bizantin
 cuvant cantare icoana 
 liturghie

Site dedicat tuturor iubitorilor de muzica si valori bizantine, comori milenare ale Bisericii Ortodoxe Universale

 Muzica Psaltica - Studii si articole despre muzica bizantina 

NOU - Arhiva video

Lector univ. dr. Nicolae Gheorghita - Articole despre muzica primelor veacuri crestine

Arhid. Lector Univ. Dr. Gabriel - Constantin Oprea - Muzica bisericească în România

Lector Univ. Dr. Sabin Preda - Despre muzica psaltică în general şi despre felul în care s-a cântat şi se cânta ea la români.

Partituri  - aici puteti gasi diferite cantari sau carti pe notatie bizantina

Icoana Ortodoxa - in lucru

Cuvantul - Cuvantari, Flori alese cu folos duhovnicesc, Povete sfinte

NOU - Postul cel Mare - Alexander Schmemann

Cuviosul Paisie Aghioritul - buchet de cuvantari si scrieri

 

 


HRISTOS A ÎNVIAT!




PAŞTILE ÎN KOLUEZI (CONGO)



Hristos anesti - gherontissa Mariam Skorda:
Hristos a înviat - Psalții Patriarhiei Romane:
Download

Cuvant la Invierea Domnului de Sf. Ioan Gura de Aur
Cine sunt acei ce iubesc pe Dumnezeu din tot sufletul? 
Fie ca ei sa se bucure de aceasta mareata sarbatoare! 
Cine sunt acei ce slujesc Domnului cu credinta? 
Fie ca ei sa se veseleasca intru Domnul! 

Cine sunt aceia ce sunt vlaguiti de atata post? 
Acum isi vor primi rasplata mult dorita! 
Cei ce au muncit cu ravna inca din cel dintai ceas, 
Sa-si primeasca rasplata ce li se cuvine; 
Cel care a venit dupa al treilea ceas, 
Sa se bucure si acela de marea Sarbatoare! 
Si cel ce a venit dupa al saselea ceas, 
Sa nu se indoiasca; pentru ca nu va ramane pe dinafara! 
Iar cel ce a sosit in cel din urma ceas, 
Sa nu-i fie frica de intarzierea sa! 

Pentru ca Domnul este binevoitor si primeste si pe ultimul venit 
El da pace celui ce vine in ultima clipa 
asa cum da si celui ce a trudit din primul ceas. 
Unuia ii da, iar pe celalalt il indestuleaza. 
El pretuieste truda si saluta curajul. 
El onoreaza atat faptele cat si gandurile bune. 

Sa ne bucuram cu totii de bunavointa Domnului! 
Cel dintai si cel de pe urma sosit sa primeasca aceeasi rasplata; 
cel bogat si cel sarac sa se bucure deopotriva! 
Cel harnic dar si cel molcom sa sarbatoreasca aceasta sfanta zi! 

Cel ce a postit cat si cel ce nu a postit 
sa se bucure azi de Masa cea plina de bunatati! 
Mancati cu toti din vitelul cel gras! 
Sa nu ramana nimeni flamand. Sorbiti cu totii din paharul credintei. 
Bucurati-va de maretia bunatatii Sale! 

Nimeni sa nu fie trist pentru ca este sarac, 
pentru ca imparatia lui Dumnezeu ne-a fost dezvaluita! 
Sa nu fie nimeni abatut din cauza pacatelor sale; 
pentru ca iertarea ne-a venit din mormantul Domnului. 
Sa nu fie nimeni infricosat de moarte, 
pentru ca moartea Mantuitorului ne-a eliberat pe noi! 
El a calcat pe moarte si a invins-o. 

El a distrus taramul mortii cand a coborat in el; 
l-a bagat in spaima cand acela a incercat sa muste din carnea Sa. 
Asa a proorocit Isaia: 
"Tu iadule te-ai infricosat cand L-ai intalnit pe El". 

Iadul s-a infricosat pentru ca a fost invins. 
S-a infricosat pentru ca a fost facut de rusine. 
S-a inspaimantat pentru ca a fost distrus. 
S-a inspaimantat pentru ca i s-a luat puterea. 
S-a inspaimantat pentru ca este acum neputincios. 

Iadul a luat un trup si a descoperit pe Dumnezeu. 
A luat pamant si a descoperit Cer. 
A luat ce a vazut si a fost coplesit de ceea ce nu vazuse. 
O moarte, unde-ti mai este coasa? 
O iadule, unde iti mai sunt izbanzile? 

Hristos a inviat si tu moarte ti-ai pierdut puterea! 
Hristos a inviat si cei rai s-au prabusit! 
Hristos a inviat si ingerii se veselesc! 
Hristos a inviat si viata a invins moartea! 
Hristos a inviat cu moartea pre moarte calcand; 
Si celor din mormanturi viata le-a daruit! 

Ca Lui I se cuvine Gloria si Puterea acum si in vecii vecilor. 
Amin!


Coborarea la iad a Mantuitorului

Coborarea la iad a Mantuitorului are ca temei scripturistic marturia Sfantului Apostol Petru, care spune in prima sa epistola ca Hristos: "Omorat fiind cu trupul, dar viu facut cu duhul, cu care S-a coborat si a propovaduit si duhurilor tinute in inchisoare" (I Petru 3, 18-19). El afirma deci ca in rastimpul dintre moarte si inviere, cand trupul Sau zacea in mormant, Hristos a coborat cu sufletul Lui indumnezeit printre cei adormiti, tinuti pana atunci sub stapanirea celui rau, si le-a propovaduit cuvantul Evangheliei.

Sfantul Ioan Damaschin a subliniat ca, desi de vineri seara si pana in zorii zilei de duminica, sfantul trup al lui Iisus a ramas in mormant, in tot acest rastimp el a continuat sa fie unit ipostatic cu sufletul, coborat in locasul mortii, Dumnezeul neputand fi cir cumscris intr-un anumit spatiu si deci aflandu-Se simultan pretutindeni. Ipostasul Cuvantului asigura deci legatura dintre trup si suflet, chiar daca pentru un timp cele doua elemente componente ale Persoanei lui Hristos se aflau separate.

Cantarea din Liturghia ortodoxa exprima admirabil misterul mai pre sus de fire: "In mormant cu trupul si in iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, in rai cu talharul si pe scaun ai fost, Hristoase, cu Tatal si cu Duhul Sfant, toate umplandu-le Cela ce esti necuprins".

Un alt punct destul de nelamurit priveste locul unde a coborat Domnul. In Noul Testament nu este folosit un termen anume menit sa indice spa tiul spiritual unde a intrat Iisus, desi din prima epistola a Sfantului Petru rezulta ca era un loc de suferinta, unde duhurile erau tinute in inchisoare. Prima atestare textuala a coborarii la iad unde se foloseste cuvantul "iad" apare in Simbolul apostolic, cel mai vechi simbol crestin. Eventualele nelamuriri se ivesc tocmai in legatura cu termenul de "iad", care poate avea mai multe acceptii.

In perioada anterioara iconomiei evanghelice exista o singura sfera nediferentiata unde mergeau toti oamenii dupa moarte, indiferent de com portarea lor in viata. Este acel seol biblic, unde salasluiau sufletele celor adormiti, aflate sub stapanirea duhului celui rau si lipsite de mangaierea prezentei divine.

Cand se spune deci ca Iisus a coborat la iad nu trebuie sa se creada ca este vorba de gheena, adica de locul de osanda a celor pacatosi, ci pur si simplu de imparatia mortilor, unde zaceau dreptii si pacatosii.

Ca si printre ei vor fi existat diferite trepte, cei pacatosi fiind mai in cercati decat cei drepti, este posibil, dat toti de la Adam incoace se aflau sub povara aceluiasi blestem, de cand moartea patrunsese in lume si se interpusese intre om si Dumnezeu.

