Dicţionar comparat român-huţul (fragment)

Autor: Nicolae Macovei

LISTĂ  SIMBOLURI/ABREVIERI


ac. aceeaşi nec. necunoscut

neogrec. neogrecescul

Olt. Oltenia

alb. albanezul p. ext. prin extensie

antrop. antroponim peior. peiorativ

arm. armenescul pol. polonezul

arom. aromânescul port. portughezul

augm. augmentativ

Bucov. Bucovina

blrus. belorusescul

bulg. bulgărescul

ceh. cehul

celto-gael. celto-gaellicul

cf. confer, compară

Criş, Crişana reg. regionalism

cuv. cuvânt rom. românescul

def. sg. defectiv de singular rom. com. românescul comun

def. pl. defectiv de plural rus. rusescul

der. regr. derivat regresiv

dim. diminutiv, diminutival

ebr. ebraicul

engl. englezescul

franc. francezul săs. săsescul

germ. germanul sbcr. sârbo-croata

german. germanicul sin. sinonim

geto-trac. geto-tracicul slav. slavonul

got. goticul slov. slovacul

grec. grecescul span. spaniolescul

hipocor. hipocoristic Subcarp. Subcarpatia

indo-europ. indo-europeanul sued. suedezul

irlan. irlandezul traco-ilir. Traco-illirul

islan. islandezul Trans. Transilvania

ital. italienescul Transcarp. Transcarpatia

izv. izvoarele turc. turcescul

lat. latinescul ucr. ucrainescul

lat. med. latinescul medieval v. vezi

lat. şt. latinescul ştiinţific val. valea

lat. vulg. latinescul vulgar, popular var. varianta

lituan. lituanescul

maced. Macedonescul

magh. maghiarescul

Maram. Maramureş

Mold. Moldova < a dat, a evoluat în

Munt. Muntenia > a evoluat din


Cultură ♠ Etnografie Z Faună ♣ Floră ☻ Mitologie


A


abur: abur

Apropiat de logograma proto-sumeriană BURU „râu”, de cuv. proto-sumerian mer „ploaie”.


ac, ace: ihlá, ëhlė

Identic cu indo-europ. ak ”vârf” < pictograma proto-sumeriană KUR (formă de vârf), cu sensul munte. Cf. lat. pop. ace, aci „tăiş, sabie, a străpunge”. Geto-trac. aeg-yssus „ac mare, a înţepa” (apud A. Bucurescu) > entopicele hegă, hâgă.


Ac. formă în slovacă < slav. igla cf. şi reg. Banat iglă < sbcr. iglá, germ. Igel „arici” < indo-europ. eghi.

Nu se împunge cu acul vinerea şi în zilele „helgei, ale şarpelui”.



acela, aceea, aceia, acelea: toĭ, totá, to, tot’é, tot’é

Cf. slov. , ceh., pol. ta, to, cr. taj, ta, to < slav., ta, to. Cf. şi Esperanto tiu, tio, tiuj, lituan. tas, occitana to „vreun”.


acesta, aceasta, aceştia, acestea: tsåĭ, tsĭa, tså, tsí, tsí

Cf. ucr. цeй, ця.


acolo: 1. hándi

< se recunoaşte logograma proto-sumeriană KUR „ţinut străin”.


var. hénde, hónde, ónde (exclusiv vestul Subcarp.). Cf. cr. ondje < slav. onŭde, cf. ebr. hen, hinne, sirianul hon.

2. tam

ac. formă în cehă, slovacă, poloneză, ucr., rus., cr. tamo < slav. tamo, cf. şi lituan. ten.


acoperiş, acoperişuri: dakh, dakhé

Ac. formă în pol., ucr. < germ. Dach, cf. olan. dak.


acru -ă -i -e: cvasnéĭ, cvasná, cvasneá, cvasní, cvasní

Înrudit etimologic cu ac.


Cf. cr. kvasni, pol. kwaśný < slav. kvasĭnŭ.

< hidronimul Cvasni, afluent pe stânga al Tisei Albe, izvorât din muntele Pop Ioan (Munţii Maramureşului).


acum: tipår

Apropiat de accadianul uma.


