Bine aţi venit!‎ > ‎Gramatică‎ > ‎

Verbul - Prezent (Indicativ)

Verbul

Indicativ Prezent

Scurtă introducere in lumea gramaticii şi a verbelor

Atunci când vorbim in limba materna, în cazul nostru româna, o facem aproape mecanic, în sensul că nu ne gândim la ce timp să folosim un verb sau ce desinenţă să punem verbului respectiv sau cum se conjugă acesta.

Când invăţăm o limbă straină, suntem obligaţi, la început, să învăţăm şi să aplicăm, mai întâi in mod conştient iar apoi mecanic, regulile de gramatică ale limbii respective.

Verbul este una dintre cele două părţi de vorbire prezente în toate limbile (alături de substantiv) şi una dintre cele mai importante.

În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acţiune, ca de exemplu a alerga, a construi. Tot în categoria verbelor intră şi o serie de alte cuvinte care, deşi nu exprimă acţiunea propriu-zisă săvîrşită de subiect, din punct de vedere morfologic se comportă identic. Astfel există verbe care exprimă existenţa sau starea (a fi, a sta), recepţionarea pasivă a unei acţiuni exterioare (a primi, a auzi), o transformare (a creşte, a dispărea) etc.

O altă noţiune importantă legată de verb este conjugarea. Să luăm verbul “a fi”. “Eu sunt” este forma de persoana întâi (eu) la singular. Dacă vrem să ne referim la mai multe persoane spunem “noi suntem” care este forma de persoana întâi la plural. Trecerea de la o persoană la alta, de la un număr la altul a unui verb reprezintă conjugarea acestuia. Definiţia corectă a conjugării ar fi “Conjugarea este modificarea formei verbelor în funcţie de un anumit număr de categorii gramaticale”.

Să începem cu cele 2 verbe auxiliare fundamentale în limba italiană.


Verbele auxiliare “a fi” (essere) şi “a avea” (avere) la indicativ prezent.

Aceste 2 verbe (avere şi essere) sunt fundamentale pentru că intră şi în compoziţia altor timpuri (cum ar fi perfectul compus: eu am facut: io ho fatto).

Avere (=a avea)

Eu am

Io ho

Tu ai

Tu hai

El/ea are

Lui/lei ha

Noi avem

Noi abbiamo

Voi aveţi

Voi avete

Ei/ele au

Loro hanno


Essere (=a fi)

Eu sunt

Io sono

Tu eşti

Tu sei

El/ea este

Lui/lei è

Noi suntem

Noi siamo

Voi sunteţi

Voi siete

Ei/ele sunt

Loro sono


Conjugarea verbelor la prezent (indicativ)

Exista 2 tipuri de verbe: regulate (care se conjugă conform regulilor, adăugându-se desinenţele la rădăcina de infinitiv) şi neregulate care trebuie memorate ca atare pentru că nu sunt conjugate conform acestor reguli.


În limba italiana un verb regulat se conjuga astfel:

  • se ia forma de infinitiv a verbului – ex: cantare (a cânta), scrivere (a scrie), partire (a pleca).

  • se înlătură terminaţia specifică infinitivului: are (conjugarea I), ere (conjugarea a II-a) sau ire (conjugarea a III-a): cantare, scrivere, partire

  • la rădăcina rămasă dupa înlăturarea terminaţiei infinitivului se adaugă desinenţele specifice fiecărui timp:



TERMINAŢII VERBE – INDICATIV PREZENT

CONJ. I - ARE

CONJ. II - ERE

CONJ. III - IRE

Sg.

o

o

(isc) o

i

i

(isc) i

a

e

(isc) e

Pl.

iamo

iamo

iamo

ate

ete

ite

ano

ono

(isc) ono



Exemple:


Conjugarea I

Conjugarea a II-a

Conjugarea a III-a*

cantare

a cânta

scrivere

a scrie

partire

a pleca

Io canto

Eu cânt

Io scrivo

Eu scriu

Io parto

Eu plec

Tu canti

Tu cânţi

Tu scrivi

Tu scrii

Tu parti

Tu pleci

Lui/lei canta

El/ea cântă

Lui/lei scrive

El/ea scrie

Lui/lei parte

El/ea pleacă

Noi cantiamo

Noi cântăm

Noi scriviamo

Noi scriem

Noi partiamo

Noi plecăm

Voi cantate

Voi cântaţi

Voi scrivete

Voi scrieţi

Voi partite

Voi plecaţi

Loro cantano

Ei/ele cântă

Loro scrivono

Ei/ele scriu

Loro partono

Ei/ele pleacă


*Conjugarea a treia (verbele care se termină la infinitiv în “-ire”) are următoarea particularitate: o parte din aceste verbe se conjugă adăugând între rădăcină şi desinenţa specifică de conjugarea a treia grupul de litere “isc” (la toate persoanele singular şi la a treia plural). Aceste verbe se numesc incoative.

Exemple de verbe incoative:


CAPIRE = a întelege

FINIRE = a termina

AGIRE = a acţiona

COSTRUIRE = a construi

io capisco

Io finisco

Io agisco

Io costruisco

tu capisci

Tu finisci

Tu agisci

Tu costruisci

lui/lei capisce

Lui/lei finisce

Lui/lei agisce

Lui/lei costruisce

noi capiamo

Noi finiamo

Noi agiamo

Noi costruiamo

voi capite

Voi finite

Voi agite

Voi costruite

loro capiscono

Loro finiscono

Loro agiscono

Loro costruiscono





Comments