Istoria Luncaniului

     După capitularea garnizoanei otomane din Timişoara la 13 octombrie 1716 în faţa prinţului Eugeniu de Savoya, Banatul ajunge în stăpânirea Imperiului Habsburgic, fapt consfinţit prin Pacea de la Passarowitz (1718). Banatul este organizat ca domeniu al coroanei imperiale, cu administraţie militară, înlocuită la 29 septembrie 1751 cu una civilă.

     Prin organizarea din 21 noiembrie 1716 Banatul era împărţit în 12 districte, satele din actuala comună făceau parte din districtul Făget. În 1719 numărul districtelor se reduce la 11, districtul Făget intră în districtul Lugoj. Prin noua organizare din anul 1726 cele 11 districte care rămân neschimbate până în 1778, sunt împărţite în cercuri (process). Districtul Lugoj are 91 de sate şi patru cercuri: Lugojel, Făget,Luncani, Sărăzani.

     Aşa cum s-a arătat mai sus, informaţii despre Luncani avem din dania regală din 22 septembrie 1365 când este menţionată aşezarea Padushausa (satul Muntele Padeş). La sfârşitul secolului al XVI-lea este amintit cu numele de Lunca. În conscrierea din 1690/1700 se găseşte sub numele de Lunkany. La început localitatea a existat pe deal, pe locul Luncaniului de Sus de astăzi. Prin construirea în anul 1734 a unui furnal pentru topit metale şi exploatarea minelor de fier, locuitorii încep să se aşeze pe valea râului Bega formând satul Luncanii de Jos. Aici exista şi un oficiu miner precum şi administraţia austriacă a cercului Luncani (1778). Pe la 1840 turnătoria de fier exista aproape de vărsarea pârâului Topla în râul Bega. În timpul revoluţiei de la 1848 întreprinderea a avut ca proprietar familia Hoffman şi Madarspach, apoi în 1857 este vândută baronului Ludovic Haber şi principelui de Fürstenberg, care în 1860 au vândut-o unei societăţi miniere din Braşov. Pe la 1734 existau în Luncai instalaţii balneo-climatice de hidroterapie (folosind probabil apa caldă a pârâului Topla) care din cauze necunoscute au fost abandonate.

     În anul 1775 în Banat se desfiinţează districtele şi se înfiinţează patru cercuri (kreise) conduse de către un căpitan. Satele actualei comune Tomeşti erau incluse în cercul Lugoj. În anul 1778 se pune în practică decizia de anexare a Banatului central şi de nord la regatul ungar. Noua organizare constă în împărţirea Banatului în trei comitate: Timiş, Torontal şi Caraş. Comuna de astăzi Tomeşti aparţinea comitatului Caraş. Se instituie registrele matricole de evidenţă a stării civile pentru naşteri şi decese.

În anii 1784 – 1787 se desfăşoară primul recensământ din Banat. Administraţia centralizată a introdus noi impozite populaţiei dar şi o orientare spre modernizare.

În anii 1857 – 1859 se alcătuiesc cărţi funciare şi foile cadastrale.

Legislaţia adoptată după realizarea regimului dualist austro-ungar (1867) este discriminatorie din punct de vedere naţional. În decembrie 1868 este adoptată legea serviciului militar obligatoriu, care prevedea executarea a trei ani de serviciu activ şi a altora nouă în rezervă.

Pe data de 4 ianuarie 1881 se constituie comitatul Caraş-Severin cu reşedinţa la Lugoj şi plasa Făget de care aparţinea şi actuala comună Tomeşti. În anul 1898 se deschide traficul pe linia ferată Lugoj-Făget-Ilia, cu câte două trenuri pe zi.

Primul război mondial (1914 – 1918) aduce noi suferinţe populaţiei. Bărbaţii participă în cadrul armatei austro-ungare la luptele de pe fronturile din Galiţia şi Italia unde mulţi îşi pierd viaţa sau sunt luaţi prizonieri.

    La 8 mai 1918 se instaurează administraţia românească în judeţul Caraş Severin cu reşedinţa la Lugoj, prefect Gheorghe Dobrin.

