Obiceiuri şi credinţe - Zvecĭne taĭ vere


Texte adăugate şi traduse de Marian C Ghilea

Huţulii, ca şi romanii, cred că un cap de cal pe o prăjină protejează grădina şi ţine insectele dăunătoare la distanţă”

(R. F. Kaindl, Die Huzulen, 1894, p. 102)

"Huţulii din Carpaţi mulg uneori o vacă printr-un inel de căsătorie pentru a împiedica vrăjitoarele să îi fure laptele"

(R. F. Kaindl, Die Huzulen, 1894, p. 89)
Huţulii nu torc miercurea, ba chiar evită să ţină furca de tors în cameră pentru că Sereda, miercurea personificată, va veni şi va face un zgomot asurzitor toată noaptea.”

(R. F. Kaindl, Die Huzulen, 1894)

De asemenea, printre huţulii din Munţii Carpaţi, soţia unui vânător nu are voie să toarcă atunci când bărbatul mănâncă; pentru că dacă o face, vânatul se va întoarce şi se va învârti ca fusul, iar vânătorul nu va fi capabil să îl nimerească”
(R.F. Kaindl Zauberglaube bei den Huzulen, Globus, IXXVI, 1899, p. 273)

Astfel, printre huţulii Carpaţilor, când o femeie plantează varză, ea flutură multe haine deasupra capului, pentru ca şi căpăţânile de varză să fie bogate”

(R.F. Kaindl Zauberglaube bei den Huzulen, Globus, IXXVI, 1899, p. 276)

"În prima zi din an, se desface o ceapă în douăsprezece bucăţi, care se aşează în linie dreaptă, reprezentând lunile anului care vine. În funcţie de cum arată feliile (umede sau uscate), lunile respective vor fi bogate în precipitaţii sau secetoase."

(Contribuţie de Marian C Ghilea, 2007) 

Printre ţăranii unor judeţe, nevăstuica era privită cu o considerabilă veneraţie. Astfel, deşi huţulii din Carpaţi credeau că muşcătura acestui animal este otrăvitoare şi că el era capabil să producă pagube importante printre cirezile de vite, aveau totuşi cea mai mare grijă să nu omoare niciodată o nevăstuică, de teamă ca nu cumva întregul trib al acestor animale să îi răzbune moartea atacând turmele ucigaşului. Ei chiar aveau un festival în onoarea nevăstuicilor, fie de ziua Sfântului Matei, pe 21 septembrie sau de ziua Sfintei Ecaterina, pe 25 noiembrie, şi oricare din aceste festivaluri ar fi fost decis de către obşte, trebuia ţinut ca sărbătoare şi nici un fel de lucru făcut atunci, pentru a nu insulta nevăstuicile care să vină apoi să vatăme turmele de oi şi cirezile de vite.”

(Montague Summers – The Vampire in Lore and Legend, 2001, p. 55)

Huţulii din Galiţia de Est îşi protejează câmpurile împotriva grindinii făcând vrăji pe câmp complet dezbrăcaţi”

(American Imago, 1939, p. 75)