Datorita prezentei Nadiei Comaneci in Canada, in dialectul quebecois exista un cuvint nou Nadiesc care inseamna superlativul absolut al frumosului, al grafiei, gingasiei, preciziei, egaland perfectiunea, atingand sublimul artei. In fiecare dintre voi exista o Nadie, trebuie descoperit doar secretul prin care veti putea obtine mari succese, care consta, de fapt, in munca, perseverenta, darzenie si foarte multa vointa.
Termenul de gimnastica vine de la cuvaintul grecesc gymnos care inseamna gol, dezbracat, deoarece grecii executau exercitiile fizice in palestrele si gimnaziile lor, fara imbracaminte.

Parcurgand treptele de evolutie ale societatii, gimnastica s-a confundat cu educatia fizica si a evoluat din timpurile cele mai indepartate si pana in zilele noastre.

Astfel, egiptenii preconizau o educatie fizica armonioasa, pentru formarea multilaterala a omului, prin practicarea exercitiilor fizice, a muzicii si a dansului; hindusii dadeau o deosebita importanta exercitiilor fizice avand un sistem de gimnastica si educatie fizica denumit Pranaiama.

La chinezi gasim un sistem de gimnastica respiratorie recomandat ca mijloc de aparare a organismului impotriva imbolnavirilor, creat de medicul Kong Fu. Poporul care a acordat insa cea mai mare importanta exercitiilor fizice este cel grec.

El a creat cuvantul gimnastica pentru a da un nume generic totalitatii exercitiilor fizice practicate in scopul de a contribui la intretinerea sanatatii, la intarirea corpului si la infrumusetarea vietii spirituale. In conceptia lor au existat trei laturi: igienica, militara si armonica. Latura militara a fost fundamentata si practicata de catre spartani, iar latura idealului armonic de atenieni.

In sec. XVII apar scoli si sisteme de gimnastica. Cel care a inventat aparatele de gimnastica a fost reprezentantul scolii vechi germane Frederic Ludwig, iar cel care a pus bazele sistemului de gimnastica suedeza a fost P.H. Ling.

La noi in fara se aminteste pentru prima data de introducerea gimnasticii ca materie de invatamant in a doua jumatate a secolului al-XVIII-lea la Scoala Domneasca de la St. Sava.

Una dintre figurile luminoase si sustinatorul gimnasticii lui Frederic Ludwig a fost Gheorghe Moceanu. In 1981 s-au implinit 110 ani de cand dascalul ardelean Gheorghe Moceanu - venit de la Cluj la Bucuresti - infiintase pe langa societatea Tirul, prima Scoala de gimnastica pentru scolari!

Astfel Gheorghe Moceanu (1835-1909) devine primul pedagog roman care a cautat sa introduca exercitiile fizice in activitatea elevilor. Iata cateva actiuni pentru care amintirea sa va ramane perena: la sugestia sa se legifereaza introducerea gimnasticii in armata; utilizeaza dansurile nafionale ca mijloace de educatie fizica; introduce (in 1864) gimnastica in licee ca obiect facultativ; scrie si publica (in 1869) prima Carte de gimnastica; initiaza gimnastica acrobatica; scrie o lucrare despre gimnastica feminina.

Ramurile gimnasticii
Dupa scopul urmarit si mijioacele specitice de practicare, gimnastica poate fi impartita in urmatoarete ramuri:
1. gimnastica elementara, care cuprinde:
- gimnastica de baza
- gimnastica igienica sau de inviorare
- gimnastica in productie
2. gimnastica ajutatoare, care cuprinde:
- gimnastica cu caracter de pregatire pentru alte discipline sportive
- gimnastica medicala;
3. gimnastica sportiva, care cuprinde probe:
- pentru femei
- pentru barbati
- gimnastica ritmica
- gimnastica acrobatica

Gimnastica de baza se adreseaza tuturor varstelor si se poate practica oriunde, chiar si acasa, cuprinzand exercitii simple, libere. Gimnastica igienica poate fi practicata de la orice varsta, pana la cea mai inaintata.

Exercitiile de gimnastica igienica executate dimineata au scopul de a trezi, de a inviora organismul, de aceea poarta denumirea si de gimnastica de inviorare.

Gimnastica in productie foloseste exercitiile de gimnastica in scopul de a intari sanatatea, de a inlatura oboseala si de a mari capacitatea de lucru.

