă de minune ansamblul abil dispus al clădirilor care ocupau ci-easta îngustă şi inegală a pintenului  pergamen  (vezi  fig.   16,  p.  406,  la  care se referă  literele),   în  prim  plan,  la  stingă,  vasta  con1' poziţie  a  sanctuarului  lui  Dionysos,  cu micul  tertip111 (C),   teatrul   (B)   si   lungile   porticuri   etajate   (D). P •substrucţiile lor puternice. In dreapta, agora (I), v1:'1 supra  căreia  se  vede  esplanada  marelui  alta f a^ Zeu?   (TI).   Mai   sus.  sanctuarul   Atenei   Nikeforos (  j în spatele căruia apar, în stînga, clădirile Bibli0?    . (F) şi, in sfîrşit, mai la stînga, templul roman a1 ^ u Traian (G) pe esplanada sa (Berlin, AntikenmuseU
la, aj
96. pergam: teatrul
v derea este luată dinspre nord. In panta abruptă fost amenajat hemiciclul băncilor teatrului, la care 3 ajunge pe scări ce împart ansamblul în secţiuni. ryn construcţia înaltă a scenei n-au rămas decît fun-riatiile. Lungile porticuri, care prelungeau spre sud terasa sanctuarului, au dispărut, de asemenea, în întregime. in fund, cîmpia Caicului -şi munţii care o străjuiesc de-a lungul rîului.
97. Delos: aşezarea oraşului antic (vedere aeriană) In această imagine luată  dinspre sud,  SR  zăreşte în prim plan cartierul Lacului (vezi fig. 8, p. 296, la care se referă  literele):  mai  întîi  palestra  din  granit  (J> si în spatele ei palestra Lacului (I), mai ruinată; din­colo, Lacul sacru (A), azi secat şi împrejmuit de un zid modern,  în dreapta, pe panta  colinei,  aşezărnîn-tul Posidoniaştttor din Berytos (F). Mai departe, spre sud, terasa Leilor (C), si, mai spre stingă, în spatele lacului, vastul patrulater al agorei Italicilor (D). Din­colo,   se  află  masivul  ansamblu  al  sanctuarului   lui Apolo, care se ridică chiar lîngă mare. Limba de pă­mânt care înaintează  spre  dreapta,  în  mijlocul por­tului, nu exista  în  antichitate;  ea  este  formată  din pămîntul excavat cu prilejul  săpăturilor arheologice. Mai  la  stînga,   zona   întunecată,   ce   acoperă   poalele muntelui   Cyntus,   reprezintă   cartierul   teatrului,   ale cărui numeroase ziduri se află în umbră, contra lu­minii.
98. Delos: casa Cleopatrei
în cartierul teatrului (fig.  LI, p. 398, la A), una din casele degajate în urma săpăturilor era cea a atenie-nei Cleopatra şi a soţului ei Dioscuricles  (vezi ii. 58), care trăiesc în al treilea sfert al secolului  II. Imagi­nea este luată din interiorul unei camere (pardoseala acoperită cu mozaic) a cărei uşă dă spre curtea cen­trală.  Coloane   dorice   din   marmură   formau   un   mic portic  pătrat  în   jurul   spaţiului   liber   care   acoperea rezervorul.   Dincolo   de   colonadă,   statuia   Cleopatrei V a soţului ei (aceasta ascunsă  de o coloană) sînt şi Jcum la  locul  lor,  pe  soclu.   Zidurile,  construite  din fără    • Calear°ase  nereŁulate.   dar   îmbinate   cu   grijă, ele c.fCtmetnt !?i  m°rtar,  erau  acoperite  de o  tencuială dern   •          P]an"l   din   spate,   portul   cu  cheiul  mo-
n- insuliţa Revmatiari şi,  in  fund,  ţărmul  Reneii,
Î Hermes
- în cartierul numit Tnopos, în sudul abrupt/ q' SG SpriJinea de panta colinei, destul de r.econstiuite recunosc trei niveluri sau etaje. Desenul tic: colon^H ^eda asPectul interior al curţii cu por-5i accesibil ^a dorică, cisterna acoperită de dalele curţii «atorită unui puţ cu ghizduri înalte, masa
din marmură sub porticul din s-tînga. Porticul nu se întinde decit pe trei laturi: în zidul dinspre sud (iu îaţâ), se deschide o uşă pe o scară urcînd la primul etaj. De aici o uşă înaltă si îngustă (vizibilă în desen) permite -accesul, printr-o altă scară, la etajul doi, de unde o uşă dădea, la nivelul solului, în exterior. Casa îşi datorează numele unui foarte frumos cap cu barbă al zeului Hermes care se înălţa odinioară pe un pi-l astru, potrivit obiceiului tradiţional al hermelor. Capul reproduce, cu cîteva deosebiri de detaliu, tipul bine­cunoscut al lui Hermes creat la sfîrşitul secolului V de  sculptorul  atenian   Alcamene.  Este  un  model  de sculptură „arhaizantă1', potrivit unei mode foarte răs-pîndite în secolul l î.e.n. (Desen de Y, Fomine). 100. Delos: mozaic cu ancoră şi delfin într-o   casă   din   apropierea   teatrului,   numită   Casa Tridentului, peristilul curţii este decorat pe două la­turi cu motive de mozaic, ambele aflate într-un che­nar  pătrat.  Unul  reprezintă  un  trident,  celălalt un delfin negru încolăcit in jurul unei ancore roşii. Pre­zenţa celor două motive este firească într-un oraş de armatori şi de negustori, a căror prosperitate depindea în  întregime  de  comerţul  maritim.  Deşi  mozaicurile reprezintă unul din aspectele cele mai atrăgătoare ale ruinelor de la Delos, nu trebuie să credem că toate casele  din insulă erau pavate  cu mozaic. De obicei solul era din pămînt bătătorit în încăperile  de ser­viciu şi în pridvoarele care înconjurau curţile cu peri-stil,  şi  adesea  şi în  încăperile  de primire.  Cînd se folosea  mozaicul,  acesta  era  de  obicei un  paviment piatra sau marmură, încastrate în ciment. Mozaicurile cu   subiecte   figurative   erau   rare   şi   costau   desigur •   foarte scump. Ele erau formate din cuburi de piatra tăiate  regxilat   (ţesere),   uneori   de   dimensiuni  foarte mici (l sau 2 mm pe latură) cînd era vorba de mo­tive ce voiau să dea impresia unei opere pictate. Exe­cutanţii sînt în aceste cazuri adevăraţi artişti, care-şi semnează uneori operele.
a  ştiinţei  si  <_i   b----
câni. Ne putem reprezenta de aici mo.^.-care trebuie să-1 fi  avut marea piaţă după ce re^~ Atalos II înălţase pe cheltuiala sa acest edificiu, e*cî:" piu  tipic  al  arhitecturii  elenistice. Galeria lunga. c etaj formează un monumental decor (ii. 103) de iu^ dai pentru construcţiile şi ofrandele care înţesau ***Ł ţiul central al agorei, în interiorul vast şi aerat, care se plimbau găseau un adăpost în caz de ars.Qr sau vreme urîtă.  Coloanele  erau  dorice  în  exter
iar  t-'unj""' —
acrul   şi   lumina.   In   stingă,   uşile   mane   a»^   PI ----liilor. L-oc de plimbare şi piaţă în acelaşi timp, por­ticul' lui   Atalos   este   o   realizare   funcţională   desă-vîrşită, utilă şi astăzi. 102. Atena: Olimpieionul
Regele   scleucid   Antioh   IV   Epifanes   iniţiază' în   174 construcţia acestui templu măreţ in cinstea lui Zeu?, Olimpianul. El apelează la un arhitect al cărui nume ne-a fost păstrat de Vitruviu: era un cetăţean roman numit Cossutius. Opera sa, lăsată neterminată la moar­tea regelui în 163, nu este desăvirşită decît trei secole mai   tîrziu,  sub  împăratul   Hadrian.  Dar   stilul  tem­plului lui Cossutius este respectat. Edificiul era uriaş: avînd 41 mXlOS m la bază, el folosea, pentru prima dată   intr-o   construcţie   de   asemenea   amploare,   or­dinul   corintic   pentru   coloana   pe ri stilului :   inovaţie de   mare   importanţă   pentru   arhitectura   ulterioară. Pausania vorbeşte de el cu admiraţie. 104. Gimnaziul din Cirene
In marea cetate  greacă din  Africa,  dominaţia lagidă nu   dăunează   prosperităţii.   Printre   construcţiile   pu­blice din această perioadă se află un mare gimnaziu. Ridicat probabil  în  secolul   II.  poartă  numele  Ptole-maion, înainte    de a  fi numit Caeweum, în epoca lui   Augustus.   Persistă   marea   curte   dreptunghiulară (96X85 m), străjuită de un portic pătrat care  a  fost restaurat.  Două  intrări  monumentale  cu pridvor  ex­terior  permit accesul  la  ea:  se  zăreşte  una   din  ele, între   coloane,   spre   dreapta.   In   colonada   interioară, In stil doric,  se  găseşte  aceeaşi împărţire a  volume­lor ca şi în Porticul lui Atalos de la Atena, cu care l^te contemporan:   partea   de  jos   a   fusului   e  înzes­trată cu faţete în loc să fie canelatu.
105. Agora din Mesena
Model    tipic   de   agora    elenistică   complet   închisă -fis> 18' p- 41° S1 fig- 19< P- 412> ce ° reconstituie). a   este   luată   din   unghiul   nord-es-tic,   în   in-cvadriP°rticului- PG bazele rotunde  se înşiră CUrţ ..       fusurilor din colonada interioară, în mijlocul in j" . substrucţia templului lui Asklepios şi al Hygeiei» Vi căruia se văd în stingă temeliile altarului.
căruia se văd în stingă temeliile alP°lis: Tersilionul ">» teatrul (vedere
185
368,
cetnte   ^deraia   arcadiană,   întemeiată   în e construit nu numai pentru a servi cui-
tului lui Dionysos, ci şi pentru a găzdui adunarea fe­derală  a   cetăţilor  Arcadici,  numită   Adunarea  celor 10 000.  Pausania  îl   consideră  pe   hună   dreptate  cel mai mare teatru din Grecia: el avea o capacitate de 20 000 de spectatori. Băncile erau amenajate pe panta nordică a unei movile de pămînt, nu departe de un rîuleţ,   Helison   (din  care  se   zăreşte  malul  sudic în partea de jos a fotografiei). Aici nu exista scenă. în locul ei se află un portic care servea drept pridvor la  intrarea  într-o   mare  construcţie  ridicată în  spa­tele    orchestrei.   Edificiul,   în   plan   aproape   pătrat {65X53   m),   găzduia   reuniunile   Sfatului   federal;   se numea  Tersilion,  după întemeietorul său,  care nu e cunoscut  în   altă  parte.   Şarpanta   acoperişului  aces­tei vaste săli era susţinută de un mare număr de co­loane dispuse foarte abil pentru a nu stînjeni vede­rea. Unele baze sînt încă vizibile pe teren. Imaginea e luată dinspre nord, la altitudine mică. 107—113. TEMPLUL DIN DIDYMAI Oracolul iui Apolo de la Didymai depindea de ceta­tea   Milet.   S-a   bucurat   de   o   mare   faimă  în  rîndul grecilor şi .barbarilor în epoca  arhaică, potrivit măr­turiei lui Herodot. Dar templul vechi este distrus de perşi  în   494,  în  momentul  cuceririi   Miletului  după revolta  Ionici. Victoriile lui Alexandru permit sanc­tuarului   să-si   recapete   larga   audienţă   şi   prin   ur­mare prosperitatea. Acum se hotărăşte înălţarea unul nou  templu  ale  cărui lucrări încep  la  sfîrşitul seco­lului   IV   si   începutul   secolului   III.   Arhitecţii   erau Dafnis   din   Milet   şi   Paionios   din   Efes;   acesta   din urmă participase la  construirea templului  Avtemidei din Efes în a doua jumătate a secolului IV (templul precedent fiind ars în 356). Astfel, templul din Didy­mai  apare  ca tipic  pentru  arhitectura ionică. Planul era   cu   totul   particular.   Mai   întîi   prin   dimensiuni (51x110   m),   care-1  făceau  cel  mai  mare  edificiu de acest gen  cu excepţia templului Herei ridicat la Şa-tno?   de Policrate.  Bar  mai   ales prin  dispunerea in" terioară:   acest  edificiu   colosal   este,  în  realitate,  un trompe  l'oeil,  întrucît  interiorul  nu  e  acoperit,  fapt de care nu neram putea da seama dacă 1-am privi ae afară.  Zidul  ce înconjoară  dubla colonadă  a perisn-luluî   nu  închide  o  sală,  ci  o  vastă  curte în  aer    • ber (22 m x 54 m), al cărei nivel este situat mult mă-jos  decît  peristilul.  în  curte,  înconjurată  as  vm  &• imens  (aproape  25  m înălţime),  o  mică  clădire iz lată  adăpostea   statuia   de   cult   a   lui   Apolo.  Alafv1râ de capelă, se aflau izvorul şi laurul care aveau «^ îndoială  un  rol în  ceremoniile  oraculare.  De^faS11^ rea lor nu este cunoscută deloc: dar este clar ca ficiul a fost conceput în întregime în acest sC9P.'ri{or se  desfăşurau într-un  spaţiu măreţ,  închis  Pr'lV1^vi-profanilor,  dar calculat pentru a primi pe cei -P1
i   care  ajungeau la  curtea  oraculară prin  cele culoare laterale boltite şi care apoi puteau lua i      ca pe băncile unui teatru, pe treptele scării mo-Mentale ce ocupă latura de est a curţii. Există aici model   tipic   şi   încă   destul   de   bine   conservat Uf clădirii  ridicate  pentru  ceremonii  misterioase că-ora somptuoasele colonade exterioare şi decorul in­terior  al  zidului  le  serveau  drept  cadru.   Nimic  nu face  să  se  înteleagă  mai  bine  vitalitatea  sentimen­tului religios în epoca elenistică. 107. Didymai: faţada templului
La 20 de kilometri sud de Milet,  de care era legat orintr-un  drum, s'anctuarul lui  Apolo, al cărui tem­plu fusese distrus de perşi la începutul secolului V, în timpul  revoltei   loniei,  este  înzestrat  cu  un  nou templu <a  cărui   construcţie  începe  la  sfîrsituil   seco­lului   IV   sau   la   începutul   celui   de-al   III-lea.   Era uriaş   ca   dimensiuni   şi   prin   complexitatea   arhitec­turii: dubla colonadă ionică exterioară şi cele 12 co­loane   ale   anticamerei   dădeau   impresia   unei   uriaşe păduri de marmură. Ne putem încă face o idee pri­vind   faţada   orientală   a   ruinelor,   unde   se   află   şi acum  la  locul  lor  bazele  coloanelor,   de  unde  por­nea fusul. Templul este înălţat pe un soclu din şapte bănci   care,   prea   înalte   pentru   a   fi   trecute   de   un pas  de  om,  sînt  înlocuite  în  mijlocul  faţadei   prin-tr-o largă scară monumentală cu 13 trepte, în stingă se vede  locul  de  plimbare  larg  ce  se  întindea  sub peristil, de-a lungul laturii sudice a templului. Colo­nada dublă a dispărut, cu excepţia unei coloane, care nu   este   canelată   (templul   n-a   fost   niciodată   com­plet terminat). Pe latura lungă dinspre nord (în dreap­ta) două coloane se află încă la locul lor, purtînd un element de arhitravă. Ele aveau înălţimea de 20 me­tri.
