Caiet de teme şi exerciţii rezolvate din Manual Editura Ana (autoare: Marcela Peneş)

Clasa a II-a

 

MARCELA PENEŞ

 

Editura Ana

 

** Manual format mic, 144 p.

Exerciţii (Pag. 7)

Vânătorul are în tolbă raţe sălbatice.

Penelul pictorului se află lângă tuburile de tempera.

Pe următoarea filă a caietului am scris compunerea.

Lecţia se află la pagina următoare.

Elevii privesc atent coperta manualului de limba română.

Exerciţii (Pag. 16)

6.   Fratele Mirelei este marinar.

În portul Constanţa a sosit un vapor.

După plajă, pielea copiilor a devenit brună.

Exerciţii (Pag. 20)

3. Bunicul este mâhnit de isprava nepotului său. Autobuzul era plin de călători. Celălalt coleg era mai prietenos (cuminte, isteţ, bun). Nicuşor şi Vasilică sunt prieteni.

5.   cândva = odată, odinioară;  la un moment dat = odată, deodată; altul = celălalt.

Evaluare (Pag. 23)

2.   a) Toamnă; b) galbene şi ruginii; c) trei (3) alineate.

3.   c) Din nou la şcoală.

4.   ruginii = c) roşcate

5.       a) soa-re [2] ;

b) în-tâl-nesc [3]

c) An-ge-li-ca [4]

6. A sosit toamna.

7. Pisică. Pisica se joacă cu şoricelul! Pisica a găsit un şoricel gri. Pisica pri­veşte (miroase) ghemul de lână albastră?

Exerciţii (Pag. 25)

3. De pe culmea dealului, peisajul din depărtare era minunat. Elevele colorează un peisaj.

Pe planşă Corina a desenat un coş cu fructe. Eleva constată lipsa caietului. Mama avea o nouă strălucire în ochi.

6. c)

Exerciţii (Pag. 28)

3. Gărgăriţa este o făptură drăgălaşă. Fetiţa cu rochiţă roşie era înfiptă. Furnica adună provizii pentru iarnă. Ieri am citit o poveste. Căţelul s-a aşezat la picioarele stăpânului său. Bunicul păstrează în magazie câteva scule.

 

Exerciţii (Pag. 32)

3. zi, o, pe, ea, şi-a, în, să, de, ea, cum, pe, un.

6.  a chemat-o = a invitat-o; îşi propusese = îşi pusese în gând; să nu fie nehotărâtă = să nu se codească; ruşinată = cu coada între picioare.

7. Dimineaţa, mănânc la ora 7. Cu mine mănâncă şi sora mea. Noi nu avem o mâncare preferată. Costel este un copil mâncăcios. Si fratele lui este un mâncău.

Exerciţii (Pag. 33)

Propoziţia. Intonarea propoziţiei

Punctul (.) şi semnul întrebării (?)

3.   . În prima propoziţie se comunică despre vulpe. În a doua propoziţie se comunică despre barză.

.   1) a râs; 2) a servit.

.  punctul (.)

.  semnul întrebării (?)

.  Cuvintele din al patrulea exemplu nu formează o comunicare, deoarece nu se spune nimic despre ele.

5. Vulpea a sărit gardul unde[.]Ar fi vrut o găină[.] Dar de unde[?] Unde s-au ascuns găinile[.] Grivei o aude[.]

6*. Vulpea şi iepuraşul

Într-o zi, trecând prin pădure, vulpea se întâlni cu iepuraşul. Acesta o întrebă pe vulpe:

  Ce mai faci, cumătră vulpe?

  Nu prea bine, iepuraşule. Sunt tare supărată.

Exerciţii (Pag. 36)

3. noapte; sea-ma; prin-ţul; gră-bit.

5. Prinţul îşi căuta o soţie. Prinţesa nu a dormit bine. Voinicul a cutreierat prin pădure. Fata avea douăzeci de puişori de găină. Scările palatului erau din marmură albă.

6.   • ... care dintre ele era adevărată? .

— Cum ai dormit prinţesă?

. A fost odată un prinţ.

. Într-o seară vine la poarta palatului o prinţesă.

11. Prinţul caută o prinţesă adevărată. El a cutreierat toată lumea. Regina a pus o boabă de mazăre sub saltele şi perne.

7.

Evaluare (Pag. 38)

Intonarea propoziţiei. Semnul exclamării!

  Ce aer curat!

  Şi ce iarbă frumoasă!

  Uite un iepure!

Exerciţii (Pag. 39)

a) A fost odată un prinţ[.] El căuta o prinţesă adevărată[.]

b) De unde să găsească o astfel de prinţesă[?]

  A sosit la palat o prinţesă ! a strigat slujitorul[.]

c) Regina a spus:

  Ce prinţesă frumoasă oaspeţi[!]

De ce staţi[?] Pregătiţi camera de oaspeţi[!]

2.   c) Prinţesa cea frumoasă [X].

3.   c) Camera de oaspeţi [X].

4.   a) prinţesă adevărată

prinţese adevărate;

      b) poveste încântătoare

poveşti încântătoare;

      c) prinţ frumos

prinţesă frumoasă.

 

5.. c) [X]  . b) [X] 

6.       a)   Prinţesa este frumoasă, adevărată.

b)   Prinţesa este adevărată?

A dormit bine prinţesa?

c)   Bună dimineaţa, prinţesă!

Exerciţii (Pag. 41)

3.       Astăzi Ilenuţa este supărată.

De la fereastră, Tanu o îmbie.

Motanul cel cuminte nu fusese mângâiat de Ilenuţa.

Mama a certat-o aspru pe fată.

Tanu este un motan curat.

5.   a certa = a mustra.

6.   Tanu: cuminte, curat, prietenos, jucăuş, înţelept.

Exerciţii (Pag. 42)

Intonarea propoziţiei. Virgula (,)

3.       . În pădure trăiesc urşi, lupi, veveriţe, vulpi, bursuci, arici.

. În grădina de zarzavat sunt: roşii, ardei, castraveţi, gulii,

cartofi, morcovi şi varză.

. Alina, Mihai, Rodica şi Bogdan sunt elevi în clasa a II-a.

6.      — Ilenuţa[‚]ce faci[?]

― Sunt supărată

— Vrei[,] fetiţa mea[‚] să ne jucăm ?

— Am de scris, de citit, de desenat, de udat florile şi de măturat[.]

— Ilenuţa, eu te voi ajuta[.]

 

7. În vacanţă, copiii merg la munte, la mare, la bunici.

De la librărie, Ionel a cumpărat caiete, creioane, gumă, pixuri şi o agendă.

 

La florărie sunt garoafe, frezii, crini, trandafiri şi gladiole.

9*. Astăzi Tanu se plictiseşte. El nu are cu cine să se joace. De aceea, Tanu stă pe canapea, pe fotoliu şi la fereastră.

Exerciţii (Pag. 45)

3.  Floarea-soarelui are coroană aurie. Căţelul a văzut un muşuroi de furnici. Înpărăteasa furnicilor dă un pai Lizucăi. Co­pacul se clatină lin de vânt. Câteva petale de Sora-Soarelui căzură asupra fetiţei.

4. Floarea cu coroană aurie era aproape. Floarea se clatină lin spre copilă. Noi ne ducem la bunicuţa şi la bunicul.

5. Îmi pare bine = mă bucur.

7. b) două lacrimi. Florii îi este milă de copila orfană de mamă.

Exerciţii (Pag. 46)

Linia de dialog (—)

5.       — Ce mănânci tu, Moş Martine?

  Mănânc fragi şi mure.

  Unde găseşti fragi şi mure?

  Uite, colea în pădure.

  Ai doi pui. Pe băieţel cum îl cheamă?

  Martinel.

  Şi fetiţa?

  Se numeşte Martiniţa.

Exerciţii (Pag. 48)

2.   pre-gă-teş-te; bu-ni-cu-le.

3.   . constatări: Ocupaţiile principale ale dacilor erau păstoritul şi agricultura. După războaie de cucerire, dacii şi romanii au trăit împreună, în bună înţelegere.

. întrebare: — Cine au fost dacii, bunicule?

. exclamare: — Bunicule, vreau să ştiu cine au fost stră­moşii noştri!

4.   Poporul român este un neam de oameni paşnici. Dacii se ocupau cu agricultura şi cu păstoritul. Din aur, dacii făceau minu­nate podoabe. Cele două popoare au trăit în înţelegere. (Vecinii trăiesc în bună înţelegere.)

5.       a) — Bunicule, vreau să ştiu cine au fost strămoşii noştri!

b) Din adâncul pământului ei scoteau: fierul, argintul şi

aurul. Dacii au fost oameni paşnici, harnici şi viteji.

7. Ocupaţia tatălui meu este interesantă. Fiind paşnici, dacii au trăit în bună înţelegere. Unora le plac ocupaţiile periculoase.

Exerciţii (Pag. 49)

Scrierea cu două puncte (:)

2.       a) două puncte, linia de dialog, virgula, semnul exclamării;

b) virgula, două puncte, virgula, punctul.

3.   În primul exemplu s-a scris linie de dialog, deoarece este marcat începutul vorbirii nepotului care poartă o conversaţie cu bunicul său. Înainte de cuvintele nepotului se află semnul de punctuaţie numit „două puncte” (:)

Înaintea enumerării din exemplul al doilea s-a scris semnul de punctuaţie numit „două puncte” (:)

 

6.   În penar şedeau laolaltă[:] creionul[.] stiloul[.]guma şi o cretă.

Stiloul spune vesel

— Ce aţi face voi fără mine

7.      Ana îl roagă pe bunic:

  Bunicule, spune o poveste!

  Despre ce vrei să-ţi povestesc, nepoată?

  Să-mi povesteşti despre: împăraţi viteji, zmei învinşi în lupte şi zâne bune.