Hristos coboara pana la temelia zidirii, dar nu ca osandit, ci in chip de Dumnezeu, care vine sa aduca lumina in zonele cele mai intu necate ale creatiei. Daca coborarea la iad este o fapta prin care strabate puterea dumnezeiasca a lui Hristos, totusi, ea este si o dovada de smere nie si de dragoste. Ea constituie inceputul preamaririi, dar presupune to todata si un aspect chenotic. In primul rand pentru ca Hristos experiaza, cu intensitate unica, proprie numai Dumnezeului intrupat, scindarea pro priei Sale personalitati. Chiar daca ipostasul divin continua sa asigure legatura dintre trupul si sufletul Sau, acea disociere temporara a fiintei Sale, pe care nici nu ne-o putem inchipui, trebuie sa I se fi parut extrem de dureroasa. De la intrupare incoace, sudura dintre Logos si omul Iisus se realizase intr-un mod atat de desavarsit, incat despartirea sufletului de trup reprezenta pentru El o forma de existenta nedeplina.

Invierea si Inaltarea la cer a Domnului, cu trupul Sau indumnezeit, vor confirma aceasta, punand in lumina perenitatea unirii dintre Cuvant si natura umana, unire ce nu va mai putea fi nicicand desfacuta.
Coborarea la iad a presupus chenoza, adica umilire liber acceptata, si pentru ca Fiul a primit sa patrunda in acea lume a suferintei, zamislita de tragica noastra libertate, unde domnea spaima si intunericul. Cel plin de har pogoara intr-o zona spirituala supusa influentelor malefice, de unde Dumnezeu era absent. Se poate spune deci ca Hristos a parcurs, spre a ne mantui, toate etapele existentei umane, aflate sub osanda din pricina pacatului. El S-a solidarizat cu omul si in nastere, si in moarte, si in viata de dupa moarte. Dar dupa cum nasterea Sa fusese straina de pa cat, nici mormantul nu va pastra sfant trupul Sau si nici sufletul Sau nu va ramane in seol. Hristos coboara la iad spre a desfiinta aceasta forma de existenta si spre a sfarama puterea vrajmasului.

Natalia Manoilescu Dinu
Extras din lucrarea "Iisus Hristos Mantuitorul in lumina Sfintelor Evanghelii", Editura Bizantina - Pentru articolul integral - click www.crestinortodox.ro

Partituri noi




Multumita psaltului 
Virgil Nanu,
 acum sunt disponibile, pentru uzul tuturor iubitorilor de cantare cuviincioasa, partituri folositoare in multe slujbe, si care pana acum nu au o transcriere pe note potrivita. Dumnezeu sa ii inmulteasca darul si harul!












Scara.pdf(Filocalia IX)


 
"Frica este o insusire copilareasca pe care o manifesta sufletul imbatranit intru slava desarta. Frica este lipsa credintei aratata in asteptare plina de spaima a unor lucruri neprevazute. Este o presimtire a unei primejdii inchipuite, o cutremurare a inimii care se inspaimanta si se imputineaza pentru unele nenorociri indoielnice. Teama este lipsirea de orice certitudine chiar si in lucrurile cele mai sigure." (Scara - Sfantul Ioan Scararul)

"A crede într-un aşa zis dumnezeu una cu lumea
imanentă, înseamnă a nu crede."(Ibidem)


Canonul cel Mare, citit numai in postul Pastelui


Textul Canonului cel Mare

PDF - Randuiala slujbei Pavecernitei Mari (in cadrul careia se citeste canonul), rugaciuni si partituri - multumiri psaltului Virgil Nanu


 

Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul, care se citeste in perioada Postului Mare, reprezinta una dintre treptele pocaintei ce conduc spre Ziua Invierii lui Hristos. In primele patru zile ale Postului, in Saptamana Mare, avem prilejul de a lua parte la citirea cate unei parti din acest Canon, in cadrul slujbei Pavecernitei mari.

Canonul cel Mare este una dintre cele mai importante, daca nu chiar cea mai importanta opera a imnografiei despre pocainta. Desi abunda in episoade biblice, totusi nu este o simpla concentrare a unor teme biblice. Dimpotriva, in acest Canon toate faptele scripturistice la care s-a facut partas omul - crearea, caderea, alungarea din Rai, intoarcerea, asteptarea, rascumpararea - sunt personalizate. Ele se transforma in faptele fiecaruia dintre noi: crearea mea, caderea mea, rascumpararea mea. Istoria personajelor devine istoria mea, iar eu devin constient de profunzimea ei: "De unde voi incepe sa plang faptele vietii mele celei ticaloase?". Canonul ne introduce pe fiecare dintre noi in istoria Sfintei Scripturi si ne determina sa constientizam, prin intermediul modelelor de pocainta, amplitudinea pacatelor noastre si instrainarea fata de Dumnezeu.



Un monah tanar si erudit

Despre 

autorul Canonului cel Mare, Sf. Andrei Criteanul, nu se stiu foarte multe, existand inca multe controverse asupra vietii, dar mai ales asupra operei sale. Se crede ca s-a nascut in Siria, in orasul Damasc, in jurul anului 660. Traditia spune ca Andrei nu a putut vorbi pana la varsta de 7 ani, cand a primit Sfanta Impartasanie intr-o biserica din Ierusalim. Din acest motiv, parintii l-au inchinat lui Dumnezeu, astfel ca dupa moartea lor a intrat intr-o manastire ierusalimiteana, cel mai probabil la "Sf. Sava". Remarcat de patriarhul Teodor al Ierusalimului, este ajutat de acesta sa isi insuseasca o bogata cultura teologica, devenind in acelasi timp secretarul lui particular. In jurul anului 685, Andrei, desi monah, este trimis la Constantinopol, impreuna cu mai multi clerici. Scopul delegatiei era de a subscrie hotararilor Sinodului al VI-lea Ecumenic (Constantinopol, 680-681) in numele Bisericii Ierusalimului si de a-l felicita pe Constantin al IV-lea Pogonatul pentru biruinta impotriva monotelitilor (cei care sustineau ca Hristos a avut o singura vointa).

 

Parintele saracilor

Indeplinindu-si obligatiile, Andrei a ramas in capitala bizantina si a fost hirotonit diacon. Marturiile istorice arata ca Iustinian al II-lea (685-695, 705-711) l-a numit administrator al orfelinatului "Sf. Pavel". El a facut din milostenie una dintre preocuparile sale de baza, aratandu-se foarte compatimitor fata de saraci, parinte pentru orfani, aparator al cauzei dreptatii si refugiu pentru cei persecutati. Distingandu-se prin numeroasele sale calitati, in preajma anului 712 a fost ales Arhiepiscop al Gortynei, in insula Creta. Desi s-a opus initial ereziei monotelite, sub presiunea imparatului Filip Vardanis a acceptat pentru scurta vreme doctrina eretica, participand chiar si la pseudo-sinodul (conciliabulum) din 712, ce a condamnat invatatura Sinodului al VI-lea Ecumenic. In anul urmator insa, s-a dezis de aceasta cadere, reluandu-si scaunul de arhiepiscop si activitatea de imnograf si predicator. In Creta, binefacerile sale s-au inmultit si s-au extins, concretizandu-se prin ridicarea mai multor asezaminte filantropice, intre care si un spital pentru saraci.

 

O lista impresionanta de scrieri

 

A pastori

t orasul cretan pana in jurul anului 740, cand, nu se stie din ce motiv, a fost chemat la Constantinopol. La intoarcere, slabit de boala si de batranete, se opreste in insula Lesbos (Mitilina), in orasul Eresos, unde isi incredinteaza sufletul sau lui Dumnezeu. Biograful sau, monahul Niceta, afirma ca si-a cunoscut dinainte sfarsitul pamantesc. A fost inmormantat in una dintre cele mai vechi biserici ale insulei, cunoscuta ulterior drept Biserica "Sf. Andrei". Lista scrierilor pe care le-a lasat in urma nu este pe deplin finalizata. Criticii sai mentioneaza aproximativ 60 de cuvantari, 59 de canoane, 66 de irmoase (troparele de la inceputul canoanelor), 34 de stihiri si 47 de idiomele (tropare cu melodie si ritm propriu), ceea ce indica o activitate prolifica pentru epoca sa. Cuvantarile sale, in care se imbina in mod armonios invatatura dogmatica, istoria, citatele scripturistice, imaginatia poetica, frazeologia distinsa si retorica eleganta si precisa, il plaseaza pe Sf. Andrei intre cei mai de seama predicatori bizantini.