108. Didymai: bază de coloană
Arhitecţii templului lui Apolo variază cu multă exu­beranţă decorul  elementelor edificiului:  astfel proce­dează  pentru   bazele   coloanelor   faţadei   şi   ale   anti­camerei,  ale  căror profiluri  sînt  diferite.   O  inovaţi,-? m^rcabilă  constă  în  a  plasa  coloana  pe  un  soclu u 12  faţete  tratate  ca  pereţii  unei  cutii,  avînd  ca (.uve   ramuri   înfrunzite   şi   palmele,   toate   diferite în  f ° ?*are bogăţie decorativă (ii. 113). Un tor gros Ws ma,  de   Pernă,  împodobit  cu   frunze   imbricate, b& soclul de obîrşia fusului
,,.,
uidymai:   curtea   interioară   a   templului -                    .         .
ea   cea   mai   ciudată   a   edificiului,   închisa   între -uuri colosale, de 25  de metri înălţime,  pe care ie 187 mmau uriaşi pilaştri ce se ridicau pe un soclu înalt W-  l°9),  curtea   a'dîncă   la   adăpost   de   orice  privire
profană,  adăpostea  un  mic  templu  clin  care  so  văd temeliile  în  faţa   zidului   occidental   (ii.   110).  la  Cfu pelă se afla statuia de cult a lui Apolo. In curte, în aer liber, se zărea, de asemenea, izvorul oracular si laurul  sacru.   Nu  se  putea  ajunge  în   interior  d e cit prin   două   coridoare   înguste   boltite,   coborînd   din pronaos:  ele  atingeau două uşi  vizibile în  stînyu sj m  dreapta largii scări centrale  (ii. 111), care pornii, tea accesul la sală, înaltă  şi vastă, suprainălţată, se-parînd  curtea de pronaos. Sala  comunica  cu pronao­sul   printr-o   uşă   monumentală   vizibilă   în   centrul fotografiei:  întrucât   pragul    acestei    uşi    se    afla   \A 1,45  m  deasupra  nivelului  pronaosului,  el  nu  putea ii  trecut.  Explicaţia  acestui plan unic rămîne nedez­legată.
112. Didymai: cap de Meduză
Printre   elementele   decorului   arhitectural,   intervin, cu discreţie, cîteva motive figurative: grifoni, lei sau himere,   înfruntîndu-se   în   compoziţii   simetrice.   Ne­reidă aşezată pe un Triton sau Eros cocoţat pe o ba­lenă, în sfîrşlt, capul Gorgonei, ca aici. Constituie un modei  de  sculptură  decorativă,  puternic  simplificată pentru   a   fi   văzută  de   departe,   cu   reliefuri   accen­tuate pe care soarele le pune în valoare. Deşi severă, faţa Meduzei nu mai are aspectul îngrozitor pe care i-1  conferise  arta  arhaică  si pe care  tradiţia clasică îl   păstrase.   Doar   şerpii   încolăciţi   pe   bărbie   amin­tesc natura monstruoasă a personajului. 113. Didymai: panou decorativ
Se  află  pe  soclul  dodeeagonal  al  unei  coloane   (vezi 11. 108). Imitaţia în marmură a unui panou din lemn sculptat este evidentă. 114. Aristonautes
Stela   aceasta   funerară   poate   fi   datată   către   330-^ 320,  cu  puţin  înainte  ca  Demetrios  din  Faleron  ^a interzică înălţarea unor monumente prea somptuoase în   necropolele   ateniene.   Ea   se   afla   pe   mormîntul unui hoplit, Aristonautes,  mort în război, şi-1 repre­zintă pe defunct înarmat, în poziţie de luptă. Este un document   preţios   despre   armamentul   unui   infante­rist greu. Deasupra unei tunici scurte, bărbatul poarta o  platoşă  cu un  rînd  triplu  de lambrechinuri,  P^te care şi-a aruncat o hlamidă. La braţ are marele scu^ rotund tradiţional şi pe cap un coif înalt conic, fer* obrăzare. Picioarele sînt goale, fapt des întâlnit. EX' premia   gravă  a  feţei,  întoarsă  spre   spectator,  ş'1  n. spre   eventualul   duşman,   dezminte   realismul   P°zl ţiei, atestînd intenţia funerară a reprezentării (Aten-1 Muzeul Naţional).
,5 Stela funerară a unui mercenar
Mumeroase stele funerare erau pur şi simplu pie­ţe procedeu mai puţin costisitor decît decorul în Hef (care era dealtfel întotdeauna colorat si el). Pe f€ sta. datată, după caracterele inscripţiei, în secolul tţ este înfăţişat un soldat al cărui scut elipsoidal u întăritură mediană arată că nu era grec (seamă-C& cu scuturile galaţilor). Platoşa suplă este proba­bil din zale, dotată cu un singur rînd de lambre-ehinuri lungi, în picioare, ghete înalte. Coiful cu margine largă, ascuţit în faţă, are un ornament sfe­ric peste care se află un panaş, în mîna dreaptă ţine o lance scurtă. De observat decorul pictat pe fron­tonul stelei (palmele) şi rîndul de ove de pe cornişă. Ghirlanda şi bentiţele amintesc podoabele pe care vizitatorii le agăţau pe monumentele funerare (Istan-bul, Muzeul arheologic). 116 şi H?- Macedoneni luptînd cu perşii Două detalii de pe faimosul sarcofag zis al lui Ale­xandru (vezi ii. 16 — 18). dintr-o scenă de luptă înfă­ţişată pe una din laturile mici ale cuvei. Războinicii macedoneni, uşor de recunoscut după coiful cu bor­dură proeminentă, cu obrăzare şi apărătoare de ceafă (cum este coiful lui Pirus, ii. 77), înfruntă victorios pe adversarii lor în veşmânt persan (bonetă legată sub bărbie, tunică, pantaloni acoperind gamba). Toţi poartă scuturi rotunde de tip grecesc (vezi mozaicul Bdtâliet lui Alexandru, ii. 244). Unele dueluri reiau motive clasice împrumutate din amazonomahii (ca şi barbarul prins de păr, ii. 117). în ciuda detaliilor de armament sau de îmbrăcăminte împrumutate din rea­litatea contemporană, sculptorul şi-a idealizat perso­najele: nuditatea eroică pe care o atribuie macedo­nenilor nu corespunde deloc unui obicei real, ci transpune luptele în domeniul mitului (Istanbul, Mu­zeul arheologic).
118. Soldatul Epitetos
Stelă funerară provenind din regiunea occidentală a Cretei, Caracterele inscripţiei o datează în secolul 11 &au I. O femeie, Epifila, a înălţat monumentul în Amintirea soţului ei. Epitetos, fiul lui Tarsagoras (tex-lu KSte în.^ialect doric). Bărbatul este în ţinută de sh t s?e^^c^ trupelor uşoare: tunică şi hlamidă, *ă          un m*c scut r°tund aşezat pe pă-
-
telor  SV\ă .in mîna stingă. Cretanii furnizau arma-
ales -eiemst^ce  un  marc  număr  de  mercenari,  mai
infanterişti uşori şi arcaşi  (Muzeul Luvru),
9' Călăreţ macedonean
une' monede  a lui Demetrios Poliorcetes
inscripţia:  „a  regelui Demetrios"), un că-
galop, cu lancea  în faţă. Poartă o tunică, o
hlamidă ale cărei margini sînt aruncate pe spate s-în loc de coif, o pălărie cu boruri largi şi fără eV Iotă  care, mai degrabă  decit un petasqs, trebuie sa fie  o  causia, bereta  largă  a  macedonenilor   (vezi n 46). Este aşezat pe o bucată de postav aşternută n^ spatele  calului.  A  se  compara  cu  Alexandru  din U 12 şi călăreţii din ii. 16 şi 17 (Paris, Cabinetul de me'
dalii).
120. Elefant de luptă
Statueta  de  lut,  provenind  din  atelierul  de  la  Mv-rina,  datează  din  secolul  III  sau  II.  Ea  înfăţişează un elefant echipat de luptă, purtînd pe spatele său un  turn  uşor  din  lemn  =au  din  împletitură de ră­chită, prevăzut cu creneluri sub care sînt agăţate sou» turi rotunde. Abia în primii ani ai secolului III ele­fanţii sînt înzestraţi cu echipamentul numit toralcion, unde luau loc  arcaşii  (prima  atestare referitoare la elefanţii  folosiţi  de Pirus împotriva  romanilor între 280 şi 275). O bucată lungă din ţesătură  groasă sau piele serveşte ca  apărătoare de flancuri pentru ani­mal,  în  faţa turnului  este  aşezat  cornacul,  pe care grecii îl numeau indian (chiar dacă nu mai era ori­ginar din India). La gîtul elefantului  este agăţat un clopoţel. El atacă cu trompa   un războinic gol care, după forma scutului, pare un galat. Se ştie dintr-un text al lui Lucian că Antioh I, în 275—274, îi învinge •pe   galaţi  într-o   înfruntare   numită   „Bătălia   elefan­ţilor".  Statueta  de  la  Myrina  &e  referă  probabil la acest eveniment (Muzeul Luvru). 121—127. MONUMENTE GRECEŞTI
DE LA Ai-KHANUM
în acest colţ îndepărtat din Afganistan, la confluenţa fluviului  Amu-Daria  (anticul  Oxus)  cu rîul Kokcha, se înălţa o  cetate  grecească,  singurul  oraş din Bac-triana  unde  au  fost întreprinse  săpături  sistematice ale vestigiilor. O echipă do  arheologi francezi a lu­crat aici din 1964 pînă în 1978 (vezi ii. 9). Amplasa­mentul   fusese   judicios   ales   de  întemeietorii  cetăţii', unghiul  format de cele  două cursuri de  apă consti­tuie o terasă naturală, la 20 de metri deasupra ma­lului, oferind  astfel o bună poziţie  de apărare. Mş1 la sud se înalţă un platou triunghiular a cărei alti­tudine este cu 60 metri deasupra rîului Kokcho. L ti­gri i ui sudic al acestei platforme este amenajat m re" dută defensivă sau citadelă, izolată de restul platou­lui printr-o fortificaţie şi un şanţ. în nordul redutei, oraşul   de   sus   ocupa   platforma   înconjurată ^ l ti^ e^ tremităţi  de  un  zid  dotat  cu   turnuri.  In  sfîrşit. -    _i„4-^tT\ni   sore nord-vest, oraşul de jos ocup^ -    "    fluviului la nord-
p o alele
i, spre ™'°
750 metri Şi  precedate de un şanţ mare,  apăraţi -inia.  Aici  se  deschidea poarta  principală  a  incin-•   Zidurile,  ca  şi  turnurile pătrate care se  înălţau v    intervale   regulate,   erau   construite  din   cărămidă >-irsă,  material  făcut  din  pâmînt  şi  care  era  folo-ntfC si î;* construcţiile cetăţii. Cărămida nearsă era un ^viterial  obişnuit în  arhitectura  locuinţelor si  a  fost folosită de greci încă de la începuturi; de aceea nu I 'ebuie căutată  aici  o  influenţă a  tradiţiilor tehnice Jie  Asiei. Cum se x^ede, dimensiunile spaţiului urban erau considerabile. Deşi săpăturile n-au fost întreprinse decît în  anumite puncte ale  oraşului  de  jos  —  sec­toare restrînse ale meterezei, palatul şi dependinţele administrative,   arsenalul,   gimnaziul,   două   sanctuare (templul   fortificat   si   sanctuarul   eroului   Kineas)   — ele au adus  deja  informaţii  importante  asupra  vita­lităţii acestei  implantări a elenismului în inima Asiei centrale,   unde   se   menţine   timp   de   aproape   două secole.  Reiese. că   întemeierea   cetăţii   datează   de   la venirea lui Alexandru în Bactriana (între 329 şi 327). Diferite evenimente (atacuri venite din exterior), care nu sînt datate cu precizie, sînt relevate de stricăciu­nile meterezelor şi de reparaţiile şi refacerile pe care le-au necesitat. Părăsirea oraşului  de către populaţia greacă are loc după mijlocul secolului II şt în orice caz   înainte   de   130.   Această   datare,   întemeiată   pe studiul materialului   ceramic,  rămîne  încă  aproxima­tivă. Nu se cunoaşte denumirea antică a acestei ce­tăţi, care continuă prin urmam să fie numită cu nu­mele actual: Ai-Khunum. 121. Partea centrală a oraşului de jos Imaginea   este   luată   dinspre   nord-vest,   de   pe  pan­tele  acropolei   lungi   care   se   întinde   de   la   nord   la sud, în  sud-estul  oraşului   de  jos,  înălţat  de-a  lun­gul  malului   oriental   al   Oxusului   (care   curge   spre sud). In fund, pantele abrupte şi golaşe ale muntelui, la poalele căruia curg apele fluviului. In cîmpie, pre­sărată ici si colo  de înălţimi  ce-au acoperit ruinele antice de-a lungul secolelor, cîteva amplasări recent -ezvelite: în prim plan un  sanctuar,  numit templul jortificaţ, pe o platformă înălţată. In planul al doi-ea' vfstigiile  sanctuarului  eroic  al lui  Kineas,  unde dinU q    ^Perit maximele delfice copiate de Cleirho? •    . koloi. Mai spre stingă, ruinele palatului. Impor-fortificaţii   se  înălţau  de-a   lungul  albiei   Oxu-
Jj-2- O exedră din gimnaziu
ceşti?'mnfziu' element •esenţial al oricărei cetăţi gre-num'ulu' PÎ" cons*ruit' desigur, de locuitorii A'î-Kha-de edif •• COresPUridea tipului clasic al acestui gen ^are dre t era prevăzut cu o palestră, cu o curte eptunghhilară cu latura de 90 de metri, spre
tare se deschideau diferite încăperi de întrunire şi <je serviciu, printre care această exedră, sală pătrată unde se putea sta la adăpost de soare si de vînt. Ła se afla la mijlocul laturii orientale a curţii, în fund extremitatea nordică a pintenului muntos care forma acropola.
123. Aripa de sud a gimnaziului
Pot fi apreciate aici marile dimensiuni ale edificiului si   regularitatea   construcţiei,   realizată   din   cărămidă nearsă.   Baza   zidurilor,   protejată   de   pămîntul   carp fusese strîns deasupra ei. s-a păstrat bine. 124. Mozaic de prundiş
Grecii din Bactriana păstraseră obiceiul băilor si să-
lilor de toaletă amenajate în acest scop. In vestiarul
uneia din aceste săli, un mozaic pavimental este încă
la  locul   lui.   Tehnica   aminteşte  pe   cea   a  mozaicu-
rilor  din Olint sau Pela:  ea constă  din a implanta
într-un   mortar   de   culoare   roz   bucăţi   do   piatră  şi
prundiş  alb  sau  negru  care  formează  motive  deco-
rative simple, ca stele, ramuri cu frunze, palmcte, in
cea mai bună tradiţie greacă.
125. Statuetă de efeb
în   afara   calităţii   formelor,   care   îi   conferă   un  loc de  cinste în  sculptura  elenistică,  opera  prezintă un interes particular prin faptul că nu e terminată: faţa este pur şi simplu ebosată, coroana de frunze nu este lucrată  în  detaliu  şi  chiar  modelajul  corpului,  deşi bine studiat, ar mai fi avut nevoie de o ultimă şle­fuire. Documentul  dovedeşte că la  Aî-Khanum exis­tau   ateliere   de  sculptură  în  care   lucrau  artişti de talent.
126. Capitel corintic
Un element arhitectural de o calitate deosebită: friin-zele de acant cu puternică proeminenţă, volutele de colţ flancate de două volute laterale, ornamentul median în formă de floare care le separă, rîndul de ove care decorează marginea superioară a abacului se inspiră toate, în desen ca si în execuţie, din cele mai bune modele. Acest capitel aparţine unei co­loane a palatului şi este datat la începutul secolu­lui II.
127. Deversor de fintînă
în nordul oraşului, pe  albia  Oxusului, în exteriorul şi la poalele meterezelor, era amenajată o f întina c colecta  apa  unui  izvor.  Trei  deversoare  din piatr"' sculptate cu grijă, o distribuiau. Unul avea îorma,os nui cap de delfin, al doilea înfăţişa un dine m°* ~{ al treilea, din imagine, o mască de teatru. Toate t denotă   o  lucrătură   excelentă,  într-un   stil  pw  ° cesc.