8*. În Dacia au trăit oameni paşnici, harnici şi viteji. în timp de pace, ei aveau câteva ocupaţii principale: păstoritul, agricul­tura, mineritul.

Exerciţii (Pag. 51)

2. Apoi ne vorbi rar şi calm, cu vocea lui caldă[:]  Învăţătorul îi vorbi cu bunătate[:]

3. Băiatul se scălâmbăia (se strâmba) ca o marionetă. Învă­ţătorul a vorbit calm. El s-a întors brusc. Copilul (elevul) are fruntea fierbinte şi obrajii roşii. Băiatul necuviincios şi-a cerut iertare. El a promis că niciodată nu va mai face aşa ceva.

5. A venit iarna! Este bine să citeşti! Ascultă-mă! Să vii repede! Ce bine îmi pare!

a)

Recapitulare. Evaluare

Propoziţia. Textul. Semnele de punctuaţie

a)       Recapitulare (Pag. 52)

2. Şcolarii scriu cu atenţie. Domnul învăţător dictează rar.

3. Învăţătorul ne vorbi rar şi calm.

   Clasa noastră va fi o familie.

4.   Strămoşii noştri au fost oameni paşnici, harnici şi viteji. Urmaşii lor au păstrat aceste însuşiri. Urmaşii dacilor şi ai roma­nilor sunt mândri de strămoşii lor. Copilul (merge/vorbeşte) lin. Vântul trânti brusc fereastra deschisă.

5.   Hoaţa fricoasă

Odată, o vulpe s-a dus la coteţ. Ea dorea să fure nişte găini.

Deodată, s-a auzit un lătrat.

— Vino, vulpe! De ce fugi? a strigat Grivei.

Vulpea a uitat de găini.

8.       Se apropie iarna[.] Un fulg de zăpadă îi spune vântului[:]

[―]Vreau să intru în casă la fetiţa cu ochii de cer

[―] De ce

[―] Să-i spun povestea mea[.] Vai, cât este de cuminte

această fetiţă[!]

b) Evaluare (Pag. 53)

2.   c) Elena şi cireşul[X]

3.   a rodit = c) a făcut fructe [X]

4.   c) faptele bune[X]

5.   c) Sunt legate prin înţeles[X]

6.   a) Elena este o fată cuminte.

b) — Te numeşti Elena?

c) — Ce mare ai crescut, Elena!

Exerciţii (Pag. 55)

5        .A început de ieri să cadă câte un fulg. .

.Norii s-au mai răzbunat spre apus.

.Năvalnic vine vuiet de pe drum.

.Copiii fac mătănii prin zăpadă.

6.   Uliţa este acoperită de zăpadă. Copiii au făcut pe coastă un derdeluş. Ieri a început să ningă.

Săniile zboară pe zăpada bătătorită.

7. fulgi, nori, copii, oameni.

8. Este multă zăpadă la munte. Zăpada a acoperit drumurile. Zăpezile iernii s-au topit. Zăpezi cumplite se aşterneau în întreaga ţară. în aşteptarea zăpezii, copilul îşi pregăteşte sania şi schiurile.

Exerciţii (Pag. 57)

Cuvântul

2. 3, 3, 3, 9, 3, 5 cuvinte.

3. iarnă, zăpadă, sanie, copii — sunt cuvinte pentru că au un înţeles (înseamnă ceva).

4. Propoziţiile sunt alcătuite din cuvinte. Cuvintele sunt gru­puri de litere (sunete) care au un înţeles.

5.   Dacă schimbăm chiar şi numai o literă, înţelesul cuvân­tului se schimbă.

mac, mamă, mare, moare, ramă, humă, lamă. Sunt alte cuvinte.

6.   • Alin a plecat cu Grivei.

. Soarele (zăpada) străluceşte. . Vântul bate cu putere.

7.  Iarna este un anotimp rece (dorit de copii). Doi copii ies din casă. Ei se duc la derdeluş. Deşi au căzut de pe sanie, băieţii sunt veseli.

8.  avar — zgârcit; avuţie = bogăţie; avânt = elan, însufleţire, entuziasm.

. Vecinul meu este un om avar. Prin muncă, omul harnic a strâns o avuţie. Cinstea este o avuţie pentru om. Tata munceşte cu avânt.

9.   car-te; pi-soi; iar-bă;

. marinar; că-lă-tor; des-chi-de;

. că-ră-mi-dă; ur-mă-ri-re; localităţi; în-chi-de-re.

Chiţ şi Miţ: un şoricel, o pisică, caşcaval, Miţ.

Exerciţii (Pag. 59)

2. a; fost; un, şi, se, din, a, din.

3.  Stelele se anină în cetina bradului. în cetina bradului copiii anină globuleţe multicolore. Cetina bradului pare de smarald. Iepuraşul l-a însoţit pe bătrân. Acest iepuraş l-a însoţit pe bătrân. Bradul împodobit şi înconjurat de copii se simţea mai bine în casă, decât singur în pădure.

4.       ― Ce cauţi, măi brăduţ, acolo sus?

— Vreau să trăiesc printre stele!

5. întunericul pădurii = noaptea pădurii; se agăţau = se aninau; ramurile = cetina.

6.       . [5] cuvinte;

. [5] cuvinte.

9.       Nouă copii stau în jurul brăduţului.

Al nouălea era cel mai isteţ.

Exerciţii (Pag. 60)

3. înalt, drept, verde, falnic, măreţ, semeţ.

Exerciţii (Pag. 61)

Cuvinte cu sens asemănător

2. supărat = trist, mâhnit, amărât, abătut, necăjit; bucuroşi = veseli, voioşi;

4. se anină = se agaţă;  a cercetat = a căutat; băiat = copil, fecior; zice = spune; drapel = steag, flamură; scund = pitic; prunc = copil.

5. a sosit = a venit.

CINE ARE DREPTATE? - arborăm drapelele.

Exerciţii (Pag. 63)

5.       Ninge de două zile. „Afară ninge liniştit”.

În noaptea de Crăciun sa născut Iisus Hristos.

Iisus Hristos s-a născut într-o iesle săracă. Păs­torii au venit la iesle. Îngerii stăteau în jurul ieslei cântând şi având în mâini flori de măr.

6.       clatină = mişcă, leagănă, clinteşte;

primejdie = pericol;

spune = zice, declară, vorbeşte.

10*. Afara e noapte. Liniştea s-a lăsat pretutindeni. Mama pregăteşte pe copii de culcare. Deodată se aude un cântec. Au venit la fereastră colindătorii.

Exerciţii (Pag. 65)

Cuvinte cu sens opus

2.  afară — înăuntru; noapte — zi; dulce — amar; iarnă — vară; frig — cald. Sunt cuvinte cu sens opus.

3. mare, albă, lungi, aproape, fetelor.

4. mică — mare; lung — scurt; amare — dulci.

5. frig — cald; multă — puţină; mare — mic; departe — aproape.

6* Un şoricel mic ieşi din ascunzătoarea lui. Era foarte atent să

nu se întâlnească pe unde va trece cu motanul cel negru şi fioros. Fiindcă şoricelul era fricos, a ieşit noaptea şi păşea încet, ferindu-se să facă cel mai mic zgomot. El ajunse la uşa cămării întunecoase.

Recapitulare (Pag. 68)

Cuvântul. Propoziţia. Textul

2.  Mihail Sadoveanu, „Sfat cu Sora-Soarelui” — fragment din Dumbrava minunată.

3. Lizuca, Patrocle, Sora-Soarelui.

4. Propoziţiile sunt legate printr-un înţeles comun. Aşezate într-o anumită ordine de către autor, ele se referă la ceva anume — drumul Lizucăi împreună cu Patrocle spre bunici, de exemplu.

Cu ajutorul acestor propoziţii intrăm în lumea personajelor şi a întâmplărilor imaginate de Mihail Sadoveanu.

5. Lizuca se duce la bunici.

6.   a) Acum vom da de casa bunicilor[.]

b) Acum vom da de casa bunicilor[?]

c) Acum vom da de casa bunicilor[!]

7. şase cuvinte.

8. freamăt = foşnet.

9. vom apuca = vom merge, vom urma, vom porni.

10. Lizuca era o fetiţă orfană. Ea merge fără spaimă alături de Patrocle, câinele ei. Cei doi ajung în dumbravă. Bunicii îi primesc cu mare bucurie pe Lizuca şi Patrocle.

11. Lizuca era o fetiţă curajoasă. Casa bunicilor se afla dincolo de pădure.

Exerciţii (Pag. 69)

13. „Stejarul”, „Exemplul”, „Curajosul”.

14. a) Ana a făcut prăjituri[.] Prăjiturile sunt foarte gustoase[.]

Alin mănâncă şi nu se mai opreşte[.]  Ana îi spune[:]

[―] De ce mănânci cu lăcomie[?]   Mai este şi mâine o zi[.]

Alin îi răspunde[:]

[―] De ce să las pe mâine ce pot face azi[?]

[―] Aplici greşit proverbul[,] Alin[!]

b)      [―] Pomule[,] pomule[,]

Cine-n trunchiul tău

A săpat[,] a scrijelit[?]

[―] Un copil prea rău[.]

[―] Pomule[,] pomule[,]

Cine-aşa frumos

Te-a privit[,] te-a mângâiat[?]

[―] Un copil milos[.]

c)      Tata l-a întrebat pe Vlad :

[―] Vlad[,] ai dat de mâncare lui Azor[?]

[―] Am uitat[,] tată[.]

[―] Dar tu ai mâncat[,] copile[?]

Vlad a lăsat capul în jos ruşinat[.]

[―] Ce fel de prieten îi eşti[?] Să fii bun cu Azor[!]

Exerciţii (Pag. 70)

16. c) Alina şi ochelarii [X]

17. c) un om învăţat [X]

18. a) băiat harnic; caiet nou;

b) şcolari silitori; clase luminoase.