 

"Inventatorul" canonului liturgic

 

Cea mai importanta latura a activitatii sale ramane insa imnografia, nu atat pentru extensia impresionanta sau varietatea tematica, cat pentru ca Sf. Andrei este cel care a introdus in cultul liturgic canonul, o noua forma de cantare religioasa. Iar expresia desavarsita a acestui nou stil il constituie Canonul de pocainta, cunoscut si sub numele de Canonul cel Mare, nu numai datorita lungimii sale (266 de strofe fata de cele 30 ale unui canon obisnuit), ci si profunzimii continutului sau. Nu se stie cand sau unde a fost compus acest Canon, cercetatorii lansand doua ipoteze. Plecand de la ultima strofa a Canonului, prima ipoteza sustine ca Sf. Andrei l-a compus pe cand se afla in Constantinopol, inainte de a fi hirotonit arhiepiscop sau la putin timp dupa, in urma unei stralucite victorii impotriva arabilor, precum cea din 717. A doua ipoteza sustine insa ca acest Canon a fost scris la batranete, in Gortyna, Constantinopol sau Eresos, orasul in care a si fost inmormantat, constituind un adevarat "cantec al lebedei". Dovada in acest sens stau numeroase indicii, precum: "macar la batranete nu ma lasa in iad desert", "macar la sfarsit mantuieste-ma" sau "timpul vietii mele este scurt". Nu se stie unde a fost citit pentru prima data, dar este plauzibil ca el sa fi patruns in cult in unele biserici din Creta inca din timpul vietii autorului sau, raspandindu-se ulterior. Se crede ca tot Sf. Andrei a ales ca el sa se cante pe glasul al 6-lea, o muzica trista si lina.


 


Modele de pocainta

Nici o alta cantare religioasa nu reuseste sa dea atat de magistral expresie pocaintei precum o face Canonul cel Mare. Sf. Andrei a adunat la un loc fapte vechi si nou-testamentare, de la caderea lui Adam la moartea pe cruce a Mantuitorului si Invierea Sa, toate rememorate cu profunda durere si sentiment de pocainta. Din acest motiv, Canonul este un exemplu de poezie spirituala, in care fiecare fapta este individualizata si personalizata, atribuita siesi (si implicit, fiecaruia dintre noi). Fiecare fapt se constituie intr-un impuls amplificat spre redresarea morala, dupa cum arata si ultimele strofe: „Roade vrednice de pocainta nu cere de la mine... Daruieste-mi inima pururea umilita si saracie duhovniceasca, ca sa-Ti aduc acestea ca o jertfa primita, Unule, Mantuitorule“. Actului pocaintei i se dau dimensiuni cosmice: „Ia aminte, cerule, si voi grai; pamantule, primeste in urechi glasul celui ce se pocaieste lui Dumnezeu“. Dupa ce sufletul constientizeaza starea de pacatosenie in care se afla, i se aduc in fata realitatea iubirii dumnezeiesti, ce doreste intoarcerea pacatosului, si robia in care il taraste pacatul, dar si rasplata pe care o va primi pentru indreptarea sa. Apoi, Sf. Andrei evoca diferite personaje biblice (Adam, Eva, Cain si Lameh, Esau, Iacov, Lia si Rahela, David, Solomon etc.), pe care le promoveaza drept pilde de urmat sau le acuza, in functie de faptele lor. Maria Egipteanca constituie prototipul de pocainta preferat de Sf. Andrei, caci, trecand dintr-o extrema in alta, „a uimit toate cetele ingeresti si adunarile omenesti cu viata ei cea minunata“. Din acest motiv, o data cu citirea integrala a Canonului, astazi se citeste si viata Sf. Maria Egipteanca, scrisa de patriarhul Sofronie al Ierusalimului.


Prin Canonul de pocainta, Sfantul Andrei a inaintat un puternic protest impotriva pacatului. Ca principiu de viata, el promoveaza permanenta pocainta pentru pacatele pe care le savarsim clipa de clipa, precum si dorinta continua de a urma lui Hristos si celor care s-au apropiat de el prin curatirea de pacate.

Daca la inceput Canonul cel Mare se citea doar in manastiri, in prezent el se citeste si in 

majoritatea bisericilor de parohie, credinciosii participand in numar mare la aceasta slujba 

deosebita. Invocatia „Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!“, insotita de o metanie mica 

(invocatie) si semnul Sfintei Cruci, este cea care uneste comunitatea in actul de pocainta.

de Daniela Livadaru

Ziarul Lumina


Alexander Schmemann - Postul cel Mare.pdf

O lucrare de exceptie a Pr. Alexander Schmemann. Cum a aparut perioada postului in crestinism si semnificatia acestei perioade de pregatire inaintea Invierii Domnlui.

Nasterea Domnului

25 decembrie

Nasterea Domnului - Rubliov


Naşterea lui Iisus, Hristosul

La "plinirea vremii" (Galateni 4,4), Dumnezeu S-a întrupat, "chip de rob luând" (Filipeni 2, 7) şi S-a născut din Fecioara Maria, pentru mântuirea neamului omenesc.

Conform Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii, Iisus, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime, S-a născut în cetatea Betleemului într-o iesle simplă, în peşteră săracă. Dreptul Iosif şi Maria, mama lui Iisus au venit din Nazaret în Betleem pentru recensământul poruncit de proconsulul Quirinius, în timpul împăratului Octavian Augustus (Luca 2, 1), dar negăsindu-se loc de găzduire în cetate (Luca 2, 7), Maria, însoţită de logodnicul său Iosif, a găsit adăpost într-o peşteră păstorească, unde L-a născut pe Pruncul Sfânt (Luca 2, 1-20).

Betleemul, numit în vechime și Efrata, se mai chema și cetatea lui David, căci într-însa s-a născut și a fost uns ca împărat marele strămoș după trup al Mântuitorului. Dar s-a mai numit si "Casa Pâinii", de către fericitul patriarh Iacov, care, păscându-şi turmele de oi în acele locuri, mai înainte a văzut şi a proorocit că acolo avea să Se pogoare și să Se nască Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer, Domnul nostru Iisus Hristos.

Betleemul, situat în Palestina, este o cetate mică, la jumătatea drumului între Ierusalim și Hebron, unde s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul și unde Avraam a vorbit la stejarul Mamvri cu cei trei îngeri - sau mai bine-zis cu Sfânta Treime.

Ne putem întreba de ce S-a născut Mântuitorul în Betleem. Exista o proorocie că Betleemul va fi locul de naștere al Mântuitorului Iisus Hristos! Proorocul Miheia a spus, cu 4-500 de ani mai înainte de venirea lui Hristos în lume: Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu ești mai mic între fiii lui Iuda, căci din tine va ieși Povăţuitorul, Care va paşte pe poporul Meu Israel (Miheia 5, 1]; Matei 2, 6).

De asemeni, se pune întrebarea de ce S-a născut într-o peșteră. Peştera este simbolul întunericului. Hristos a venit să aducă lumină şi în temniţa iadului dar şi în lumea care era în noapte, că zice marele ApostolPavel: Întunericul veacului acestuia. Veacul de acum și mai ales cel de până la venirea lui Hristos era o noapte lungă, în care lumea era oarbă, stând în întunericul slujirii la idoli şi al păcatului. Hristos S-a născutnoaptea, la miezul nopţii şi în peşteră, ca să arate că El a venit să aducă lumină, să risipească întunericul. Unde? În peșterile despre care a spus Isaia, căci zice: peșterile lor - vorbește de peșterile iadului - în veci cu întuneric sunt făcute. Și a venit să risipească întunericul din peșterile iadului și întunericul păcatului de pe fața pământului. S-a născut la miezul nopții, ca să lumineze peșterile întunericului veacului aceluia, întunecat de atâtea mii de ani, pentru că Hristos era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care va să vie în lume. El de la început era lumina lumii și a venit să lumineze și să strălucească în toate părțile cu razele soarelui dumnezeirii Sale.