Prin aplicarea reformei agrare din anul 1921 au fost expropriate 280 ha de la proprietarul Berger şi împărţite locuitorilor comunei Tomeşti, contra cost, câte 1,16 ha de fiecare. S-a trecut la defrişarea şi transformarea acestora în terenuri agricole. Trebuie remarcat că până în anul 1921 locuitorii satului Tomeşti nu deţineau terenuri agricole, ei fiind lucrători la carierele de nisip sau piatră, vărării, căruţaşi şi tăietori de lemne.

Rezultatul celui de-al doilea război mondial pentru România, a fost instaurarea, sub presiunea trupelor sovietice de ocupaţie, a regimului comunist. Nemulţumirea populaţiei comunei faţă de regimul totalitar comunist s-a concretizat în constituirea unei grupe de rezistenţă armată. Grupul era compus din: Seleşan Ioan (Iustin) şi Bucur Antanas (Crainer) din Tomeşti, Strian Emilian (Macu) din Luncani, Strian Ion (Striin) din Româneşti. Ei făceau parte dintr-un grup mai mare condus de foşti ofiţeri ai armatei române din Deva fiind în legătură şi cu grupul de partizani din Munţii Banatului. Când erau căutaţi de armată în perioada 1949 – 1950 se ascundeau în munţii Şasa Mare, Piciorul Caprii, Padeş, Rusca. Erau găzduiţi şi de unii locuitori ai zonei: Burger Iosif, Palconi din Luncani şi alţii, rudele lui Strian Ioan din Româneşti etc. Cei mai mulţi din cei care i-au ajutat au fost depistaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare iar „Şarpe” din Româneşti a fost împuşcat mortal. „Grupul a colaborat cu Steier Rudolf din Tomeşti. La presiunea organelor de securitate acesta a cedat şi a spus unde se aflau ascunşi în Tomeşti membrii grupului. Aceştia au reuşit cu mare greutate să iasă din încercuire. În anul 1950 toate grupurile de partizani s-au adunat în vârful Padeş. O parte au hotărât să rămână în ţară, printre care şi Strian Emilian (Macu) care ulterior a fost capturat şi condamnat, ceilalţi – Seleşan Ioan, Bucur Antanas etc. au trecut graniţa în Jugoslavia. Din lagăr au reuşit să evadeze ajungând în Franţa, unde se află şi în prezent”.

În anul 1921, comuna Tomeşti aparţinea de plasa Făget, judeţul Caraş-Severin. Din comuna Tomeşti făceau parte satele: Tomeşti, Baloşeşti, Goizeşti şi Jupâneşti. Satul Româneşti a aparţinut de comuna Curtea până în anul 1968. Localitatea Luncani este amintită ca reşedinţă de comună până în anul 1950, din acest an intrând în componenţa comunei Tomeşti.

Organizarea administrativă ca judeţ s-a menţinut până în 1950, când sunt constituite regiunile şi raioanele. Comuna făcea parte din raionul Făget, regiunea Timişoara.

În anul 1966 comuna făcea parte din regiunea Banat, raionul Făget şi avea în componenţă satele: Tomeşti, Baloşeşti, Colonia Fabricii, Luncanii de Jos, Luncanii de Sus.

Din anul 1968 se revine la organizarea în judeţe şi la instituţia Primăriei. Comuna aparţine judeţului Timiş şi are în componenţă localităţile: Tomeşti, Colonia Fabricii, Baloşeşti, Luncanii de Jos, Luncanii de Sus şi Româneşti.

Un eveniment tragic important pentru comună a avut loc pe data de 6 aprilie 2001 când în urma unor ploi puternice urmate de topirea zăpezii din Masivul Padeş şi Poiana Rusca, viitura venită pe râul Bega în jurul orelor 4,00 dimineaţa a produs mari pagube materiale pe întreg teritoriul comunei. La intrarea în Colonia Fabricii viitura a distrus cele trei corpuri de locuinţe înecând şi pe doi locatari Mihai Iulian şi Mihai Iuliana. Întreaga Colonie a fabricii a fost inundată şi datorită blocării cu lemnele aduse de viitură a digului de la intrarea în localitate, aceasta fiind izolată timp de două zile de exterior.

Postat în Monografia comunei. Abonează-te la comentariile acestui post