19.  La Grădina Zoologică sunt iei, tigri, maimuţe, elefanţi şi alte animale din ţări îndepărtate.

În ierbar am pus flori şi frunze presate cum ar fi: cicoare, ciuboţica-cucului, iasomie, talpa-gâştei, mac şi altele.

Evaluare. Proba scrisă (Pag. 72)

2.   b) un cerb [X]

3.   b) Povestea cerbului [X]

4.   a) zice = spune, vorbeşte; b) trist = abătut, supărat, amărât; c) a înţeles = a priceput, a desluşit.

5.   a) curat — murdar; b) sus — jos; c) aproape — departe.

6.   c) o poruncă.

7.   Cerbul este un animal falnic.

8.   a) Pădurarul a avut grijă de cerb. b) Cerbul are coarne rămuroase. c) Slujitorii îl însoţeau pe împărat în drum spre casa pădurarului.

Exerciţii (Pag. 75)

2. S-a — Este litera cu care începe textul. Hassan-Paşa - numele unui conducător de oşti turc; Mihai-Vodă — numele dom­nitorului român; Hassan —nume. Literele Î şi H sunt cele cu care încep propoziţiile noi, după folosirea punctului.

3. Oştirea română era condusă de Mihai-Vodă. Hassan-Paşa avea un iatagan ascuţit. Mihai-Vodă ţinea în mâna stângă o bardă.

6. Tu vii la spectacol? Privirile vii ale copilului se îndreptară spre învăţător. în vii sunt mulţi culegători care au coşuri de nuiele pline cu struguri.

7.  Compunerea sa a fost foarte frumoasă. Eleva s-a bucurat pentru laudele primite.

Exerciţii (Pag. 76)

Silaba. Despărţirea cuvintelor în silabe

4. ro-mâ-ni-lor; ia-ta-ga-nul; dom-ni-to-rul; bar-da; dreap-tă;

ga-lo-pa; ne-bu-neş-te; cu-vânt.

5. pa-şa [2] ; dâr--ia [5] ; de [1] ; fri-[2] ; în-tre [2] ; --cini [3]

7. în [1]   frun-tea [2]  oş-ti-rii [3] ro-mâ-ne [3] e-ra [2]  Mi-hai [2]   - Vo-dă [2]

Hassan  [2] a [1]  sărit   [2] cu [1]  iataganul [4], chiar [1] asupra [3]

domnului [3] român [2].

S-au [1] ciocnit [2] aprig [2] iataganul [4] şi 1] barda [2].

Exerciţii (Pag. 79)

3.       Prin alegerea făcută, românii din Moldova şi Ţara Româ­nească au înfăptuit Unirea.

Unii sfetnici se temeau pentru viaţa lui Cuza-Vodă. Cuza-Vodă i-a fost oaspete sultanului. Vechii domnitori făceau temenele în faţa sultanului. Sultanul a admirat demnitatea şi curajul noului domnitor român.

4.       — Sunt un domn nou la vremuri noi! Ca om aş putea îngenunchea, ca domn nu am dreptul să umilesc poporul sau ţara mea, România.

5.   s-a făcut = s-a înfăptuit; cauză = pricină; boieri apropiaţi dom­nului = sfetnici; a avut curajul = a îndrăznit; plecăciuni = temenele.

 

Exerciţii (Pag. 80)

Sunetul şi litera. Vocalele şi consoanele

3.   . Prima comunicare are patru cuvinte, a doua are patru cuvinte, a treiajare cinci cuvinte. (Cuza-Vodă = cuvânt compus)

Cuza- [2]; a-[1]; devenit-[3] domnitor- [3]

. devenit — are şapte sunete şi şapte litere

4.  Sunetele d, n, v, t se pronunţă cu ajutorul altor sunete. Sunetele e, i se pronunţă fără alt ajutor.

5. SUNT = [C|V|C|C]; UN = [V|C]; DOMN= [C|V|C|C]; NOU = [V|C]

LA = [V|C]; VREMURI = [C|C|V|C|V|R|C|V]; NOI = [C|V|V]

6. Cu-za a de-ve-nit dom-ni-tor. Sul-ta-nul nu ac-cep-ta U-ni-rea. Cu-za-Vo-dă a mers la sul-tan.

  El     era          împotriva      Unirii

[V|C]     [V|C|V]    [V|C|C|V|C|C|V|C|V]      [V|C|V|C|V|V]

8.       Cuza-Vodă l-a înfruntat pe sultan.

Cu – za – Vo – dă    l-a   în – frun -  tat       pe      sul – tan.

         [C|V] [C|V]    [C|V]     [C|V]  [C|V]   [V|C]  C|C|V|C] [C|V|C]    [C|V]    [C|V|C]   [C|V|C]

Exerciţii (Pag. 82)

5. prisăcar = albinar, stupar;   plocat = ţesătură din lână; înce­tează = opreşte, întrerupe, stă; vorbeşte = zice, discută, spune.

Exerciţii (Pag. 83)

Scrierea corectă a cuvintelor

Scrierea consoanei „m” înainte de „b” sau „p”

4. simplu; umbră; îm-prăş-ti-at; îm-bo-gă-ţit; am-bi-ţi-os; zâm-besc; îm-pă-rat; schimb.

Ex. 5. Rodica a cumpărat o cutie de bomboane. Astăzi, mama şi-a luat umbrela. Cadoul este împachetat frumos. Eu îi împac pe Mihai şi Aurel. Scrisoarea se introduce într-un plic cu timbru. Eu cumpăr un borcan cu miere. Mihaela îşi plimbă căţelul.

6. ambalaj; simbol; plimbare; simplu; impunător, important, impozit.

Ambalajul atrăgea atenţia tuturor. Porumbelul alb este simbolul păcii. Noi facem o plimbare prin parc. Exerciţiul este simplu. Tatăl lui este un bărbat impunător.

7. umbroasă, limpede, îmbia, îmbăieze, împăratul, împă­răteasa, împăca, impunători.

9*. O fetiţă îmbrăcată cu o bluză albă şi o fustiţă verde merge pe câmp. Ea ajunge într-o dumbravă. Aici găseşte un sâmbure ciudat. îl pune în buzunar cu gândul de a-l planta în grădina casei.

Exerciţii (Pag. 86)

2. E r a     o d a t ă       o      b a b ă     v ă d a n ă.

    [V|C|V]       [V|C|V|C|V]         [V]        [C|V|C|V]       [C|V|C|V|C|V]

 

4. calcă = păşeşte, merge; merge cu grijă, greu; cotropesc; a greşit.

5. oaste = armata; vădană = văduvă; trudit = obosit, ostenit.

Exerciţii (Pag. 87)

Scrierea corectă a cuvintelor

Scrierea cu „â” sau „î”

3. Litera „â” se scrie numai în interiorul cuvintelor. Litera „î” se scrie la începutul şi la sfârşitul cuvintelor.

4.  „— Voi sunteţi şapte fraţi. În Vrancea sunt şapte munţi, ai voştri să fie de veci şi neam de neamul vostru să-i stăpânească în pace!”

5. România, ro-mân; în-vă-ţă-toa-re; co-bo-rî.

România este patria mea. Poporul român iubeşte pacea. Învă­ţătoarea le povesteşte copiilor despre Ştefan cel Mare şi Sfânt. De pe munţi vor coborî ciobanii cu turmele lor.

6.   pâine,   câmp,   când,   cântec,   îndemânare,   încheietură, a hotărî, a coborî.

7. câine, lână, când, pârî, rât, râzând.

9*.     Un împărat tânăr se hotărî s-o elibereze pe sora sa care fusese închisă într-un castel îndepărtat de un zmeu cu şapte capete. Mergând prin pădure, a ajuns într-un luminiş. Aici l-a întâlnit pe vrăjmaşul său.

Se dădu o luptă crâncenă. împăratul cel tânăr reuşi până la urmă să-l răpună pe zmeu şi o eliberă pe biata fată.

Întorcându-se la palat, ei fură primiţi cu cântece de bucurie.

Exerciţii (Pag. 91)

2.  Departe în largul mării, apa este albastră ca albăstrelele, limpede cum este cristalul şi foarte adâncă.

Să nu credeţi însă că acolo nu există decât nisip.

3. Pe marginea drumului creşteau tufe de albăstrele. Apa mării este limpede. Mişcările mlădioase ale trestiei păreau desprinse dintr-un dans oriental. Pe fundul oceanului zac corăbiile scufun­date de-a lungul timpului.

4. În largul mării se văd pescăruşi albi. Apa din fântână este limpede cum e cristalul. Pe fundul apei cresc ierburi cu tulpini mlădioase.

5. albăstrelele; cristalul; adâncă.

9*.     În adâncul mării era un palat de smarald.

Acolo stăteau împăratul şi cele trei fiice ale sale.

Într-o zi, împăratul a hotărât să dea un bal, la care a invitat şi pe vecinul său, împăratul care locuia în palatul de cristal. Acesta avea un fiu tânăr şi frumos, prinţul Safir.

Oaspeţii sosiră rând pe rând. Printre ei se afla şi o vrăjitoare rea care se transformase, încât părea o gingaşă fată de împărat.

Exerciţii (Pag. 92)

Scrierea corectă a cuvintelor

Litera „x”

2. text, nu exista, extraordinare, explica, exprimau.

3. A-le-xe; e-xer-ci-ţii; exemplu; pix; fix; ex-pli-ca-ţi-e; xilofon.

4.  Elevii merg într-o excursie la munte. Răspunsul concuren­tului a fost excelent. El expedia cărţi poştale ilustrate prietenilor săi. Studenţii se pregătesc pentru examene. Oamenii plătesc multe taxe. La marginea pădurii sa auzit o explozie. Copilul cântă la Xilofon. Povestind întâmplarea, George exagerează. Măria şi-a cum­părat alt pix.