Deşi tradiţia vorbeşte despre trei magi care au venit şi s-au închinat Pruncului Sfânt chiar în ziua Naşterii Sale (sau, în Tradiţia Bisericii Romano-Catolice, douăsprezece zile mai târziu), Sfânta Scriptură vorbeşte despre mai mulţi înţelepţi care au venit şi I s-au închinat (Matei 2), fără să precizeze numărul lor şi nici momentul precis la care au venit. Oricum ar fi, magii au adus Pruncului daruri: aur, smirnă şi tămâie (Matei 2, 11). Imnografia sărbătorii înţelege aceste daruri ca pe nişte semne şi simboluri: aur, pentru că Hristos este împărat; tămâie, ca unui Dumnezeu; şi smirnă, ca Aceluia ce avea să pătimească, să moară şi să fie îngropat cu smirna şi aromele aduse de femeile mironosiţe.

Deşi sărbătorim Naşterea Domnului pe 25 decembrie în fiecare an, cei mai mulţi teologi sunt de părere că aceasta nu ar fi data reală a Naşterii Domnului şi că ar avea legătură cu serbările păgâne care cădeau în această zi a solstiţiului. Însă nu este întâmplătoare aşezarea sărbătorii Naşterii Domnului în această zi, dincolo de aspectul istoric legat de faptul că până şi păgânii intuiau importanţa şi greutatea simbolică a acestei zile. Sensul principal este unul duhovnicesc, simbolic, pentru că începând de acum ziua creşte şi noaptea scade. Şi la fel de important este faptul că, după unii Părinţi, Hristos nu S-a născut oricând, ci duminica! Sfânta Scriptură vorbeşte despre ziua în care a făcut Dumnezeu lumina, când a zis: "Să se facă lumină" - și a fost lumină! (Facerea 1, 3). Ziua întâi a săptămânii, Duminica, Ziua Domnului sau Ziua soarelui! Duminica S-a născut Hristos; Duminica S-a botezat, cum arată Sfintii Părinți de la Sinodul de la Calcedon. Duminica a înviat din morţi (Matei 28, 1). Duminica a trimis Hristos pe Duhul Sfânt peste Sfinţii Săi ucenici siApostoli. Duminica Sfinții Apostoli făceau Sfânta Liturghie. Tot Duminica s-a dat și Apocalipsa, pentru că Sfântul Evanghelist Ioan zice: Am fost în duh în zi de Duminică (1, 10). Iată dar, câte sunt legate de ziua Duminicii! De aceea a sfințit Dumnezeu ziua Duminicii și cu Naşterea Sa, pentru că în ziua aceasta a făcut Dumnezeu lumina.

Sărbătorirea Praznicului

Postul Crăciunului

Articol dedicat: Postul Crăciunului

Pregătirea începe cu un post de patruzeci de zile ce precede praznicul. Acest post se numeşte al Crăciunului, sau Advent sau Aşteptare, după cum era numit în vechime şi până în prezent în unele comunităţi. Pentru credincioşi este un timp al curăţirii sufleteşti şi trupeşti pentru intrarea şi părtăşia în marea realitate duhovnicească a venirii în lume a lui Iisus Hristos, similar pregătirii prin post pentru Învierea Domnului.

Începutul postului pe 15 noiembrie nu e marcat liturgic de nici un imn special, însă şase zile mai târziu, de Intrarea Maicii Domnului în biserică, auzim prima anunţare din irmoasele Canonului Crăciunului "Hristos Se naşte! Slăviţi-L!"

Perioada aceasta mai include alte zile pregătitoare ce anunţă apropierea Crăciunului: Sf Andrei pe 30 noiembrie; Sf Nicolae pe 6 decembrie; Sf Spiridon pe 12 decembrie; Duminica Sfinţilor Strămoşi, penultima dinaintea Crăciunului; şi Duminica Strămoşilor după Trup de dinaintea Crăciunului.

Din 20 decembrie începe Înainteprăznuirea Naşterii Domnului. Există aici asemănări liturgice cu Săptămâna Mare de dinaintea Paştilor. Biserica Ortodoxă priveşte naşterea Fiului lui Dumnezeu ca începutul lucrării Sale mântuitoare ce Îl va conduce spre jertfa supremă pe Cruce, pentru om şi a sa mântuire.

Ajunul Crăciunului

În ajunul Crăciunului se citesc Ceasurile Împărăteşti şi se săvârşeşte Vesperoliturghia Sf Vasile cel Mare. La toate aceste slujbe sunt citite profeţii din Vechiul Testament despre Naşterea Domnului.

Slujba de Priveghere

Privegherea de seară a Naşterii Domnului începe cu Pavecerniţa Mare, deoarece Vecernia s-a slujit deja cu Liturghia Sf. Vasile. La Pavecerniţă se cântă troparul şi condacul praznical precum şi imnuri speciale de slăvire a naşterii Mântuitorului. La aceasta se adaugă rugăciuni speciale de cereri stăruitoare şi de binecuvântare a celor cinci pâini, a grâului, vinului şi untdelemnului. Credincioşii consumă apoi pâinea binecuvântată şi înmuiată în vin, şi sunt unşi cu acest untdelemn. Partea aceasta a privegherii, săvârşită la toate praznicele mari, se numeşte Litia (cuvânt de origine slavonă) sau artoklasia, care în limba greacă înseamnă frângerea pâinii.

Rânduiala Utreniei este cea a unui praznic mare. Aici, pentru prima dată, se cântă în întregime Canonul Naşterii Domnului, iar credincioşii cinstesc icoana Naşterii.

Liturghia de Crăciun

În încheierea prăznuirii stă Liturghia de Naşterea Domnului. Aceasta începe cu stihuri speciale din psalmi aleşi (109/110, 110/111 şi 111/112) ce înlocuiesc cele trei antifoane obişnuite. Troparul şi Condacul praznical marchează vohodul (intrarea) cu Evanghelia. Stihul baptismal “Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbrăcat” (Gal 3:27) înlocuieşte încă o dată imnul Trisaghion “Sfinte Dumnezeule.” Pericopa apostolică e cea de la Galateni 4:4-7, iar cea evanghelică e relatarea familiară a Naşterii Domnului de la Matei 2:1-12. Liturghia continuă apoi obişnuit, singura excepţie fiind înlocuirea imnului Axion “Cuvine-se cu adevărat” cu irmosul de la cântarea a 9-a a Canonului Naşterii “Taină minunată şi neobişnuită văd.”

Douăsprezece zile de Crăciun

A doua zi de sărbătoare demarează două zile de prăznuire. Prima, pe 26 Decembrie, este a Soborului Născătoarei de Dumnezeu. Îmbinând imnuri ale Naşterii cu cele ale Maicii lui Dumnezeu, Biserica arată către Fecioara Maria ca înlesnitoarea care a îngăduit Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu. Apoi pe 27 Decembrie, pomenim pe Sf Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan.

În Duminica de după Naşterea Domnului pomenim pe Sf. Apostol Iacov ruda Domnului, pe regele David şi pe Iosif logodnicul.

Într-a opta zi a Naşterii e Tăierea Împrejur a Domnului.

Perioada de bucurie a Crăciunului se întinde până la Arătarea Domnului, perioadă în care postul şi îngenuncherea în biserică sunt oprite, cu excepţia unei singure zi, Ajunul Bobotezei. De la Crăciun şi până la Bobotează, creştinii ortodocşi din unele părţi se salută cu cuvintele: ”Hristos Se naşte!” iar răspunsul este: ”Slăviţi-L!”

Imnografie

Tropar (Glasul al 4-lea)

„Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ţie !”
(Troparul Naşterii Domnului - glas 4)

Condac (Glasul al 3-lea)

„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte, şi pământul peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci”
(Condacul Naşterii Domnului - glas 3)

Partituri www.Stavropoleos.ro:

 Ceasul 1: Vitleeme gateste-te, 

Condac, Tropar, Troparul pe larg, 

Litie: Astazi naste Fecioara, 

Sedealna intii,

 Canon: Cintarea a 9-a, 

Catavasii, de Stefanache Popescu,

 Lumininda,

 Laude: Si acum..., de Anton Pann, 

Irmos calofonic: Stea iata a rasarit, a lui Balasie preotul



Din Cantarile Nasterii Domnului

Corul Roman Melodul

FISIERE:

Pentru a salva pe calculatorul dumneavoastra, dati click dreapta pe link si apoi alegeti "Save Target As ..." sau "Save Link As ..."