ţ
og  Medalion de aur cu bustul Artemidei
•'ta mai multe exemplare ale unor piese de orfe-EX1 ie similare, cînd un medalion împodobit cu bus-V l divinităţii ' este înconjurat de o reţea de lănţi-re Aparent, obiectul servea de capac la un re-9°nient cilindric sau globular, lănţişoarele căzînd pe iturile vasului. Lucrarea este deosebit de fină şi ffpcorul somptuos, apelează la tehnici diverse: au enouss'e, perlaj, filigran, cloisonne. în afară de aur fat folosite granatele si emailul verde. Bustul Arte­midei, identificat după tolba de săgeţi pe care zeiţa o poartă pe umărul drept, aminteşte de sculpturi asemănătoare din secolul III. Veşmîntul este destul de complicat: peste tunică, Artemida a îmbrăcat o piele de căprioară (a cărei blană se poate vedea bine pe sînul drept) ale cărei copite, la capătul labelor legate împreună, atîrnă pe umărul drept. Multă gra­ţie pe faţa cu trăsături regulate, care apare în mij­locul unui chenar bogat ornamentat, fără să dea fnsă impresia de supraîncărcare (Atena, Muzeul Naţio­nal, col. E. Statatos).
129.  Cercei cu pandantive
Bijuterii de aur, datînd de la sfîrşitul secolului IV. Lucrătura este extraordinar de fină. Fiecare cercel este format dintr-o palmetă, unde se disting două ramuri înfrunzite prinse în jurul fructului central. De acest ornament destinat a fi prins pe lobul ure­chii este agăţat un motiv figurativ, un grup minuscul sculptat reprezentînd vulturul lui Zeus ridicîndu-1 pe Ganimede. Corpul tînărului şi cel al vulturului sîrit din aur masiv: aripile si coada ^vulturului, ca şi mantia lui Ganimede sînt executate în tehnica au repousse. Artiştii elenistici excelau în redarea minu­ţioasă a detaliului (New York, Muzeul Metropolitan).
130.  Brăţară
Face parte dintr-o pereche de brăţări în formă de Şarpe cu înfăşurare triplă. Acest tip de bijuterie a cunoscut o mare răspîndire în epoca elenistică si este fom?1?-fol°sit în statuile ce reprezentau femei. Este rmata dintr-o lamă subţire de aur de care sînt li-lucr t două extremităţi, capul şi coada şarpelui tea r v,0" reP°usse. Elasticitatea spiralelor pernii-fie * Caţără să fie purtată fie la încheietura mîinii, suoară r ' deasuPra cotului, uneori chiar la sub-Şi i op pţ:ntni curtezane). Şarpele are gura deschisă Statatos) dinţii <Atena. 'Muzeul Naţional, col. E.
1« cută d!6 ComP°zită formată dintr-o bandă suplă (fă-
două   to   zece  trese   împletite   din   fir   de   aur,  între
rnade   din   două   părţi   de   lungimi   inegale
(0,90 m şi 0,11 m) şi dintr-o buclă în formă de din aur şi din pastă de sticlă, legate de tresă două plăci de aur trapezoidale montate pe şantiere Bucla este făcută din benzi de aur ale căror margini sînt zimţate pentru a menţine o pastă de sticlă tur­nată, translucidă, necolorată. Diferite elemente de decor (rozase, palmete, caliciu central) sînt adăugate deasupra. Aşa-numitul nod al lui Herakles era un motiv foarte la modă In orfevreriia elenistică. Biju­teria să fi fost oare o centură sau o diademă? Este greu de hotărît (Atena, Muzeul Naţional, col. g Statatos).
132.  Colier tubular articulat
Obiectul este format din două jumătăţi de inele din tuburi de aur acoperite de o reţea în filigran. In spate, fiecare tub este astupat cu o foaie de aur. pe care este sudat un mic inel; un manşon decorat cu limbute şi cu un vrej de iederă. La cealaltă extre­mitate un cap de taur, si el însoţit de un manşon. Taurul are un inel fixat în nări. Printre inelele extre­mităţilor se trecea o legătură (fir de aur, spre exem­plu) pentru a închide cele două jumătăţi ale colie­rului. Aspectul acestor bijuterii era asemănător celui al colierelor groase, tubulare, numite „torques11, obiş­nuite la unele populaţii barbare, precum ceiţii, sciţii sau perşii (Atena, Muzeul Naţional, col. E. Statatos).
133.  Placă de centură
Parte a unei cheutori al cărei element central, care a dispărut, se găsea în stînga şi era legat de placa păstrată la mijlocul unei sarniere. Partea centrală trebuia să aibă forma unui nod al lui Herakles (vezi 11. 131). Un al treilea element, simetric cu primul, completa dispozitivul. Decor de o extremă luxurianţă: palmete, rozase, frunze de acant, pietre semipre-ţioase (Atena, Muzeul Naţional, col. E. Statatos).
134.  Vas de ceremonie
Făcut din material preţios, alabastru, vasul are o îormă elegantă şi tipic elenistică. Ajustajele dife­ritelor elemente ale vasului sînt împodobite cu aur lucrat. Asemenea vase aduceau graţie şi somptuo­zitate pe masa celor de vază (Berlin, Staatlicne Museen). 135 si 136. Tînără şi tînăr
_3         'Tîl*
Două modele de statuete din argilă, numite ,,ae     u nagra",  de  la tîrgul Tanagra,  în Beoţia,  unde   -găsit cu sutele în necropolele  din apropiere: P?   e> naje ale vieţii cotidiene, pline de farmec şi yll Cele mai numeroase reprezintă tinere femei cu grijă în mantia de ţesătură fină, de sub care coborînd pînâ la picioare, rochia lungă de in (»•   ele. O pălărie conică din pai fereşte de soar
femei.   Ea   se   sprijină   pe   un   pilastru,   într-o familiară sculpturii elenistice. Statueta pro-e  de la  Myrinâ.  Tînărul, în hlamidă  —  veşmînt Vnecific   efebilor  —   stă   aşezat   cu   nonşalanţă   pe   o atră  (ii-   l^6)-  Poartă  pe  cap  o  pălărie  largă  plată P1     petasos.  Poala  mantalei  care.  venind  din  spate, 'i   acoperă   mîna   dreaptă,   sprijinită   pe   piatră,   con­stituie un original detaliu realist. Două opere de fru­moasă  ţinută   stilistică   aparţinînd   începutului   epocii elenistice (Muzeul Luvru).
137.  Cuplu stînd de vorbă pe un pat
Scenă de interior cu doua personaje. Un bărbat tînăr gol, avînd aruncat pe spate un veşmînt (o hlamidă), fn 'p'd°are sandale iar pe cap o coroană groasă în formă de colac; el se adresează cu tandreţe unei ti­nere femei, aşezată lingă el pe pat. In faţa patului, o treaptă în formă de taburet. Farmecul acestei pos­turi de îndrăgostiţi este dat de contrastul dintre ati­tudinea graţios rezervată a iubitei, înfăşurată strîn.s fn veşmintele ei, şi îndrăzneala partenerului care nu este dealtfel brutal. Atmosferă de intimitate, scăl­dată într-o simpatie amuzantă. Teracota de la My-rina datează din a doua jumătate a secolului al II-lea (Muzeul Luvru).
138.  Curtezană sacră
Teracotă de la Myrinâ. Ciudat tip de femeie goală, avînd pe cap o diademă înaltă ajurată şi împodobită cu mari figuri decupate. Ea poartă un colier cu pan­dantive şi un medalion între sîni; în picioare are coturni înalţi şi la gleznă o brăţară. Braţele erau adăugate şi mobile. Proporţiile alungite ale corpu­lui şi morfologia lui indică sfîrşitul epocii elenistice (Muzeul Luvru).
139.  Eros citared
Figura lui Eros, Amorul, s-a bucurat de o largă au-aienţâ în epoca elenistică. El apare cînd ca un co-Pii dolofan (ii. 141), cînd ca un adolescent graţios, potnvn reprezentării pe care ar,ta clasică o avea des-zo.^ această alegorie. Este cazul aici, unde Eros, în-cârJ-at cu aripi mici, pe cap cu o coroană grea, ale de -1 pang*ici c^d pe umeri, pare să mediteze înainte tn Cln- ia citară. Instrumentul stă pe un mic pi-
.
e'abor t   Opozi^a  dintre goliciunea  torsului  si  jocul bele   D      ,  Pliurilor   mantiei   care-i   înfăşoară   garn-âen-tâ ae       st;rvat   sandalele   elegante.   Amintire   evi-crea"lor
-     a         ;                                     .                       -
m0liciu   creaţ"lor lui Praxitele, cu o graţie plină de
TG °are  era ^e  placul  unei  societăţi  rafinate. la   M}Trina   datează  din  secolul   I   î.e.n.
140. Scenă de ospăţ
Grup de argilă, de o execuţie mai sumară, deşi nu e lipsit de forţă sugestivă. Trei personaje au luat loc pe un pat de banchet, asemănător celui din ii.  137 Două dintre ele sînt oaspeţi (în centru si la dreapta); ei stau întinşi, sprijiniţi în cotul stîng, cum se obiş! nuia  în  lumea   greacă  la  petrecerile  unde  prietenii beau şi mîncau. Personajul din stingă este o femeie care cîntă la o mică harpă portabilă, numită „trigon" din   pricina   formei   sale   triunghiulare;   este   o   cîn-tăreaţă   profesionistă   care   se   acompaniază   singură Erau plătite pentru a-i distra pe meseni. Stă aşezată la capătul patului, cu picioarele sprijinite pe un ta­buret. Cele trei personaje poartă coroane grele, cum se obişnuia la banchete. Teracota de la Myrina da­tează din secolul I î.e.n. (Muzeul Luvru).
141. Eros zburînd
Pe această teracotă, Eros nu mai este un adolescent, ci un tinăr cu forme pline. El zboară, cu aripile des­făşurate, pentru a aduce zîmbind un vas de băut, în formă de corn, numit ryton, pe care îl ţine în mina stingă. Statueta era menită să fie agăţată, ca atîtea Erosuri si Victorii produse de atelierele de la My­rina (a se compara cu ii. 83) (Muzeul Luvru).
142. Tînară drapată
Una dintre  cele mai  graţioase  dintre  „statuetele de Tanagra". Contrastul dintre pliurile oblice ale mantiei şi pliurile verticale ale tunicii este de o mare forţă plastică. Piciorul stîng în faţă, mîna dreaptă pe şold însufleţesc  silueta  fără  să   dăuneze  echilibrului său desăvîrşit.   Capul  neacoperit,   coafat  cu  măiestrie şi încoronat  cu  frunze, se înclină  cu un  aer îndărăt­nic, în mîna stângă, coborîtă, ţine o tamburină. Sfîr-şitul secolului IV (Muzeul Luvru).
143. Dionysos din Sakha
Statuia, din bronz, ceva mai mică decît mărimea na­turală,   provine   dintr-un   sat   din   Delta   egipteană, Sakha. Este  o  piesă  de  mobilier,  aşa  cum  o  arata soclul montat la picioare: ea servea pentru a su_Ş^e lămpile care se agăţau in suporturi fixate î& mîiniKj personajului.    Moda    „lampadoforilor"    reprezentîna efebi sau tineri zei a fost foarte răspînditâ în seco­lul I î.e.n., cum o arată un pasaj din Luereţiu (U. * şî  urm.).   S-au   descoperit  mai   multe   exemplare lumea greco-romană (Muzeul din Cairo). 144 şi 145. Ornamente de mobilier Luxul   principilor   şi  particularilor   stimulase  <*•  ^^ natul   de  mobilă   si   în  special   fabricarea  Pa }Lpo-somptuoase   pentru  banchete.   Mobilierul   era  l^^t dobit  cu aplice  de  bronz,  din  care  s-au  descop
cap de eatârcă cu căpăstru (ii. 145). Un anumit tta die paturi din bronz bogat împodobite este atri-hmt de tradiţie unui artist din secolul II, Boetos din Caleedon (Rabat, Muzeul de Antichităţi).
146. Peisaj nilotic
O parte din marele mozaic din Palestrina (vezi u 81), evocînd viaţa în Delta Nilului in epoca Lagizilor. In cîmpia inundată de creşterea apei se ivesc ici şi colo dîmburi. Pe unul din ele (situat rnai sus) se află edificii: case cu turn, sanctuar grec înconjurat de o incintă crenelată. In plan mai apropiat, ţărani în faţa unei colibe din stuf, pe care sînt căţăraţi ibişi. Un boar adapă un animal, un pescar aşezat la umbră ţine harponul în formă de trident. Alţii circulă în bărci. In prim plan, sub o boltă de frunze şi de viţă, petrecăreţi veseli întinşi pe divane lungi se întreţin sau cîntă, acom­paniaţi de o harpistă (în dreapta) si un flautist (în, stoga). Imagine a plăcerilor apreciate atît de pro­prietarii greci din Psenemfaia cît si din celelalte tîrguri din Deltă (Palestrina, Palatul Barberini).