5. expoziţie; taxă; expirat; Roxana; extra­ordinar

Noi am vizitat această expoziţie de icoane pe sticlă. La intrare, am plătit o taxă. Acest produs de patiserie este expirat. Roxana are o soră mai mică. Filmul a fost extraordinar.

8. Şoferul claxonează insistent. Efortul depus a fost exagerat. Mama îi explică băia­tului înţelesul acelui proverb. Roxana exer­sează la xilofon.

Exerciţii (Pag. 95)

2. Iarna geroasă a plecat în alte ţări.

Anul acesta a fost o iarnă geroasă. Pe câmpul înverzit zburdă miei albi. Rândunica voioasă îşi construieşte un cuib, sus, lângă streaşină casei. Sturzul galben aurit ciripeşte vesel. Copacul înflo­rit este simbolul primăverii.

5. albină aurie, câmp umed, timp călduţ, rându­nică harnică, flori primăvăratice, pomi înfloriţi.

Albina aurie pare un strop de lumină. Se ri­dică aburi străvezii de pe câmpul umed. Primă­vara, timpul este călduţ. Rândunica harnică îşi reface cuibul. Au apărut întâiele flori primăvăra­tice. Pomii înfloriţi au haine de sărbătoare.

Exerciţii (Pag. 97)

Grupurile de litere „ce”, „ci”

2. rece, cerul, cea, ciripesc

3        . ce: tace, cere, cerne, cerneală, cancelarie, ceaţă, începe;

. ci: cine, cimpanzeu, ciuperci, circ, oricine, cireada, cireşe.

4. cerne, cireşii, Cecilia, citeşte, cei, pitici, voinici, Mircea, recită, place, recit, Mircea, Cecilia.

6. Ariciul duce o ciupercă. Melcii merg încet. începe ploaia. Cinci ore au trecut. Pădurea tace amorţită.

Exerciţii (Pag. 100)

2. muncit, fecior, altceva, întorci, ce, munceşte, cerut, muncit, acesta, întoarce, zice, începu, muncit

3. Pentru munca lui, Iliuţă a câştigat un galben. Banul câştigat prin muncă este cel mai preţios. Tatăl lui Iliuţă era necăjit. Galbenul adus de Iliuţă avea zimţii noi. Tatăl cântăreşte în palmă rodul muncii fiului său.

4. câini blânzi, bani munciţi, băieţi isteţi, bani noi.

7. Într-o zi tatăl l-a trimis pe Iliuţă la muncă. Într-un timp scurt, Iliuţă a înţeles valoarea banului muncit.

Exerciţii (Pag. 101)

Grupurile de litere „ge”, „gi”

2. îndrăgea, să mergi, să câştigi, să strige, se frige

3.  strânge = 7 litere şi 6 sunete; ger = 3 litere şi 2 sunete; ager = 4 litere şi 3 sunete; rege = 4 litere şi 3 sunete; gimnastică = 10 litere şi 9 sunete; regină = 6 litere şi 5 sunete; pagină = 6 litere şi 5 sunete. (Rezolvarea ţine cont de indicaţia existentă în manual: „Grupurile de litere ge, gi reprezintă fiecare câte un sunet” — p. 101)

4.  ge: Angela, mărgele, înţelege, atrage, sparge, ager; gi: Gina, colegi, inginer, argint, girafă, dungi, frigider.

5.  mingea, George, Gicu, minge, Gicu, fuge, minge, mingea, atinge, geam, Gina, mingi, (să nu) plângi, Sergiu, George, mingea, George, Gicu, Gina, colegi.

6. girafă, gimnastică, înger, minge, fulgi, pungi, cârlige.

• Girafa are gâtul lung. Copiii fac gimnastică. Fiecare copil are un înger păzitor. Fotbaliştii au o minge nouă. Primii fulgi de zăpadă aduc mare bucurie copiilor. Ana a cumpărat două pungi. Mama a prins rufele spălate cu nişte cârlige.

Exerciţii (Pag. 103)

3.  îm-pre-u-nă; pri-e-teni, pri-e-te-nii, spân-zu-ră-toa-re, picioare.

4.  În această dimineaţă cerul este azuriu. Fetiţa cu părul azuriu l-a salvat pe Buratino. Vulpea şi motanul erau doi tâlhari. Nişte tâlhari au furat banii omu­lui. Fata se minună de răspunsurile pri­mite. Buratino era un musafir ciudat. El nu avea educaţie.

Exerciţii (Pag. 105)

Grupurile de litere „che”, „chi”

2. (se) chinuia, chip, pereche.

3.  (Rezolvarea este conform regulii de la pag. 101, referitoare la grupurile ge, gi): chef = 4 litere, 2 sunete; ureche = 6 litere, 4 sunete; deschid = 7 litere, 5 sunete; chipiu = 6 litere, 4 sunete; închină = 7 litere, 5 sunete; veche = 5 litere, 3 sunete.

4.  chea-mă, che-nar, în-che-ie; bri-che-tă; des-chi-de; a-chi-tă; ja-che-tă.

5. chibrituri, cheie, ochelari, rechin, rachetă.

• Jocul cu chibriturile este periculos. Amalia a găsit o cheie, Bunica nu-şi găseşte ochelarii. Rechinul este fioros. Racheta se îndreaptă spre planeta Marte.

Exerciţii (Pag. 107)

2.       Eram la Mestecănei, la baba Mărgărinta, după o boală îndelungată. Irinuţa, fata Mărgărintei, îmi răspundea cu bucurie la toate câte o întrebam, în timp ce cosea la gherghef.

Într-o zi, aud că bate cineva la uşă.

3. câteva gâşte, câţiva boboci, câţiva fulgi, câteva pene, câteva ouă, câţiva gâscani.

4.  Gâscă are pene albe şi cenuşii. Norii cenuşii acoperiseră cerul. Toamna, frunzele copacilor sunt ruginii. Fulgii argintii dansează în văzduh.

5.  celălalt cuibar; cealaltă uşă, celălalt an; cealaltă zi; celălalt gâscan; cealaltă gâscă.

6.  bate = loveşte, ciocăneşte, învinge, străbate, suflă (vântul), zvâcneşte (inima).

Exerciţii (Pag. 108)

Grupurile de litere „ghe”, „ghi”

2. ghi-ga-ga, gherghef, înghiţea, ghem.

3.  ghe-mo-toc; ghir-lan-da; An-ghe-lu-ţă; dez-ghe-ţat; ghi-ci-toa-re, Gheor-ghe.

4. ghete, ghiveci, ghiozdan, ghem, îngheţată, unghie, ghindă, ghiocel.

. Fiind frig, Anghel s-a încălţat cu ghete. Floarea din ghiveci este veselă. Ghiozdanul Ancuţei este roşu. Bunica a făcut un ghem frumos. Tuturor le place îngheţata. Copilul neatent s-a lovit la unghie. Fructul stejarului se numeşte ghindă. A apărut un ghiocel de sub zăpadă, vestind primăvara.

5. ghiocelul, (s-a) dezgheţat, (un) ghiocel; (un) ghiveci, ghindă, Gheorghiţă, Anghelina, (o) ghicitoare, ghiocel.

6*.     Mama i-a dăruit Gherghinei un ghiozdan frumos. Ghiozdanul este modern şi are două cureluşe cu care se poate duce în spate. înăuntru, ghiozdanul are mai multe despărţituri pentru caiete şi cărţi. Culoarea şi desenele imprimate ale ghiozdanului sunt atractive.

Gherghina s-a bucurat mult de cadoul primit. Imediat ea a umplut ghiozdanul cu caiete, manuale, penar şi riglă, apoi şi l-a pus în spate.

Gherghina este mândră de ghiozdanul ei.

Evaluare (Pag. 110)

Grupurile de litere

1. ochelari, bicicletă, mărgele, ghirlandă

2. ro-chi-ţă, ceas, Ne-ghi-ni-ţă, ghi-ci-tori; ri-di-che; ra-che-tă.

3.  (eu) fug, (tu) fugi, (el) fuge; (eu) strâng, (tu) strângi, (el) strânge; (eu) merg, (tu) mergi, (el) merge.

4. Costache are cinci ghinde mici.

5.       [3]     [2]     [1]     [4]

Interzis

Paraschiva a găsit un chibrit. Ea îi spune fratelui său:

  Gheorghiţă, hai să ne jucăm cu chibriturile!

   Nu e voie! Copiii nu trebuie să se joace cu focul!          

6*.     Angela a mers împreună cu prietenele sale în păduricea din

apropierea casei. Ele au început să culeagă flori de primăvară. Angela a făcut un buchet de ghiocei cu gândul de al oferi bunicii.

Când s-au întors acasă, fetele au dat mămicilor gingaşele flori, urându-le sănătate şi bucurii.

Angela a oferit şi ea mamei sale flori, dar nu a uitat-o nici pe bunica. Ei i-a dat un frumos buchet de ghiocei.

Bunica i-a mulţumit spunându-i cât este de fericită că nepoţica ei nu a uitat-o.

Exerciţii (Pag. 112)

2. Costache, să facem, chiar.

4.  Gheorghiţă iubeşte păsărelele. Cuiburile lor sunt căptuşite cu puf ca un culcuş cald. Nu trebuie să atingem ouăle din cuibul păsărelelor. Puii sunt hrăniţi cu viermişori. Băieţii sunt prietenii micilor vieţuitoare.

5.  . Eram în luncă astă-primăvară. Nu mai văzusem un cuib de păsărele. Cuibul era mic (rotund, cald, primitor).

6.  cuib de păsărele, mic; crenguţe subţiri; puf fin; culcuş de catifea; coajă atât de subţire; ouă verzui; prieteni vechi şi buni; luncă verde.

Exerciţii (Pag. 113)

Grupurile de sunete „ea”, „ia”, „ie”

2. paie, părea, catifea, pasărea, viermişor, ieri.