Colinde de la Valea Plopului

Colinde interpretate de copiii din cadrul asociatiei Pro Vita, in grija Pr. Nicolae Tanase

FISIERE:

Pentru a salva pe calculatorul dumneavoastra, dati click dreapta pe link si apoi alegeti "Save Target As ..." sau "Save Link As ..."

31 de colinde 

Colectie de 31 de colinde

FISIERE:

Pentru a salva pe calculatorul dumneavoastra, dati click dreapta pe link si apoi alegeti "Save Target As ..." sau "Save Link As ..."

Sarbatorile cu bucurie!


Intrarea in Templu a Maicii Domnului

21 Noiembrie 

Partituri psaltice
 www.stavropoleos.ro:

Tropare (si pe larg) - exemplificare audio:
Intrarea Maicii Domnului în Biserică, numită şi Aducerea Maicii Domnului la Templu, este unul din Praznicele Împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe, sărbătorită în 21 noiembrie.

În conformitate cu tradiţia, Fecioara Maria a fost luată —dusă—de părinţii săi Ioachim şi Ana la Templul Evreiesc din Ierusalim ca fetiţă, unde a trăit şi slujit ca fecioară în Templu până la logodna ei cu Sfântul Iosif. Unul din izvoarele cele mai vechi ale acestei tradiţii este Protoevanghelia lui Iacov, necanonică însă, numită şi Evanghelia Copilăriei după Iacob.

Maria a fost primită în mod solemn de comunitatea templului care era condusă de preotul Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. A fost condusă în locul sfânt ca să devină ea însăşi "sfânta sfintelor" lui Dumnezeu, biserică vie şi templu al copilului Dumnezeiesc care se va naşte din ea. Biserica vede în această sărbătoare ziua în care templul fizic din Ierusalim încetează a mai fi locuinţa lui Dumnezeu.
Istoric

Intrarea Maicii Domnului în Biserică este cea mai nouă sărbătoare dedicată Fecioarei Maria, înscrisă în calendar din secolul al VI-lea, după ce s-a ridicat la Ierusalim, sub domnia împăratului Iustinian, o biserică numită "Sfânta Maria cea Nouă". Sărbătoarea, cu dată fixă (21 noiembrie), s-a extins apoi în tot Orientul creştin şi în Occident. Este marcată cu cruce rosie în calendar şi cu dezlegare la peşte.

Sărbătorirea zilei

În seara de dinaintea sărbătorii, la Vecernie se citesc texte din Vechiul Testament care sunt considerate ca simboluri ale Maicii Domnului, pentru că ea va deveni templul viu al lui Dumnezeu. La fiecare citire se spune "pentru că slava lui Dumnezeu a umplut templul Domnului Dumnezeu Atotputernic." (Ieşirea 40:1-5, 9-10, 16, 34-35; I Regi 7:51, 8:1, 3-4, 6-7, 9-11; şi Ezevhiel 43:27-44)

 Citirile din Evanghelie sunt de la Luca 1:39-49, 56. Este citită la toate sărbătorile Maicii Domnului şi include Spusele Maicii Domnului: "Măreşte sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.."

Tropar (Glasul 4) 
Astăzi înainte însemnarea buneivoinţe a lui Dumnezeu, 
şi propovăduirea mântuirii oamenilor. 
în biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată, 
şi pe Hristos, tuturor mai'nainte îl vesteşte. 
Acesteia şi noi cu glas mare să-i strigîm: Bucură-Te, 
Plinirea rânduielii Ziditorului. 

Condac (Glasul 4) 
Preacurata Biserică a Mântuitorului; 
cămara cea de mult preţ şi Fecioara; 
sfinţită vistierie a slavei lui Dumnezeu, 
astăzi se aduce în casa Domnului. 
împreună aducând darul Duhului lui Dumnezeu, 
pe care o laudă îngerii lui Dumnezeu: 
"aceasta este cortul cel ceresc." 


Sfantul Fanurie

27 August

Slujba Sfantului Fanurie - www.stavropoleos.ro


In timpul lucrarilor pentru scoaterea la iveala a zidurilor fortaretei din Rodos (Rhodos), muncitorii au descoperit ruinele unei frumoase biserici de altadata, sub dalele careia au gasit numeroase icoane. Printre ele, singura care era intacta era o icoana reprezentând un tânar militar, care tinea in mâna sa dreapta o cruce, deasupra careia se gasea o lumânare aprinsa, iar de jur-imprejurul icoanei erau reprezentate doisprezece scene  ale muceniciei sale. Episcopul locului, Nil (1355-1369), a putut descifra inscriptia: "Sfântul Phanourios" (Fanurie), nume care nu se gasea in vechiile martirologii si sinaxare. Cum guvernatorul insulei refuza sa-i acorde permisiunea de a restaura biserica, piosul Episcop s-a dus la Constantinopol, obtinând de la imparat dreptul de a o face. De atunci, Sfântul Fanurie a savârsit multe minuni, îndeosebi pentru gasirea obiectelor si animalelor disparute.

Dupa o traditie populara raspândita in Creta, mama sfântului ar fi fost o mare pacatoasa si, in ciuda tuturor eforturilor sale, sfântul nu a reusit sa o converteasca. El nu a incetat totusi nici o clipa sa se roage pentru mântuirea ei; iar când pagânii au venit sa-l ucida cu pietre, sfântul ar fi exclamat: "Pentru aceste osteneli, Doamne, ajuta-le tuturor celor care se vor ruga pentru mântuirea mamei lui Fanurie". De aceea, pâna astazi când credinciosii din Creta pierd vreun obiect, ei au obiceiul sa faca prajituri pe care le dau celor saraci pentru iertarea mamei sfântului Fanurie.

Adormirea Maicii lui Dumnezeu


Partituri Stavropoleos.ro:




Despre sărbătoare

Sărbătoarea ortodoxă a Adormirii Maicii Domnului este foarte apropiată de ceea ce romano-catolicii numesc Înălţarea Fecioarei. În conformitate cu Sfânta Tradiţie, Maica Domnului a murit ca orice fiinţă omenească, "adormind," aşa cum indică şi numele sărbătorii. Ea a murit aşa cum mor toţi oamenii, nu în mod "voluntar" ca Fiul ei, ci prin necesitatea naturii ei umane muritoare care este indisolubil legată de stricăciunea acestei lumi. 

Apostolii au fost aduşi în mod miraculos la acest eveniment şi au fost cu toţii prezenţi, cu excepţia Sfântului Toma, atunci când Maica Domnului a trecut din această viaţă. Apoi, ea a fost înmormântată. Apostolul Toma a ajuns câteva zile mai târziu; dorind să o vadă încă o dată, i-a convins pe ceilalţi să deschidă mormântul Maicii Domnului. Atunci Apostolii au descoperit că trupul Ei nu mai era în mormânt. Acest moment este pentru noi pârga (primul rod) al Învierii de obşte, a credincioşilor, care va avea loc după A Doua Venire a lui Hristos. 

Praznicul poartă numele de Adormirea Maicii Domnului, pomenind trecerea ei din această viaţă, cuvântul "Adormire" traducând grecescul Koimisis, care înseamnă adormirea întru moarte (de aici vine cuvântul cimitir). Biserica Romano-Catolică preferă să se refere la acest eveniment ca Înălţarea ("asumpţiunea", după o traducere calchiată pe termenul latinesc folosit, Assumptio) întrucât, ţinând seama de dispariţia trupului Maicii Domnului din mormânt, consideră că Ea a fost înălţată cu trupul la Cer. Totuşi folosirea termenului Înălţare, acelaşi ca pentru Înălţarea Domnului eludează faptul că ea a murit ca toţi oamenii, având nevoie să fie şi ea mântuită de Fiul ei, ca orice om. 