Gimnastica ajutatoare pentru alte sporturi este reprezentata prin exercitiile imprumutate diferitelor sporturi sau jocuri sportive, ridicand calitativ valoarea pregatirii sportive.

Gimnastica medicala contribuie la refacerea capacitatii de munca a organismului in urma unor accidente survenite sau a imbolnavirii organismului. De asemenea ea mai contribuie la corectarea unor deficiente fizice sau vicii de atitudine, adresandu-se deci numai unei categorii de copii, tineri si adulti.

Gimnastica sportiva este ramura gimnasticii cu caracter competitiv, desfasurata pe baza unui program de exercitii diferentiate pe categorii de virsta, sex si valoare, in vederea ridicarii maiestriei sportive.

Aceasta disciplina sportiva presupune o pregatire speciala, datorita aparatelor care, fiecare dintre ele avand caracteristici deosebite, ofera posibilitatea de a transforma exercitiul respectiv intr-un minunat spectacol.

Gimnastica sportiva se poate practica de la varsta de 5-6 ani, iar rezultatele se pot culege dupa cel putin 6-7 ani de munca, asa cum dealtfel s-a petrecut si cu Nadia Comaneci si cu ceilalti gimnasti de valoare, fete si baieti.

Aparatele folosite sau probele in gimnastica sportiva pentru fete sunt: paralelele inegale, barna, solul si calul pentru sarituri. Pentru baieti paralele egale, calul cu manere, inelele, solul, bara fixa si calul pentru sarituri.

La concursuri exercitiile la aceste aparate se impart in doua categorii:
- exercitii impuse sau obligatorii, care sunt alcatuite de Federatia de Gimnastica pentru toate aparatele si toate categoriile de varsta, sex si clasificare sportiva, concurentii avand obligativitatea sa le execute in concurs;
- exercitii liber alese, care, spre deosebire de cele obligatorii, sunt compuse de concurenti si antrenorii lor,
in concordanta cu cerintele stabilite de Federatia de gimnastica.

Atat exercitiile libere cat si cele impuse sunt apreciate in timpul concursului de catre arbitri. Ei urmaresc modul de executie, gradul de dificultate si originalitate a elementelor pe care le contin, precum si valoarea artistica a combinatiilor, a legaturilor dintre elementele care formeaza exercitiul respectiv.

Valoarea exercitiilor se apreciaza in note de la 0 la 10 ultima fiind nota maxima din care arbitrii scad suma greselilor comise de concurent in proba respective, luandu-se in consideratie si zecimalele; apoi se arata nota acordata pentru executie.

La fiecare aparat exista o brigada de arbitri, compusa din cate 4 arbitri si un arbitru principal, iar nota acordata este constituita din media celor patru note. Nota maxima s-a acordat pentru prima data in istoria gimnasticii la J.O. de la Montreal, unde micuta noastra Nadia a obtinut 3 medalii de aur (individual compus, barna, paralele inegale) si 5 note de 10 (tehnicienii de la calculatoarele electronice nefiind pregatiti sa exprime nota maxima, deoarece niciodata nu s-a mai intimplat acest lucru, au fost nevoiti sa arate nota 1,00). La J.O. de la Moscova (1980) a cucerit medalia de aur la barna si sol.

Gimnastica ritmica moderna, sau artistica dupa cum era denumita mai demult, este o alta ramura a gimnasticii sportive, dar cu caracter pur. Ea si-a facut loc pe taramul competitional mult mai tirziu decat gimnastica sportiva la aparate. Pentru prima data s-au alcatuit regulamente de concurs, categorii si programe de concurs in Uniunea Sovietica.

La noi in tara s-a initiat primul concurs in anul 1956. Apoi s-a extins, a devenit o ramura de sine statatoare, cu concursuri interne si internationale si regulamente intocmite de Federatia de specialitate. Ca si la gimnastica sportiva, exercitiile sunt impuse si liber alese.

Aparatele folosite sunt obiecte portative, iar exercitiile alcatuite pot fi libere fara sau cu obiect portativ. Acestea sint: mingea, cercul.coarda, panglica, esarfa.O importanta deosebita o are acompaniamentul muzical, toate exercitiile si miscarile trebuind sa fie in concordanta cu caracterul si ritmul muzicii.

Sursa: www.sportbiz.ro





Linkuri:
[Regulament Fotbal] [Regulament Box][Regulament Volei] [Regulament Ruiby] [Regulament tenis de camp]
[Regulament tenis de masa] [Regulament Canotaj] [Regulament Handball] [Regulament Baschet]