3.   a) ea; ca-na-pea; ca-ti-fea; gre-şea-lă; deal; a-vea;

b) ia-tă; iar-nă; po-ia-nă; iar-bă; ia-să; ia-ta-gan; ro-ias-că; iar.

c) ier-buri; che-ie; foa-ie; ca-ie-te; ied; ie-pu-re; ba-ie; fe-me-ie.

În poiană

Ileana, Iancu şi Iarina aleargă prin poiană. Iarba e ca mătasea.

Iată un iepuraş! strigă Iarina. Copiii îl urmăresc până departe, pe deal. Iarina ia o floare de iasomie. Ea va dărui floarea mamei sale.

5.       . Alin privea pe fereastră.

. Bunica locuieşte în oraşul Iaşi.

. Băieţii aceia au fost în luncă.

. Noi am ieşit la plimbare prin ploaie.

6. George Coşbuc este un poet îndrăgit. Eu am învăţat o poezie numită Iarna pe uliţă. Copiii ştiu multe poezii. Noi am copiat în caiet două strofe dintr-o poezie.

Exerciţii (Pag. 117)

4. ciripit, sălciile, pace, cer

5.                 albe                                                           senin

florile          înmiresmate                             cerul            noros

gingaşe                                                      azuriu

 

6.   Cântecul păsărelelor se înalţă în văzduh. Din ramurile copacilor se aude un ciripit melodios. Este linişte şi pace pretutindeni.   Oamenii  poartă  pe   chip lumina bucuriei. Dorinţa tuturor era de a merge la biserică. în plete, fetele şi-au pus flori de cireş. Oamenii din sat respectă cu sfinţenie tradiţia.

 

Exerciţii (Pag. 118)

Grupurile de sunete „oa”, „ioa”, „eoa”

2.  soare; floare; oamenii, sărbătoare; joacă; pleoape; voioasă; ploioase; dumbrăvioară; moara.

3.   soa-re;   floare;   oa-me-nii;   săr-bă-toa-re; joa-că;   pleoape; vo-ioa-să; plo-ioa-se; dum-bră-vioa-ră; moa-ră.

4. lă-cră-mioa-re-le; ploa-ia;

(a) ie-şit; soa-re-le; cu-loa-rea; lă-cră-mioa-re-le; îm-prăş-ti-e (cele două vocale nu fac parte din aceeaşi silabă) mireasmă; bi-ne-fă-că-toa-re; Mi-oa-ra; po-li-cioa-ră; fru-moa-se; Toa-der.

5. viori — vioară; ciori — cioară; ninsori — ninsoare.

Ex. 6; Calul aleargă cu coama fluturând. Calul are o coama lungă. La moară veniseră mulţi oameni cu saci mari de grâu. Râul este aproape. Grădinarul are nevoie de o stropitoare nouă. Căprioara are picioare zvelte.

Exerciţii (Pag. 120)

2.  „—   Numele meu este Dorotheea şi merg spre oraşul Smaragdelor, să-l rog pe Marele Oz să mă ajute să ajung acasă.”

3. Numele de persoane şi de oraşe (localităţi) se scriu cu literă mare.

4.  Un ciclon sa abătut asupra oraşului Dorotheei. Fetiţa a fost surprinsă de vorbele spuse de sperietoare.

Smaraldul are culoarea verde. Piatra de smarald se asemăna cu ochii copilului. În laboratorul de biologie este un iepure împăiat.

Exerciţii (Pag. 121)

Grupurile de sunete „ua”, „uă”, „iau”, „eau”

2. ro; no; vreau; iau; ro; păreau; roiau.

3. ro-ua; no-uă; vreau; iau; ro-uă; pă-reau; ro-iau.

5.   a do-ua;  do-uă;  plo-uă;  nouă;  veneau;  stă-teau;  vo-uă; în-cu-iau; ce-reau; păreai, ci-teai.

6.  „Roua îi sclipea pe haină, de parcă ar fi fost nouă”. „Vreau să merg!”

8. călătoream; Sinaia; no; băieţi; însoţeau; doamna; învă­ţătoare; iată; ieşim; Ploieşti; spuneam; şoseaua; no; suiau.

Exerciţii (Pag. 124)

2. rătăcit, chiar, început, voiniceşte.

3.  Ciobănilă era un dulău prietenos. El venise de la stână. Uneori, între copii se stârnea câte o încăierare. Ciobănilă inter­venea voiniceşte despărţindu-i pe copii.

4.  * La poarta şcolii a venit un dulău. . Adeseori se stârnea furtuna ca din senin. . Câinele intra voiniceşte între copii.

Evaluare (Pag. 126)

a) du-lă-ul [3] ; b) des-păr-ţi-rea [4] ; c) Cio-bă-ni-lă [4]

. Dulăul s-a oprit la poarta şcolii.

. La început copiii l-au alungat cu pietre.

. El despărţea copiii cu capul.

4. Ciobănilă devenise mândria şcolii sale.

5. La fereastră se vede un copil cântând la vioară. Mihaela este o fată voioasă. Lăcrămioara se mai numeşte şi mărgăritar.

Exerciţii (Pag. 128)

3. porumbiţă.

6. Porumbiţa are penet sidefiu. Penele porumbiţei par de sidef. Penetul sidefiu al porumbiţei străluceşte printre frunzele de viţă. Apa râului se frământă printre pietre.

Exerciţii (Pag. 131)

5. alun, aprilie, avion; vânt, vacanţă, vuiet; roată, radio, rugină.

6. Cristian, Mirela, Olimpia, Sorin.

7. caiet, creion, gumă, riglă etc.

Exerciţii (Pag. 133)

2. soarele

5.  . cuie, adiere (vocalele fac parte din silabe diferite), ploaie, albăstruie; . soarele; doar; ploaie; joacă; . cu-ie; a-di-e-re; ploa-ie; al-băs-tru-ie;. soa-re-le; doar; ploa-ie; joa-că.

6. ce: să plece; gi: argintate.

7.  soare cald, prietenos, dogoritor; apă limpede, rece, caldă, jucăuşă; grădină frumoasă, mirositoare, îngrijită; barcă mică, uşoară, albă, elegantă; cuie ascuţite, noi; adiere călduţă, uşoară, plăcută; val uriaş, înspăimântător, jucăuş; ploaie rece, nesfârşită, călduţă.

8.  floare aurie; grădină multicoloră; câmp multicolor; aripă străvezie; văl străveziu.

9.  Un nor ca o barcă trece alene pe cerul senin. Noaptea, cerul senin parcă este bătut cu argintate cuie. Valul de căldură cuprinsese întreaga suflare din pădure. Aerul torid al verii joacă precum o ploaie albăstruie coborâtă din cer.

Recapitulare (Pag. 136)

5. „Un tânăr se plângea mereu că este sărac. Odată se întâmplă să treacă pe lângă casa lui un bătrân care îi auzi oftatul.”

6.       . Un tânăr se plângea că este sărac.

. Pe lângă casa lui trecu un bătrân.

. Sănătatea este cea mai mare avuţie.

7.       . Un tânăr se plângea că este sărac.

. Care este această avere?

. Poţi să-mi dai un ochi? Îţi voi da aur în schimb.

8. tânăr, plângea, întâmplă, lângă, bătrân, îi, stăpânul, tână­rul, în, mână;

9.  supărat = trist, amărât, necăjit; avere = bogăţie; în schimb = în loc; moş = bătrân.

10. tânăr — bătrân; sărac — bogat; supărat — vesel; sănătos ― bolnav; mare — mic.

12. Tânărul se plângea de sărăcie. Tânărul era stăpânul unei averi. De ce era supărat tânărul? Ce i-a spus bătrânul? — Fii vesel! — Rămâi sănătos, tinere!

13.  Din nuca omului sărac au ieşit: oi, boi, cai şi multă bogăţie. Bătrânul zise: „— De ce eşti supărat, tinere?”

14. Un tânăr se plângea mereu că este sărac.

. opt cuvinte . un = 1; tâ-năr = 2; se = 1; plân-gea = 2; me-reu = 2; că =1, es-te = 2; să-rac = 2.

15. Mereu plângea un tânăr din cauza sărăciei. Odată a trecut un moş pe lângă casa lui. Bătrânul l-a întrebat de ce este supărat. Tânărul a putut să afle că este stăpânul unei averi de preţ. Sănă­tatea este o avere. Tânărul nu-şi dă un ochi nici pentru tot aurul din lume. Sănătatea este cel mai preţios lucru al omului.

16.. Sănătatea este cea mai mare avuţie.

. Să nu nesocoteşti sfatul părinţilor.

. Lenea este soră bună cu sărăcia.

18. a) A sosit vara. Copiii se joacă. Cireşele sunt coapte (roşii).

b) Ionuţ stropeşte florile din grădină.

c)  Rândunica aduce un viermişor puilor ei. Ea are patru pui. Puii stau în cuib.

19.. Alexandru pleacă la şcoală. Azor rămâne acasă.

. Azor păzeşte casa şi ograda

. Alexandru vine. El îl hrăneşte şi-i dă apă lui Azor.

20.

În cuib

Rândunica a plecat după hrană[.] Puişorii stau singuri în cuib[.] Ei o aşteaptă cuminţi pe mama lor[.]

Cel mai mare dintre pui zice :

[―] Mama va sosi îndată[!] Să nu plângeţi[!]

21.. Pe un cer albastru ca o floare de cicoare se văd zburând două avioane argintii.

. Pomii cu haine de verdeaţă răcoresc pământul încălzit. . Pe câmp, holdele unduitoare se răsfaţă în bătaia vântului. . Maci de foc pătează ici-colo rochiţa galbenă a verii.

Evaluare (Pag. 140)

2. c) Cearta [X]

3. b) Niţă şi Gheorghiţă [X]

4. — Mă ierţi pentru ce am spus?

5. a) slu-gă; b) ra-che-tă; c) Gheor-ghi-ţă.

6.  poruncile: a) numărul literelor

8 ; c) numărul vocalelor  4

9 ; b) numărul sunetelor

7. Anghel are ghete noi. Lupul înghite cu lăcomie.

8.   — Sărut mâna, bunico!