Apropiat de lat. tempóre.

Cf ucr. тeпép, lituan. dabar.


acvilă, acvile: 1. oråŭ

apropiat de determinativul divin proto-sumerian ARURU „Regina Mamă” > geto-trac. rolis.

Deopotrivă cu reg. Bucov. rarău „şoim” şi cu oronimul Rarău „Muntele Reginei” proto-sumeriene.

2. pájera.

Cf. rom. pajură < geto-trac. bassareus ? top. Vaser (Maram.).

Înrudit cu geto-trac. zagreus < cuv. proto-sumerian zagarra „templu” (zigurat).

Zagarra > top. Zigreva, deal, munte în satul huţul Argel şi top. Zugreni, chei pe val. Bistriţei, în amonte de satul Chiril, în aval de Vatra Dornei. Locuri altar în preistoria proto-sumeriană.


adevăr: pràŭda

Cf. ucr., rus. пpábдa, ceh., slov. pravda, pol. prawda < slav. pravy

adevăr (oare): vårė <? lat. pop. vere. Cf. occitana ni veraia „nu-i adevărat”.


aer: 1. áir, áĭer

< lat. áér, apropiat de logograma proto-sumeriană EL „aer, suflu, vânt”. Cf. indo-europ. we „a bate vântul” < cuv. proto-sumerian wer „vijelie”. Cf. şi slav. aerŭ. Cf. Esperanto aero.

2. lĭuft, lĭuftá

< germ. Luft. Lĭuftár „răsuflătoare, peiorativ: orăşean”


afină, afine: áfëna, áfëni

var. ĭafëra (rotacism pe val. Bistriţei Negre). Cf. rom. asin < geto-trac. as(i)en (apud Ion Pachia Ţaţomirescu). (Structural): ĭek afëna „negru-pământ”.

> top. minor Afėnĭec “Afiniş”, pădure în piscul Hrebeni (sat Moldova).


afiş, afişe: afísh, afíshë

< franc. affiche, v. lat. adfíggere „a ataşa la”.


agatirş (agathyrs), popor protolatin din centrul Daciei: Tursan „născut domn”, deopotrivă cu etruscii. Numit de cimmerieni şi sciţi alatyr, alater, analog cu abioii „blajinii”, isihaştii precreştini, migrat în nordul central al Daciei, prin secolul 6 î.e.n., după invazia sciţilor. Despletit în Tiverti, în bazinul celor două Tise, azi în vestul Huţuliei; în Bastarni, între sec. 2 î.e.n. şi sec. 2 e.n., peste Huţulia de azi, apoi peste Moldova; în Peucini, peste munţii Peuce (azi Obcinile Pocuţiei din Huţulia). Constituie fundamentul etnogenetic al huţulilor şi al românilor suceveni. Istoricul Herodot îi elogiază: „foarte cultivaţi, bogaţi în aur, iubitori de pace”. Arheologul Vasile Pârvan îi consideră pe nedrept, neam prescitic sau sciţi tracizaţi, părere eronat preluată şi de Dicţionarele Academiei!

Suplimentar, în De originibus popolorum Transivaniae, de Ion Budai Deleanu.


agaţ: agac

(Vaccinium myrtillus). Se recunoaşte cuv. proto-sumerian giŝ sau gich „copac”.

Cf. pol. agacja, slov. agat, ceh. akat, ucr. aҝaцiя, reg. Trans. acaţ, Esperanto akacio < lat. acacia < cuv. egiptean (apud A. Chérpillod).


agil -ă -i -e: ĭéderni, ĭéderna, ĭédern’e, ĭéderni, ĭéderni

Se recunoaşte logograma protolatină IGIGI, pe înţelesul nostru cei 7 îngeri care au zidit Coloanele Muntelui-Cer.