147 şi 148. Farul din Alexandria
Monedele de bronz bătute la Alexandria spre sfîr-şitul secoMui I (sub împăratul Domiţian) si în seco­lul al II-lea eji. (sub Antonim) dau o imagine sim­plificată a faimosului Far. Turnul înalt, pătrat, cu feriestre (ii. 147) şi o uşa înaltă, la care se ajunge printr-o rampă cu trepte (ii. 148), constituie ele­mentul principal al clădirii. La colţurile terasei, statui de tritoni suflînd într-o cochilie (vezi ii. 150). Etajul ad doilea, mai îngust şi mai puţin înalt, este el însuşi dominat de un turnuleţ cilindric servind dejsoclu statuiei lui Zeus „care supraveghează por-W (11. 245). Gravorii neglijenţi care au executat matriţele pentru aceste monede de silabă calitate n-au acordat atenţie unor detalii, reţinînd doar sche­matic trăsăturile cele mai caracteristice ale edifi­ciului (vezi desenul reconstitutiv 36, p. 79 voi. II)
Cabinetul   de   medalii). Navă comercială din portul Marsilia a a fost  executată   de J.  M.   Gassend,   după dezvelită   în   cursul   săpăturilor   recente   în Portului  antic. Ea  dă  o  idee foarte  clară  a comerciale   elenistice,   cane   avea   forma
mare.   Coca   este   pîntecoasă,   pentru   a i  ?^ai1căitura.  Puntea are balustrade  cu  deschi-trâr,      sin^ur catarg, puternic hobanat, cu verga catarg r^^   Pentru   o   pînză   mare   pătrată.   Un magnat, cu  o mică  pînză  pătrată  în  loc  de
foc. La pupă, cele două rame mari către servesc de cîrmă (Aixren-Provence, Institutul de arheologie me­diteraneană). 150. Navă comercială lingă Far
Jetonul,   bătut   la   Alexandria,   ia   sfirsitul   secolul^ al   II-lea   eji.,   reprezintă   în   stingă   Farul   (etajele superioare   sînt   neglijate,   în   beneficiul   tritonilor  si al   statuiei    lui    Zeus   care    încununa   monumentul) avlnd  la  dreapta  un  vas  de  comerţ  cu pînzele în­tinse  care  iese în  larg.  Este de un tip  asemănător cekii dan Marsilia, ou singura deosebire a ornamen­tului   înalt  al  pupei,  apkistru,   în   apropierea  căruia stă pilotul (Paris, Cabinetul de medialii i), 151. Vas de comerţ cu pînze
Relieful redă cu precizie aspectul unui vas de comerţ din epoca elenistică şi în timpul Imperiiului Ramaţi; el   corespunde indicaţiilor  furnizate  de  epava  de la Marsilia:   coca  îngroşată  la  mijloc,  un   catarg  ou o pinză  mare  pătrată   (de  semnalat  cadrilajul corzilor oare întăreau pînza), alt catarg înclinat foarte oblic, cu  o  mică  pînză  pătrată,  Tamă-cîrmă.  De   observat, în   plus,   întăriturile   longitudinale   care   încing   coca, apîustrul   (vezi   ii.   150)   si   pasarela   căpitanului,  în direcţie verticală faţă  de cîrmă, cu o balustradă cu întărituri  în  diagonală.   Pe   mare,   doi   delfiini  şi  un peste (Muzeul din Beiruit). 152. Amfore de uz curent
Patru tipuri  de amfore din argilă, de uz casnic. De la   stingă   la   dreapta:   amfore   din   Rodos   (sfîrşiteul secolului  II),   din  Cnidos   (a  doua  jumătate   a  seco­lului     II),    din    Chios    (începutul     secolului    III). A-     patra     este     o     amforă     romană.     Ştampilele, cînd   există,   sînt   aplicate   pe   partea   orizontală   a toartei (Atena, Muzeul Agorei). 153—155. Ceramică numită din Hadra Spre  deosebire  de ceramica  attică clasică  „cu figuri roşii",   unde   decorul  era   redat   în   culoare   deschisa pe  un  fond  de   „lac"  negru,  în  secolul  III  s-a dez­voltat  o  ceramică  cu decor  întunecat  pe  fond des­chis.  Se  numeşte ceramică   de  Hadra, după  mutvete unei  necropole   dm  Alexandria  unde  au  fost  desco­perite  multe  vase  de  acest fel, dar  nu  s-^a stiabi-ii dacă   au  fost  fabricate  în  Egipt.  Multe   din  ele ? forma   tradiţionailă   a   vasului   de    apă   sau     -^^i pîntece  voluminos   pe   un   picior   jos,  'gît  larg-toarte  orizontale  pe pîntece  (ii.  153  şi  155). ^ nu  este  prea  încărcat:   motive  florale  foarte „ organizate în friză, benzi sau linii de culoare orizontale,  cîteva subiecte  figurative  dispusa  J*1 cadru între toarte. Astfel, două lebede încadntţ» trepied (LI. 153) sau un grifon  (ii.  155). Desenul
al*   deşi nu lipsit de spontaneitate. O formă spe-^fvâ 'epocii  elenistice   este  lagynos   (ii.   154),  flacon i pîntece larg şi jos, cu un gît lung şi strimt, legat ^    pîntece   printr-o   toartă   mare   cu  profil   umghiu-i r   Este un vas de vin (vezi  Bătrlnă  beată,  ii.  167) /Atena   Muzeoil   Agorei:   ii.   153;   Paris,   Muzeul   Lu~ vru: iî 154 şi 155). 156. Amprente de sigilii
Grecii foloseau mult, pentru a ştamp&a documentele publice   sau   particulare,   sigilii,   gravate   în   intaliu, oe care le  imprimau  în  ceară  sau  argilă,  în  epoca elenistică   se   pare   că   obiceiul   s-a   generalizat,   de unde  numărul  mare   de  pietre   gravate  care   provin din această perioadă (şi din epoca imperială romană, căci «ste  greu  de  stabiuit o   datare   precisă).  Aceste pietre erau  în   general   încastrate  în   monturile  ine-ielor.  S-au   descoperit   în   cursul   săpăturilor   mii   de amprente   provenind    din   depozitele   anhivelor    ofi­ciale sau particulare. Este cazul  descoperirii  recente de  la  Delos,   unde   pastilele,   arse   într-un   incendiu, s-au păstrat. Există mai multe sigilii pe aceeaşi pas­tilă. Temele iconografice sînt  foarte variate.  Studiul lor este în curs (Muzeul din Delos). 157 şi 158. Ştampile pe amfore din Tasos Două exemplare de ştampile recent descoperite la Ta­sos într-un atelier  de olărie. Ele aparţin începu<tului epocii  elenistice.   Amîndouă  poartă   inscripţia   „tasie-nilor",   adică   „din   Tasos",   care   indica   originea   am­forei,  şi   la   care  se   adaugă   un   nume   de  bărbat   si un   motiv   figurativ:   pentru   una   (U.   157),   numele Prexipol (is)   si   o   roată,   pentnu   cealaltă   (ii.   158), numele   Aristof(anes)   şi   un   butuc   de   viţă   de   vie (Muzeul din Tasos).
159. Plită şi vas de argilă
Exemplar de veselă de uz comun şi de ustensile de meri:ai care se foloseau în mod curent in epoca ele­nistică.   Plitele   cu   jăratic   de   pămînt   ars   grosolan s-erveau la bucătărie. Acesta,  descoperit la Paf os,  în msula_  Cipru,   este    bine    conservat.    Este    clar   că ceranustuî,   cu   tehnica   sa   mai   puţin    costisitoare, imita modele  în  metal.  El  adaoigă   un  decor   sumar Qiosmd motive  mulate    (aici   un   cap   de  leu   si  un crup de om)  în  aplică  (Cipru, Muzeul  din  Nicosia).
160 Şi 161. Ceramică în relief
pen?d în Vedere gustul sporit manifestat de public miciiu pasele din metal preţios şi decăderea cera-telei 1plCuate' olarii elenistici oferă din belşug clien-este , ° ceramică în relief, fie că vasul întreg ve ?0tielat într-un mulaj de argilă, fie că moti-s^nt '"noclelate separat si apoi lipite t Prima tehnică este specifică bolti-
rilor numite „megariene" (care n-au fost fabrica*, la Megara), foarte răspândite: o ceramică cu f im; t negru cu decor fîorial si uneori cu scene din epope sau tragedie. A doua este cea a ceramicii „perga6 meene", fabricată probabil la Perganv. ea a produs vase de calitate deosebită, acoperite cu un lirnis rosietic sau negricios, cu o decoraţie aplicată. Acesta e cazul vasului c>u două toarte (ii. 160) cu decor din ramuri de viţă (vezi şi ii 254). Alteori sînt pe-, sonaje, aplicate pe corpul vasului (ii. 161), dispuse în friză (ii. 247) sau în medalioane (Berlin, Staatli-che Museen).
162—166. Ceramică numită de Gnatia
în Apulia, regiune din Italia meridională, unde ce­ramica greacă cu figuri roşii, după imitaţia celei ateniene, căpătase o mare extindere în secolul iv, fabricarea ceramicii pictate continuă si în epooâ elenistică. Un atelier produce, îndeosebi în a doua jumătate a secolului IV şi in timpul întregului se­col III, mici vase acoperite în întregime cu firnis negru, cu un decor policrom aplicat peste firnis. Numele lor vine de la cel al unui mic port din Adriatica unde au fost descoperite în număr mare. Tehnica este excelentă: formele cuprind mici fla,-coane de parfum, numite lekytoi (ii. 162 si 165), ceşti cu forme zvelte (ii. 163), căni de vin (ii. 164), uneori în formă de burduf (atunci se numesc askos, ii. 166). Pe fondul negru foarte intens şi strălucitor sînt aplicate cîteva motive cu pensula, cu multă discreţie si uşurinţă: puncte, limbute, şir'uri de volute, baghete (pe gâtul vaselor), frunze sau ramuri înfrunzite si, în număr mic, cîteva motive figura­tive: păsări (ii. 162 şi 165), măşti de teatru (ii. 164), rareori un personaj izolat (vezi 11. 252). Pentru decor, pictorul a folosit albul, galbenul şi roşul violet. Obiectele se remarcă prin eleganţă şi farmec (Muzeul Luvnu: ii. 162 si 164—166; Atena, Muzeul Agorei: fâ. 163).
167. Bătrînă beată
Marmura aceasta vestită reproduce probabil o opera menţionată de Pliniu cel Bătrân ca fiind a unui anume Miron (omonimul autorului Discobolului). v,n sculptor cu acest nume a lucrat la Pergarn^ sP1^ sfârşitul secolului III. Aşezată pe pămînt, batrina. în beţia ei, strînige cu tandreţe între igenuncni ^ mare lagynos (vezi dl. 154) al cărui conţinu^ l-băut. Ea îşi lasă capul pe spate cu o 2rimasa,eZ. extaz. Tumca i-a alunecat pe umărul drept, ^ velind corpul descărnat. Acelaşi realism crud ca •* în BătTÎnă la piaţă (vezi ii. 56) (Muzeul din M- y chen).
168 Vasul Portland
l >Ł o  amforă din   sticlă  bleumarin   si  aib.   Partea fiprioară a  dispărut.  Tehnica folosită pentru  decor t? cea a cameelor: corpul vasului, din sticlă bleu-arin,   era  acoperit  de   un  strat   subţire   din  pastă A    sticlă albă, care a fost apoi lucrată ca o piatră dură, făcînd să reapară fondul bleumarin. Subiectul ăniîne   misterios:   s-a   încercat   să   se' vadă   aici   o ri<uzie la originea divină a viitorului Augustus, cară r   fi   fiul   lui   Apolo,   aşa   cum   Alexandru   treceia drept   fiul   lui   Zeus,   dar   această   ipoteză   nu   este sigură.   Cel  puţin  data  pare  bine   stabiltă   (a   doua iumâtate a secolului I î.e.n.), iar stilul,  de un aca­demism rece,  se leagă de una  din  tendinţele prin­cipale   ale   artei   elenistice.    Porţelanul   englez    de Wedgwood s-a inspirat  din vasul Portland  (Londra, British Museuan).
169.  Bol de argint
Acest bol, cantaros după formă, făcea parte dintr-un tezaur de obiecte de argint numit tezaurul de la Berthouville. El constituie un model reprezentativ pentru bogata veselă de metal cu care meşterii ele­nistici înzestrau mesele princiare. Decorul, lucrat au repousse, este împrumutat din repertoriul diony,-siac, subiect potrivit unui vas de băut. Pe o faţă, un centaur cînta la un flaut dublu (instrumentul si antebraţul au dispărut), pe cealaltă o centaură bă-tînd la o tamburină. In jurul personajelor, la dreapta, mica panteră a lui Dionysos si >un păun pe o mică coloană cvadrangulară. Pe lingă acestea, mici amo­raşi sînt ocupaţi cu pregătirile unei petreceri în mijlocul unor mari vase (cratere pentru amestecat apa şi vinul, cum sînt cele din ii. 220 şi 221). Exe­cuţie desăvîrşită si somptuoasă pentru ua obiect de preţ (Paris, Cabinetul de medalii).
170.  Zeus-Amon
Acest  oap   de  bronz   aparţinea  unea   herme   duble, *lică două capete lipite de o ceafă figurau pe ace-pilastru. Cele două  capete reprezintă pe Zeus->n,  cu  coarne   de  berbec   şi   urechi  de   animal, aturile feţei sînt absolut clasice.  Şuviţele răsu­rile coafurii şi bărbii au un caracter arhaizant. > poartă pe frunte o bentiţă care este de obicei înt   atr*kut   al   lui    Dionysos.    Opera,    descoperită dir>rWUn sat  din  A1Pii   Superiori,   este  fără  îndoială epoca imperială, dar ea se înscrie, prin stil ca rin spirit, în pură tradiţie  elenistică.  Cultul lui •auwsTai     On frustrează maniera în care grecii îi con-în  CQ^i.pe zeu străini. Cînd greoii din Ciresne intră •)    teai\ ^-^^  cu  sanctuarul   oracular   al   zeului   egip-Jfl      ^ Kgipt    !?Km'   îrx  desertul   care   separă   Cirenaica   de 1 ei adoptă îndată echivalenţa Amon-Zeus, căci
Amon-Ra,   zeu   solar   si   totodată   zeul   principal   u părea a corespunde, în panteonul egiptean, lui Zeus zeul   cerului   şi   zeul   suprem   al   panteonului   grec* Cum Amon era reprezentat cu cap de berbec, grecii' înclinaţi   întotdeauna   spre   antropomorfism,   knprul mută de la Amon doar  coarnele, care nu modificau decît   prin   coafură   aspectul   uman   al   Iul   Zeus.  în sfirşit,   la   numele   zeului   lor   ei   adaugă,   în  loc   de epic-leză, pe cel de Amon, în care ei credeau, greşit a   fi   găsit   'explicaţia   etimologică   a   cuvîntului   gre<^ amos,   „nisip".   Dar   imaginile   lui   Zeus-Amon,   chiar      ! şi   cu  coarnele   adăugate,   nu   se   deosebeau   de  alte reprezentări   ale   lui   Zeus  în  lumea  greacă   (Muzeul din Gap).
171. Isis
Statuie din marmură descoperită ia Cirene. Deşi da­tează probabil din epoca lui Hadrian, este totuşi un exemplu    desăvîrsit    al   felului   în    care    interpretau grecii   această   divinitate   egipteană.   Corpul   se   asea­mănă  cu  statuile  ce  reprezintă  femei  ou  peplos din vremea lui  Fidias.  Pata plină,  uşor   arhaizantă, este încadrată de o coafură specifică alegoriilor din Libia: pletele  "sînt  împletite   în  co/i   si   cad   în  bucle  lungi încreţite.    Doar    însemnul    isiac    care    se    înalţă   în creştet aminteşte originea egipteană a zeiţei (Muzeul din Cirene).
172. Isis cu micul Horus
Pandantiv   de   aur,   lucrat   au   repousse.   Pe   această bijuterie, Isis,  o mamă plină  de  graţie, îşi  distrează copilul,   pe   micul   Horus,   căruia   tocmai   îi   dă   sîn. Atitudine, veşmînt, faţă, coafură, toate sînt pur gre­ceşti, în  afara ornamentului  isiac  de pe  capul zeiţei. Pe partea de sus a spătarului, doi şoimi, încadrînd picioarele   tronului,   doi   sfineşi   realizaţi   potrivit   ico­nografiei   edenice   tradiţionale   (Colecţie   particulară).
173. Isis cu Horus în braţe
Altă  statuie  a Vui  Isis  descoperită  la Cirene, la tel l           de specific grecească, ca şi cealaltă (vezi ii. 171) dar,
l           de   data   aceasta,   modelul   ales   pentru   corpul   ^e'^Ln
j!            corespunde   gustului    epocii   elenistice   tîrzii, ^ la   te
|j           ca şi  capul. Singura trăsătură  de exotism:  cele dou
S1}1,            şuviţe   de   păr   răsucite   si   atîrnînd   de   ambele  Pal-
,"Jj            ale  gitului. Podoaba  capului  este  diferită,  dar aPa1g
l            ţine  tot  repertoriului   isiac.  Micul  Horus  din ^ra'?ui
mamei   sale   seamănă   cu   Dionysos   din   braţele H'ermes,   opera  lui   Praxitele   (Muzeul   din   Cu'-ene).
174. Ceremonie religioasă din Egipt
(YŁ^
Scenă de pe marele mozaic din Palestrma v ^ îl. 81 si 146). In interiorul unui sanctuar, a ^ ^. incintă crenelată şi poartă se zăresc în stingă, P 'Q egipteni pe iumătate goi si cu capul ras duc K
cardă ,un obiect care seamănă cu un candelabru, Ar care era fără îndoială o statuetă a omei divi-
vtăti (mozaicul a fost puternic si abuziv restaurat). tr trec pe sub un pavilion de tip grecesc. Sînt
-maţi de însoţitori îmbrăcaţi greceşte si cu coroane UP cap- ^n dreapta, pe un soclu, statuia unui ciine ? eul şacal Anubis). Transportul statuiei divine pe
brancardă este bine atestat în ritualurile pur egip­tene (îndeosebi în templul oracular al lui Amon din Siwah). Mozaicul din Palestrina sugerează aici amestecul dintre populaţia băştinaşă şi cea greacă ctl prilejul unui cult local (Palestrina, Palatul Bar-berini).
175.  Bustul lui Serapis
Forma bustului indică epoca imperială romană pen­tru această sculptură din Alexandria; totuşi ea re­produce cu fidelitate aspectul zeului cane era ve­nerat în Serapeumrul oraşului. Este îmbrăcat gre­ceşte: tunică si mantie. Trăsăturile sînt de o regu­laritate umană, pline de bunătate, aşa cum i se potriveşte unui zeu care acordă ajutor. Barba amin­teşte pe cea a lui Zeus-Amon din Gap (vezi ii. 170). Pletele sînt foarte caracteristice: lungi, în şuviţe mari, regulate, ele încadrează faţa si coboară şi pe frunte, în sfîrsit, calatos sau modius, în trunchi de con pe creştet, asigură identificarea. Ca decor al acestuia, ramuri de măslin (Alexandria, M'U?.eul Ar­heologic).