  Bine ai venit, nepoţele/ nepoţico!

  Te rugăm să vii, dacă poţi, la noi la masă.

  Vin cu multă plăcere.  Mulţumesc pentru  invitaţie, nepoţele/nepoţico!

Clasa a II-a

 

MARCELA PENEŞ

 

Editura Ana

 

** Manual format mare, 136 p.

 

Exerciţii (Pag. 7)

4. Toamna cad din pomi frunze ruginii. Merele roşii ca nişte obraji îmbujoraţi de copil sunt aşezate cu grijă în lădiţe. Alături, în coşuri mari stau pere aurii şi parfumate.

Exerciţii (Pag. 11)

4. Temele pentru a doua zi sunt uşoare. Bogdan a pus recep­torul în furcă. Telefonul a sunat a doua oară. Copilul aşteaptă cu nerăbdare sosirea bunicii. Neluţu dovedeşte o mare nerăbdare.

Evaluare (Pag. 18)

2.       a) frunze [2][X]

b) începe [3][X]

c) Gheorghiţă[3][X]

3.       a) [3]; b) [5]; c) [5].

4.       La şcoală se duce Cecilia.                          c) [X]

 se duce - c. merge [X]

5.       a) Cecilia

b) Cecilia scrie.

c) Ce faci, Cecilia?

     Ce citeşti, Cecilia?

 

Exerciţii (Pag. 20)

3.  „Din două baloane cumpărate celor doi copii, unul s-a spart. A pocnit aşa, deodată. Orice dialog cu Baruţu este zadarnic. Suferinţa băiatului este prea mare.” (T. Arghezi)

4.  Dialogul cu băiatul era imposibil. Balonul este departe în văzduh. Copilul este mâhnit.

5.   balon-baloane; băiat-băieţi; lacrimă-lacrimi; întâmplare-întâmplări.

Exerciţii (Pag. 24)

2. Costache — Cos-ta-che; pachet — pa-chet.

3. Cărţile sunt o comoară pentru oameni. Nepotul a fost încântat de cadou. El a înţeles până la urmă tâlcul. Bunicul a făcut nepo­tului său un dar preţios. În pachet erau cărţi.

5. co-moa-ra; ne-poa-te; poa-te; as-cun-ză-toa-re; oa-re; boa-re.

7.       carte-cărţi;

pagină-pagini;

bunic-bunici;

pachet-pachete;

comoară-comori;

băiat-băieţi.

Exerciţii (Pag. 27)

10.       „— Avem şi noi

În livadă un muşuroi

— Avem! Şi munca este în toi.

Furnica asta, bunăoară,

Cară la muşuroi o sfoară;”

(Marin Sorescu)

11. În livadă sunt pomi fructiferi tineri. Sub un pom, am găsit un muşuroi. Munca este în toi. Noi întâmpinăm iarna cu bucurie.

Exerciţii (Pag. 31)

5. mic-mică; bun-bună; rotund-rotundă; smerit-smerită; trist-tristă.

Exerciţii (Pag. 32)

Propoziţia. Intonarea propoziţiei

Punctul (.), semnul întrebării (?)

7.       Eu am văzut o veveriţă.

Ciocănitoarea nu ne părăseşte iarna.

8.       Veveriţa mănâncă alune?

Veveriţa are o alună.

Ce face ciocănitoarea?

Ciocănitoarea caută insecte în scoarţa copacului.

Ursul se gândeşte la mure.

La ce se gândeşte ursul?

Frunzele galbene şi roşii ale copacului se scutură.

A venit toamna.

Toamna, păsările călătoare pleacă în ţările calde. Unde pleacă păsările?

Exerciţii (Pag. 35)

6. pie-tre; şcoa-lă; stâr-nea; voi-ni-ceş-te; des-păr-ţea.

7.  „S-au împrietenit repede.” „El vă păzeşte întocmai ca un cioban.”

„— Ce nume să-i punem, copii?”

„— Dar ce, e floare?” (V. Voiculescu)

8.  Ciobănilă era un dulău prietenos. El venise de la stână. Uneori, între copii se stârnea câte o încăierare. Ciobănilă intervenea voiniceşte. El îi despărţea pe copiii bătăuşi.

10. Ciobănilă avea grijă de copii. Ce fel de câine era Ciobănilă?

Exerciţii (Pag. 37)

Intonarea propoziţiei

Semnul exclamării (!)

7.       — Salut, Andrei[!]

— Salut, Matei[!]

— Ce zi minunată, Andrei[!] Nu vrei să ne jucăm[?]

— Vreau[!] Vreau[!]

— Nu sări prin flori[!] Hai mai bine pe teren[!]

Ce bucuroşi sunt cei doi

8.       — Ce frumos!

  Vino mai repede!

  Să scrii frumos, Costel!

  Bine aţi venit!

  Aurel, adu-l aici, te rog!

Evaluare (Pag. 37)

2.      a) Ce zmeu grozav[!]

b) Vino iute[!]

c) Nu îi da drumul, că îl poţi pierde .

3.       b) o mirare[X]     • c) o poruncă[X]

4.       Ce câine mare este Ciobănilă!

5.       a) Ciobănilă este un câine mare şi lăţos.

b) Cine este Ciobănilă?

c) Ce nume frumos i-au găsit (pus)!

6*. Ciobănilă era un dulău rătăcit de la stână. El stătea lângă poarta şcolii. Copiii s-au temut de el şi l-au alungat. Ciobănilă a rămas acolo şi s-a împrietenit cu şcolarii. Numele ia fost dat de învăţătorul din acea scoală.

Exerciţii (Pag. 39)

3.       „— Cum se numea?

― Şi ce făcea?”

„...Mi-e dor! Mi-e dor

De fraţii mei din Labrador!”

(Gellu Naum)

4. deznădejde = c) supărare mare

5. fraţi >fra-ţii; pin-gu-ini > pin-gu-i-nii; sca-ma-tori ―> sca-ma-to-rii; te-nori ―>te-no-rii;

10. Apolodor era un pinguin. El era tenor la circ. Pinguinul pare îmbrăcat în frac. La circ era un scamator. Apolodor a fost cuprins de deznădejde.

Exerciţii (Pag. 40)

Intonarea propoziţiilor

Virgula (,)

3. În ograda bunicii sunt găini, raţe, gâşte şi curci. Pe câmp cresc diferite plante medicinale ca traista-ciobanului, talpa-gâştei, coada-şoricelului, pătlagina, muşeţelul. Ioana, Gabriela, Sorina, Mirela, Geta şi Măria sunt colegele mele de clasă.

6.       Alina[,] Ana şi Elena se joacă[.] Fetele strigă pe rând:

— Ana[,] pune ochii!

— Pune[,] Elena , ochii[!]

Pune ochii[,] Alina[!]

7. . Marin, Alexandru, Viorel, Ştefan şi George fac parte din echipa de fotbal a şcolii.

. La librărie sunt cărţi, caiete, plicuri, agende, calendare.

. În pădure trăiesc urşi, lupi, arici, vulpi şi veveriţe.

. La piaţă se vând cartofi, varză, morcovi, ceapă, salată verde, ridichi şi ţelină.

9*. Apolodor era tenor la circ. Era grăsuţ, curat şi atrăgător în fracul lui. Pinguinul stătea pe gheaţa unui răcitor, pentru a putea suporta căldura din Târgul Moşilor.

Exerciţii (Pag. 42)

8. Ei se duc; Ei povestesc; Ele zâmbesc; Ele sunt.

9. Din dumbravă se vedea cerul senin. Bătrânica mohorâtă avea un toiegel. Nasul ei era coroiat. Bătrâna se sprijinea în toiegel.

Exerciţii (Pag. 43)

Linia de dialog (— )

4. Linia de dialog arată participarea fiecărui personaj la dialog.

Exerciţii (Pag. 44)

7.       „— Am lăsat-o acasă, să-mi păzească gospodăria.

  Sărut mâna, Sfântă Miercuri. Acuşi asfinţeşte soarele şi Patrocle se teme să nu întârziem.” (după M. Sadoveanu)

9.         Bună ziua, Sora-Soarelui!

  Bună ziua, copilă!

  Eu sunt Lizuca, iar el este Patrocle.

  Mă bucur de cunoştinţă.

  Sora-Soarelui, noi ne ducem la bunici. Acasă nu mai era chip de stat.

  De ce spui asta, Lizuca?

  Sora-Soarelui, ...

Exerciţii (Pag. 46)

2.       — Bunicule, vreau să ştiu cine au fost strămoşii noştri!

  Povestea neamului nostru începe cu vitejii daci.

  Cine au fost dacii, bunicule?

  Dacii au fost oameni paşnici, harnici şi viteji. Ei au trăit pe pământul acesta. Ţara lor se numea Dacia...”

3.  Poporul român este un neam de oameni paşnici. Dacii se ocupau cu agricultura şi cu păstoritul. Din aur, dacii făceau podoabe frumoase. Strămoşii noştri au fost dacii şi romanii. Noi suntem urmaşii lor.

 

Ex. 5 . Bunicule, vreau să ştiu cine au fost strămoşii noştri[!]

— Cine au fost dacii, bunicule[?]

6.       — Bunicule[,] vreau să ştiu cine au fost strămoşii noştri!

— Cine au fost dacii[,] bunicule? Din adâncul pământului ei scoteau: fierul[,] argintul şi aurul din care făceau arme şi podoabe.

7.         Spun o poveste               noi

Spunem o poveste                   eu

Spui o poveste               tu

Spuneţi o poveste                    ei, ele

Spune o poveste                      voi

Spun o poveste              el

Exerciţii (Pag. 47)

Scrierea cu două puncte (:)

2.   a) Nepotul îl întreabă: (două puncte)

— Bunicule, vreau să ştiu (linia de dialog)(virgulă) cine au fost strămoşii noştri. (punctul)

b) Din adâncul pământului, ei scoteau: fierul, argintul şi aurul, din care făceau arme, unelte şi podoabe, (virgula) (punc­tul) (două puncte)

3.       . Linia de dialog arată începutul vorbirii nepotului.