Cf. lituan. judrus, slav. jẽdro, franc. hardi.


aglomeraţie, aglomeraţii: hlotá

def. de pl.. Cf. rom. gloată < slav. glota „gloată”. Aglomerat : hlytno, var. hlítno.


agriş, agrişe: ádrës, ádrėsë

(Ribes uva-crispi). Var. ágrës. Apropiat de geto-trac. acrisias „foarte acru, înţepător”. Cf. slov. egreš, ucr. aгpyс, magh. egres.


aici: házdi

var. hėzdi, hózde, ózde, ósde, óde


Ajun: Svetvėcer „Sfânta Cină”

Se poate face apropierea de logograma proto-sumeriană ANUNNA, ca Vestire, Vestitori.

De Ajun toată familia se reuneşte la cină ca să nu se risipească prosperitatea gospodăriei peste an; pe masă se aranjează 12 feluri de bucate de post; înainte de miazănoapte se porneşte colinda bătrânească cu scripcar; se colindă pentru gazde şi apoi pentru tinerii din casă; găinile se ţin închise în preziua de Crăciun.


ajuta: pomoháti

(stuctural): Doamne ajută!: Bojë pomoháĭ!

Cf. ucr. дoпoмoxátи, ceh. pomáhat, slov. pomáhat’, cr. pomagati < slav. pomagati.


alb -ă -i -e: bílėĭ, bíla, bílė, bíli, bíli

< rădăcina protolatină alb, alp „nedeie, gură de rai”.

Apropiat de protolat. bere.

Cf. ceh. bílý, ucr. бìлий < slav. bělŭ < indo-europ. bhel;

Vlasie (11 februarie) se ţine pentru a feri vitele de helgă; atracţie paronimică lásitsĭa-Vlasie.


albastru -ă -ştri -e: 1. sėni, sėna, sėnĭe, sėni, sėni

Aropiat de cuv. proto-sumerian samê „celest”.

Apropiat de iranianul Axsaēna, grec. akseinos. Cf. bulg. sinŭ. Sėnca „sineală”; sėniti „a se învineţi”. Sáni sėni „sănii albastre”.

< oronimele: Sineac, vârf 1665 m., în sudul masivului Gorgane, în nord-vestul Huţuliei, raion Halicin. Siniţi, 1186 m., vârf în vestul Obcinei Pocuţiei, în centrul Huţuliei.

2. holubėj, holubà, holubå, holubí, holubí


albie, albíi: korėto, korėtá

Cf. lat. pop. alvic „albia râului” (v. Rahonczi Codex).


Cf. celto-gael. corracos „canoe din piele” (apud A. Chérpillod). Apropiat de amerindianul Korita „pod umblător în formă de coş din nuiele, uns cu smoală, pentru a trece fluviul Colorado”(v. J. Lips în Obârşia lucrurilor).


albină, albine: bĝolà,bĝòlë

Z (Apis mellifica). Trebuie să fie femininul protolat. Alban, „locuitor de pe nedeie”. Ipostază a Cosânzenei proto-sumeriene. În Mitul lui Telepinu, are rolul de a-l trezi pe patronul Vremii, primăvara. Apropiat de lat, pop. albu „fericit” (v. Rahonczi Codex). Fericit ca abioii = blajinii = rahmanii.


Ζ Cf. ucr. бджoлà, cr. pčela < slav. bŭčela.

albumiţă (floare-de-colţi): shterné, shtĭàrna

(Leontopodium). Din aceeaşi rădăcină protolatină ca şi alb, albină, Alban, Nalba, nalba.


Apropiat de numele babilonian Iŝtar sau Astarte „Steaua, Luceafărul de seară şi de dimineaţă” pentru Cosânzeana – Ioana proto-sumeriană INNA sau INANNA. Ipostază vegetală a acesteia, alături de şoim, albină.

Cf. got. stairno, gepidul sternô, germ. dial. sternô „stea”, germ. Sterne „stea”. Cf. şi alb. šterno, rom., reg. sternut, stărnut „cal cu semn alb pe buză” < cuv. traco-illir asteria < indo-europ. ster „pătat”.