La fel ca şi în cazul naşterii Sfintei Fecioare, sau în cazul Intrării în Biserică, nici pentru Adormirea Maicii Domnului nu există referinţe istorice sau biblice pentru această sărbătoare. Biserica Ortodoxă propovăduieşte că Maica Domnului a avut nevoie  să fie mântuită de Hristos - mântuită din încercări, suferinţe şi moarte din lumea aceasta. Ea a murit cu adevărat şi apoi a fost luată la Cer de Fiul ei, ca Maică a Vieţii, şi ia deja parte la viaţa fără de sfârşit din Împărăţia Cerurilor. Această viaţă în rai este pregătită şi promisă tuturor care "ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi îl păstrează" (Luca 11,27-28) 

Adormirea mamei Sfintei Fecioare, Dreapta Ana, este sărbătorită în 25 iulie. 

Prăznuirea

Postul

Sărbătoarea este precedată de 14 zile de post strict, cu dezlegare la untdelemn şi vin sâmbăta şi duminica şi cu excepţia Schimbării la Faţă (6 august), când este dezlegare la peşte, indiferent în ce zi ar cădea. În zilele de peste săptămână din post, se slujeşte ori Paraclisul Mare al Maicii Domnului (slujbă de implorare) ori Al doilea paraclis al Maicii Domnului. Dacă ziua praznicului cade miercuri sau vineri, se dezleagă la peşte. 

Slujbele prăznuirii

În seara sărbătorii se slujeşte o Vecernie care cuprinde trei citiri din Vechiul Testament care au înţelesul în Noul Testament: 
În Facerea 28,10-17, Scara lui Iacov care uneşte cerul cu pământul, simbolizează unirea lui Dumnezeu cu omul, unire realizată pe deplin şi perfect în Maria Născătoarea (Purtătoarea) de Dumnezeu. 
"Ce minunat este acest loc! Aceasta este casa lui Dumnezeu şi poarta raiului!" În Ezechiel 43,27-44,4 este descrisă viziunea cu Templul cu uşa spre Răsărit, întotdeauna închisă şi plină de slava lui Dumnezeu, care o simbolizează pe Maica Domnului. 
Pentru textul din Proverbe 9,1-11, Maria este cu "casa" pe care Înţelepciunea Divină şi-a zidit-o sieşi. 

Atunci când se slujeşte Utrenia, în dimineaţa sărbătorii, se citeşte din Luca 1,39-49, 56. Acest text este citit la toate sărbătorile Maicii Domnului şi conţine Spusele Maicii Domnului: "Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile..." În unele bisericii există obiceiul de a se binecuvânta flori în ziua acestei sărbători, dar înainte de Sfânta Liturghie. 

La Liturghie, se citeşte din Apostol de la Filipeni 2,5-11, unde se vorbeşte despre "Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus, care Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl." 

Citirea din Sfânta Evanghelie este luată din Luca 10,38-42 şi 11,27-28, citite împreună; Şi aceste texte sunt citite întotdeauna la sărbătorile închinate Maicii Domnului. În acest text, Domnul spune, "binecuvântaţi sunt aceia care aud cuvântul Domnului şi îl păzesc!" 

Praznicul Adormirii Maicii Domnului în România

Praznicul Adormirii Maicii Domnului este unul din cele mai îndrăgite sărbători pentru credincioşii ortodocşi români, mai ales datorită evlaviei deosebite a românilor faţă de Născătoarea de Dumnezeu. Un foarte mare număr de biserici şi de mănăstiri poartă acest hram. În multe locuri, cu această ocazie se organizează pelerinaje la mănăstirile care îşi sărbătoresc astfel ocrotitoarea. Sate şi comunităţi întregi vin împreună în aceste pelerinaje. 

Credincioşii vin încă din preziua Praznicului, în 14 septembrie şi participă la slujbe, care în multe locuri au un fast deosebit. Astfel, slujba Vecerniei se prelungeşte cu o Priveghere care în unele locuri durează până foarte târziu în noapte sau chiar toată noaptea. 

La slujba de înainteprăznuire se mai cântă în multe biserici şi mănăstiri din România şi Prohodul Maicii Domnului, o cântare special alcătuită pentru noaptea dinaintea praznicului, construită după modelul Prohodului Domnului şi pusă pe linia melodică a celor trei stări ale acestuia. 

În pauzele dintre slujbe, credincioşii cântă, în unele locuri, şi alte cântări (extra-liturgice) închinate Maicii Domnului, numite în Ardeal pricesne, care exprimă grija Născătoarei de Dumnezeu pentru oameni, precum şi afecţiunea profundă a credincioşilor faţă de Cea pe care o numesc Măicuţa Domnului. Unele dintre acestea sunt de o surprinzătoare familiaritate: "Am venit, Măicuţă, să te mai vedem / şi să-ţi spunem dorul pe care-l avem..." 

În afara slujbelor, în ziua praznicului se organizează în multe locuri, pe lângă mănăstiri sau şi în oraşe, târguri şi serbări populare. 

Imnografie

Tropar (Glasul 1) 
Întru naştere fecioria ai păzit, 
întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. 
Sculatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, 
şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre. 

Condac (Glasul 2) 
Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită şi întru folosinţe de nădejde neschimbată 
mormântul şi moartea nu au ţinut-o. 
Căci, ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o 
Cel ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc. 
Imnuri de anteprăznuire

In limba engleza:

Tropar (Glasul 4) 
Dance with joy, O peoples! 
Clap your hands with gladness! 
Gather today with fervor and jubilation; 
Sing with exultation. 
The Mother of God is about to rise in glory, 
Ascending from earth to heaven. 
We ceaselessly praise her in song as truly Theotokos. 

Condac (Glasul 4) 
Today the universe dances with joy at your glorious memorial, 
And cries out to you, O Mother of God: 
"Rejoice, O Virgin, pride of Christians!"

În aceasta luna, în ziua a zecea, pomenirea SfintilorMucenici Lavrentie (Laurentiu) arhidiaconul, Xist (Sixt), papa Romei, si Ipolit

„Stăpânul şi Domnul cărbune de foc ţi-a dat ţie mucenice întru ajutor, de Carele aprinzându-te, te-ai dezbrăcat îndată de locaşul cel pământesc şi ai dobândit viaţa cea fără de moarte şi ai moştenit împărăţia. Pentru aceasta cu bucurie serbăm pomenirea ta, cea de bucurie, preafericite, purtătorule de cunună Lavrentie.“ (Minei pe August, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1894, p. 118)

***

Sfântul Lavrentie, diacon al lui Hristos, doctor sufletesc al Bisericii şi luminător al Romei, a suferit ardere de tot pe altarul iubirii dumnezeieşti şi a cântat în mijlocul focului păgân, întocmai ca tinerii evreieşti cărora Dumnezeu le-a picurat rouă din cer în mijlocul văpăii pământeşti. Primind pătimirea focului, Lavrentie a stins focul cel necurat al idolatriei, născător de foc veşnic, şi s-a aprins de focul cel răcoros şi luminos al iubirii dumnezeieşti, care arde, dar nu mistuie, luminând şi sfinţind materia, transformându-o în lumină. Diaconul pictat în sfintele altare cu cădelniţa cu jar în mână, cădind şi înmiresmând Biserica lui Hristos, a devenit el însuşi o smirnă sfântă şi o tămâie cu bun miros care s-a ars în chivotul lui Dumnezeu, înmiresmând, nu pentru o vreme, ci pentru veşnicie, bisericile vii ale lui Hristos, oamenii care se roagă lui.