. două puncte (:)

. două puncte (:)

5. Astăzi au venit la noi[:] bunicul[,] bunica[,] unchiul şi verişorii mei[.]

Bunicul ne-a spus[:]

[―] Vreţi să ascultaţi o poveste[,] nepoţilor[?]

[―] Da[!] Da[!] am strigat noi[.]

7.. Strămoşii sau . Istorie sau Povestea neamului.

E seară. Eu îi spun bunicului:

  Bunicule, te rog, mai povesteşte despre daci şi romani.

  Bine, îţi voi povesti despre vitejia strămoşilor noştri.

  Te ascult cu toată atenţia, bunicule!

* Dacii, un popor harnic, iubitor de pace şi de ţară, aveau în timpurile liniştite câteva ocupaţii mai importante: agricultura, păstoritul şi mineritul. Din inima muntelui ei scoteau: fier, argint şi aur. Din aceste metale ei meştereau: arme, unelte şi podoabe.

Exerciţii (Pag. 49)

3. În luncă, florile au dispărut (au murit). Între văile deşarte curge un râu mâlos. Pribegind luni de zile, păsările călătoare fug de asprimea iernii. în văzduh se văd şiruri de cocori. Turmele coboară în sate, la iernat. De la munte coboară turme de oi, păzite de câini şi de ciobani pricepuţi. Cerul este pe zi ce trece tot mai înnorat.

Recapitulare (Pag. 50)

Propoziţia . Textul. Semnele de punctuaţie

Comunicarea scrisă: lucrare de control

2. Copiii se plimbă în grădină.

4. Toamna a venit la noi în ţară. Păstori cu turme, câini şi măgari coboară în vale, la iernat. Păsările călătoare pleacă în pribegie. Văzduhul este brăzdat de şiruri de cocori. În văzduh se aud strigătele ascuţite ale cocorilor.

Singurătate

5. Ce linişte e în pădure!

Moş Martin s-a retras în vizuina lui şi se pregăteşte să dor­miteze. Până în luna martie îşi va suge labele şi va visa la zmeură şi mure.

Codrul este pustiu. Se apropie iarna.

Prietenie

6. a)    Melcul merge pe cărare. Deodată apare un arici.

  Încotro, melcule? îl întreabă curios ariciul.

  La plimbare, Ţepeluş!

  Pot să merg şi eu?

  Hai, prietene!

Pedeapsă

b) O vulpe se gândea să fure nişte găini[.] Cum mergea ea pe drum, se întâlni cu omul şi îi zise[:]

— Ai de vânzare nişte găini [?]

Omul îi dădu nişte găini, de nu le putu duce[!]

Evaluare (Pag. 51)

2.       b.   Doctorul pădurii [X]

3.       b.   Ciocănitoarea [X]

4.       a)   Andrei merge grăbit [.] El se întâlneşte cu Bogdan [.]

b)   Bogdan îl întreabă[:]

      ― Unde te duci aşa grăbit?

c)   ― Mă duc la bunici împreună cu tata[,] mama şi fratele meu[.]

      ― Călătorie plăcută[,] Andrei[.]

5.   a)  A venit toamna, b) A venit toamna? c) A venit toamna!

6.

Călătorie

O suflare aspră de vânt a înfiorat rândunicile, berzele şi cocorii. Cu tristeţe, păsările au privit cuiburile de care se vor despărţi în curând.

La un semnal cunoscut doar de ele, vor porni spre ţările calde. Până acolo este drum lung, pe care îl vor străbate împreună.

Ziua fixată a venit. Stoluri de păsări se înalţă în văzduh, spin­tecând norii. De acolo, mai privesc o dată în urmă, apoi vâslesc din aripi să ajungă în împărăţia verii.

Exerciţii (Pag. 53)

Chiţ a ros cuvintele: vioara, său, noastră, afară, tare.

Exerciţii (Pag. 55)

4. Vrăbiile gureşe îşi fac nişte cuiburi drăguţe sub streşinile caselor. Gheorghiţă i-a vorbit autoritar lui Bogdan. Prietenul lui Gheorghiţă este îngrijorat. Gheorghiţă nu-l crede pe Bogdan un prieten adevărat. Băiatul nu a ştiut să rezolve problema/undea nu învăţase. Eu ştiu să rezolv. Tu nu ştii să rezolvi problema.

Exerciţii (Pag. 56)

Cuvântul

3.       .  Propoziţiile sunt alcătuite din cuvinte.

. 1) 6 cuvinte; 2) 5 cuvinte; 3) 4 cuvinte.

4. casă, carte, cretă, caiete, arbori.

5. Dacă schimbăm chiar şi numai o singură literă dintr-un cuvânt, înţelesul lui se schimbă:

                   rar ― par ― var — zar

Ex:      dar

dac — dai — dat — dau.

6.      Adina scrie. [2]

Azorică o priveşte cu atenţie.[5]

Alin citeşte o carte.   [4]

7.       Vorba dulce mult aduce.

8.       Vine iarna.[2]

Copiii învaţă poezia. [3]

Vântul şuieră prin hornuri.[.]

9. Flămânzilă s-a întâlnit pe drum cu Setilă şi Gerilă.

  Ce foame îmi este! zise Flămânzilă.

  Noi n-avem ce-ţi da de mâncat.

  Ce sete îmi este! zise Setilă.

  Noi n-avem ce-ţi da de băut.

  Ce frig îmi este! zise Gerilă.

Exerciţii (Pag. 58)

3. Fulgi de zăpadă sau flori (sclipitoare) de argint sau albinele albe; regina fulgilor sau Crăiasa zăpezii; rochia ei părea făcută sau rochia ei părea ţesută din mii şi mii de fulgi de zăpadă cuvinte; 2)

4. 1)       [8] cuvinte; 2) [9] cuvinte; 3) 5   cuvinte.

6. Flori sclipitoare de argint s-au lipit de geamuri. Albinele cele albe zboară prin văzduh. Iarna poartă o rochie albă, ţesută din mii de fulgi de zăpadă.

Exerciţii (Pag. 59)

Cuvinte cu sens asemănător

2. zicea = spunea, vorbea, grăia; îndată = imediat

3. Al doilea text este mai bine alcătuit pentru că nu s-a repetat supărător cuvântul „zăpadă”, ci a fost înlocuit cu altele care au acelaşi înţeles.

4.       trist = posomorât, mâhnit, abătut        odată = cândva

strigă = ţipă, zbiară                            degrabă = repede

cărare = potecă, alee                         scund = pitic

drapel = steag, flamură                      limpede = clar

ţară = stat, patrie                               prunc = copil

moş = bătrân                                    aleargă = fuge

5.  s-a dus = a plecat; a sosit = a venit; merg = se duc, pleacă; iute = repede; va împărţi = va oferi, va distribui; fericiţi = veseli, bucuroşi

Cine are dreptate?

Toţi copiii au dreptate pentru că cele trei cuvinte au sens ase­mănător: prisăcar = stupar = apicultor.

 

Exerciţii (Pag. 62)

5. Sania înaintează uşor printre nămeţi. Iarna drumurile troienite împiedică circulaţia. Noi am primit oaspeţi în această seară. Din moşi-strămoşi se sărbătoreşte Crăciunul. Iepuraşul era înhămat la sănioară.

7. nămeţi = troiene; oaspeţi - musafiri; toiag = baston

Pe drum sunt troiene de zăpadă.

La noi au venit musafiri neaşteptaţi.

Bătrânul se sprijină într-un baston.

Completaţi: fereastră, iepuraş, sănioară.

 

Exerciţii (Pag. 63)

Cuvinte cu sens opus

2. lung — scurt; bătrân — tânăr; vine — pleacă; creşte — scade, se micşorează,   descreşte;   întuneric    lumină;   urcă― coboară;

tace — vorbeşte; înalt — scund, mic, pitic.

3.   a plecat — a venit; bătrân — tânăr; noaptea — ziua; luminate - întunecate; s-a oprit — a pornit

. A venit Moş Crăciun. Fratele meu este un tânăr simpatic. Tatăl meu este tânăr. Ziua este ceţoasă. Ferestrele sunt întunecate. Săniuţa trasă de iepuraş a pornit.

4.       . Iepuraşul are urechi ciulite.

. În vale este o casă cu ferestre luminate.

5. fricos — curajos; întunecoasă — luminoasă, luminată; lung — scurt; bătrân — tânăr; încet — tare; departe — aproape

6. mare, acră, jos, război

Joc: seară — dimineaţă; a plecat — a sosit; moş (bătrân) — tânăr; înhămat — deshămat; troienite — curăţate; noaptea — ziua; vine — pleacă; creşte — descreşte; vale — deal; luminate — întu­necate; s-a oprit — a pornit; vin — plec; proaspete — vechi; bucu­roşi — trişti; strigă — tac; vii — pleci; moşule — tinere; încărcat — descărcat.

Recapitulare (Pag. 66)

Cuvântul. Propoziţia. Textul

2. c) Lacrimile crocodilului[X]

3. 6 cuvinte

4.  La Grădina Zoologică am văzut un crocodil. Lacrimile de crocodil sunt false (neadevărate).

Un vânător a împuşcat o vulpe turbată. O căprioară aleargă sprinten pe câmpie. Prin iarbă sunt multe gâze. Peştele înghiţi viermişorul din undiţă.

5. crocodil, căprioară, vânător, fapta, iarbă.

6. nelegiuit = c) rău [X]

7. mare — mic; rău — bun; aproape — departe; bătrân — tânăr; sus —jos.

8. „Aşa păţeşte cine crede în lacrimile unui crocodil.”