176.  Dionysos cu un satir
Această   minunată   piesă   de   orfevrerie   apare   aici
îoarte   mărită,   într^un   cadru   arhitectural   alcătuit
dintr-un fronton şi  două coloane, Dionysos,  cuprins
de beţie,  este  susţinut  de  un  tînăr  satir.   Zeul,  pe
jumătate   gol,   poartă   coroană   de   iederă  pe   cap   si
o bentiţă pe frunte. In mîna dreaptă ţine ccmtaros-ul
pe care 'tocmai 1-a golit. l>a picioare, pantera obis-
nuită. In spate, tirsul. Decorul bijuteriei de aur este
de o deosebită bogăţie. Tema beţiei zeului este frec-
ent ilustrată pe monumentele elenistice;  ea capătă
semnificaţie escatologică manifestată prin folosirea
*a decorarea  sarcofagelor   (Atena   Muzeul Naţio-
na*. col. E. Statatos).
Şi 178. Scene de pe vasul Borghese
'•'ilXft     r\ '       *
ii 2s»i\ U 3Uru^ acestui mare vas de marmură (vezi 177) - rePrezintă cortegiul lui Dionysos. Zeul (ii. ^şar ^Oat^ strălucirea tinereţii, ave aceeaşi înfă-Pe bijuteria aparţinîrid colecţiei Statatos: cu coroană de iederă, bentiţă pe frunte, beat ată la spate ^aici fără flbulă>- Dar nu
u?0r Care
stîn a
în rnîna dreaptă, îşi sprijină umărul Ariadnei, însoţitoarea sa, cu sunetul lirei, în dreapta, pan-
tera   şi   un.   tînăr   satir   exaltat   care   dansează    p~ cealaltă îaţă (ii. 178), bătrânul Silen este beat turtă-el se leagănă înainte, ţinut  de un tînăr satir cu un Urs.  Silen  poartă  o  coroană  de  iederă.  Grupul  are mişcare şi graţie (Muzeul Luvru). 179 şi 180. Monedă de aur din Panticapeion Cetatea  greacă  din Chersonesul tauri c  (azi Crirneea) a bătut către 320  o superbă serie  de piese  de au-Pe  avers se  afla  capoii  zeului  Pan  (ii.  179),  îneornl nat cu iederă, cu urechi ascuţite, cu pletele si barba zbîrlite,   de   o   urîţenie   respingătoare.   Tot   realismul elenistic    transpare    aici.    Pe    revers,    un   grifon   cu coarne   (ii.   180),   aşezat   pe   un   spic   de   grîu,   între literele PAN.   Grifonul  face   aluzie  la  vechea le­gendă a  arimaspilor, populaţie mitică  din Asia cen­trală   care  lupta,  se  povesteşte,  împotriva   grifonilor pentru a pune mîna pe minele  de  aur.  Spicul sim­bolizează   bogăţia   în   cereale   a   Rusiei   meridionale      t (Paris, Cabinetul de medalii).                                           i
181. Paposiîen
Statuetă recent descoperită la Delos, în acelaşi imo­bil  ca  si   amprente  de  sigilii  (vezi  ii.  156). Ea înfă­ţişează am bătrîn Silen, zis Paposiîen. (adică bătrînul bunic    Silen),    însoţitorul    lui    Dionysos.    Ei    apare strîns   înfăşurat   într-o   mantie   din   piele   păroasă. Cap'ul,  în  cruda bărbii   dese  şi   a  craniului  aproape chel  (sînt gravate  doar  câteva  şuviţe),  nu  arată în­semnele vîrstei. Partea de jos a corpului este redată în  pilastru cvadrangular, în maniera hermelor. Fru­moasă   operă   din   secolul   al  II-lea   (Atena,   Muzeul Naţional).
182. Cap de silen
Pe un medalion de bronz se detaşează în  relief, cu o  amploare  si  o  bogăţie  plină   de  măreţie,  un^ cap de   bătrîn  bărbos   încoronat   cu   ramuri   de   viţă  ae vie.   Fruntea   încreţită,   sprîncenele   dese,   nasul   pu­ternic   şi   coroiat,   gura   întredeschisă   sub   mustaţa deasă,  cele   două   şuviţe   groase   ale   bărbii,   ?uv^e^ de păr fluturînd în toate părţile conferă acestei ^te;-dionysiace    un    accent   extraordinar:    este   expresi însăşi   a   barocului   elenistic   (Berlin,   Staatliche  MU-seen).
183. Zeus din Aegira
Cap uriaş din marmură, descoperit la Aegira* < din  Ahaia, în apropierea  Golfului  Corint.  Ea  aP^e ţinea   statuie!   de   cuit   din   templul   lui   Zeus,       ^ Pausania   (VII,   26,4)   menţionează   „o   statuie   w^. din marmură de Pentelic, operă a atenianului «^ des".  Barba  stufoasă  şi  părul   des,  patetismul   B ^ întredeschise,   orbitele   apropiate   (fără   îndoiala    ^ pietre   colorate),   toate   aceste   trăsături,   la   ca
daugă   policromia   azi   dispărută,   conferă   o   puter-ică forţă expresivă feţei divine. Opera este greu de datat1   ea   ar   putea   fi   din   secolul   II   î.e.n.   (Atena, Muzeali Naţional). 184 şi 185- Cistofor
în secolul II mai multe cetăţi  din regatul Atalizilor
toat monedele de argint care cunosc o largă răspîndire
Se numesc  cistofori  din cauza  tipului   de  pe  avers,
unde se vede un coş cu capac (o cista) din care iese
şarpe.  O  coroană   de iederă   înconjură   totul.  Pe
revers,  şerpi   se   încolăcesc   în   jurul  unei   tolbe   d<->
săgeţi.' Coroana   de   iederă   arată   că   cista   cu   şarpe
face'parte  &n coltul  dionysiac  (Paris,  Cabinetul d-e
medalii).
186. Cibele şi Atis
Relief votiv   unde   sînt   reprezentate,   potrivit   obice­iului,   divinităţile   care   sînt   onorate   si   credincioşii care-şi manifestă pietatea prin această ofrandă. Aici apare o femeie stînd în picioare în dreapta, însoţită de o sclavă care poartă un platou. Sclava, din cauza condiţiei ei,  este  înfăţişată  mai  mică   decît stăpîina, aşa  cum   zeii   sînt   redaţi   sensibil   mai   mari   decît muritorii,   în  stingă,   Cibele,  însoţită   de   leul  ei.  Ba are aspectul şi veşmintele unei zeiţe greceşti: rochie şi  mantie,   diademă,   sceptru.   Atributul   său   specific este marele timpan pe care îl ţine în mîna  stingă. în  centru,   Atis   poartă,  în   schimb,   veşmînt   frigkm: tunică   si   mantie    scurtă,    pantalon   mulat,   bonetă vfrigiană". în mîna stingă ţine un baston, în dreapta, în pianul doi,  o  uşă  întredeschisă  (Veneţia,  Muzeul Arheologic).
187. Artemiila din Efes
Pe o monedă  din Efes, statuia  de cult a Artemidei este   reprezentată   în   templul   ei,   care   fusese   re­construit după incendiul  din  356.  Pentru  ca  statuia _a Poată  fi  văzută   gravorul  a   distanţat   (mult  mai ^it decît  în realitate)   coloanele  centrale  ale  faţa-ritat     *U5^'   el  n~a   uitat   să   reproducă   o   particula-snriv  -a   acesi;ei   coloane:   baza   înaltă   pe   care   se o^l1.^  Personaje   sculptate.   Statuia   Artemidei   are Se sJJ^j1 ne  hieratică.   Corpul,   strîns   într-un   corset, Poartă          in   ^os-   CaP'ul.   înconjurat   de   un   nimb,
ţe>ie jnt? c°afură înaltă asemănătoare  unui  cos. Bra-în stînga & în dreaPta ţin nişte bentiţe. este. Prea mică pentru a se distinge piep-multe   rînduri   de   sîni   care,   de   la atril:>utul   acestei    Artemide   al    cărei ^^  evident.  Pe  margine,  inscrip-"- Secolul al II-lea e.n. (Paris, Cabi-


monument   r                                         -,.-»-on p
Łunel,,. '
e.                                         »
vit   prescripţiei   zeului.   Să   fie   cu   noroc'.   Cretan
te  cel   care 'interpretează   visele".   Zeul   menţionat
e*e    evident,   Apis.   Stela  provine   din   Seropeion-ul
^nn ' Menvf is.  Tălmăcitori   de  vise  existau  în  diferite
nsctuare.   Tratate   speciale   erau   consacrate   acestei
Sărti  &  ştiinţei   oraculare   (Cairo,   Muzeul  Egiptean).
192. Sacrificiul unui taur
In faţa cupluilui divin (Asklepios şi fiica sa Hygeia),
f-im'Uic- a venit să sacrifice un taur, al cărui cap se
vede în planul secund: ci este ţinut de un   slujitor.
Tatăl  familiei   depune    pe    altar,   înainte    de    sacri-
ficiu,   ofrande   (boabe   de   cereale   sau   prăjituri)   pe
care' le-a   adus   în    coşul   plat   pe   care   îl   ţine   un
tînăr  însoţitor  gol.   Mai   la   dreapta,   restul   familiei,
două femei cu o fetiţă şi un  copil în braţele  doicii
(Muzeul Luwu).
193. Stelă pictată
In necropola de la Demetrias, in Tesalia, s-au desco­perit   un   număr   de   stele   funerare   elenistice   care au păstrat   destul   de   bine  decorul   pictat.   Se   vede aici   stela   unei   femei   numită   Arhidike,   care   este înfăţişată stînd pe un scaun fără spătar, cu o pernă mare (a se compara cu scaunul Nikei, ii. 189). Lingă ea,  o   sclavă,   a   cărei   statuie   este,   prin   convenţie, mvîlt  mai   mică.   Scaunul   este   redat   din   trei   părţi, pentru a sugera adîncimea. în partea de sus a stelei, sub fronton,  este  gravată  epigrama  funerară.  Dede­subt, două rozase în relief (Muzeul din Voios). 194. Ptolemais din Cirenaica: mausoleul In vestul  oraşului,  pe o   stîncă  servind   de  soclu  si tăiată cu grijă, se înalţă  un mausoleu  cvadrangular datîrtd din secolul II î.e.n. Etajul inferior, care dăi­nuie, cuprindea încăperile funerare, la care se ajun­gea   printr-o   uşă   dînd   spre   sud.   Nu   exista   altă ieşire, dar pe latura opusă, la nord, spre mare, eram trei uşi mari false, din piatră.  O friză  dorică împo-«<>bea   comisa   (se   vede   un   fragment   spre   stingă). superior   era   ocupat   de   peristilul   ionic.   An-^ monumentului, fără  acoperiş, forma un turn ^ înalt   de   peste   20   de   metri.   Dispunerea   lui ^  Se   *n teleagă   de   ce   Filon   din   Bizanţ   rcco--     osirea nnausoleelor din necropole ca puncte avansate  ale  oraşelor  în  caz  de  atac  aî
97'. Busturi funerare din Cirene
i   puneau   în   morminte   sau    deasupra   lor reprezentind   °   divinitate   feminină   drapată, acoperit de  un văl, întotdeauna semifigură. ^^08 este că fa^a  ^mai  a1'es în  caz'U!l mo" .     r  mai  vechi)   este  în-locuită  uneori   de   un m neted  (i).   195)5  ca   şi   cum  apariţia   chi-
Cei
pului divin ar fi fost interzisă. Ou timpul, nu ş-a mai respectat această regulă şi multe busturi au 0 faţă obişnuinţă de femeie tînără (ii. 196). Totuşi unele (ii. 197) ascund trăsăturile sau doar gura, în. spatele vălului, obţinîndu-se astfel ciudate efecte de transparenţă. Se pare că fiecărui mort aşezat într-un mormînt trebuia să-i corespundă un bust de acest gen. S-au descoperit un mare număr în necropole, majoritatea datînd din epoca elenistică Explicaţia acestui ritual ne scapă, întrucît lipsesc textele care să ne lămurească. S-atr putea să fie vorba da o imagine a Persefonei, zeiţa Infernului neprezentată ca ivindu-se pe jumătate din pămîntui sub care locuia (Muzeul din Ci ren e).
198. Stela funerară a Menofilei
Tip de stelă foarte răspîndit. Aceasta provine din Efes si datează din secolul II, după grafia inscrip­ţiei. Pe fronton se citeşte „Menofila, fiica lui Arte-mjdoros, salutare!'1 Moarta, tînără, drapată într-o mantie cu franjuri, surîde discret. Doi copii o înca­drează, o fată şi un băiat, în spate, pe o etajeră, două vase, o cutie cilindrică cu capac si o citară. Operă artizanală, fără rafinament în execuţie, dar cu un meşteşug sigur: personajul Menofilei se inspiră direct din statuile onorifice contemporane (Muzeul
199.  Aristotel
Mai multe statui-portrebe ale lui Aristotel au fost realizate în «antichitate (una dintre ©le se găsea fa Porticul lui Atalos, la Atena, unde s-a descoperit inscripţia dedicatorie). S-au putut identifica, ple-cînd de la un bust înscris, mai multe capete din marmură reprezentîndu-1 pe filosof. Exemplarul de la Viena este cel mai frumos din serie. Barba îngri­jită (mai scurtă decît cea a lui Platou, spun textele). fruntea deasupra căreia părul începe să se rărească, expresia uşor ironică a ochilor şi gurii corespund mărturiei autorilor despre înfăţişarea întemeietorului Lyceului (Viena, K'imsthistorisohes M'useum).
200.  Zenon
Există   mai   multe  busturi  cu  inscripţii   ale  înten^ retorului   stoicismului.   Textele   îl   descriu   ca  Pe   ,g personaj   sumbru,   caustic,  cu  fruntea încruntată- k ^ desigur   aspectul   acestor   portrete:   ,,'un   cavaler tristei    figuri",   născocitor   al   -unei    triste    doctr (Neapole, Muzeul Naţional).
201. Epicur
Şi în acest caz există busturi cu inscripţie
gură
cum
mare în rîndul discipolilor
asi-EpicU'-.
montimenteJor păstrate o confirmă. Expresia este gîn-ditoare şi gravă, dar iară severitate. Trăsăturile fetei puternic adincite, amintesc că întemeietorul epicureismului avea o sănătate şubredă şi că în­dura unei mari suferinţe fizice în ultimii ani ai vieţii (New York, Muzeul Metropolitan). 202. Carneade
Filosoful   originar   din   Ci ren e.   care   întemeiază,   în secolul  al  II-lea,  la  Atena,  Noua  Academie  si   care participă   la   o   solie   la   Roma   în    156 — 155,   avea portrete  chiar  şi   la   Roma.   unde  Cicero,   care-1  ad­mira,   vede   imaginea   sa.   Copiile   care   ne-au   rămas sînt identificate  graţie   unui  exemplar  cu  inscripţie. Cea   de  la  Ravenna  este  cea   mai   vie  şi   mai   bine păstrată,    în    porticul    lui    Atalos,    la    Atena,    s-a descoperit   baza   cu   inscripţie   a   unei   statui   a   lui Carneade. Ea  a  fost înălţată  de doi regi, Atalos III ai Perfeamailud şi Ariarates din Capadocia, care s^au numărat  printre  elevii   filosofului   (Muzeul   Naţional din Ravenna).