Viata 

Sfântul Sixt (sau Xist) era grec din nastere si studiase filozofia la Atena inainte de a veni sa se instaleze la Roma sub domnia imparatului Valerian in vremea pontificatului Sfântului Stefan I (253-257, praznuit la 3 august). Mai intii favorabil crestinilor, imparatul - care cazuse sub influenta magilor si ghicitorilor egipteni dupa o nefericita expeditie in Orient - publica un edict interzicând practicarea in public a cultului crestin si cerea tuturor clericilor sa se inchine zeilor, amenintându-i cu exilul in caz contrar. Sfântul Stefan fusese una dintre primele victime ale acestei persecutii iar Sixt fu consacrat pentru a-i succeda. Persecutia spori atunci si fu decretata executia Episcopilor, Preotilor si Diaconilor in baza simplei constatari a identitatii lor, in timp ce laicii urmau sa fie condamnati injosirii si muncilor fortate. Sfântul Sixt fu atunci arestat si condus, dupa un prim interogatoriu, la renumita inchisoare Mamertine (n. tr. : unde au fost inchisi si Sfintii Apostoli Petru si Pavel). Pe drum, Arhidiaconul sau Lavrentie il intâlni si ii spuse in lacrimi : "Unde te duci, Parinte, fara fiul tau ? Ce jertfa te pregatesti sa aduci fara Diaconul tau ? M-ai gasit cumva nedemn de aceasta ? Vei refuza tu sa-ti fie alaturi pentru a-si varsa sângele pe cel pe care l-ai primit intru Sfintele Taine ?". Episcopul ii raspunse : "Nu fiule, nu te parasesc, dar lupte inca si mai mari te asteapta. Noi, ca batrânii, ne-am angajat intr-o lupta usoara. Dar pe tine, tânar viguros, te asteapta o victorie si mai plina de glorie asupra tiranului. Nu mai plânge. Peste trei zile Diaconul ii va urma Preotului". Si inainte de a-i da sarutul pacii, ii incredinta administrarea in numele sau a bunurilor Bisericii. Lavrentie isi indeplini pe data sarcina dupa voia lui Dumnezeu, impartind bogatiile Bisericii la clerici si la saraci. Pe muntele Coelius intâlni o vaduva, ce se numea Domnita, care ascundea pe multi crestini. Profita de intunericul noptii pentru a le aduce bani si haine si trecea apoi din casa in  casa, vindecând pe bolnavi si spalând picioarele credinciosilor, asemeni Domnului.

Cum Papa fusese condamnat sa i se taie capul pe Via Appia, Sfântul Lavrentie ii iesi in cale si ii striga : "Nu ma lasa, Parinte Sfânt, pentru ca am impartit deja comorile pe care mi le-ai incredintat". Auzind vorbindu-se de comori, soldatii il prinsera imediat si pe Lavrentie si il dusera in fata tribunului Partenius care il instiinta pe imparat. Aruncat in inchisoare si dat in paza tribunului Ipolit, Sfântul Lavrentie vindeca prin rugaciunea sa si aduse la credinta pe un orb numit Lucillus. Auzind vestea, alti numerosi orbi alergara la el si fura cu totii vindecati de catre sfânt, care in plus il boteza pe Ipolit impreuna cu celelalte nouasprezece persoane ce se aflau in casa lui. 

Convocat de catre Valerian, care il soma sa ii dea comorile, Lavrentie ceru sa i se aduca trei zile mai târziu un mare numar de care. Intre timp el convoca in casa lui Ipolit orbi, schiopi, bolnavi si nenorociti de tot soiul, apoi, punându-i in care, veni sa ii prezinte la palat anuntând : "Iata comorile vesnice ale Bisericii, care nu se imputineaza si sporesc mereu, care sint raspândite in fiecare si se regasesc in toti". Cuprins de furie, Valerian striga : "Inchina-te idolilor si uita arta magica in care te marturisesti". Sfântul Lavrentie ii raspunse ca nimic nu putea sa il faca sa accepte cultul demonilor in locul Facatorului tuturor lucrurilor. Atunci fu supus chinurilor si aruncat in inchisoare. Dupa un al doilea interogatoriu la palatul lui Tiberiu pe colina Palatino, i se pusera pe trup lame de fier inrosit in foc si fu  batut cu bice plumbuite  si lanturi cu cârlige la ambele capete. In fata rezistentei sale supranaturale, un soldat, pe nume Roman, marturisi pe Hristos si fu pe loc executat.

Un al treilea interogatoriu avu loc la Termele situate lânga palatul Salluste. Imparatul ceru sa  fie sfarâmate cu pietre maxilarele Sfântului apoi dadu ordin sa fie dezbracat de hainele sale si sa fie intins pe un gratar asezat pe carbuni aprinsi. Somat pentru ultima data sa se inchine idolilor, Lavrentie raspunse : "Eu ma dau ca jertfa placut mirositoare singurului Dumnezeu adevarat, pentru ca jertfa ce se cuvine lui Dumnezeu este o inima infrânta si smerita" (Psalmii 50 :18). Pe când calaii atâtau focul, el spuse tiranului : "Invata, nenorocitule, ca acest jaratec ma racoreste dar pe tine te va chinui vesnic. Acum ca sint ars pe o parte, intoarce-ma pe partea cealalta !". Când fu intors ma spuse o ultima rugaciune : "Multumesc Tie, Iisuse Hristoase, pentru ca m-ai invrednicit sa intru pe portile Imparatiei Tale". Apoi isi dadu duhul.

Manastirea Halmyris

Locul unde acum doar 8 ani au fost descoperite moastele unor noi sfinti de pe teritoriul tarii noastre, care au vietuit in primele veacuri crestine: Sfintii Epictet si Astion.  Click pe titlu pentru detalii si prezentare video.


Site folositor studiului limbilor clasice

Iubitorii de latina si greaca veche pot gasi foarte folositor situl www.textkit.com. Gramatici, manuale, texte antice si multe altele sunt oferite spre studiu celor care cunosc insa limba engleza. 
Spor la invatat!

NOUTATE MUZICALA

   Mănăstirea Stavropoleos a „lansat” pe data de 1 Iunie un nou CD cu Cântări la prăznuirea Sfântului Martir Iustin Filosoful. Grafică impecabilă. Ediţie de lux. Preţ accesibil: 30 Ron. Se găseşte de vânzare la pangarul Mănăstirii Stavropoleos.

 Elemente de noutate:

Slujba sfântului – atât text cât şi text cu muzică – nu se găseşte în nici una din tipăriturile din România (cărţi de cult sau de muzică) întrucât a fost tradusă direct din limba greacă şi pusă pe note de către psalţii Mănăstirii Stavropoleos;

broşura care însoţeşte CD-ul (72 pag.) conţine partitura psaltică integrală a tuturor pieselor înregistrate


Noutate editoriala pentru muzica bizantina

       Editura COMPANIA pregăteşte pentru tipar în luna Iunie unul dintre cele mai importante documente muzicale ale secolului XIX : Spitalul amorului. Este o culegere realizată de Anton Pann în prima jumătate a sec. XIX, tipărită de el în tipografia personală în două ediţii şi reeditată parţial de muzicologul Gheorghe Ciobanu (psalt la Biserica Grecească din Bucureşti) la jumătatea sec. XX. Volumul este prefaţat de muzicologul Nicolae Gheorghiţă şi cuprinde textul integral al pieselor. Primei strofe din fiecare cântec i s-a adăugat notaţia psaltică din ediţia a II-a a lui Anton Pann şi transcrierea ei în notaţie liniară din ediţia lui Gheorghe Ciobanu.

Aşa cum o arată şi numele, culegerea conţine cântece de iubire, dar nu numai, într-un amestec stilistic caracteristic sec. XIX. De la cântecul popular autentic la cântecul de pahar, de la maneaua fanariotă la romanţa italiană, textele şi nu mai puţin melodiile zugrăvesc în culori vii o epocă despre care omul contemporan cunoaşte foarte puţine lucruri, sau în orice caz, deţine informaţii atent selectate, „filtrate” şi comentate în manieră naţionalist-ideologică. Farmecul şi noutatea melodiilor este completat de savoarea unei limbi române în formare, surprinzător de plastică, împănată cu neologisme orientale şi apusene (explicate într-un capitol al cărţii).

Pentru cunoscătorii notaţiei psaltice, Spitalul amorului constituie o piatră de încercare şi un bun prilej de a-şi exersa dexteritatea în citire şi interpretare, deoarece melodiile, structurile muzicale şi modulaţiile utilizate sunt adeseori diferite de cele ale cântărilor bizantine iar notaţia utilizează şi semne/combinaţii de semne neobişnuite (trigorgon cu dipli, tetragorgon, etc.).

Acest document de epocă poate constitui o sursă de cercetare pentru diferite domenii de activitate: muzicologie, etnografie, lingvistică, sociologie, istorie etc. De asemenea, poate (şi trebuie) să prezinte interes pentru muzicieni spre a-şi lărgi (îmbogăţi) repertoriul cu piese vechi, dar în acelaşi timp noi pentru publicul român.