Exerciţii (Pag. 67)

9. Crocodilul plângea cu lacrimi amare. Căprioara încercă să îl mângâie.

14.   a) Şarpele a trecut o apă stând pe spatele unui ţap. Şarpele nu a coborât de pe spinarea ţapului, b) De ce nu cobora şarpele? c) — Şarpe, coboară imediat!

15.  Copilul are multe jucării: maşinuţe, trenuleţe, cuburi, ursuleţ şi maimuţă de pluş. Mama a făcut mai multe feluri de dulceaţă: de vişine, de zmeură, de caise, de piersici şi de nuci verzi.

Exerciţii (Pag. 68)

„Joc periculos”

19. Aricel a venit în vizită la Martinel.

  Hai să ne jucăm cu chibriturile! a spus Martinel.

  Dar nu este periculos? a întrebat Aricel.

  Nu mai fi aşa fricos! Hai, aprinde un băţ de chibrit!

  Vai! Vai! Mă arde! a strigat Aricel, dând drumul băţului pe covor.

Covorul a început să ardă.

Dacă nu venea mama Martina, ar fi fost mare necaz.

Nu vă jucaţi cu focul!

20.     .  La Martinel a venit în vizită Aricel.

. Martinel a propus să se joace cu chibrituri aprinse.

.  Covorul a luat foc.

. Mama Martina a stins focul.

22. fricos — fricoasă; frumos — frumoasă; politicos — poli­ticoasă; sănătos — sănătoasă; vesel — veselă.

Evaluare (Pag. 70)

Probă scrisă

2.   c) Cu tata [X]

3.   . b) Andrei [X] c) tata [X]

• a) bucuros [X]

4.       a) Coţofana se întâlni cu ariciul[.] Amândoi se priviră[.]

b) Coţofana îl întrebă pe arici[:]

— Vrei să ne facem o căsuţă[?]

Unde[?]

c) Coţofana zise veselă[:]

Chiar în pomul acesta[,]ariciule[!] Tu adună crenguţele[!]

Ariciul a înţeles planul coţofenei şi a plecat mai departe[.]

5.   a) a sosit = a ajuns, a venit;

b) înalt — mic, mărunt, (pirpiriu), (pitic), pipernicit;

c) albinele cele albe [X]

6. Iarna aduce zăpadă şi viscol.

Exerciţii (Pag. 73)

5. Norii aleargă pe cer purtaţi de vântul iute al iernii. Câinele ieşi năvalnic din curte. îmi place vuietul mării înfuriate. Femeile bătrâne fac mătănii în biserică. Livezile de pe coastă au dat rod bogat. Ieri era încă frig. Săniile au pornit la drum către oraş.

6.. Norii stau grămadă peste sat.. Pe râu e numai fum. Vântul e liniştit. Vine vuiet de pe drum. Copiii fac mătănii prin zăpadă.

Exerciţii (Pag. 74)

Silaba

3.  no-rii; răz-bu-nat, a-pus; stau, gră-ma-dă; sat; soa-re; bi-ne; vân-tul; li-niş-tit; a-cum.

4.       „Sunt co-pii. Cu mul-te să-nii

De pe coas-tă vin ţi-pând,

Şi se-m-ping şi sar râ-zând;

Prin ză-pa-dă fac mă-tă-nii,

Vrând — ne-vrând.”

(G. Coşbuc)

.        Şa-de bar-za pe cui-bar

Şi nu-mă-ră o-uă-le:

U-nu, doi, trei, pa-tru, cinci,

Şa-se, şap-te, opt, no-uă, ze-ce,

Un pa-har cu a-pă re-ce,

U-nul tre-bu-ie să ple-ce.

 

Pa-tru broaş-te şi-un bro-tac

Stau la sfa-dă: Oac! Oac! Oac!

Al-te broaş-te se a-du-nă,

Fac un cor sub clar de lu-nă.

De vei as-cul-ta un pic,     

Poţi să în-ţe-legi ce zic.

6.      . o silabă: ac, om;

. două silabe: a-ţă; do-uă;

. trei silabe: a-ca-să; că-ra-re;

. patru silabe: a-co-pe-riş; în-tre-ce-re;

. cinci silabe: îm-bu-nă-tă-ţit; re-cu-nos-că-tor.

7. fulgi [1] nori [1] pomi [1] bocanci [2] băieţi [2] fulgii [2]

norii [2] pomii [2] bocancii   [3]   băieţii   [3]

Exerciţii (Pag. 76)

2. Pe litoralul Mării Negre este un şirag de staţiuni. Mama şi-a pus la gât un şirag de mărgele. Cârmuirea vaporului era dirijată de comandant. Mama mă dăscălea înaintea plecării la şcoală. De la joaca prin zăpadă, copilul a venit îngheţat. Copacul de pe mar­ginea drumului pare îngheţat. Drumul spre oraş este troienit. Creasta muntelui este golaşă. Toată casa sclipea de curăţenie.

3.       sănii            corăbii         vrăbii           săbii            sălcii

săniile          corăbiile      vrăbiile        săbiile          sălciile.

4*.     iarna            aceia           băiatul         aceştia

iernile          aceea           fata             acesta

băieţii          acelea          copiii           aceasta

8.   Iarna bogată în zăpadă este dorită de agricultori. De pe derdeluş se auzea larmă. Plimbarea a fost nemaipomenită.

Ieri, s-a iscat ca din senin furtună de pulbere de zăpadă. Mii de scântei săreau din jarul scormonit cu vătraiul.

Exerciţii (Pag. 77)

Sunetul şi litera . Vocalele şi consoanele

3.   . prima comunicare — 6 cuvinte; a doua — 5 cuvinte; a treia — 11 cuvinte; a patra — 6 cuvinte.

. eu = o silabă; a-veam = două silabe; o = o silabă; să-ni-u-ţă = patru silabe; din = o silabă; fag = o silabă. . săniuţă = 7 sunete, 7 litere

4. Sunetele ă, u, i se pronunţă uşor, fără ajutorul altor sunete. Sunetele s, n, ţ se pronunţă cu ajutorul unor vocale.

 

Clasa a 2-a

 

Autoare: Marcela Peneş

Editura Ana

 

Puişorii

de Grigore Vieru

Date despre autor şi opera sa. Poet basarabean, Grigore Vieru a scris opere de mare sensibilitate, multe dedicate copiilor: Duminica cuvintelor, Trei iezi, Codrule, codruţule, Mama, Albinuţa, Acum şi în veac etc.

Conţinut. Poezia Puişorii este o expresie delicată a sentimentului de dragoste faţă de mamă. Puişorii nu au nevoie de „plăpumioare”, pentru că îi ocrotesc aripile calde ale mamei sau ramura maternă.

Ei nu concep ca într-o zi mama să nu mai vină. Legătura sufletească puternică dintre mamă şi pui şi gingăşia vârstei fragede se oglindesc în cuvinte care exprimă „alintarea”: „puişorii”, „plăpumioare”, „aripioare”, „ploiţa”.

Rezolvare

Întrebări (p. 14)

2. Titlul Puişorii prezintă, pe scurt, conţinutul poeziei.

3. Puişorii sunt dependenţi de mama lor.

4.  Ei se învelesc cu aripile calde ale mamei.

5. Când mama nu-i acasă, îi acoperă frunzele „ramurii materne”.

6.  Puişorii nu ştiu ce înseamnă să rămână fără ocrotire, fără mamă, fără frunzele acoperitoare.

7. Frunzele ramurilor cad toamna.

8.  Păsărelele răsplătesc grija pe care Ie-o poartă pomul, distrugând insectele dăună­toare.

Exerciţii şi teme (p. 14)

1. Trei strofe de câte patru versuri.

2.  Puişorii nu-şi imaginează că s-ar putea întâmpla să rămână fără ocrotire. 7. Mama.

4. Baba-oarba! /Piciul.

 

Clasa a 2-a

 

autoare: Marcela Peneş

Editura Ana

Tatăl meu

Mircea Micu

Conţinut. Poezia exprimă sentimentul de dragoste de ţară prin gestul simplu al tatălui, care, fiind marinar, poartă în buzunarul de la piept o fărâmă de pământ „din ţărâna cea străbună”.

Fiul său se miră de acest amănunt şi tatăl îi spune că, atunci când îi este dor de ţară sau de familie, sărută această bucată de pământ şi dorul îi trece.

Rezolvare

Întrebări (p. 16)

1. Titlul este Tatăl meu.

2.  Poezia are acest titlu, deoarece un copil vorbeşte cu mândrie despre tatăl său.

3. Tatăl copilului este marinar.

4. Marinarii colindă „lumea-n lung şi-n lat”.

5.  Tatăl copilului poartă o fărâmă de pământ în buzunarul de la piept pentru a-şi alina dorul de ţară şi de familie.

Doi prieteni

după Anton Pann

Vezi Evaluare (proba orală), ex. 3, p. 93.

Frunzele albastre

Conţinut. învăţătura desprinsă din această întâmplare ne aminteşte de proverbul: „Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte.”

La ora de desen, Măria o roagă pe colega sa Elena să-i dea puţină culoare verde, pentru a colora frunzele unui pom. Elena o refuză, şi atunci le colorează cu albastru.

Doamna învăţătoare nu înţelege ce s-a întâmplat. Acum regretă şi Elena gestul ei.

Rezolvare

Întrebări (p. 25)

1.  În acest text, se povesteşte despre lipsa de colegialitate a Elenei.

2. Măria a constatat că-i lipseşte culoarea verde.

3. A colorat frunzele cu albastru, deoarece Elena nu i-a împru­mutat verdele.

4.   Fiecare se consideră vinovată:  Măria, pentru că a uitat culoarea verde acasă, şi Elena, deoarece nu i-a permis să ia puţin verde de la ea.

 
Celelalte pagini sunt disponibile şi le pot trimite pe e-mail, dacă te interesează.
Comments