La iniţiaţii zalmoxieni floarea de colţi, emblemă grafică pentru sora geamănă al lui Zalmoxis; emblema cercetăşiei ecoturistice din Bucovina, fondată de autorul acestui studiu, în toamna anului 2006, prin fuziunea cercului de Esperanto Edelvejso, fondat în 1988, cu un grup de elevi redactori ai revistei şcolare Floare de colţi de la şcoala nr. 4 din Vatra Dornei, sub îndrumarea profesorilor de limba şi literatura română, Paraschiva Abutnăriţei şi Gruia Ungurian; denumirea ansamblului de cântece şi dansuri de la Clubul copiilor şi elevilor din Câmpulung-Moldovenesc; herbul subzonei şi al raionului Rachiv (Transcarpatia huţulă).


alege: brakụáti

Cf. ucr. бpaҝyвáтu „a rebuta, a reforma”, pol. brakować „a sorta”, rom. brăcui < germ. Brack.


aloe: boghék

După termenul omonim cu sensul: mărăcine, spini; panaceu pentru infecţii, sugel.


alt, altă, alţi, alte: drúhyĭ, drúha, drúhė, drúhi, drúhi

Cf. ceh., slov. druhý, cr. drugi < slav. drugŭ.


altiţă, altiţe: 1. altétsĭa (Subcarp. estică)

Cf. reg. Banat latiţă.

2. tsvėcol (Transcarp., val. Bistriţei, val. Prutului).

3. clėn (Bucov.), cf. celto-gael. clunis „fesă” şi crino „a despica”..


alun, aluni: alún, alúni

(Corylus avellana). Lat. pop. allona < Abela, oraş antic (apud A. Chérpillod).

Var. halún, halúni. V. şi Hutopila pentru Utopilă, Uţ pentru Huţ.

< exonim huţ. Alunesh, munte 1284m, afluent pe stânga al Moldovei, sat al comunei Şipotele-Sucevei până în 1929, cătun al comunei Moldova-Suliţa. < lat. pop. allona < Abela, oraş antic


amestec: 1. mishiná

Cf. reg. Mold. mişină „furnicar”, germ. Mischung;

2. ghimísh <germ. Gemisch

amiază: polúdinoc

Cf. ceh., slov. poludnie.


amorţi: storopíti

Cf. lituan. storas „gros”, Esperanto torporo „toropeală” < lat. torpére „a fi rigid”, grec. stereós „fermă, solidă” < indo-europ. ster „încordat” < pictograma proto-sumeriană AN (formă de axă cu opt raze), cu sensul Dumnezeu, Cer, a sta.


an, ani: ryc, roché

Interpretat prin logograma proto-sumeriană AN „cer”.


Cf. ceh., slov., cr., pol. rok < slav. rokŭ.


anemone: turculóva

(Anemone nemorosa).

Interpretat prin proto-sumeriană: cea născută din munte sau la ţară! Asociată chiar cu crinul de munte (zada). Cf. reg. Munt. Turculeţ „floarea Paştelui”.

> top. Turkulova (Turculova), vârf 1256m (Ob. Feredeu); Turculeţ, vârf 1372m (Ob Feredeu), în comuna Moldoviţa; afluent pe dreapta al cursului Argel-Moldoviţa.

Iisus numeşte anemonele crinii pământului.


anghină: ból’fa

Cf. reg. Mold. bolfă. Apropiat de celto-gael. balg, bolg „rotunjime”.


apă, ape: vodá, vódi

Interpretat prin logograma proto-sumeriană A prin indo-europ. ap.


Ac. formă în cehă., slovacă, poloneză, ucraineană, rusă. Apropiat de celto-gael. wa.

apa vie se ia de la nouă izvoare, disdedimineaţa şi se păstrează într-un vas albastru; apa vie în care s-a stins foc viu în Joia Mare nu se aruncă afară, că ar face potopenie; solomonarii huţuli închegau apa pe Cernahora; vânătorii huţuli foloseau apa vie împreună cu focul viu din rugul de gherghin (păducel) la ritualul şi ceremonialul din dimineaţa sărbătorii Tăierea capului Ioan Botezătorul (=Orpheu) pentru a-şi asigura succesul la prima vânătoare (v. Petro Sekeriuc în romanul biografic şi autobiografic Ghid Ivancic).