203. Posidonios din Apameea
Acest filosof strălucit, care este în acelaşi timp un savant enciclopedic, îl are pe Cicero drept audient la Rodos. Un singur bust ne păstrează trăsăturile feţei: pe el se află înscris, din fericire, numele său. Faţă frumoasă, fină şi gînditaare, care face să se înţeleagă marea influenţă pe care acest bărbat o exercită asupra contemporanilor săi, romani ca şi greci (Muzeul Naţional din Neapole). 204. Hrisip
Lui, mai  mult  decît  lui   Zenon  sau  oricărui  alt  fi­losof al Porticului,  i  se  datorează  audienţa  de  care Se bucură stoicismul în "rîndul claselor conducătoare N* lumea   greco-romană.   Şi   portretele   sale   păstrate s*nt   foarte   numeroase.   Ele   sînt   identificate   prin Comparaţie cu un portret de pe monedele din Stoîoi °.m Cilicia, cetatea ga natală. Cel de la Lmvru pre-întrf i?teresul de a nu fi doar un bust, ci o statuie «ţreagă,   potrivit  obiceiului   constant  al   sculptorilor -StiCi' *n pîus' este un docume;nt important pen-artei, deoarece Hrisip a murit la sfîrşitul ţ?.- (înt.re   20.8   &   204>:   Prin   intermediul rf^pii ^nsrijite, ajungem la un monument bine iginaî(ul era o statuie de bronz, înfăţisîndu-1 6?-   la bătrîneţe. aşezat în faţa auditorilor săi d^-si cu gesturi  argumentarea. Vestit pen-dialecticii  sale  (Muzeul  Luvru).
Pe
şi
205
-I
Ul
.stj|
Anlicitera
în acelaşi timp cu faimosul Hera-mărul   Hesperidelor,   acest   bronz   are totul   diferit.   Urîţenia   sa   respingătoare,
barba si pletele  zbîrlite, ne  fac să ne  gîndim  ca e vorba de un filosof cinic, discipol al lui Diogene -•; Bion   din   Borystene.   Data   nu   este   sigură   (s-eeolui îl?),   în   orice   ca/,   este   un   document   autentic   car'1 dă o  idee  exactă   despre aspectul  pe  care4  puteau avea   portretele   originale   din   care   nu   mai   există decit copii   din  epoca  romană   (Muzeul  Naţional  dio Atena).
206. Menandru
Dacă judecăm după numărul mare al portretelor exis­tente, nici vin om de litere n-a fost mai popular decît Menandir.u. Nu ne  îndoim   deloc azi  asupra   identifi­cării,   deşi  ea  nu  se  spi-ijină  pe  nici  un   argument pozitiv   indiscutabil.   Dar   expresia   amabilă,  eleganţa trăsăturilor,  simpatia  profundă  pentru  celălalt,  care se citesc pe chip se potrivesc de minune acestui ob­servator atent şi sensibil al societăţii şi caracterelor. Opera se înscrie în tradiţia attic.ă prin fineţe si so­brietate.   Originalul   datează   de  la   începutul   secolu­lui  III   (Copenhaga,   Gliptoteca  N y   Carlsberg).
207. Teatrul din Dodona
Imagine luată de pe Acropole, în direcţia sud-est. în fundal, munţii Epinilui care mărginesc mica cîmpie a Dodonei. în prim plan băncile (foarte bine restau­rate),   orchestra  pe   care   evolua   corul,   apoi  ruinele scenei.   Ridicat   la   începutul   secolului   III,   probabil de către Pirus, este reparat şi completat la sfîrşitul secolului de Filip V al Macedoniei. Zidurile de sus­ţinere,   la  cele  două  extremităţi  ale  băncilor,  au o forţă  şi   un   apareiaj   admirabile.   A  se   compara cu fi g, 27, p. 466). 208. Teatrul din Termesos
La  celălalt capăt  al lumii  greceşti,  în  Pisidia  (Ana-1           tolia meridională), teatrul elenistic este profund trans-
I          format în epoca imperială romană. Scena este mărixa
l           si locul de trecere între scenă şi bănci, care este de
obicei în aer liber în teatrele greceşti, este boltit-edificiul devenea complet închis, în maniera teatre­lor romane. El putea primi peste 4000 de spectatori' fapt semnificativ pentru importanţa teatrului în via.^ cetăţii, căci Termesos este o cetate modestă, i7-°1^ în munţi sălbatici, la vreo 30 de kilometri de pov™ Ataleia (Adalia).
"e comedie
'     — i«*i  n^lCŁ
care le-a invitat (în mijloc). Bâtrîna se plînge că Cef va (în spadele ei) a vrut să-i ia cupa înainte ca ea Să f i "'băut viniul. O comedie a lui Flaut, Cistellcma, o 'ta pe cea a lui Menandru. Evocare vie a scenei l, Actorilor, care arăta popularitatea acestei litera -*' -(' in rîndul publicului. Mozaicul, dacă judecăm !i oâ caracterele inscripţiei, datează din secolul II fe.n. (Neapole, Muzeul Naţional).
210.  Dionysos la poet acasă
n ?cenă binecunoscută, despre care există mai multe •nterpretări. Aceasta e redusă la elementele ei esen­ţiale1 Dionysos, în stingă, clătinîndu-se din cauza be­ţiei (vezi iî. 176) şi sprijinit de un mic satir, vine în vizită la un poet, care ia masa în tovărăşia priete­nei sale. Poetul, care face un gest de surpriză, în fata sosirii neaşteptate a zeului, stă întins pe un pat de banchet; tînăra este aşezată la picioarele lui. în fata patului, o masă încărcată cu mîncare şi fructe, în dreapta, un mic sclav le toarnă vin. Pe­trecăreţul, conform obiceiului, poartă o coroană. Fa­miliaritatea dintre zeu şi muritori se explică prin faptul că schema adoptată pentru a-i reprezenta pe poet şi însoţitoarea sa o reia pe cea a banchetului eroic sau funerar, de unde şarpele care figurează in prim plan (Muzeul Luvru).
211.  Masca de teatru
Teracotă reprezentînd o mască si corespunzînd  un vii
tip din Comedia Nouă: tînărul „serios", prin   opo­ziţie cu tînărul „vesel" (Muzeul Luvru).
212.  Pedagog si copii
Exista obiceiul de a se încredinţa copiii spre G sau 7 ani unui dascăl care le dădea primele elemente de educaţie. Micul elev era însoţit la scoală de un sclav, pedagogul. Această teracotă din Cirenaica ne arată unul din ei, însoţit de un grup de băieţi care se în jurul lui. Modelorul a exploatat cu umor l dintre corpolenţa bătrînului sclav cu mina roasă şi atitudinea temătoare a copiilor. Mulu-•^ era uzat cînd a fost trasă statueta şi detaliile sînt
7M\\ P -in nete> dar ansamblul rămîne expresiv (Mu-'•e\U Luvru).
^3< Bătr*n pedagog
o căutat S^rG c'sose^u'° de cea precedentă, este de tri          6 e face cinste tehnicii modelorului. Bă-
°°rp ^^ ca>V s^nt redate cu un ascuţit artei   elenistice,   se   înclină   cu   un '   ca   Ş'   cum   {^ar   vorbi   tînărului aflau   '   •    ^in'e ~m mînă o pmigă  dublă, în care 5°n5tierxtă   - lcele   cu   care   se   J^oa   copilul.   Opoziţie sus (f,at-      e   Rafinamentul   detaliului   în   partea va. barbă)  şi simplitatea formelor  în par-
 
!n
Acelaşi ţie plina    e               ci Im
.    u   217).   Şcoaia deosebit do ac-
rr de sui"
«-
Homer din CMos
tabilul cult care          mjurate   oi»       imogmm

dt n-a îobt if^rată minuţios m        • patria  1U1   f;v ^ «*                                                          sacia.e
toate
rtret
. presupus al - "       Ti
Tipul

dreapta,   pe
este Arhelao
t

ruia  e**-^, ta picioare, ^"nouâ tnu»
s--s- •
mijlocul   lor,
iedeswo,  -     ţ    registrul^-—   'te
&V3Łre'SŞh!Sesţ
- "'"::
criiiC§rittsh Miuseum).
218. Efeb din ^ales                  ^          ctâ: n^este
Adastă denumire> **^  ^            ^  de vreo  ^._
t ft^^sEfas^"6-* —
sgrdS™Snbu„.
'.«.E.el.-.ncunumudu- ^^ def „perita g P-Aceasta statuie de^™ icâ, rep«M,« ™ curo şi-ar -^^altă^^S Cf ^ 'nu es?dS; pv»e o coroana- ™^pde ralitate Şi da o           lall
if ST^r e^a'^««  S brta P^ulat   n»»*s ^^CaUtornia.
SfUf^u^.
'
cipilor elenistici decit mmu^mtot  ia  nord   ae      Q
î=s^^i^«d«r-rta*
asemenea calitate  şi -^e    Temele   ^ dă  impresia   de ^f^oait   la specifice   unui   eraper    ^          Pp
amestecarea   vinului   «^apa-Dionysos  şi   Anadna,   zeui^ i rul drept pe  cel  al  P^f*6^ dele dansează.  Statuete  m rei nadă, sînt aşezate pe ^umar^L,, male   şi   frunziş    (viţa    &   Ł * medalioane cu măşti  oa bhil este structurat prin i Vei  arhitecturale:   triflaje,   i °   capodoperă    excepţional °.90   m,   cîntărind   40   kg-• -   wele  de  pe  bordură:   „A Anaxagoras, din Larisa'\

,
satlr şi Q . Frize cu
1S»H =|;,ri l
-    Care trăia la
sfârşitul   secolului   IV,   era   un   tesaliot   (Muzeul   ^r, heologic din Salonic).
221. Vasul Borghese
în prima jumătate a secolului I î.e.n., mari vase tiir, marmură  sînt executate  de  artişti  attici,  imitînd  ca' raclerele  de bronz  similare  celui  de  la Derveni. $& regăsesc aici aceleaşi teme dionysiace (cortegiul -/eul lui,  cu  Ariadna,  Siien,  menade  si  satiri)  şi  aceleaşi motive    decorative.   Mărturie:    ghirlande    de   ramuri de   viţă,   care   atîrnă   în   partea   superioară   a   iny.ei figurative,  ca  pe  vasul  de  la   Derveni   (vezi  ii  220)' Aici  se  vede partea  din  spate  a  vasului, cu  o  me­nadă   dansînd   în   ritmul   castanietelor   si   un   satir care  cintă  la  flaut  dublu,  în  stînga,  grupul lui  Si-len beat sprijinit de  un satir  (vezi ii. 178). Pe cea­laltă faţă, Dio'nysos si  Ariadna (vezi îl. 177). Execu­ţie   strălucită:   spatele   satirului   flautist   este   s-uperb (Muzeul Luvru). 222. Venus din Mas-d'Agenais
Mai  mică  decît mărimea  naturailă  (înălţimea  sa ac­tuală   nu   atinge   un   metru),   este   o   sculptură   care împodobea   o   locuinţă   galo-romană   bogată.   Ea   re­produce  cu  o  deosebită măiestrie tehnică  un  model elenistic.    Motivul    draperiei    alunecînd    pe    coapsa dreaptă  si   descoperind  pîntecele  este   asemenea va­sului   reprezentîndu-1   pe Dionysos   din   colecţia Sta-tatos   sau  al  vasului  Borghese   (vezi  ii.  176  si  177). Zeiţa   avea   braţul   drept  ridicat,   probabil   pentru  a se pieptăna, ţinînd în cealaltă mînă o oglindă. Artistul a pus multă graţie si vioiciune în realizarea acestui corp   dezvelit   cu   artă   (Agen,   Muzeul   Municipal).
223. Afrodita goală
Este   o   altă  reprezentare   a   zeiţei,   complet   goală  de data  aceasta. Ea se înclină,  ca  vestita  Afrodita din Cnidos, creaţia lui Praxitele (vezi  Civil., gr., ii. 203), pentru a-şi  scoate ultimele  obiecte de îmbrăcăminte înainte   de   a   intra   în   baie.   Dar   sculptorul   a   av-vu grijă  să  trateze  acest  motiv  cunoscut  cu variaţii »"> atitudine.  Pe  de  altă  parte,  nudul  este  redat  cu o supleţe  ce subliniază  senzualitatea: s-a vorbit  de u-1 gust   rococo.   Opera,   sau   originalul   din   care   der^a. ar   putea   data  din   secolul  II   (Paris,   colecţie  P?-rU" euiară).
224. Negru mînînd un cal
Acest relief attic de mari dimensiuni (calul ^c mărime naturală) este realizat pe două P^lC1 ^;, marmură alăturate: el făcea parte din cadrul ^^ tectural mai \rast al unui monument despre nu se ştie nimic. Un rîndaş struneşte un ca t şi tern j c si nărăvaş avînd, în loc de barnasarnen ^ cergă de şa, blana unei fiare. Ti'ăsăturHe rm
ii c
.ii sînt foarte accentuate: faţa negroidă, părul creţ. noera e datată cu oarecare probabilitate la sfârşitul secolului IV  şi  începutul secolului  III  (Atena, Mu-feul Naţional). •>?5. Sclav ducînd un pachet
Tn. personaj grotesc, învesmântat ou o pînză in ju-•ul şoldurilor, duce într-o mînă o amforă, iar fel cealaltă o cană, în 'timp ce pe spate poartă un coş mare a cărui toartă si-a trecut-o peste piept. Tră­săturile grosolane ale feţei, statura îndesată şi bon-doacă şi pîntecul mare îl fac să semene cu un per­sonaj de comedie (Londra, British Museum).
226. Sclav grotesc
In această statuetă de lut provenind din Pergam si datînd din secol'ul II sau I, modelorului i-a plăcut să sublinieze aspectele ridicole ale personajului: sta­tură costelivă, picioare subţiri, stîngăcia atitudinii, faţa stupidă cu trăsături fără graţie, veşmîntul exo­tic (cămeşoi cusut cu mîneci scurte şi pantaloni scurţi ce nu se văd). Bărbatul este încoronat cu iederă (secolul II sau I) (Muzeul Luvru).
227 şi 228. Cap şi tors de femeie groteşti
Atelierele din Smirna au produs numeroase piese de un reali&m exacerbat: feţe cu trăsături deformate, ca aceea din ii. 227, care -exprimă durerea sau pros­tia; corpul, de un realism crud, ca în U. 228, cu sinii atîrnînd, cu pîntecul umflat. Specialiştii se în­treabă asupra motivelor care au dus la înmulţirea acestor imagini diforme: este vorba de simplul gust al pitorescului care duce la caricatură sau mai de­grabă de curiozitatea medicală cărora îi place să reproducă, la nevoie exagerîndu-le, diformităţile na­turale. întrebarea n-a primit încă răspuns (Muzeul Luvru).
229 şi 230. Pergam: friza lui Telefos
Friza împodobea faţa interioară a zidului ce încon­jura pe trei laturi mârâie altar al lui Zeus, deasu-Pra temeliei care-1 susţinea. Subiectul era legenda in1 Ielefo.s' &ul lui Herâkles, care, născut la Tegeea, -!t Cac*'ia' sosise în Misia, provincia în care se .\a „ Pergamul, pentru a ajunge rege: temă di-religioasă totodată. Plăcile descoperite utilate. dar lasă să apară totuşi carac-°Per.ei' narativă şi anecdotică, împărţită în ^aPuse, fără separare materială (aşa-pe ţ,             „continuu'" care va triumfa mai tîrziu
ţie car rlelcl i^oriate sau sarcofage), cu o compozi-taiâ (if ^s^ liberă o bună parte din înălţimea to­sî ' ^ pentru a da impresia de spaţiu si, în CU- intr°ducerea unor elemente de arhitectură (ii. 230). Atitudinile sînt mai puţin însu-
sînt terul
lleţite decit în marea friză ale căi'ei surse de I14aij, raţie   sînt   cu   totul   diferite.   Telefia   este   totodată clasică   şi   novatoare   prin   spirit   (Benlin,   Staatlicbe Museen).