Spitalul amorului este o carte importantă şi ar trebui să-şi găsească locul în biblioteca oricărui iubitor de muzică veche românească. (preţ: cca 40 Ron)

Multumiri Virgil Ioan Nanu



Noutati in sectiunea Cuvantul:

Colectia Parinti si Scriitori Bisericesti (PSB) in format pdf



Pentru toti iubitorii de scrieri ale Parintilor Bisericii, iata o posibilitate de accesare directa a acestora prin postarea lor electronica pe situl www.misiune-ortodoxa.ro. Se pot descarca in format pdf. 

Pentru cei care doresc rasfoirea online a Filocaliei, acest lucru se poate face, inclusiv pe teme duhovnicesti, pe situl www.filocalia.ro



Noutati in sectiunea Muzica Psaltica - Studii si articole despre muzica bizantina 


Articole din Acta Musicae Byzantinae, publicatie a Centrului de Studii Bizantine Iasi

Volumul V, Mai 2003

Alexander Lingas - Isihasm si psalmodie
Christian Hannick - Cercetarea muzicii bizantine: privire generala
Costin Moisil - Diatonic, cromatic, enarmonic.Observatii privind intonatia in muzica bizantina.
Constantin Secara - Particularitatea, unitate si continuitate stilistica in cantarea psaltica a secolelor  XVII-XIX
Laura Varga - Cantarile Triodului - melos psaltic si cuvant liturgic

Volumul II, nr. 1, Aprilie 2000

Nicolae Turcanu - Asupra cantarii bisericesti, pe baza izvoarelor scripturistice, patristice si canonice
Titus Moisescu - Introducere in poezia imnografica bizantina
Gabriela Ocneanu - Cant bizantin si gregorian, doua ramuri ale muzicii crestine
Eugen Dan Dragoi - Recitativul liturgic (intre traditie si inovatie)

Costin Moisil - Scarile muzicale la Macarie Ieromonahul
Vasile Grajdian - Aspecte de oralitate in cantarea de strana din Ardeal
Gheorghe Firca - Muzica banateana de traditie bizantina



Noutati in sectiunea Cuvantul


Andrei Pleşu (scriitor şi eseist): “Pelerinul rus” este cartea unui căutător, o carte care satisface alte necesităţi decît cărţile obişnuite: e o carte de înţelepciune. Eu cred că tipul acesta de lectură nu e bine servit astăzi (sau e uzurpat de Paolo Coelho) şi mi-am îngăduit să o pun pe acea listă (a celor 10 carti esentiale) în speranţa de a readuce în discuţie literatura edificatoare, literatura pe care o abordezi ca să anticipezi soluţii, mai mult decît să ai o bucurie imediată.”





Bunavestirea Eliberarii!

            Concertul din data de 22. 03. 2009 cu ocazia Zilei Nationale a Greciei(25 martie). Susţinut de un grup de psalţi şi instrumentişti: diac. Adrian Argintariu, Iustina Barbu, Mihai Cozariu, Ionuţ Cruceru, Liviu Cruceru, Laurentiu Drăghicenoiu, Nicolae Gagiu, Costel Istrate, Ana-Maria Maranda, Virgil Ioan Nanu, Andreea Nanu, Sorin Pană, Constantin Pechis, Andrei Savastre, preot Andrei Ţârlescu, George Turliu, Emil Viciu, Dimitrie Voicescu, sub conducerea protopsaltului bisericii Greciei, domnul Viorel Iosif .  

             Muzica bizantina nu este doar muzica bisericeasca. Muzica traditionala bizantina greceasca (psaltotragouda) este, dupa parerea celor care s-au ocupat cu studiul muzicii traditionale (paradosiaka,) una dintre cele mai expresive realitati muzicale, analizand cele mai adanci simtaminte omenesti. Muzica traditionala bizantina greceasca a lasat, pana in zilele noastre, un volum stralucitor de opere muzicale, compozitii ale unor imnografi si melozi. Dintre acestia amintim pe: Iacov Nafplioti, Spiros Peristeris, Konstantinos Dukakis, Harilaos Taliadoros, Spiros Panagopoulos, Gheorghios Petridis etc. 



Muzica bizantina - minune a secolelor in rugaciunea si liturghia ortodoxa

Constantinopol

Biserica crestina a acordat, de la inceput, o atentie si un loc aparte, in cultul ei, cantarii religioase. In decursul vremii locul si importanta muzicii a crescut, astfel ca azi cultul ortodox foloseste o bogata, variata si pretioasa productie de cantari si imne sacre, dintre care multe de origine biblica (psalmii si unele cantari, ca cea a Maicii Domnului, din Luca 1, 46-55), iar altele, cele

mai numeroase, care alcatuiesc astazi continutul cartilor de ritual, create de imnografii si melozii crestini din secolul VI inainte, ca de exemplu, Roman Melodul (sec. VI), Sf. Ioan Damaschin si Cosma Melodul (sec. VIII), Sfintii Iosif si Teodor Studitul (sec. VIII-IX), Andrei Criteanul († 726) si altii.

Muzica bizantina. – Locul unde s-a format acest tezaur valoros de cantari bisericesti, capatand forme specifice cultului, infrumusetandu-se continuu din punct de vedere melodic, pe parcursul multor secole, a fost Bizantul medieval, marele centru politic, cultural si religios al fostului Imperiu Bizantin. Din aceasta cauza, cercetatorii contemporani o numesc: “Muzica bisericeasca bizantina” sau ortodoxa, intrucat Bizantul era si centrul patriarhiei Ecumenice.

Muzica bizantina a fost, insa, o opera de sinteza. Ea poarta pecetea universalitatii, exprimata intr-un “cod” ce nu cunoaste granite si nu reprezinta “monopolul” capitalei imperiului. Dimpotriva, muzica bizantina insumeaza contributiile reunite intr-un tipar specific simtirii orientale, venite din tinuturi diferite. Intreaga comunitate afalta sub influenta binzantina contribuie la edificarea unei cantari unitare, capabile sa obtina, in virtutea generalizarii unor formule structurale, aderenta si raspandire. Fiind, prin caracterul ei, universala, muzica bizantina nu revendica paternitati atunci cand este vorba de teritoriile in care a controlat cantarea ecleziastica. Asa se explica de ce in perioada istorica ce a urmat caderii Bizantului, mentinerea si dezvoltarea in continuare a acestei muzici a putut ramane pe seama Bisericilor nationale ortodoxe care au stat in unitate canonica cu Constantinopolul.

(Biserica Ortodoxa Romana, Monografie-Album, Editura Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R., Bucuresti, 1987, pag. 208-226)

         

Noutati

***

Articole ale maestrului Nicolae Gheorghita:

Directii stilistice in muzica primelor veacuri crestine

Monahism si psalmodie in antichitatea cresinta

Muzica bizantina - o scurta prezentare

***

TV online Grecia- slujbe in lb. greaca

ATHOS, Arhid. Prof. Univ.Dr. Sebastian Barbu-Bucur

Partituri ale psaltilor Patriarhiei

Psaltii Patriarhiei blog  - Bogdan Radasanu

Deisis - mozaic in Biserica Sfanta Sofia video

Manastiri din Sfantul Munte video

Anastasimatarul lui Macarie ieromonahul

Mic Dictionar Ortodox

Icoana Ortodoxa - Introducere Documentare video  - Teologia icoanei si Biserici si Manastiri  

Prohodul - Grupul Nectarie Protopsaltul - video

Tropar la Sfantul Maslu - Doamne arma asupra diavolului

La ce sa luam aminte mai mult in Postul Mare? - Cuviosul Paisie Aghioritul

Cu noi este Dumnezeu, gl. 6 -cu exemplificare audio-video

Triodul Penticostar - Suceveanu, in format pdf

Gramatikon Margaziotis in format pdf

 

 

Radio online

Ortodox Radio

Lumina - Ep. Severinului si Strehaiei

 

Situri folositoare

pateric.credo.ro

filocalia.ro

 

laurentiu.drag.googlepages.com

contact: laurentiu.drag@gmail.com


Offshore Jones Act Counter
HTML Counter

Offshore Jones ActFree URL Redirection @ .co.nrWebsite Hit Counters