aprilie: apríl’

< lat. Aprílis < aperíre „a deschide”. Luna în care huţulii începeau ritualurile legate de renaşterea naturii, în strânsă legătură cu Rahmanii şi Pleiadele, timp de 24 de zile.


ara: oráti

Ac. formă în croată şi ucraineană, cf. ceh. orat, slov. orat’ < slav. orati, cf. geto-trac. aroo, lat. arare. Arătură: rilĭá.


aranja: potocmėti

Cf. rom. tocmi < slav. tokŭmŭti „a face deopotrivă”.


arbore, arbori: derëvó, derëvá

< geto-trac. ber < indo-europ. bher „vârf”. Înrudire cu protolat. bere „alb” < logograma proto-sumeriană barbarr „strălucitor”.

Cf. ucr., rus. дépebo, cr. drvo < slav. drŭvo < indo-europ. derew, dru „arbore, lemn” > lat. pop. drai „stejar”, germ. Trog., rom. troacă. Arbore uscat: suchár’. Cf. srbc. suhar > reg. Banat suhar.

arcan: arkán

Se poate detecta numele zeului proto-sumerian al Lumii subpământene sau al Infernului, Nergal. La protolani şi latini, arcan avea sensul de secret, mister, ritual. La geto-traci, arcanius “recrut la război, la muncă” (apud A. Bucurescu).

dans iniţiatic pentru flăcăi, ca sârba, din satele răzăşeşti de pe ambele maluri ale Ceremuşului, necunoscut huţulilor de azi din judeţul Suceava, promovat la românii din vatra folclorică Fundu Moldovei, dans iniţiatic pentru tineri în Creta preelenică. Vezi şi arcana ţuţuienilor din Vrancea; dans haiducesc la huţuli. La popoarele turanice “funie de prins cai sălbatici, de purtat oameni duşi în robie”.


arcăşie ♠ mişcarea culturală bucovineană de promovare a culturii poporale, iniţiată în 1905, la

Cuciurul Mare, culminând cu festivalul de la Bucşoaia, în 1937, sub patronatul regelui Carol II,

a cooptat huţuli din satele vecine cu cele româneşti, Breaza, Benia, Moldova-Suliţa. Grupa de cercetaşi ecoturistici Floare de colţi/ Edelvejso încearcă să redimensioneze ecotopic arcăşia la elevii din Munţii Bucovinei.


arcuş: smėcĭoc

Cf. lituan. smuikas” vioară”.


arde: 1. horíti

Cf. cr. gorjeti < slav. gorjeti

2. palėti. Pytpalėti “a aţâţa focul”: rozpalėti „a pune gaz pe foc”: zapalėti „a da foc”. Cf. ceh. spálit, slov. spálit’, cr. paliti < slav. paliti.


arenda: pakhtụáti

< germ. pachten.


Arg-, rădăcină indo-europeană cu sensul strălucitor, cea albă, cel alb” (apud A. Chérpillod).

< Argel, top. major, afluent al Moldoviţei, sat huţul la altitudinea de 750m din comuna Moldoviţa. Arţelile, aşezare pe pârâul Petac, dispărută azi.

Înrudire cu arh. rom. argea” bordei pentru război de ţesut, vara” < geto-trac. argella „la frig, bordei subteran” < indo-europ. areg „a închide, zăvor” şi ark „a încuia”.

< Argestru, afluent pe stânga al Bistriţei, sat al comunei Iacobeni.

argint: sríblo

Cf. etruscul argnti (apud A. Chérpillod).


Cf. ucr. сpiблó, cr. srebro < slav. sĭrebro, cf. lituan. sidabras, germ. Silber.


arici, arici: ij’éc, ijiché

Z (Erinaceus europaeus). < ? determinativul divin proto-sumerian AR „Regină” şi logograma IGI „cu ochii în pământ” sau logograma proto-sumeriană KIRI, tradus liber Măria Sa, cu A iniţial drept indiciu al primordialului, ancestralului: Măria Sa „arhitectul ancestral”. Apropiat de lat. pop. arac „dibăcie” (v. Rahonczi Codex).