231. Pergam: Gigantomahia
La  baza   zidului   care   forma   soclul   sub   altarul  \^-. Zeus si colonada sa se afla o altă friză,  de dirnen,l si<uni   mai   mari   decît   Telefia   şi   cu   un   relief   rnul* rnai  puternic.  Ea desfăşura episoadele  succesive  ai'e Gigantomiahiei,    lupta     zeilor    cu    uriaşii,    giganţi; monştri  născuţi   de Pămînt,  care  aveau  corp  de o ni şi   picioare   în   formă   de   şarpe.   Temă   trjadiţioniaiă slăvind victoria Olimpienilor  asupra adversarilor lor şi a ordinii asupra   haosului.   Meşterul   care   a   con, ceput friza diin Pergam avea un adevărat spirit ba­roc,   a   cărui   imaginaţie   împinge   pînă   la   paroxism intensitatea   formelor,   violenţa   gesturilor   şi   vioicru-nea   sentimentelor.   In   imagine   apare   duelul   inegal       j dintre   Atena   şi   adversarul   său   înaripat   Alcyoneus,       ! pe   care  ea  1-a   luat   de  păr   si   care   se   prăvale  in timp   ce   o   Victorie,   în   dreapta,   încoronează   zeiţa m-umfătoane,   iar   Pământul   —   Gea,   mama   uriaşi­lor — se  iveşte din sol pentru  a adresa Atenei un zadarnic gest  de  rugă.  Contrastul ou  atmosfera cal­mă a Telefiei   este   izbitor   (Berlin,   St'aatliche   Mu­seen}.
232. Electra întîmpinîndu-1 pe Oreste Grup   statuar  semnat  de  Menelaos   (secolul  I   î.e.n.), reprezentativ   pentru   arta   sculptorilor   academici  si pastişori   ca  Pasitcles,   Arcesilaos   sau  Stefanos.  Mo­delele   sînt  împrumutate   din   tradiţia   marilor   maeş­tri,  compoziţia este  teatrală,  rece  si  puţin  naturală, execuţia  abiilă,   dar  fără  viaţă,  întîlnirea  dintre  fra­tele şi sora mai mare are o notă  de afectare: scena este   jucată   de   actori   si   nu  trăită.   Feţele   sînt  reci, forma este  tratată  cu  o  perfecţiune  glacială. Coafu-      ' rile  seamănă  cu  nişte  peruci   si  drapai ele  par  a fi din   ceară,   în   atelierele   care   realizează   astfel   de opere   domneşte   academismul   (Roma,   Muzeul   Ter-melor).                         ,
233. Delos: cap din palestră
Un  bronz   plin  de   viaţă,  care   a  păstrat   ochii  cun stidă   albă   şi   pietre   colorate.   Arta   portretului  _^ menţinea toată  vigoarea  creatoare  la  sfîrşitud aces­tui  secol  II.  Capul  a fost  descoperit în palestra o granit  (vezi  f i g.  24, p. 435), de unde şi numele su care  e  desemnat  (Atena,  Muzeul Naţional).
234. Herakîes
Teracotă  de mare  valoare,  clar  inspirată  de  un ,^', del   al   marii   sculpturi,   ca   multe   statuete,   ceff  ^e 2 din   Smirna.   Faţa   patetică,   cu   fruntea   brăzca^a
cută profundă orizontală, este cea a unui erou care meditează ?a încercările şi suferinţele desti­nului său, în spiritul luă Hereule Farnese (vezJi ii U237). clar avmd mai multă fineţe si spiritualitate. Opera provine din Smirna (Mu/euî L-uvru).
235. Micul jockey de la Arteinision
Un surprinzător monument, pe care tehnica mo­dernă 1-a salvat de două ori, mai întîi peseuindu-1 din mare lîngă capul Artemision, în nordul Eubeii, apoi, foarte recent, restaurînd cu măiestrie corpul cal'uiui, din care lipsea mult. Avem acum sub ochi statuia ecvestră din bronz pe care un proprietar a consaorat-o .pentru a aminti victoria calului său la jocuri. Calul este surprins în galop, în momentul în care se avîntă spre succes, împins de micul său jocfcey. Acesta din urmă este un copil, căci textele ne informează că la curse erau trimişi băieţi de vîrstă fragedă, fiind mai uşori. E vorba probabil de un sclav barbar dacă judecăm după faciesul ne­grecesc, pe care artistul 1-a redat cu grijă. Este in orice caz un profesionist, căci poartă pinteni. Rea­lism extrem si gust de a surprinde instantaneul: acestea sînt cele două tendinţe ale artei elenistice. Opera e datată în a doua jumătate a secolului II (Atena, Muzeul Naţional).
236. Poseidon Jameson
Statuetă din bronz de o rea.li/are superioară. Zeul cumpănea tridentul în aer, în mîna dreaptă, în timp ce în stînga strângea probabil capetele unui năvod. Forţa poruncitoare a gestului, concentrarea feţei, formele atletice ale corpului arată de minune autoritatea stăpînului mării. Ne si gîndim la fai­mosul vers: „Quos ego ..." al Jaii Vcrgiliu. Stilul ^te marcat de influenţa Gigantomahiei de la Per­iam (Muzeul Luvru).
237. Hercule Farnese
riJ^Î-^ vestită statuie  trece  drept copia  unei  capo-a lui  Ldslp,  fără ca atribuirea  să fie  sigură, se^ observă   gustul  baroc   în  exagerarea  for-Şi  în   concentrarea   puţin   teatrală   a   chipului, ^de ^încercările  pe care le-a  dus  la  bun  sfir-'uptele ce  se  ivesc  neîncetat,  Herakles  se suKcJma   în   măciuca   sa,   pe   care   si-a   fixat-o   sub
uDSUOara      TPi    i       «•        w   ...                  ,         '  ,             , w                     ,
ma   ,|    d-, hl lasă  sa-i atirne mîna dreapta  cu  pal-dine     ohisâ   f?i"?i   sprijină   stingă   pe   şolduri,   atitu-ş^t    naturală  şi  destinsă.  Dări eroul  nu este  înfăţi-°dihnă Z&*:   ^^  °   siTnP^   oprire,   nu   o   adevărată j.  arta o' ^- no^  încercări  se  vor  ivi.  Ca  întotdeauna f Kr«t.      SGt» se exprimă prin imagini (Neapole, Muzeul
238.  Boxeur              .
O superbă statuie de bronz reprezentînd un pugiHst aşezat, după luptă, cu mumie si pumnii încă înfăl s uraţi în fişii groase de piele care serveau drept mănuşi de box. Faţa poartă urmele loviturilor: nas spart, pleoape umflate. Frumos studiu pe viu (Ro­ma, Muzeul Termelor).
239.  Gladiatoi-ul Borghese
Marmura este semnată de Agasias din Eîes. Este copia unui bronz reprezentînd 'un luptător, în nu­ditatea specifică eroilor, care înfruntă un adversar plasat mai s-us decît el, probabil un călăreţ. Din scutul ţinut în braţul sting n-a mai rămas decît un fragment. Tratarea chipului si a corpului denotă cu­noaşterea profundă >a anatomiei („o precizie de ecorşeu11, cum s-a scris). Braţele si picioarele ocupă spaţiul în două direcţii perpendiculare: nu există o singură perspectivă a operei, ci trebuie privită din mai multe unghiuri pentru a fă apreciată pe deplin. După grafia semnăturii (plasată pe trunchiul de co­pac, adăugat de copist) se crede că Agasias a trăit la sfîrsitul secolului II sau începutul secolului l (Muzeul Luvru).
240.  Pela: mozaic semnat de Gnosis
Printre  mozaicurile  din Pela,  este  fără  îndoială cel mai   frumos,   wtît   prin  calitatea   scenei   centrale   (o vînătoare  de  cerb) cît şi  prin oca a chenarului lat (un foarte bogat vrei de acant, cu cîrcei, ornamente florale şi palmete în care artistul dovedeşte o inge­niozitate si xm simţ decorativ excepţionale). Totul e înconjurat de un şir de volute. Teserele nu sînt fo­losite;   apare   aici   motivul   valului   răsfrmt   din pie­tricele   mici   colorate  albe   si  negre   într-un  pat de ciment. Motivul central, "semnat mai  jos, în dreapta („Gnosis  a  făcut'1),  este  realizat  cu  rigoare.  Valoa­rea  plastică a corpurilor atletice,  tensiunea care se citeşte pe chipuri, arta cu oare este umplut tot JHW-ţiul (hlamidele, pălăria plutind în aer) denotă măies­tria si dau o idee despre ceea ce ar putea fi marea pictură   de   la   începutul   secoruthii   al   Itl-lea,   dup<* capodoperele lui Apeles si Protogenes.
241.  Nunta Aldobrandini
Imagine de ansamblu a picturii murale al cărei c^ mentariu este prezentat în capitalul X. Se i"einar J de la stingă la dreapta, grupul mamei miresei. ^ cele două sclave; apoi grupul central, forma ^_ cele două femei îmbrăţişate (Afrodită şi tuiar ^. ţie) pe patul nupţial, însoţitoarea Afroditei îfl ga si Hymeneu aşezat jos la dreapta; în sfi1^1 ' ,*„. pul prietenelor miresei, in afara casei zeul Vatican).
242.  Scenă pastorală
Detaliu dintr-o frescă decorativă descoperită într-o vj]ă din Boscotrecase, din apropierea Pompeiului. Enaoi preferate peisajele făcute pentru a incinta ochiul şi sufletul, evocînd o iară de vis; elementele componente, foarte diverse, erau copacii, munţii, păstorii, sanctuarele rustice si statuile divinităţilor. Aici, sub ramurile unui copac, în mijlocul ofrande­lor agăţate pe un soclu sau pe o coloană, un păstor îşi păzeşte caprele. Pe un fundal de in un te si de verdeaţă, cu un x:id străpuns de ferestre şi crenelat, se înalţă, în dreapta, o construcţie rotunda, făjră deschizătură, cu acoperiş de ţiglă si un zid de care sint agăţate scuturi votive. Detalii rea/liste (ramu­rile copacului, caprele) redate sumar, intr-tm an­samblu a cărui compoziţie este plină de artifiiciu. Temă bucolică concepută pentru orăşenii rafinaţi, care ştiu că natura este populată eu zei (secol ud l î.e.n.) (Neapole, Muzeul Naţional).
243.  Cupa cu schelete
Două vase descoperite la Boscoreale, localitate de lîngă Pompei, sînt decorate cu o friză de schelete, pe care inscripţiile {formate din puncte marcate în cîmp) le identifică fiind ale unor poeţi sau filosofi. Pe ujiiui din paiharfi se afilâ Sofocle, poetul bucolic Moshios, stoicul Zenon şi Epicur. Pe celălalt, poetul Arhiloc cîntînd la liră (aici în dreapta), autorul de comedii Menandru (în mijloc) ţinînd întri-o mină o torţă, iar în ccaflaltă o mască de comedie (o altă mască se aifilă pe ţin scaune:!) şi, pe ceaialtă faţă a paharului, Euripide. Este o petrecere de literaţi: „Châar marii scriitori şi gînditoii sînt morţi; noi care i-^am citit, să ţinem minte si să bem!" Vesela somptuoasă servea la ospeţe. Ba reflectă gîndirea comună a oamenilor caj'e o foloseau: este epicureu s -rnul simplist al lui Horaţiu (Muzeul Luvru).
244. Bătălia lui Alexandru
Acest vestit mozaic împodobea pardoseala unei case Bogate, numită casa Faunului, la Pompei. Se recu-6 ?ici cu Probabilitate copia, fără îndoială fidelă, a unei compoziţii datînd de la înce-^^cii elenistice, în. tradiţia marii picturi ce a ^^âlii în care se remarcaseră mai mulţi ,greci din secolul IV: se pare că este tabloul tpia dat de regele Casandm lui Filoxenos din Ere-cel wl1 f^prezcntind. poti'ivit mărturiilor lui Pliniu :'Lupta lui -Alexandru cu Darius1'. Să fie
beia r e băfâlia de la Ipsos sau de cea de la Ar-(îrţpt xau®amela? Nu s-a stabHit încă precis şi. la ^^ ab°ri ^' aceii't hw™ contează mai puţin: scena tul celo ^ .^m:bolică în ce priveşte comportamen-r "°i regi. Unul atacă, în ^tînga, în frun-
tea   călăreţilor;   celălalt,  înspăimîntat,   în   carul   său face un gest de disperare în timp ce vizitiul, biciuie caii   pentru   a-A   scăpa   pe   suveraaiul   său   de   atacul macedonenilor. Fortuna a hotărît deja şi reiese  clar că  nici   batalioanele  persane,  nici   ameninţarea  suli­ţelor ridicate în sus de către duşmani  nu vor fi în stare   să-1   oprească.   Vioiciunea   atitudinilor,   exacti­tatea   pitorească   a   veşmintelor,   racursiurile   îndrăz­neţe,  efectele  de  virtuozitate  picturală  (persanul  ră­nit, în prim plan, a cărui faţă se reflectă în oglinda concavă   a   scutului),   totul   denotă   măiestria   şi   ge­niul creator al unui mare artist,  pe care  priceperea mozaicarului   n^a   mlcsorat-o   deloc   copiind-o   (Nea-pole, Muzeul Naţional). 245. Farul din Alexandria
In   săpăturile   efectuate   în   Afganistan,   la   Begram, de către arheologi francezi, înaintea celui  de-al doi­lea război  mondiat, s-a  descoperit,  laolaltă  cu  dife­rite   piese   importare   din   lumea   mediteraneană,   un vas  de  sticlă  decorat cu motive în  relief  foarte pu­ternic, care evocă portul din Alexandria. Pe o. parte sînt reprezentate trei  nave, pe cealaltă,  farul. Ca  şi pe   monede,  artistul   a  acordat   atenţie  bazei   monu­mentului, cu marele turn pătrat  ou ferestrele si te­rasa   sa,   la   colţurile   căruia   sînt   plasaţi   tritoni   (aii căror  tors  a dispărut).  Cele  două  etaje  de  sus sînt reduse la minimum: ele servesc de soclu statuie! lui Zeus   Soter,   în   picioare   si   supraveghind   portul,  în mina stingă ţine  un obiect lung şi  greu de  desl-uşit, probabil o torţă (Muzeul din Kabul).
246. Cap de atlet
Atelierele  din   Smirna  au  produs   şi   statuete  de  lut inspirate   din   modefele   marii   sculpturi.   Cea   înfăţi­şată  în  imagine trebuie să fi avut vreo  50  cm înăl­ţime cînd era întreagă. Ea reprezintă un tînăr atlet învingător  (pletele  scurte  sint  strînse  într-o bentiţă, însemnul  victoriei).  Stilul   evocă   operele   lui   Scopos — vestitul sculptor din secolul &l IV4ea — cu ochu profund adînciţi în orbite, ceea ce dă feţe;  o expre­sie  într-un fel  patetică.  Seamănă  totodată  cu  Hera-kles   culegînd   ană-rui!   Hesperidelor,   faimoasa   statuie de   bronz   descoperită   lingă   insuliţa   Anticitera. Aces^ academism  nu e lipsit de  forţă. Pentru a  imita ^' bine  bronzul   (pe  care   grecii- >nu-l   patinau,   P^s^sc du-i   cu   grijă   strălucirea   originală),   statueta   îus' "    —<-„   an.onba   deschisă   care   acoperea   cui
-/eul Luvru).
247. Vas cu războinici
Ceramica   elenistică
care prefera decorul pictat. Olarii foloseau de obi­cei, pentru a obţine aceste reliefuri, mulaje în care motivele erau imprimate 'separat cu ajutorul pon-soanelor, tehnică te a fost apoi larg răspîndită în Occident graţie ceramicii terra siyillata. Este cazul acestui ulcior de vin al cărui pîntece este decorat cu războinici în diferite atitudini, înfăţişaţi în nu­ditatea specifică eroilor. Stilul acestora este specific tradiţiei clasice si reproduce modele împrumutate din basoreliefurile din secolele al V-lca si al iV-lea. De remarcat uşorul decalaj în înălţime (sensibil rnai ales la linia solului) între personaje care trădează folosirea mai multor ponsoane separate. Dispunerea de ansamblu a acestei frize nu e lipsită de eleganţă. Forma vasului ane amploare. Ea imită vasele de metal: astfel, partea inferioară a toartei este deco­rată cu o mască de silen, cum se întîmpdă adesea pe cănile de bronz şi de argint. In sfîrşit, întregul vas e acoperit de o glazură ale cărei culori galben, verde, precum si reflexele evocă aspectul unui obiect de bronz care începe să capete patină (Mu­zeul Luvru).