Ζ Cf. ceh. ježek, slov. sbcr. jež , arom. esh < slav. ježi. Cf. şi lituan. ežys, germ. Igel < indo-europ. eghi.

În creştinismul timpuriu carpato-balcanic, Ariciul este „arhitectul” munţilor. În mitologia proto-sumeriană, una dintre creaturile primordiale cu menire divină, alături de albină, şoim, pajură. Dibace, agilă.


arin: víl’kha, vil’khé

(Alnus). Cf. ucr. bíльxa. Cf. şi olan. wilg „salcie” < indo-europ. el „arin”.


aripă, aripi: crëló, crëla

Cf. ucr. кpилó, cr. krilo < slav. kril, cf. şi lituan. skrelis


arnăut > harnaúd, prin degradare semantică, cu sensul „zdrahon sturlubatic”.


arnică: hárnic, harnichi

(arnica montana). < geto-trac. aniarsexé “garofiţă aurie” (apud I. Pachia Ţaţomirescu), cf. lat. arnica > Esperanto arníko.

Empiric, extern, folosit contra reumatismului.


ascuţit -ă -ţi -e: ostrëĭ, óstra, óstrë, óstri, óstri

După celelalte limbi indo-europene, înrudire cu opt, evoluţie din pictograma proto-sumeriană AN, imitând roata cu opt raze. Element ornamental frecvent atât în arta populară românească cât şi huţulă.

Cf. ceh., slov. ostrý < slav. ostrŭ, cf. lituan. aštrus.


astăzi: 1. sohódn’i

Cf. Esperanto hodíaŭ < lat. hodie.

2. nėni (Subcarp., Transcarp., nec. în Bucov.), var. nėn’ka. Se recunoaşte logograma proto-sumeriană AN „zi”. Cf. ucr. нúнi, pol. ninie, bulg. нúнe < slav. nyně, cf. germ. nun, engl. now ”acum” < lat. nunc „acum”< indo-europ. nu.


astmă: 1. zádukha

Cf. ceh., slov. záduch.

2. spir (estul şi sudul Subcarp.).


aşa: tak

Ac. formă în cehă, slovacă, poloneză, cf. cr. tako < slav. tako. Cf. şi lat. vulg. ta „astfel”.


aşchie, aşchii: schípca, schipché

< indo-europ. skap „a tăia”. Cf. rom. scopit „castrat”

atunci: tokhd’é

Cf. rus. тoгдà, cr. tada < slav. tŭgda, cf. lituan. tada.


august: aŭgust

Cf. Esperanto aŭgústo.


aur: zlóto, pl. zlotaché „galbeni”

Cf. ucr. rus. зòлoтo, cr. zlato < slav. zlatŭ < indo-europ. ghel, gher „strălucit, galben”.

> top. Zolotnjej, exonim rom. Zolotnei (sat Zahariceni)


auzi: ĉúti

Interpretat prin logograma proto-sumeriană KI „pământ”. A asculta clopotele sau cucurigatul cocoşului de sub pământ de pe insulele rahmanilor.

Cf. slov. počut’ < slav. čuti.


avea: máti

Se recunoaşte logograma proto-sumeriană MAT „ţară, moşie”.

Cf. ucr. мaти, slov. mat’. Avere: majétok. Ac. formă în slovacă.


avertiza: kércnuti

< huţ. kárknuti „a croncăni”.


avid -ă -zi -e: hamisíti, hamisíta, hamisíte, hamisíchi, hamisíchi

Se recunosc logogramele proto-sumeriene MAH „mare” şi „roade”.

Cf. reg. Bucov. hămesit, alb. hamës.


azalea procumbeus: shípoc

Cf. rom. sipică „măceş”.


azvârli: shpur’éti

< germ. spurten „a sprinta”. Shpur „ţânc, ţângău”.


-ău (-eu, -auă): -íŭ, suf. toponimic. Cf. reg. Criş. -auă, reg. Mold. -ăie, Munt., Olt.,Banat -áie, arom. -ou. < geto-trac. ava.