248. Alexandru ţinînd fulgerul
Pictorii decoratori care au executat frescele caselor bogate din Pompei s-au inspirat adeseori din ope­rele celebre datorate marilor artişti elenistici. Ast­fel, un perete al casei Vettiilor îl înfăţişează pe Alexandru divinizat, care provine cu siguranţă din-tr-un model datînd chiar din vremea cuceritoru­lui: este vorba probabil de un tablou al vestitului pictor Apeles, păstrat în templul Artemidei din Efes, care-1 înfăţişa pe Alexandru purtînd fulgerul. De fapt, Alexandru apare aici aşezat, ca şi Zeus, pe un tron aurit cu braţele sculptate (în formă de sfincsi) si un spătar jos. Ca si Zeus. este înfăţişat *n seminuditate, partea de jos a corpului fiind în­văluită într-o mantie de purpură, în mîna dreaptă, ridicată, ţine un sceptru lung, iar în stînga, spriji­nită de coapsă, fulgerul, simbol specific zeului su-P^em, a^ cărui fiu Alexandru fusese proclamat de racolui lui Amon. încălţat în sandale, regele ţine c^Cloarele asex-ate pe un scăunel, aurit şi el. Faţa, Pieptănătura leonină, o aminteşte pe cea a iuî îuăitat-dru din Cirene (il- 13)> c® Aceeaşi privire pVov S- spre c€r- Execuţia, datorată unui meşter 'ncial, este desigur sumară. Dar fresca evocă amiITlită precizie aspectul de ansamblu al ca-rei marii picturi care contribuie la naşterea 2 l Iui Alexandru (Pompei, casa Vettiilor). 9- Peisaj urban
r
al
ion vila i;ui Fannius Synistor din rg ^in apropierea Pompeiuiui. Datată sfert al stecolului I î.e.n., ea evocă un
cartier bogat dintr-o cetate elenistică. Peisaj al Ur, ban apare încadrat între un, pilastru şi o coloană S'usţinmd o arhitravă, <eadru arhitectura1! pictat în, trompe-l'oeil, dar îngăduind să se imagineze cu pre, c'me -rolul primordial al culorii si decorului în arhi­tectura greacă. Edificiile, care sînt înghesuite unele într-altele, în deschizătura astfel amenajată „dincolo de zid'1, dau o idee exactă despre aspectul unui oraş al epocii, cu clădiri înşirate pe panta acropolei ia vîrful căreia se înalţă un sanctuar si un mare portic: aşa se întîmplâ, de exemplu, la Priene. sau la Pergam (vezi ii. 80 şi 95). In ciuda defectelor de perspectivă, ansamblul apare plăcut ochiului. De re­marcat abundenţa teraselor acoperite, a logiilor si balcoanelor. Cornişele si uşile ;sint bogat împodo­bite. Copaci, arbuşti, plante verzi contribuie ia des­tinderea celui care se plimbă. O statuie este ridicată pe o coloană. Un detaliu familiar: scara care duce la o uşă înaltă, în planul al doilea. Acest gen de imagini urbane, într-un .fel puţin stilizate, va ră-mîne în uz în tradiţia picturală pînă la arta bi/an-tină care îl va folosi sistematic si stereotip. Pictorii de icoane si mozaicarii vor transmite această amin­tire artiştilor Italieni din Evul Mediu (Neve York, Muzeul Metropolitan).
250.  Statuetă de Tanagra cu evantai
Teracotă din secolul al Ill-lea. Drapată elegant, dar fără stridenţă, în ampla sa mantie de plimbare, tî-năra ţine în mîna dreaptă un evantai în formă de inimă. Valoare plastică dată de marile cute oblice ale drapajului contrastînd ou liniile verticale ale rochiei, însufleţită de piciorul drept care ridică în sus tivul. Există mult rafinament în aceste calcule, care denotă în operele minore aceleaşi căutări ca şi în marea sculptură. Totuşi, teracotele prezintă pentru noi un dublu avantaj: ele sînt adesea mai bine conservate si, în phus, au păstrat uneori, ca şi aici, urme apreciabile ale policromiei originale, în timp ce statuile de .marmură, în general foarte mu­tilate, si-au pierdut si culorile care le însufleţeau. Aşadar, prin intermediul acestor mici capodopere ale coroplastllor ne putem imagina >m:ai bine aspec­tul real al' creaţiilor marilor artişti (Muzeul Luvfu).
251.  Cântar os policrom
Olarul elenistic a folosit pentru -acest vas o t^?!11^ pe care ceramica clasică o rezerva unei eategoru obiecte bine delimitată, cea a lekyteîor funerare *^ tice cu fond alb.  Forma vasului este imitată div^ot după modele metalice. Este un cantaros, vas de «<•-^ cu două mari toarte opuse. 9e folosea îndeoset» cultul lui Dionysos. Vasul întreg a fost introdas ^. tr-o baie care 1-a acoperit cu  o  angobă  alba,    _^ puţin rezistentă doeîjt firnisul n®gru folosit de
din epoca clasică. Pe această angobă decorul policrom a fost aplicat cu pensula. Pe fiecare faţă, cîte un singur personaj: pe o parte, un tînăr ţinînd o torţă si un obiect in formă de disc; pe cealaltă, 0 femeie ţinînd o casetă si o oglindă. Tînărul, cu capul gol, are o hlamidă aruncată pe umeri. Torţa aprinsă pe care o ţine în mîna dreaptă face proba­bil aluzie la cursa cu torţe, sau lampadodromia, care era practicată de efebi la Atena si în alte ce­tăţi. Se pare că are o bandulieră de-a lungul piep­tului. In acest caz, obiectul în formă de disc, pe care 11 ţine agăţat de mîna stingă, ar putea fi un mic scut. Intr-adevăr, la lampadodromii se alerga uneori înarmat. Tînărul este probabil un învingă­tor care, după sosire, îşi pune scutul si-si ia hla­mida, dar păstrează încă torţa cu care a obţinut victoria. In ciuda stării deteriorate a obiectului, se distinge încă folosirea culorilor variate: rosu-ocru (pentru păr), grirbleu, verde (pentru palmetele de sub toarte). Sub buza vasului, o linie de ove (Mu­zeul Duv.ru).
252. Vas în stilul numit Gnatia
Ceramica, fabricată în. ApuMa, în partea Italiei me­ridionale mărginită de Marea Adriatică, a înflorit în ultimul sfert al secolului al IV-lea (vezi ii. 162—166). Ea se inspiră din tradiţia attică de la care împrumută calitatea remarcabilă a timişului negru (obţinut chiar din argilă, privi tr-un artificiu de ardere: vezi Civil, gr., p. 88 si urm.). Dar deco­rul, în ioc să fie rezervat mijlocului cîmpului ne­gru, e realizat pe fond negru cu pictură albă şi un mic număr de culori. Ornamentaţia rămîne so­bră: doar baghete clare pe gîtul vasului, subliniate âe un rînd de ove si un şir de puncte. Pe zona fi­gurativă, din nou ova si puncte albe. Incadrînd scena principală, o ramură mare elegantă si suplă, cu spi­rale şi cîrcci. In sfîrşit, un singur personaj, realizat *n culori deschise pe fond întunecat: o Victorie pe un car tras de două lebede, temă graţioasă si aeria-na. pe care pictorul o deponderează si mai mult reprezentînd carul mai mic decît în realitate (Mu­zeul Luvru).
2o3. Natură moartă cu peşti
al ^ele din Pompei, decorurile murale numite din s *>^ie.a stil, specifice celei dera doua jumătăţi a T î>e-n" sînt treptat înlocuite de mici com-
-iţu realizate pe panouri dreptunghiulare ce se ţaţe'9-* ^ ;perete (uneori între voleuri deschise pic-tiir ln tro^pe-l'oeiî) şi al căror subiect era o na-
maartă: fructe, animal domestic  (pisică),  vînat, care'nCO|'  ^ mai  aies  '&&&-  Aceste  teme   culinare, ha ChtS^Urează taWoMrAle ptctorUor olandezi si ale anâl^, sînt viguros  ti^atate,  cu o m-are măies-
trie în redarea realităţii cotidiene. Un ihtiolog nr recunoaşte fără efort diferitele specii de peşti r'e^ prezentaţi aici, unii puşi m grămadă pe etajere" alţii agăţaţi pe perete. O sepie si o scoică mare completează imaginea peştelui ce se va servi ia masă. Pictorului grec Peiraeos i se atribuia desco­perirea acestui tip de compoziţii decorative care nu aveau alt scop clocit să placă ochiului si să incinte sufletul. Ele i-au inspirat şi pe mozaicari (Neapole Muzeul Naţional). 254. Cană cu frunze de viţă
Vasul  are  o  formă  folosită   cu   predilecţie   de  olarii elenistici: aceea a burdufuiui sau askon (vezi ii. 166). Decorul   m   relief   este   alcătuit   din   ramuri   de   viţă: el  se  potriveşte  foarte  bine  cu forma  particulară' a acestui ulcior de vin. Glazura de un verde ^trăluci-tor   si   galben   cu   care   este   acoperit   vasul,   de   fapt un   fel   de  faianţă,   tehnică   bine   cunoscută   încă  de vechii   egipteni.   Toarta   răsucită   şi   desenul   elemen­telor   relevă   imitarea   modelelor   metalice,   iar   deco­rul în relief trimite la motivele realizate  au repaus-se de pe paharele de argint descoperite în tezaurele de la Roseoreale,  de la  Berthouville  sau  Hildesheim. Reiese şi  de aici  că obiectele de ceramică mai puţin costisitoare  ie  înlocuiesc  pe  cele  de  argintărie  (Mu­zeul L>uvru).
255. Pan
Detadiu   dintr-o   frescă   din   Pompei,   aparţimnd   pe-rioadei   numită   a   celui   de-al   doilea   stil,   adică  pri­mului   sfert  al  secolului  I   e.n.  Este   o   scenă   rustică în  cadrul  căreia  zeul  Pan,  cu  fluierul  său,  e  aşezat între  Nimfe,  dintre  care  una  cîntă  la  chitară.  Com­poziţia este simplă si luminoasă. Pan este schiţat cu multă   siguranţă   de   un   meşter   priceput   care-i   cu­noaşte  pe clasici. Totodată oferă un bun  exemplu al tehnicii   pictorilor   elenistici,   care.  se   menţinuse   în atelierele   pompeiene:   priceperea   de   a   sugera  volu­mele   cu   minimum   de   mijloace;   reflexe   luminoase plasate   cu   siguranţă   pe   pielea   bronzată;   expresie vie   a   privirii   oblice.   Conturul   e   realizat   din _ 1-inu mari, fără atenţie La detaliu, aşa cum  se obişnuia m cazul   unei  fresce  decorative.  Există   însă  muCtă  &\~ mitate   în   execuţie.   Figura   zeului    este   tinereasca. doar   coarnelle   de   ţap   îl   arată   drept   Pan.   Dintr-o operă    ca    aceasta,   tocmai    datorită    caracterului   ^ academic,   iese   în   evidenţă   înalta   calitate   a   mode­lelor   greceşti   din   care   se   inspiră   (Neapole,   Muze-1' Naţional.
256. Cvadrigă
Spre sfîr.şitul secolului al -IV-lea sau începutul ce^ de-al. III-lea, mormîntul cu cupolă în care el"a ria) mormintat un principe trac, la Kazanlîk (Bulg
aua  ~-  ~ f
gustarea, înconjurai  ut   ^^j,^,...   ,..   .v •c1 ave  (la stingă),  care  aduce stăpînei  sale   un   şer-s i. bleu, înaintează o cvadrigă de curse, văzută din \ofil» care este elementul cel mai reuşit al  ansam­blului'.   Cei   doi   cai   din   faţă   rămîn   liniştiţi   în   jug, timp ce caii de pe margine, mai liberi, freamătă. Hamurile   sînt   împodobite   cu   falere   şi   pandantive. ţjn  vizitiu  cu  biciul  în  mină   ţine  pe  loc   unul   din caii   nerăbdători.   Coşul   uşor   al   carului,   împodobit cu împletituri vegetale, apare în perspectivă în  spa­tele crupelor atelajului, in partea de sus a frizei, ro­zele alternează cu bucrane pe o arhitravă cu trei fas­cii, iinitînd un epistil ionic, avînd în partea de sus un ornament în formă de inimă. Deasupra frizei cu per­sonaje, o linie  de  ove  sub  dentiouli.  Decorul  pictat se inspiră,  după cum  se vede,  dintr-un  decor  arhi-tecturail, ceea ce permite să se ymagineae efectul  pe care4 produceau aceste  motive  în  edificiile  în care, aidoma   sculpturilor,   ele   erau   mereu   însufleţite   de culori vii.
257. Scenă de teatru
în   casa   numită   „a   lui   Cicero"   de   la   Pompei   s-au descoperit  două mici  panouri  cu mozaic pavimental, realizate   cu   o   tehnică   foarte   rafinată,   semnate   de mozaicarul   Dioscurides   din   Samos.   Grafia   inscrip­ţiei indică  secolul  al  II-lea î.e.n.,  adică  epoca  celor mai  frumoase   mozaicuri   din   Delos.   Subiectele   sînt împrumutate,  cum   s-a   arătat   recent,   din  două   co­medii de Menandru (vezi ii. 209). Aici  avem o scenă din   piesa    intitulată    „Posedata"    (Theophoroumene). In  acţiune   intervin   muzicanţi   care   cîntă   în   public în  cinstea   Cibelei,   Mama   Zeilor.   In   faţa   zidului   şi a uşii  unei  case,  o   cîntăreaţă   din  flaut  (instrument cu membrană numit aulos) este însoţită de un copil >re  suflă   dintr-un  corn,   în   timp   ce   în  prim   plan >i bărbaţi  în  vesmînt  asiatic  (ei  poartă  sub  tunica <-'u mîneci scurte un fel  de maiou) ritmează  muzica, unul  cu   mici   ţimbale,   celălalt   cu   un   mare   tympa-non,  executând   am   dans   ritual.   Decorul   sugerează clar  prosceniul    teatrului   si    artistul   a    reprezentat întocmai  măştile  comice  purtate   de -actori   (Neapole. Muzeul Naţional). 2a8- Nunta Aldobrandini (detaliu)
Part
I0a centrală  a marelui  tablou,  al  cărui ansamblu ^s e   Prezentat   în   ii.   241.   Pentru   comentariu   amă-^unţrt,    vezi    p.    r^2.    Patul    conjugal    (o    frumoasă în      -       natură   moartă)   ocupă   centrul   compoziţiei. 5 ^   stlRSa,   Afnfvclita,   aşezată   pe   pat,   o   încurajează "atuieşte pe tînăra soţie, acoperită  încă în vă-
. j r-mtă In dreapta, pe prag» lurile vesmintului de mmi^ ^ căsătorici, aşteaptă, Hymeneu, divinitatea aic^ momentul in care va
plivind *PF%^dŁiai&l   soţ.   -   «^   «^   ** merge   sa-    caute   pe     ^   Q
Ui      ii»      v.mv       vet
privind spre  ^  """"«nărui   soţ.   ţii   este   gata   sa merge   să-1   caute   pe^   tinar          ^            expresiva,
alerge.   Atitudinea^ *creatiite  sculptorului  Lisip este  inspirata   d reci (Roma, Muzeul Vatican).
TABEL    CRONOLOGIC
INDICE DOCUMENTAR .
BIBLIOGRAFIE
LISTA FIGURILOR  DIN   TEXT
LISTA   ILUSTRAŢIILOR
'.H 11")
15»"»
ir>4
 
Comments